Sunteți pe pagina 1din 3

ŢĂ R I L E

R O M Â N E

Ş I

P R O B L E M A

O R I E N T A L Ă

- 9-

RĂZBOAIELE RUSO-AUSTRO-TURCE

Pe fondul acutizării „problemei orientale”, Principatele au devenit teatrul operaţiunilor militare în confruntările dintre cele 3 imperii rivale: otoman, rus şi habsburgic. Celelalte mari puteri (Prusia, Anglia, Franţa) s-au implicat puţin în problema orientală. Atitudinea românilor faţă de evenimentele chestiunii orientale a fost, în general, pro- rusă şi se explică prin speranţa că solidaritatea ortodoxă va ajuta la eliberarea de sub dominaţia otomană. Treptat însă, la începutul secolului al XIX-lea, după mai multe perioade de ocupaţie rusă, care au evidenţiat brutalitatea comandanţilor şi a trupelor ruse, atitudinea românilor s-a schimbat, speranţele lor de eliberare fiind orientate acum către Vest, în special către Franţa.

Războiul

Pacea

 

Problematica şi desfăşurarea războiului/păcii

Consecinţele asupra spaţiului românesc

1683-1699

Karlowitz

Imperiul Otoman trecea prin ultima perioadă de expansiune în Europa Centrală. În 1683, IO asediază Viena cu 100.000 de oameni, iar după două luni de asediu (iulie-septembrie) sunt înfrânţi, datorită intrării pe scena războiului a polonilor (12 septembrie). Ulterior momentului 1683, otomanii vor mai fi înfrânţi în următoarele bătălii: Buda (1686), Mohacs (1687), Salankemen (1691) şi Zenta (1697). Pacea încheiată la Karlowitz în 1699 consfinţea ruperea echilibrului politico-militar din SE Europei şi începutul regresului Imperiului Otoman, în detrimentul Rusiei şi Imperiului Habsburgic.

 

(ruso-austro-turc)

(1699)

TRANSILVANIA intră oficial în componenţa Imperiului Habsburgic.

   

20

noiembrie 1710. Poarta declară război Rusiei,

 

încercând să stăvilească influenţa crescândă pe care aceasta începea să o aibă în bazinul nordic al Mării

1710-1711

Negre şi în Balcani. Ostilităţile care durează până în iulie 1711, se vor desfăşura şi pe teritoriul Moldovei. De partea armatelor ruse va trece cu o parte din cavaleria Ţării Româneşti, spătarul Toma Cantacuzino, care va participa la cucerirea Brăilei. noiembrie 1710 – iulie 1711. A doua domnie în Moldova a lui Dimitrie Cantemir, marcată de alianţa 20 cu Rusia lui Petru cel Mare şi de înfrângerea trupelor moldo-ruse de către otomani în bătălia de la Stănileşti 21 . Fostul domnitor se refugiază în Rusia, unde se va stabili definitiv.

Este numit primul fanariot în MOLDOVA, în persoana lui Nicolae Mavrocordat.

(ruso-turc)

Vadul Huşilor (22 iulie 1711)

22

iulie 1711.Pacea de la Prut (sau Vadul Huşilor)

marchează, prin prevederile sale, o stagnare a tendinţei

de expansiune a Rusiei în zona Mării Negre şi în Sud- Estul Europei. Tratatul va fi confirmat prin noi documente semnate la Constantinopol (1712) şi la

Adrianopol (1713). Prin acesta din urmă tratat, Imperiul Otoman cedează Rusiei teritorii mai largi în jurul Azovului.

HOTINUL devine raia turcească în 1715.

20 Tratatul de la Luţk (14 aprilie 1711). 21 Bătălia de la Stănileşti, pe Prut, dintre armatele ţariste conduse de Petru cel Mare şi cele moldovene ale lui Dimitrie Cantemir, pe de-o parte, şi cele otomane ale marelui vizir Baltadji-Mehmed Paşa. Rezultatul luptei este favorabil otomanilor, cu toate că niciuna dintre părţi nu a reuşit să obţină o victorie decisivă, hotărându-se negocierea unui acord de pace.

