Sunteți pe pagina 1din 583

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ

DIN ANII 1929-1933:

PRÃBUªIREA
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

DOCUMENTE REVELATORII
1904-1948

Volumul II

KIRSON
CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ
DIN ANII 1929-1933:

PRÃBUªIREA
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

DOCUMENTE REVELATORII
1904-1948
Colecþia
„NOI SUNTEM BANCHERI”
DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA BANCARÃ ªI ECONOMICÃ A ROMÂNIEI
NR. 2

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ


DIN ANII 1929-1933:

PRÃBUªIREA
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

DOCUMENTE REVELATORII
1904-1948
(ACTE ªI DOCUMENTE ALE PROCESULUI
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
CU MINISTERUL DE FINANÞE;
PROCESE-VERBALE ALE CONSILIULUI DE ADMINISTRAÞIE)

Volumul II

Ediþie îngrijitã de
ªtefan Petre Kirson,
istoric de bãnci

KIRSON
E D I T U R A

Bucureºti
2010
Tehnoredactare ºi corecturã
ªtefan Petre Kirson

Realizare graficã
Mihail Popescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României


Criza economicã ºi bancarã din anii 1929-1933: prãbuºirea Bãncii
Marmorosch, Blank & Co.: documente revelatorii / ed. îngrij. de
ªtefan Petre Kirson. - Buftea : Kirson, 2010-
3 vol.
ISBN 978-606-92420-0-1
Vol. 2: 1904-1948: (acte ºi documente ale procesului Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. cu Ministerul de Finanþe, procese-verbale
ale Consiliului de Administraþie). - Bibliogr. - Index. - ISBN 978-606-
92420-2-5
I. Kirson, ªtefan Petre (ed.)

336.71(498)

© Editura KIRSON

ISBN
978–606–92420–3–2
978–606–92420–5–6
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Prefaþã

Continuãm sã editãm, în cuprinsul volumului al doilea dedicat prãbuºirii


Bãncii Marmorosch, Blank & Co., documente ce au fãcut parte din dosarele
procesului intentat de Ministerul de Finanþe Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Astfel, în Capitolul I, sunt prezentate, sub forma unui singur document,
concluziile redactate de avocaþii bãncii – Mircea Djuvara, Nicolae Corodeanu,
Constantin Bãlescu ºi Mihai Arþãreanu – ºi depuse de aceºtia în ianuarie 1942 la
Înalta Comisie de Apel. Documentul reprezintã forma sinteticã scrisã a ideilor
exprimate de avocaþii apãrãrii bãncii în dezbaterile ce au avut loc în faþa
judecãtorilor de la Înalta Comisie de Apel.
Ca ºi documentele publicate în primul volum, ºi acest document prezintã
o valoare istoricã ºi documentarã excepþionalã din cel puþin douã puncte de
vedere: în primul rând, prin informaþiile furnizate, care ne determinã, chiar ºi sub
rezerva unei analize riguroase privind subiectivitatea autorilor, date fiind
condiþiile sub care a luat naºtere documentul judiciar, sã completãm înþelegerea
mai profundã a evenimentelor care au condus la prãbuºirea, în anul 1931, a
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. În al doilea rând, prin stilul de redactare – concis
ºi bine articulat în jurul formulei ºi a ideilor de apãrare a avocaþilor Bãncii
Marmorosch, Blank & Co.–, astfel încât, la finalul procesului, banca sã fie
exoneratã de eventualele impuneri de naturã financiarã sau penalã. Prin felul
cum a fost redactat, el devine un model pentru cei care astãzi profeseazã în
domeniul juridic sau judiciar, sau al experþilor din departamentele juridice, de
conformitate ºi contencios din cadrul instituþiilor bancare.
Informaþii despre declanºarea crizei economice ºi bancare româneºti din
anii 1929-1933, precum ºi efectele acesteia asupra bãncilor ºi a mediului
economic ºi social, prezentarea evenimentelor ºi a condiþiilor care au condus la
provocarea unor anomalii monetare ºi financiare româneºti petrecute în anii
menþionaþi mai sus, cunoaºterea mentalitãþii mediului bancar românesc sau a
personalitãþilor din lumea bancarã ºi politicã a acelor vremuri, implicate în
operaþiunile financiare ale Statului ºi ale bãncilor, le regãsim pe toate în aceastã
capodoperã juridicã, devenind ea însãºi o paginã de istorie economicã ºi
bancarã, ce are rolul de a ne ajuta în înþelegerea complicatului mecanism
financiar-bancar al crizei din anii 1929-1933.

În Capitolul al II-lea prezentãm anexele care au însoþit, ca suport


informaþional, concluziile scrise ce au fost depuse de avocaþii apãrãrii Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. în cursul procesului amintit mai sus. Prin varietatea lor:
decrete-legi, depoziþii de martori ale marilor bancheri sau guvernatori ai BNR din
timpul crizei: Constantin Angelescu, Dumitru Burillianu, Victor Slãvescu, sau
politicieni, ca, de exemplu, Constantin Argetoianu ºi Virgil Madgearu,
corespondenþã secretã dintre BNR ºi Ministerul de Finanþe, expertize contabile
etc., toate acestea dezvãluind cercetãtorului interesat, bancherului ºi
funcþionarului de bancã, dar ºi cititorului care nu dispune de o culturã ºtiinþificã
sau bancarã, elemente informaþionale importante, care dau posibilitatea de a
percepe mult mai bine cu ceea ce s-a petrecut cu adevãrat în acele momente de
tensiune ce au precedat prãbuºirea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., precum ºi
îmbogãþirea propriei noastre culturi de naturã economicã ºi bancarã, prin
descrierea, sub raport tehnic, a mecanismelor ºi a ingineriei financiar-bancare.

5
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

În ierarhia superioarã a unei bãnci, Consiliul de Administraþie întruneºte


puterea decizionalã cea mai mare. În general, el este organismul care hotãrãºte
liniile strategice de dezvoltare, politica de afaceri, natura ºi cuantumul dobânzilor
ºi al comisioanelor, politica de personal etc. Datã fiind complexitatea ºi
diversitatea informaþionalã pe care o cuprinde documentele emise de aceastã
structurã superioarã de conducere, am hotãrât editarea, împreunã cu
documentele procesului din anii 1940-1942, ºi a unor procese verbale ale
Consiliului de Administraþie al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. pentru o perioadã
mai mare decât cea aparþinând crizei bancare din anii 1929-1933, sau a
momentelor imediate de declanºare a prãbuºirii bãncii, aplicând o selecþie
riguroasã în publicarea lor, prin alegerea doar a acelora cu valoare istoricã
deosebitã.
În fondul arhivistic al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. se pãstreazã doar
registrele cu procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de Administraþie care
au avut loc între anii 1924-1948. Aºadar, avem astfel o proiecþie generalã asupra
momentului de apogeu a activitãþii bãncii, asupra evenimentelor în care a fost
implicatã banca în perioada culminantã a crizei ºi de intrare a sa în concordat,
precum ºi mecanismele care au condus, ulterior, la despãgubirea creditorilor ºi a
deponenþilor, precum ºi la lichidarea definitivã a acesteia în anul 1948.
Prin conþinutul lor, procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de
Administraþie ne oferã un izvor bogat de informaþii, ca, de exemplu: politica bãncii
ºi raporturile ei cu celelalte instituþii bancare, cu clientela sau alte instituþii
economice, politice ºi sociale; cunoaºterea motivaþiei luãrii unor decizii de cãtre
ierarhiile superioare – Adunarea Generalã a Acþionarilor, Comitetul de Direcþie
sau cel Executiv; efectele mediului politic, economic, economic ºi social asupra
activitãþii bãncii; percepþia acesteia asupra conjuncturilor economice, sociale ºi
politice, a mecanismelor ºi pârghiilor de intervenþie ale unor organisme statale în
diferite sectoare socio-economice; influenþarea proceselor ºi fenomenelor
economico-sociale prin intervenþia bãncilor asupra unor structuri sociale sau
segmente economice; cercetarea formãrii ºi distribuþiei capitalului, precum ºi
dezvoltarea pieþei de capital, prin prisma afacerilor economice ale bãncilor ºi a
operaþiunilor lor, ale relaþiilor cu clienþii ºi partenerii de afaceri.
Pentru cazul de faþã, procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de
Administraþie mai sunt importante ºi din punct de vedere al modului cum a reuºit
Banca Marmorosch, Blank & Co. sã-ºi lichideze datoriile în urma aplicãrii
concordatului preventiv în anul 1931, adicã soluþiile identificate de conducãtorii
bãncii pentru îndeplinirea prevederilor concordatului preventiv.
Este interesant, de asemenea, sã aflãm, parcurgând aceste documente,
mecanismul prin care s-a încercat revenirea în viaþa economicã a bãncii dupã
încheierea celui de al doilea rãzboi ºi ceea ce a condus la lichidarea forþatã,
adicã la dispariþia definitivã a acesteia, în anii atât de dramatici ai instaurãrii
modelului economic sovietic în viaþa economicã a României.
Lecturarea acestor procese-verbale, atât de cei iniþiaþi în domeniu, dar ºi
pentru cei care nu dispun de o cunoaºtere a domeniului financiar-bancar, îi ajutã
sã înþeleagã mult mai bine prin ceea ce trecem acum, prin ce experienþe au trecut
bãncile ºi bancherii din trecut, ce greºeli s-au sãvârºit ºi ce trebuie evitat astãzi,
ºi nu în ultimul rând ce soluþii s-au cãutat pentru rezolvarea multiplelor probleme
care au apãrut în desfãºurarea fenomenului financiar-bancar cunoscut sub
numele de criza economicã ºi bancarã a anilor 1929-1933.

6
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL I

CONCLUZIILE SCRISE
DE BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
PREZENTATE ÎNALTEI COMISII DE APEL,
ÎN PROCESUL CU MINISTERUL DE FINANÞE

1942

7
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

8
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

LISTA DOCUMENTELOR

1. 12 ianuarie 1942. Concluziile scrise de Banca Marmorosch, Blank & Co.,


prezentate Înaltei Comisii de Apel, instituitã prin Decretul-Lege nr. 584/1941, în
procesul cu Ministerul de Finanþe.

9
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

10
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CONCLUZIUNI SCRISE
Cuprinsul

Capitolul I
COMPETENÞA COMISIEI DE ANCHETÃ
ªI A COMISIEI DE APEL

1/ Competenþa Comisiei de Anchetã.


2/ Competenþa Comisiei de Apel.

Capitolul II
TEMEIURILE DE DREPT ªI SISTEMUL DE DREPT ÎN MATERIILE
CE INTRÃ ÎN COMPETENÞA COMISIUNII

1/ Decretul Lege nr. 3.441/1940 nu a derogat de la normele dreptului comun.


2/ S-a recunoscut valabilitatea legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936.
3/ Sancþionarea fraudelor sau a prejudiciilor grave nu poate avea loc decât în
cadrul normelor dreptului comun.

Capitolul III
LEGILE DE BAZÃ

1/ Legea Monetarã din 7 februarie 1929.


2/ Legea pentru administrarea portofoliului trecut la Stat ºi de interpretarea
planului de stabilizare din 27 iunie 1930.
3/ Legea din 1 aprilie 1936.

Capitolul IV
PRELUAREA SUCCESIVELOR TRANªE
ªI CONVENÞIILE ULTERIOARE

1/ Tranºa de 300.000.000 lei.


2/ Tranºa de 600.000.000 lei.
3/ Tranºa de 108.000.000 lei.
4/ Legea din 1 aprilie 1936.

Capitolul V
COMBATEREA CRITICILOR DE
LEGALITATE DE ORDIN GENERAL

1/ Valoarea legalã a convenþiilor ºi tranzacþiilor încheiate.


2/ Ce se înþelege prin efecte statutare?
3/ Plafonul de reescont.
4/ Scoaterea din obligo.
5/ Finalitatea legii din 27 iunie 1930.

Capitolul VI
RÃSPUNDEREA DE DAUNE

1/ Frauda sau culpa.


2/ Legãtura cauzalã între faptul incriminat ºi prejudiciul suferit.
11
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Capitolul VII
COMBATEREA CRITICILOR
ADUSE „POLITICII BÃNCII BLANK”

1/ Inadmisibilitatea discuþiei acestor critici faþã de competenþa restrânsã a


Comisiei.
2/ Aceste critici sunt ºi nefondate, deoarece politica de investiþiuni industriale a
fost susþinutã dupã rãzboi de Guvern ºi de Banca Naþionalã, ba uneori chiar
impusã, în scopul industrializãrii þãrii ºi naþionalizãrii industriilor din teritoriile
alipite.
3/ Banca Blank ºi-a îndeplinit cu prisosinþã „funcþia socialã” în tot timpul
existenþei ei de la 1848 încoace.
4/ Pretinsele bilanþuri false.
5/ Cauzele adevãrate ale cãderii Bãncii Blank.

Capitolul VIII
INADMISIBILITATEA CONDAMNÃRII LA DAUNE INTERESE
FÃRÃ RESTITUTIO IN INTEGRUM.

Capitolul IX
CUANTUMUL PRETINSULUI PREJUDICIU

1/ Toate ratele eºalonate, ce mai sunt de încasat, trebuie scãzute, contrar


pretenþiunea Statului este prematurã.
2/ Trebuie scãzute ºi reducerile consimþite debitorilor cedaþi prin convenþiile ºi
tranzacþiile încheiate.
3/ În ce priveºte bunurile date în platã /”Cultura Naþionalã” ºi „Buzãu-Nehoiaºu”/
trebuie avutã în vedere valoarea actualã.
4/ Aplicând normele de calcul ºi valorile de mai sus se constatã lipsa de
prejudiciu.
5/ Dobânzi ºi cheltuieli de urmãrire nu se pot în niciun caz reclama.

Capitolul X
REZERVE DE NECONSTITUÞIONALITAE

SUMARUL CONCLUZIILOR
LISTA ANEXELOR

12
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CONCLUZIUNI SCRISE
DIN PARTEA APELANTEI BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
ÎN PROCES CU MINISTERUL DE FINANÞE

Complexitatea procesului de faþã, care rezultã din natura particularã ºi din


lunga perioadã de timp pe care o îmbrãþiºeazã substratul sãu de fapte, a fost
mult agravatã atât din pricina chestiunilor neconcludente puse în discuþie prin
Raportul Comisiunii de Anchetã, cât ºi prin acelea cu totul lãturalnice, puse în
discuþie de onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe în instanþã.
În concluziile noastre de faþã, vom cãuta sã clasãm pe cât posibil
materialul, pornind de la ideea cã acele fapte constante, care nu au fost
contestate, sunt dobândite cauzei ºi cunoscute, ºi înþelegem a ne referi cu privire
la ele la însuºi Raportul Comisiunii de Anchetã, precum ºi la cererea noastrã de
apel. (Anexa 1).

13
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL I
COMPETENÞA COMISIUNII DE ANCHETÃ
ªI A COMISIUNII DE APEL

1/ Competenþa Comisiunii de Anchetã. De la început trebuie sã precizãm


care e cadrul de competenþã al prezentei cauze, tocmai pentru a stabili care sunt
chestiunile ce pot fi în mod concludent examinate în aceastã procedurã, ºi care
sunt strãine de ea. (Anexa 2).
Iatã ce prevede decretul-lege 3.441 din 11 octombrie 1940 /”Monitorul
Oficial” nr. 239 din 12 oct.1940/:

„Art. 1 Se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri o


Comisiune însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora
Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte aflat la Banca
Naþionalã, potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi legii din 1 aprilie 1936, precum ºi
condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte.”

Din simpla citire a acestui text, rezultã cã obiectul anchetei îl formeazã:


a/ operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora s-a fãcut rãscumpãrarea
portofoliului de efecte;
b/ precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru
realizarea acestor efecte.
Este vorba, prin urmare, de a se examina mai întâi operaþiunile ºi lucrãrile
de rãscumpãrare ºi apoi convenþiunile ºi tranzacþiunile încheiate pentru
realizarea efectelor rãscumpãrate, cãci, dupã cum se ºtie, în conformitate cu
legile din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936, aceste operaþiuni aveau douã etape:
una, preluarea efectelor, alta, realizarea lor.
Art. 3 din acelaºi decret-lege 3.441/1940 dispune urmãtoarele:

„Când se constatã fraude sau grave prejudicii aduse Statului, Consiliul


de Miniºtri va putea, printr-un jurnal publicat în Mon. Of., sã declare la cererea
Comisiunii de Anchetã blocate ºi indisponibile, fãrã îndeplinirea vreunei
formalitãþi de inscripþie sau sechestru, toate bunurile mobile ºi imobile ale
întreprinderilor ºi persoanelor ale cãror portofolii de creanþe au fost preluate de
Stat, ale întreprinderilor afiliate sau controlate de acestea, ale organelor de
conducere a acestor întreprinderi, precum ºi ale beneficiarilor operaþiunilor de
pe urma cãrora Statul a fost prejudiciat.
Aceleaºi mãsuri se pot lua ºi împotriva întreprinderilor ºi persoanelor
care au garantat solvabilitatea creanþelor ºi au fost în urmã exonerate de
obligaþia plãþii acestor creanþe...”

Prin acest articol se precizeazã cã ancheta va avea sã stabilescã ºi dacã


s-au comis fraude sau grave prejudicii aduse Statului cu prilejul operaþiunilor de
preluare de creanþe sau a exonerãrii de obligaþia plãþii lor, putându-se în atare
cazuri lua ºi unele mãsuri de asigurare asupra averii celor rãspunzãtori sau
beneficiarilor.
Acest text precizeazã încã o datã cã obiectul anchetei îl formeazã
operaþiunile de rãscumpãrare ºi cele consecutive lor.
a/ Materia de examinat ºi, prin urmare, competenþa instanþei de anchetã
se plaseazã, deci, în mod strict, în epoca în care s-au fãcut rãscumpãrãrile de
portofoliu ºi actele de realizarea lui. În consecinþã, nu intrã în competenþa
Comisiunii de Anchetã:
epoca anterioarã rãscumpãrãrii de efecte;

14
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

gestiunea bãncii în general;


reescontul de efecte ale bãncii la Banca Naþionalã etc., toate acestea fiind
chestiuni strãine ºi ca materie ºi ca timp de sfera de competenþã, aºa cum e
delimitatã prin art. 1 ºi 3 al D.L. 3.441/1940. Însãºi Comisiunea de Anchetã
adoptã formal acest punct de vedere în privinþa competenþei ei, cãci iatã ce citim
în raportul întocmit de ea /cap. IV, lit. B, pag. 31/:

„În adevãr, misiunea Comisiunii nu e aceea de a cerceta întreaga


gestiune a Bãncii Blank ºi rãspunderea pentru aceastã gestiune, ci numai aceea
de a cerceta operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul a fãcut
rãscumpãrarea de portofolii, precum ºi condiþiile fixate sau convenþiile încheiate
pentru realizarea efectelor respective /art. 1/...”

Totuºi, Comisiunea, în flagrantã contrazicere cu propria ei definiþie a


competenþei sale, se ocupã ºi de acele materii ce nu intrau în cadrul legal al
însãrcinãrii ei, ºi prin aceasta ºi-a excedat competenþa ºi astfel constatãrile ce
pretinde a fi fãcut nu au nicio putere legalã ºi nu pot fi invocate în sprijinul
concluziunilor din raportul ei, adoptat ºi chiar depãºit prin decizia de condamnare
a Ministerului de Finanþe. Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au cãutat a
menþine, totuºi, în cadrul de competenþã a cauzei, ºi aceste materii ºi epoci,
susþinând:
cã art. 1, vorbind de ancheta asupra operaþiunilor ºi lucrãrilor în baza
cãrora s-au rãscumpãrat efectele, aceasta ar însemna cã tot ceea ce s-a
petrecut înainte de rãscumpãrare, poate fi util examinat în cauzã;
cã, fiind vorba de stabilirea unor rãspunderi, acestea pot cuprinde ºi
rãspunderi din epoca precontractualã, iar nu numai cele din epoca strict
contractualã.
Asemenea susþineri merg direct în contra textului legii, ele pãcãtuiesc ºi
printr-o extensiune cu totul abuzivã în materie de rãspundere precontractualã.
b/ Rãspunderea precontractualã îmbrãþiºeazã numai epoca de pregãtire
prin tratative sau corespondenþe a încheierii unui contract, adicã epoca imediat
anterioarã încheierii contractului ºi numai acea epocã, iar nu ºi raporturile ce
pãrþile ar fi putut avea înaintea acestei epoci. Noþiunea de „fazã precontractualã”
înglobeazã, de exemplu, timpul în care o parte putea, prin propunerile ce fãcea
celeilalte pãrþi, sã o inducã în eroare sau sã exercite un dol asuprã-i, pentru a o
determina sã încheie un contract. Dar aceasta nu are nimic de a face cu alte
contracte anterioare între aceleaºi pãrþi, ºi mai puþin încã cu trecutul îndepãrtat al
relaþiunilor lor. Cu atât mai puþin ar putea fi vorba în speþã de examinarea epocii
anterioare celei din care au început rãscumpãrãrile de efecte, cu cât faptele
reþinute sau discutate din acea epocã anterioarã aici nu privesc mãcar relaþiunile
bãncii cu Statul. Dacã banca ºi-a condus bine sau rãu afacerile înainte de legea
din 27 iunie 1930, aceasta nu avea nicio legãturã cu Statul, cu care nu era atunci
în raporturi contractuale. Tot astfel, dacã banca a reescontat la BNR efecte mai
bune sau mai slabe în acea epocã, aceasta priveºte cel mult raporturile ei cu
BNR, iar nu cu Statul. Nu trebuie citat cã ne aflãm în faþa unei instanþe cu
desãvârºire excepþionalã ºi specialã, a cãrei competenþã e cu totul derogatorie
de la competenþa instanþelor ordinare ºi, prin urmare, strict limitatã, neputându-
se extinde în niciun fel cadrul ei de activitate, excepþiile fiind dintotdeauna de
strictã interpretare ºi aplicare.
Se impune deci, ca primã concluzie, cã tot ceea ce pretinde a ni se imputa
din epoca anterioarã rãscumpãrãrilor de efecte, trebuie înlãturat din discuþie.

15
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

2/ Competenþa Comisiunii de Apel. Conform principiului cã competenþa


instanþei de apel e determinatã de cuprinsul hotãrârii de primã instanþã ºi al
apelului /tantum devolutum, quantum apellatum/, onor. Comisiune de Apel nu
poate avea o competenþã mai întinsã decât cea a primei instanþe.
Trebuie, de asemenea, þinut seama cã Statul, nefãcând apel, nu se putea
aduce în discuþie instanþei de apel chestiuni noi, nereþinute de Raportul
Comisiunii de Anchetã, ºi cu atât mai puþin formula pretenþiunii noi, nereþinute de
decizia de condamnare a Ministerului Finanþelor.
Cu aceasta se eliminã din discuþie o serie de afirmaþiuni ºi pretenþiuni
fãcute ºi ridicate în cursul dezbaterilor de cãtre reprezentanþii Ministerului de
Finanþe.
Dacã, totuºi, ne vom ocupa în cuprinsul acestor concluziuni de asemenea
elemente noi ce rãmân, pentru motivele arãtate, afarã din sfera procesului, o
facem numai cu titlu informativ, pentru cã nu dorim sã lãsãm impresia cã avem
ceva de ascuns.

16
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL II
TEMEIURILE DE DREPT ªI SISTEMUL DE DREPT
ÎN MATERIILE CE INTRÃ ÎN COMPETENÞA COMISIUNII

1/ Din principiul cã D.L. 3.441/1940 este o legiuire excepþionalã ºi


specialã, rezultã dintru început cã nu s-a derogat de la dreptul comun decât în
mãsura în care o dispoziþie expresã în acest decret ar fi impus o asemenea
derogare.
Din redactarea textului, nu rezultã nici expres, nici implicit, o abandonare
în totalitate a normelor de drept comun, care astfel rãmân principialmente
valabile ºi obligatorii ºi pentru speþã. O aplicaþiune a acestei reguli elementare, o
gãsim în însuºi raportul Comisiunii de Anchetã /cap. IV, lit B, pag. 31/, acolo unde
se ocupã de rãspunderea conducãtorilor:

„Comisiunea, interpretând disp. art. 3 din D.L., a gãsit cã legiuitorul nu a


înþeles sã deroge, în privinþa rãspunderii personale a organelor de conducere,
de la dispoziþiile dreptului comun.”

Reprezentanþii Ministerului, ori de câte ori noi am înþeles sã invocãm


principiile fundamentale de drept comun, ne-au dat un singur rãspuns: cã este
vorba de o legiuire „revoluþionarã”. Acesta nu e un rãspuns pentru cã textele de
lege se interpreteazã dupã aceeaºi logicã, chiar dacã sunt edictate de un guvern
adus la cârmã printr-o schimbare de regim, nefiind permise confuziuni între
natura unei miºcãri social-politice ºi natura unor texte de drept pozitiv. Nu existã
revoluþie în materie de logicã juridicã.
O altã formã a acestei susþineri a reprezentanþilor Ministerului de Finanþe,
e caracterul pretins „special” al acestei legi, se susþine cã legea aceasta
prevede, de exemplu, o rãspundere specialã, o rãspundere sui generis etc., fãrã
ca sã se fi putut preciza ce înseamnã asemenea rãspunderi speciale sau sui
generis ºi din care text al legii rezultã ele. Astfel, susþinerile pãrþii adverse rãmân
simple alegaþiuni arbitrare despre înþelesul legii, care nu se pot sprijini pe
adjective ca „special”, „revoluþionar”, sui generis etc.
2/ D.L. 3.441/1940 nu numai cã nu abrogã legiuirile anterioare, dar
dimpotrivã se referã la ele ºi le confirmã, cãci art. 1 vorbeºte de anchetarea
rãscumpãrirlor de efecte ce s-au fãcut potrivit legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie
1936. Aceasta înseamnã cã ancheta poartã, în primul rând, asupra respectãrii
sau violãrii acestor legi, prin modul cum s-au încheiat operaþiunile de
rãscumpãrãri. De aici, consecinþa inexorabilã cã, dacã operaþiunile s-au încheiat
în conformitate cu acele legi, ele nu pot fi criticate ºi cu atât mai puþin rãsturnate.
De altfel, Ministerul de Finanþe nu tinde la anularea actelor intervenite, cãci
aceasta implicã o restitutio in integrum, ºi vom arãta mai jos la ce consecinþe
inadmisibile duce poziþia nejuridicã adoptatã de Ministerul de Finanþe în acest
proces.
3/ Se susþine de partea adversã, ºi de astã datã în acord cu Comisiunea
de Anchetã, cã ancheta purta ºi asupra fraudelor sau gravelor prejudicii ce s-ar fi
sãvârºit cu prilejul rãscumpãrãrilor sau tranzacþiunilor ulterioare, fãcute în
aplicarea ziselor legiuiri. Suntem ºi noi de acord cã o convenþie legalã ca formã
poate, totuºi, sã fie pãtatã de fraudã, sau cã la încheierea sau executarea ei s-ar
fi putut sãvârºi de vreo parte o culpã gravã, dar aceasta nu înseamnã cã ar fi
vorba de o derogare de la dreptul comun. Dimpotrivã, noi socotim cã, pentru a
stabili o rãspundere în sarcina noastrã din operaþiunile de rãscumpãrare ºi cele
urmãtoare lor, trebuie stabilit dupã dreptul comun: a/ cã existã un fapt culpabil,
adicã ilicit; b/ cã existã un prejudiciu ºi anume unul grav, dupã cum cere art. 3; c/

17
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

cã între culpã ºi prejudiciu existã o cauzalitate directã ºi exclusivã.


În adevãr, pentru ca un fapt sã fie considerat culpabil, el trebuie sã aibã un
caracter antijuridic, adicã sã se gãseascã într-o relaþiune de contrarietate sau în
opoziþiune faþã de ordinea juridicã, în contrast cu relaþiunea de conformitate.
Numai prin aceasta actul devine ilicit. Savigny a demonstrat cã fundamentul
oricãrui delict este lezarea unui drept primar /delict penal/ sau secundar /delict
civil/. Fãrã asemenea caractere precis calificate, faptele nu sunt culpabile în
drept. Vom vedea cã asemenea fapte nu ne pot fi imputate.
Vom avea sã verificãm totodatã, pentru fiecare imputaþiune fãcutã nouã
pe bazã de pretinsã culpã, dacã ºi întrucât aceste trei condiþii sunt îndeplinite.

18
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL III
LEGILE DE BAZÃ

Pentru îndeplinirea atât a rãscumpãrãrilor de efecte, cât ºi a convenþiilor


ulterioare, ºi anume fie sub raportul legalitãþii lor ca fond ºi formã, fie sub raportul
pretinselor fapte de fraudã sau culpã gravã, e nevoie de a preciza cuprinsul ºi
scopul dispoziþiilor legale în materie, în lumina împrejurãrilor care le-au
determinat.
1/ Legea monetarã, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 30 bis din 7
februarie 1929, a fost, dupã cum se ºtie, determinatã de necesitatea stabilizãrii
valorii monedei naþionale, în urma devalorizãrii postbelice ºi a fluctuaþiilor ce au
urmat.
Stabilizarea s-a fãcut cu concursul bãncilor de emisiune din þãrile amice,
care au cãutat sã dea un suport sãnãtos atât finanþelor publice, cât ºi în special
institutului privilegiat de emisiune /Banca Naþionalã/. Iatã, în adevãr, ce citim în
Programul Guvernului Român pentru stabilizarea ºi dezvoltarea economicã,
care constituie anexa A a acestei legi monetare:

„Introducere Generalã
Guvernul Român, dorind sã consolideze opera de restaurare financiarã
urmãritã de România de la rãzboi încoace, sã aºeze în mod definitiv creditul þãrii
ºi sã uºureze dezvoltarea sa economicã, asigurându-i în condiþiuni normale
resursele necesare producþiei naþionale, a hotãrât sã stabilizeze leul pe baza
aurului, la cursul actual al schimbului ºi sã ia mãsurile necesare pentru a da
acestei stabilizãri un caracter definitiv.
În acest scop, Guvernul Român a elaborat un program a cãrui realizare
va trebui îndeplinitã în trei ani, sub rezerva unor termene mai scurte, prevãzute
mai jos, pentru un anumit numãr de mãsuri.
Bãncii Naþionale a României i se va da posibilitatea sã menþinã în þarã
siguranþa ºi stabilitatea monetarã, statutele sale vor fi revizuite în aºa chip încât
sã precizeze natura operaþiunilor sale. Lichiditatea ei va fi asiguratã, pentru a-i
permite sã îndeplineascã funcþiunile monetare normale ale unei bãnci de
emisiune, pe care le sãvârºea înainte de rãzboi...”

Secþiunea II
Mijloacele de a asigura lichiditatea Bãncii Naþionale. Revizuirea
statutelor îngãduie definirea unor operaþiuni care vor putea fi efectuate în viitor
de Banca Naþionalã. Pentru a-i pune la dispoziþie mijloacele necesare pentru a-
ºi îndeplini rolul în condiþii normale, va trebui, de asemenea, sã fie ajutatã ca sã
înlocuiascã anumite active rezultate din operaþiunile sale anterioare, cu alte
active cu desãvârºire lichide.
Totalul datoriei Statului cãtre Banca Naþionalã va trebui simþitor redus.
Anumite creanþe litigioase, în special asupra strãinãtãþii, vor fi scoase din bilanþul
bãncii, rezervându-ºi drepturi pe care ele le reprezintã. Alte creanþe interne, cu
gaj sigur dar încasabile la o scadenþã prea îndepãrtatã, nu vor putea fi
considerate printre activele menite sã formeze contrapartea unei circulaþiuni
convertibile.
În acest scop, se va proceda, pe de o parte, la anumite operaþiuni
contabile, care vor permite purificarea unor anumite posturi ale bilanþului, pe de
alta, împrumutul prevãzut va da bãncii, în mod direct sau indirect, mijlocul de a
nu conserva decât active de bancã de emisiune.”

Dupã ce se vorbeºte mai departe de creanþe care vor continua sã figureze


în bilanþ numai pro memoria, se mai spune:

19
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„Pe de altã parte, se va proceda la amortizarea unei pãrþi importante din


avansul consimþit Statului de cãtre Banca Naþionalã, precum ºi la ventila-
þia portofoliului comercial al Bãncii Naþionale ºi al avansurilor consimþite de ea
diferitelor institute de credite...
2. Pentru a elimina din portofoliul Bãncii Naþionale efectele cu o scadenþã
prea îndepãrtatã, care figureazã azi în acest portofoliu, Statul va remite Bãncii
Naþionale ...
Totalul acestor sume, aproape 4.000-5.000 milioane, va fi întrebuinþat la
cumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului Bãncii Naþionale, care prezintã o
lichiditate insuficientã, începând cu efectele care reprezintã imobilizarea cea
mai mare.
Pe mãsurã ce vor fi cumpãrate aceste efecte, vor fi retrase din portofoliul
Bãncii Naþionale ºi girate de ea pentru contul Statului, în afarã de bilanþ.
Încasãrile realizate vor fi afectate acoperirii cheltuielilor de investiþiune
ale CFR.”

Din aceastã primã parte a legii se vede cã, la acea epocã, Banca
Naþionalã avea în activul ei o serie de creanþe ºi efecte despre care legea se
exprimã eufemistic, cã sunt „lichide”, sau „insuficient lichide”, sau „imobilizate”,
sau „cu scadenþã prea îndepãrtatã”, dar a cãror naturã realã rezultã din faptul cã
se impune îndepãrtarea lor prin „purificare”, „ventilaþiune”, din bilanþul Bãncii
Naþionale, în care sunt nedemne de a figura, devreme ce se propune ca acea
bancã sã nu conserve decât „active de bancã de emisiune”. Denumirea curentã
datã mai târziu acestui portofoliu, de portofoliu „putred”, confirmã aceastã
realitate perfect cunoscutã ºi forurilor care au tratat convenþiunile de stabilizare
ºi Parlamentului care a legiferat stabilizarea, ºi, deci, cu atât mai mult
Ministerului de Finanþe ce avea sã suporte sarcinile rezultate din stabilizare.
Aceste sarcini luate asuprã-ºi de Stat, faþã de primul ºi cel mai puternic
institut bancar al þãrii, se justificã prin aceea cã împrejurãrile rãzboiului ºi
consecinþele sale economico-financiare au obligat Banca Naþionalã sã
primeascã, prin scont sau altfel, o serie de efecte ºi creanþe greu de realizat sau
chiar irealizabile, ºi cã, deci, Banca Naþionalã a trebuit ajutatã din fondurile
Statului, pentru a redobândi o situaþie de lichiditate normalã, Statul preluând
astfel anumite creanþe ºi efecte de micã sau nulã valoare.
Cu toate aceste sacrificii fixate de Stat pentru Banca Naþionalã, situaþia
generalã economicã ºi financiarã nu a putut fi îndreptatã. În primele luni ale
anului 1930 au început sã se facã simþite efectele marii crize americane din
toamna anului 1929 care, pornind de la deprecierea catastrofalã a produselor
agricole, de la o crizã de supraproducþie ºi subconsumaþie, a provocat o
prãbuºire a cursurilor acþiunilor la bursã ºi apoi o cascadã de insolvenþe pe piaþa
bancarã, ajungând la închiderea ghiºeelor a mii de bãnci, cu capitaluri de
miliarde de dolari. Repercusiunile acestei crize, ºi în ce priveºte preþurile ºi în ce
priveºte cursurile de bursã ºi în ce priveºte insolvenþele bancare, nu a întârziat a
se produce în Europa, agravându-se treptat cu trecerea timpului. Negarea ºi
ironizarea acestor evenimente de cãtre onor. reprezentanþi ai Ministerului de
Finanþe nu suprimã realitatea lor.
România, ca þarã principialmente agricolã, cu o industrie tânãrã ºi cu
resurse financiare limitate, a trebuit sã se resimtã într-o mãsurã ºi mai mare de
efectele acestei crize. De atunci chiar a început a se vorbi ºi s-a ajuns la
suspendãrile de executare /moratorii/ pentru datoriile agricole, ºi mai târziu la
conversiunea agricolã, urbanã ºi chiar comercialã /v. art. 15 din legea de
lichidare a datoriilor agricole ºi urbane din 7 aprilie 1934/.

