Sunteți pe pagina 1din 14

Securitatea energetică a României

Proiect semestrial pentru cursul


Politica Externă a României

Stănescu Toma-Călin,
ASC, 2 ani
Introducere
Una din cele mai importante teme ale politicii externe a unui stat este reprezentată de
energie. Asigurarea securităţii energetice este o preocupare majoră pentru actorii de pe scena
politică mondială. Atât Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană, cât şi China, Japonia
şi în alte state au nevoie de resurse adiţionale pentru a-şi putea acoperi consumul naţional. Din
această cauză, securitatea energetică este unul din cele mai importante paliere ale securităţii
internaţionale.
Toate economiile moderne dezvoltate sunt dependente de asigurarea unei
aprovizionări abundente cu energie – atât din punct de vedere al cantităţilor garantate, cât şi al
unor preţuri stabile. Am văzut deja în anii 70 ai secolului trecut, când preţul ţiţeiului s-a mărit
de patru ori, că întreruperile bruşte ale furnizării pot avea consecinţe majore nu numai
economice, ci şi politice.
România are rezerve de gaze naturale capabile să acopere aproximativ 69% din
consumul naţional anual total de gaze naturale. Însă restul de gaz necesar este importat din
Federaţia Rusă, creând astfel o situaţie de dependenţă virtuală.
Conform priorităţilor de politică externă ale statului român, asigurarea securităţii
energetice este printre cele mai importante obiective. În acest scop, prioritatea numărul unu
este dezvoltarea unor trasee alternative de transport al hidrocarburilor, precum şi
diversificarea surselor de aprovizionare, inclusiv prin realizarea de parteneriate durabile cu
statele furnizoare din Asia Centrală, nordul Africii şi din alte regiuni. Proiectul în favoarea
căruia se declară statul român este Nabucco.1 Sprijinul pe care România îl acordă acestui
proiect este fundamentat pe interese de geopolitice, geostrategice, militare, etc..
După 1989, România s-a orientat către structurile euro-atlantice – Uniunea Europeană
şi NATO. În urma integrării în aceste structuri, România şi-a asumat o serie de angajamente
faţă de noii săi aliaţi şi parteneri, angajamente reflectate în principiile sale de politică externă.
Unul dintre aceste principii este acela de apărare a intereselor UE şi NATO.
Lucrarea de faţă doreşte să evidenţieze elementele securităţii energetice a României şi
să încerce să răspundă la întrebarea dacă se justifică decizia de a susţine Nabucco.

1
Ministerul Afacerilor Externe, Priorităţile de politică externă ale României, 2009

2
Conceptul de „Securitate Energetică”
În termeni simpli, securitatea energetică reprezintă capacitatea de a asigura resursele
necesare pentru dezvoltarea continuă a energiei electrice. O definire mai exactă a conceptului
de „securitate energetică”2 este „asigurarea unor resurse energetice sigure, abundente, diverse
de hidrocarburi şi alternativele acestora, la un preţ accesibil, şi a unei infrastructuri adecvate
producţiei şi transportului în siguranţă a acestor resurse.”
Sursă sigură de energie înseamnă accesul la resurse nesusceptibile la întreruperi.
Punerea bazelor Agentiei Internaţionale pentru Energie şi crearea unor rezerve strategice au
împiedicat OPEC să impună embargo-uri motivate politice în ultimele decenii. Totuşi,
ameninţările secolului al XXI-lea vin din partea instabilităţii interne a statelor, cauzate de
revoluţii, colaps economic sau acte de terorism. Aceste ameninţări pot fi contracarate, nu prin
politici de descurajare, ci prin diplomaţie şi prin prevenirea conflictelor şi soluţionarea celor
existente.
Existenţa unor resurse diverse şi abundente înseamnă necesitatea implicării mai multor
ţări cu rezerve energetice în producţia şi exportul acestora pe piaţa mondială. Scopul este
ieşirea de sub monopolul OPEC. Totuşi, în ceea ce priveşte securitatea energetică, aceasta nu
trebuie privită doar prin prisma securităţii furnizării cu petrol. Recent, palierul securităţii
energetice care câştigă teren este cel al furnizării cu gaze naturale.
Prin „preţ accesibil” se înţelege asigurarea unui preţ relativ stabil şi acceptabil. Cea
mai importantă ameninţare la adresa securităţii energetice o reprezintă volatilitatea ridicată a
preţurilor resurselor energetice dăunează stabilităţii economiei la nivel mondial. Alături de
fluctuaţiile de preţ al resurselor, la factorul financiar al securităţii energetice a unui stat se
adaugă costurile de pentru constituirea unor stocuri de urgenţă şi pentru finanţarea cercetărilor
pentru dezvoltarea unor combustibili alternativi şi a unor metode de conservare a energiei.
Din acest punct de vedere, problematica strategiei de securitate energetică a unui stat o
constituie limita costurilor pe care acesta le poate suporta pentru a-şi asigura şi spori
securitatea energetică.