VLAD BADEA

Sinteze pentru clasa a X-a

Olimpiada de Istorie

Pagina 44

ŢĂ R I L E

R O M Â N E

Ş I

P R O B L E M A

O R I E N T A L Ă

     

BANATUL

- devine domeniu al Coroanei Habsburgice

1718, iulie 21. Semnarea tratatelor de pace de la Passarowitz (Požarevac) dintre Imperiul Otoman şi Austria şi Imperiul Otoman şi Veneţia. Prin aceste tratate Poarta anexa Peloponesul (Moreea) de la Veneţia cedând însă Austriei Banatul Timişoarei şi Oltenia, parte a principatului autonom al Ţării Româneşti. De asemenea Austriei îi revenea şi Belgradul. O altă prevedere conferea reprezentanţilor diplomatici austrieci dreptul de a interveni în favoarea romano-catolicilor din Imperiul Otoman. Iniţial Austria ceruse de la Poartă chiar şi dreptul de a-i numi pe domnii Ţării Româneşti şi Moldovei sau cel puţin alegerea domnilor să aibă şi acordul Habsburgilor. La semnarea păcii un rol important l-a avut şi caimacamul Ţării Româneşti, Ioan Mavrocordat. La 27 iulie 1718 este semnat şi un tratat comercial între Poartă şi Austria, prin care se asigură supuşilor austrieci libertatea comerţului în Imperiul Otoman şi dreptul navelor comerciale austriece de a naviga pe Dunăre până la ţărmul Mării Negre.

- între 1718-1751 este supus administraţiei militare=>guvernatorul este comandantul trupelor stabilite în regiune, este subordonat Consiliului de Război şi Camerei Aulice de la Viena;

- din 1751 este introdusă administraţia civilă => consiliu format din 6 membri şi un preşedinte

- 1778 – este încorporat Ungariei

- 1779 – districtele sunt înlocuite cu trei comitate: Caraş, Timiş, Torontal

OLTENIA

1716-1718

Passarowitz (21 iulie 1718)

(austro-turc)

- devine protectorat habsburgic (temporar);

 

- Împăratul de la Viena devine suveran al Olteniei, pe care o administra printr-un consiliu format dintr-un Ban (preş.) şi 4 membri;

- sediul administrativ: Craiova

- primul Ban: Gheorghe Cantacuzino

- teritoriul era împărţit în judeţe (conduse de un vornic) şi plăşi (conduse de un ispravnic);

- din punct de vedere militar aparţinea de Comandamentul de la Sibiu; comandantul = „Principatus Valachiae Supremus Director”;

 

- din punct de vedere religios a fost scoasă de sub autoritatea Mitropoliei Ţării Rom. şi trecută sub autoritatea Mitropoliei de la Karlowitz şi a episcopului de la Belgrad;

1735-1739

 

Disputele regionale de la frontierele Rusiei ucrainiene cu tătarii din Crimeea, stăpânită de otomani, au conferit Rusiei pretextul unei noi încercări de a-şi impune influenţa în nordul Mării Negre (1735). Austria a intrat în război în 1737, ca aliat al Rusiei, dar datorită eşecurilor militare a fost nevoită să încheie pace separată cu IO, cedându-i nordul Serbiei (cu Belgradul) şi returnând Oltenia Ţării Româneşti, renunţând, astfel, la poziţia fermă din Balcani pe care o obţinuse în urma Tratatului de la Passarowitz. Datorită înfrângerii Austriei, Rusia încheie în aceeaşi lună un dezavantajos tratat de pace cu otomanii: cetatea Azov, pe care au capturat-o, trebuia demilitarizată; Rusia trebuia să nu mai aibă nave de război în Marea Azovului sau în Marea Neagră; şi trebuia să depindă în întregime de navele otomane pentru comerţul său pe Marea Neagră.

Războiul a determinat renaşterea planurilor de eliberare a popoarelor balcanice, iar în Ţările Române a încurajat opoziţia antifana- riotă. Boierimea munteană s-a orientat spre Rusia în vederea recunoaşterii independenţei. Din altă perspectivă, în această perioadă se manifestă mişcarea politică naţională.

(ruso-austro-turc)

Belgrad (1,18 sept. 1739)

OLTENIA revenea Ţării Româneşti (după 21 de ani de protectorat habsburgic).

