Capitolul 3

Interferen¸
ta şi coeren¸
ta luminii

Interferenta este fenomenul de suprapunere a dou¼ a sau mai multe unde

în urma c¼ areia apar maxime şi minime de intensitate. Regiunea din spaţiu
în care are loc suprapunerea undelor se numeşte câmp de interferenţ¼a.
Pentru a se forma o distribuţie de intensitate caracterizat¼
a prin maxime
şi minime, undele care interfer¼
a trebuie s¼a …e coerente. Coerenţa implic¼
a:

frecvenţ¼
a egal¼
a;

diferenţ¼
a de faz¼
a constant¼
a pentru undele care interfer¼
a.

Sursele optice convenţionale nu sunt punctiforme şi emit lumin¼

a în mod
discontinuu, sub form¼ a de pachete de unde. Ca urmare, pentru a observa
interferenţa luminii trebuie îndeplinite dou¼
a condiţii:

1. coerenţa temporal¼a - se refer¼

a la realizarea unei diferenţe de faz¼
a con-
stant¼
a pentru undele care interfer¼ a într-un punct dat al câmpului, la
oricare dou¼a momente de timp diferite.

2. coerenţa spaţial¼a - se refer¼

a la realizarea unei corelaţii între fazele în
dou¼a puncte diferite ale câmpului de interferenţ¼ a, la orice moment de
timp.

S¼
a consider¼
am un experiment de tip Young,în care se construiesc dou¼ a
surse de lumin¼a coerent¼ a cu ajutorul unui ecran prev¼ azut cu dou¼a deschideri
foarte înguste S1 , S2 (fante) aşezate în faţa unei surse convenţionale.

23
24 CAPITOLUL 3. INTERFERENŢA ŞI COERENŢA LUMINII

Câmpul electric total în punctul P, la moment de timp t, este dat de

suprapunerea câmpurilor electrice generate de …ecare surs¼
a.
~ P (t) = E
E ~ 1 (t) + E
~ 2 (t): (3.1)

Intensitatea undei este media în timp a vectorului Poynting, care, la rîndul

s¼
au, este proporţional cu p¼
atratul intensit¼
aţii câmpului electric.
2
IP ~ 1 (t) + E
E ~ 2 (t) (3.2)
D E D E D E
~ 2 ~ 2
E1 + E2 + 2 E1 E2 ~ ~ (3.3)
D E
I1 + I2 + 2 E ~1 E ~2 (3.4)
D E
Termenul E ~1 E~ 2 descrie gradul de coerenţ¼
a dintrcele dou¼
a unde. În
mod evident c¼ a, obţinerea unor maxime şi minime de intensitate implic¼
a cu
necesitate prezenţa nenul¼a a acestui termen.
D E
~1 E
E ~ 2 = 0 !surse necoerente;
D E
~1 E
E ~2 =6 0 !surse coerente.

S¼a consider¼
am, spre exemplu, dou¼
a unde plane, monocromatice defazate
prin ', descrise de ecuaţiile:
~1 = E
E ~ 01 cos(!t kr1 ) (3.5)
~2 = E
E ~ 02 cos(!t kr2 + ') (3.6)

Termenul de coerenţ¼ a este:

D E D E
~1 E
E ~2 = E ~ 01 E
~ 02 cos(!t kr1 ) cos(!t kr2 + ')
Z T
1~ ~
= E01 E02 cos(!t kr1 ) cos(!t kr2 + ')dt
T 0
Z T
1 ~ ~ 1
= E01 E02 cos (k(r2 r1 ) ') + cos (' + 2!t k(r1 + r2 )) dt
2T 0 2
Z
1p p T
= I1 I2 cos (k(r2 r1 ) ') dt
T 0
 25

Dac¼a diferenţa de faz¼

a este o funcţie
D aleatoare
E de timp: ' = '(t) )
RT
cos (k(r2 r1 ) ') = 0 ) E ~1 E ~2 = 0
0
D E
Dac¼a diferenţa de faz¼
a este o funcţie constant¼
a în timp ) E~1 E
~ 2 6=
0: S¼
a presupunem pentru simplitate c¼ a ' = const: = 0
D E p p
~1 E
E ~ 2 = I1 I2 cos k(r2 r1 ) (3.7)

Se disting dou¼
a situaţii extreme:

a. k r = 2m ; m 2 Z ) cos k r = 1 se obţin maxime de intensitate

k r = 2m (3.8)
2
r = 2m ) r = 2m (3.9)
2
p p 2
Ip;max = I1 + I2 (3.10)

b. k r = (2m + 1) ; m 2 Z ) cos k r = 1 se obţin maxime de intensi-

tate

k r = (2m + 1) (3.11)
2
r = (2m + 1) ) r = (2m + 1) (3.12)
2
p p 2
Ip;max = I1 I2 (3.13)

Locul geometric al punctelor de intensitate egal¼

a se numeşte franj¼a de in-
terferenţ¼a. Franjele pot … luminoase (maxime de intensitate) sau întunecoase
(minime de intensitate).