2
Kalicky&Goldwyn, Energy and Security, 2005

3
Starea resurselor energetice ale României
România nu dispune de resursele necesare pentru asigurarea securităţii energetice,
fiind, ca atare, dependentă de resursele externe, fie că este vorba de gaze naturale sau de
petrol.
Conform draftului Strategiei de Securitate Energetică a României pentru perioada
2007-2020, lansat de către guvernul Tăriceanu în 16 mai 2007, resursele de energie primară –
ţiţei, gaze naturale, cărbune, minereu de uraniu – sunt reduse din punct de vedere cantitativ.
De asemenea, resursele regenerabile au un potenţial valorificabil modest. Producţia internă de
resurse de energie primară a suferit un declin important după 1990.
Zăcamintele de hidrocarburi au un potenţial relativ scăzut de a satisface necesităţile
energetice ale României, atât pe fondul declinului producţiei interne (de la 14,7 mil. tone de
ţiţei în 1976, la 5 mil. tone în 2006), cât şi din cauza faptului că nu au mai fost identificate noi
zăcăminte importante. Rezervele de ţiţei sunt estimate la 73,7 mil. tone.
Rezervele de gaze naturale sunt estimate la 184,9 mld. m3. În anul 2006, producţia de
gaze naturale a fost de 12,3 mld. m3, acoperind aproximativ 69% din consumul naţional anual
total de gaze naturale.
Pe fondul unor rezerve reduse de hidrocarburi, România este nevoită să folosească
cărbuni – lignit şi huilă. Resursele de huilă sunt estimate la 705 mil. tone, din care
exploatabile, 105 mil. tone. Resursele de lignit sunt estimate la 1490 mil. tone, din care
exploatabile, 445 mil. tone.
România are şi resurse de minereu de uraniu, a căror cantitate, conform fostului
ministru al Finanţelor Varujan Vosganian, ar ajunge pentru încă un deceniu.
După cum este explicitat în tabelul de mai jos, din punct de vedere al protecţiei
mediului înconjurător, dintre cele trei tipuri de combustibili fosili, gazul natural este mai
„curat” decât petrolul şi cărbunii, cel din urmă fiind considerat un combustibil „murdar”.
Energia nucleară este cea mai curată, însă cantitatea resurselor de uraniu ale României este
insignifiantă.
Tendinţa europeană este aceea de a utiliza resurse energetice care să aibă impact
minim asupra mediului înconjurător, ceea ce explică orientarea generală către gazele naturale.