   

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi a fost semnat de Imperiul Rus şi Imperiul Otoman după înfrângerea acestuia din urmă în războiul din 1768-1774. Tratatul era o lovitură extrem de umilitoare primită de Imperiul Otoman. Otomanii au cedat o serie de teritorii de la nordul Mării Negre şi au pierdut Hanatul Crimeii, căruia au fost forţaţi să îi recunoască independenţa. Hanatul, deşi oficial independent, era în realitate sub controlul Rusiei, care l-a anexat în 1783. Tratatul a acordat Rusiei şi alte beneficii. A eliminat restricţiile privind accesul Rusiei la Marea Azov. Rusia primea şi o serie de drepturi economice şi politice în Imperiul Otoman, între care permisiunea acordată creştinilor ortodocşi din Balcani de a naviga sub steagul Rusiei, respectiv permisiunea acordată Rusiei de a ridica o biserică ortodoxă în Istanbul (care nu a fost însă construită vreodată). Rusia a interpretat tratatul ca dându-i dreptul de a proteja creştinii ortodocşi din Imperiu şi a folosit această prerogativă mai ales în Principatele Române, intervenind în timpul ultimei domnii fanariote şi după Războiul Grec de Independenţă.

BUCOVINA

-

supusă administraţiei habsburgice;

contextul:

- 1772 – prima împărţire a Poloniei;

- 1768-1774 – Habsburgii ocupă militar Pocuţia şi nordul Moldovei;

- 7 mai 1775 – Convenţia de la Istanbul:

 

Habsburgii primesc Bucovina;

- mai 1776 – Anexă la Convenţia de la Istanbul: incluse alte 30 de sate;

1768-1774

Kuciuk-Kainargi

- 1775-1786 – administraţie militară;

(ruso-turc)

(iulie 1774)

- din 1786 – administraţie civilă => în fruntea provinciei se află un căpitan;

- Biserica ortodoxă a fost scoasă de sub autoritatea Mitropoliei Moldovei şi trecută sub autoritatea Mitropoliei de la Karlowitz.

În timpul războiului idealul politic al indepen- denţei va fi susţinut atât în memorii adresate Congresului de la Focşani cât şi delegaţiilor Rusiei şi Austriei. Acum se definitivează cea mai semnificativă propunere de formare a unui stat tampon român sub ocrotirea marilor puteri.

VLAD BADEA

Olimpiada de Istorie

Pagina 45

Sinteze pentru clasa a X-a

ŢĂ R I L E

R O M Â N E

Ş I

P R O B L E M A

O R I E N T A L Ă

 

Şiştov 22 – cu I.H.

   

1787-1792

(ruso-austro-turc)

(1791)

Iaşi – cu Rusia

(1792)

Rusia primeşte în urma Tratatului de la Iaşi:

- cetatea Oceakov;

- ţinuturile dintre Nistru şi Bug;

Rusia devine vecina MOLDOVEI.

1806-1812

 

Războiul a izbucnit în contextul războaielor napoleoniene. Sultanul otoman, încurajat de înfrângerea suferită de ruşi la Austerlitz (1805), l-a detronat domnitorul Munteniei Constantin Ipsilanti şi pe cel al Moldovei Alexandru Moruzi, amândoi fiind consideraţi rusofili. În acelaşi timp, francezii, aliaţi în acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmaţia şi ameninţau cu o eventuală invazie în Moldova şi Muntenia. Pentru a asigura frontierele sudice ale imperiului împotriva unui atac al francezilor, ruşii au mutat o armată cu un efectiv de 40.000 de oameni în Principatele Dunărene. Ca răspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor ruseşti prin strâmtori şi au declarat război Rusiei. Pe 28 mai 1812, Kutuzov a semnat Tratatul de pace de la Bucureşti, prin care Imperiul Otoman ceda Basarabia. Tratatul a fost aprobat de ţarul Alexandru I pe 11 iunie, cu doar o zi înainte de declanşarea invadării Rusiei de către armatele napoleoniene

 

(ruso-turc)

Bucureşti (16 mai 1812)

BASARABIA devine parte componentă a Rusiei => aproximativ ½ din teritoriul Moldovei medievale devine componentă a Rusiei.