20
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Anii 1930/32 au fost deosebit de grei pentru instituþiile bancare, prin


aceea cã, alarma stârnitã din cauza insolvenþelor din alte þãri, a determinat pe
deponenþi sã dea nãvalã la ghiºee, spre a obþine plata depozitelor lor. Astfel,
bãncile au fost obligate sã-ºi lichideze în grabã activul, pentru a plãti pe
deponenþi ºi sã solicite stãruitor noi credite de la Banca de Emisiune, pe cale de
reescont, spre a cãpãta numerarul necesar restituirilor.
În adevãr, bãncile, conform rolului lor normal ºi încã mai mult misiunii
speciale, pe care unele bãnci, printre care ºi a noastrã /vezi depoziþia domnului
profesor Victor Slãvescu înaintea acestei onor. Comisiuni/ au îndeplinit-o în þara
noastrã în acea epocã, investiserã o mare parte din depozitele lor în întreprinderi
industriale, creând astfel industrii noi ºi naþionalizând pe cele din teritoriile alipite.
Aceste întreprinderi nu puteau sã fie lichidate imediat ºi nici nu puteau replãti
imediat ceea ce datora bãncilor care le finanþaserã, respectiv ale cãror afiliate
erau, mai ales cã, din cauza crizei, Statul nu-ºi plãtea furnizorii ºi el era tocmai
unul din cei mai importanþi clienþi ai acestor industrii. Astfel, bãncile au fost
nevoite a cere sprijinul Bãncii Naþionale, pe cale de reescont, prezentând
acesteia la reescont, în mare parte, efecte emise de întreprinderile create ºi
finanþate de ele, care le erau datoare, însã nu puteau plãti curând datoriile lor. Din
aceastã cauzã, lichiditatea mai mare ºi mobilizarea portofoliului, care fusese
obiectivul principal al redresãrii financiare a Insitutului de Emisiune, nu au putut fi
stinse, iar bãncile private ºi-au vãzit mãrite angajamentele lor faþã de banca de
emisiune, având drept cauzã efecte emise în mare parte de propriile lor
afiliaþiuni, pentru datoriile existente, dar foarte greu de plãtit. Agravarea crizei a
produs ºi o scãdere a preþurilor produselor industriale, cum ºi o micºorare
notabilã a consumaþiunii, pricinuind prin aceasta o ºi mai mare slãbire a puterii de
platã a întreprinderilor respective.
2/ Aceastã situaþie a obligat Statul Român, întocmai ca ºi foarte
numeroase alte State, sã vinã cu noi mãsuri de asanare financiarã, de astã datã
nu numai în privinþa Bãncii Naþionale, ci ºi tot atât de mult în privinþa institutelor de
bancã privatã. Era vorba de astã datã nu numai de a statornici lichiditatea
Institutului de Emisiune, ci ºi de a însãnãtoºi creditul privat, restabilind
încrederea publicã în institute, care tocmai de aceea se numesc de credit, ºi
permiþând astfel o circulaþie normalã a bunurilor ºi valorilor.(Anexa 2).
Aceastã intervenþie a Statului s-a produs prin Legea pentru administrarea
portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat, conform planului de
stabilizare ºi de interpretare a planului de stabilizare, publicatã în „Monitorul
Oficial” nr. 140 din 27 iunie 1930. Facem trimitere la textul acestei legi în mod
general, totuºi vom reproduce aici, pentru necesitatea expunerii noastre, art. 1 ºi
2:

„Art. 1 Pentru administrarea portofoliului de efecte cu scadenþã prea


îndepãrtatã, trecute sau care vor fi trecute de Banca Naþionalã Statului, conform
prevederilor planului de stabilizare de la cap. I, Secþiunea II, pct. 2, ºi conform
convenþiei dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 7 februarie 1929, Secþiunea III, art.
8, Ministerul Finanþelor ºi Banca Naþionalã vor proceda precum se aratã în
dispoziþiile de mai jos.
Prin portofoliu de efecte cu o scadenþã prea îndepãrtatã se înþelege
efectele care întrunesc toate prevederile statutare, afarã de lichiditatea în
termenul prevãzut de art. 24 din statutele Bãncii Naþionale /art. 28 din vechile
statute/.
Art. 2 În urma propunerii Bãncii Naþionale, Ministerul Finanþelor e
autorizat sã rãscumpere efectele vizate de art. 1 ºi care se gãseau în portofoliul

21
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, pânã la concurenþa sumei totale de


Lei 3.250.885.742.
Ministerul Finanþelor e autorizat, de asemenea, sã rãscumpere, în urma
avizului conform al Bãncii Naþionale, alte efecte scontate de aceasta, oricare ar fi
data intrãrii lor în portofoliu, în vedere de a contribui la asanarea financiarã ºi în
mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor întrece
totalul de mai sus.”

În completarea acestui text, citãm aici art. 24 din statutele Bãncii


Naþionale din 1929:

„Art. 24 Nu sunt admise la scont decât efecte de comerþ la ordin timbrate,


având o cauzã realã cu scadenþã de cel mult 100 zile ºi garantate prin 3
semnãturi solvabile.”
Totuºi: a/ efectele cu 2 semnãturi pot fi admise în cazurile prevãzute ºi
dupã modalitãþile fixate de regulamentul stabilit în Consiliul General...”

Mari discuþii s-au fãcut în aceastã instanþã în privinþa înþelesului art. 2 mai
sus reprodus.
În primul alineat din art. 2 este vorba de preluarea de cãtre Stat a efectelor
care, conform articolului 1, întrunesc toate prevederile statutare, în afarã de
lichiditatea la termenul de 100 zile ºi care se aflau la BNR la 7 februarie 1929.
Aceastã preluare s-a fãcut evident în interesul lichiditãþii Bãncii Naþionale,
urmãritã prin programul de stabilizare.
Prin al doilea alineat al art. 2 se admite rãscumpãrarea altor efecte
scontate de Banca Naþionalã, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu, aceasta nu
numai pentru a mãri lichiditatea Bãncii Naþionale, ci ºi pentru a contribui la
asanarea financiarã a institutelor private de credit. Tocmai de aceea legea
prevede, în chiar titulatura ei, cã este vorba ºi de „interpretarea programului de
stabilizare” ºi anume în sensul de a proceda la noi operaþiuni în vederea
asigurãrii stabilizãrii, mãsuri devenite necesare faþã de înrãutãþirea situaþiei
pieþei din România.
Aceste noi mãsuri priveau tocmai efectele altele decât cele care sã fi
întrunit toate prevederile statutare ºi textul o spune formal: „alte efecte scontate
de aceasta”, adicã altele decât cele prevãzute de art. 1 ºi menþionate în art. 2, al.
1.
Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au pretins cã art. 2, al. II, prin
redacþiunea sa literalã a înþeles prin cuvintele „oricare ar fi data intrãrii lor în
portofoliu” cã, între efectele din al. I ºi cele din al. II, diferenþa e numai în privinþa
datei intrãrii lor în portofoliul Bãncii Naþionale. O asemenea interpretare nu
rezultã din text, cãci pentru a fi înþeles în sensul voit de reprezentanþii Ministerului
de Finanþe ar fi trebuit sã sune nu „alte efecte scontate de aceasta”, ci „efecte
scontate de aceasta, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu.”
Efectele rãscumpãrabile conf. al. I sunt definite prin douã calificãrii: a/
efecte prevãzute de art. 1, ºi b/ care se gãseau în portofoliul Bãncii Naþionale la 7
februarie 1929.
În al. II cele douã calificative sunt astfel înlocuite: a/ ”alte efecte scontate
de Banca Naþionalã”, deci altele decât cele prevãzute de art. 1, ºi b/ ”oricare ar fi
data intrãrii lor în portofoliu”, adicã ºi posterior datei de 7 februarie 1929.
Adãugãm cã expresiunea „oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu”
cuprinde ºi efectele care ar fi intrat înainte de 7 februarie 1929, dar care n-ar fi din
cele prevãzute de art. 1, adicã n-ar îndeplini condiþiile statutare, cãci altminteri s-
ar fi spus pur ºi simplu: „efecte intrate dupã 7 februarie 1929”.

22
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Acest înþeles al legii rezultã din lucrãrile pregãtitoare ºi este confirmat atât
de cei ce au prezidat la alcãtuirea legii, cât ºi de cei ce au aplicat-o la acea epocã,
în strânsã legãturã cu Ministerul de Finanþe. În adevãr, teza noastrã a fost
combãtutã de cãtre reprezentanþii Statului în instanþã, menþinându-se cã nu era
admisibil de a se rãscumpãra efecte nestatutare care ar fi putut deci produce
pagube Statului, pe când noi susþinem hotãrât cã Statul, tocmai prin
dispoziþiunile în chestiune ale legii din 27 iunie 1930, a înþeles sã facã sacrificii nu
în interesul Bãncii Naþionale sau al bãncilor private ajutate, ci în interesul
restabilirii încrederii ºi al asigurãrii stabilizãrii, deci al economiei naþionale în
general. Chiar termenii de „a contribui la asanarea financiarã” implicã ideea de
„sacrificii”, cãci „contribuþia” este o platã fãrã echivalent.
În dovedire, citãm urmãtoarele din expunerea de motive a legii din 27
iunie 1930 /Mon. Of., Partea a III-a, Dezbateri Parlamentare, nr. 78/1930/:

„Pentru rãscumpãrarea portofoliului imobilizat al Bãncii Naþionale,


programul de stabilizare prevede afectarea unei sume importante din
împrumutul fãcut în acest scop ºi întregul beneficiu al monedei divizionare, acest
sacrificiu fiind necesar Institutului de Emisiune spre a-i da putinþa sã rãspundã
menirii sale ºi sã reintre în fãgaºul normal al funcþiunilor ce trebuie sã
îndeplineascã.
Cum încã zisul program nu aratã în mod desluºit felul cum va fi
administrat acest portofoliu, proiectul de lege de faþã completeazã programul,
fixeazã statutul de administrare a portofoliului cu toate garanþiile cerute unei
bune gospodãrii, ºi îngãduie astfel recuperarea unei pãrþi importante din sumele
destinate unor investiþiuni productive.”

Prin urmare, e vorba în mod mãrturisit de sacrificu, de completarea


programului de stabilizare, adicã de ceva ce nu e în acel program, ºi de
recuperarea – cu toatã buna gospodãrire – numai a unei pãrþi din investiþiune,
deci evident de posibilitatea pierderii restului.
Iatã ºi Raportul Delegaþilor la Camerã: /”Monitorul Oficial”, Partea III-a, nr.
78/1940/:

„Jertfa pe care a consimþit sã o facã Statul ... Prin acest proiect se lasã
portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale în administrarea acestei bãnci, care va
acþiona în numele ºi în contul Statului, ºi dupã normele stabilite de acesta:
Ministerul de Finanþe capãtã autorizaþia de a încheia orice convenþiuni ºi a lua
orice mãsuri pe care le va crede necesare pentru salvarea unei pãrþi cât mai mari
din aceastã avere. Se stabileºte de la început situaþia ºi bonitatea efectelor,
pentru ca urmãrirea debitorilor ºi lichidarea portofoliului sã se facã în cele mai
bune condiþiuni...”

Se accentueazã, deci, din nou, cã e vorba de jertfã, cã nu se va putea


salva decât o parte din aceastã avere, cã efectele trebuie examinate dupã
situaþie ºi dupã bonitate, deci este vorba de ceva relativ, exprimându-se
dezideratul unei lichidãri cât mai bune.
Se vede, prin urmare, cât de conºtient era legiuitorul cã Statul va avea de
suportat pierderi, pe care le justificã prin interesul general. (Anexa 5).
A fost audiat de Comisiunea de Anchetã defunctul Virgil Madgearu,
autorul legii în chestiune, în calitate de ministru de Finanþe la acea epocã, ºi iatã
ce a declarat:
23
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„Luând contact cu conducerea Institutului de Emisiune, am ridicat


chestiunea suportãrii riscurilor eventuale, deoarece eram informat cã în
portofoliul Bãncii Naþionale, cu toate cã prin operaþiunile preliminare stabilizãrii
se decisese amortizarea din fonduri proprii a unei pãrþi din pierderile constatate,
rãmãseserã efecte care cuprindeau pierderi virtuale.../pag. 1/.
Recunoscând, totuºi, cã din totalul creanþelor de preluat, dintre care
unele foarte imobilizate, s-ar putea ivi pierderi, /BNR/ socotea cã ele urmeazã a fi
acoperite de Stat, din fondul creat prin planurile de stabilizare ºi girat în contul
Statului de Banca Naþionalã.
Recuperarea va servi a alimenta fondul de investiþiuni al CFR, care, în
cazul adeveririi pierderilor pesimiste ale bãncii, va fi necesarmente micºorat cu
aproximativ suma arãtatã mai sus, cca. 600-700 milioane.../pag. 2/.
Aceastã dispoziþie, menitã sã permitã intervenþia excepþionalã pe piaþa
financiarã în scopul sprijinirii bãncilor aflate în dificultate de plãþi, se explicã prin
operaþiunea de la începutul primãverii 1930, a primelor fenomene de crizã, de
neîncredere în solvabilitatea bãncilor, constând în retrageri precipitate de
depuneri, îndeosebi de la Banca Blank.../Pag. 3/.

Prin urmare, nu numai cã autorul legii confirmã cã era vorba ca Statul sã


preia portofolii la care consimþea sã aibã pierderi, dar aceasta se fãcea cu privire
chiar la portofoliul ce urma sã se preia de la banca noastrã, legea neavând astfel,
ºi în mod general ºi în mod special, pentru noi, sensul ce l-am arãtat mai sus.
Cã era vorba de efecte nestatutare, despre a cãror prezenþã în portofoliul
Bãncii Naþionale, Statul era perfect informat ºi tocmai de aceea înþelegea sã
intervinã, rezultã ºi din depoziþia d-lui Constantin Angelescu, fost în 1931
guvernator al Bãncii Naþionale:

„Am fost întrebat cum s-a putut ca în portofoliul Bãncii Naþionale a


României sã existe cambii greu încasabile.”
Am rãspuns cã, în vremuri normale, Banca Naþionalã nu trebuia sã aibã
cambii protestate, ºi, în fapt, în toate bãncile de emisiune nu existã asemenea
cambii. Dar, e adevãrat cã, în vremuri anormale, la zdruncinãri economice
neobiºnuite, nu e bancã de emisiune care sã nu sufere, dupã cum a suferit ºi
banca noastrã naþionalã...”/Pag. 3/. (Anexa 6).

ªi dupã ce aratã cã originea acestor efecte nestatutare era politica de


industrializare protejatã ºi chiar impusã de Stat, direct sau prin Banca Naþionalã,
continuã:

„Se înþelege cã, în asemenea condiþiuni, Banca Naþionalã, oricâtã


prudenþã ar fi întrebuinþat, se putea aºtepta la derutãri de portofoliu îngheþat,
pentru ilustrarea acestei observaþii exemplul cel mai bun e cã a existat portofoliu
îngheþat la Cooperative, la Creditul Industrial, la Creditul Funciar Rural, instituþii
de Stat sau controlate de Stat /pag. 4/.
Sunt realitãþi de care trebuie sã se þinã seamã, ºi în cele mai multe cazuri
admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat susþine un institut serios,
folositor economiei naþionale, ºi împiedicã de multe ori ºi cãderea altora care la
început nu erau ameninþate. În momente de panicã, golul pe care-l lasã
retragerea depozitelor trebuie sã fie acoperit cel puþin în parte, ºi rezistenþa de
achitare a unora din creanþele de primã calitate altãdatã forþeazã conducerea
Bãncii Naþionale sã fie mai puþin rigidã în judecarea portofoliului ce i se prezintã
la reescont.” /Pag.5/.

Acest înþeles al legii e confirmat ºi prin depoziþia /luatã înaintea acestei


onor. Comisiuni/ domnului Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului la BNR
ºi ªeful Serviciului Economiei Financiare din Ministerul de Finanþe, însãrcinat cu

24
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

aplicarea legilor de rãspundere de portofoliu:

„Printre aceste efecte /propuse de BNR spre a fi preluate de Stat/ erau ºi


unele la care Statul cunoºtea insolvabilitatea debitorilor, dar nu le putea refuza,
fiindcã tocmai scopul preluãrii portofoliului era de a debarasa Banca Naþionalã
de asemenea creanþe, care nu se puteau niciodatã realiza.
Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizarea integralã a
efectelor preluate, cãci acesta era în parte scopul legii.” (Anexa 7).

Socotim, deci, cã am dovedit fãrã putinþã de îndoialã cã efectele, ce se


puteau rãscumpãra pentru asanarea financiarã a bãncilor private, puteau fi ºi
efecte de calitate inferioarã, Statul fiind hotãrât a face sacrificii, adicã a suporta
pierderi prin preluarea acestor efecte în interesul general.
b/ Pentru ce sumã se puteau rãscumpãra portofoliile? Am citat mai sus
art. 2, al. II, din legea din 27 iunie 1930, din al cãrui prim alineat rezultã cã
rãscumpãrarea de efecte prevãzute de art. 1, adicã de efecte statutare, dar
nelichide, care se preluau în interesul asanãrii Bãncii Naþionale, se putea face
„pânã la concurenþa sumei totale de Lei 3.250.885.742”.
Al. II al art. 2 prevede cã celelalte efecte, adicã cele nestatutare, oricare ar
fi fost data intrãrii lor la BNR ºi care se preluau în vederea asanãrii financiare a
institutelor private de credit, se puteau rãscumpãra:

„În mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor


întrece totalul de mai sus”.

Prin planul de stabilizare s-a pus la dispoziþia Statului pentru aceste


rãscumpãrãri o sumã de Lei 4.069.041.735 în total, precum e evaluatã ºi prin
depoziþia domnului Costin Stoicescu. Raportul Comisiunii de Anchetã considerã
cã, pentru preluarea de efecte din cele prevãzute la al. II, ar fi fost disponibilã
numai diferenþa între 4.069.041.735 ºi 3.250.885.742 lei, adicã cca 819.000.000
lei, pe când totalul efectelor preluate de la banca noastrã se ridica la
1.008.000.000. Acest lucru s-a putut face pentru cã, dupã cum constatã
Comisiunea, s-au rãscumpãrat efecte din cele prevãzute în art. 1, numai pentru
2.507.000.000 lei, astfel încât au rãmas fonduri disponibile de Lei 1.515.000.000
în total.
Putea Statul sã afecteze partea rãmasã neîntrebuinþatã din prima tranºã
de 3.250.000.000 lei, pentru a mãri a doua tranºã ce era iniþial de 819.000.000
lei, ºi a rãscumpãra deci mai multe efecte din cele prevãzute în al. II al art. 2?
Desigur cã da. Art. 2 pune la dispoziþia Statului totalul resurselor prevãzute în
planul de stabilizare, în scopul de rãscumpãrare de efecte, iar în al. II rezervã
pentru efectele nestatutare suma ce va depãºi totalul întrebuinþat pentru
rãscumpãrarea de efecte statutare. Interpretarea contrarie ar fi însemnat ca
acele câteva sute de milioane sã rãmânã fãrã întrebuinþare, deºi Statul le
împrumutase ºi plãtea dobânzi pentru ele, în loc de a fi folosite pentru asanarea
completã a pieþei financiare. Limita sumelor de întrebuinþat pentru rãscumpãrare
o formeazã resursele puse la dispoziþia Statului prin planul de stabilizare ºi, deci,
Statul putea merge pânã la epuizarea acestor resurse. De altfel, art. 2, al. I,
fixeazã numai un plafon pentru rãscumpãrarea de efecte statutare, cãci
întrebuinþeazã expresia „pânã la concurenþa sumei de Lei 3.250.885.742, nu
cere în mod imperios ca sã se utilizeze întreaga sumã pentru preluarea de
asemenea efecte. Dacã în al. II al art. 2 se prevede cã se va putea întrebuinþa
pentru preluarea de portofolii nestatutare chiar ceea ce depãºeºte totalul de mai
sus, a fortiori putea fi întrebuinþat ceea ce rãmânea disponibil din acel total, pânã

25
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

la totalul resurselor disponibile conform planului de stabilizare.


c/ Procedura preluãrii. Art. 4 ºi 5 al. I ºi art. 7 aratã cum se preiau efectele
de cãtre Stat – BNR propune preluarea ºi dacã Statul acceptã –, el va comunica
expres Bãncii Naþionale adeziunea sa la propunerile fãcute ºi va remite Bãncii
Naþionale contravaloarea efectelor primite în portofoliul sãu /art. 4/. O datã cu
trecerea efectelor la Stat, BNR va prezenta Ministerului de Finanþe un referat cu
o situaþie generalã detaliatã asupra situaþiei financiare a întreprinderilor
debitoare ºi a debitorilor, /art. 6 al. I/ ºi o datã cu aceasta va arãta care sunt
posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare asupra portofoliului trecut Statului,
în cazul unei urmãriri sau lichidãri ºi în cazul încheierii unei convenþii sau
tranzacþii /art. 7/. Este, deci, de reþinut cã acest referat ºi aceste informaþiuni BNR
trebuia sã le dea nu înainte de preluare, ci o datã cu trecerea efectelor la Stat.
Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, fixeazã condiþiile de
platã, garanþiile, termenele ºi dobânzile pentru fiecare efect /art. 5/.
Dar, dacã din referatul Bãncii Naþionale, Ministerul de Finanþe îºi face
convingerea cã întreprinderile debitoare sau debitorii nu pot fi cu folos urmãriþi
sau lichidaþi pe baza pe baza efectelor trecute Statului, ci e recomandabil a se
încheia cu aceºtia o convenþiune sau o tranzacþie pe care o va crede utilã sau
necesarã pentru realizarea debitului datorat, luând orice garanþii personale sau
reale, pentru ca realizarea lui sã fie bine asiguratã /art. 6/.
Aceste convenþii sau tranzacþii vor fi fãcute cu avizul Comisiunii prevãzutã
la art. 10, ºi vor fi supuse spre ratificare Consiliului de Miniºtri, iar în urmã
comunicate Bãncii Naþionale, care administra portofoliul, spre aplicare.
aa/ Este mai întâi de remarcat cã aceste convenþii sau tranzacþii implicã
acele sacrificii de mai înainte avute în vedere din partea Statului. În adevãr, dacã
debitorii ar fi putut plãti datoriile pe baza titlului de creanþã originar, nu ar fi fost
locul la nici o convenþie ºi cu atât mai puþin la vreo tranzacþie ºi nu ar fi avut niciun
înþeles sã se înconjoare încheierea acestor convenþii ºi tranzacþii de atâtea
formalitãþi /avizul Bãncii Bãncii Naþionale, avizul Comisiunii ºi ratificarea
Consiliului de Miniºtri/. Însãºi noþiunea de tranzacþiune implicã, conform definiþiei
din Codul Civil, concesiuni, deci sacrificii, ºi cei doi termeni, convenþie ºi
tranzacþie, sunt întrebuinþaþi ca echivalenþi în textul legii.
Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au încercat sã susþinã cã,
deoarece convenþiile sau tranzacþiile urma sã se facã „pentru realizarea debitului
datorat” ºi „luând orice garanþii personale sau reale, pentru ca realizarea lui sã fie
bine asiguratã” /art. 6/, aceasta înseamnã cã ele urmãreau realizarea întregii
datorii ºi încã cu bune garanþii. O asemenea interpretare este lipsitã de sens,
deoarece, pe de o parte, dacã s-ar putea încasa întreaga datorie pe baza titlului
originar, n-ar mai fi niciun motiv de a încheia convenþii speciale, necum tranzacþii,
ºi n-ar mai fi nevoie de a lua garanþii suplimentare, pe de altã parte, debitorii nu
pot fi în nici un fel de obligaþii sã mai dea garanþii suplimentare peste totalul
creanþei originare. Se pot obþine de la dânºii asemenea garanþii, evident numai în
cazul când li se oferã vreun avantaj, de exemplu plata eºalonatã pe termen lung
sau reducerea de datorii, garantându-se mai bine restul de platã. Tocmai acesta
era rostul ºi esenþa „convenþiilor” sau „tranzacþiilor” ºi, de aceea, legea vorbeºte
de necesitatea ºi utilitatea unor asemenea convenþii sau tranzacþii. Conþinutul
acestora rãmâne la libera apreciere a Statului, cãci legea zice „orice convenþii
sau tranzacþii, pe care o va crede utilã sau necesarã”. Este, deci, bine lãmurit cã
aceste convenþii sau tranzacþii puteau implica reducerea de creanþe ºi amânarea
de platã, deci pierderi în capital sau ºi dobânzi, faþã de preþul de rãscumpãrare al
acestor efecte de cãtre Stat.

26
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

bb/ În ce priveºte formalitãþile acestor convenþii ºi tranzacþii, este, de


asemenea, de remarcat cã pentru rãscumpãrarea de efecte nu se cere nicio
formalitate, decât acordul între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe,
rãscumpãrarea fãcându-se pe valoarea nominalã a creanþelor.
Numai pentru convenþiile ºi tranzacþiile încheiate cu debitorii dupã
preluare, se cere, dupã cum am arãtat, pe lângã avizul Bãncii Naþionale ºi al
Comisiunii Portofoliului, ratificarea Consiliului de Miniºtri.
Asupra înþelesului acestei din urmã formalitãþi, dacã este vorba numai de
o ratificare ulterioarã sau poate fi ºi o autorizaþie specialã anticipatã, vom avea
prilejul sã revenim la locul indicat.
cc/ În orice caz, este de reþinut cã convenþiile de rãscumpãrare, adicã de
preluare de portofolii, se încheie exclusiv între Banca Naþionalã ºi Stat, peste
capul ºi fãrã întrebarea institutelor de la care provin efectele, care astfel nici nu
au vreun amestec în aceastã operaþiune. Alegerea efectelor se face de cãtre
Stat, din cele propuse de Banca Naþionale, instituþia debitoare neavând nici în
aceastã privinþã vreo ingerinþã.
Un raport direct între Stat ºi instituþia debitoare se stabilea de abia atunci
când se încheia vreo convenþie ºi tranzacþie din cele arãtate mai sus, care aveau
în general ºi caracter novatoriu faþã de titlul originar.
3/ Fizionomia acestei întregi legislaþiuni este întregitã cu Legea din 1
aprilie 1936 /Mon. Of. 77/1936/, ce conþine ratificarea convenþiei încheiate de
Stat, prin Ministerul de Finanþe, cu BNR la 22 iunie 1935, cãci din ea se desprinde
încã o datã ideea fundamentalã cã Statul ºtia cã rãscumpãrãrile de efecte
implicã sacrificii, adicã pierderi pentru dânsul, ºi în ea se repetã, ca punct de
plecare, cã debitorii preluaþi nu puteau plãti tot ce datorau:

„În vedere cã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale trecut la Stat, pe


baza planului de stabilizare ºi al legii din 27 iunie 1930, a fãcut în mare parte
obiectul unor convenþii de platã pe termene lungi, încheiate de Stat cu debitorii
respectivi;
cã parte din aceste convenþii nu s-au putut executa, iar parte din datorii
au devenit insolvabile;
considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a
mai fost micºoratã ºi prin efectul legii pentru reglementarea datoriilor agricole ºi
urbane, iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidare sporeºte procentul de
insolvabili, deci pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai
grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, se înfiinþeazã prin decizia
ministerialã nr. 87.623/1935 o Comisiune etc....” (Anexa 4).

Se confirmã, deci, cã convenþiile cu debitorii trebuia sã fie pe termene


lungi ºi cã, totuºi, nu s-au putut executa în parte constatarea imposibilitãþii de
platã fiind, deci, un fapt obiectiv indiscutabil. Se constatã cã alþi debitori au
devenit insolvabili; cã valoarea intrinsecã a portofoliului s-a mai micºorat ºi prin
efectul legii conversiunii, cum ºi cã existã un procent de insolvabili ce poate încã
spori etc.
Iar mãsura pe care Statul o ia faþã de aceste rezultate ale preluãrii
portofoliilor este de a face noi reduceri, în scopul unei lichidãri grabnice, aceasta
fiind, totuºi, mai avantajoasã decât urmãrirea debitelor originale „care nu s-au
putut executa”.
De altminteri, dacã insistãm asupra acestei chestiuni este numai cã
partea adversã a controversat-o cu îndãrãtnicie, însã nouã discuþia ni se pare
oþioasã. În adevãr, dacã efectele ar fi fost bune, necesitatea preluãrii lor de cãtre

27
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Stat, mãsurã desigur foarte gravã ºi împovãrãtoare pentru tezaurul public, nu era
imperios necesarã ºi s-ar fi putut gãsi mijloace mai benigne pentru restabilirea
lichiditãþii institutelor de credit. Însuºi faptul cã Statul s-a socotit dator, cu ajutorul
creditului de stabilizare primit din strãinãtate, sã facã operã de solidaritate
naþionalã, preluând asuprã-ºi aceste creanþe, dovedeºte cã era vorba de
creanþe slabe ºi cã aceastã slãbiciune era cu drept cuvânt atribuitã împrejurãrilor
postbelice ºi crizei create de creºterea organismului economic-financiar al
României întregite. A preda creanþe bune, fie ºi pe termene mai lungi, nu putea fi
o necesitate absolutã pentru institutele de credit. Necesitatea era mai ales ca ele
sã fie despovãrate de acele posturi din bilanþul lor care nu reprezentau active
destul de serioase, ba chiar uneori trebuia sã figureze numai „pro memoria”.
Acest termen „pro memoria” nu este necunoscut în drept. Codul Comercial, în
art. 24, al. III, prevede urmãtoarele: „datoriile active greu de încasat sau
îndoioase se vor preþui dupã probabilitate. Creanþele ce nu se pot încasa se vor
scrie numai „pentru memorie”.”
Iatã ce fel de creanþe urma sã treacã la Stat, pe lângã cele care, deºi nu
erau cu totul reale, erau însã greu de încasat sau îndoioase.
Dacã ar fi fost într-adevãr vorba numai de efecte cu scadenþã îndepãrtatã,
nu exista nicio raþiune ca sã se rãscumpere asemenea efecte pânã ºi de la
Creditul Industrial. Aceastã instituþie prin menirea ei de a ajuta industria naþionalã
nu putea avea decât asemenea efecte ilichide sau imobilizate, cu scadenþe
lungi, ºi nu avea nevoie sã fie despovãrate de ele pentru motive de lichiditate, ea
neavând de asigurat nici stabilitatea monetarã /ca BNR/ ºi nici de restituit
depozite /ca bãncile particulare/. Explicaþia trebuie cãutatã în calitatea proastã a
acestor efecte, în lipsa lor de bonitate.
Este tot atât de evident ºi firesc cã Banca Naþionalã care avea iniþiativa de
a propune Statului preluarea de efecte, sã aleagã dintre debitorii acestor efecte,
pe cei ce plãteau mai greu sau nu puteau plãti într-un termen previzibil ºi nici în
totalitate. Altfel, Banca Naþionalã nu ar fi fost cu nimic uºuratã ºi operaþiunea nu
ar mai fi avut scop practic.
Tot asemenea, facultatea lãsatã Statului de a tranºa cu debitorii aceºtia
indicã, dupã cum am arãtat, conºtiinþa legiuitorului cã trecerea la Stat a
creanþelor contra acestor debitori nu poate fi suficientã pentru „epuraþiune”,
„ventilaþiune” sau „mobilizarea” pieþei creditului, ci trebuia numaidecât încheiate
convenþii sau tranzacþii cu sacrificii notabile pentru a obþine asemenea rezultate
practice. Se ºtie de câte ori Statul a trebuit sã ia asuprã-ºi pierderile instituþiilor
cooperative ºi ale bãncilor populare ºi nimeni nu a criticat vreodatã serios
asemenea mãsuri din punct de vedere obiectiv ºi general, cãci ajutorarea unor
instituþiuni de interes general în stare de dezvoltare, expuse ca atare dibuielilor,
greºelilor, eºecurilor, deci pierderilor, este ea însãºi de interes general ºi deci
trebuie fãcutã cu mijloace neobiºnuite. În toatã examinarea prezentei pricine,
oricât ar fi ea de exorbitantã în drept, nu este permis a se pierde din vedere
aceastã premisã fundamentalã.

28
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL IV
PRELUAREA SUCCESIVELOR TRANªE
ªI CONVENÞIUNILE ULTERIOARE

Statul a preluat de la Banca Naþionalã efecte provenite de la noi, în trei


tranºe:
300.000.000, în vara anului 1930, în schimbul cãrora am dat în platã un alt
portofoliu de efecte ºi acþiunile Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”;
600.000.000 – prin convenþiile din august ºi octombrie 1931, preluare
urmatã de o convenþie din iunie 1933;
108.000.000 – efect emis pentru plãþi fãcute la 21 octombrie 1931, de
însãºi organele BNR în contul nostru, adicã în ajunul concordatului nostru,
preschimbat ºi acesta prin dare în platã a altor efecte ºi creanþe ºi a 6.184 acþiuni
Buzãu-Nehoiaºu, printr-o convenþie din august 1933.

1/ Tranºa de Lei 300.000.000 a fost preluatã de Ministerul de Finanþe, în


seria preluãrilor fãcute de la diferite instituþiuni bancare, aceasta dupã
înþelegerea prealabilã cu BNR ºi cu acordul consilierului tehnic, dl. Auboin.
Tratativele se urmau în acelaºi timp ºi în vederea „convenþiei” sau
„tranzacþiei” ce trebuia sã se încheie ulterior între Stat ºi Banca Blank, pentru
acoperirea acestei tranºe de 300.000.000 lei.
Tratativele au dus la rezultatul concretizat în adresa Ministerului de
Finanþe nr. 5 din 15 aprilie 1930 cãtre BNR, care începe astfel:

„Având în vedere cã BNR, de acord cu consilierul tehnic, a fost silitã sã


intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã, spre a salva situaþia unor bãnci de
mare importanþã pentru economia naþionalã, care, din cauza neliniºtii publice,
era ameninþatã, având în vedere cã portofoliul scontat provizoriu la Banca
Naþionalã cu aceastã ocazie a fost în parte de categoria celui ce fusese retras
dupã data de 7 februarie 1929, ca fiind imobilizat; Miniserul de Finanþe, pentru a
asigura lichiditatea cât mai deplinã a portofoliului Institutului de Emisiune, a
dispus a primi din efectele scontate cu ocazia evenimentelor de mai sus, de
cãtre Banca Blank & Co., o sumã de Lei 300.000.000, care se va socoti în suma
de cca. 4.000.000.000, prevãzutã în planul de stabilizare pentru ventilaþiunea
portofoliului Bãncii Naþionale...” (Anexa 8).

Se vãd din aceastã adresã împrejurãrile care au justificat oportunitatea


preluãrii acestei tranºe. Se vede, de asemenea, cã totul se fãcea cu ºtirea Bãncii
Naþionale ºi a consilierului tehnic.
În aceeaºi adresã se aratã cã, pentru 201.500.000 lei din cele
300.000.000 lei, Statul e dispus sã preia Institutul de Arte Grafice „Cultura
Naþionalã”, pe care îl va trece Monitorului Oficial, urmând ca acesta sã verse
contravaloarea Bãncii Naþionale în timp de 10 ani. Restul de 98.500.000 lei se
prevede sã fie girat de BNR în condiþiunile generale ce se vor stabili pentru toate
efectele de aceeaºi mãsurã. Aceasta se explicã prin faptul cã hotãrârea de a
prelua aceastã tranºã este de fapt anterioarã legii din 27 iunie 1930, care abia
dupã aceasta a stabilit norme precise pentru modalitãþile de preluare, norme ce
au fost apoi aplicate întregii tranºe de 300.000.000 lei.
Banca Naþionalã a admis aceastã propunere prin adresa ei nr. 35.478 din
2 mai 1930. (Anexa 9).
Perfectarea acestei operaþiuni nu a avut loc decât dupã promulgarea legii
din 27 iunie 1930 prin urmãtoarele acte:
29
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

La 23 iulie 1930, Comisiunea Portofoliului, creatã prin art. 10 din aceastã


lege, în baza referatului domnului Radu Romanescu, referent al Oficiului de
Studii din Ministerul de Finanþe, dã avizul ei favorabil, cu nr. 2 pentru aceastã
preluare.
Prin jurnalul 1.208, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 167 din 29 iulie 1930,
Consiliul de Miniºtri autorizeazã Ministerul de Finanþe sã preia Institutul „Cultura
Naþionalã” pe preþul de Lei 201.500.000, în schimbul unui portofoliu imobilizat de
egalã valoare al BNR, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co. (Anexa 10).
În ce priveºte însãºi preluarea Institutului „Cultura Naþionalã”, ea fusese
pregãtitã prin laborioase tratative ºi dupã expertize amãnunþite, care se vãd
menþionate în adresa nr. 10.008 din 14 martie 1930 a Regiei Autonome a
Monitorului Oficial cãtre Ministerul de Finanþe, în care se justificã cum s-a ajuns
la valoarea de 201.500.000, arãtându-se, totodatã, cã proprietara acþiunilor
Societãþii „Cultura Naþionalã” ºi anume Banca Industrialã ceruse un preþ mai
mare, redus în urmã prin tratative. (Anexa 11).
Pentru restul de 98.500.000, pânã la completarea totalului de
300.000.000, rãmâneau trecute la Stat cambii emise de Banca Industrialã, ºi de
alte 12.000.000 emise de dl. Florian Procopie Dumitrescu, toate reescontate ºi
girate de noi la Banca Naþionalã.
Acest portofoliu a fost mai târziu înlocuit prin altul ºi anume: la 30
octombrie 1930 am propus Ministerului de Finanþe înlocuirea poliþelor de
98.500.000 lei cu un portofoliu de la diferiþi debitori, în cea mai mare parte
agricultori, cu datorii totalizând 145.673.000 lei.
S-a luat avizul favorabil al Bãncii Naþionale, de acord cu dl. consilier
tehnic, prin adresa nr. 86.330 din 6 noiembrie 1930 a Bãncii Naþionale. S-a luat,
de asemenea, avizul nr. 18 din 27 noiembrie 1930 al Comisiunii Portofoliului,
care, examinând chestiunea, conchide cã operaþiunea este utilã ºi conformã
scopurilor legii din 27 iunie 1930. (Anexa 12).
Acest Aviz este completat printr-un al doilea aviz cu nr. 20/1930 în care,
examinându-se ºi garanþiile cu ipoteci ºi gajuri ale creanþelor oferite în platã, se
ajunge la concluzia cã noul portofoliu urmeazã a fi transmis Statului printr-un act
de cesiune, Banca Blank scoþându-se din gir ºi reducându-se efectele de
înlocuire la un total de Lei 133.835.150.
În sfârºit, aceastã operaþiune este ratificatã prin Jurnalul Consiliului de
Miniºtri nr. 1.996 din 31 decembrie 1930, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 46 din
25 februarie 1931, ºi actul de cesiune se încheie sub nr. 90.936 din 24 martie
1931. Prin acest act, noi transmitem Statului efectele debitorilor cedaþi, printr-un
gir fãrã regres sau obligo, în ordinul Bãncii Naþionale, ca mandatarã a Statului,
dimpreunã cu toate garanþiile ºi accesoriile lor ºi primim înapoi poliþele de Lei
98.500.000. (Anexa13 ºi 14).
Se vede din înºirarea acestei serii complete a actelor cã toate cerinþele
legale, ca fond ºi ca formã, pentru regulata ºi valabila preluare a efectelor, cum ºi
pentru încheierea convenþiei ulterioare, au fost îndeplinite cu prisosinþã: la
preluare, acordul între BNR ºi Stat; pentru luarea în platã a Institutului „Cultura
Naþionalã”, avizul Comisiunii Portofoliului, cum ºi ratificarea Consiliului de
Miniºtri; de asemenea, la înlocuirea primului portofoliu de 98.500.000 lei cu cel
de al doilea de 133.000.000, cu scoaterea din obligo a bãncii noastre, avizul
Bãncii Naþionale ºi al Comisiunii Portofoliului, cum ºi ratificarea Consiliului de
Miniºtri.
b/ Numai printr-o eroare grosierã de fapt, în adevãr surprinzãtoare, afirmã
Comisiunea de Anchetã în Raportul ei /pag. 9/ cã, pentru scoaterea noastrã din
30
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

obligo, n-ar fi existat autorizarea Consiliului de Miniºtri, deºi Jurnalul nr.