4
Agent Poluant Gaze Naturale Petrol Cărbuni
CO2 53.070 75.000 95.000
CO 18 15 95
NO 42 204 208
SO2 0,45 0,51 1,17
Agenţi particulari 3 38 1,25
Hg 0 0,007 0,016
Nivelul emisiilor combustibililor fosili – kg la miliard BTU de energie3

Analiza SWOT a stării sectorului energetic4


Cu puţin timp înainte de intrarea oficială a României în Uniunea Europeană,
Ministerul Economiei şi Comerţului a redactat un Proiect de Politică Energetică a României
pentru perioada 2006-2009. Cu această ocazie, a fost elaborată o analiză SWOT a situaţiei în
care se afla la acel moment sectorul energetic din România.
Astfel, printre punctele forte se numără: existenţa unor resurse diversificate şi a unei
infrastructuri naţionale a transportului a acestora şi a energiei; posibilitatea de a produce
energie atât din surse convenţionale, cât şi regenerabile (eoliană, solară, geotermală, resurse
cu minim impact asupra mediului înconjurător); capacitatea de producţie a energiei nucleare;
potenţial hidroelectric important; sprijinirea producătorilor de energie regenerabilă prin
acordarea de certificate verzi şi albe.
Punctele slabe ale sistemului: depăşirea tehnologică a instalaţiilor de producţie şi de
transport a energiei electrice, ceea ce generează eficienţă energetică redusă, cu pierderi ca
urmare a lipsei investiţiilor în retehnologizare; privatizări iresponsabile, cu impact asupra
fortei de muncă; lipsa de promovare a antreprenoriatului, cercetării şi inovării; lipsa
personalului specializat în domeniul energetic; nerespectarea normelor de mediu. Totuşi, cel
mai important punct slab al sistemului energetic, din punctul de vedere al Ministerului
Economiei şi Comerţului, este dependenţa de Rusia ca principală exportatoare de materii
prime energetice.
Se pot observa următoarele oportunităţi ale sistemului: poziţie geopolitică şi
geostrategică favorabilă unei participări active la proiectele energetice pan-europene;
parteneriate cu firme europene şi extra-europene; creşterea încrederii în funcţionarea pieţei de
capital din România, ceea ce permite listarea cu succes la Bursă a companiilor energetice;
disponibilitatea de accesare a fondurilor nerambursabile europene.
Ameninţările la adresa sistemului energetic sunt: maximizarea încă din anii ’80 a
potenţialului de extracţie a resurselor de petrol şi gaze naturale; lipsa de competitivitate a
3
Natural Gas and the Environment, 2004
4
Ministerul Economiei şi Comerţului, Proiect de Politică Energetică a României în perioada 2006-2009, 2006

5
preţurilor energiei electrice; ritm ridicat de creştere a cererii de energie în contextul relansării
economice; lipsa la nivel naţional a unor instrumente fiscale eficiente pentru sustinerea
programelor de investitii în eficienţa energetică, regenerabile şi dezvoltarea, utilizarea
resurselor serviciilor energetice.

Securitatea resurselor de gaze naturale – gazoducte europene


Uniunea Europeană este unul dintre cei mai importanţi actori politici pe scena
mondială. Rusia este principalul exportator de gaze naturale în regiune, cu exporturi de
aproximativ 200 mld m3, din care 178 mld m3 în Uniunea Europeană şi Europa de Est.5
Există mai multe gazoducte menite să asigure aprovizionarea cu resurse energetice din
Rusia, printre care Blue Stream, Nord Stream şi South Stream. În timp ce primul este deja
funcţional, ultimele două se află încă în stadiul de proiect.
Rusia are antecedente în utilizarea resurselor energetice ca instrument de politică
externă. În condiţiile în care controlează principalele rute de transport al gazelor naturale, are
posibilitatea de a influenţa politica externă a statelor dependente de importurile din Rusia. De
aceea, asigurarea securităţii energetice este vitală.

Blue Stream
Blue Stream este un gazoduct care face legătura între Beregovaya, în Rusia, şi Ankara
via Samsun, în Turcia, trecând pe fundul Mării Negre. Proiectul a fost demarat în 1997 şi a
fost construit de o firmă olandeză cu participaţia Gazpromului şi a firmei italiene Eni.
Conform poziţiei oficiale a Gazprom, gazoductul Blue Stream are rolul de a diversifica rutele
de export a gazului rusesc înspre Turcia, evitând tranzitul prin ţări terţe. Acest gazoduct are
posibilitatea de a fi extins în Uniunea Europeană, via Bulgaria.

