Sunteți pe pagina 1din 6

Comunismul=

regim totalitar
Toate mijloacele de comunicar
( radio, televiziunea, presa scrisă )
sunt dirijate şi controlate de stat
Literatura Aservita Ideologiei Comuniste

Ideologia comunista are ca punct de plecare teoria determinismului social,potrivit


careia comportamentul persoanei nu este indus de propria individualitate,ci de clasa din care
provine.Drept urmare,devine obligatorie educarea sa in spiritual noii societati
comuniste,singura care,se afirma,ii poate asigura dezvoltarea plenara.In aceasta situatie,rolul
literaturii ca mijloc de propaganda devine covarsitor,ea avand menirea sa educe individul in
spiritul supunerii fata de partid si de catre conducatorul sau,dar si de ura fata de tot ceea ce se
opune acestei atitudini.Ca unica alternative de existenta,propaganda adfuce astfel in prim plan
sloganul CINE NU ESTE CU NOI ESTE IMPOTRIVA NOASTRA,cultivand insistent mitul
patriei primejduite si,drept urmare,vigilenta fata de”dusmanii”poporului si necessitatea luptei de
clasa,internationalismul proletar(“Proletari din toate partile,uniti-va!”),dar si cultul
Conducatorului providential .

Inceputurile

1944(12 noiembrie)-se infiinteaza ARLUS(Asociatia Romana pentru Strangerea Legaturilor cu


Uniunea Sovietica),avandu-l presedinte pe C-tin I.Parhon.Presedintele sectiei literatura si
filosofie este M.Sadoveanu.La 10 decembrie apare primul numar al revistei Veac
Nou,principalul instrument propagandistic al asociatie.

1945-se infiinteaza Universitatea Muncitoreasca a PCR,numita din 1946”Stefan


Gheorghidiu”,innalta scoala de pregatire muncitoreasca pentru fiii si fiicele poporului.

In 1946- se da publicitatii o prima lista cuprinzand titlurile a 2638 de carti care sunt interzise,din
bibliotecile publice si distruse.

In 1948-se tipareste,intr-un volum de peste 500 de pagini,o noua lista de Publicatii


interzise,care cuprinde un numar sporit de autori si titluri:8779.Astfel,din librarii,biblioteci
publice si chiar case sunt confiscate si distruse carti semnate de Vasile Alecsandri,Grigore
Alexandrescu,Ion Agarbiceanu,Dimitrie Anghel,Nicolae Balcescu,C-tin
Bacalbasa,I.A.Bassarabescu,L.Blaga,I.Barbu,G.Bacovia,Gh.Braiescu,Al.Bratescu-
Voinesti,Dimitri Bolintineanu,Dimitrie Cantemir,Otilia Cazimir,Serban Cioculescu,Emil
Cioran,G.Cosbuc,Anghel Demetrescu,Victoria Eftimiu,Mircea Eliade,M.Eminescu,Nicolae
Fimilion,Radu Gyr,Ion Ghica,Octavian Goga,B.P.Hasdeu,Aton Holban,G.I.Bratianu,Eugen
Ionescu,Titu Maiorescu,Gib.I.Mihailescu,Costache Negruzzi,Alexandru Odobescu,Anton
Pann,Hortensia Papadat-Bengescu si inca multi altii.
In ianuarie 1948,numele lui Tudor Arghezii insusi este scos din literature,iar volumul cu “Una
suta una poeme”,retras din librarii.

1949-sunt interzise 119 creatii populare cu “continut ideologic neadecvat”(cantece inspirate de


Maria Tanase,Maria Lataretu,Fanica Luca,Ioana Radu si altii),multe din ele pentru ca
vehiculau formula legionara”foaie verde”.Devine obligatorie inregistrarea masinii de scris la
Militie.

1949-se infiinteaza Scoala de Literatura”Mihai Eminescu”,al carei scop era sa produca scriitori
pe banda rulanta.Conditiile admiterii:origine sociala”sanatoasa”si recomandarea comitetului de
partid.Va fi desfiintata in 1955.
1952-in urma aparitie “genialei”lucrar a tovarasului Stalin,Maximul si problemele lingvisticii,este
suprimata revista “Cum vorbim”redactata de Al.Graur;este ,totodata,criticata”atitudinea
dusmanoasa”al linghvistilor Iorgu Iordan,Al.Rossetti si Al.Graur,ultimii doi fiind scosi din
invatamant ca necorespunzatori.

Omul nou.Viata noua

Autoritatile nu scapa din


vedere scoala,fiind interesate
primenirea ideological a manualelor si
a programelor didactice(intruncat
toata manualele anterioare anului
1947 fusesera scoase din uz).In
1948,reforma sovietizanta a
invatamantului schimba radical
compozitia de clasa a personalului
didactic,infiintandu-se facultati
muncitoresti care produc pe banda,in
cateva luni,”specialisti”cu origine
sanatoasa,abti sa-i inlocuiasca pe cei
diponibilizati,concediati sau trimisi in
puscarie.
Tinerii studiaza dupa materiale de propaganda cu vag aspect didactic incropite la repezeala,pe
masura ce se publica scrieri cu mesaj cumunsit si se impun nume noi.In anul 1950 apar
Tezele provizorii de istoria literaturii romane,in care creatia literara era ilustrata intre altii,de
necunoscuti precum Ion Paun-Pincio,D.Th.Neculita,Raicu Ionescu-Rion ,Al.Sahia,A.Toma,Dan
Desliu,Maria Banus si Mihai Benciuc.
Sunt considerate ”snoabe”, ”mistice”, ”descompuse”, ”dezumanizate”, ”degenerate”,
”morbide” , si “decadente”toate creatiile simboliste,ermetice
suprarealiste,naturaliste,expresioniste,dadaiste si etc.Este condamnat,de asemenea,tot ce tine
de esteism.Insusi locul in literature al lui M. Eminescu e pus sub semnul intrebarii,caci poetul
nu numai ca am impartasit si propagate o filosofie ideaslista si un pessimist contagios,dar a si
compus versuri ce poarta semnele”periculoase”ale formalismului decadente.Cine nu scria intr-
un limbaj popular acccesibil si nu avea o conceptie “inalta”,materialist dialectica asupra vietii,
cine arata o cat de mica simpatie pentru intimitati poetice,pentru naturalism,pentru erotism si
divertisment,pentru proza analitica,politista sau de aventuri se descalifica in ochii partidului ca
scriitor.
Numerosi intelectuali de prestigiu au fost arestati si condamnati la multi ani de
ichisoare,fiind acuzati de uneltire impotriva ordinii sociale printre ei se numra C-tin Noica,Dinu
Pillat,Al.Paleologu,Vladimir Streinu,V.Voiculescu,Nechifor Crainic.