1.996/1930 prevede expres aceastã dispoziþie. (Anexa 13).
În afarã de aceastã eroare de fapt, prin raportul Comisiunii de Anchetã nici
nu se aduce acestor operaþiuni altã criticã de legalitate.
c/ Care sunt atunci criticile fãcute acestor operaþiuni prin raport?
Ele nu au nimic de a face cu legalitatea operaþiunii ca atare.
În expunerea de fapt a operaþiunilor relative la prima tranºã se aratã cã,
din cauza retragerilor de depozite, provocate de alarma cu care a debutat criza la
noi la începutul anului 1930, Banca Naþionalã a socotit de bine sã mãreascã
reescontul Bãncii Blank, pânã la 885.000.000 lei în primãvara anului 1930. În
mod greºit, Comisiunea afirmã cã asemenea credite nu fuseserã acordate
niciunei bãnci, dupã cum vom arãta în altã parte. Dar faptul cã creditul s-ar fi
acordat dupã tratativele duse cu Ministerul de Finanþe, în urma unor „discuþii vii”
ºi a „stãruinþelor” depuse, nu poate fi – credem noi – în niciun fel, vreo
incriminare. Era oare mai bine ca asemenea credite sã se acorde fãrã maturã
chibzuinþã ºi pripit? Tocmai faptul cã s-au acordat dupã o atentã examinare a
situaþiei, dovedeºte cã ele erau necesare ºi utile.
Raportul continuã pe temeiul depoziþiei domnului Costin Stoicescu,
arãtând cã, acordarea acestui reescont mãrit, impunea Bãncii Blank mãrirea
lichiditãþii ei, dar cã, în loc de aceasta, Banca Blank a fãcut faþã în special unor
angajamente în strãinãtate ºi ºi-a mai procurat, prin noi sucursale ºi agenþii,
fonduri pe care le-a întrebuinþat – zice Comisiunea – riscat, la întreprinderile ei.
Comisiunea conchide cã, din aceastã cauzã, a devenit necesarã preluarea de
cãtre Stat a celor 300.000.000 lei.
Vom observa, în primul rând, cã critica de pânã aici a Comisiunii nu se
referã la operaþiunea de preluare, ci la situaþia bãncii anterioarã preluãrii. Dar, în
orice caz, aceste critici complet neconcludente sunt ºi nefondate.
ªi angajamentele din strãinãtate trebuia plãtite ºi aceasta tot pentru
sporirea lichiditãþii bãncii, ba putem zice cã ele aveau precãdere, pentru cã de
plata lor depindea creditul bãncii ºi în parte creditul pieþei româneºti în strãinãtate
ºi de altminteri criza, care ne venea de acolo, a fãcut ca alarma sã fie încã mai
mare acolo decât în þarã. Deci, dacã în adevãr am fi plãtit pe unii creditori strãini
mai exigenþi, am fi fãcut un act de bunã gospodãrie.
Tot asemenea, deschiderea de noi sucursale ºi agenþii, când mãrirea
numãrului sucursalelor ºi agenþiilor nu era interzisã ºi nu poate justifica nicio
imputare. Deschiderea noilor sucursale ºi agenþii nu era o cauzã de micºorare a
lichiditãþii bãncii.
Numãrul sucursalelor ºi agenþiilor bãncii noastre a variat în decursul
anilor prin înfiinþãri sau desfiinþãri de sedii secundare dupã necesitãþile pieþelor
locale ºi corespundea, de obicei, cu numãrul sucursalelor ºi agenþiilor celorlalte
bãnci mari, ca de pildã Banca Româneascã.
În sfârºit, întrebuinþarea depozitelor în întreprinderi „riscate” este o
chestiune de simplã apreciere, fãrã concludenþã. Se pierde din vedere, de altfel,
dupã cum am mai spus, cã industriile noastre trebuiau sã fie menþinute în
funcþiune, într-o epocã când Statul nu plãtea nici lefurile funcþionarilor sãi, nici
chiar soldele militarilor ºi pensiile, necum pe furnizori. Politica contrarie ar fi
însemnat sã provoace agravarea crizei financiare printr-un ºomaj industrial,
ceea ce, desigur, era nepermis ºi ar fi avut încã ºi mai prompte rãsfrângeri
pãgubitoare asupra situaþiei bãncii înºiºi.
În fine, raportul Comisiunii de Anchetã mai observã cã propunerea
noastrã de a se înlocui portofoliul de 98.500.000 cu altul de 145.000.000

31
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

/restrâns apoi la 133.836.150 lei/, sub motiv cã acest nou portofoliu este agricol
ºi cã Statul urmãreºte încurajarea agriculturii, nu ar fi fost în totul corespunzãtor
realitãþii, deoarece – zice Comisiunea – numai 52% din debitorii daþi în schimb
erau agricultori. Noi nu ºtim cum a stabilit Comisiunea aceastã proporþie, cãci
vedem cã chiar aceia dintre debitorii oferiþi în schimb, care nu erau personal
agricultori, erau însã întreprinderi comerciale sau industriale agricole /Moara
Röhrlich, Carol Röhrlich, Banca Sindicatului Agricol Ialomiþa, Hercules - Fabricã
de mobile etc/. De altfel era fãrã importanþã dacã creanþele ce ofereau erau sau
nu agricole, în tot sau în parte.
În fine, Comisiunea reproºeazã cã portofoliul dat în schimb nu era destul
de bun, de vreme ce dintr-însul nu s-a încasat decât o sumã relativ micã, de cca.
13.322.000 lei. Dar ceea ce Comisiunea omite, este cã am oferit un portofoliu
mai mare cu 50% decât cel înlocuit, deci cu o marjã foarte suficientã în plus,
adicã cu arãtarea explicitã cã nu tot acest portofoliu va putea fi încasat, altminteri
nu aveam de ce sã oferim o valoare nominalã o datã ºi jumãtate cât cea înlocuitã.
Era vorba, deci, de o convenþie evident aleatorie ca sumã, deºi creanþele erau
prevãzute cu garanþii reale. Am vãzut cã, prin avizul nr. 20/1930, Comisiunea
Portofoliului a opinat cã scoaterea din obligo a bãncii noastre era justificatã prin
faptul cã ofeream un portofoliu de înlocuire mai mare /cu cca. 50%/ ºi cu
garanþiile reale aferente. Dar simplu fapt cã aceste creanþe emise în 1930 nu au
putut fi complet încasate, este fãrã îndoialã neconcludent în toate privinþele, cãci
de atunci au urmat cunoscutele legi de suspendare a executãrilor, asanare ºi
conversiune a datoriilor etc., care au înrâurit foarte grav solvabilitatea debitorilor,
mai ales agricoli, reducând enorm atât valoarea nominalã a datoriilor lor, cât ºi
dobânzile, ºi prelungind atât de mult termenele de platã încât creditorii au trebuit
sã se mulþumeascã cu orice li se oferea de debitori. În aceaste condiþii,
obiecþiunea Comisiunii de Anchetã cã nu au fost decât 52% debitori agricoli
apare cu totul deplasatã.
Ne rezervãm a discuta în alt loc chestiunea dacã, prin luarea în platã a
„Culturii Naþionale”, Statul a fãcut o bunã sau rea afacere, cu alte cuvinte dacã a
fost sau nu pãgubit prin aceasta, deºi aceastã chestiune nu este în sine
concludentã.
2/ Tranºa de Lei 600.000.000. Dupã preluarea primei tranºe de
300.000.000 lei, situaþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., sub raportul
lichiditãþii, s-a îmbunãtãþit, cum se dovedeºte cu faptul cã, pânã la finele anului
1930, reescontul ei la Banca Naþionalã a României se redusese la circa Lei
250.000.000, adicã aproape la un sfert din ce era în primãvara anului 1930 /vezi
depoziþia domnului D. Burillianu, fost guvernator al BNR la acea epocã/.
Este, deci, surprinzãtor cã raportul Comisiunii de Anchetã afirmã cã
situaþiunea bãncii rãmãsese neschimbatã ºi cã banca ºi-ar fi continuat existenþa
prin artificii contabile.
a/ Adevãrul este cã criza s-a accentuat mereu, mãrind neliniºtea
deponenþilor, în mãsura în care opinia publicã cerea tot mai mult sã se facã
conversiunea datoriilor, care însemna o mare loviturã adusã, între alþii, ºi
bãncilor. Acela care s-a alarmat din proprie iniþiativã de aceastã situaþiune
precarã ce ameninþa bãncile, ºi în primul rând, banca noastrã, care avea cele
mai mari depozite de altfel, a fost consilierul tehnic de pe lângã Banca Naþionalã,
domnul Auboin, care a cerut în mod insistent sã fie uºuratã banca noastrã prin
preluarea unui nou portofoliu important.
Vom reveni ºi cu alt prilej asupra acestor rapoarte, care dovedesc cã
Banca Naþionalã era perfect informatã de situaþiunea bãncii noastre: menþionãm
32
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

scrisoarea domnului consilier tehnic din 24 iulie 1931 cãtre dl. Manoilescu,
guvernatorul Bãncii Naþionale, prin care arãta cã sprijinul dat nouã a avut efectul
dorit:

„Pour sa part la Banque Blank a remboursé, dans le courant de l’année


1929, 140 millions. Au debut de l’année 1930, la Banque Blank a été obligée, par
un mouvement de retrait de dépôts, de demander l’aide de la BNR /pag.2/.
Depuis cette époque les différentes échéances à plusieurs reprises d’
ailleurs prolongées, ont été d’une manière géneralé couvertes par la Banque
Blank, dont la situation a été grandement ameliorée par la decision prise par l’
Etat ...”/Pag 3/.

Dar cã în 1931 retragerile de depozite au continuat ºi conchide


urmãtoarele:

„Le renflouement de la Banque Blank aparaît comme extrémement


souhaitable dans l’intérét général du pays...”/Pag 7/.

Dl. Auboin a revenit asupra acestei chestiuni cu Nota sa despre Banca


Blank din 30 iulie 1931, în care propunea, din proprie iniþiativã, preluarea unui
portofoliu reescontat de banca noastrã la Banca Naþionalã de 600.000.000,
întocmind chiar în acest scop un proiect de acord sub data de 1 august 1931.
La rândul ei, Banca Naþionalã a gãsit, de asemenea, necesarã o
operaþiune de acest fel ºi, cu adresa sa nr. 46.119 din 4 august 1931, a înaintat
Ministerului de Finanþe proiectul de convenþiune întocmit de dl. Auboin, ce ºi l-a
însuºit ºi prin care se prevedea preluarea a cel puþin 600.000.000 lei din totalul
de 1.211.000.000 lei la cât se ridica atunci reescontul nostru la Banca Naþionalã
ºi un nou credit de scont de Lei 400.000.000, cu pãstrarea garanþiilor aflate la
Banca Naþionalã ºi altele noi. (Anexa 19).
Cu adresa nr. 1 din 6 august 1931, Ministerul de Finanþe rãspunde Bãncii
Naþionale cã, în principiu, este de acord cu proiectul de convenþiune, motivând
astfel:

„Ministerul de Finanþe socoteºte în adevãr cã, în criza actualã ºi faþã de


greutãþile prin care trece economia naþionalã, este de datoria Statului sã vie în
ajutorul marilor noastre instituþiuni de credit, chiar cu preþul unor însemnate
sacrificii.”

Totuºi, Ministerul de Finanþe declarã cã înþelege sã preia numai Lei


500.000.000.
Banca Naþionalã a României, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931,
rãspunde Ministerului de Finanþe cã, examinând din nou chestiunea împreunã
cu dl. Auboin, nu poate accepta reducerea sumei de Lei 600.000.000:

„În adevãr, este o imposibilitate a reduce la 500.000.000 lei portofoliul ce


Statul urmeazã sã ia de la Banca Naþionalã, întrucât ar urma ca, pentru restul de
700.000.000 lei ce am reþinut în portofoliul Bãncii Naþionale, sã pãstrãm ºi
garanþiile aferente în totalitatea lor, ceea ce ar face imposibilã o prezentare de
nou portofoliu /cu o parte din aceste garanþii/ pe care Banca Blank, în orice caz,
ar trebui sã-l prezinte la scont pentru ajutorul ei zilnic.” (Anexa 21).

Mai departe, Banca Naþionalã aratã cã o ajutorare pe o scarã atâta de


întinsã se impune, fiind vorba de:

33
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„...o operaþiune de mare importanþã, cum este aceea a redresãrii Bãncii


Blank, operaþiune care ar interesa situaþiunea generalã a întregii pieþe
româneºti.”

Dl. consilier tehnic Auboin insistã ºi mai departe, prin scrisoarea sa din 7
august 1931 cãtre dl. Guvernator, asupra urgenþei operaþiunii ºi condiþiunilor ei,
ceea ce dl. Guvernator aducea la cunoºtinþa ministrului de Finanþe /dl. C.
Argetoianu/ cu ocazia tratativelor urmate. (Anexa 22).

De aceea, la 12 august 1931, dl. ministru de Finanþe confirmã Bãncii


Naþionale a României cã este de acord ca Statul sã preia 600.000.000 lei din
portofoliul reescontat la Banca Naþionalã. (Anexa 23).
Cum una din condiþiunile puse de Banca Naþionalã prin proiectul de
convenþiune era gajarea pachetului majoritar al sindicatului acþionarilor Bãncii
Blank, mandatarii acestui sindicat constituie aceste acþiuni în gaj Ministerului de
Finanþe, prin intermediul Bãncii Naþionale, cu scrisorile din 14 ºi 17 august 1931.
Este cazul sã relevãm aici o altã eroare grosierã de fapt ce o comite raportul
Comisiunii de Anchetã /pag. 11/, când afirmã cã nu s-au depus în gaj aceste
acþiuni. /În ce priveºte cealaltã acuzaþie menþionatã în acelaºi loc din raport cã nu
s-a numit în Consiliul de Administraþie al bãncii noastre o persoanã de încredere
a Statului, nu ne poate fi pusã nouã în sarcinã, de vreme ce nu se dovedeºte cã
Ministerul de Finanþe sã ne fi comunicat [...] pânã la intrarea în concordat,
persoana aleasã în acest scop/. (Anexa 23 ºi 24).
La 18 august 1931, Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale, în
unanimitate, faþã de situaþiunea creatã marilor bãnci prin retragerile masive din
ultimul timp, aprobã intervenþiunile fãcute de dl. Guvernator ºi de Comitetul
Executiv pe lângã domnul ministru de Finanþe, pentru a se lua mãsuri anume în
interesul pieþei generale /constituirea Sindicatului Marilor Bãnci etc./, iar în ce
priveºte pe banca noastrã decide:

„De asemenea, considerând situaþiunea dificilã a Bãncii Blank ºi


intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat pentru a consimþi la o serie de mãsuri ºi
sacrificii în favoarea sa, Consiliul ia în discuþie un proiect de convenþiune
propusã a fi încheiat între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe.
Dupã dezbaterile urmate,
CONSILIUL
Aprobã în totul intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat ºi mãsurile propuse
de Banca Naþionalã ºi autorizeazã pe dl. Guvernator sã semneze convenþia
referitor la asanarea Bãncii Blank. (Anexa 26).

Aceastã convenþie se încheie în adevãr la 19 august 1931, sub nr. 49.413,


ºi ea conþine în esenþã urmãtoarele clauze principale, a cãror motivare se vede în
preambulul convenþiunii:

„Date fiind împrejurãrile pieþei financiare actuale ºi în scopul asanãrii


situaþiunii Bãncii Marmorosch, Blank & Co....” (Anexa 27).

ºi anume:
a/ Statul preia efecte de 600.000.000 lei – ce urmeazã a fi specificate de
Banca Naþionalã – din totalul portofoliului reescontat de Banca Naþionalã de Lei
1.211.000.000, banca noastrã urmând a fi scoasã din obligo;
b/ Banca Naþionalã pãstreazã în portofoliul sãu restul de 611.000.000 lei

34
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

efecte, stabilind un plan de rambursare pentru acelea care nu prezintã un scont


comercial normal;
c/ Banca Naþionalã deschide un nou credit special de scont de Lei
400.000.000;
d/ Banca Naþionalã pãstreazã gajurile ce le are de la Banca Blank, care îi
va mai da în gaj ºi activele ce nu sunt cuprinse între aceste gajuri;
e/ se depun în gaj la Ministerul de Finanþe ºi acþiunile Bãncii Blank, iar în
administraþia bãncii va mai intra o persoanã de încredere ca administrator
delegat;
f/ beneficiile ce se vor realiza din concesiunea distribuþiei produselor
Casei Autonome a Monopolurilor /afacerea „Discom” încheiatã cu puþin înainte/
sã fie afectat pentru asanarea bãncii ºi amortizarea pierderilor.
g/ în executarea acestei convenþiuni, prin adresa nr. 51.323 din 27 august
1931, Banca Naþionalã comunicã Ministerului de Finanþe cã, din portofoliul
imobilizat prezentat la scont de Banca Blank, a ales efecte pentru 600.000.000 ºi
anume: (Anexa 28)
Lei 496.000.000 Banca Industrialã;
Lei 52.000.000 Societatea de Armãturi;
Lei 49.000.000 Societatea Mecano;
Lei 2.000.000 Societatea Producþia;
Lei 1.095.000 C. Rãdulescu.
Care, conform convenþiunii, trec în proprietatea Statului. /Ulterior cu
adresa nr. 55.398 din 18 septembrie 1931, BNR aduce o micã modificare
compunerii acestui portofoliu, înlocuind efectul C. Rãdulescu de Lei 1.095.000
cu altele de egalã valoare/.
Comisiunea Portofoliului de pe lângã Ministerul de Finanþe, examinând
convenþiunea din 19 august 1931 ºi adresa Bãncii Naþionale din care rezultã
efectele alese, opineazã, prin avizul nr. 39 ºi 27 august 1931 în mod favorabil
pentru încheierea unei convenþiuni cu Banca Blank, prin care sã fie scoasã din
obligo pentru acest portofoliu de 600.000.000 lei.
Prin referatul nr. 269.803 din 1 septembrie 1931, Ministerul de Finanþe,
fãcând referire expresã la Convenþia dintre Stat ºi BNR din 19 august 1931 ºi,
arãtând compunerea portofoliului de 600.000.000 ales de BNR, cere autorizarea
Consiliului de Miniºtri pentru încheierea acestei convenþiuni cu Banca Blank,
propunând totodatã ca Statul sã încheie ulterior convenþiuni speciale cu fiecare
din debitorii portofoliului trecut la Stat. Consiliul de Miniºtri, prin Jurnalul sãu nr.
1.198 din 10 septembrie 1931, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 213 din 12
septembrie 1931, autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie aceastã
convenþiune de care luase cunoºtinþã din referatul ministrului de Finanþe. (Anexa
29ºi 30).
La 7 octombrie 1931 se încheie aceastã convenþiune între Ministerul de
Finanþe ºi Banca Blank ºi ea prevede scoaterea din obligo a Bãncii Blank pentru
aceste 600.000.000 lei efecte preluate. (Anexa 31).
Banca noastrã nu a putut însã fi salvatã ºi, dat fiind cã alarma creatã pe
piaþã, care îºi avea cauzele generale ce le cunoaºtem, dar care se agravase ºi
mai mult din cauza chiar a ezitaþiunilor ºi ostilitãþii Bãncii Naþionale, îºi avea
rãsunet ºi în presã, s-a ajuns, în urma ordinului domnului ministru de Finanþe din
21 octombrie 1931, la închiderea ghiºeelor bãncii, care a fost urmatã apoi de
cererea de concordat. (Anexa 32).
În aceste împrejurãri, Ministerul de Finanþe, punând ºi mai puþin preþ pe
semnãtura noastrã de pe efectele preluate, a încheiat convenþiuni directe cu
emitenþii principali ai acestor efecte /Banca Industrialã, Soc. Mecano ºi Prima

35
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Fabricã de Armãturi/, ceea ce s-a întâmplat prin actele urmãtoare:


Avizul nr. 72 din 3 iunie 1932 al Comisiunii Portofoliului;
Referatul nr. 248.339, din 23 august 1932, al domnului ministru de
Finanþe /G.G. Mironescu/ cãtre Consiliul de Miniºtri, în care se face referire la
convenþia prin care banca noastrã a fost scoasã din obligo; (Anexa 33)
Jurnalul nr. 926 din 31 august 1932 al Consiliului de Miniºtri care, „în
executarea Convenþiei din 7 octombrie 1931”, confirmând astfel din nou aceastã
convenþie ºi scoaterea din obligo, decide încheierea unei convenþiuni directe cu
Banca Industrialã, care va rãmâne unica obligatã, precum ºi cu Societãþile
Mecano ºi Prima Fabricã de Armãturi, obligate solidar cu Banca Industrialã.
Totodatã, se specificã în acest jurnal garanþiile ce urmeazã sã le constituie
Banca Industrialã Statului.(Anexa 34).
Convenþia din 12 iunie 1933, autentificatã sub nr. 15.322, prin care Banca
Industrialã dã o serie de acþiuni ºi constituie, respectiv cedeazã, o serie de
ipoteci ce le deþinea pentru garantarea datoriei sale, precum ºi cea a Societãþii
Mecano ºi a Primei Fabrici de Armãturi. (Anexa 35).
Din aceastã lungã înºirare a actelor referitoare la aceastã a doua tranºã
de 600.000.000 lei, rezultã:
a/ cã iniþiativa acestei operaþiuni nu a avut-o Banca Blank, ci Banca
Naþionalã, de acord cu dl. consilier tehnic Auboin;
b/ cã convenþiunea iniþialã din 19 august 1931 s-a încheiat de Banca
Naþionalã cu Ministerul de Finanþe, fãrã amestecul bãncii noastre;
c/ cã alegerea portofoliului de trecut Statului s-a fãcut de Banca
Naþionalã, fãrã nicio ingerinþã a noastrã;
d/ cã Banca Naþionalã a declarat cã înþelege sã treacã Statului efectele
considerate ca mai puþin solide, ºi sã-ºi pãstreze ei garanþiile pentru restul
efectelor reescontate la ea;
e/ cã preluarea s-a fãcut cu respectarea tuturor formelor legale /avizul
Bãncii Naþionale, Avizul nr. 39/1931 al Comisiunii Portofoliului ºi Jurnalul nr.
1.118/1931 al Consiliului de Miniºtri, deºi acesta nici nu era necesar/;
f/ cã, ulterior, a intervenit o convenþiune directã cu semnatarii principali ai
efectelor preluate de Stat, însumând Lei 597.000.000 din totalul de 600.000.000,
banca noastrã fiind scoasã din obligo, convenþiune ce s-a încheiat tot cu
respectarea formelor legale; avizul Bãncii Naþionale exista de la început, de
asemenea, avizul Comisiunii Portofoliului chiar ºi autorizarea Consiliului de
Miniºtri, totuºi a mai intervenit un nou aviz al Comisiunii Portofoliului cu nr.
72/1932 ºi un nou jurnal al Consiliului de Miniºtri nr. 926/1932.
Raportul Comisiunii de Anchetã observã ºi cu privire la aceastã a doua
tranºã cã ar fi lipsit ratificarea Consiliului de Miniºtri. Am arãtat însã cã ea existã
ºi chiar de douã ori. O datã în septembrie 1931, sub nr. 1.198, ºi a doua oarã în
august 1932, sub nr. 926, deci ºi aici o eroare grosierã de fapt ca ºi la prima
tranºã.
Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au modificat în instanþã aceastã
criticã, în sensul cã, deºi existã o autorizare a Consiliului de Miniºtri /nr. 1.198 din
septembrie 1931/, aceasta nu întruneºte condiþiunea legalã de ratificare a
convenþiunii; cu alte cuvinte, au susþinut cã mai întâi trebuie sã se semneze
convenþiunea cu toate datele ei ºi sã fie prezentatã spre ratificare Consiliului de
Miniºtri, iar nu Consiliul sã dea autorizare prealabilã, fãrã a cunoaºte condiþiunile
convenþiunii.
Susþinerea este, evident, fãrã temei.
Principialmente, ratificarea echivalentã cu mandatul ºi, dacã s-a dat
mandat, nu mai este necesarã ratificarea. Toatã chestiunea este ca mandatul sã

36
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

fie special, adicã sã cuprindã elementele necesare ale convenþiunii de încheiat,


în care caz ratificarea ar fi complet inutilã.
Or, jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931 nu
numai cã conþinea toate aceste elemente, dar el era dat în baza referatului
ministrului de Finanþe asupra convenþiunii încheiate la 19 august 1931 cu Banca
Naþionalã, astfel încât dacã Jurnalul vorbeºte de „Convenþiunea ce urmeazã a se
încheia...”, aceasta nu se referã la convenþiunea cu Banca Naþionalã, care este
implicit ratificatã, ci la aceea cu banca noastrã, care în adevãr s-a încheiat, în
executarea celei dintâi, la 7 octombrie 1931. (Anexa 30).
Dar am arãtat cã mai existã ºi un al doilea jurnal, nr. 926 din august 1932,
care începe cu cuvintele: „În executarea convenþiunii nr. 309.467 din 7 octombrie
1931, încheiatã între Ministerul de Finanþe ºi Banca Marmorosch, Blank & Co.
SA...”, adicã acela prin care am fost scoºi din obligo, iar acest jurnal a fost dat pe
baza referatului domnului ministru G.G. Mironescu, în care se face vorbire
expresã de scoaterea noastrã din gir. Nu mai încape îndoialã cã, în orice caz,
acest jurnal aprobã ºi ratificã tot ce s-a fãcut mai înainte, precum ºi convenþiunea
directã cu societãþile emitente ale portofoliului preluat în aceastã tranºã, astfel
încât stãruinþa adversarilor în aceastã privinþã nu este numai zadarnicã, dar este
de-a dreptul rãuvoitoare. (Anexa 34 ºi 33)
Nevoind sã dezarmeze nici în faþa evidenþei, onor. reprezentanþi ai
Ministerului de Finanþe au criticat ratificarea venitã un timp mai lung dupã actele
de ratificat; dar nici ei nu au cutezat a susþine cã, prin aceasta, ratificarea nu ar fi
valabilã, ºi nici nu ar fi putut-o susþine, fiindcã legea nu fixeazã niciun termen
pentru darea ratificãrii, deci nu se pot crea sancþiuni de nulitate în lipsã de text, ºi
pentru cã ratificarea prin natura ei are efect retroactiv, oricând ar fi ea datã, ºi
tocmai de aceea momentul când este datã este absolut irelevant.
Repetãm însã cã am discutat aceastã obiecþiune numai pentru a nu o lãsa
fãrã rãspuns, dar, cã dupã cum am arãtat în Capitolul III, preluãrile ca atare nu au
nevoie de nicio ratificare a Consiliului de Miniºtri, aceasta fiind cerutã numai
pentru convenþii ºi tranzacþiuni ulterioare preluãrii, în scopul lichidãrii creanþelor
preluate.
c/ Raportul Comisiunii de Anchetã criticã însã caracterul oneros pentru
Stat al acestei operaþiuni, dat fiindcã obiectele cu care Statul a rãmas nu acoperã
suma de 600.000.000 lei, iar încasãrile din acest portofoliu au fost mici. Prin
urmare, ceea ce reproºeazã acestei operaþiuni este numai cã Statul a avut de
suferit pierderi de pe urma ei.
Or, noi am arãtat ºi demonstrat mai sus /Cap. III/, la expunerea legislaþiei
de bazã a preluãrilor de portofoliu, cã sacrificiile pentru Stat erau de mai înainte
acceptate ca singurul mijloc posibil pentru asanarea – în interes general – a
Bãncii Naþionale ºi a instituþiilor private de credit.
aa/ În afarã de unele critici care sunt de ordin general ºi pe care le vom
examina în altã parte, raportul mai obiecteazã, în mod special, cu privire la
aceastã tranºã, cã Banca Industrialã, de la care emanau cea mai mare parte din
efectele preluate în aceastã tranºã ºi de care þineau ºi acele societãþi emitente
de cambii preluate, nu ar fi fost decât o creaþiune fictivã, lipsitã de orice avere
realã.
Aceastã afirmaþiune se datoreºte unei false impresiuni, rezultatã din
rapoartele tendenþioase ºi pãtimaºe ale unor inspectori ai Bãncii Naþionale. Am
dovedit cu actul constitutiv al Bãncii Industriale, autentificat la nr. 23.243/1921,
cã aceastã instituþie fusese creatã cu 10 ani înainte de epoca acestor preluãri de
portofoliu, deci în vremea când situaþiunea bãncii noastre era foarte bunã ºi când
nimeni nu ar fi putut sã prevadã cele ce aveau sã se întâmple peste un deceniu.

37
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Crearea Bãncii Industriale, despre care raportul se exprimã cã era numai


o „secþiune” a bãncii noastre, corespundea în primul rând unei necesitãþi de bunã
gospodãrie. (Anexa 36).
În adevãr, banca noastrã avea încã de pe atunci un numãr mare de
afiliaþiuni industriale, care necesitau o administraþie unitarã ºi de specialitate; de
asemenea, se cuvenea ca participaþiunea noastrã industrialã sã fie concentratã
la un loc, noi având raport direct numai cu Banca Industrialã.
Am arãtat, de asemenea, cã planul ce urmãream prin înfiinþarea Bãncii
Industriale era acela de a emite, pe baza industriilor ce ea poseda, obligaþiuni
ipotecare cu dobândã fixã, care ar fi permis un câºtig net important, dat fiindcã
industriile trecute Bãncii Industriale aveau un randament mediu mult superior
unei dobânzi fixe în asemenea materie. Voiam, cu alte cuvinte, sã facem ceea ce
mai târziu ºi-a propus sã facã Creditul Industrial, înfiinþat cu concursul Statului.
Tocmai faptul înfiinþãrii Creditului Industrial dovedeºte cã noi cunoºteam
bine nevoile pieþei ºi cã planul nostru era bine chibzuit, iar dacã nu l-am mai adus
la îndeplinire a fost fiindcã faþã de înfiinþarea Creditului Industrial, instituþie
privilegiatã, nu s-ar fi gãsit lesne plasament pe piaþã pentru obligaþiuni emise de
o instituþie privatã.
bb/ Raportul acceptã ºi alegaþiunea nefondatã a experþilor-contabili cã
nici capitalul Bãncii Industriale nu ar fi fost realmente vãrsat.
Operaþiunea este descrisã de aceºti experþi-contabili în modul urmãtor:
Societatea se fondeazã cu un capital de Lei 50.000.000, din care 30% se
acoperã prin banca noastrã în numerar, dar se retrage dupã constituire.
Vãrsãmântul de 30% s-a fãcut în numerar la Casa de Depuneri pentru a
satisface cerinþele Codului Comercial ºi evident cã a fost retras dupã îndeplinirea
formalitãþilor legale de constituire. Experþii contabili mai spun cã capitalul nu a
fost vãrsat. Dar tot ei aratã cã s-au trecut Bãncii Industriale nu numai în schimbul
capitalului de 50.000.000, dar pentru o valoare de sute de milioane /ajungând,
mai târziu, pânã la circa 2 miliarde/ acþiunile întreprinderilor industriale din
concernul nostru, ºi creanþele ce aveam faþã de ele din creditele deschise lor,
Banca Industrialã rãmânându-ne datoare în cont curent surplusul peste capitalul
ei, care mai târziu s-a majorat la 100.000.000 lei.
Aceasta înseamnã cã s-a vãrsat capitalul, dar s-au cumpãrat cu el acþiuni
ºi creanþe industriale. Este surprinzãtoare uºurinþa cu care se aruncã ºi se reþin
asemenea învinuiri totalmente nefondate.
cc/ Tot atât de neserioasã este ºi învinuirea cã scopul creerii Bãncii
Industriale în 1921 ar fi fost sã obþinem posibilitatea unei prime semnãturi pe
efecte, pe care, cu girul nostru, sã le putem reesconta la Banca Naþionalã, în
1931 acele prime semnãturi fiind, se afirmã, „de complezenþã”.
Incriminarea este de mai multe ori gratuitã.
Mai întâi, nu era vorba de poliþe de complezenþã, adicã fãrã nicio cauzã
realã, cãci Banca Industrialã ne era datoare sume importante în cont curent, în
schimbul participaþiunilor ºi creanþelor transmise ei. Datoria acestei bãnci cãtre
noi a depãºit în 1931 douã miliarde lei, însã ea era o datorie de cont deschis.
Când, mai târziu, am avut nevoie de numerar spre a-l restitui deponenþilor ºi am
recurs la sprijinul Bãncii Naþionale pe cale de reescont, Banca Industrialã ne-a
dat poliþe de altfel numai pentru o parte din datoria ei cãtre noi, iar noi le-am
transmis prin gir Bãncii Naþionale; dar datoria Bãncii Industriale era realã ºi deci
poliþele nu erau de complezenþã. Orice bancã, când acordã un împrumut în cont
deschis, îºi rezervã dreptul de a cere la nevoie poliþe pentru mobilizarea creanþei
sale.
38
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

De altfel, dacã aveam nevoie de o primã semnãturã pe efectele de


prezentat la reescont, ne-o puteam procura tot atât de lesne de la întreprinderile
cu care am dotat Banca Industrialã, astfel încât nu se vede ce avantaj am fi avut
sub acest raport prin crearea Bãncii Industriale.
dd/ Asupra afirmaþiunii cã poliþele trimise la reescont aveau numai douã
semnãturi în loc de trei, vom reveni în altã parte, fiind o chestiune care nu s-a
ridicat numai cu privire la efectele din aceastã tranºã.
Dar s-a mers cu exagerarea pânã a se afirma pe simple impresiuni ale
unui martor, funcþionar subaltern al Bãncii Naþionale la acea datã, cã efectele
Bãncii Industriale ar fi fost create ad-hoc, pentru a fi trecute prin Banca Naþionalã
Statului. Aceastã insinuaþiune pe nimic sprijinitã este categoric dezminþitã de
actele cauzei. Am arãtat cã, încã înainte de preluarea acestei de a doua tranºe,
preluare care s-a fãcut din iniþiativa Bãncii Naþionale ºi a consilierului tehnic, se
aflau în portofoliul Bãncii Naþionale efecte reescontate de noi pentru 1.211
milioane, printre care ºi aceste efecte de 600.000.000 lei.
Astfel, în „Note sur la Banque Blank” din 30 iulie 1931 a domnului Auboin,
dupã ce stabileºte cã datoria noastrã la BNR este de 1.211 milioane, propune:

„L’Etat pourrait accepter de racheter au titre de portofeuille immobilisé,


par exemple 600 millions de la créance de la Banque Nationale.”

ªi acesta este primul act ce vorbeºte de preluarea unui portofoliu de


600.000.000 lei, deci la data aceea exista deja acest portofoliu la BNR.
Tot aºa ºi Proiectul de Convenþie din 1 august 1931 precizeazã cã e vorba
de un portofoliu de 600 milioane, dintr-un total de 1.211 milioane existent la
Banca Naþionalã:

„Totalul sumelor avansate pânã la 1 august la Banca Naþionalã Bãncii


Marmorosch, Blank & Co. se cifreazã la 1.211.083.314 lei.
Statul acceptã sã ia asuprã-ºi 600.000.000 din aceste avansuri, în
portofoliul ce urmeazã a fi rãscumpãrat de la Banca Naþionalã...
Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii
Marmorsch, Blank & Co. în valoare de 600.000.000 lei.”

Dacã scãdem din totalul de 1.211 milioane efecte de 600.000.000 lei de


preluat de Stat, rãmâne în portofoliul Bãncii Naþionale un rest de 600 milioane
circa, astfel cum se specifica în Proiectul de Convenþiune.
Prin urmare, dacã Convenþia definitivã intervenitã la 19 august 1931, în
art. 1 spune:

„...Statul primeºte în proprietatea sa cambii scontate de Banca


Marmorosch, Blank & Co. SA la Banca Naþionalã în valoare de 600.000.000 din
totalul de 1.211.083.312 reescontat Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA...”,

este clar cã e vorba de acel portofoliu preexistent dinainte despre care au


fãcut vorbire ºi actele premergãtoare ºi nu de un portofoliu creat ad-hoc.
În sfârºit, atât în adresa BNR nr. 51.323 din 27 august 1931 ºi avizul
Comisiunii Portofoliului nr. 39 din 27 august 1931, cât ºi în referatul domnului
ministru de Finanþe nr. 26.803 din 1 septembrie 1931, pe baza cãruia s-a dat
jurnalul nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, este specificatã compunerea
portofoliului de 600.000.000, care se vede trecutã ºi în Convenþia din 7
octombrie 1931. (Anexa 28 ºi 29).
39
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Totuºi, printr-o inexplicabilã inadvertenþã, raportul Comisiunii de Anchetã


comite eroarea grosierã de fapt sã afirme cã efectele compunând tranºa de
600.000.000 lei au fost emise:

„...în perioada de la 18 septembrie 1931 la 29 noiembrie 1931, când


insolvabilitatea lor era public cunoscutã ºi au fost primite la reescont îndatã ce au
fost emise.” /Pag. 21/.