Fig. 1, Gazoductul Blue Stream

Nord Stream

5
Gelb B., Russian Natural Gas – Regional Dependence, 2007

6
Nord Stream (cunoscut şi sub numele de Gazoductul Nord-European) este un gazoduct
proiectat să facă legătura între Vyborg, în Rusia, şi Greifswald, în Germania. Bazele
proiectului au fost puse în 1997, însă, în prezent, Nord Stream este blocat, din cauza studiilor
de siguranţă a mediului maritim, cerute de Estonia, Finlanda, Polonia, Suedia şi Lituania. 6 Din
acest motiv, atât premierul rus Vladimir Putin, cât şi preşedintele Dmitry Medvedev au
declarat, în noiembrie 2008, că Rusia este dispusă să renunţe la acest proiect, în cazul în care
partenerul european nu îşi soluţionează problemele legale.

Fig. 2, Gazoductul Nord Stream

Proiecte de interes pentru România


Descoperirea şi exploatarea unor importante resurse de gaze naturale şi petrol în
regiunea Mării Caspice şi a Mării Negre a determinat creşterea importanţei geopolitice şi
economice a regiuni, dând naştere unei curse între Federaţia Rusă şi Occident pentru controlul
resurselor energetice prezente.
Cele două proiecte care concurează pentru furnizarea Europei cu gaze din această zonă
şi care reprezintă un real interes pentru România sunt Nabucco şi South Stream.

Nabucco
Principala speranţă a Uniunii Europene în ceea ce priveşte dobândirea independenţei
energetice faţă de Rusia este proiectul Nabucco – o conductă de transport a gazelor naturale
din Marea Caspică prin Turcia. Gazoductul va avea o lungime de 3.300 km şi se doreşte a fi o
continuare a conductei Baku-Tbilisi-Erzurum prin to Bulgaria, România, Ungaria şi Austria.
La acest proiect participă OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz (România), Bulgargas
(Bulgaria), BOTAŞ (Turcia) şi RWE (Germania). Un proiect complementar gazoductului
Nabucco este oleoductul Constanţa-Trieste.
6
Socor V., Romania Firmly Aboard Nabucco Project, Jamestown, 3 noiembrie 2008

7
Construcţia conductei este preconizată să înceapă în 2010, cu doi ani întârziere faţă de
primul termen. De asemenea, costurile de construcţie s-au dublat – în timp ce preţul iniţial a
fost estimat la 4,5 miliarde €, costul actual s-ar ridica la aproximativ 9 miliarde €.
Proiectul Nabucco este susţinut la nivel politic de Statele Unite, şi de Uniunea
Europeană, care l-a inclus în mai multe documente cu caracter strategic, precum Strategia
europeană pentru o energie sustenabilă, competitivă şi sigură, şi în programul Reţelei Trans-
Europene de Energie. Comisia Europeană a numit un coordonator pentru Nabucco în persoana
lui Jozias van Aartsen şi a finanţat studiile de fezabilitate pentru acest proiect.

Fig. 3, Gazoductele Nabucco şi South Stream

Totuşi, în calea implementării proiectului Nabucco stau câteva probleme semnificative


din punct de vedere politic. Una din ele mai importante probleme este reprezentată de
furnizorii resurselor necesare.
Conducta Nabucco are mai multe posibile surse, majoritatea ţări din Orientul Mijlociu
şi Asia Centrală: Azerbaidjan – zăcământul de la Shah Deniz, Turkmenistan – Dauletabad,
Egipt – Delta Nilului, Iraq – zăcămintele de la Ekas, Khor Mor şi Chemchemal (ultimele două
în Kurdistan). Alte două surse le-ar putea constitui Rusia, prin intermediul conductei Blue
Stream, şi Iran. Cea din urmă sursă a fost refuzată atât de UE, cât şi de Statele Unite.
Azerbaidjan, principala sursă a proiectului Nabucco, a primit o ofertă din partea
Rusiei, care era dispusă să cumpere întregul volum de gaz exportat, începând din 2009.7
Oferta în sine era tentantă pentru Azerbaidjan, datorită a trei considerente – a) Rusia ar fi
plătit întregul preţ oferit de piaţa europeană minus costurile de transport; b) din cauza
imposibilităţii de a începe construcţia conductei Nabucco şi a intenţiei Turciei de a impune

