Sunteți pe pagina 1din 3

Un schimb ceresc.

de Max Lucado.
Mă călăuzeşte pe cărări drepte,datorită Numelui Său. Psalmul 23: 3
Povara vinei.
Un prieten a organizat de Crăciun o petrecere cu schimb de prăjituri pentru echipa pastorală a
bisericii noastre. Preţul de acces a fost o tavă cu prăjituri. Tava ta îţi oferea dreptul să iei prajituri
din alte tăvi. Puteai să pleci cu atâtea prăjituri cu câte ai venit.
Sună simplu, dacă ştii cum să găteşti. Dar dacă nu ştii? Dacă nu ştii să deosebeşti o cratiţă de o
oală? Dar dacă, ca şi mine, esti provocat din punct de vedere culinar? Dar dacă te simţi la fel de
confortabil într-un sorţ precum un culturist într-o jupă de balerină? Dacă aşa stau lucrurile, atunci
ai o problemă.
Aşa au stat lucrurile şi eu am avut o problemă. Nu am avut prăjituri pe care să le aduc; Aşadar nu
aveam ce căuta la petrecere. Aş fi rămas pe dinafară, întors din drum, evitat, eschivat şi alungat.
(Încă nu vă pare rău pentru mine?)
Acesta a fost necazul meu.
Şi iartă-mă pentru că aduc vorba, dar necazul tău e şi mai mare.
Dumnezeu organizează o petrecere… o petrecere pentru a pune capăt tuturor petrecerilor. Nu o
petrecere cu prăjituri, ci un ospăţ. Fără chicoteli şi vorbărie în sala de conferinţe ci cu ochii larg
deschişi de uimire în sala tronului lui Dumnezeu.
Da, lista invitaţilor este impresionantă. Intrebarea ta pentru Iona despre un control al intestinului
într-un intestin de peşte? Vei putea să-l întrebi. Dar mai impresionant decât numele invitaţilor este
natura invitaţilor. Fără egouri, fără dominare. Vina, ruşinea şi durerea vor fi verificate la poartă.
Boala, moartea şi depresia vor fi Plăgile Întunecate dintr-un pământ îndepartat. Ceea ce vedem
acum zilnic, acolo nu vom vedea niciodată.
Şi ceea ce vedem acum vag, acolo vom vedea clar. Vom vedea pe Dumnezeu. Nu prin credinţă. Nu
prin ochii lui Moise sau Avraam sau David. Nu pe calea Scripturii, a răsăriturilor de soare sau a
ploilor de vară. Nu vom vedea lucrările sau cuvintele lui Dumnezeu ci îl vom vedea pe El. Pentru că
El nu este gazda petrecerii; El este petrecerea. Bunătatea Sa este banchetul. Vocea Sa este
muzica. Strălucirea Sa este lumina şi dragostea Sa este subiectul interminabil al discuţiei.
Este numai o piedică. Preţul de acces este oarecum exagerat. Pentru a participa la petrecere
trebuie să fii drept. Nu bun. Nu decent. Nu plătitor de taxe sau bisericos.
Cetăţenii cerurilor sunt drepţi. D-R-E-P-T.
Cu toţii facem ocazional ce este drept. Câţiva fac predominant ce este drept. Dar face cineva dintre
noi întotdeauna ce este drept. Potrivit lui Pavel nu facem. „Nu există nici un om drept, nici unul
măcar!”(Rom. 3:10).
Pavel este ferm în privinţa aceasta. El continuă şi afirmă, „Nu mai există nici unul care să facă
binele, nici unul măcar!(Rom. 3:12).
Unii s-ar putea să cerşească diferenţierea. „Nu sunt perfect, Max, dar sunt mai bun decât
majoritatea oamenilor. Am trăit o viaţă bună. Nu încalc regulile. Nu rănesc inimi. Ajut oameni. Îmi
plac oamenii. În comparaţie cu alţii, cred că pot spune că sunt o persoană dreaptă.”
Obişnuiam să încerc asta cu mama mea. Îmi spunea faptul că în camera mea nu era curat şi eu o
rugam să meargă cu mine în camera fratelui meu. A lui era întotdeauna mai dezordonată decât a
mea. „Vezi, camera mea este curată; doar uită-te la a lui.”