Am arãtat, de asemenea, cã nu noi, ci Banca Naþionalã a ales aceste


efecte spre a le trece la Stat.
Astfel, cade cu desãvârºire ºi presupunerea cã am fi putut crea efecte ad-
hoc pentru a fi preluate de cãtre Stat.
Iatã, prin urmare, cã nici una din criticile fãcute, cu privire la preluarea
acestor 600.000.000 lei din tranºa a 2-a, nu rezistã celei mai sumare analize.
3/ Tranºa de Lei 108.000.000. Istoricul acestei tranºe este mai simplu:
a/ Din actele cauzei, rezultã cã situaþiunea Bãncii se agravase foarte mult
în a doua jumãtate a lunii octombrie 1931, din cauza panicii tot mai mari a
depunãtorilor; s-au examinat de cãtre Banca Naþionalã, dl. consilier tehnic
Auboin ºi Ministerul Finanþelor, posibilitãþile de reorganizare ale bãncii noastre.
Printre altele s-a pus condiþiunea demisiei domnilor Aristide Blank, Richard
Soepkez ºi N. Tabacovici, ceea ce s-a ºi executat prin scrisorile de demisie ale
acestora din 19 ºi 20 octombrie 1931. Astfel, la aceastã datã, ei nici nu mai erau
conducãtori ai bãncii noastre.
Din acest motiv, Banca Naþionalã a delegat la ghiºeele noastre pe domnii
inspectori Mecu, Nestorescu ºi C. Opriºan, care au dispus la ghiºeele noastre
plãþi cãtre depunãtori din fonduri primite de ei de la Banca Naþionalã, cãutând,
prin aceasta, sã calmeze alarma.
Deºi partea adversã a recunoscut acest fapt, totuºi socotim util a arãta cã
el rezultã ºi din actele cauzei, ºi anume din raportul nr. 207 din 30 octombrie 1931
al domnului inspector general Ilie Nestorescu cãtre Guvernatorul Bãncii
Naþionale /Dos. VI, fila 110 urm./, care începe astfel:

„Domnule Guvernator,
Am onoare a vã aduce la cunoºtinþã cã, în baza delegaþiei ce aþi binevoit
a-mi da, am mers la sediul Bãncii Blank, unde am supravegheat la 21 curent
plãþile ºi depunerile ce se efectuau de susnumita bancã.”

iar la dosar existã ºi un tablou de aceste plãþi efectuate în ziua de 21


octombrie 1931, tablou semnat de dl. inspector general Mecu /dos. V, fila 216/.
Plãþile astfel fãcute se ridicau la circa Lei 106.000.000.
Totuºi, reorganizarea Bãncii Blank nu s-a putut face. Ea implica sprijin
moral ºi material mai departe pentru redresare ºi, deºi Ministerul de Finanþe,
Consiliul Bãncii Naþionale în majoritate, precum ºi consilierul tehnic, aprobaserã
ºi stabiliserã modalitãþi de redresare, ºi se obþinuserã demisiile cerute, totuºi s-a
produs, din cauza atitudinii domnului guvernator de atunci al Bãncii Naþionale, o
situaþiune pe care o vom arãta în alt loc, ceea ce a obligat pe ministrul de Finanþe
sã dispunã, prin scrisoarea sa din 21 octombrie 1931 cãtre preºedintele
Consiliului nostru de Administraþie, închiderea ghiºeelor bãncii noastre. (Anexa
32). Ele nu au mai fost redeschise, deoarece singura soluþie ce a rãmas a fost
cererea de concordat, care s-a încheiat mai târziu cu cota de 100%.

40
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

La 23 octombrie 1931, Banca Naþionalã, care fãcuse prin delegaþii ei, într-
un moment când nu mai aveam conducãtorii noºtri la bancã, acea platã de
106.000.000 lei, a impus sã i se dea drept acoperire pentru aceastã sumã cu
dobânzi ºi cheltuieli un efect de 108.000.000 lei, ce a cerut sã fie emis de Banca
Industrialã ºi girat de noi. A trebuit, fireºte, sã ne executãm.
Banca Naþionalã, în ºedinþa Comitetului Executiv din 23 octombrie 1931,
a decis ca acest efect de Lei 108.000.000 sã fie trecut Statului, deoarece suma
fusese avansatã în cadrul programului de reorganizare a Bãncii Blank, aprobat
de Ministerul de Finanþe, ºi, cu adresa sa nr. 65.645 din 31 octombrie 1931, a
cerut Ministerului de Finanþe sã preia acest efect. (Anexa 37).
A urmat un lung schimb de corespondenþã între Banca Naþionalã ºi
Ministerul de Finanþe, care refuza preluarea acestui efect.
b/ În cele din urmã, Ministerul de Finanþe a consimþit sã preia acest efect
ºi, prin jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 508 din 4 mai 1933, Ministerul de Finanþe
a fost autorizat sã ratifice operaþiunea rãscumpãrãrii acestui efect, urmând ca, în
locul lui, banca noastrã sã treacã Statului un portofoliu de efecte ºi creanþe în
cont curent de egalã valoare, precizate de acord cu Banca Naþionalã. (Anexa
38).
Se specificã, de asemenea, în jurnal, cã condiþiunea acestei convenþiuni
cu banca noastrã va fi aceeaºi ca ºi pentru tranºa de 600.000.000 lei, deci cu
scoaterea noastrã din obligo...
Totodatã, jurnalul prevedea cã, pentru acoperirea eventualelor pierderi la
aceastã nouã preluare, noi sã trecem Statului în plinã proprietate ºi 6.184 acþiuni
ale Societãþii Române de Cãi Ferate Buzãu-Nehoiaºu.
Convenþiunea, în sensul Jurnalului, s-a încheiat sub nr. 122.113 din 12
august 1933 ºi a fost semnatã de cãtre Stat prin mandatara sa Banca Naþionalã,
iar în textul Convenþiunii se prevede cã noi reprimim efectul de Lei 108.000.000,
fiind definitiv descãrcaþi pentru aceastã datorie, ºi cedãm efecte ºi creanþe de
cont curent, cu garanþiile lor, de egalã valoare, cum ºi cele 6.184 acþiuni Buzãu-
Nehoiaºu. (Anexa 39).
Cu privire la aceastã tranºã, raportul Comisiunii de Anchetã afirmã cã s-ar
fi cãlcat dispoziþiunile legale, prin aceea cã Banca Naþionalã nu ar fi înaintat
Ministerului de Finanþe raportul detaliat o datã cu trecerea efectului ºi nici nu ar fi
arãtat posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare ale acestui efect.
Am arãtat în Cap. III, examinând dispoziþiunile legii din 27 iunie 1930 cã,
conform art. 6 din acea lege, ceea ce Banca Naþionalã trebuia sã prezinte
Ministerului de Finanþe o datã cu trecerea efectului la Stat era un referat despre
situaþiunea financiarã a Bãncii Industriale; informaþiuni cu privire la posibilitãþile
de încasare aveau a se da, conform art. 7, dupã preluare ºi anume în vedere unei
urmãriri sau lichidãri, sau în vederea unor convenþiuni sau tranzacþii.
În speþã, informaþiuni cu privire la efectul de preluat nu numai cã se
cuprindeau implicit în cererile adresate de Banca Naþionalã Ministerului, cu
arãtarea împrejurãrilor în care se emisese acest efect, dar situaþiunea era atât de
bine cunoscutã Ministerului ca una ce în acel moment /1933/ era de notorietate
publicã, încât nu mai era nevoie de nici un fel de referat. Actele dovedesc cã
Ministerul era perfect informat încã din epoca preluãrii celei de a doua tranºe ºi
cu atât mai mult în 1933, un an ºi jumãtate dupã concordatul bãncii noastre.
În orice caz, acest referat nu este prevãzut sub sancþiune de nulitate ºi,
deci, cunoºtinþa Ministerului despre situaþiune îl înlocuieºte cu prisosinþã.
Însuºi faptul cã o datã cu preluarea efectului, Consiliul de Miniºtri a
hotãrât ºi lichidarea lui prin înlocuirea cu alte efecte, aratã cât de bine era
informat Ministerul despre situaþiune.

41
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Adãugãm cã o asemenea omisiune, chiar dacã ar fi existat ºi ar fi avut


vreo importanþã, nu ar putea produce efecte juridice faþã de noi, fiindcã nu este
omisiunea noastrã, ci cel mult a Bãncii Naþionale.
ªi aici raportul obiecteazã faptul cã preluarea s-a hotãrât mult mai târziu
decât a fost emis efectul, fãrã însã a arãta ce concluziune se poate trage în drept
din aceastã împrejurare. Am arãtat mai sus cã legea nu a fixat niciun termen
pentru ratificarea operaþiunilor de preluare ºi cã ratificarea are întotdeauna efect
retroactiv. Este, totuºi, ciudat cã Comisiunea de Anchetã pare a prefera
preluãrile rapide, celor care se fac dupã o discuþie mai îndelungatã, deci în ºi mai
deplinã cunoºtinþã de cauzã.
c/ În sfârºit, în dezbateri s-a mai pretins cã nu ar exista încuviinþare de
scoaterea noastrã din obligo pentru aceastã tranºã. Am arãtat atunci
împrejurãrile în care s-a emis efectul ºi s-a cerut Ministerului de Finanþe sã-l
preia adicã dupã concordat. Din actele cauzei, rezultã cã nu s-a reflectat niciun
moment ca banca noastrã sã rãmânã în obligo pentru acest efect, cã de
altminteri, de la început, se socotise semnãtura noastrã ca fãrã interes în acel
moment, deci s-a cerut sã se ia în platã de la noi alte valori creanþe ºi acþiuni.
Aceastã menþiune clarã, ca sã fim noi scoºi din obligo, rezultã, de altfel, în
mod expres ºi din jurnalul Consilului de Miniºtri din 4 mai 1933, care face
trimitere la condiþiunile în care s-a preluat tranºa de 600.000.000 lei ºi v-am
arãtat cã acolo, de asemenea, am fost scoºi din obligo prin convenþiunea
aprobatã de Consiliul de Miniºtri.
De altminteri, aceastã discuþiune este oþioasã, cãci prin înlocuirea
efectului iniþial cu un portofoliu de efecte ºi creanþe ºi cu darea în platã a acþiunilor
Buzãu-Nehoiaºu, chiar dacã am fi fost menþinuþi în obligo pe atunci, eram
necesarmente liberaþi prin efectul novatoriu al acestei convenþiuni de lichidare.
4/ Este locul sã amintim aici din nou de legea din 1 aprilie 1936 pentru
ratificarea convenþiunii încheiate la 21 iunie 1935 de Stat prin Ministerul de
Finanþe cu Banca Naþionalã /”Monitorul Oficial” nr. 77 din 1936/, despre care am
vorbit deja la Cap. III. (Anexa 4).
Examinând preluãrile de portofoliu efectuate se fac urmãtoarele
constatãri:

„Cã parte din aceste convenþiuni nu s-au putut executa, iar parte din
debitori au devenit insolvabili.
Considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a
mai fost micºoratã ºi prin efectul legii reglementãrii datoriilor agricole ºi urbane,
iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidarea lui mãreºte procentul de
insolvabilitate, deci pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai
grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, s-a înfiinþat prin decizia ministerialã
nr. 87.622/1935 o Comisiune...”

Prin acea convenþiune s-a destinat produsul acestor lichidãri acoperirii


pierderilor suferite de Banca Naþionalã prin efectul conversiunii datoriilor,
întrucât Statul se obligase, prin legea de conversiune, de a acoperi în parte
aceste pierderi ale Bãncii Naþionale.
Aceastã lege, care în realitate este o convenþie legiferatã, conþine,
totodatã, o nouã sancþionare legislativã a tuturor operaþiunilor fãcute în cadrul
legii din 27 iunie 1930, la care se face expresã referire în preambulul noii legi.
Prin aceasta se confirmã, de altminteri, ºi preluãrile de efecte ºi
convenþiile ºi tranzacþiile încheiate în urma acestor preluãri ºi aceasta într-un
moment când pagubele rezultate din preluare erau perfect cunoscute, chiar ºi în

42
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

cifra lor de atunci, iar ºansele de a mai avea încasãri importante de la debitorii
preluaþi de Stat direct sau prin înlocuire, erau foarte mult reduse, tocmai în urma
conversiunii datoriilor, ca ºi prin rezultatul grelei crize strãbãtute de economia
naþionalã de la 1930 pânã atunci.
Este astfel încã o dovadã cã Statul a consimþit voluntar la sacrificii pentru
îmbunãtãþirea pieþei financiare ºi, prin aceasta, a economiei naþionale în general.

43
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL V
COMBATEREA CRITICILOR DE LEGALITATE
DE ORDIN GENERAL

Dupã cum am spus la începutul acestor concluziuni, raportul Comisiunii


de Anchetã cautã a motiva rãspunderea noastrã pe douã temeiuri: a/ cã
preluãrile de efecte s-ar fi fãcut fãrã respectul dispoziþiunilor legale; b/ cã s-ar fi
sãvârºit mai înainte, ºi cu prilejul acestor preluãri, fapte care ar justifica o
rãspundere pentru prejudiciul adus Statului.
În ce priveºte primul temei al legalitãþii actelor, trebuie sã observãm din
nou cã Ministerul de Finanþe, prin decizia sa, nu a dispus anularea actelor
intervenite pentru vicii de formã sau de fond, pentru cã ea necesitã o restitutio in
integrum. Totuºi, onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe în instanþã,
invocând raportul Comisiei de Anchetã, au articulat o serie de pretinse vicii, fãrã
a þine seamã cã acestea implicã anularea actelor intervenite, cu consecinþa
inevitabilã a repunerii lucrurilor în situaþia de dinainte, ceea ce Ministerul de
Finanþe nu a voit prin decizia sa.
În aceste împrejurãri, am fi putut sã ne dispensãm de a mai discuta aceste
pretinse vicii. O facem totuºi – cu toatã rezerva punctului de vedere exprimat –
pentru a invedera cât de nefondate sunt ºi temeiurile bazate pe aceste pretinse
vicii.
În acest capitol, vom examina numai chestiunile generale de legalitate,
deoarece cele speciale fiecãrei tranºe le-am cercetat în capitolul precedent.
1/ Înainte de toate este cazul sã subliniem cã ne aflãm în faþa unor
convenþiuni încheiate de Stat în temeiul unor legi ce nu sunt anulate ºi la care, de
altminteri, se face expresã trimitere prin chiar art. 1 din decretul-lege nr.
3.441/1940.
Aceste convenþiuni legale ºi valabile, dupã cum am arãtat, au fost urmate
de alte convenþiuni ºi tranzacþii, înconjurate ºi acestea de toate formele ºi
precauþiunile prevãzute de lege.
Acestea au fost apoi din nou confirmate prin legea din 1 aprilie 1936.
Este de aceea greu de înþeles cum s-au putut repune în discuþie aceste
convenþii ºi tranzacþii fãcute pe bazã de lege ºi neconfirmate prin lege.
În sine, convenþiunile ºi mai ales tranzacþiile au, în dreptul nostru, cel puþin
atâta putere cât o hotãrâre judecãtoreascã. Atacarea unei tranzacþii, de
exemplu, nu se poate face în dreptul nostru decât în cazuri cu desãvîrºire rare,
cum ar fi, de pildã, dovedirea falsitãþii titlului de creanþã asupra cãruia s-a tranºat.
Rãsturnarea unor tranzacþii cãrora nu li se poate aduce nicio criticã
vrednicã de acest nume, apare de aceea cu totul arbitrarã, cu atât mai mult cu cât
nu vom înceta sã repetãm, este vorba de tranzacþii în aplicarea unor legi ºi
reconfirmate prin alte legi.
De aceea, pentru a se putea atinge cât de puþin efectul unor asemenea
acte de valoarea unor hotãrâri judecãtoreºti definitive, ar fi trebuit arãtate
temeiuri de o evidenþã ºi de o forþã cu totul hotãrâtoare, ori ceea ce ce invocã este
de-a dreptul lipsit de seriozitate.
2/ Prima chestiune ce se discutã în raport, ºi s-a amplificat încã în
dezbateri, este aceea a efectelor zise „nestatutare” preluate de Stat; pornindu-se
de la art. 24 din statutele Bãncii Naþionale, menþionat în art. 1 al legii din 27 iunie
1930, s-a susþinut cã, pentru ca efectele sã fi putut fi preluate valabil de Stat,
trebuia sã îndeplineascã o serie de condiþiuni riguroase.
Am examinat pe larg în Cap. III, înþelesul art. 2, al. II, al legii din 27 iunie

44
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

1930, ºi credem cã am dovedit cã, pentru asanarea instituþiilor private de credit,


se puteau prelua ºi efecte care nu îndeplineau toate condiþiunile cerute de art. 24
din Statutele Bãncii Naþionale.
Totuºi, vom examina aici ºi fondul acestor obiecþiuni.
Art. 24 din Statutele Bãncii Naþionale prevede:

„Nu sunt admise la scont decât efectele de comerþ la ordin, timbrate,


având o cauzã realã, cu scadenþa de cel mult 100 zile ºi garantate prin 3
semnãturi solvabile.”

Totuºi:

„a/ efectele cu douã semnãturi pot fi admise în cazurile prevãzute ºi dupã


modalitãþile fixate de regulamentele stabilite în Consiliul General...”

Dintre aceste condiþiuni nu se discutã dacã efectele trecute la Stat erau la


ordin, timbrate ºi pe termen mai lung de 100 zile; de altfel, termenul nu este
important, fiindcã însãºi legea de stabilizare, ca ºi legea din 27 iunie 1930,
urmãreºte preluarea tocmai a efectelor cu scadenþã îndepãrtatã.
a/ Se obiecteazã prin raportul Comisiunii de Anchetã cã efectele
reescontate de noi ºi preluate de Stat nu aveau decât douã semnãturi, deci nu ar
fi fost din acest punct de vedere statutare ºi nu puteau fi preluate legalmente.
Din textul art. 24 de mai sus rezultã însã cã Consiliul Bãncii Naþionale
putea admite reescontarea unor cambii cu numai douã semnãturi. În raportul
Comisiunii de Anchetã se ºi recunoaºte cã banca noastrã a avut o asemenea
încuviinþare din 1906, care nu ar fi fost însã reînnoitã cu ocazia tranformãrii bãncii
în societate anonimã în 1924. Avem aici o nouã eroare grosierã de fapt, cum s-a
lãmurit perfect ºi în cursul dezbaterilor.
În adevãr, banca noastrã s-a constituit ca societate anonimã încã din
1904 cu actul autentificat la nr. 10.336/1904, astfel încât încuviinþarea primitã în
adevãr în 1906 de a prezenta efecte cu numai douã semnãturi a fost datã
societãþii anonime ºi niciodatã pânã la concordat nu a fost retrasã. (Anexa 40).
Ne permitem a exprima ºi aici surprinderea cã s-au putut strecura în
raportul Comisiunii de Anchetã atâtea erori grosiere de fapt, care nu se poate sã
nu fi înrâurit prin impresiunea lor defavorabilã spiritul de obiectivitate al
judecãtorilor acelei prime instanþe.
b/ S-a pretins chiar cã aceste efecte nu ar avea decât o singurã
semnãturã, pentru cã Banca Industrialã nu ar fi avut o existenþã realã.
Am examinat ºi în altã parte realitatea economicã pe care o reprezenta la
epoca emiterii efectelor Banca Industrialã, proprietara unui complex de
numeroase întreprinderi, din care multe foarte solide ºi prospere cum sunt ºi
astãzi.
Nu trebuie uitat cã dacã Banca Industrialã a ajuns a ne datora nouã pânã
la 2 miliarde, care, în adevãr, nu au mai putut fi complet acoperite cu averea
Bãncii Industriale, efectele ei însã, reescontate la Banca Naþionalã ºi trecute
Statului, nu au atins decât câteva sute de milioane, care atunci erau cu prisosinþã
acoperite prin acele participaþiuni industriale.
Pierderi de découvert puteam suferi deci noi pentru partea de credit de
cont curent, depãºind efectele emise de Banca Industrialã, reescontate ºi
trecute Statului, iar nu Banca Naþionalã, respectiv Statul.
Prin ce împrejurare Statul a avut, totuºi, pierderi la o parte din aceste
45
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

efecte, vom arãta mai jos, dar aici am lãmurit pe deplin cã Banca Industrialã era o
realitate economicã ºi juridicã, astfel cã semnãtura ei nu se putea considera ca
inexistentã. /Lãsând la o parte faptul cã aici se confundã de adversari
regularitatea formalã a efectelor cu bonitatea semnatarilor/.
Întrucât priveºte subordonarea Bãncii Industriale faþã de banca noastrã,
aceasta nu este întru nimic un motiv de a socoti drept ficþiune Banca Industrialã,
chiar dacã îºi avea sediul în imobilul bãncii noastre ºi dacã conducãtorii principali
ai ambelor instituþiuni erau aceiaºi.
Viaþa comercialã ºi dezvoltarea societãþilor pe acþiuni a creat, fãrã niciun
impediment legal, formele de societãþi anonime succesive, în care acþiunile unei
societãþi sunt deþinute de o alta /societate fiind faþã de ea societate mamã/;
aceste societãþi apar în mod frecvent în toate marile concerne industriale ºi
financiare, când societãþile principale administreazã acþiunile altor societãþi
subordonate. Dreptul german numeºte aceste societãþi
„Kapitalverwaltungegesellschaften”.
Aºa deþineam noi acþiunile Bãncii Industriale ºi aceasta, la rândul ei,
deþinea majoritatea acþiunilor societãþilor pe care le administra.
Cum poate cineva sã considere cã, în aceastã situaþiune atât de frecventã
în comerþ, Banca Industrialã era o ficþiune, rãmâne un lucru pentru noi
inexplicabil.
c/ S-a mai pretins de cãtre adversari, în sensul unui punct din raportul
Comisiunii de Anchetã, cã efectele emise de Banca Industrialã nu ar fi avut
cauzã realã.
Aceastã discuþiune porneºte de la o confuzie despre care am mai vorbit în
altã parte.
Am arãtat cã Banca Industrialã ne era datoare în cont curent pânã la 2
miliarde lei în ultima vreme, deci dacã a dat pentru o parte din datoria sa cambii,
cauza cambiilor era tocmai existenþa datoriei de cont curent; iar aceastã datorie
reprezenta preþul acþiunilor ce-i transmisesem ºi al creanþelor noastre contra
întreprinderilor afiliate, ce, de asemenea, i le transmisesem; de asemenea,
avansurile în numerar foarte importante, fãcute succesiv Bãncii Industriale
pentru nevoile de finanþare a acestor întreprinderi.
În dezbateri s-a mai fãcut aluzie la faptul cã efectele ce o bancã de
emisiune are de reescontat, trebuie sã fie efecte rezultate din operaþiuni
comerciale pe termen scurt. Aceastã cerinþã nu rezultã din art. 24 al Statutului
Bãncii Naþionale, care cere cauzã „realã” ºi nu „cauzã curentã comercialã”. Nu
este aici o eroare de redacþiune, ci o adaptare la nevoile speciale ale pieþei
române, þinând seama cã Banca Naþionalã a trebuit sã înlesneascã ºi chiar sã
încurajeze creditele pentru agricultori ºi cele pentru industrii, ambele prin firea lor
destinate a fi achitate într-un termen îndelungat. Împrejurãri potrivnice
postbelice ºi criza consecutivã au determinat chiar necesitatea epuraþiunii
portofoliului Bãncii Naþionale de aceste efecte cu scadenþã îndepãrtatã.
Dar aceasta nu înseamnã cã efectele cu scadenþã îndepãrtatã sunt
efecte fãrã cauzã realã.
Ceva mai mult, chiar pentru tranºa de efecte ce Statul a preluat-o conform
art. 1 ºi 2, al. I, din legea din 27 iunie 1930 de la Banca Naþionalã ºi unde se cere
în mod expres ca efectele preluate sã întruneascã toate condiþiunile statutare, se
face abstracþie de lichiditatea lor la termen, deci implicit se recunoaºte cã pot fi ºi
efecte care nu au la baza lor o cauzã comercialã curentã. Cu atât mai mult,
aceasta este adevãrat pentru efectele din art. 2 al. II al acelei legi, care dupã cum
am arãtat, nici nu trebuie sã îndeplineascã condiþiunile statutare.
46
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

d/ În fine, s-a afirmat cã efectele preluate de Stat nu aveau semnãturi


solvabile, ceea ce s-a crezut a se putea deduce din faptul cã încasãrile din unele
efecte au fost relativ mici.
Aceastã interpretare a art. 24 din Statutele Bãncii Naþionale este cu
siguranþã abuzivã, cãci nimeni nu poate admite ca regularitatea unui efect, sub
raportul solvabilitãþii semnãturilor, sã se examineze dupã cum efectul este sau
nu plãtit la scadenþã, ceea ce cere Statutul, este ca semnãtura sã fie solvabilã în
momentul predãrii efectului la reescont, ceea ce era în general cazul cu efectele
reescontate de noi, inclusiv cele ale Bãncii Industriale, care am arãtat cã cel puþin
pentru suma acestor efecte avea cu prisosinþã acoperire în averea ei.
De altfel, dacã raportul Comisiunii de Anchetã socoteºte cã Serviciul de
Scont ºi Comitetul de Scont nu a ales cu destulã grijã efectele de reescontat,
aceasta priveºte epoca reescontului, ce nu intrã în cadrul competenþei acestei
instanþe ºi priveºte în orice caz pe Banca Naþionalã ºi organele sale, iar nu pe
noi.
Totuºi, este locul sã explicãm cum s-a fãcut cã, din aceste efecte emise de
Banca Industrialã, s-a realizat o sumã în adevãr micã, cu toate cã, dupã cum am
arãtat, la epoca când aceste efecte au intrat la BNR, Banca Industrialã avea un
activ depãºind cu foarte mult aceste angajamente cambiale.
Explicaþia stã în aceea cã în intervalul dintre reescontare la BNR a acestor
efecte ºi preluarea lor de cãtre Stat, Banca Naþionalã a luat de la noi în gaj, pentru
garantarea creditului de reescont ce ni-l acordase, aproape toate acþiunile de
participaþiuni industriale pe care le avea Banca Industrialã, golind astfel Banca
Industrialã de conþinutul ei. Iar, în urmã, Banca Naþionalã a ales spre a trece la
Stat tocmai efectele provenite de la Banca Industrialã ºi ºi-a reþinut pentru sine
toate gajurile pentru garantarea restului de 611 milioane efecte reescontate ce
mai deþinea de la noi.
În adevãr, în proiectul de convenþie din 1 august 1931 dintre Banca
Naþionalã ºi Stat, se prevede cã Statul va prelua 600 milioane din totalul
portofoliului reescontat la acea datã la BNR, de Lei 1.211 milioane, urmând ca
BNR sã specifice care anume cambii trec asupra Statului. Aceastã specificare,
BNR a fãcut-o prin adresa sa nr. 51.323 din 27 august 1931, ºi în ea figureazã
tocmai efectele Bãncii Industriale, ale Societãþii Mecano ºi ale Fabricii de
Armãturi, care au ºi fost preluate de Stat. Deci, este dovedit cã aceste efecte se
aflau la BNR înainte de 1 august 1931. Or, pentru întregul portofoliu reescontat la
BNR, aceasta a primit un numãr foarte important de acþiuni, cu actele de gaj din
16, 24 ºi 31 iulie 1931 ºi din 8 ºi 14 august 1931, recapitulate în Tabloul actelor de
gaj de acþiuni aflat în Dos. V, fila 221, din care majoritatea covârºitoare provenea
tocmai de la Banca Industrialã.
Valoarea nominalã a acestor acþiuni este indicatã în tablou cu Lei 602
milioane. Valoarea lor realã a fost însã mult mai mare, cãci numai acþiunile
Societãþii Generale de Construcþiuni /care reprezentau imobilele bãncii/ în
valoarea nominalã de Lei 49 milioane, au fost evaluate la Lei 475 milioane: Vezi
„Note sur les mesures à prendre avant la formatien du Syndicat”, a domnului
Auboin din 16 august 1931, unde citim:

„Entre temps, la Banque Nationale a reçu en garantie des actions


representant les immeubles de la banque, évaluée par celle-ci à 475 millions,
évaluation à ramener à env. 400 millions.”/Pag. 2/.

Cã acþiunile gajate proveneau în majoritate de la Banca Industrialã, se

47
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

poate lesne vedea din comparaþia alãturatului tablou de gajuri cu tablourile


acþiunilor aparþinând Bãncii Industriale, anexate la expertiza contabilã ordonatã
de Comisiunea de Anchetã /Dos. VII, filele 66 ºi 67/.
Dl. Auboin socotea cã este cazul ca mãcar o parte din aceste gajuri ºi
anume 151 milioane din acþiunile Societãþii Generale de Construcþiuni, care
reprezentau imobilele bãncii, sã serveascã la garantarea efectelor de 600
milioane de trecut la Stat; aºa scria el în nota sa din 16 august 1931, citatã mai
sus:

„...il ne rèste en garantie des 600 millions réservés pour être passés à l’
Etat, que la solde des actions des immeubles, soit /400-153+96/151 millions, ou
un peu plus, ci on admet une évaluation plus élevés de l’immeuble.” /Pag.2/.

ºi s-a vãzut mai sus cã evaluarea fiind de 475 milioane ºi nu 400 milioane, în
realitate rãmânea o garanþie de 151,75-226 milioane pentru portofoliul de 600
milioane. Dar Banca Naþionalã nu a trecut Statului nimic din toate aceste gajuri.
Dimpotrivã, i-a pus în vedere cã înþelege sã ºi le reþinã pentru sine.
Astfel, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931, BNR scrie Ministerului de
Finanþe:

„În adevãr, este o imposibilitate de a reduce la 500 milioane portofoliul ce


Statul urmeazã sã ia prin intermediul nostru de la Banca Blank, deoarece ar
urma ca, pentru restul de Lei 700 milioane ce am reþinut în portofoliul Bãncii
Naþionale, sã pãstrãm ºi garanþiile aferente în totalitatea lor...” (Anexa21).

Tot asemenea, în Convenþia din 19 august 1931, dintre Stat ºi BNR, este
expres prevãzut:

„2/ Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii


Marmorosch, Blank & Co., în valoare de Lei 611.083.314. Se va stabili un plan de
rambursare pentru acea parte a efectelor de mai sus, care nu reprezintã un
scont comercial normal, cum s-a fãcut în 1930 pentru scontul excepþional, care
se gãsea atunci acordat. Se vor lua suficiente garanþii pentru aceste efecte.
3/ Pentru a da Bãncii Naþionale putinþa de a mai acorda Bãncii Blank &
Co. sprijinul sãu, în special în caz de retragere a depozitelor, se va deschide un
nou credit special de scont de Lei 400 milioane.
În scop de a face posibil acest scont, Banca Marmorosch, Blank & Co. va
da în gaj activele ce nu sunt cuprinse în gajurile pãstrate de Banca Naþionalã, în
virtutea paragrafului II.” (Anexa 27).

Se vede, deci, cã BNR punea expres în vedere Ministerului de Finanþe cã


va da Statutului poliþe care nu reprezintã un scont comercial normal ºi cã va þine
gajurile pentru restul poliþelor ce deþinea prin reescont ºi pentru noi credite. Toate
acestea s-au petrecut între BNR ºi Stat fãrã amestecul nostru, dar este explicabil
cã, în asemenea condiþiuni, efectele trecute la Stat, alese de BNR ca efecte mai
slabe, de vreme ce substratul lor material îl reþinea chiar Banca Naþionalã, au
produs atât de puþin.
Este însã bine dovedit cã, în momentul reescontului, aceste efecte aveau
acoperire ºi, deci, nu se poate spune nici mãcar cã semnãturile de pe aceste
efecte nu erau semnãturi solvabile, în sensul art. 24 din Statutele BNR.
Se poate cã tocmai aceastã experienþã a inspirat legislaþia de mai târziu ºi
anume legea pentru înlesnirea ºi refacerea creditului, publicatã în „Monitorul
Oficial” nr. 24 din 20 aprilie 1935, care, în art. 33, modificat la 1 noiembrie 1940,
48
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

conþine dispoziþiunea ca, cel puþin în favoarea instituþiunilor bancare, gajurile ºi


ipotecile ce garanteazã o cambie se transmit beneficiarului de drept, prin însuºi
girul cambiei.
e/ Se mai fac discuþii ºi cu privire la suma provenitã din contravaloarea
unor cecuri de lire sterline trase de noi, ºi care nu au fost onorate de banca trasã
din Londra, susþinându-se cã aceste datorii n-ar fi avut o cauzã realã.
În realitate, este vorba de obiºnuitele relaþiuni între bãncile mari din þarã,
depãrtate una de alta, care îºi acordã reciproc credite „de curier”, pe cecuri trase
reciproc de una asupra celeilalte, ºi care se lichideazã prin plata diferenþei. În
speþã aºa s-au ºi lichidat o parte din cecurile trase de banca noastrã, iar dacã
restul nu au fost onorate la Londra, aceasta se datoreºte alarmei întreþinute de
însãºi BNR în jurul bãncii noastre, care lãsa sã se întrevadã o retragere pripitã a
sprijinului la care avea dreptul. Când un administrator delegat al BNR declara cã
se abþine de la orice deliberãri privitoare la banca noastrã, pe motiv cã cunoaºte
situaþia de pe când era funcþionarul nostru, aceastã abþinere, pe care neprietenii
noºtri aveau grijã s-o facã publicã, era mai gravã decât o opunere formalã.
Reproºul ce ni se aduce cã n-am avut grijã sã informãm din ajun Banca Naþionalã
cã cecurile nu vor fi plãtite, dovedeºte, din contrã, neºtiinþa în care ne aflãm
asupra neonorãrii acestor cecuri ºi siguranþa ce o aveam cã raporturile existente
între noi ºi bãncile din Londra vor continua sã se desfãºurare în mod normal ca ºi
în trecut, de vreme ce nu existau cauze obiective de tulburare a acestor raporturi.
Refuzul de onorare a restului de cecuri se datoreazã însã exclusiv zvonurilor
pornite chiar de la BNR, întreþinute ºi prin articolele de presã ºi ajunse fireºte ºi
pe piaþa din Londra.
Dar întrucât priveºte procesul de faþã, este o eroare profundã de a se
susþine cã efectele emise de Banca Industrialã ºi reescontate de noi la BNR
pentru acoperirea avansului fãcut nouã de BNR pentru achitarea cecurilor
acestea, n-ar fi avut cauzã realã. Între Banca Industrialã ºi noi, am arãtat cã
Banca Industrialã ne era datoare o sumã cu mult mai mare în cont curent, deci
poliþele aveau la baza lor aceastã datorie realã; între noi ºi Banca Naþionalã,
cauza girului nostru era însuºi avansul fãcut de BNR. Prin aceasta s-a novat
raportul anterior, astfel cã discuþiile în aceastã privinþã sunt lipsite de interes.
Aceste discuþii se explicã tot prin confuziunea pe care adversarii o fac între
„cauzã realã” ºi „cauzã curentã comercialã”, ce nici nu este prevãzutã în aceºti
termeni restrictivi, în art. 24 din Statutele BNR.
3/ O altã criticã de legalitate este aceea cã reescontul nostru la Banca
Naþionalã ar fi depãºit „plafonul de reescont”. De la început, aceastã criticã, care
este una pur cantitativã, iar nu calitativã, apare bizarã, când este pusã sub
aspectul unei pretinse ilegalitãþi. Nefiind mãcar prevãzutã de lege o limitã de
reescont, un scont mai mare sau mai mic nu poate constitui o ilegalitate.
Nici nu se aratã de adversari care sã fi fost plafonul de reescont, când s-a
stabilit el, pentru ce epocã, ce putere obligatorie avea, când ni s-a fãcut cunoscut
etc., sã presupunem cã BNR ar fi fixat la un anume moment un asemenea plafon;
dacã, ulterior, ni se primeau efecte la reescont peste suma aºa-zisului plafon,
aceasta înseamnã cã se mãrise plafonul ºi, deci, iarãºi nu putea fi vorba de o
depãºire. Noi nu puteam forþa Banca Naþionalã sã primeascã efecte la reescont
pentru orice sumã, ºi nici chiar pânã la limita plafonului, iar cât primea atât era
plafonul.
S-a mai pretins, în aceeaºi ordine de idei, cã banca noastrã a beneficiat
de un reescont mai mare decât alte instituþiuni bancare, cãutându-se a se trage
din aceastã concluzie cã reescontul nostru era anormal. ªi aici trebuie sã
49
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

observãm cã creditele de reescont nu sunt fixate prin lege ºi nici altminteri nu


sunt fixate, ci variazã dupã împrejurãri, necesitãþi, aprecieri, ºi se pot,
bineînþeles, modifica chiar în cursul anului. Nu noi singuri fixam creditele de
reescont pentru noi ºi cu atât mai puþin pentru alte bãnci.
Dar este ºi inexact cã banca noastrã ar fi beneficiat sub acest raport de un
tratament de favoare. Alte bãnci, cu depozite mai puþine ºi cu operaþiuni
comerciale mai puþin întinse, au atins cam acelaºi nivel de reescont. Anexãm un
tablou comparativ de creditele de reescont de care au beneficiat Banca
Româneascã, Banca de Credit Român ºi banca noastrã, între 1921-1932 /datele
fiind luate pe ziua de 31 decembrie a fiecãrui an, dupã bilanþurile publicate/, din
care tablou rezultã: 1/ cã ºi în trecut, de exemplu, de la 1923-1926, creditele de
reescont ale bãncii noastre au atins ºi au depãºit chiar acele din 1929 ºi 1930; 2/
cã, în unii ani, creditele de reescont ale Bãncii Româneºti, de exemplu, au atins
sau chiar au depãºit creditele noastre. (Anexa 48).
Cu aceasta am rãspuns ºi la observaþia din raportul Comisiunii de
Anchetã, cã scontul ce ni s-a acordat în primãvara anului 1930, mergând pânã la
885 milioane lei, a fost un scont neobiºnuit. De altfel, în aceastã privinþã, ne
referim ºi la depoziþia domnului D. Burillianu, fostul guvernator al BNR în acea
epocã, în faþa acestei onor. Comisiuni de Apel:

„În mod normal, Banca Blank se bucura de un credit de reescont de 300


milioane, maximul l-a atins la 800-900 milioane lei, dupã volumul afacerilor ei.
Cum aceeaºi sumã se acorda ºi celorlalte bãnci mari, nici acest maximum n-ar fi
anormal, cãci el nu se permanentiza.” (Anexa 49).