7
Socor V., Azerbaijan Quietly Lending Impetus to Nabucco Project, Jamestown, 2 decembrie 2008

8
preţuri de tranzit foarte ridicate, Rusia ar fi fost capabilă să ofere o rută alternativă printr-o
conductă existentă, prin nordul Mării Negre; c) Moscova s-a arătat dispusă la posibile
concesii cu privire la poziţia autorităţilor de la Baku faţă de conflictul din regiunea Nagorno-
Karabakh, dacă Azerbaidjianul renunţă la politica sa pro-occidentală.8 Cu toate acestea,
Azerbaidjanul rămâne fidel angajamentului faţă de proiectul Nabucco.
Eşecul Gazpromului de a atrage Azerbaidjianul de partea proiectului South Stream a
fost contrabalansat de succesul Rusiei în privinţa Turkmenistanului, asupra căruia are un
monopol virtual în ceea ce priveşte exporturile de gaze. În decembrie 2007, Rusia,
Turkmenistan şi Kazakhstan au semnat un acord, prin care gazele naturale din zona Mării
Caspice sunt exportate prin Rusia. Totuşi, occidentul nu renunţă la speranţa de a recâştiga
Turkmenistanul de partea Nabucco. Cu atât mai mult cu cât, de curând, au fost descoperite noi
rezerve de gaze la Yoloten-Osman în sud-estul Turkmenistanului, estimate la aproximativ 14
trilioane de metrii cubi de gaze naturale. Din punct de vedere economic, cooperarea în
vederea unei conducte Trans-Caspice de la Turkmenbashi la Baku, o continuare a
gazoductului Nabucco în Marea Caspică, ar fi în favoarea statului turkmen.
Conducta Nabucco a fost şi subiectul unei întâlniri din 28 noiembrie 2008 între
preşedinţii Azerbaidjianului, Turkmenistanului şi Turciei la Turkmenbashi. Cu această ocazie,
preşedintele turkmen Berdimuhademow a făcut aluzie la necesitatea statului său de a-şi
diversifica partenerii şi rutele de transport de gaze.9
În ceea ce priveşte Kazakhstanul, la momentul actual, acesta se află într-o situaţie de
„captivitate” economică, singurul stat căruia îi poate exporta şi prin care poate tranzita gazul
său fiind Rusia. Totuşi, lucrările de dezvoltare a capacităţilor de extracţie din zăcămintele de
gaze naturale vor conduce la o creştere a volumului de gaz pe care acest stat îl poate exporta.
De asemenea, implicarea Kazakhstanului în proiecte precum Nabucco sau în construirea unei
conducte care să stabilească legătura cu China ar crea un mediu competitiv în zona Asiei
Centrale. Pe termen lung, Kazakhstanul ar avea mai mult de câştigat se afiliându-se
proiectului Trans-Caspic, parte la Turkmenbashi.