   

Tratatul de pace de la Adrianopol a fost încheiat la sfârşitul războiului ruso-turc din 1828-1829 fiind semnat pe 14 septembrie 1829 de Alexei Orlov şi Abdul Kadîr-bei. Imperiul Otoman dădea Rusiei acces la gurile Dunării şi la două fortăreţe din Georgia. Sultanul recunoştea stăpânirea Rusiei asupra Georgiei şi a hanatelor Erevanului şi Nahicevanului, care fuseseră cedate ţarului de Persia prin Tratatul de la Turkamanciai semnat cu un an mai înainte. Tratatul deschidea strâmtorile Dardanele şi Bosfor tuturor vaselor comerciale, liberalizând astfel comerţul cu cereale, animale vii şi lemn. A fost nevoie să mai treacă însă ceva timp, până la semnarea tratatului de la Hünkâr İskelesi (1833) care să rezolve în sfârşit problema strâmtorilor. Sultanul garanta autonomia Serbiei, promitea autonomie Greciei şi permitea Rusiei să ocupe Valahia şi Moldova până când Imperiul Otoman reuşea să plătească o uriaşă despăgubire de război.

Prevederile Tratatului de la Adrianopol pentru Ţările Române:

restituirea către Ţara Românească a cetăţilor turceşti de pe malul stâng al Dunării (Turnu, Giurgiu şi Brăila);

autonomia administrativă a Principatelor;

stabilirea graniţelor pe talvegul Dunării;

numirea domnilor pe viaţă;

1828-1829

Adrianopol (14 sept. 1829)

libertatea comerţului şi scutirea Principatelor de obligaţia aprovizionării Istanbulului;

dreptul de navigaţie pe Dunăre cu vase proprii;

(ruso-turc)

 

îngrădirea dreptului de intervenţie a Turciei în Principate;

menţinerea ocupaţiei ruseşti şi obligaţia Porţii de a recunoaşte viitoarele regulamente administrative ale Principatelor.

Proiecte externe de organizare a spaţiului românesc în contextul războaielor ruso-austro-turce

Congresele internaţionale generate de războaiele ruso-austro-turce au pus în discuţie statutul politico-juridic al Principatelor, fie prin iniţierea unor proiecte din partea marilor puteri, fie prin memorii ale boierilor munteni şi moldoveni. Marile Puteri (Rusia, Austria, Franţa, Anglia) realizau planuri în care intrau cele două state româneşti. În anii ’70 şi ’80 ai sec. al XVIII-lea, ţarina Rusiei, Ecaterina cea Mare, a alcătuit proiectul grec, conform căruia în Balcani trebuia reconstituit Imperiul Bizantin, în timp ce Ţara Românească şi Moldova trebuiau să fie unite sub forma Regatului Daciei, ca stat-tampon între Rusia, Austria şi noua formaţiune. Dacă iniţial împăratul Iosif al II-lea a fost de acord, ulterior s-a renunţat la acest plan. Cele două principate româneşti, Ţ.R. şi Moldova au intrat şi în preocupările politicii lui Napoleon. În dorinţa sa de a realiza Imperiul universal, Napoleon considera că oraşul Constantinopol joacă un rol esenţial, numindu-l „Imperiul lumii”. Cheia „imperiului lumii” o deţinea cel care stăpâneşte cele două principate. De aceea Napoleon a refuzat propunerea ministrului de externe francez, Talleyrand, de a oferi Austriei Ţara Românească şi Moldova, drept compensaţii pentru pierderile teritoriale suferite în favoarea Franţei.

22 În timpul tratativelor de pace de la Şiştov (1791), boierii munteni au înaintat un memoriu Rusiei şi Austriei prin care revendicau: autonomia şi neutralitatea ţării sub garanţia Austriei şi Rusiei, desfiinţarea obligaţiilor faţă de Poartă (cu excepţia tributului), alegerea unui domn pământean, desfiinţarea raialelor, libertatea comerţului.

VLAD BADEA

Sinteze pentru clasa a X-a

Olimpiada de Istorie

Pagina 46