De altfel, pânã la finele anului 1930, sprijinul primit de la BNR ne-a permis
sã reducem reescontul la 247 milioane. D. Burillianu, în depoziþia sa, confirmã ºi
acest lucru:

„În 1930, ivindu-se pe piaþã panicã din cauza începutului crizei mondiale,
am ajutat banca la cererea domnului Aristide Blank, pentru a face faþã
dificultãþilor, cu o sumã de aproape 1 miliard lei. Suma a fost rambursatã chiar în
cursul anului 1930.”

Din tabloul comparativ al reescontului se mai poate vedea cã plafonul


atins de Banca Româneascã la finele anului de preluare /1931/ a fost de 1.649
milioane lei, adicã la fel cu cel acordat bãncii noastre, cu toate cã Banca
Româneascã avea depozite mai mici decât noi. Þinem sã menþionãm cã
capitalul ºi fondul de rezervã al bãncii noastre era tot atât de mare ca ºi cel al
Bãncii Româneºti, în decursul anilor menþionaþi în tabloul comparativ al
reescontului.
4/ O obiecþiune care la prima vedere ar avea aparenþa uneia de drept,
este aceea cã banca noastrã a fost scoasã din obligo pentru efectele trecute la
Stat. Se susþine, cu alte cuvinte, cã scoaterea din obligo nu ar fi fost permisã prin
legea din 27 iunie 1930.
Aceasta este o altã formã a interpretãrii legii pe care am combãtut-o ºi
anume cã legea nu prevedea sacrificii pentru Stat, cãci, se zice, dacã nu am fi
fost scoºi din obligo, Statul ar fi fost complet plãtit. Legea însã nu interzice
nicidecum scoaterea din obligo a instituþiilor al cãror portofoliu se preia de Stat,
deci de o dispoziþie legalã în acest sens nu poate fi vorba.
Iar în ceea ce priveºte scopul legii, am arãtat pe larg, în Capitolul III, cã
legea a urmãrit uºurarea situaþiunii atât a Bãncii Naþionale, cât ºi a instituþiunilor

50
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

private de credit, prin jertfe din partea Statului, astfel încât nu ar fi fost aici un
ajutor dacã pentru efectele preluate de Stat aceste instituþiuni ar fi rãmas în
obligo ºi ar fi trebuit sã le plãteascã integral. Am arãtat cã, chiar de la început,
legea întrevedea imposibilitatea realizãrii integrale a efectelor preluate ºi dãdea,
ca soluþie legalã, convenþii ºi tranzacþii cu debitorii preluaþi, ceea ce implicã
lãmurit tocmai scoaterea din obligo a instituþiilor de la care se prelua efectele,
cãci aceste convenþii ºi tranzacþii cu debitorii aveau efect novatoriu, Statul
punându-se în legãturã directã cu debitorii; prin aceasta, ieºeau din obligo
giranþii efectelor.
Adversarii nu observã cã este o contrazicere între susþinerea lor, de care
ne vom mai ocupa, cã banca noastrã avea goluri bilanþiere, cã, deci, pasivul ei nu
va putea fi complet acoperit ºi între aceea cã nu trebuia scoasã din obligo, cãci ar
fi putut plãti toate datoriile. În realitate, la aceea epocã banca poseda active ce
constituise rezerve latente, dar care, de ar fi fost lichidate pripit, nu erau
suficiente pentru a face faþã întregului pasiv de atunci. Astfel, soluþia problemei,
care nu era una de interes special a bãncii noastre, ci, dupã cum am arãtat, una
de interes general, era numai scoaterea din obligo pentru o parte din valoarea
efectelor trecute la Stat. Simpla schimbare de creditor nu ar fi putut rezolva
dificultãþile ºi aici nu ar fi permis mãcar speranþa achitãrii restului datorat Bãncii
Naþionale ºi depunãtorilor, astfel încât operaþiunea nu ºi-ar fi atins scopul.
Este locul sã menþionãm aici cã legea românã din 27 iunie 1930 nu este
izolatã. Toate þãrile lovite de criza din 1929-1931 au avut ºi în orice caz au fãcut
sacrificii, ºi chiar mult mai mari, pentru uºurarea situaþiei instituþiilor de credit
ameninþate de panicã, prin jertfe ale statelor respective. Astfel, în Italia, pentru
Banca Comercialã Italianã, Mussolini, om de stat cu vederi largi, a decis, într-o
noapte, sã dea cca. 5 miliarde de lire italiene. În Statele Unite, unde criza
ameninþa cu prãbuºirea a sute de bãnci, s-a cheltuit peste 1 miliard de dolari. În
Germania, s-a dat pentru Darmstädter ºi Dresdner Bank miliarde de mãrci. În
Franþa, Banque Nationale de Credit a primit de la Stat 2 miliarde de franci. În
Austria, numai pentru Kredit Anstalt, a fost angajat aproape tot bugetul Statului
austriac, ceea ce echivaleazã cu 40 miliarde lei.
Dacã se examineazã aici oportunitatea acestor sacrificii, chestiune în
afara competenþei onor. Comisiuni, aceasta este ca ºi cum s-ar critica, dupã o
bãtãlie câºtigatã, cantitatea de muniþiuni cheltuitã, sub imperiul panicii ce
cuprinsese atunci piaþa mãsurile trebuia luate urgent ºi fãrã precupeþire, altfel
panica ar fi contaminat grav ºi alte instituþiuni ºi se ajungea la acea catastrofã
generalã, despre care consilierul tehnic Auboin scrie în rapoartele sale: „Je n’ai
pas le goût des catastrophes”.
Trebuie sã reamintim ºi cu acest prilej cã ori de câte ori, mai ales în epoca
postbelicã, s-a socotit necesar a se ajuta o instituþiune de interes general, Statul
a fãcut sacrificii. Aºa, de exemplu, în agriculturã, Statul a acoperit de repetate ori
pierderile de miliarde de lei ale instituþiilor cooperative.
Tot asemenea, prin legea de conversiune din 1934, Statul se angajeazã
sã plãteascã 450 milioane lei anual, timp de 15 ani, adicã aproape ºapte
miliarde, pentru a acoperi pierderile Bãncii Naþionale, rezultate din conversiunea
creanþelor. Or, Banca Naþionalã, ca instituþie de credit, ar fi trebuit sã suporte ºi
ea efectele conversiunii, ca orice altã instituþie, pentru cã conversiunea a fost o
necesitate generalã a societãþii româneºti dupã criza din anii 1929-1931. Totuºi,
Statul a fãcut în favoarea Bãncii Naþionale aceste sacrificii imense, de care
indirect au profitat ºi bãncile private, ale cãror angajamente faþã de Banca
Naþionalã au fost reduse corespunzãtor pierderilor din conversiune, afarã de
banca noastrã.

51
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Dar este locul de a examina ºi mai de aproape cum s-a petrecut aceastã
scoatere din obligo, spre a se vedea cã ea este de fapt efectul juridic al naturii
convenþiilor încheiate.
În ceea ce priveºte prima tranºã de 300 milioane lei, pentru 201.500.000
s-au dat în platã acþiunile „Cultura Naþionalã”, deci cambiile au fost achitate ºi,
prin urmare, nici nu a existat scoatere din obligo. Pentru înlocuirea efectelor de
98.500.000 lei s-au transmis printr-un act de cesiune alte efecte de 135 milioane,
iar cedentul în legea noastrã nu garanteazã decât existenþa creanþei cedate ºi nu
solvabilitatea ei, astfel încât încetarea obligaþiilor noastre cambiale este
consecinþa actului de cesiune, prin care s-a novat raportul cambiei anterior. Or,
nu se poate pretinde cã legea ar fi interzis a se face acte de cesiune pentru
lichidarea efectelor trecute la Stat, când ea întrebuinþeazã formula „orice
convenþii sau tranzacþii”.
Pentru tranºa de 600 milioane lei, scoaterea efectivã din obligo este
prevãzutã în orice caz ºi în convenþia încheiatã cu Banca Industrialã dupã
concordat, la 12 iunie 1933, ºi este natural ca, dupã ce banca noastrã fusese
silitã a cere concordat, menþinerea ei în obligo nu mai apãrea ca interesantã.
Dar nici nu ar mai fi fost posibil, în mod practic, sã fim mai departe þinuþi în
obligo, pentru cã, dupã cum vom mai avea prilejul sã arãtãm, Statul nu se
prezentase ca creditor le verificarea creanþelor în procedura concordatarã, ºi
astfel activul nostru era angajat cu preferinþã în favoarea creditorilor
concordatari, înscriiindu-se chiar ºi o ipotecã asupra imobilelor noastre pentru
pasivul concordatar, ipotecã existentã ºi azi asupra imobilului bãncii. Astfel, în
realitate, scoaterea noastrã din obligo este un rezultat al neprezentãrii Statului la
concordat.
În ce priveºte tranºa a treia, de 108 milioane, situaþia este în total
analoagã cu cea a primei tranºe. Aici s-au dat în platã, printr-un act de cesiune,
alte efecte ºi chiar creanþe necambiale în locul celor preluate de Stat de la Banca
Naþionalã, ºi este, deci, cu atât mai evident cã nu mai aveam nicio rãspundere
pentru plata efectelor ºi creanþelor emise prin cesiune, dar totodatã s-au dat în
platã ºi 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu, care rãmâneau dobândite Statului, chiar
dacã efectele ar fi fost integral plãtite, deci a ne mai menþine pe noi în obligo în
aceste condiþii ar fi fost un lucru inadmisibil.
Dimpotrivã, scoaterea noastrã din obligo, atât la tranºa a doua, cât ºi la a
treia, apãrea ca un avantaj ºi ca un act de bunã gospodãrie, când noi ne aflam
deja în concordat, iar nesocotirea noastrã din obligo nu fãcea pe debitorii cedaþi
mai solvabili decât erau. Repetãm însã, încheind aceastã discuþie, cã,
convenþiile fiind încheiate atunci, ele nu puteau forma obiectul unei critici de
legalitate care nu e admisibilã decât în cadrul unei prevederi formale ale legii.
5/ Trecând pe deasupra textelor de lege, s-a susþinut, de cãtre
reprezentanþii Ministerului de Finanþe, cã finalitatea legii din 27 iunie 1930 nu ar fi
fost aceea de a ajuta o bancã care, totuºi, nu a putut fi salvatã. Aceastã pretinsã
„finalitate” se deduce de cãtre adversarii noºtri dintr-un fragment al expunerii de
motive din decretul-lege nr. 3.441/1940, unde se zice cã greºit au fost ajutate
întreprinderile falimentare. A priori, aceastã tezã apare stranie din douã puncte
de vedere: 1/ se interpreteazã legea din 1930 prin expunerea de motive la
decretul-lege din 1940, lucru cu atât mai puþin admisibil cu cât nu numai cã o
expunere de motive nu are valoare de lege nici mãcar pentru legea pe care o
motiveazã, dar ºi pentru cã legea din 1930 era elaboratã de un Parlament, pe
când un decret-lege este opera puterii executive. 2/ Se cautã a se examina
sensul unei legi din 1930 dupã rezultatele cifrice ce se constatã cu un deceniu în
52
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

urmã. Dacã, deci, noi am fi putut fi salvaþi, atunci finalitatea legii era satisfãcutã.
Am arãtat, în Cap. III, cât de conºtient era legiuitorul de la 1930 de ceea ce avea
sã însemne pentru Stat ajutorarea bãncilor în dificultãþile de platã, ºi am vãzut cã
autorul legii din 1930, defunctul Virgil Madgearu, pe atunci ministru de Finanþe, a
confirmat, prin mãrturia sa, înaintea Comisiunii de Anchetã, nu numai cã Statul
era hotãrât sã facã sacrificii cu pierderi pentru Stat în aceastã operã de ajutorare
a creditului privat, dar cã s-a avut în vedere în mod special ºi banca noastrã.
Iatã cum se exprimã defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa:

„Aceastã dispoziþiune /art. 2, al. II, din legea din 27 iunie 1930/ menitã sã
permitã intervenþiunea excepþionalã pe piaþa financiarã în scopul sprijinirii
bãncilor aflate în dificultate de platã, se explicã prin apariþia la începutul
primãverii 1930 a primelor fenomene de crizã, de neîncredere în solvabilitatea
bãncilor, constând în retrageri precipitate de depuneri, îndeobºte la Banca
Marmorosch, Blank & Co...” /Pag.3/. (Anexa 5).

Lucrul rezultã, de asemenea, ºi din corespondenþa dintre Ministerul de


Finanþe ºi Banca Naþionalã, pe care am citat-o la expunerea succesivelor
preluãri de efecte. A pretinde, deci, cã scopul legii din 1930 excludea ajutorarea
bãncii noastre, a cãrei situaþie bine cunoscutã determinase, între altele, voinþa
legiuitorului, înseamnã a nega cu ºtiinþã adevãrul. Adversarii au susþinut chiar cã
legea s-a fãcut pentru noi ºi, totuºi, tot ei spun cã nu ne încadrãm în finalitatea
legii.
În realitate, ceea ce se urmãrea nu era salvarea bãncilor ajutate ca
întreprinderi, ci salvarea depozitelor ºi a încrederii depunãtorilor în sistemul
bancar.
Sub acest raport, banca noastrã prezenta o importanþã deosebitã pentru
cã avea cele mai multe depozite. O serie de acte ºi mãrturii vin sã confirme
interesul general ce nu impunea ajutorarea bãncii noastre.
Însã cu ocazia acþiunii întreprinse în primãvara anului 1930, Ministerul de
Finanþe scria Bãncii Naþionale în adresa cu nr. 5 din 15 aprilie 1930:

„Având în vedere cã Banca Naþionalã, de acord cu consilierul tehnic, a


fost silitã sã intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã spre a salva situaþia unor
bãnci de mare importanþã pentru economia naþionalã, care, din cauza neliniºtii
publice, erau ameninþate...”

Aceastã neliniºte a deponenþilor, luând forme ºi mai acute în vara anului


1931, dl. consilier tehnic, care a dat o datã alarma prin scrisoarea sa din 24 iulie
1931 cãtre dl. Guvernator, scriind:

„Tout retard et toute faiblesse dans l’action que commandent les


circonstances seraient de nature à compromettre gravement la situation de la
banque et du pays tout entier.” /Pag. 9/.

Revine cu scrisoarea sa din 7 august 1931, adresatã tot domnului


guvernator, amintind cã:

„Dans une conférence tenue le 21 juillet avec M-le Ministre des


Finances, celui-ci a donné au Comitet l’assurance que l’Etat ferait au besoin les
sacrifices necessaires dans l’interêt des deposants, afin d’eviter au marché les
risques qui présenteraient en ce moment la chuté d une grande banque.”

53
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Conducerea Bãncii Naþionale, dându-ºi perfect seama de gravitatea


situaþiunii generale, dupã ce înainteazã la 4 august 1931 domnului ministru de
Finanþe proiectul de convenþie din 1 august 1931, în care se spune lãmurit cã
scopul lui este:

„Pentru a evita în împrejurãrile de faþã cãderea bãncii, þinând seama de


interesul depunãtorilor ei ºi al întregii pieþe...”

Stãruieºte, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931, pe lângã dl. ministru
de Finanþe ca sã accepte acel proiect pentru întreaga sumã de 600 milioane lei,
propusã de a fi preluatã de Stat, accentuând cã este vorba de:

„...o operaþiune de mare importanþã, cum este aceea a redresãrii Bãncii


Marmorosch, Blank & Co., operaþiune care ar interesa situaþiunea generalã a
întregii pieþe româneºti”,

iar în procesul-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie al BNR din 18


august 1931 gãsim consemnate aceleaºi aprecieri asupra necesitãþii de a sprijini
banca noastrã:

„Dl. Guvernator face cunoscut consilierului faþã de situaþiunea creatã


marilor bãnci prin retragerile masive de depuneri din ultimul timp, domnia sa ºi
apoi Comitetul Executiv al Bãncii Naþionale au avut mai multe întrevederi cu dl.
Ministru de Finanþe cãruia, având în vedere interesul general al pieþei financiare,
i s-a cerut concursul Statului.” (Anexa 26).

Care apoi se repetã ºi în adresa Bãncii Naþionale nr. 49.212 din 19 august
1931, cu care înainteazã domnului ministru al Finanþelor Convenþia din aceeaºi
zi:

„Având în vedere toate acestea ºi, mai ales, interesul depozitelor la


aceastã bancã, am cãzut de acord cu dumneavoastrã a se întreprinde o acþiune
de asanare a ei, ºi în acest scop s-a ajuns la încheierea alãturatei convenþiuni...”
(Anexa 50).

În depoziþia domnului Costin Stoicescu /dos. II, fila 92 urm./ gãsim, de


asemenea, preþioase mãrturii pentru preocupãrile de atunci ale conducãtorilor
finanþelor þãrii în legãturã cu situaþia creatã bãncii noastre prin panica
deponenþilor:

„...s-a considerat mai degrabã cã ar fi o necesitate de ordin superior ca


Banca Blank sã fie ajutatã a-ºi consolida ºi uºura lichiditatea, acea bancã fiind
dintre toate bãncile din þarã aceea care avea cele mai numeroase ºi cele mai
însemnate depozite.” /Pag.5/.
Ministerul Finanþelor, fiind însã continuu preocupat de situaþia generalã a
pieþei ºi a bãncilor, care erau asaltate de depunãtori, a insistat zilnic ca sã se
continue acordarea de noi credite Bãncii Blank.” /Pag. 6/.
„...Ministerul Finanþelor a continuat sã insiste pe lângã BNR ca, în
interesul calmãrii pieþei, sã continue sprijinirea Bãncii Blank.” /Pag.6/.

Or, banca noastrã s-a conformat în totul scopului urmãrit de Ministerul de


Finanþe, prin ajutorarea noastrã, cãci, deºi ni s-a retras în mod brusc ºi
intempestiv sprijinul Bãncii Naþionale ºi am fost nevoiþi sã cerem concordatul, am
oferit, totuºi, deponenþilor ºi creditorilor noºtri plata 100% fãrã nicio reducere, ºi
54
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

am renunþat sã ne prevalãm de art. 52 din legea din 7 aprilie 1934, pentru a


obþine pe calea unui nou aranjament o reducere a datoriilor noastre.
De altfel, între timp, am executat aproape în totalitate obligaþiile noastre,
cu toate cã în interval ºi noi am suferit pierderi la debitorii noºtri în conversiune,
toate vicisitudinile anilor ce au trecut ºi pe cele rezultate din lichidãrile forþate, din
starea de rãzboiu etc.
Am depus la dosar un tablou, arãtând cât ºi în ce mod am achitat noi
pasivul existent la data concordatului. (Anexa 51).
Din acest tablou rezultã cã pasivul bãncii noastre la data cererii de
concordat se compunea, conform bilanþului din 21 octombrie 1931 depus de noi
la dosarul acestei onor. Comisiuni, din:
Lei 1.758.519.927 – datorii cãtre deponenþi ºi creditori, formând masa
creditorilor concordatari propriu-ziºi;
Lei 1.842.001.981 – datorii pe reescont cãtre BNR direct ºi prin Sindicatul
Bancar /inclusiv efectul de 108 milioane preluat ulterior de Stat/;
Lei 120.597.142 – datorie în valutã strãinã pentru acþiunile „Steaua
Românã”;
Lei 62.958.471 – datorii diverse pentru ordine de platã, cecuri etc.
exceptate de la concordat;
Lei 41.780.116 datorie pentru Fondul de Pensiuni.
Lei 3.825.857.637 Total pasiv.

Din acest pasiv total, am achitat, pânã la 31 octombrie 1941, urmãtoarele


sume:
Lei 1.532.245.073 cãtre deponenþii ºi creditorii concordatari propriu-ziºi;
Lei 1.385.774.787 cãtre BNR, pentru datoria pe reescont directã ºi prin
Sindicatul Bancar;
Lei 42.566.061 cãtre Sindicatul „Steaua Românã”;
Lei 58.826.455 cãtre diverºi creditori exceptaþi de la concordat;
Lei 41.780.116 cãtre beneficiarii Fondului de Pensiune
Lei 3.050.851.715 în total.

În rezumat:
dintr-un pasiv total la data concordatului
/21 oct. 1931/ de ...Lei 3.825.857.637,
banca a achitat, pânã la 31 octombrie 1941, Lei 3.050.851.715, ceea ce
înseamnã 80%.

În ce priveºte pe deponenþii ºi creditorii concordatari propriu-ziºi, raportul


între plãþile efectuate /1.532.245.000/ ºi datoria de la data concordatului
/1.842.001.000/ este chiar de 87%.
În aceste condiþiuni, se mai poate spune cu bunã credinþã cã Banca Blank
este o instituþie falimentarã? Mai existã vreo bancã în concordat care sã fi achitat
datoriile ei într-o asemenea mãsurã?
Neosteniþi încã de a lovi în orice chip în noi, reprezentanþii Ministerului de
Finanþe au susþinut cã n-am fi plãtit efectiv pe creditori, ci cã plata s-ar fi fãcut prin
compensaþiune cu livrete de economie ale bãncilor noastre. Or, din tabloul la
care ne referim, rezultã cã asemenea compensaþiuni s-au fãcut numai pentru 50
milioane din totalul de 1.532 milioane, plãtit creditorilor concordatari, adicã o
proporþie disparentã /3%/.
Dar aceste plãþi prin compensaþiune nici nu au fost fãcute de bunã voie de
55
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

cãtre noi, ci ele ne erau impuse prin art. 72 din legea de lichidare din 7 aprilie
1934, astfel cã noi nu puteam refuza compensaþiunile.
Ele nici nu erau în interesul nostru. În adevãr, cum s-au fãcut asemenea
compensaþii? Debitorul unei bãnci în concordat, pentru a-ºi plãti datoriile,
cumpãra de la un depunãtor livretul lui de economie, desigur cu o cotã redusã din
suma figurând în livret, dar debitorul preda bãncii livretul pe valoarea lui
nominalã pentru datoria sa de egalã valoare, cu alte cuvinte banca noastrã
primea livretul pentru 100% din activul ei. Operaþiunea profita cel mult debitorilor,
dar în nici un caz bãncii concordatare, pentru care era oneroasã ºi deloc doritã.
În rezumat, dacã este adevãrat cã finalitatea legii din 1930 are de a ajuta
întreprinderi ce aveau sã-ºi îndeplineascã angajamentele faþã de creditori,
atunci suntem o instituþie ajutatã de Stat, care, primind sprijinul Statului, pe baza
acelei legi, ºi-a fãcut un punct de onoare de a-ºi îndeplini angajamentele ºi le-a ºi
îndeplinit aproape în totalitate.
Nici din acest punct de vedere deci nu se poate pretinde cã s-ar fi eludat
legea. Nici textul, nici spiritul, nici scopul legii nu au fost cu nimic violate,
dimpotrivã, s-a procedat în strictã conformitate cu legea ºi, din acest punct de
vedere, preluarea efectelor noastre ºi aranjamentele ulterioare nu îngãduie nicio
criticã.
De altfel, þinem sã relevãm cã, din însãºi legea din 27 iunie 1930, rezultã
implicit cã se hotãrâse ajutorarea chiar ºi a instituþiilor cu situaþie slabã. Iatã, în
adevãr, ce prevede art. 9 din aceastã lege:

„În cazul când convenþiuni sau tranzacþii ar privi o întreprindere la care


Statul devine creditor pentru cel puþin o jumãtate din totalul datoriilor, Ministerul
de Finanþe va putea numi un comisar al Guvernului, care va funcþiona pe lângã
Comitetul ºi Direcþiunea acelor întreprinderi ºi care va fi retribuit de acele
întreprinderi ... Îndatã ce Banca Naþionalã, la cererea instituþiilor de mai sus, va
constata cã situaþiunea lor s-a consolidat, se va cere Ministerului Finanþelor
încetarea funcþionãrii comisarului Guvernului pe lângã ele. Ministerul Finanþelor,
în baza constatãrii Bãncii Naþionale, va referi Consiliului de Miniºtri ºi, cu
aprobarea acestuia, va desfiinþa postul de comisar al Guvernului.” (Anexa 3).

Se vede, deci, cã puteau fi ajutate instituþii ce aveau protofolii slabe,


întrucât chiar mai mult de jumãtate putea ajunge sã fie preluat de Stat. Aceasta
aratã ºi mãsura foarte largã a ajutorului avut în vedere.
Se mai prevede cã mãsurile de supraveghere nu vor înceta decât dupã
„consolidare”, ceea ce presupune cã mai înainte instituþiile de bancã nu erau
solide. Dar cine zice consolidare eventualã pune, totodatã, ºi ipoteza
eventualitãþii contrarii. Puteau deci fi ajutate instituþii, preluându-se mai mult de
jumãtate din portofoliu ºi, totuºi, ele sã nu se poatã salva. Cum se mai poate vorbi
în aceste condiþiuni cã sensul legii din 1930 era acela de a ajuta numai
întreprinderile puternice? Asemenea întreprinderi se puteau redresa ºi singure
ºi, în tot cazul, dacã numai acestea ar fi fost ajutate, nu s-ar fi putut restabili piaþa
creditului, adicã atinge scopul urmãrit.

56
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL VI
RÃSPUNDEREA DE DAUNE

Am vãzut cã raportul Comisiei de Anchetã cautã sã sprijine condamnarea


noastrã la daune pe douã temeiuri: a/ pe pretinsele violãri de lege sãvârºite cu
prilejul trecerii la Stat a efectelor; am vãzut însã cã nicio criticã de legalitate nu se
poate face acestor operaþiuni; b/ pe o pretinsã rãspundere de daune, chiar dacã
operaþiunile ar fi legale.
Asupra naturii ºi temeiurilor acestei „rãspunderi” am arãtat, în mod sumar,
în Cap. II al prezentelor concluziuni, cã decretul-lege 3.441/1940 nu prevede o
derogare de la dreptul comun ºi, în special, nu prevede o rãspundere
independentã de culpã ºi cã acest principiu este adoptat expres în raportul
Comisiei de Anchetã. Reamintim pasajul, plasat – ce e drept – cu privire la
rãspunderea conducãtorilor /Cap. IV, lit. B, pag 31, din raport/:

„Comisiunea, interpretând dispoziþiunile art. 3 din decretul-lege, a gãsit


cã legiuitorul nu a înþeles sã deroge în privinþa rãspunderii personale a organelor
de conducere de la dispoziþiunile dreptului comun, fãcând responsabile, fãrã
nicio discriminare, pe toate persoanele care au avut un rol de conducere sau de
control, ci numai pe acele persoane cãrora li s-ar putea imputa o culpã
efectivã...”
„...este evident cã, dacã legiuitorul ar fi înþeles sã facã responsabile toate
persoanele care au condus, fãrã nicio discriminare, ar fi decretat aceasta în mod
formal ºi nu ar mai fi atribuit Comisiunii de Anchetã rolul de a cerceta ºi identifica
persoanele responsabile, rol care implicã necersarmente o verificare ºi o
discriminare în sensul stabilirii unor culpe personale.”

Acest principiu pus de Comisiunea de Anchetã la temelia construcþiei ei –


deºi ea se contrazice prin modul cum îl aplicã – rãmâne dobândit cauzei de
vreme ce nu a fost apelat de Ministerul de Finanþe. Comisiunea de Anchetã
stabileºte, conform normelor de drept generale ºi etern valabile pentru oricine,
persoanã fizicã sau juridicã, ºi în orice calitate,
cã nu existã rãspundere fãrã culpã efectivã;
cã, dacã legea ar fi voit sã creeze o asemenea rãspundere, ar fi trebuit s-o
prevadã formal;
cã, dacã legea a instituit o Comisie de Anchetã, aceasta are tocmai drept
misiune de a stabili dacã ºi întrucât existã culpã ºi cui este ea imputabilã.
Este locul sã reamintim aici cã „culpa prezumatã” nu existã în drept. Într-o
singurã materie de mare interes social doctrina s-a ostenit, timp de decenii, sã
stabileascã existenþa unei asemenea rãspunderi prezumate: este materia
accidentelor de muncã. Rãspunderea patronului pentru accidente întâmplate
muncitorilor în stabilimentele industriale, în genere din cauza maºinilor, s-a
cãutat a se sprijini pe teoria riscului profesional unit cu al profitului pentru
întreprinzãtor. Dar jurisprudenþa n-a acceptat aceastã teorie, fiindcã este de
esenþa dreptului, cã rãspundere fãrã culpã efectivã nu existã. ªi atunci a fost
nevoie sã intervinã legiuitorul care sã creeze el, prin lege, aceastã rãspundere
fãrã culpã, adicã o culpã prezumatã. Dar nici aceastã legiuire nu a rãmas în
vigoare, ci dimpotrivã, legiuitorii cei noi au creat sistemul asigurãrilor sociale
contra accidentelor de muncã, negând rãspunderea individualã a patronului fãrã
culpã, ºi acesta este ºi sistemul aplicat în legile noastre asupra asigurãrilor
sociale din 1912, 1923, 1933 ºi 1938, sistem ºi actualmente în vigoare.
Aceastã inadmisibilitate a unei culpe prezumate este cu atât mai mare în

57
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

cazul nostru cu cât, pe de o parte, s-a dovedit perfecta legalitate a operaþiunilor


fãcute ºi rãmase de neînþeles cum s-ar putea pretinde daune pentru operaþiuni
conform cu legea; pe de altã parte, noi suntem o persoanã juridicã care poate
avea o rãspundere a contractelor încheiate în numele ei, dar nu ºi pentru delicte
sãvârºite de ea, cãci o persoanã juridicã nefiind o realitate materialã, nu poate
sãvârºi delicte. Rãspunderea extracontractualã a persoanei juridice este numai
pentru delictele sau cvasidelictele prepuºilor ei, temeiul unei asemenea
rãspunderi a persoanelor juridice nefiind art. 998 Cod Civil, ci art. 1.000 Cod
Civil.
Or, este caracteristic pentru lipsa de temei juridic a condamnaþiunii de la
prima instanþã faptul cã, în loc de a se sprijini rãspunderea noastrã pe pretinse
fapte culpabile ale prepuºilor noºtri, se rãstoarnã problema ºi se aratã a stabili
rãspunderea prepuºilor pentru pretinse culpe imputabile nouã înºine.
Iatã unde se ajunge atunci când fãrã bazã legalã, ba chiar, dupã cum vom
arãta, în contra termenilor ei, se cautã a se crea, contrar tuturor normelor de
drept, rãspunderi sui generis, rãspunderi fãrã culpã, rãspunderi pentru acte
legale, culpa prezumatã etc. – într-un cuvânt, un haos juridic.
Constrânºi de aceste obiecþiuni ale noastre, onor. reprezentanþi ai
Ministerului de Finanþe au cãutat sã gãseascã în textul decretului-lege
3.441/1940 un punct de sprijin pentru aceastã culpã prezumatã. Ei au trebuit sã
formuleze teoria lor, în sensul cã simplul prejudiciu adus Statului, ar fi suficient
pentru stabilirea rãspunderii de daune ºi cã aceasta ar rezulta din art. 1 ºi 6 ale
decretului-lege în chestiune. Se zice de cãtre adversarii noºtri: art. 1, dispunând
anchetarea operaþiunilor încheiate prin cunoscutele convenþiuni ºi în aplicarea
ºtiutelor legi, se înlãturã efectul obligator ºi al convenþiunilor ºi al legilor
menþionate, iar art. 6 din decretul-lege, dispunând cã:

„Comisiunea de Anchetã va înainta Ministerului de Finanþe rapoarte


asupra constatãrilor ce va face.
În baza acestora, Ministerul va da o deciziune prin care se va constata
prejudiciile suferite de Stat ºi care va constata titlul legal definitiv în temeiul
cãruia se va proceda la executarea, conform dispoziþiunilor din legea pentru
unificarea procedurii fiscale”,

permite condamnarea pe simpla constatare a prejudiciilor suferite de Stat.


Aceasta ar mai rezulta, dupã onoraþii noºtri adversari, ºi din finalul expunerii de
motive din decretul-lege:

„Cum, prin operaþiunea preluãrii portofoliului acestor întreprinderi, Statul


a suferit – dupã cum am arãtat – un important prejudiciu, socotim cã se impune
revizuirea operaþiunii preluãrii ºi rãscumpãrarea portofoliului imobilizat.”

Dupã onoraþii noºtri adversari, deci, nu ar mai fi nevoie de vreo operã


judiciarã; însãºi legea ne-a condamnat cu anticipaþie, iar Comisia de Anchetã nu
ar avea altceva decât sã stabileascã cuantumul prejudiciului. Dacã aºa ar fi, era
suficient de a se numi niºte experþi, iar nu magistraþi de la Înalta Curte de Casaþie
ºi personalitãþi reprezentative ale celor mai înalte instituþiuni financiare. Or,
dimpotrivã, nu numai cã Comisia de Anchetã era una de ordin judiciar, iar nu
contabil ori tehnic, dar decretul-lege modificator din 10 martie 1941 a instituit
aceastã onoratã Înaltã Comisie de Apel, motivând cã este cazul unei bune
judecãþi, cu toate posibilitãþile de apãrare care stau la baza „oricãrei opere de
justiþie”, precum sunã referatul domnului ministru al Justiþiei cãtre Conducãtorul

58
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Statului. Operã de justiþie cu condamnare anticipatã fãrã culpã, pentru acte


legale, nu este însã de închipuit.
Am atras atenþiunea cã art. 3 din decretul-lege nr. 3.441/1940 prevede
posibilitatea luãrii mãsurilor de asigurare, atunci când se constatã fraude sau
grave prejudicii. Faþã de corelaþia dintre cuvintele „fraude” ºi „grave prejudicii” nu
se poate înþelege decât culpa gravã, conform principiului culpa lata dolus est, la
care, desigur, s-a gândit legiuitorul.
Spuneam, deci, cã legea exprimã prin acest text condiþiunea existenþei
fraudei sau a culpei grave, pentru a stabili o rãspundere.
Onoraþii reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe au crezut cã pot
rãspunde la aceastã obiecþiune, cã fraudã sau culpã gravã ar fi necesarã numai
pentru luarea mãsurilor mãsurilor provizorii de asigurare, înainte de terminarea
anchetei, spunând cã era nevoie de un text expres pentru asemenea mãsuri
grave preventive.
Straniu mod de a interpreta o lege! Aºadar, dupã onoraþii noºtri adversari,
pentru a lua o simplã mãsurã de asigurare, este nevoie sã se stabileascã o
fraudã ºi o culpã gravã; iar pentru a condamna definitiv, spre a proceda apoi la
executare, nu se mai cere condiþiunea fraudei sau culpei grave!
Cine poate înþelege ºi admite un asemenea sistem? El ar însemna,
traspune în altã materie, cã un inculpat sã poatã fi deþinut preventiv numai dacã i
se gãseºte vreo vinã, dar sã poatã fi condamnat definitiv la închisoare, deºi nu i
se gãseºte vreo vinã. Raþiunea ºi simþul de dreptate refuzã în modul cel mai
hotãrât un asemenea sistem, care nu ar fi legiuit, ci de-a dreptul scelerat.
Cu toate acestea, noi fiind obligaþi a pune concluziuni complete ºi a nu
lãsa impresiunea cã fugim de discuþie, vom examina mai de aproape aspectele
sub care se prezintã aceastã învinuire de culpã.
Pentru aceasta, vom reaminti cã orice rãspundere extracontractualã
presupune trei elemente:
o fraudã sau culpã,
un prejudiciu, ºi
o legãturã cauzalã directã ºi necesarã între faptul culpos ºi prejudiciul.
În acest capitol, ne vom ocupa de primele douã elemente, rezervând
discuþia prejudiciului pentru Cap. IX de mai jos.
I. Frauda sau culpa.
Ceea ce ni se imputã în mod special sub acest titlu, este cã am fi
determinat preluarea de cãtre Stat a unor efecte ce nu au putut fi plãtite în
totalitate, din cauzã cã atât emitenþii lor, cât ºi noi înºine, nu aveam suficientã
solvabilitate.
O asemenea culpã ar fi, în realitate, o fraudã, un dol, o inducere în eroare
cu rea credinþã, în sensul cã Statul a preluat efecte a cãror slãbiciune nu ar fi
cunoscut-o. Aceasta este ºi aplicaþia ce se cautã a se da termenului de „fraudã”
din art. 3 din decretul-lege 3.441/1940.
Or, nu existã fraudã atunci când obiectul convenþiunii a fost cunoscut, cu
toate riscurile sale, pãrþii ce îl acceptã. Volenti non fit injuria zice adagiul roman
ºi, desigur, cã cel ce îºi dã consimþãmântul, dupã ce i s-au pus în vedere
însuºirile obiectului contractului, voieºte în mod liber sã contracteze ºi nu se mai
poate pretinde nedreptãþit.
Or, în privinþa faptului cã Statul se aºtepta la pierderi ºi înþelegea de mai
înainte sã le suporte, ca un sacrificiu pentru asanarea pieþei, am citat dovezi mai
presus de orice discuþiune, atunci când am arãtat scopul legilor din 7 februarie
1929 ºi 27 iunie 1930. Aici vom arãta însã cã, în mod special, în ce priveºte

59
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

efectele de preluat de la banca noastrã, calitatea lor a fost perfect cunoscutã atât
Bãncii Naþionale cât ºi Ministerului de Finanþe.