8
Socor V., ibidem
9
Socor V., ibidem

9
South Stream
Cea de-a doua problemă, pe lângă cea a surselor resurselor de gaze, sunt proiectele
competitioare cu proiectul Nabucco. Cel mai important dintre ele este South Stream, proiect
rusesc. Conducta South Stream este proiectată să treacă pe fundul Mării Negre pe o lungime
de 900 km, începând de la Beregovaya, trecând prin Bulgaria sau România, tranzitând Serbia,
şi ajungând până în Grecia sau Italia.
Proiectul South Stream a fost elaborat ca fiind un competitor pentru proiectul
european Nabucco, deşi nu poate fi redus doar la acest statut. Printre altele, South Stream este
un element de presiune politică – prin faptul că evită tranzitul prin Ucraina şi Turcia, Rusia
are poate determina politica celor două ţări. Mai exact, implementarea proiectului South
Stream ar însemna încheierea colaborării ruso-turce în proiectul Blue Stream. Din punctul de
vedere al lui Vladimir Socor, „flexibilitatea” dată de existenţa mai multor rute alternative de
export, care să plece din sau să tranziteze Rusia, are rolul de a oferi acesteia posibilitatea de a
schimba direcţia exporturilor de largi volume de hidrocarburi în funcţie de cerinţele politicii
sale externe.10
La câteva luni de la semnarea memorandumului de înţelegere pentru South Stream, la
Roma în iunie 2007, câţiva din actorii principali în proiectul Nabucco s-au alăturat iniţiativei
ruseşti. OMV Austria a vândut 30% din acţiunile Baumgarten - punctul terminus al conductei
Nabucco. Guvernul maghiar a încheiat un parteneriat egal cu Gazpromul, pentru a construi şi
opera porţiunea maghiară a conductei South Stream. Bulgaria, în urma acceptului dat de
Bulgargaz, şi Serbia, în urma achiziţiei de către Gazprom a 51% a companiei naţionale de
energie NIS, au fost incluse pe traseul South Stream.

România între South Stream şi Nabucco


Prin cele trei gazoducte (Blue Stream, Nord Stream şi South Stream), Rusia ar avea un
monopol, nu doar asupra exporturilor de gaze în Europa, ci şi asupra surselor. Aceasta este o
situaţie indezirabilă, din cauza faptului că securitatea energetică şi, implicit, cea militară a
statelor europene ar depinde de Federaţia Rusă.
Tentativa Gazpromului de a atrage România de partea proiectului South Stream a
oferit României o ocazie de a etala o politică externă fermă şi coerentă. Atât preşedintele
Băsescu, cât şi premierul Tăriceanu au reafirmat angajamentul României faţă de proiectul
Nabucco. Traian Băsescu a declarat că, în cazul implementării proiectului South Stream,
gazoductul trebuie să treacă prin apele teritoriale ale României, problemă ce trebuie

10
Socor V., South Stream: Gazprom’s New Mega Project, Jamestown, 25 iunie 2007

10
negociată.11 Prin această declaraţie se poate observa un atu al României, întrucât poate întârzia
sau chiar bloca construcţia proiectului South Stream. De acelaşi atu se bucură şi Ucraina, prin
a cărei zonă economică exclusivă ar trebui să treacă South Stream. În acest caz, există
posibilitatea ca gazoductul South Stream să întâmpine greutăţi asemănătoare celor
întâmpinate de proiectul Nord Stream.
Este în avantajul şi interesul României şi al aliaţilor săi să se facă presiuni pentru
continuarea proiectului Nabucco. Implementarea acestui proiect ar însemna independenţa
energetică atât pentru statele europene, atât membre UE, cât şi NATO.
De luat în considerare discursul preşedintelui României, Traian Băsescu, conform
căruia stabilitatea şi securitatea regiunii Mării Negre trebuie să reprezinte unul din elementele
cheie ale politicii externe româneşti. Conflictele îngheţate, rămase de pe urma destrămării
URSS, reprezintă o ameninţare la adresa stabilităţii regiunii şi pot dăuna securităţii statelor
riverane.
Adjunctul Subecretarului de Stat american pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice,
Matt Bryza, considera că România trebuie să îşi exercite pozitia de lider la Marea Neagră şi
că, pentru a putea atinge acest ţel, trebuie să coopereze mult mai strâns cu Turcia (cu care este
aliată în cadrul NATO), pentru a-şi putea armoniza poziţia în ceea ce priveşte dobândirea unei
securităţi energetice care să nu includă Rusia. Bryza a reafirmat sprijinul american pentru
cooperarea europeană în proiectul Nabucco.12
Totuşi, problema este că devine evidentă lipsa de solidaritate la nivel european în
vederea realizării Nabucco. Spre deosebire de acest proiect, care este susţinut doar la nivel
declarativ de către SUA şi UE, proiectul South Stream beneficiază de susţinere şi implicare
concretă. De asemenea, South Stream a dobândit sprijinul mai multor capitale europene –
Viena, Atena, Budapesta, Sofia – şi al Comisiei Europene şi poate fi considerat drept un
proiect european.
Premierul român Emil Boc a afirmat de curând că, deşi România consideră prioritare
gazoductul Nabucco şi oleoductul Constanţa-Trieste, nu exclude participarea la alte proiecte
de gazoducte, precum South Stream. Sprijinul va fi acordat proiectului susţinut de către
Uniunea Europeană.13 „România are avantajul strategic de a deţine o poziţie importantă în
oricare dintre ele, de aceea România îşi va flexibiliza politica, putând fi parte componentă şi
la alte proiecte europene”, a declarat Boc, citat de Mediafax.