Niciodată nu a mers. Mă conducea pe hol până la camera ei. Când venea vorba de camere îngrijite,
mama mea era dreaptă. Dulapul ei era dreapt. Patul ei era drept. Toaleta ei era dreaptă. În
comparaţie cu a ei, camera mea, ei bine, era greşită. Îmi arăta camera ei şi îmi spunea, „Asta
înţeleg eu prin a fi curat.” Dumnezeu face la fel. Arată spre Sine însuşi şi spune, „Asta înteleg Eu
prin a fi drept.”
Dreptatea este ceea ce este Dumnezeu.
„Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos face ce este drept” (2 Pet. 1:1).
„Dumnezeu este un judecător drept” (Ps. 7:11).
„Domnul este drept, iubeşte dreptatea”(Ps. 11:7).
Dreptatea lui Dumnezeu este „statornicită pe vecie” (Ps. 112:3) şi „ajunge până la cer” (Ps. 71:19
).
Isaia îl descrie pe Dumnezeu ca fiind un „Dumnezeu drept şi Mântuitor”(Is. 45:21).
În ajunul morţii Sale, Isus Şi-a început rugăciunea cu cuvintele „Neprihănitule Tată” (Ioan 17:25).
Înţelegi ideea? Dumnezeu este drept. Decretele Sale sunt drepte (Rom. 1:32) Judecata Sa este
dreaptă (Rom. 2:5). Cererile Sale sunt drepte (Rom. 8:4). Acţiunile Sale sunt drepte (Dan. 9:16).
Daniel a declarat, „Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut (Dan.
9:14).
Dumnezeu niciodată nu este greşit. Niciodată nu a luat vre-o decizie greşită, nu a experimentat
vre-o atitudine greşită, nu a mers pe un drum greşit, nu a spus un lucru greşit şi nu a acţionat într-
un mod greşit. Niciodată nu întârzie şi nu vine mai devreme, nu este prea zgomotos sau prea
liniştit, prea rapid sau prea încet. Întotdeauna a fost şi mereu va fi drept. El este drept.
Când vine vorba de dreptate, Dumnezeu este stăpân pe masă fără nici măcar o lovitură. Si, când
vine vorba de dreptate, nu ştim nici măcar ce capăt al tacului să ţinem. Iată necazul nostru.
Va petrece Dumnezeu, care este drept, veşnicia împreună cu cei ce nu sunt? Ar admite cei de la
Harvard un repetent de clasa a treia? Dacă ar face-o, ar fi un act de binefacere, dar n-ar fi drept.
Dacă Dumnezeu ar accepta pe cei nedrepţi, invitatia ar fi mult mai frumoasă, dar ar fi El drept? Ar
fi fost corect să treacă cu vederea păcatele noastre? Să-şi coboare standardele? Nu. N-ar fi fost
corect. Şi dacă Dumnezeu este cumva, El este drept.
El i-a spus lui Isaia că dreptatea va fi cumpăna, standardul prin care casa sa este măsurată (Is.
28:17). Dacă suntem nedrepţi, suntem lăsaţi în hol fără prăjituri. Sau, pentru a folosi analogia lui
Pavel, „suntem păcătoşi, fiecare dintre noi, în aceaşi barcă care se scufundă”(Rom. 3:19 MSG).
Atunci ce ar trebui să facem?
Să purtăm povara vinei? Mulţi o fac. Prea mulţi o fac.
Cum ar fi dacă bagajele noastre spirituale ar fi vizibile? Să presupunem că bagajele din inimile
noastre ar fi întocmai precum nişte bagaje pe stradă. Ştii ce ai vedea cel mai frecvent? Serviete ale
vinei. Saci care dau afară de chefuri, izbucniri şi compromisuri. Uită-te în jurul tău. Tipul în costum
gri? Târăşte o decadă de regrete. Puştiul cu blugii lăbărţaţi şi cu cercel în nas?Ar da orice să-şi
poată retrage cuvintele spuse mamei sale. Dar nu poate. Aşa că le trage după sine de colo colo.