Iatã ce scrie dl. consilier tehnic Auboin domnului guvernator al Bãncii


Naþionale la 24 iulie 1931:

„Il est devenu évident ègalement que la Banque /Blank/ èprouvait de plus
en plus des difficultés à presenter à la Banque Nationale des effets d’un qualité
non seulement satisfaisante, mais acceptable.” /Pag. 4/.

ªi în aceeaºi scrisoare, dl. consilier tehnic aratã cã existau goluri în bilanþ,


care nu au putut fi compensate contabiliceºte, decât prin supraevaluãri de
active.
Din Nota sa asupra Bãncii Blank din 30 iunie 1931, prezentat domnului
guvernator /vezi depoziþia domnului Costin Stoicescu pag. 7/, citãm:

„Pertes 1.790 millions ou 1.465 millions en plus du capital et des


resérves” /Pag.1/.

Proiectul de convenþiune dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 1 august 1931


„pentru a evita cãderea Bãncii Blank” /dos. IV, fila 2 urm./, începe în preambulul
sãu cu constatarea cã, în urma examinãrii situaþiei bãncii noastre, s-ar fi dovedit
cã:

„...existã o pierdere importantã de activ ºi un serios deficit de exploatare”


/pag.1/.

Ministerul de Finanþe, primind acest proiect de convenþie, scrie la 6


august 1931 domnului guvernator al Bãncii Naþionale:

„Ministerul de Finanþe socoteºte, într-adevãr, cã, în criza actualã ºi faþã


de greutãþile prin care trece economia naþionalã, este de datoria Statului sã vinã
în ajutorul marilor noastre instituþii de credit, chiar cu preþul unor însemnate
sacrificii.” /Pag.1/.

La rându-i, Banca Naþionalã subliniazã încã ºi mai mult cã vor fi pierderi,


prin scrisoarea ei nr. 46.756 din 7 august 1931 cãtre Ministerul de Finanþe:

„Astfel este de prevãzut cã vor fi necesare operaþiuni ulterioare cu


mijloace mult mai puternice ºi care ar necesita noi sarcini din partea Statului,
singurul în mãsurã în circumstanþele actuale a le face.” /Pag. 2/.

În scrisoarea domnului consilier tehnic Auboin cãtre domnul guvernator


Manoilescu din 7 august 1931, citim:

„Dans une conférence tenue le 21 juillet avec M-le Ministre des


Finances, celui-ci a donné au Comite l’assurance que l’Etat ferait au besoin les
sacrifices necessaires dans l’interêt des deposants, afin d’eviter au marché les
risques que présenterait en ce moment la chute d’une grande banque.”

Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale decide, în ºedinþa sa din 18


august 1931:
60
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„De asemenea, consider situaþiunea dificilã a Bãncii Blank ºi


intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat pentru a consimþi la o serie de mãsuri ºi
sacrificii în favoarea sa, Consiliul ia în discuþiune un proiect de convenþiune,
propus pentru a fi încheiat între Banca Naþionalã ºi Ministerul Finanþelor.”

ªi Banca Naþionalã înainteazã acest proiect cu adresa sa nr. 49.212 din


19 august 1931 Ministerului de Finanþe, în care, dupã ce aratã cã existã un minus
de 1½ miliard lei la banca noastrã, între valoarea activelor noastre dupã bilanþ ºi
cea apreciatã de Banca Naþionalã, ºi mai evalueazã pierderea anualã de
exploatare la 200 milioane lei, Banca Naþionalã scrie expres:

„În aceste condiþiuni, Statul, apreciind cã trebuie fãcut totul pentru a evita
cãderea numitei bãnci, dupã cum a rezultat din conferinþa avutã de
dumneavoastrã cu Comitetul nostru Executiv ºi Statul, fiind gata a face
sacrificiile necesare pentru aceasta, s-a cãutat sã se precizeze în aceastã
convenþiune mijloacele de a obþine, cu un sacrificiu limitat al Statului ºi graþie
mãsurilor luate de Banca Naþionalã ºi considerate suficiente, o situaþiune
amelioratã pentru a se putea lua o soluþie definitivã...”
Prin urmare, acoperirea împrumuturilor fãcute ºi preluarea de cãtre Stat
a unui portofoliu de 600 milioane, nu va putea, în niciun caz, garanta Statului cã
va primi în schimb un activ real de egalã valoare.”

Aceste acte – ºi nu am citat decât câteva – sunt completate cu depoziþiile


martorilor audiaþi.
Citãm depoziþia domnului Costin Stoicescu, administrator delegat al
Bãncii Naþionale /dos. II, fila 92 urm./:

„Cu ocazia discuþiunilor care au avut loc, s-a discutat cu Statul bonitatea
întregului portofoliu al Bãncii Blank /pag.4/.
Subsemnatul, cunoscând din propria mea activitate de mai înainte
situaþiunea Bãncii Blank, am arãtat celor în drept cã, în realitate, aceastã bancã
trebuie sã fie deficitarã cu o sumã importantã, pe care o evaluasem la circa un
miliard /pag.4/.
Am semnalat continuu Comitetului Executiv al Bãncii Naþionale cã
portofoliul pe care Banca Blank îl prezenta la scont era cu desãvârºire slab,
imobilizat, sau fãrã vreo garanþie din partea subscriitorilor.” /Pag.6/.

Domnul Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului la Banca Naþionalã


ºi conducãtor al Serviciului Economic din Ministerul de Finanþe, însãrcinat cu
aplicarea legii de preluare din 27 iunie 1930 audiat de aceastã onor. Comisiune
de Apel, declarã:

„Printre aceste efecte erau ºi unele la care Statul cunoºtea


insolvabilitatea debitorilor, dar nu le putea refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii
era de a debarasa Banca Naþionalã de asemenea creanþe, care nu se puteau
niciodatã realiza.
Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare integralã a
efectelor preluate, dar nu putea obiecta, cãci acesta era în parte scopul legii.”
(Anexa 7).

Defunctul ministru de Finanþe V. Madgearu, în depoziþia sa, declarã:

„...în portofoliul Bãncii Naþionale rãmãseserã efecte care cuprindeau


pierderi virtuale /pag.1/.
Banca Naþionalã a recunoscut cã din totalul creanþelor de preluat, unele

61
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

foarte imobilizate, s-ar putea ivi pierderi.


Conducerea Bãncii Naþionale recunoºtea existenþa la data stabilizãrii a
unei pierderi de 6-700 milioane lei /pag.2/.
Asanarea bãncii necesita sacrificii din partea Statului /pag.10/.” (Anexa
5).

În fine, domnul C. Argetoianu, fost ministru de Finanþe, audiat în faþa


Comisiei de Anchetã, atestã si domnia sa:

„/ca ministru de Finanþe/ trebuia sã împiedic, fie ºi cu un sacrificiu din


partea Statului, panica ce ameninþa sã cuprindã întreaga þarã /pag.3/.
Aceste principii /de sprijinire cu sacrificii din partea Statului/ au condus
pe toþi miniºtrii de Finanþe din toate þãrile.” /Pag.3/. (Anexa 51).

Socotim cã aceste citate nu mai au nevoie de niciun comentariu. Statul


ºtia ce preia, ºtia cã va avea pierderi ºi consimþea la sacrificii în interes general.
Prin urmare, despre fraudã sau inducere în eroare nu se putea vorbi.
În treacãt, notãm dar cã s-a pus întrebarea cum este admisibil ca Banca
Naþionalã sã fi primit la reescont efecte atât de slabe. Se insinueazã, deci, ºi sub
aceastã formã fie o pretinsã fraudã, fie cel puþin o culpa lata – lãsãm pentru
moment discuþiunea cine ar fi în aceastã privinþã culpabil, noi sau Banca
Naþionalã, ºi vom reveni.
Dupã ce am eliminat ipoteza fraudei, este locul sã examinãm ipoteza
„culpei”, chiar de s-ar califica culpã gravã, spre a arãta, totodatã, cã epoca în
care se situeazã faptele pretins culpoase nu intrã în cadrul de competenþã al
acestei instanþe ºi cã, dacã ar exista o culpã, ea nu priveºte raporturile noastre cu
Statul ºi nici nu este a noastrã.
De la începutul examinãrii acestei chestiuni trebuie însã sã atragem din
nou atenþiunea cã nu pot veni în discuþie, sub acest aspect, pierderile ce ar
rezulta din simplul conþinut, sau din simpla executare a convenþiunilor ºi
tranzacþiunilor, cãci atâta timp cât legalitatea lor este stabilitã, ele nu pot naºte
nicio rãspundere. O convenþie legal fãcutã poate fi ºi pãgubitoare pentru una din
pãrþi, dar aceasta nu poate atrage nicio consecinþã în sarcina celeilalte.
Pe de altã parte, trebuie sã relevãm cã nu ni se poate imputa cã nu am fi
executat vreo obligaþiune contractualã, cãci prin convenþiile în discuþie au fost
scoºi din obligo.
Când se vorbeºte în cazul nostru de culpã, trebuie deci neapãrat stabilitã
o culpã extracontractualã, cãci culpa contractualã nu poate consta decât în
neexecutarea convenþiei; or, repetãm, nu ni se imputã cã nu am fi executat vreo
obligaþiune, ci, din contra, vina ar fi cã nu am avut obligaþiuni contractuale, cã am
fost liberaþi de obligo, cã nu s-a obligat decât instituþii ºi persoane insuficient de
solvabile etc.
Vom urmãri însã în detaliu toate faþetele sub care a încercat partea
adversã sã construiascã aceastã culpã. Înainte de toate însã trebuie sã
reamintim un punct de drept câºtigat definitiv pentru acest proces ºi care se aflã
exprimat în însuºi Raportul Comisiei de Anchetã la începutul Cap. III „Critica
preluãrii portofoliului ºi prejudiciul adus Statului” /pag.18 urm./:

„Acestea fiind împrejurãrile ºi condiþiunile în care a fost preluat de Stat portofoliul


imobilizat de Lei 1.008.335.241, este de observat cã operaþiunea preluãrii a trecut prin 3
faze: prima a fost prezentarea la reescontul Bãncii Naþionale a efectelor Bãncii Blank,
operaþiune în care este evident cã rolul de cãpetenie l-a jucat Banca Blank,

62
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

obligatã sã prezinte efecte care sã întruneascã condiþiuni statutare; a doua


operaþiune, în care Banca Blank nu a avut sã intervinã, a fost prezentarea
portofoliului imobilizat de cãtre Banca Naþionalã la Ministerul de Finanþe, de
efectele ce avea în portofoliul sãu de reescont; ºi a treia operaþiune, dupã ce
efectele care formau portofoliul imobilizat au intrat în patrimoniul Statului, au
intervenit o serie de convenþiuni, prin care Banca Blank a obþinut înlocuirea unor
efecte din portofoliul imobilizat cu altele pe care le-a dat în schimb ºi în care
rãspunderea Bãncii Blank este din nou angajatã, ºi o a doua serie de convenþii
prin care Statul, ajuns în stãpânirea acelui nou portofoliu, a aranjat plata
datoriilor cu debitorii ce-i fuseserã cedaþi.”

Din aceastã parte a raportului Comisiei de Anchetã, rezultã cã pretinsa


noastrã culpã ar putea fi examinatã în cele 3 faze ale operaþiunii ºi anume:
reescontul; preluarea efectelor; tranzacþii ulterioare.
a/ În ce priveºte preluarea efectelor, Comisiunea de Anchetã însãºi
constatã cã la aceastã operaþiune banca noastrã nu a avut a interveni ºi aceastã
constatare, neapelatã de partea adversã, rãmâne câºtigatã pentru apãrarea
noastrã.
Am vãzut cã ºi din sistemul legii ºi din felul cum s-au fãcut preluãrile,
rezultã cã trecerea de efecte la Stat ce trata numai între Banca Naþionalã ºi
Ministerul de Finanþe ºi cã alegerea efectelor o avea exclusiv Banca Naþionalã,
Ministerul putând accepta în tot, sau în parte, propunerile Bãncii Naþionale. Am
vãzut chiar cã, în unele acte, Ministerul de Finanþe dãdea mandat expres Bãncii
Naþionale sã aleagã efectele de trecut la Stat.
Dl. Burillianu, fost guvernator al Bãncii Naþionale la data preluãrii primei
tranºe, întrebat, ca martor înaintea acestei onorate Comisiunii de Apel, cine
fãcea alegerea portofoliului de trecut la Stat, a rãspuns:

„Alegerea portofoliului imobilizat ce urma sã fie preluat de Stat, conform


planului de stabilizare, se fãcea numai de cãtre Banca Naþionalã ºi se accepta
de Ministerul de Finanþe.
Bãncile nu aveau niciun rol în aceastã operaþiune.
Din partea Bãncii Blank nu s-a prezentat nimeni pentru a influenþa
alegerea efectelor de preluat; contrariul ar fi fost chiar o ofensã pentru Banca
Naþionalã.” (Anexa 49).

Domnul Constantin Argetoianu, fost ministru de Finanþe la data preluãrii


celei de a doua tranºe, în depoziþia sa, fãcutã înaintea acestei Onor. Comisiuni,
declarã:

„În operaþiunea preluãrii, principalul rol îl juca Banca Naþionalã ºi experþii,


consilierii tehnici strãini, Rist ºi Auboin.
Nu am cunoºtinþã ca Banca Blank sau dl. N. Tabacovici sã fi intervenit în
vreun fel pentru preluarea portofoliului ºi nici altcineva din direcþiunea Bãncii
Blank.
Dl. Auboin îmi semnalase cã ministrul de Finanþe avea nevoie de
redresarea pieþei prin preluarea portofoliului preluat; domnia sa era spiritus
rector în aceste operaþiuni. Domnia sa era chiar mai preocupat decât direcþiunea
Bãncii Naþionale de aceste probleme.
Opera de asanare a pieþei preocupa atât pe Guvern cât ºi pe Banca
Naþionalã, însãºi iniþiativa era a Bãncii Naþionale. În chestiunea preluãrii
portofoliului imobilizat, numai Banca Naþionalã avea iniþiativa.” (Anexa 52).

63
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Dl. Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului pe lângã Banca


Naþionalã ºi conducãtor al Serviciului Economiei Financiare din Ministerul de
Finanþe, însãrcinat cu operaþiunile de preluarea portofoliului, ca unul ce a
cunoscut în amãnunþime ºi partea tehnicã a operaþiunii preluãrilor, confirmã
acelaº lucru cu ocazia audierii sale în faþa acestei onor. Comisiuni:

„Efectele care compuneau portofoliul Bãncii Naþionale ºi pe care le


propunea sã fie preluate de cãtre Stat erau indicate numai de Banca
Naþionalã.”(Anexa 7).

Deci, rãmâne bine ºi definitiv stabilit cã în faza de preluare nu se putea


vorbi despre vreo culpã a noastrã, noi nefiind parte în convenþiunea de preluare
ºi neavând nicio ingerinþã la încheierea ei.
b/ Tocmai de aceea, Raportul Comisiei de Anchetã ºi concluziunile onor.
noºtri adversari atacã cu deschidere operaþiunea de reescont, la care, în adevãr,
am fost parte.
Am atins în Cap. III al acestor concluziuni chestiunea cã faza reescontului
iese din sfera de cercetare a Comisiunii de Anchetã ºi a acestei onor. Comisiuni
de Apel. Am arãtat cã onor reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe cred a putea
justifica aceastã extensiune inadmisibilã a sferei de competenþã pe cuvintele din
art. 1 al D.L. 3.441/1940 cã se ancheteazã „operaþiunile ºi lucrãrile în baza
cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte...”, din care
cautã a deduce cã nu se cerceteazã numai preluãrile, ci ºi lucrãrile ce stau la
baza lor, printre care se susþine ºi operaþiunea de reescont.
Am combãtut acolo aceastã adãugire la lege prin care se încearcã a se
îngloba, în cadrul unor operaþiuni cu Statul, operaþiuni cu mult anterioare fãcute
cu Banca Naþionalã ºi care, prin ele înºile, nu aveau nicio legãturã necesarã cu
preluarea. Prin operaþiunea ºi lucrãri în baza cãrora s-au fãcut rãscumpãrãrile,
nu se pot înþelege decât tratativele, corespondenþele, expertizele prin care s-au
încheiat aceste preluãri.
A confunda preluãrile cu reescontul, este a manifesta o lipsã de respect
pentru seriozitatea cauzei ºi a Înaltei instanþe, în faþa cãreia se dezbate.
Am combãtut, tot la Cap. I, abuzul de limbaj ce se face de cãtre onor.
reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe, când se menþine cã modul cum s-a fãcut
reescontul ar putea justifica o rãspundere „precontractualã”. Am arãtat cã nu
existã o asemenea rãspundere, ci o rãspundere obiºnuitã, care însã se poate
referi ºi la „faza precontractualã”. Dar faza precontractualã este epoca imediat
premergãtoare a unui contract, fãrã de care contractul nici nu se poate încheia,
cãci orice acord de voinþe presupune o cât de scurtã comunicare ºi dezbateri
între pãrþi ºi numai acestea formeazã faza precontractualã a contractului
încheiat. A zice cã faza precontractualã a preluãrii de protofoliu între Stat ºi
Banca Naþionalã, reprezintã faza efectelor reescontate de noi la Banca
Naþionalã, este a confunda grav lucrurile, persoanele ºi epocile, ºi, în genere, a
lega contracte ce nu au nicio legãturã între ele, numai pentru a apãra o tezã ce nu
poate fi apãratã.
Totuºi, trebuie sã ne oprim ºi asupra incriminaþiunilor fãcute privitor la
reescont, oricât ar fi ele de neconcludente:
aa/ prima întrebare ce se pune este explicaþia prezenþei unor efecte de
slabã solvabilitate în portofoliul Bãncii Naþionale. Ne vom mãrgini sã citãm în
aceastã privinþã pãrerea domnului C. Angelescu, fost guvernator al Bãncii
Naþionale:
64
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„Sunt realitãþi de care trebuie sã se þinã ºi în cele mai multe cazuri


admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat, susþine o instituþie serioasã
folositoare economiei naþionale ºi împiedicã de multe ori cãderea altora care l-a
început nu erau ameninþate.
În momente de panicã, golul pe care îl lasã retragerile depozitelor trebuie
sã fie acoperit cel puþin în parte ... ºi forþeazã conducerea Bãncii Naþionale sã fie
mai puþin rigidã în judecata portofoliului ce i se prezintã în reescont /pag.5/.
...a existat portofoliu îngheþat la Cooperaþie, la Creditul Industrial la
Creditul Funciar Rural, instituþiuni de Stat sau controlate de Stat.” /Pag.4/.

bb/ Am arãtat cã în speþã au existat ºi cauze particulare, care au fãcut ca


efecte date ca bune la origine sã nu poatã fi mai târziu onorate de cei angajaþi prin
ele. A fost mai întâi criza din 1929/1931, cu toate consecinþele ei catastrofale; a
fost conversiunea cu legile ce au precedat-o ºi au urmat-o ºi cu repercusiunile ei
pânã la anihilarea conºtiinþei de platã a debitorilor; ºi a fost, cu deosebire, în
privinþa efectelor emise de Banca Industrialã, absorbirea de cãtre Banca
Naþionalã ºi reþinerea pentru ea a gajurilor din activele acestei bãnci, din care s-
ar fi putut plãti poliþele reescontate, poliþe ce au fost însã trecute la Stat de Banca
Naþionalã, complet golite de substratul lor patrimonial. Acestea nu sunt fapte de
care sã avem a rãspunde noi, ci cel mult Banca Naþionalã în ce priveºte efectele
emise de Banca Industrialã, deºi am arãtat cã Banca Naþionalã a pus expres în
vedere Statului cã reþine pentru sine garanþiile acestor efecte ce i le transmite.
cc/ Dar ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este cã reescontul este un
contract comercial care se încheie între o bancã ºi alta mai puternicã, în genere,
Institutul de Emisiune, la care cea dintâi prezintã efectele, pretinzând
reescontarea lor. Aceastã fazã precontractualã a reescontului este ceea ce Luigi
Mosa – /”La Cambiale secondo la nuova legge I” pag.232/ – numeºte
„precontracte de examinare”, în care se lasã efectele la banca de reescont spre
examinarea lor formalã ºi luarea cuvenitelor informaþiuni despre angajamentele
ºi solvabilitatea semnãturilor lor. Dacã în aceastã fazã organele bãncii de
reescont fac greºeli sau omisiuni, aceasta nu poate în niciun fel influenþa
validitatea contractului de reescont ce se încheie ulterior, fiindcã lucrarea de
examinare are caracter intern ºi o datã dat consimþãmântul bãncii de reescont,
nu mai intereseazã elaborarea acestui consimþãmânt în forul intern al bãncii de
reescont.
Astfel fiind, este inutil a discuta învinuirile aduse prin raportul de anchetã
Serviciului Scontului ºi Comisiunii de Scont a Bãncii Naþionale; menþinem numai
cã dl. Cantuniari, ºeful Serviciului de Scont la Banca Naþionalã, în depoziþia sa,
aratã cã efectele prezentate la scont se triau ºi cele ce nu pãreau bune se
restituiau.
Adversarii pretind cã nu aveam dreptul a prezenta a doua oarã la reescont
efecte o datã respinse, deºi aceasta este o pãrere pe nimic întemeiatã, dar am
arãtat cã în fapt nu am prezentat niciodatã la reescont un efect respins motivat, ci
numai efecte care nu erau respinse la reescont fãrã vreo motivare, astfel încât
rãmâneam în drept, în mod firesc, sã le prezentãm din nou.
În aceastã privinþã, citãm depoziþia domnilor Mihail Thanos, fost procurist,
ºi Mihail Spiratos, fost funcþionar la Serviciul de Scont al bãncii noastre în acea
epocã:
M. Thanos /dos. II, fila 60 urm./:

„Efectele respinse, pe care totuºi le prezentam din nou, erau din acelea
în privinþa cãrora Banca Naþionalã nu arãta motivele pentru care le-a respins.”

65
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Mihail Spiratos /dos. II, fila 62 urm./:

„Când Banca Naþionalã ne respingea anumite efecte fãrã arãtare de


motive, se întâmpla adesea sã le prezentãm din nou cu alte ocaziuni...”

dd/ Dar, în nici un caz, nu se poate înþelege cum asemenea greºeli sau
omisiuni în îndeplinirea atribuþiunilor, a organelor de reescont ale BNR, ar putea
avea vreun efect juridic, cu privire la raporturile de mai târziu dintre emitenþii
efectelor reescontate ºi pãrþile în mâna cãrora efectele ajung, prin împrejurãri de
altfel imprevizibile, la reescontare. Operaþiuni petrecute între A ºi B. Nu pot avea
efecte juridice între A ºi C. Mai este nevoie sã reamintim principiul res interalios?
Dacã expunerea de motive a D.L. 3.441/1940 vorbeºte de posibilitatea de
revizuire a convenþiunilor încheiate, este evident cã o asemenea revizuire nu ar
putea-o cere decât pãrþile contractante, ori Statul este un terþ faþã de contractul
de reescont ºi, deci, nu are calitatea de a-l discuta ºi revizui. Legea nu a putut
prevedea, deci, o revizuire a contractului de reescont de cãtre Stat, cãci ar fi fost
sã se legifereze o imposibilitate juridicã.
ee/ Ceva mai mult, pretenþiunea Statului de a reclama daune în legãturã
cu reescontul efectelor trecute mai târziu în proprietatea sa, apare cu atât mai
puþin de înþeles cu cât Statul, care este un terþ cesionar al acestor efecte, nu are
calitatea sã invoce pretinse vicii sau nulitãþi ale contractului cambial ce i s-a
cedat.
În adevãr, art. 1.396 Cod Civil prevede cã trece în favoarea cesionarului
accesoriile creanþei cedate, precum cauþiunea, privilegiul ºi ipoteca. Iar acþiunea
de nulitate pentru vicii, sau pretenþii de daune pentru vicii ale contractului din care
rezultã creanþa cedatã, nu sunt accesorii ale creanþei; din contrã, creanþa nu se
poate exercita decât de cel care recunoaºte existenþa contractului fãrã rezerve ºi
aceastã recunoaºtere este evidentã la cesionar, cãci îl ºi însuseºte o datã cu
creanþa, contractul din care se naºte. A exercita un drept de creanþã ºi a ataca, în
acelaºi timp, baza ei contractualã, este o contradicþie ireductibilã: cel ce o face,
taie el singur craca pe care s-a aºezat.
Iatã ce gãsim în aceastã privinþã în Aubry ºi Rau, pag. 359 bis:

„Pe de altã parte, cesionarul, cu toate cã este subordonat cedentului în


privinþa creanþei cedate ºi a mijloacelor de a valorifica, nu se bucurã prin aceasta
de toate drepturile ºi acþiunile care aparþin cedentului, relative la ºi în virtutea
convenþiunii sau actului din care derivã creanþa. Astfel, nu sunt permise, afarã de
cazul când existã stipulaþiuni speciale, acþiuni în nulitate, sau resciziuni, nici
chiar toate acþiunile în reziliaþiune, pe care cedentul le-ar fi putut intenta.”

ff/ Sub acelaº raport este inadmisibil ca cineva ce devine creditorul altuia
sã discute faþã de acesta fapte petrecute anterior momentului când a devenit
creditor. Este un principiu cã un creditor trebuie sã primeascã situaþiunea
patrimoniului debitorului aºa cum este ea în momentul când devine creditorul
acestui debitor. Astfel, chiar în acþiunea paulianã, creditorul nu poate discuta
decât actele frauduloase sãvârºite de debitor, dupã naºterea datoriei sale cãtre
creditor. Cu atât mai puþin ar putea creditorii sã se plângã cã, anterior stabilirii
raportului de creanþe dintre el ºi debitor, debitorul a fãcut acte imprudente, care
nici mãcar nu pot fi calificate de frauduloase, fiindcã frauda presupune o victimã
cunoscutã ºi un creditor viitor este un necunoscut.
Cu aceasta socotim cã am rãspuns la toate criticile de altfel complet
nenconcludente, relative la legea reescontului.

66
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

c/ În ce priveºte faza convenþiilor ºi tranzacþiunilor ulterioare preluãrii, nici


nu s-a articulat în ce ar fi constat culpa noastrã, ce anume fapte neîngãduite de
lege, sau mãcar de moralã am fi sãvârºit cu prilejul acestor acestor convenþiuni ºi
tranzacþiuni, mai toate încheiate direct de Stat cu debitorii preluaþi, fãrã
participarea noastrã.
În general, este greu de admis ca încheierea unui contract, care poate da
ocazie cel mult unei rãspunderi de naturã contractualã, în caz de neexecutare,
sã formeze, totodatã, ºi prin ea însãºi baza unei rãspunderi extracontractuale.
Acest cumul este în general negat de doctrinã ºi jurisprudenþã. Dacã în faza
precontractualã poate fi vorba de o rãspundere delictualã sau cvasidelictualã,
este tocmai pentru cã în aceastã fazã încã nu existã contract, iar faptele
imputabile pot consta în inducerea în eroare, dolul, sau violenþa exercitatã de o
parte asupra celeilalte. În speþã, ceea ce s-a încercat a ni se imputa a fost
inducerea în eroare a Statului asupra calitãþii efectelor ce le-a preluat,
imputaþiune pe care am spulberat-o complet, astfel cã nu mai revenim asupra ei.
II. Legãtura cauzalã între culpã ºi prejudiciu.
Altã condiþiune cerutã de doctrinã ºi jurisprudenþã pentru existenþa unei
rãspunderi pe bazã de culpã este, dupã cum am spus, legãtura cauzalã directã ºi
necesarã între faptul incriminat ºi prejudiciul suferit. Nu ne vom extinde aici
asupra numeroaselor ºi complicatelor teorii emise în aceastã privinþã, cãci ceea
ce jurisprudenþa a adoptat din ele, este ceea ce bunul simþ, raþiunea ºi echitatea
dicteazã ºi care se poate exprima în câteva principii elementare:
Din tot ce a procedat prejudiciul ºi care a concurat la producerea sa, nu se
poate reþine drept cauzã decât aceea care în mod direct l-a produs, cu alte
cuvinte cauza imediatã, iar nu vreo cauzã a cauzei ºi cu atât mai puþin vreo cauzã
cu totul îndepãrtatã în succesiunea faptelor.
Dar chiar dintre cauzele directe ºi imediate nu poate fi reþinutã drept
cauzã juridicã a prejudiciului decât aceea necesarã, fãrã de care, pe de o parte,
prejudiciul nici nu s-ar fi produs, ºi care face a se prevedea efectele pãgubitoare.
Ori de câte ori între un fapt culpabil, adicã ilicit, nedrept, ºi un prejudiciu, s-
au introdus alte fapte, legãtura cauzalã este întreruptã; ori de câte ori faptul va fi
produs chiar direct un prejudiciu, dar urmãrile faptului nu se puteau prevedea,
lipseºte, de asemenea, condiþiunea necesarã pentru existenþa rãspunderii.
Sub acest aspect trebuie sã reamintim cã pretinsul prejudiciu suferit de
Stat, chiar dacã am ales cã este rezultatul numai al faptelor sau omisiunilor
noastre ºi am arãtat cã se datoreazã unor împrejurãri generale ºi de forþã majorã
nu poate fi pusã în legãturã cauzalã directã, necesarã ºi previzibilã cu reescontul
fãcut de noi la Banca Naþionalã ºi nici cu convenþiunile sau tranzacþiile ulterioare.
a/ Reescontând efectele la Banca Naþionalã, puteam eventual sã ne
gândim cã aceasta va fi prejudiciatã, dar în nici un fel reescontul la Banca
Naþionalã nu trebuia sã aibã ca urmare directã ºi necesarã o pagubã pentru Stat
ºi nici nu o avea. Aceastã pagubã, atunci când este, rezultã din preluare ºi nu din
reescont, iar pentru preluare Comisiunea de Anchetã recunoaºte cã nu avem a
rãspunde, deoarece alegerea efectelor se fãcea exclusiv de BNR ºi apel nu s-a
fãcut asupra acestui punct. ªirul faptelor, ca ºi al persoanelor ce vin în
consideraþie, este, deci, întrerupt obiectiv ºi subiectiv ºi astfel cauzalitatea creatã
nu existã.
b/ Am arãtat cã aºa numitul prjudiciu al Statului se atribuie scoaterii
noastre din obligo. Or, nu s-a dovedit cã scoaterea noastrã din obligo este
rezultatul unui fapt culpos al nostru, ea este rezultatul înlocuirilor de portofoliu, al
dãrilor în platã, al novaþiunilor ce s-au produs, cum ºi al faptului cã cesiunile de
67
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

creanþã ºi chiar transmisiunile prin gir de efecte, ajunse la scadenþã – cum este
cazul –, nu implicã nicio garanþie pentru plata lor.
Deci, iarãºi zisul prejudiciu al Statului nu rezultã din vreun fapt culpabil al
nostru, ci din natura ºi efectul contractelor încheiate, care, fiind legal încheiate,
nu poate fi vorba de vreo altã rãspundere pentru noi.
La aceasta se mai adaugã, dupã cum am arãtat, ºi faptul cã Statul nu s-a
prezentat la concordat ca sã-ºi verifice pretinsa creanþã ºi prin aceasta el a lãsat
ca creditorii concordatari sã obþinã dreptul de preferinþã prevãzut în art. 44 din
legea concordatului preventiv ºi chiar ipotecile de garanþie, înscrise de Tribunal
asupra imobilelor noastre, cea grevând imobilul bãncii existenþã ºi astãzi. Or,
hotãrârea de concordat este opozabilã erga canes ºi Statul trebuie sã-i suporte
efectul, dar a vorbi de culpã ºi rãspundere acolo unde existã o hotãrâre
judecãtoreascã este un lucru complet ininteligibil.
c/ Numai în treacãt vom reaminti cã rezultatul acestor operaþiuni de
preluare de efecte ºi chiar preluarea însãºi, au devenit necesare în urma inflaþiei
postbelice, care a determinat mãsuri de stabilizare. Unul din administratorii
Bãncii Naþionale, dl. Bãlãnescu, într-o depoziþie rechizitorie, criticã cu
vehemenþã stabilizarea, pe care o declarã funestã pentru finanþele României.
Iatã o persoanã cu cunoºtinþele unui administrator al Bãncii Naþionale, care
socoteºte cã, dacã s-au pierdut bani, este din cauza stabilizãrii.
Toþi martorii, ca ºi toate actele cauzei constatã însã cã, chiar dupã
stabilizare, au fost indisponibile salvarea finanþelor acestei operaþiuni care au
justificat sacrificiile fãcute de Stat.
În raportul Comisiei de Anchetã acest punct de vedere este principiul
adoptat, cãci se admite în principiu a se scãdea din minusul de încasãri ale
Statului, reducerile creanþelor cedate, rezultate din legea de conversiunea.
Nu mai este necesar sã insistãm care a fost efectul legilor de asanare, de
conversiune etc., asupra pierderilor la creanþe, bonitãþii debitorilor, conºtiinþei lor
de îndatorirea de a plãti etc., ºi care au fost repercusiunile acestor legislaþii
asupra bãncilor.
Dar în aceste cauze de ordin general, s-a mai adãugat ºi reaua
administrare de cãtre Stat a portofoliului ce i s-a cedat. Am arãtat cu titlu de
exemplu unul din cazurile ajunse la cunoºtinþa noastrã, când Statul a neglijat
inscripþia unei creanþe ipotecare ºi astfel nu mai are decât o creanþã chirografarã
/vezi cererea de perimare fãcutã de Hans Mayer – creditor în rangul al doilea la
Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, cu referatul grefei/; este vorba de o creanþã de
5½ milioane, garantatã în rangul I, asupra unor importante imobile din Bucureºti.
(Anexa 53).
Chiar în cuprinsul raportului Comisiei de Anchetã se poate vedea
urmãtoarele: cã 23 debitori nu au fost deloc executaþi, nici mãcar acþionaþi, cã 35
debitori urmeazã sã fie verificaþi dacã au avere etc.
Mai grav este însã faptul cum Statul a tranºat cu diverºii debitori, chiar
înaintea acestei onor. Comisiuni de Apel au fost examinate unele din aceste
tranzacþii /C. Bursan ºi Schapira/ ºi s-au obþinut suplimente de platã de câteva
milioane în sarcina debitorilor.
Cu toate acestea, Comisiunea de Anchetã ne þine la obligo ºi pentru
reducerile la tranzacþiunile fãcute debitorilor cedaþi, ceea ce este o evidentã
inconsecvenþã, aceste reduceri nefiind faptul nostru, ci faptul Statului.
În rezumat, socotim cã am dovedit cã nu existã nicio culpã a noastrã,
niciun fapt ce ar putea fi pus în legãturã directã ºi necesarã cu preluãrile de
efecte ºi, în consecinþã, nicio rãspundere a noastrã nici sub acest aspect.
68
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL VII
COMBATEREA CRITICILOR
ADUSE „POLITICII BÃNCII BLANK”

Am semnalat ºi cu alt prilej contrazicerea în care se aflã onor. partea


adversã; pe de o parte, susþine cã legile relative la preluarea de portofoliu au avut
în vedere ajutorarea bãncii noastre, pe de alta, susþine cã banca noastrã nu
trebuie ajutatã, pentru cã „politica noastrã de afaceri” nu justifica o asemenea
ajutorare.
Aceastã contrazicere ar fi suficientã pentru a face inutil examenul criticilor
ce ni se aduc sub acest titlu.
Adversarii socot cã au dreptul de a se ocupa ºi de asemenea chestiuni,
invocând pentru aceasta un crâmpei din Expunerea de motive de motive a D.L.
3.441/1940, unde se spune cã au fost ajutate unele bãnci care nici prin scopul,
nici prin politica lor, nu ar fi meritat-o.
Am mai arãtat ºi în altã parte cã nu este posibil a se interpreta textul legilor
din 1929 ºi 1930 prin Expunerea de motive a D.L. 3.441/1940, cât timp acele legi
nu sunt abrogate, ci dimpotrivã se face expresã referire în ele în D.L. 3.441/1940.
De asemenea, am mai arãtat cã Expunerea de motive din D.L.
3.441/1940 nu se poate modifica textul categoric al decretului-lege însuºi ºi nu
poate face utilã discuþiunea asupra unor chestiuni neconcludente.
Consecvenþi însã cu disciplina ce ne-am impus-o, vom rãspunde ºi la
aceasta:
1/ Socotim de la început cã examinarea actelor de gestiune ale bãncii
noastre nu intrã în cadrul competenþei nici a Comisiei de Anchetã ºi, deci, nici a
acestei onor. Comisiuni de Apel.
Am trasat limpede limitele competenþei instanþei în faþa cãreia ne aflãm.
Ea nu se întinde în timp dincolo de actele directe, legate de preluãrile de
portofoliu.
Dar discuþiuni asupra modului cum ne-am condus afacerile, asupra liniei
generale de conduitã a bãncii noastre, cu ani ºi decenii în urmã, nu sunt numai
evident inadmisibile, din cauzã cã trec peste marginile competenþei instanþei, dar
sunt ºi inutile, din douã puncte de vedere:
a/ nu existã nicio legãturã cauzalã directã ºi necesarã între aceste fapte
îndepãrtate ºi prejudiciul ce Statul pretinde cã a avut prin preluarea de portofoliu.
b/ asemenea acte de gestiune intereseazã exclusiv pe acþionarii bãncii,
care însã au dat descãrcare conducerii bãncii ºi nu pe creditori. Cu atât mai puþin
pot ele sã fie discutate de cei ce nu sunt nici mãcar creditori, ci criticã aceastã
instituþie, pentru cã pe acest temei sã încerce a deveni creditorii noºtri.
Am mai arãtat ºi cu alt prilej cã Statul, intrând în raporturi cu noi abia dupã
preluarea efectelor, nu are calitatea de a discuta cele petrecute anterior naºterii
titlului sãu ºi cu atât mai puþin epoci cu ani ºi decenii anterioare – chiar legilor din
1929 ºi 1930. Cu drept cuvânt s-a spus cã, cu sistemul acesta, se putea merge
cu discuþia faptelor pânã la înfiinþarea bãncii noastre ca societate anonimã, sau
chiar pânã la înfiinþarea ei ca simplã casã de bancã individualã sau colectivã,
acum aproape un secol.
Prin urmare, nici natura instanþei, nici competenþa ei, nici regulile de drept
ºi nici logica juridicã nu îngãduia asemenea discuþiuni în speþa de faþã, în care se
cautã a se stabili pretinse rãspunderi de daune-interese pentru prejudicii, deci
chestiuni de drept, iar nu chestiuni de istorie economicã ºi financiarã ce nu pot
avea vreo consecinþã juridicã.