Dispozitivul lui Young Thomas Young a realizat în 1801, un experiment

prin care demonstra caracterul ondulatoriu al luminii.
În faţa unei surse de lumin¼
a era aşezat un ecran opac, prev¼ azut cu dou¼a
fante înguste, dreptunghiulare.
Schema şi rezultatul experimentului sunt ar¼ atate în …gura Fig.??.
Ca rezultat al suprapunerii undelor sferice formate la nivelul deschiderilor
S1 ; S2 pe un ecran opac aşezat la distanţ¼
a mare de planul fantelor, vor ap¼
area
26 CAPITOLUL 3. INTERFERENŢA ŞI COERENŢA LUMINII
 27

benzi intensitate luminoase şi întunecoase. O analiz¼

a geometric¼
a a drumului
parcurs de razele de lumin¼a care interfer¼a (Fig.??) conduce la urm¼atoarele
rezultate:

diferenţa de drum pentru razele care ajung în punctul P

= r2 r1 (3.14)

distanţele parcurse de raze (folosind teorema cosinusului):

2
d
r12 = r2 + rd cos (3.15)
2 2
2
d
r22 = r2 + rd cos + (3.16)
2 2

adic¼
a:

r12 = r2 rd sin (3.17)

r22 = r2 + rd sin (3.18)

Ca urmare:
r22 r12 = (r2 r1 )(r2 + r1 ) = 2rd sin (3.19)

În cazul în care ecranul este situat la distanţ¼

a foarte mare de planul
fantelor, se poate folosi aproximaţia:

r2 + r 1 2r (3.20)

iar diferenţa de drum devine:

= d sin (3.21)

Se disting dou¼
a situaţii:

1. = d sin = m ; m = 0; 1; 2; 3; ::: se obţine interferenţ¼a construc-

tiv¼a sau MAXIME de intensitate (franje luminoase).

2. = d sin = (2m + 1) 2 ; m = 0; 1; 2; 3; ::: se obţine interferenţ¼a

distructiv¼a sau MINIME de intensitate (franje întunecoase).
28 CAPITOLUL 3. INTERFERENŢA ŞI COERENŢA LUMINII

Num¼ arul întreg m de…neşte ordinul de interferenţ¼ a. Cazul m = 0 de-

…neşte franja central¼a, luminoas¼a, plasat¼ a în centrul ecranului, în locul în
care diferenţa de drum între cele dou¼ a raze este nul¼a.
Poziţia franjelor de interferenţ¼
a se g¼aseşte din condiţia:
y
= d sin ' d tan = d (3.22)
L
L
) y= (3.23)
d
Deci:

poziţia franjelor luminoase de ordin m este:

max L
ym =m (3.24)
d

poziţia franjelor întunecoase de ordin m este:

min L
ym = (2m + 1) (3.25)
d2

interfranja, adic¼
a distanţa dintre dou¼
a franje de interferenţ¼
a de acelaşi
ordin, consecutive, este:

max max min min L

ym+1 ym = ym+1 ym = (3.26)
d
Capitolul 4

Difrac¸
tia

Fenomenul de difracţie const¼ a în împr¼ aştierea undelor prin medii ce conţin

neomogenit¼ aţi sau obstacole de dimensiuni comparabile cu lungimea de und¼ a.
În cazul undelor optice, difracţia se manifest¼ a prin p¼ atrunderea luminii
în zona de umbr¼ a geometric¼ a a unui obstacol.În Fig. este ilustrat¼ a o …gur¼a
de difracţie ce apare dac¼ a între surs¼ a şi ecranul de observaţie se interpune
un mic obstacol. Figura de difracţie apare în zona de umbr¼ a geometric¼ aa
obstacolului, în vecin¼ atatea marginii acestuia şi const¼ a într-o succesiune de
franje luminoase şi întunecoase.
Explicaţiile fenomenului pot … date cu ajutorul Principiului lui Huygens.
Orice punct al frontului de und¼ a devine o surs¼ a de oscilaţii de la care pleac¼
a
noi unde elementare. Înf¼ aşur¼
atoarea tuturor fronturilor de und¼ a la un mo-
ment dat determin¼ a frontul de und¼ a la momentul ulterior.
Exist¼
a dou¼ a tipuri de difracţie:

1. difracţie Fresnel (în cazul undelor sferice, adic¼ a pentru cazul în care
distanţa dintre surs¼a şi observator este …nit¼
a);

2. difracţie Fraunhofer (în cazul undelor plane, adic¼a pentru cazul în care
distanţa dintre surs¼
a şi observator este in…nit¼
a)

29
30 CAPITOLUL 4. DIFRACŢIA

Figura 4.1: Ilustrarea principiului Huygens pentru o und¼

a plan¼
a (a) şi pentru o
und¼a sferic¼
a (b)

4.1 Difrac¸
tia pe o fant¼a dreptunghiular¼a
Fie o fant¼
a dreptunghiular¼
a cu deschiderea a.Conform Principiului Huy-
gens,…ecare punct al frontului de und¼a devine surs¼a de oscilaţie, de la care
pleac¼
a noi unde elementare, de aceea, putem împ¼ arţi lungimea fantei în N
"antene" elementare, astfel c¼
a, notând cu d distanţa dintr edou¼a antene suc-
cesive, se poate scrie:
a = (N 1)d (4.1)
Deoarece punctul de observaţie este foarte îndep¼ artat, undele care ajung la el
pot … considerate în prim¼ a aproximaţie unde plane. Ca urmare, acest punct
este supus la N oscilaţii paralele, cu aceeaşi frecvenţ¼
a şi defazate din cauza
drumului parcurs de …ecare und¼ a în parte:

r1
r1 + d sin
r1 + 2d sin
:::
r1 + (N 1)d sin :

Câmpul electric al undei rezultante în punctul P, va …:

 ¼ DREPTUNGHIULARA
4.1. DIFRACŢIA PE O FANTA ¼ 31

EP = E1 + E2 + E3 + ::: + En (4.2)
= E0 ei!t e ikr1 + e ik(r1 +d sin )
+ ::: + e ik(r1 +(N 1)d sin
(4.3)
= E0 ei(!t kr1 )
1+e ikd sin
+ ::: + e ikd sin
: (4.4)

În ultima parantez¼
a s-a obţinut o progresie geometric¼
a cu raţia:
ikd sin
q=e ; (4.5)

de aceea suma termenilor este:

1 qN 1 e iN kd sin
S = = (4.6)
1 q 1 e ikd sin
e iN=2kd sin eiN=2kd sin e iN=2kd sin
= (4.7)
e ik=2d sin (eik=2d sin e ik=2d sin )
sin (N=2kd sin )
= e i(N 1)=2kd sin : (4.8)
sin(1=2kd sin )

Revenind în expresia câmpului electric rezultant, se g¼

aseşte c¼
a amplitudinea
este modulat¼
a:
sin (N=2kd sin ) i(!t kr1 (N 1)=2kd sin )
EP = E0 e (4.9)
sin(1=2kd sin )
sin ( )
= E0 e i(!t krm ) (4.10)
sin( =N )
32 CAPITOLUL 4. DIFRACŢIA

unde:

rm = r1 + (N 1)=2kd sin ; (4.11)

N kd a
= sin = sin : (4.12)
2
Deoarece:
a
a = (N 1)d sin ' N d sin ) d sin ' ; (4.13)
N
se poate face aproximarea:

N ! 1 ) =N ! 0 ) sin =N ' =N: (4.14)

Intensitatea undei în punctul P este proporţional¼

a cu p¼
atratul amplitudinii,
deci:
2
2 2 2 sin
IP jEp j = N E0 : (4.15)

Ca urmare:
sin ( ) i(N 1)=2kd sin
EP ' E0 e (4.16)
=N
sin N d sin i(N 1)=2kd sin
= E0 d
e (4.17)
sin
a
sin i(N 1)=2kd sin
= E0 a e (4.18)
N
a
sin i(N 1)=2kd sin
= N E0 a e : (4.19)

Intensitatea undei în punctul P este proporţional¼

a cu p¼
atratul amplitudinii,
deci:
2
sin
IP jEp j2 = N 2 E02 : (4.20)