Femeia în costumul de afaceri? Arată de parcă ar putea candida pentru funcţia de senator? Ar
alerga mai degrabă după ajutor, însă nu poate s-o facă. Îşi târăşte geanta de voiaj plină de
nimicuri oriunde merge.
Ascultă. Greutatea îngrijorărilor te trage în jos. Încrederea în sine te îndrumă greşit. Dezamăgirile
te descurajează. Anxietatea te supară. Dar vina? Vina te consumă.
Atunci ce trebuie să facem? Domnul nostru este drept şi noi suntem greşiţi. Petrecerea Sa este
pentru cei nevinovaţi iar noi nu suntem. Ce facem atunci?
Pot să-ţi spun ce-am făcut eu. Mi-am mărturisit nevoia. Mai ţii minte dilema mea cu prăjiturile?
Acesta este email-ul pe care l-am trimis întregii echipe. „Nu pot găti, aşa că nu pot fi la petrecere.”
A avut milă de mine vre-unul dintre asistenţi? Nu.
A avut milă de mine vre-unul din echipă? Nu.
A avut mila de mine careva de la Curtea Supremă de justiţie? Nu.
Dar o soră sfântă din biserică a avut milă de mine. Cum a auzit de problema mea, nu ştiu. Poate că
numele meu şi-a găsit loc pe o listă urgentă de rugăciune. Dar ştiu un lucru. Cu câteva momente
înainte de celebrare, mi s-a oferit un dar, un platou cu prăjituri, doisprezece cercuri de bunătate.
Şi în virtutea acelui dar, mi s-a acordat privilegiul de a participa la petrecere.
M-am dus? Pariu pe prăjiturile tale că m-am dus. Precum un prinţ ce poartă o coroană pe o pernă,
aşa mi-am adus darul în cameră, m-am aşezat la masa şi am stat mândru. Şi pentru că un suflet
bun mi-a auzit rugămintea, mi s-a acordat un loc la masă.
Şi pentru că Dumnezeu îţi aude rugamintea, ţi se va acorda acelaşi lucru. Numai că a făcut mai
mult- oh, mult mai mult- decât să gătească prăjituri pentru tine.
A fost, deopotrivă, cel mai frumos şi cel mai oribil moment al istoriei. Isus a stat în tribunalul
cerului. Punându-Şi mâna peste întreaga creaţie, a pledat, „Pedepseşte-mă pe mine pentru
greşelile lor. Vezi criminalul? Dă-mi mie pedeapsa cuvenita lui. Adulterina? Îi iau eu ruşinea.
Bigotul, mincinosul, hoţul? Fă-mi mie ceea ce le-ai face lor. Tratează-mă pe Mine ca şi cum ai trata
un păcătos. ”
Şi Dumnezeu a făcut-o. „Căci şi Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate – El, Cel
Drept, pentru cei nedrepţi – ca să vă aducă la Dumnezeu.”(1 Pet. 3:18 ).
Da, dreptatea este ceea ce este Dumnezeu şi, da, dreptatea este ceea ce noi nu suntem şi, da,
dreptatea este ceea ce Dumnezeu cere. Însă, „a fost arătată o dreptate oferită
de Dumnezeu”(Rom. 3:21).
David a spus în felul următor: „mă călăuzeşte pe cărări drepte, datorită Numelui Său”(Ps. 23:3).
Calea dreptăţii este îngustă, o cărare sinuoasă pe un deal prăpăstios. La capătul dealului este o
cruce. La baza crucii sunt bagaje. Nenumărate bagaje pline de păcate fără număr. Calvarul este
locul unde se adună vina. Ai vrea să le laşi şi pe ale tale acolo de asemenea?
Un gând final despre petrecerea cu prăjituri de Crăciun. Au ştiut toţi că nu am gătit eu prăjiturile?
Dacă nu au ştiut, le-am spus. Le-am spus că sunt prezent prin virtutea muncii altcuiva. Singura
mea contribuţie a fost mărturisirea mea.
Vom spune acelaşi lucru pentru toată veşnicia.
Traveling Light