69
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

2/ În fapt, ce se imputã „politicii noastre de afaceri”?


Se zice: Banca Blank nu s-a menþinut în cadrul strict al operaþiunilor de
bancã tipice, primiri de depozite ºi acordãri de credite comerciale – ci a fost „o
bancã de afaceri” – , termen cãruia adversarii îi dau un sens peiorativ.
Se zice: Banca Blank a creat ºi finanþat industrii ºi, prin aceasta, a investit
pe termen lung în afaceri „riscate” banii depunãtorilor ºi astfel nu a mai avut
lichiditatea necesarã în faþa panicii din 1929/1931.
Rãspunzând caracterizãrii fãcute de onor. noºtri adversarii, noi, nu numai
cã nu tãgãduim, dar ne facem un punct de onoare în a afirma cã, în adevãr, am
finanþat întreprinderi comerciale ºi industriale, am creat sau dobândit multe ºi
puternice, participând în mare mãsurã cu ele, ºi aceasta pentru cã, pe de o parte,
am înþeles singuri care era la acea epocã rostul adevãrat al unei mari bãnci în
România, pe de alta, am rãspuns prin aceastã a noastrã „politicã de afaceri” la
cerinþele ºi directivele celor ce au imprimat dupã rãzboi ritmul economiei
naþionale ºi impulsurile date de Banca Naþionalã însãºi.
Cã aceasta era concepþia guvernãrii postbelice, ca ºi a sferelor
conducãtoare în economia þãrii, este de notorietate publicã; în special regretatul
Vintilã Brãtianu, unul din cei mai luminaþi ºi mai patrioþi conducãtori ai finanþelor ºi
economiei þãrii, a exprimat prin deviza „prin noi înºine” tendinþa hotãrâtã de
creare a unei industrii naþionale puternice, atât prin nostrificarea industriilor din
teritoriile alipite, cât ºi prin înfiinþarea de noi industrii cu capital intern.
Se ºtie cã, în acest scop, s-a utilizat chiar o dispoziþiune din vechea
legiuire în vigoare în teritoriile alipite, care nu îngãduia majorarea de capital, sau
mutarea de sediu a societãþilor comerciale ºi industriale, decât cu încuviinþarea
Ministerului Industriei ºi Comerþului; de aceea, s-a înfiinþat pe lângã acel minister
o Comisiune specialã pentru examinarea ºi rezolvarea cererilor de acest gen, iar
Comisiunea ºi Ministerul nu încuviinþa asemenea cereri, decât dacã sporirea de
capital ºi mutarea sediului erau fãcute în sensul nostrificãrii /naþionalizãrii/ acelor
societãþi. Aceastã Comisiune a funcþionat pânã la trecerea atribuþiunilor ei
asupra Camerelor de Comerþ ºi Industrie, prin legi cu mult mai recente.
Tendinþa de creare a unei industrii naþionale a fost imprimatã activitãþii
bancare ºi prin aceea cã Banca Naþionalã le cerea sã prezinte la scont un
portofoliu în care efectele industriale sã prezinte o proporþie cât mai importantã.
Iatã ce citim în Expunerea de motive la legea pentru organizarea ºi
reglementarea comerþului de bancã din 8 mai 1934. Expunere de motive
semnatã de dl. profesor Victor Slãvescu ca ministru de Finanþe, ºi nu trebuie sã
uitãm cã domnia sa este, în acelaº timp, un mare economist ºi a fost mult timp
conducãtorul Societãþii Naþionale de Credit Industrial.
În partea de consideraþiuni generale, expunerea de motive spune:

„Dezvoltarea operaþiunilor de credit public ºi privat, înlesnitã de


concretizarea creditului în efecte ºi comercializarea titlului de credit, corelatã
dezvoltãrii necontenite a întreprinderilor comerciale capitaliste ºi a marilor
investiþii provocate de dezvoltarea maºinismului, transformã în veacul al XIX-lea
sfera operaþiunilor active ale bãncilor, pânã aici precumpãnitor comerciale.
Bãncile, care pânã acum avuseserã cu principalã activitate sfera
operaþiunilor comerciale de bancã, limitând finanþarea industriilor exclusiv la
procurarea fondurilor de rulment necesare în momentul intrãrii în fabricaþie ºi
momentul punerii în vânzare a mãrfurilor produse, îºi lãrgesc activitatea,
interesându-se tot mai mult de crearea ºi dezvoltarea întreprinderilor industriale
ºi de sprijinirea afacerilor rentabile. Prin aceasta însã bãncile dobândesc în viaþa
economicã a statelor moderne o funcþie de prim ordin, cãci o datã cu interesarea
bãncilor în afaceri se defineºte un nou rol al întreprinderii bancare, acela de

70
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

regulator al economiei naþionale...


Din cele expuse mai sus, se desluºeºte cã fiecãrui regim de
dezvoltare economicã îi corespunde o anume noþiune de bancã ºi
fiecãrei noþiuni de bancã îi corespunde o formã deosebitã de organizare
a acestei întreprinderi.
Astfel, în þãrile occidentale, în care capitalismul s-a dezvoltat
gradual, bãncile de afaceri s-au dezvoltat din bãncile comerciale propriu-
zise...
Dimpotrivã, în þãrile cu evoluþie capitalistã recentã, fãrã tradiþie
comercialã ºi fãrã mari acumulãri de capitaluri, s-a dezvoltat un tip
intermediar de bancã, cumulând funcþiunile active ale bãncilor de afaceri
cu a celor comerciale, întemeindu-se însã pe un pasiv asemãnãtor celui
al bãncilor comerciale.”

Iar sub Capitolul II, „Situaþiunea bãncilor în România”, citim:

„a/ Înainte de rãzboi...


Bãncile din România, indiferent de originea capitalurilor lor, erau
aproape exclusiv bãnci de afaceri, în care participaþiunile de finanþãri industriale
ocupau un rol preponderent, alãturi de creditele acordate marilor agricultori ºi de
operaþiunile de comercializare ale produselor subsolului. Natura acestor
plasamente, care prezentau o lichiditate redusã ºi incompatibilã cu existenþa
unor angajamente pe termen scurt, obliga în special pe bãncile româneºti sã
recurgã la instituþii de emisiune, pentru procurarea de disponibilitãþi.
Primirea depozitelor în sume apreciabile putea sã pericliteze într-un
moment situaþiunea lor...
b/ Dupã rãzboi...
Particularitãþile sistemului bancar din România, existente înainte de
rãzboi, s-au accentuat prin modificãrile profunde intervenite în perioada
postbelicã.
Extinderea teritoriilor þãrii, lichidarea participaþiunilor foºtilor inamici în
Þara Româneascã, reforma agrarã, precum ºi tendinþele de naþionalizare a
industriilor din provinciile alipite, au impus bãncilor o continuare a politicii lor de
participaþiuni ºi finanþãri industriale pe o scarã mãritã...
În 1923, când în urma începerii inflaþiei a început sã aparã tensiunea
creditului, bãncile erau angajate în numeroase întreprinderi industriale, unele
naþionalizate, iar altele create dupã rãzboi, care reclamau fonduri de rulment
importante, pentru menþinerea activitãþii lor. Lichiditatea defectuoasã a bãncilor
nu a putut fi remediatã, deoarece lipseau de mijloace de acþiune ºi imposibilitate
a unor emisiuni de obligaþiuni, au zãdãrnicit îndeplinirea integralã a scopurilor
iniþiale.
În acest mod, bãncile au fost nevoite sã constituie participaþiunile ºi
finanþãrile industriale create de ele.
Dificultãþile de trezorerie ale Statului, prin neplata furnizorilor sãi, au
potenþat dificultãþile întreprinderilor care au fost nevoite sã recurgã la sprijinul
financiar al bãncilor.
Astfel, în momentul declanºãrii crizei în 1929, bãncile erau angajate în
numeroase întreprinderi industriale, ceea ce a afectat în mod serios lichiditatea
lor ºi în unele cazuri, chiar solvabilitatea lor.”

Tot atât de interesante ºi preþioase sunt ºi declaraþiunile ce le întâlnim în


raportul Comitetului Delegaþilor la Senat, cu privire la aceeaºi lege:

„Aceastã politicã de bancã are o circumstanþã uºurãtoare, în ceea ce


priveºte conducerea instituþiunilor de credit, în faptul cã, dupã rãzboi, însuºi

71
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Statul, în dorinþa de a naþionaliza industria, a sugerat, mergând de multe ori pânã


ºi la obligaþiune, direcþiunilor bãncii sã ia parte la lansarea societãþilor create în
acest scop…
Imobilizarea în care se aflã majoritatea instituþiunilor noastre de credit,
prin lipsa politicii de lichiditate a plasamentelor, a fost agravatã ºi de
anchilozarea crescândã a activitãþii economiei noastre naþionale.”

ªi în raportul la Camerã:

„Nu trebuie uitat cã politica de participaþiune ºi de finanþãri industriale,


atât de dãunãtoare bunului mers al bãncilor pe bazã de depozite, a continuat, ba
chiar s-a amplificat între anii 1919-1922, ani de cunoscutã abundenþã de
numerar, sub influenþa necesitãþii de a proceda la lichidarea participaþiunilor
foºtilor inamici în þarã ºi mai ales sub influenþa stãruitoare a unei politici de
naþionalizare a industriilor din provinciile alipite, la care s-au asociat toate
întreprinderile bancare de oarecare însemnãtate, deºi ele nu se bucurau de
resurse suficiente pentru a satisface necesitãþile de credit ale întreprinderilor
industriale.
Momentul declanºãrii crizei din 1929 a surprins bãncile noastre angajate
în numeroase întreprinderi industriale, ceea ce compromitea prin aceasta nu
numai lichiditatea, dar ºi solvabilitatea lor...”

În extrasele de mai sus, se face în modul cel mai concis un tablou complet
al împrejurãrilor care au dus banca noastrã în situaþiune dificilã.
Este cazul sã amintim aici de afacerea „Steaua Românã”, încheiatã dupã
rãzboi „în interesul ºi dupã îndemnul Statului”, precum se exprimã Banca
Naþionalã în adresa sa nr. 49.221 din 19 august 1931 cãtre Ministerul Finanþelor
/aflatã în dos. IV, fila 46 urm./ ºi în care s-a investit de marile bãnci – între care ºi
banca noastrã – peste un miliard de lei. (Anexa 54).
Nu este vorba, deci, de o greºitã politicã a bãncii noastre, ci de o directivã
de afaceri conformã cu nevoile þãrii de dupã rãzboi, susþinutã de forurile
conducãtoare ºi la care banca noastrã a înþeles întotdeauna a rãspunde,
neputându-se mãrgini într-o activitate mai curând sterilã pentru economia
naþionalã, aceea de cãmãtar supraprudent.
Domnul profesor Victor Slãvescu a confirmat ca martor, sub jurãmânt,
înaintea acestei onor. Comisiuni de Apel, cã, în adevãr, banca noastrã a avut
aceastã activitate specialã ºi aprecierea domniei sale se exprimã prin aceste
cuvinte:

„Din punctul de vedere al principiilor /Banca Blank/ a contribuit la


nostrificare, adicã la atragerea cãtre economia naþionalã românã a industriilor
din teritoriile alipite.” (Anexa 55).

Dar ºi alþi martori au venit sã confirme cã „politica de afaceri” a bãncii


noastre era pe acea vreme politica Statului Român ºi politica economiei
naþionale.
Citãm:
Defunctul Virgil Madgearu:

„Fireºte, criza prin care au trecut în 1930/1932 bãncile româneºti, este a


se considera ca o repercusiune a prãbuºirilor bãncilor în Europa Centralã.
Dar situaþiunea extraordinar de gravã în care s-a aflat Banca
Marmorosch, Blank & Co. se datoreºte particularitãþii ei de bancã de afaceri,

72
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

concretizatã în participaþiuni comerciale ºi industriale, ca fiind plasamente de


lungã duratã, sau fundamental opuse modului de a aduna fondurile prin
colectare de depuneri spre fructificare, care sunt fie la vedere, fie pe termen
scurt.” (Anexa 5).
„Cum sistemul participãrii bãncilor la afaceri industriale în þara noastrã s-
a introdus încã din 1914 ºi nu s-a limitat numai la Banca Blank, este surprinzãtor
cã Banca Naþionalã, care are misiunea de a îndruma instituþiuni de credit, ºi nu a
sesizat la timp caracterul primejdios al acestei politici bancare, ba chiar a
îndrumat uneori bãncile la asemenea operaþiuni, cu scopul, de altfel, lãudabil al
naþionalizãrii unor industrii strãine.”

Sã nu uitãm cã vorbeºte nu numai omul politic Virgil Madgearu, fost


ministru de Finanþe ºi Industrie, dar ºi marele economist ºi profesor universitar.
Domnul Constantin Angelescu, fost guvernator al Bãncii Naþionale,
declarã:

„O serie de bãnci, în special marile bãnci, ajunseserã sã aibã portofoliu


imobilizat din cauza împrejurãrilor înainte de stabilizare, când, printr-un
optimism exagerat, se creaserã prea multe industrii ºi se deschiseserã credite
cu prea multã uºurinþã. În acest pãcat cãzuserã chiar instituþiile unde Statul avea
capital ºi cuvânt de spus la conducere, dupã cum era Creditul Industrial,
Cooperaþia, Creditul Rural etc.” (Anexa 6).

Domnul D. Burillianu, de asemenea, fost guvernator al Bãncii Naþionale,


declarã:

„Ceea ce a grevat patrimoniul bãncilor, a fost finanþarea importului ºi


naþionalizarea industriilor din Ardeal.
Prin prima operaþiune, bãncile s-au gãsit datorând în strãinãtate sume în
valori strãine, care au crescut pe mãsurã ce scãdea leul. Prin a doua operaþiune,
bãncile ºi-au imobilizat o parte din active în efecte ce nu erau bancabile. Aceastã
politicã era impusã bãncilor în interesul general de cãtre Stat ºi Banca
Naþionalã.” (Anexa 49).

Socotim cã am dovedit cu prisosinþã cã am fãcut nu numai politica cerutã


de împrejurãrile epocii, dar cã ea ne-a fost chiar impusã de cãtre Stat ºi Banca
Naþionalã.
3/ În aceste condiþiuni, susþinerea temerarã a unuia din apãrãtorii Statului
în instanþã cã Banca Blank nu ºi-ar fi îndeplinit „funcþia socialã” – termen vag ce
nu ar putea forma temeiul unei condamnãri juridice – este cu totul deplasatã în ce
ne priveºte pe noi.
Dacã vreuna din bãncile româneºti a îndeplinit în adevãr „funcþia socialã”
cerutã ºi impusã în tot timpul existenþei ei, aceasta este cu siguranþã banca
noastrã. Nicio altã bancã nu a creat atâtea întreprinderi folositoare economiei
naþionale ºi nu a dat de atâtea ori sprijin neprecupeþit finanþelor publice.
În aceastã privinþã înþelegem a ne referi la cele cuprinse în Volumul
Jubiliar editat în 1923 cu prilejul a 75 de ani de existenþã a bãncii noastre, depuse
la dosar, din care notãm în fugã urmãtoarele date:

Banca Marmorosch, Blank & Co, care existã sub formã de societate
anonimã din anul 1904, are, sub alte forme juridice, o existenþã mult mai veche.
Ea a fost înfiinþatã în anul 1848 de cãtre Jacob Marmorosch ºi a fiinþat sub formã
de firmã individualã timp de 24 ani pânã la 1 ianuarie 1874, când Jacob
Marmorosch îºi asociazã la conducerea bãncii pe Mauriciu Blank, dând naºtere

73
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

unei societãþi în nume colectiv. Sub aceastã formã, banca a funcþionat pânã la
1899, când, având nevoie de mari mijloace bãneºti, se transformã în societate în
comanditã simplã cu un capital de 2.500.000 lei. Comandita fiinþeazã pânã la
1904, când banca se transformã în societate anonimã.

Înfiinþatã în anul 1848, datã ce coincide cu redeºteptarea politicã ºi


economicã a þãrii, Banca Marmorosch, Blank & Co. SA este cel mai vechi
aºezãmânt de credit din þarã, împlinind 83 de ani de existenþã pânã la concordat
/1931/, respectiv 94 de ani pânã azi /1942/, ºi evoluþia ei a urmat pas cu pas
propãºirea ºi înãlþarea þãrii.

O istorie economicã ºi financiarã a României moderne nu s-ar putea


scrie ºi ar fi neînþeleasã, dacã s-ar face abstracþie de activitatea acestui
aºezãmânt ºi de înrâurirea lui asupra mersului înainte al þãrii.

Dupã terminarea rãzboiului ruso-turc, prin Pacea de la Adrianopole,


Marea Neagrã este deschisã vaselor de comerþ a tuturor popoarelor,
determinând acel moment mare care a zãmislit România de astãzi.

O datã cu deschiderea Mãrii Negre, popoarele Apusului încep sã trimitã


produsele lor Principatelor Româneºti, în schimbul grânelor necesare acestor
popoare industriale.

Preþul cerealelor urcându-se, producþia se face din ce în ce mai mare,


fapt care dã extindere proprietãþii cultivate.

O perioadã nouã începe pentru Þara Româneascã. ªi în aceastã


perioadã ia naºtere ºi instituþia noastrã de credit, care ia parte la toatã aceastã
miºcare economicã, organizeazã exportul produselor pãmântului; în acelaºi
timp, organizarea finanþãrii exportului, fapt care o face din ce în ce mai
cunoscutã peste hotarele þãrii, stabilind legãturi ºi relaþii de afaceri care folosesc
mult economiei generale a þãrii.

Rãzboiul de la 1877 constituie din punct de vedere economic o grea


zdruncinare a temeliilor financiare a tinerei þãri.

Banca noastrã a înþeles latura în care ea poate ºi folositoare þãrii ºi a


secundat ºi ajutat aprovizionarea armatelor române ºi ruse, dând un puternic
sprijin financiar diferiþilor furnizori ai armatelor ruseºti, oricât de riscate au fost
asemenea întreprinderi.

Rãzboiul dovedise o mulþime de goluri în cãile noastre de comunicaþii


aproape inexistente ºi neîndestulãtoare.

Perioada reorganizãrii începe imediat dupã rãzboi, construirea de noi


linii ferate devine preocuparea oamenilor politici cât ºi a celor de bancã.

Experienþele anterioare i-au fãcut sã se îndrepte spre capitalul naþional ºi


în mod firesc asupra bãncii noastre s-au aþintit privirile celor cu rãspundere.

Astfel, banca noastrã îºi dã concursul ei la construirea liniei Ploieºti-


Predeal, linie care strãbate cea mai bogatã ºi mai frumoasã regiune a þãrii,
deservind câmpiile petrolifere ºi masivele forestiere ale Vãii Prahovei.

De asemenea, linia feratã Buzãu-Mãrãºeºti, care este prima cale feratã


construitã de ingineri români ºi de capital românesc, ºi nu este rãu sã amintim
aici cuvintele marelui Rege Carol I, rostite cu ocazia inaugurãrii acestei linii:

74
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„Celebrãm azi o îndoitã sãrbãtoare; deschiderea unei linii de o mare


însemnãtate economicã ºi strategicã ºi inaugurarea întâiului drum de fier
conceput, condus ºi isprãvit prin noi înºine. Salut cu bucurie ºi mândrie aceastã
lucrare româneascã ºi mulþumesc tuturor acelora care au contribuit la aceastã
frumoasã izbândã.”

Tot cu colaborarea financiarã a bãncii noastre pe acest tãrâm se


construiesc liniile ferate Dorohoi-Iaºi, Râmnicu-Vâlcea-Câineni, precum ºi
tunelul Barboºi.

Aportul Bãncii Blank la dezvoltarea industriei ºi exportului petrolului


românesc este ºi el însemnat. Meritul bãncii noastre stã în aceea de a fi priceput
din vreme rolul la care urma sã fie chematã bogãþia petroliferã în viitorul nostru
economic. Prima conductã de petrol între Clodeni ºi Doiceºti a fost construitã cu
concursul financiar al bãncii. Datoritã iniþiativei personale a defunctului Mauriciu
Blank s-a întemeiat Societatea Românã pentru Comerþul ºi Industria Petrolului,
din care avea sã nascã mai târziu Steaua Românã, puternica ºi bine organizata
societate pentru extincþia ºi comerþul petrolului, la naþionalizarea cãreia apoi,
dupã rãzboiul mondial, Banca Blank avea sã contribuie ºi ea. Tot de banca
noastrã, cea dintâi, fu întreprinsã ºi organizarea ºi finanþarea exportului de
petrol, prin care s-a atras astfel atenþia lumii financiare strãine asupra acestei
mari bogãþii a subsolului nostru.

Cadrul acestei expuneri nu ne îngãduie sã insistãm prea mult asupra


tuturor participãrilor, pe care banca noastrã le-a avut în diferite lucrãri de interes
general.

Totuºi, nu trebuie sã uitãm participarea bãncii la lucrãrile de canalizare a


Capitalei ºi la întreprinderile private, care prezentau un vãdit interes pentru
economia naþionalã.

Din numeroasele întreprinderi de acest fel, nãscute ºi dezvoltate graþie


concursului bãncii noastre, citãm pe cele mai însemnate:

Înfiinþarea fabricelor de hârtie de la Letea ºi Scãeni, transformarea în


societate anonimã a Fabricilor Mandrea, a firmei Goetz & Co., care prezentau un
deosebit interes ºi sub raportul politicii industriale ºi sub acela al apãrãrii
naþionale.

Tot în aceastã ordine de idei, în 1889 banca noastrã înfiinþeazã, cu I.G.


Cantacuzino, prima fabricã de ciment din þarã, cu capital ºi conducãtori români.

În 1895, banca noastrã face un nou fel de operaþiuni, care o pun în


fruntea primelor aºezãminte de credit din þarã. Pentru prima datã, ea participã la
emiterea unui împrumut public românesc în colaborare cu marile bãnci ale
Apusului ºi efectueazã primul împrumut intern al Comunei Bucureºti pentru Lei
32.500.000 cu dobândã de 4½. /toate cele anterioare fiind de 5%/ destinat
importantelor lucrãri de canalizare a Dâmboviþei, atât de necesare pentru
ridicarea stãrii sanitare a Capitalei noastre.

Un an mai târziu, banca noastrã opereazã, cu concursul aceluiaºi grup


de bãnci din strãinãtate, conversiunea în obligaþiuni 4½% a mai multor
împrumuturi ale oraºului Bucureºti de 5%, în valoare totalã de 60 milioane lei.
Datoritã acestor conversiuni, în care meritul principal este al bãncii, situaþia
financiarã a Capitalei s-a consolidat ºi a permis o serie de lucrãri edilitare, care
sunt ºi azi în fiinþã.

75
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

În ramurile de asigurãri rãmase foarte puþin dezvoltate în þarã, banca


noastrã ia o parte importantã la dezvoltarea lor, stimulând acest fel de
întreprinderi. Ei i se datoreºte înfiinþarea Societãþii Române de Asigurare
„GENERALA”, la al cãrei capital banca contribuie cu o sumã foarte importantã.
La 1898, banca noastrã participã la transformarea Fabricii de zahãr
Chitila, care a stat 15 ani închisã, în societate anonimã, dând prin aceasta
impulsul pentru dezvoltarea industriei de zahãr în România.

La 1904, Banca Blank, în dorinþa ei neîncetatã de a face þara cât mai


puþin tributarã strãinãtãþii, introduce o industrie cu totul nouã, cea a decorticãrii
orezului, înfiinþând la Brãila prima fabricã pentru cojitul orezului.

Dar rolul cel mare ºi util, care n-ar trebui uitat, l-a jucat banca în marea
crizã de la 1899, când situaþia era extrem de criticã: lipsa de rezerve naþionale;
banca avea o îndoitã grijã, pentru ea ºi pentru interesul general.

Graþie bãncii noastre, mulþi au putut strãbate acele vremuri critice.

Dar nu numai faþã de particulari banca ºi-a îndeplinit datoria, ci ºi faþã de


Stat ea a dus sacrificii considerabile, dacã avem în vedere clipele în care ele au
fost fãcute.

Spre a uºura gestiunea bugetarã, banca a preluat atunci în portofoliul ei


bonuri de tezaur pentru lei 10 milioane cu o dobândã de 4½%, avansând, în
acelaºi timp, Ministerului de Finanþe alte 6 milioane lei, echivalentul unor
ordonanþe de platã urgente, a cãror achitare ea nu a cerut-o decât dupã un
interval de 18 luni, când Casa de Depuneri ºi Consemnaþiuni, în acea perioadã
grea, avea nevoie urgentã urgentã de fonduri pentru a face faþã plãþilor sale cãtre
depunãtori, tot banca noastrã înlesneºte Casei de Depuneri un împrumut de Lei
13 milioane, care îi dã posibilitatea de a face faþã angajamentelor sale.

Tot în aceste împrejurãri grele, împrumutul de Lei 175 milioane


contractat de Stat cu concursul bãncii noastre, aduce o uºurare simþitoare a
situaþiei.

Alãturi de aceastã activitate desfãºuratã ºi în strânsã legãturã cu viaþa


economicã a þãrii, conducãtorii aºezãmântului nu au uitat nici cealaltã activitate
culturalã ºi filantropicã, care a contribuit la mersul nostru înainte.

În 1916, lansându-se un mare împrumut intern pentru pregãtirea militarã


a þãrii, Banca Blank a contribuit cu 55 milioane lei la subscripþiile pentru acest
împrumut, care a ajuns sã atingã suma de 400 milioane lei, deosebit de mare
pentru acea epocã.

Victoria noastrã în urma rãzboiului mondial dã þãrii o înfãþiºare cu totul


nouã ºi exproprierea executatã pe o scarã atât de mare schimbã ºi starea ei
economicã.

Marea proprietate dispare, cu ea dispar ºi marii agricultori, care


constituiau majoritatea clienþilor bãncii.
Nevoi cu totul noi îºi fac drum, prin mãrirea teritoriului, lichidarea
participaþiunilor foºtilor inamici ºi tendinþa de industrializare a þãrii.

Banca noastrã, urmând comandamentul politicii economice de dupã


rãzboi, în parte într-o mãsurã largã la opera de naþionalizare a industriei þãrii,
mãrind colaborarea ei la unele industrii, întreprinderi dinainte de rãzboi ºi
contribuind la naþionalizarea altora din teritoriile alipite.

76
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Dacã nu toate aceste participaþiuni au dat rezultatele aºteptate, nu


trebuie sã uitãm numeroasele afiliaþiuni ºi creaþiuni cu totul prospere înfiinþate de
banca noastrã sau cu concursul ei, care continuã sã existe ºi azi, ca de exemplu:
Fabrica de Ciment Cantacuzino, Fabrica de Zahãr Chitila, Societatea Forestierã
Goetz & Co., Steaua Românã, Societatea de Asigurãri Generala, Atelierele
Vulcan, Fabrica de Hârtie Petreºti, Fabricile de Zahãr Lujani ºi Jucica, Fabrica
de Industrie Textilã Dorobanþul, Societatea de Cale Feratã Buzãu-Nehoiaºu,
Societatea Românã de Navigaþie pe Dunãre, Societatea de Transport
Internaþionala, Moara Steaua Galaþi, Prima Fabricã de Bere din Bucovina,
Frigul, Continexport, Antrepozitele Obor etc. etc., care au adus foloase Statului
prin impulsul dat economiei naþionale ºi prin contribuþiunile directe ºi indirecte
plãtite în decursul atâtor zeci de ani.
Pe alt tãrâm, al creerii de staþiuni balneare ºi climaterice, Banca Blank a
fãcut operã de pionier prin dezvoltarea datã staþiunilor Olãneºti ºi Euforie.

În afarã de operaþiunile de credit privat, Banca Blank a desfãºurat o mare


activitate ºi pe tãrâmul operaþiunilor de credit public. Nu numai preluarea curentã
de bonuri de tezaur, care au atins uneori cifre considerabile ºi aceasta în cele
mai grele clipe pentru Stat , ci ºi operaþiuni de credit public de lungã duratã.

Astfel, în afarã de împrumuturile din 1895 ºi 1896 ale oraºului Bucureºti,


efectuate înainte de transformarea în societate anonimã, Banca Blank s-a
asociat la cele mai importante operaþiuni de credit public realizate la noi în cursul
primului deceniu de la constituirea ei în societate anonimã.

În 1906, Banca Blank face parte din sindicatul marilor bãnci


bucureºtene, în frunte cu Banca Naþionalã a României, pentru plasarea unui
împrumut de 26 milioane lei al oraºului Bucureºti, tip 4%. Produsul acestui
împrumut a servit pentru achitarea unor datorii ale comunei ºi la efectuarea unor
însemnate lucrãri edilitare.

În 1912, Banca Blank se asociazã sindicatului bucureºtean, care a


preluat un alt împrumut al oraºului Bucureºti, în sumã de 30 milioane lei, tip 4%.

Produsul acestui împrumut a servit pentru refacerea lucrãrilor de


alimentare cu apã a Capitalei ºi la construirea unor anexe la abatorul comunal.
În anul 1921, Banca Blank preia, împreunã cu alte bãnci, marele
împrumut al comunei Bucureºti de 100 milioane lei, tip 3½% cu prime.

În afarã de aceste împrumuturi ale comunei Bucureºti, Banca Blank a


luat parte la efectuarea celor mai multe împrumuturi ale oraºelor din provincie,
printre care vom aminti:
Împrumutul de 3.600.000 lei al oraºului Ploieºti, pe care banca l-a
efectuat împreunã cu Banca Generalã Românã.
Împrumutul de 500.000 lei, contractat de oraºul Buzãu la 1906.
Împrumutul acesta, purtând o dobândã de 5%, Banca Blank l-a plasat direct, fãrã
a mai recurge la o subscripþie publicã.
Împrumutul de 13.500.00 lei, 4½% al oraºului Iaºi. Împrumutul acesta a
fost efectuat la 1906 de cãtre Banca Blank în asociaþie cu Banca Naþionalã a
României, Banque de Bruxelles, Banque Internationale de Bruxelles ºi Banque
Centrale Anversoise.
Apoi, în anul 1910, un al doilea împrumut al oraºului Ploieºti ºi un al
doilea împrumut al oraºului Iaºi.

Tot în seria împrumuturilor comunale, trebuie sã menþionãm ºi


participarea Bãncii Blank la împrumutul de 35 milioane leva, contractat la 1906
de cãtre oraºul Sofia ºi plasat de cãtre un consorþiu strãin.

77
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Banca Blank a participat, încã de la primele ei începuturi, la mai toate


împrumutãrile lansate de Stat. Dar a participat ºi la acele împrumuturi nevãzute
care n-au fost niciodatã lansate. Bonurile, ori de câte ori Tezaurul Public avea
nevoie, au gãsit bunã primire în portofoliul bãncii.

La împrumuturile cu caracter public, Banca Blank a participat cu un


succes totdeauna egal, stând în chip neîntrerupt în fruntea aºezãmintelor
noastre de credit cu caracter particular.

Aºa, în anul 1905, banca participã împreunã cu Banque de Paris et de


Pays-Bas ºi Société Générale pour favoriser le développement du commerce et
de l’industrie en France, Disconto-Gesellschaft, S. Bleichröder, Norddeutsche
Bank, la conversiunea în rentã 4% a celei mai mari pãrþi din împrumuturile 5%
emise de Stat în perioada 1881-1888, precum ºi a împrumuturilor din acelaº
timp, contractate în anii 1892 ºi 1893. Suma convertitã atunci a fost de
424.613.000 lei, amortizabilã în decurs de 40 ani.

O datã cu aceastã conversiune, care a fost cea mai importantã din


operaþiunile de acest gen fãcute la noi, Statul a contractat un împrumut de 100
milioane lei, prin mijocirea aceluiaºi sindicat.

Dar partea însemnatã pe care o ia Banca Blank la împrumuturile Statului


începe o datã cu era împrumuturilor interne.
Epoca aceasta se inaugureazã la 1916. Rãzboiul mondial odatã început,
þãrile strãine, cu care noi eram în relaþiuni financiare, erau în rãzboi ºi aveau
nevoie de bani ca sã ducã ostilitãþile. În timpul neutralitãþii s-a fãcut un export larg
ºi pe preþuri mari, iar importul a fost redus din cauzã cã strãinãtatea, absorbitã de
industria militarã, nu mai fabrica articole necesare nouã.

Într-o asemenea situaþiune internaþionalã, Statul a fost îndemnat de


împrejurãri sã se adreseze pieþei interne pentru împrumutul necesar pregãtirii
noastre militare.

Dupã propunerea Guvernului, Parlamentul a votat o lege prin care


Ministerul de Finanþe era autorizat sã contracteze pe piaþa internã un împrumut
de minimum 150 milioane.

Pentru aducerea la îndeplinire a acestei legi, Ministerul de Finanþe a


instituit un sindicat de bãnci, ce avea sã garanteze minimum fixat pe cursul de
84%.

Printre bãncile care au dat cel mai puternic concurs la reuºita acestei
operaþiuni, despre care au mai vorbit, figureazã Banca Blank, la ale cãrei ghiºee
s-au subscris 55 milioane, neîntrecând-o decât Banca Naþionalã, care a strâns
67 milioane.

Trebuie sã adãugãm cã totalul subscrierilor a întrecut cifra de 400


milioane. Guvernul a fixat cifra împrumutului la 400 milioane.

Participarea Bãncii Blank cu peste o treime din minimum fixat ºi cu peste


o optime din totalul realizat, constituie pentru bancã unul din succesele ei pe
acest tãrâm ºi dovedeºte, în acelaºi timp, popularitatea ºi încrederea de care se
bucurã Banca Blank.

Dupã încetarea ostilitãþilor, Guvernul a avut nevoie de mari sume de bani


pentru consolidarea Unirii, mai cu seamã cã þãrile alipite cereau la început sume

78
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

însemnate, fãrã sã producã prea mult Tezaurului Public. S-a lansat atunci
Împrumutul zis al „Unirii”, în sumã de 1.143.143.800 lei. Banca Blank a dat ºi cu
acest prilej dovadã de puterea ºi popularitatea ei. La ghiºeele ei, s-au subscris
atunci 56 milioane 233 mii lei.

În anul 1920, Guvernul a apelat din nou la piaþa internã pentru


împrumutul zis al „Refacerii”. Banca Blank a reuºit atunci sã subscrie la ghiºeele
ei 247 milioane, adicã, dupã Banca Naþionalã, suma cea mai mare cu care au
participat bãncile cu caracter particular.

La împrumutul stabilizãrii ºi dezvoltãrii din 1929, Banca Blank, împreunã


cu Banca Româneascã ºi Banca de Credit Român, au preluat 2 milioane dolari,
în pãrþi egale.

În categoria împrumuturilor publice la efectuarea cãrora a luat parte


Banca Blank, trebuie amintit împrumutul de 1.500.000 lei contractat la 1910 de
cãtre Camera de Comerþ din Bucureºti ºi afectat pentru terminarea noului ei
palat.

Cheltuielile construcþiei noului local, întrecând devizul iniþial, Camera de


Comerþ din Bucureºti s-a vãzut nevoitã sã contracteze un împrumut amortizabil
din veniturile sale. În acest scop, ea s-a adresat Bãncii Blank, care i-a plasat, în
câteva zile, împrumutul în obligaþiuni tip 5%.

Tot ca operaþiune cu caracter public, mai trebuie citatã convenþiunea


intervenitã la 1905 între Banca Blank ºi statul bulgar, pe o perioadã de 5 ani,
pentru fabricarea unei cantitãþi de 110.000 kg. de sare, anual.

Pe baza acestei convenþiuni, banca a stabilit o înþelegere cu Regia


Monopolurilor Statului foarte avantajoasã pentru Stat.

În aceeaºi ordine de operaþiuni, vom aminti convenþia din 1906 încheiatã


de Banca Blank cu Ministerul de Finanþe, în puterea cãreia banca se obliga sã
facã avansuri asupra varantelor emise de vama Bucureºti-Antrepozite,
înlesnind astfel pe comercianþi.

Activitatea aceasta a Bãncii Blank s-a manifestat în chip deosebit la


1921, cu prilejul expoziþiei-târg din Parcul Carol.

În pavilionul bãncii, el însuºi o operã arhitectonicã, s-au adunat, pentru


întâia oarã laolaltã, toate produsele ºi fabricatele întreprinderilor grupate în jurul
Bãncii Blank. Acolo s-a putut vedea dintr-o singurã ochire cât e de importantã
înrâurirea bãncii asupra vieþii economice a þãrii ºi cât e de largã sfera ei de
influenþã. În pavilionul din Parcul Carol se aflau adunate cele mai diverse
produse ale solului ºi subsolului, prelucrate de mâna omeneascã.

Contribuþia Bãncii Blank la expoziþia-târg din 1921 luase proporþiile unui


muzeu al produselor româneºti.

Din cele ce preced, s-a putut vedea cã Banca Blank a purtat interes, a
ajutat ºi a sprijinit viaþa economicã a þãrii, în aproape toate manifestãrile ei. Nicio
ramurã n-a fost neglijatã; unele din ele au cãpãtat primul lor avânt ºi au fost
chemate la viaþã de aceastã bancã.