Marin Preda este adesea considerat cel mai important romancier român de
după al doilea război mondial. Romanul său Moromeţii descrie viaţa şi dificultăţile unei
familii obişnuite de ţărani din Câmpia Română din România de dinainte de război şi mai
târziu din perioada de început a comunismului în România. Cea mai importantă carte a
sa rămâne însă Cel mai iubit dintre pământeni, o crudă descriere a societăţii comuniste.
Unii din cei mai importanţi poeţi ai perioadei sunt Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana
Blandiana.
În afara ţării, Eugene Ionescu este unul din cei mai de seamă dramaturgi ai teatrului
absurd. Dincolo de ridiculizarea celor mai banale situaţii, piesele lui Ionesco prezintă în
mod tangibil singurătatea oamenilor şi insignifianţa existenţei individului. În acelaşi timp,
Emil Cioran a fost un strălucit filosof şi scriitor.

 După 1958, Gheorghe Gheorghiu-Dej ( stalinist ) devine primul conducător


comunist român subiect al unor poezii, în care i se prezintă adeseori biografia.
 După marea literatură interbelică, acum se scrie o literatură socialistă,
comunistă, ideologică, reprezentată de: imnuri, laude, elogii aduse
conducătorilor, texte teziste socialiste şi comuniste
 După 1948 literatura română intră într-o epocă nefastă, dominată de politic.
Acest fenomen ţine până în 1960. In anii ’50 s-a impus modelul sovietic. Scriitorii
care protestau împotriva acestui regim erau arestaţi, condamnaţi, internaţi în
lagăre de muncă forţată sau executaţi.

Scop:

formarea “omului nou”, cu o “înaltă conştiinţă revoluţionară”, care să ridice


“flamura partidului” pe adevărate “culmi de progres şi civilizaţie”.

Teme şi teze social-politice:

ascuţirea luptei de clasă, demascarea duşmanilor de clasă, ascensiunea clasei


muncitoare, glorificarea martirilor comunişti, elanul revoluţionar, rolul călăuzitor al
partidului, formarea “omului nou”, ura faţă de regimul burghezo-moşieresc,
condamnarea imperialismului, demonizarea chiaburimii.

Surse de inspiraţie:

 Viaţa nouă de la oraşe şi sate,


 “omul nou”,
 prezentul luminos în antiteză cu trecutul,
 comunistul= erou civilizator,
 victoriile de pe marile şantiere,
 colectivizarea agriculturii

Exemple poezii din perioada comunista :

Când stavili până-n cer ne cresc în cale,

Noi, comuniştii, nu cunoaştem jale:

Proptim largi umeri, toţi rostim “PARTID” -

Cad munţi de fier, căi dalbe se deschid (Partidului , A. Toma)


Calitatea de membru de partid era o cheie pentru avansare şi privilegii.

Lazăr de la Rusca

Dan Deşliu Partidului slavă

Dar alt gând acum te doare, de Dan Deşliu

dintre toate ăl mai tare: Partidul – trup din trupul ţării,

Partidul – suflet arzător,

Deschide drum spre largul zării

Poporului – stăpânitor!

Acolo la tine-acasă,/şade o carte pe masă […]

Cartea unde orice rând/luminează sângerând

şi-n orice slovă din toate/inimă de om viu bate:

armă, flamură şi zid,/Cartea Marelui Partid…


PROZA COMUNISTA

Se remarcă prin opoziţia puternică dintre personajele pozitive ( clasa


muncitoare sau ţăranii ) şi cele negative( forţele contrarevoluţionare: chiaburi,
negustori, profesori, funcţionari ). Personajul pozitiv nu trebuia să aibă niciun cusur,
fiind fizic şi moral de neînfrânt, un fel de superman comunist care obţinea totdeauna
victoria asupra personajului negativ incapabil să se schimbe, cu multe probleme
morale.

Mari prozatori vor prezenta în romanele lor această epocă a anilor ’50, numită
de Marin Preda cea a “obsedantului deceniu”. Preda o prezintă în “Cel mai iubit
dintre pământeni”, Constantin Toiu în “Galeria cu viţă sălbatică”.

Romane valoroase:

“Un om între oameni” ( ’53, ’55 ) de Camil Petrescu , /“Bietul Ioanide” ( ’53 ) de G.
Călinescu,/“Toate pânzele sus” ( 1954 ) de Radu Tudoran, /“Groapa” de Eugen
Barbu;

Bibliografie :

~Anii ’80 si bucurestenii, Bucuresti , Editura Paideia, 2003~

~Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din Romania.Raport final.


Bucuresti,2006.~

~www.presidency.ro~