11
Socor V., Romania Firmly Aboard Nabucco Project, Jamestown, 3 noiembrie 2008
12
Pop V., România şi Turcia, viziune comună la Marea Neagră, Ziua, 6 august 2007
13
Antena 3, 29 mai 2009

11
În emisiunea De la Est la Vest (TVR) din 6 iunie 2009, ministrul Economiei Adriean
Videanu a afirmat că România trebuie să îşi asigure securitatea energetică, prin cumpărarea de
gaze rusesc şi prin constituirea de rezerve încă de vara, când preţul acestuia este accesibil. De
asemenea, rezervele ar permite României să devină, la rândul ei, exportator în Uniunea
Europeană14

Concluzii
Deşi are resurse energetice variate, fără investiţii în crearea unei infrastructuri care să
susţină dezvoltarea unor surse de energie alternativă, România trebuie să utilizeze în principal
hidrocarburi pentru a-şi asigura necesarul de energie. Dintre acestea, gazul natural are cel mai
mic impact negativ asupra mediului înconjurător.
Sursă sigură de energie înseamnă accesul la resurse nesusceptibile la întreruperi.
Federaţia Rusă a dat dovadă nu o dată că poate face uz de accesul la resurse ca instrument de
politică externă, de aceea se poate afirma că, pentru Uniunea Europeană, oricare din
proiectele ruseşti sunt mult mai puţin sigure decât proiectul Nabucco.
Faţă de alte state europene, care plăteau 150-240$/1000m3, la începutul lunii martie
2008, România plătea 376$/1000m3 de gaz rusesc, existând posibilitatea ca preţul să crească
până la 390$/1000m3. România are obligaţia de a căuta cel mai stabil şi mai accesibil preţ sau
metode de a-l reduce, pentru a avea siguranţa energetică de care are nevoie pentru a putea o
voce la nivel regional şi internaţional.
O alternativă la aprovizionarea cu gaz rusesc, cum ar fi proiectul Nabucco, ar însemna,
atât preţuri mai mici pentru consumatorii români, cât şi independenţa energetică faţă de Rusia,
ceea ce ar oferi României o mai mare libertate de elaborare a politicii externe în ceea ce
priveşte regiunea Mării Negre. În acest scop, în cazul în care proiectul Nabucco eşuează,
România nu trebuie să neglijeze necesitatea de a dezvolta surse regenerabile de energie.
Dacă proiectul South Stream este mai eficient din punct de vedere economic, şi astfel
mai atrăgător pentru statele europene, din punctul de vedere al politicii externe, atât România,
cât şi Uniunea Europeană vor fi nevoite să facă uz de tact şi diplomaţie, pentru a se asigura de
menţinerea fluxului de resurse energetice.