Pentru a a‡a poziţia maximelor şi minimelor de interferenţ¼

a, c¼
aut¼
am ex-
tremele funcţiei IP :
dIp sin sin cos
= 0 ) 2N 2 E02 2 =0 (4.21)
d
) sin = 0 sau tg = : (4.22)
 ¼ DREPTUNGHIULARA
4.1. DIFRACŢIA PE O FANTA ¼ 33

Se observ¼
a c¼
a pentru !0:
sin
lim =1 (4.23)
!0

se obţine un maxim principal, central. Acesta este urmat de maxime se-

cundare, care se obţin prin rezolvarea gra…c¼
a a ecuaţiei transcendente. Din
intersecţia gra…celor y= şi y=tg se obţin soluţii în vecin¼
atatea multiplilor
impari de =2

= (2m + 1) ; m = 1; 2; ::: (4.24)

2
ka sin = (2m + 1) (4.25)
2
a sin = (2m + 1) : (4.26)
2
Minimele de difracţie se obţin din condiţia:
= m ;m = 1; 2; ::: (4.27)
kN d sin = m (4.28)
a sin = m : (4.29)
Raportul intensit¼aţilor maximelor secundare faţ¼ a de maximul principal
scade pe m¼
asura creşterii ordinului de difracţie (m), de exemplu:
!2
Im sin (2m + 1) 2
=
Imax (2m + 1) 2
2
I1 sin( 32 ) 4
= 3 = 2
= 0:045
Imax 2
9
2
I2 sin( 52 ) 4
= 5 = 2
= 0:016
Imax 2
25
:::

Difrac¸
tia pe o re¸
tea de fante
O reţea de difracţie se construieşte practicând mici fante (zgârâieturi),
înguste, drepte, paralele, pe suprafaţa unui material dielectric, transparent.
Se de…neşte constanta reţelei:
d = a + b; (4.30)
34 CAPITOLUL 4. DIFRACŢIA

Figura 4.2: Difracţia printr-o fant¼

a dreptunghiular¼
a

iar num¼
arul de fante pe unitatea de lungime:

L
N= : (4.31)
d

Analiz¼
am fenomenul de difracţie pe o reţea ca rezultatul a dou¼
a fenomene:

difracţia luminii pe o fant¼

a dreptunghiular¼
a;

interferenţa tuturor fasciculelor provenite de la cele N fante.

Aşadar, difracţia pe o reţea corespunde interferenţei a N rezultate ale

difracţiei pe o singur¼
a fant¼a.
În cazul difracţiei pe o singur¼a fant¼
a, intensitatea este proporţional¼
a cu
termenul:
" #2
2
sin sin a sin
= a : (4.32)
sin
 ¼ DREPTUNGHIULARA
4.1. DIFRACŢIA PE O FANTA ¼ 35

Urmând un raţionament similar, g¼ asim pentru cazul interferenţei, inten-

sitatea …ind proporţional¼
a cu termenul:
" #2
2
sin(N ) sin(N d sin )
= : (4.33)
sin sin( d sin )

Aşadar, efectul …nal al acestor contribuţii conduce la o distribuţie de inten-

sitate de forma:
!2
sin a sin sin2 (N d sin )
IP = I0 a (4.34)
sin sin2 ( d sin )
2 2
sin sin(N )
= I0 : (4.35)
sin
Analiza acestei funcţii conduce la urm¼
atoarele concluzii:

pentru difracţie:
dIP
= 0) (4.36)
d
a
sin = 0(minime) ) sin = m ) (4.37)

sin min = m (4.38)

a
a
tg = (maxime) ) sin = (2m + 1) ) (4.39)
2
sin max = (2m + 1) (4.40)
a

pentru interferenţ¼
a:
dIP
= 0) (4.41)
d
sin N sin N cos cos N sin
2 = 0 (4.42)
sin sin2
= 0 maxim principal (4.43)
N d
sin N = 0)N =m ) sin = m )(4.44)
m m m
sin = maxime , 2 Z; minime , (4.45)
2
=Z
Nd N N
36 CAPITOLUL 4. DIFRACŢIA

Între dou¼a maxime succesive de interferenţ¼

a se g¼
asesc (N-1) minime de
interferenţ¼
a. Maximele secundare se g¼asesc din condiţia:

tg N = N tg (maxime secundare) (4.46)

Între dou¼
a maxime principale se g¼
asesc N-2 maxime secundare.