14
TVR, De la Est la Vest, 6 iunie 2009

12
Bibliografie

Cărţi:
- Kalicki J.H.&Goldwyn D.L., Energy and Security, Toward a New Foreign Policy
Strategy, Woodrow Wilson Center Press, Washington D.C., 2005
- Building Energy Security: Cooperation among the Baltic, Black and Caspic Sea
Regions, Transcript al Conferinţei de la Vilnius, Lituania, 5 decembrie 2006

Adrese Web:
- http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL33636.pdf
- http://www.romanialibera.ro/a102840/romania-si-turcia-viziune-comuna-la-marea-
neagra.html
- http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_11569
/Basescu-Marea-Neagra-e-importanta-pentru-securitatea-energetica-a-Europei.html
- http://www.minind.ro/foaie/PEN_19_10_2006.pdf
- http://fas.org/sgp/crs/misc/RS22562.pdf
- http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=35111
- http://www.consgenromsyd.org/information/GENERAL
%20INFORMATION/Foreign%20Policy%203.htm
- http://www.ziua.ro/news.php?id=2802&data=2008-01-23
- http://www.antena3.ro/economic/news/romania-sustine-nabucco-dar-nu-exclude-
participarea-la-south-stream_72563.html
- http://www.mediafax.ro/engleza/analyst-romania-s-margineni-gas-storage-unit-more-
likely-to-be-built-in-line-with-russian-strategy.html?6966%3B4457149
- http://www.jamestown.org/single/?no_cache=1&tx_ttnews[tt_news]=34073
- http://media.www.thecurrentonline.com/media/storage/paper304/news/2005/05/02/Op
inions/Is.Nuclear.Power.Clean.Power-945686.shtml
- http://www.naturalgas.org/environment/naturalgas.asp
- http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/economie_generala/Probleme
%20economice%20si%20ecologice%20ale%20dunarii%20si%20marii
%20negre/cap12.pdf
- http://eurojournal.org/more.php?id=99_0_1_6_M13

13
- http://www.financiarul.ro/2009/02/28/romanian-formin-diaconescu-energy-security-
problems-will-get-worse/
- http://www.csis.ro/publications/csis_analysis_4.html
- http://www.ier.ro/documente/arhiva_evenimente_2009/29_04_09_Dezbatere_securitat
e_energetica.pdf
- http://www.generatiaeuropeana.ro/home/article/ro/intro/eseuri/geopolitica_siguranta/s
ecuritate_prin_
- http://www.jamestown.org/single/?no_cache=1&tx_ttnews[tt_news]=31531
- http://www.jamestown.org/single/?
no_cache=1&tx_ttnews[swords]=8fd5893941d69d0be3f378576261ae3e&tx_ttnews[a
ny_of_the_words]=romania&tx_ttnews[tt_news]=34911&tx_ttnews[backPid]=7&cHa
sh=75737d75de
- http://www.jamestown.org/single/?
no_cache=1&tx_ttnews[swords]=8fd5893941d69d0be3f378576261ae3e&tx_ttnews[a
ny_of_the_words]=romania&tx_ttnews[tt_news]=35048&tx_ttnews[backPid]=7&cHa
sh=75b4da699b
- http://www.jamestown.org/single/?
no_cache=1&tx_ttnews[swords]=8fd5893941d69d0be3f378576261ae3e&tx_ttnews[a
ny_of_the_words]=romania&tx_ttnews[tt_news]=35043&tx_ttnews[backPid]=7&cHa
sh=18ff21a8fc
- http://www.jamestown.org/single/?
no_cache=1&tx_ttnews[swords]=8fd5893941d69d0be3f378576261ae3e&tx_ttnews[a
ny_of_the_words]=energy
%20security&tx_ttnews[tt_news]=35052&tx_ttnews[backPid]=7&cHash=61749b9b8
d
- http://www.nato.int/docu/review/2006/issue3/romanian/special1.html
- http://www.foreignaffairs.com/articles/61510/daniel-yergin/ensuring-energy-security
- http://www.eia.doe.gov/security/
- http://www.globalissues.org/article/595/energy-security
- http://english.hotnews.ro/stiri-regional_europe-2482577-romania-russia-difficult-
relationship-with-the-eastern-bear.htm
- http://civitaspoliticsblog.wordpress.com/2007/05/29/romania-and-russia-conflict-and-
cooperation/

14