Din totalul lor ºi din diversitatea bogatã a participaþiilor Bãncii Blank se


degajeazã ideea cã n-a fost ramurã de activitate în Þara Româneascã de care

79
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

banca sã fi rãmas strãinã. Conducãtorii ei, înþelegãtori ai nevoilor reale ale þãrii,
ºi-au fãcut datoria ºi n-au ezitat sã acorde sprijinul instituþiunii ori de câte ori a
fost vorba sã se croiascã un drum nou, ori de câte ori a fost vorba sã se punã în
valoare o bogãþie încã neexploatatã a acestei þãri.
Înãlþarea economiei naþionale, reducerea importului prin stimularea
producþiunii indigene, lupta necontenitã pentru independenþa noastrã
economicã, au fost în chip permanent preocuparea conducãtorilor Bãncii Blank.
Dacã azi Þara Româneascã aduce mai puþin zahãr din strãinãtate, dacã þara
noastrã, în loc sã importe, ca în trecut, petrol din Rusia ºi Galiþia, exportã ea
produse petrolifere, aceasta se datoreazã în parte strãduinþelor ºi sacrificiilor
Bãncii Blank. Dacã statul român a putut trece criza cea mare de la 1899 pânã la
1900, dacã marea proprietate a putut înfrunta urgia din acei ani memorabili,
aceasta se datoreazã în parte ºi patriotismului conducãtorilor Bãncii Blank, tãriei
acestui aºezãmânt ºi autoritãþiii morale ºi creditului de care el se bucurã în þarã ºi
în strãinãtate.

Rãposatul Dimitrie Protopopescu, cãruia economia naþionalã îi


datoreazã atât, a vãzut viaþa economicã a þãrii atât de strâns legatã cu existenþa
ºi cu activitatea Bãncii Blank, încât atunci când a fondat Banca Româneascã s-a
adresat domnului Mauriciu Blank sã-l onoreze cu prima subscripþie la acest atât
de important aºezãmânt de credit naþional. Cu prima chitanþã, conþinând
subscripþia Bãncii Blank, Dimitrie Protopopescu a purces la întocmirea bãncii ce
plãnuia.

ªi când în mintea unui om ca Dimitrie Protopopescu, Banca Blank


împlinea un rol atât de important în viaþa economicã a þãrii, credem a nu fi greºit
cu mult când am afirmat cã a face istoricul acestei bãnci înseamnã, în realitate, a
a scrie o parte din istoria economicã a României moderne.

O apreciere interesantã asupra activitãþii institutului nostru, o gãsim în


articolul domnului profesor Mihail Manoilescu, cunoscutul om politic, economist,
fost ministru de Finanþe ºi Industrie ºi – printr-o ironie a sorþii – fost guvernator al
Bãncii Naþionale în momentul închiderii ghiºeelor bãncii noastre, publicat în
ziarul „Îndreptarea” din 22 octombrie 1923, cu ocazia aniversãrii de 75 de ani a
bãncii noastre, ºi pe care ne permitem a-l reproduce:

„UN JUBILEU
În cercul închis al personalului sãu, Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi-a
sãrbãtorit sâmbãtã un jubileu unic în România: 75 de ani de existenþã a unei
instituþiuni de credit.
Într-o altã þarã, o asemenea sãrbãtoare ar fi altfel înþeleasã.
Când o instituþiune de progres social atât de fecundã ºi atât de complexã,
cum este o bancã modernã, îºi recapituleazã o lungã activitate care reprezintã –
cum ar fi spus Xenopol – o „serie istoricã” hotãrâtoare în dezvoltarea unui popor,
guvernul þãrii ºi o datã cu el toate instituþiile oficiale conexe iau parte în mod
solemn la sãrbãtorire.
Aceastã participare nu este, de altfel, decât consacrarea unui fapt capital
ºi caracteristic al vieþii contemporane; este recunoaºterea rolului dominant al
instituþiilor naþionale de credit.
O asemenea recunoaºtere solemnã a fãcut Guvernul belgian în anul
trecut, când s-a sãrbãtorit împlinirea unui secol de la înfiinþarea marii bãnci din
Bruxelles: „Société Générale de Belgique”.
Ea nu s-a putut face la noi – nu voim sã aflãm pentru ce; ne este teamã.
Discreþia manifestãrilor oficiale nu scade, totuºi, importanþa
evenimentului.

80
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Vor putea „oficialii” de toate mãrimile sã considere mai sus în ierarhia


valorilor ºi a prestigiului social pe cel din urmã birou de poliþie decât pe cea dintâi
între instituþiunile private.
Adevãrul nu va fi pentru aceasta mai puþin luminos ºi caracterul de
„instituþie naþionalã” a unei mari bãnci, mai puþin vãdit.
Banca Marmorosch, Blank îºi meritã, nu numai prin activitatea nu de trei
sferturi de secol, dar ºi prin concepþia conducãtorilor sãi, aceastã caracterizare.
Oriunde este o bogãþie naþionalã de pus în valoare ºi oriunde economia
naþionalã reclamã împlinirea unei noi funcþiuni, de la galeriile de minã pânã la
liniile aeriene, pe care face sã fluture steagul românesc, Banca Marmorosch,
Blank este la postul sãu de stimulent al energiilor þãrii. ªi, pentru ca niciun
domeniu sã nu-i rãmânã strãin, cultura noastrã naþionalã gãseºte, sub toate
formele ce se pot închipui în aceastã instituþie de credit, un sprijin constant ºi
priceput.

/Extras din volumul „O operã ºi o viaþã”, pag. 102, depus la dosar/.

Ca ultim cuvânt la acest capitol, vom adãuga cã Comisiunea de Anchetã


nu a reþinut învinuirile ce reprezentanþii Statului se cred în drept a ne aduce
pentru politica noastrã de afaceri, pe care noi, totuºi, o considerãm ca un titlu de
merit al nostru, dupã cum credea ºi dl. Manoilescu la 1923.
4/ Criticile onor. pãrþi adverse, sub un alt capitol, privesc întocmirea
bilanþurilor noastre. Se menþine cã aceste bilanþuri nu erau în toate privinþele
corespunzãtoare valorii reale a activelor ce posedau ºi cã ele ascundeau goluri
interioare ºi beneficii nereale.
Comisiunea de Anchetã a înþeles a se referi în aceastã privinþã ºi la
rapoartele unor inspectori ai Bãncii Naþionale, rapoarte fãcute cu mulþi ani
înaintea procesului de faþã, ca simple acte de informaþie pentru Banca Naþionalã.
Asemenea informaþiuni culese, în afarã de orice cadru judiciar, de niºte
funcþionari particulari ai unei instituþii de bancã, fie ea chiar banca ce se bucurã
de privilegiul de emisiune, rãmân acte private, neopozabile nouã, nefiind fãcute
contradictoriu cu noi.
În mod special, aceste acte trebuie privite cu toatã circumspecþia, fiindcã
ele au fost, desigur, influenþate de dorinþa de a complace superiorilor ierarhici de
la acea epocã, care sunt rãspunzãtori, cel puþin moralmente, de retragerea
sprijinului bãncii noastre, ºi a pricinuit cãderea ei ºi, prin aceasta, zguduirea
gravã a pieþei române.
Dar aceastã circumspecþie se impune ºi pentru motivul cã lipsa de
obiectivitate a acestor inspectori s-a manifestat ºi în curprinsul rapoartelor lor,
care conþin insinuaþiuni ºi incrimanþiuni fãrã indicaþie de dovezi ºi numeroase
erori grave, din care unele au fost, din nefericire, sursã de inspiraþie pentru erorile
din raportul experþilor ºi din raportul Comisiei de Anchetã.
Ce se pretinde în rezumat prin aceste rapoarte ºi expertize?
Se afirmã cã am avut în bilanþurile noastre posturi de activ evaluate
exagerat ºi apoi supraevaluate, sau beneficii înregistrate, fãrã siguranþa
realizãrii lor.
Noi nu ne vom extinde mult asupra unor asemenea încercãri de
diversiune. Am spus cã nu este acesta obiectul pricinii de faþã, nici atribuþiunea
onor. instanþe ce ne judecã.
În realitate, chestiunea evaluãrilor la bilanþ, ca ºi a beneficiilor prevãzute,
este una ce priveºte exclusiv aprecierile întreprinzãtorului despre mersul
prezent ºi, mai ales, viitor al afacerii sale.
81
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Existã valori care pot sã coteze puþin pe piaþã, sã nu coteze deloc la bursã,
ºi totuºi sã fie valori foarte mari, care, câteodatã, tocmai de aceea, nu sunt puse
în circulaþie.
Întreprinzãtorul perspicace poate vedea în desfãºurarea viitoare a unei
afaceri ºi poate înregistra rezerva latentã pe care ea o conþine, socotind, în felul
acesta, compensate ºi eventual depãºite unele pierderi ce întreprinderea sa ar fi
suferit.
Noi am avut asemenea active, a cãror mare valoare ne era cunoscutã
nouã ºi pe care, deci, eram în drept a le supraevalua în raport cu cifrele cu care
figurau pe atunci în bilanþ. Vom da câteva exemple de acest fel.
Aveam în bilanþ trecute imobilele bãncii cu un leu pentru evidenþã. Eram
noi în drept sã le evaluãm ºi supraevaluãm în raport cu preþurile construcþiunilor
pe piaþã, cu poziþiunea centralã a imobilului, cu valoarea comercialã pe care o
aveau etc.? Evident cã da.
Posedam majoritatea covârºitoare a acþiunilor grupului de industrii ºi
zahãr Lujani ºi Jucica. Au fost vândute mai târziu cu 1½% miliard, afacere
încheiatã dupã foarte îndelungate ºi laborioase tratative ºi care ne-a lãsat un
beneficiu de 315 milioane lei /vezi procesul-verbal al ºedinþei Consiliului de
Administraþie din 8 iulie 1927/. (Anexa 56).
Aveam noi dreptul, în prevederea acestei viitoare tranzacþiuni
avantajoase, sã evaluãm aceste acþiuni cu cursuri ce nu-ºi putea gãsi
corespondent în cursul altor acþiuni la bursã? Evident cã da, cu atât mai mult cu
cât posedam – dupã cum am spus – majoritatea acþiunilor ºi se ºtie cã acþiunile
majoritare se bucurã de aºa numita primã majoritarã, cãci cine le deþine este
stãpânul real al societãþii, deºi nu are toate acþiunile.
Acelaºi lucru pentru terenurile Bordei, actualul Parc Jianu, care, la o
anumitã datã, valorau poate 3-400 lei m.p., pentru a ajunge sã se vândã cu mii de
lei metrul pãtrat. Dupã ce s-au vândut douã treimi din teren, restul meritã însã un
sfert de miliard. De vreme ce cunoºteau valoarea adevãratã a acestui obiect,
eram în drept a face supraevaluãrile corespunzãtoare.
Cã aveam în adevãr rezerve latente aceasta s-a vãzut mai întâi cu prilejul
concordatului, când întregul deficit al bãncii, dupã un bilanþ care însãºi experþii
numiþi de Comisia de Anchetã spun cã era un bilanþ sincer s-a dovedit a fi numai
184 milioane lei /vezi raportul Comisiei de Anchetã pag. 10/ „...singurul bilanþ
întocmit fãrã artificii a fost acela din 1931, când Banca Blank, cerând concordat,
ºi-a încheiat bilanþul cu o pagubã de Lei 184.575.325”/. Dacã scãdem din acest
deficit capitalul de Lei 125 milioane, rãmâne ca aºa zisa pagubã de circa 60
milioane lei, ceea ce la un pasiv total de aproape 4 miliarde reprezenta abia
1½%, eroare de apreciere cu totul neînsemnatã ºi inevitabilã la evaluarea unor
active de miliarde.
Cã aveam rezerve latente o dovedeºte însuºi faptul verificat cã am putut
achita pânã la finele octombrie 1941, dupã cum am arãtat, din 1.758 milioane
datorii concordatare propriu-zise, 1.538 milioane ºi din totalul pasivului, de la
data concordatului de Lei 3.825 milioane, o sumã de Lei 3.057 milioane:
Una din rezervele cele mai importante, era afacerea „Discom”
/concesiunea de distribuþie a produselor CAM/, care ne producea net 2½-3% din
cifra vânzãrilor acestor produse ºi care deci trebuia sã conteze ca o avere
importantã. Totuºi, s-a vorbit despre aceastã întreprindere ca de una care nu are
altã valoare decât capitalul ei, când venitul singur era aproape egal cu capitalul!
În aceastã ultimã privinþã – fiindcã suntem pe drumul diversiunilor –
trebuie sã remarcãm cã aceastã afacere mult hulitã ºi de care am fost
deposedaþi printr-un decret din octombrie 1940, fãrã niciun echivalent ºi fãrã

82
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

dreptul de a ne plânge în Justiþie pentru aceasta era, totuºi, o afacere din care
CAM avea un folos netãgãduit. Datoritã organizãrii comerciale fãcutã de noi
distribuþiei produselor CAM, cifra de afaceri a vânzãrii acestor produse s-a
menþinut în ciuda crizei generale începutã în 1929; totuºi, câºtigul net pentru Stat
era mai mare decât pe vremea când ºi organiza singur vânzarea, ºi aceasta fãrã
cheltuieli ºi riscuri de organizare ºi cu o deservire a publicului infinit mai bunã.
Este de ajuns a se vedea ce parc de vehicule ºi ce reþea de distribuitori ai
produselor a preluat Statul dupã rezilierea unilateralã a concesiuii în octombrie
1940, spre a se vedea cã crease în totul din nimic.
Menþionãm cã contractul de concesiune al Societãþii „Discom” a format o
datã obiectul unei judecãþi cu CAM [...] dar onor. adversari au trebuit sã
recunoascã cã aceastã sporire se datoreazã sporirii enorme a preþurilor, sporirii
anormale a consumului, în urma mobilizãrii /armata cumpãrã pentru soldaþi
produse CAM/ ºi prezenþei pe teritoriul român a trupelor alitate, care, de
asemenea, consumã mult peste normal. Cã aºa este rezultã din comunicatul
CAM-ului apãrut în ziarul „Universul” din 26 octombrie 1941 sub titlul „Mersul
încasãrilor la CAM” în care se aratã cã, în septembrie 1941, s-a realizat un plus
de încasãri de 511 milioane lei faþã de luna spetembrie 1940 /ultima lunã în care
distribuþia se mai fãcea prin Societãþile „Discom”/. Acest spor de încasãri se
descompune în: (Anexa 57).
Lei 112.000.000 datoritã urcãrii preþurilor,
Lei 131.000.000 vânzãri în Basarabia ºi Bucovina de Nord reîntregite, ºi
numai diferenþa de
Lei 268.000.000 reprezintã o creºtere efectivã de consumaþie.
Dar ºi aceastã creºtere de consumaþie e trecãtoare, cãci din suma de Lei
268 milioane, numai circa 25-30 milioane, se spune în acest comunicat,
reprezintã contribuþia factorilor permanenþi /creºterea normalã a populaþiei ºi
îmbunãtãþirea sistemului de distribuþie/, iar restul se datoreºte factorilor
accidentali /marile concentrãri de trupe ºi plusul de populaþie rezultat din
refugieri/. Noi susþinem cã ºi pretinsa creºtere normalã de 25-30 milioane lei
/care ar reprezenta 2,5-3% din consumul total al lunii septembrie 1941/ nu este
realã, cãci luna septembrie a anului precedent 1940 a fost o lunã de mari
frãmântãri politice cu consecinþele inevitabile de întreruperi de circulaþie ºi
perturbãri ale vieþii economice ºi consumul din acea lunã a fost, desigur, cu mai
mult de 25-30 milioane sub cel curent.
Aºadar, afacerea „Discom” era ºi ca o bazã serioasã de apreciere a stãrii
noastre de avere ºi cum ca datã din vara anului 1931 noi eram în drept sã vedem
într-însa contra-partida unora din afacerile mai puþin prospere.
Experienþa a dovedit cã noi aveam dreptate ºi, de aceea, nu este îngãduit
a se vorbi, în chipul cum s-a fãcut, despre bilanþurile noastre.
Þinem sã mai relevãm cã tocmai deceniul urmãtor crizei din 1929 a dat
prilej la încadrarea legislativã a unor situaþiuni bilanþiere, permiþând menþinerea
în activ a unor posturi ce nu constituie total sau parþial active, legiuitorul
considerând cã este just ca unele întreprinderi sã poatã amortiza treptat anumite
deficite, fãrã a arãta aceste deficite explicit în bilanþ, spre a-ºi menþine astfel
reputaþia neºtirbitã ºi a putea traversa cu succes epoca dificilã de care nu erau
vinovate.
Astfel vom meeþiona art. 36 din Legea asupra asigurãrilor /”Monitorul
Oficial” nr. 148 din 7 iulie 1930/:

„Cheltuielile de achiziþie ale asigurãrilor asupra vieþii, în limita de 3% din


capitalul asigurat, vor putea fi amortizate treptat, pe timpul de cel mult jumãtate
în durata asigurãrii.”

83
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Iatã dar cheltuieli fãcute, care totuºi nu se trec ca atare, ci apar timp de ani
întregi în activ.
Art. 71 din Legea lichidãrii datoriilor agricole ºi urbane din 7 aprilie 1934,
prevede:

„Societãþile de asigurare, care pentru creanþele lor ipotecare au acceptat


integral dispoziþiunile cap. I ºi II, vor putea menþine aceste creanþe ipotecare în
calculul rezervelor lor, matematice ºi tehnice cerute de art. 27 ºi 28 din legea
asigurãrilor, tot pe valoarea lor întreagã, aºa cum au fost primite de Oficiul
Asigurãrilor, pe un timp ce nu va depãºi 5 ani de la promulgarea legii.”

Iatã, dar, din nou pierderi mascate în activ.


Art. 73 din aceeaºi lege:

„Toate persoanele fizice, sau societãþile comerciale, obligate prin lege la


þinerea registrelor, ºi care ar fi suferit prin aplicarea acestei legi reduceri ale
creanþelor lor, vor fi în drept sã contabilizeze aceste reduceri într-un cont special
ºi sã le amortizeze, fãrã ca sumele destinate acestui amortisment sã fie supuse
la impozitele aferente.”

Iatã ºi art. 32, lit. C, al ult. din Legea pentru comerþul de bancã din 8 mai
1934:

„Pentru dobânzile neîncasate, calculate la creanþe dubioase, se va crea


/în bilanþ/ un post rectificativ...”

Iatã dobânzi, desigur, mai dubioase încã decât capitalul creanþelor


dubioase ºi care totuºi figureazã legalmente în bilanþ.
Iatã ºi art. 5 din legea publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 69 din 24 martie
1937 pentru convertirea în lei a prestaþiunilor din contracte de asigurare,
încheiate în valutã strãinã:

„Pentru completarea eventualelor diferenþe de rezerve ºi plasamente,


rezultate din sporul pe care întreprinderile de asigurare sunt obligate a-l plãti
asiguraþilor, conform articolului precedent, se acordã întreprinderilor un termen
de 7 ani, corepunzãtor exerciþiilor bilanþiere 1937-1943 inclusiv, cu obligaþiunea
ca pentru fiecare bilanþ sã se completeze cel puþin 1/7 din aceastã diferenþã.”

Nu mai vorbim de Banca Naþionalã însãºi care a menþinut multã vreme în


activ posturi de rezervã metalicã de mult dispãrutã ºi alte pierderi virtuale de 600-
700 milioane lei, recunoscute chiar de conducerea Bãncii Naþionale, precum ne-
o spune defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa /Anexa 5, pag. 2/. De altfel,
întreaga operã de asanare a Bãncii Naþionale pe baza Programului de
Stabilizare din 1929 ºi al Legii din 1930, prin preluarea efectelor aºa zis
imobilizate, dar care în realitate erau aproape irealizabile ºi pentru care Statul a
destinat fondul de 4 miliarde, nu dovedeºte cã ºi Banca Naþionalã, þinând aceste
efecte pe valoarea lor nominalã în activ, încheia bilanþuri fictive care nu au putut fi
îndreptate, decât cu concursul Statului.
Evident cã Banca Naþionalã a fost ºi ea numai o victimã a crizei
economice, dar exemplul este edificator pentru demonstrarea principiului cã
sunt împrejurãri excepþionale când rigurozitatea cifricã a bilanþului trebuie
sacrificatã, pentru salvarea reputaþiunii întreprinderii ºi a organizaþiei financiare
ºi economice din care face parte, aceastã soluþie fiind preferabilã alarmãrii

84
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

publicului, care ar deveni ea însãºi cauza cãderii instituþiei respective ºi ar


antrena prãbuºirea unui întreg sistem economic.
Când legea însãºi recunoaºte asemenea necesitãþi trebuie sã fie permis
ºi întreprinzãtorului sã-ºi evalueze rezervele latente, fãrã a se putea spune cã
prin aceasta a fãcut o rea administraþie, mai ales când el reuºeºte sã-ºi achite
cinstit ºi integral datoriile sale, dovedind prin aceasta cã prevederile lui erau
juste.
5/ Toate faptele incriminate, sau pur ºi simplu imaginate ºi puse în sarcina
„politici de afaceri” a bãncii noastre, nu au încã legãturã cauzalã cu prejudiciul ce
Statul pretinde cã l-a suferit.
În realitate, vicisitudinile epocii strãbate dupã rãzboi ºi, mai ales, dupã
criza din 1929-1931, erau cauze obiective suficiente pentru a zgudui cele mai
sãnãtoase întreprinderi; iar împotriva noastrã s-au exercitat cele mai grele ºi
aprige presiuni ºi s-au amestecat la dificultãþile obiective elemente personale ºi
subiective, ce nu erau îngãduite faþã de gravitatea consecinþelor.
Nouã ni s-a retras sprijinul Bãncii Naþionale în cel mai critic moment al
existenþei noastre. Motivele le putem vedea, între altele, în urmãtoarele depoziþii
ale martorilor audiaþi de Comisiunea de Anchetã.
Dupã ce Banca Naþionalã a amânat – amânarea fatalã nouã – luarea în
discuþie a proiectului de reorganizare a bãncii noastre, proiect de altfel elaborat
de acord cu conducerea Bãncii Naþionale, sunt motive dilatorii inadmisibile în
asemenea momente, /vezi procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului Bãncii
Naþionale din 20 ºi 21 octombrie 1931/, în sfârºit, Consiliul BNR, în majoritate, a
decis sprijinirea mãsurilor de asanare proiectate, domnul guvernator de atunci a
fãcut sã eºueze însã aducerea la îndeplinire a hotãrârii Consiliului Bãncii
Naþionale, avertizând pe ministrul de Finanþe cã înþelege sã demisioneze.
(Anexa 58 ºi 59).
Iatã cum relateazã ministrul de Finanþe de atunci, domnul Argetoianu,
aceste fapte:

„Consiliul Bãncii s-a întrunit în ziua de 20 octombrie ºi a aprobat


protocolul Auboin. Domnul Guvernator a venit însã seara sã-mi spunã cã
Consiliul a fost în unanimitate contra, cã domnia sa a smuls votul ºi, considerând
cã îºi îndeplinise însãrcinarea luatã, mi-a dat demisia din postul ce-l ocupa,
conºtiinþa domniei sale nepermiþând sã-l ocupe mai departe.
Am respins demisia domnului guvernator ºi i-am declarat cã, credincios
politicii sale de a nu proceda la niciun act în desfãºurarea crizei, decât de perfect
acord cu Banca Naþionalã, refuzam eu sã aprob o hotãrâre smulsã cu sila.
– Dar mâine Banca Blank se va prãbuºi...” a declarat domnul
Manoilescu.”
– Se va prãbuºi ... am rãspuns eu.” /Pag. 6/. (Anexa 51).

Cã, într-adevãr, elemente subiective au fost cauza care ne-a obligat sã


închidem ghiºeele, o afirmã ºi defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa:

„Am motive sã cred cã cearta dintre Ministerul de Finanþe ºi guvernatorul


Bãncii Naþionale din acel moment a fost sursa unor grave erori în legãturã cu
tentativele ºi acþiunea de asanare a Bãncii Blank.
Repet, faþã de amploarea crizei, de situaþiunea ºubredã a bãncilor în
genere ºi a Bãncii Blank îndeosebi, precum ºi faþã de însemnãtatea sumelor
depuse la bãnci, o acþiune de asanare era absolutã necesarã, cu toate cã
necesita implicit sacrificii din partea Statului, dar dacã s-ar fi acþionat pe baza

85
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

unui plan obiectiv, sacrificiul Statului s-ar fi putut limita ºi s-ar fi restabilit
încrederea publicului în bãnci.” /Pag. 10/. (Anexa 5).

Iatã, în sfârºit, ce spune ºi dl. Burillianu, fost guvernator al Bãncii


Naþionale în depoziþia sa fãcutã înaintea acestei onor. Comisiuni de Apel:

„În 1930, ivindu-se pe piaþã panicã din cauza începutului crizei mondiale,
am ajutat banca la cererea domnului Aristide Blank, pentru a face faþã
dificultãþilor, cu o sumã de aproape un miliard lei. Suma a fost rambursatã chiar
în cursul anului 1930.
Cred cã ºi în 1931 Banca Blank ar fi surmontat criza, dacã ar fi fost
ajutatã de BNR.
Cred cã ar fi fãcut faþã ºi datoriilor, þinând seama cum a fãcut faþã ºi
angajamentelor concordatului.”

Faþã de aceste dovezi, a transforma o instituþie, victimã pe de o parte a


unor împrejurãri generale defavorabile, pe de altã parte a unor conflicte
personale între puterea executivã ºi guvernatorul Bãncii Naþionale, într-o
vinovatã, este mai mult decât o nedreptate.
Trebuie sã fim chiar mulþumiþi de faptul cã aceastã parte ne-a dat prilej sã
arãtãm o datã care este adevãrul ºi care este cauza situaþiunii la care s-a ajuns ºi
de care astãzi se plânge Statul.

86
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL VIII
INADMISIBILITATEA CONDAMNÃRII LA DAUNE-INTERESE
FÃRÃ RESTITUTIO IN INTEGRUM

Pentru ipoteza când, contrar concluziunilor noastre, onor. Înalta


Comisiune de Apel ar gãsi cã avem totuºi a rãspunde faþã de Stat de prejudiciul
ce pretinde cã l-a suferit, punem urmãtoarele concluziuni subsidiare:
Statul nu repudiazã convenþiunile încheiate în aplicarea legilor din 27
iunie 1930 ºi 1 iunie 1936. Nici D.L. 3.441/1940 nu le anuleazã. Ele rãmân astfel
în picioare ºi Statul înþelege a rãmâne stãpân pe bunurile dobândite de el prin
aceste convenþiuni: un mare stabiliment de arte grafice ºi majoritatea drepturilor
într-o societate de cãi ferate, precum ºi un portofoliu de efecte ºi creanþe.
De la început, apare bizarã poziþiunea juridicã a Statului. O parte
contractantã poate acþiona în judecatã pe cealaltã în douã cazuri:
a/ când aceasta nu ºi-a executat obligaþiunile contractuale, de exemplu,
nu a predat lucrul vândut; în acest caz, i se poate reclama executarea cu daune
interese;
b/ când se cere desfiinþarea convenþiunii, adicã anularea, rezoluþiunea
sau rezilierea ei, cu daune-interese.
Dar cum în speþã Statul nu cere desfiinþarea convenþiunilor ºi nici nu poate
pretinde cã noi nu am predat obiectul convenþiunilor dintre noi ºi el, iar obligaþiuni
altele sau mai mari decât cele pe care le-am ºi executat nu avem din contractele
încheiate, rãmâne inexplicabil temeiul de drept pe care am putea fi condamnaþi
la daune-interese.
A voi sã menþii un contract complet executat ºi a cere, totuºi, sub titlul de
daune interese, sau sub oricare altul, mai mult decât prevede contractul, este un
concept desigur imposibil de încadrat în drept. Este imposibil de a lãsa în
patrimoniul Statului ceea ce Banca Blank i-a transferat prin aceste convenþiuni ºi
acte, iar, pe de altã parte, sã fie obligatã Banca Blank sã plãteascã sume imense
Statului, împotriva termenilor acestor convenþiuni ºi acte. În felul acesta, Comisia
de Anchetã a ajuns de fapt sã oblige Banca Blank la plata unor efecte pentru care
a fost scoasã din obligo, dar sã menþinã ceea ce Banca Blank a dat pentru
liberaþiunea sa din obligo. O asemenea refacere a unui contract, este un lucru
contrar tuturor principiilor de drept ºi echitate. Contractul este indivizibil; el stã
sau cade în întregime.
Cine voieºte altceva decât contractul, trebuie sã repunã lucrãrile în starea
lor anterioarã. Sã dea înapoi ce a primit, ca sã-ºi ia înapoi ce a dat.
Aceastã restitutio in integrum, nemaifiind posibilã ºi nefiind voitã de
decizia Ministerului de Finanþe, pretenþiunile formulate sunt ºi din aceastã cauzã
inadmisibile. Lucru cu atât mai evident, cu cât este vorba de tranzacþiuni cu
caracter novatoriu ºi nu se poate concepe cum s-ar putea menþine o tranzacþie
numai pro parte ºi anume numai în partea ei activã ºi modifica în partea pasivã.
Imposibilitatea refacerii situaþiei create prin preluarea portofoliului de
cãtre Stat, rezultã ºi din faptul cã, în interval, s-au produs alte situaþiuni juridice
irevocabile:
a/ prin încheierea concordatului Bãncii Blank, pe baza unei cote de 100%,
faþã de creditorii verificaþi la concordat, la care Statul nu ºi-a anunþat nicio
creanþã;
b/ prin neuzare de cãtre Banca Blank a posibilitãþilor de aranjament,
prevãzute de art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934.

87
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

În adevãr, la concordat, Banca Blank fiind scoasã din obligo faþã de Stat ºi
Statul neprezentându-se ca creditor, banca a contat pe un anume pasiv ºi de
aceea a oferit plata integralã. Dacã Statul s-ar fi prezentat atunci ca creditor, sã
zicem cu un miliard lei, pasivul concordatar /adicã fãrã cel garantat cu gajuri sau
exceptat de la concordat, ca de pildã datoriile noastre cãtre BNR din reescont ºi
celelalte arãtate mai sus/, ar fi fost de circa 2¾ milioane, dar ºi activul
concordatar s-ar fi mãrit prin restiuirea valorilor primite de Stat prin cesiuni de
creanþe ºi dare în platã, la circa 2¼-2½ miliarde ºi, în acest caz, am fi oferit
creditorilor nu 100%, ci numai 80-90% ºi am fi putut plãti aceastã cotã, inclusiv
pretenþiunea Statului. Numai prin neprezentarea Statului noi am fost determinaþi
a oferi 100% ºi, dupã cum s-a vãzut, am achitat aproape întregul pasiv
concordatar pe aceastã bazã.
Am atras atenþiunea ºi în altã parte cã hotãrârea de concordat este ºi
Statului opozabilã. Statul, neprezentându-se la verificarea concordatului, nu mai
poate ridica astãzi pretenþiuni, fiindcã nu ne mai poate pune în situaþia de a oferi o
altã cotã concordatarã mai micã, în aºa fel încât sã poatã fi plãtiþi la acea cotã mai
redusã ºi Statul ºi ceilalþi creditori. Pentru ca noi sã fim repuºi în aceeaºi situaþie
în care am fi fost, dacã Statul se prezenta la concordat, ar trebui sã recãpãtãm de
la cei ce au beneficiat de cota de 100%, ceea ce au primit în plus peste cota de
80-90%, ce am fi oferit, dacã Statul se prezenta ºi el ca creditor. Cum însã nicio
modificare a concordatului nu mai este posibilã, Statul nu mai poate pretinde
astãzi ce nu a pretins la concordat, cãci îi opunem în compensaþie prejudiciul ce
ne-a adus, prin determinarea noastrã de a oferi concordat cu 100%.
b/ Acelaºi lucru trebuie sã-l spunem cu privire la faptul cã Banca Blank,
ºtiindu-se liberatã din obligo faþã de Stat, nu a înþeles sã se foloseascã de
avantajul ce-l oferea art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934, prin care ar fi
putut obþine o reducere foarte însemnatã a angajamentelor ei, cum au obþinut
atâtea bãnci, deºi întrunea condiþiunile legii, având debitori în conversiune într-o
proporþie chiar mai mare decât cea cerutã de lege, precum rezultã din alãturata
expertizã din 22 noiembrie 1934 efectuatã de Tribunalul Ilfov, Secþia I
Comercialã. (Anexa 60).
Chiar înaintea acestei onor. Comsiuuni de Apel s-a discutat cazul unei
bãnci care a fãcut un aranjament cu plata unei cote de 17% din datoriile ei, în 10
ani, ºi onor. Comisiune a decis cã Statul trebuie sã suporte pierderea rezultatã
din acest aranjament.
Acum, dupã ce termenul legal pentru facerea unor astfel de aranjamente
a expirat de mult, ºi dupã ce noi am plãtit marilor noºtri creditori ºi deponenþilor
aproape 100%, Statul nu ne mai poate repune în situaþiunea anterioarã
convenþiunilor ºi actelor în discuþie ºi, deci, nu ne mai poate reclama plata
pretinsului sacrificiu ce ar fi suportat, câtã vreme nu reparã prejudiciul ce-l
suferim noi prin aceste revendicãri tardive din parte-i, dupã ce s-au creat
situaþiuni de drept irevocabile.
Iatã atâtea motive pentru care socotim cã obligarea noastrã la
despãgubiri, deºi actele ºi convenþiunile încheiate au fost conforme cu legea, iar
consimþãmântul Statului ºi buna noastrã credinþã nu pot fi contestate ºi
discutate; deºi aceste convenþiuni sunt menþinute de Stat în toate efectele lor în
favoarea lui, deºi nu mai este o posibilã o restitutio in integrum este inadmisibilã.
Consecinþele ce s-ar produce dovedesc cã premisa onor. noºtri
adversari, adicã stabilirea unui prejudiciu fãrã stabilirea ilegalitãþii sau culpei ºi
fãrã restitutio in integrum, este fundamental greºitã.
88
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL IX
CUANTUMUL PRETINSULUI PREJUDICIU

Pentru ipoteza cã s-ar trece ºi peste aceste concluziuni subsidiare ale


noastre, suntem nevoiþi sã discutãm cuantumul pretinsului prejudiciului suferit
de Stat.
1/ Pentru calcularea cuantumului prejudiciului, înainte de toate sã þinem
seama de faptul cã nici la data raportului Comisiei de Anchetã ºi nici astãzi nu
erau încã încasate ºi nici chiar exigibile toate ratele creanþelor preluate de Stat.
Parte din ele erau, de la început, de platã în rate. Altele au intrat sub regimul legii
de conversiune ºi astfel au fost eºalonate pe termene foarte lungi. Raportul
Comsiei de Anchetã nu þine seama decât de ceea ce Statul a încasat pânã atunci
ºi, de aceea, pretenþiunea Statului astfel stabilitã apare prematurã. Noi cerem
scãderea în orice caz din pretenþiunile Statului a tuturor ratelor ce mai sunt de
încasat, chiar în ipoteza pe care o combatem, cã noi am fi rãspunzãtori ºi de plata
creanþelor cedate.
2/ În ce priveºte pe debitorii cu care Statul a încheiat convenþiuni directe
sau tranzacþii, reducânduli-se datoria, noi cerem ca totalitatea creanþelor contra
acestor debitori sã fie scãzute fãrã nicio ºtirbire ºi excepþie.
În adevãr, însãºi Comisia de Anchetã spune în raportul ei, în Cap. IV sub
lit. C „Beneficiari”, /pag. 34 urm./ urmãtoarele:

„...Comisia de Anchetã ºi-a pus întrebarea în ce mãsurã legiuitorul D.L.


3.441/1940 a înþeles sã respecte sau nu aceste convenþiuni /cu debitorii
preluaþi/.
Este evident cã el nu a înþeles sã le ignore ori sã le înlãture de plano, fãrã
vreo discriminare, cãci dacã ar fi vrut acest lucru, ar fi edictat cã reducerile
consimþite printr-nsele nu se þin în seamã ºi nu le-ar mai fi supus cercetãrii
Comsiei de Anchetã, astfel cum o face în art. 3.
Pe de altã parte, am vãzut cã, potrivit art. 3, sunt beneficiari ai
operaþiunilor ce au avut loc, în legãturã cu preluarea portofoliului imobilizat – ºi
deci ºi a convenþiunilor de care ne ocupãm ºi sunt þinuþi ca atare sã rãspundã
pentru prejudiciul Statului – numai acele întreprinderi sau persoane în contra
cãrora se constatã fraude sau grave prejudicii, de unde consecinþa cã dacã nu
se constata asemenea vicii, convenþiunile respective urmeazã sã fie
respectate.”

Iatã cã, încã o datã, Comisia de Anchetã decide: cã unde legea nu a


derogat formal de la dreptul comun, aceasta rãmâne în vigoare; cã nu se poate
înlãtura o situaþiune juridicã, dacã este indemnã de orice viciu.
Comisiunea spune chiar expres cã trebuie menþinute „reducerile
consimþite” atât timp cât au fost fãcute cu bunã credinþã ºi pe bazã de lege; cã nu
pot fi criticate decât „reduceri injuste”, prin înfãþiºarea inexactã a capacitãþii de
platã a debitorilor, sau amputãri de creanþe prea mari, în raport cu capacitatea
realã de platã” /pag. 35/, cãci, zice Comisiunea, numai în caz cã debitorii nu
puteau plãti tot ce datorau, li se puteau face reduceri de datorie, conform legii din
1 aprilie 1936.
Încã o datã deci, Comisia decide cã acolo unde nu s-a respectat legea, nu
poate fi cazul la nicio revizuire ºi nu se pot acorda Statului daune.
Iatã în ce grave contradicþiuni se pune Comisia atunci când pentru noi
aplicã interpretarea contrarie a D.L. 3.441/1940, decât o afirma ea însãºi faþã de
debitorii preluaþi.

89
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Dar contrazicerea nu se opreºte aici.


Noi susþinem cã distincþiunea, pe care Comisia de Anchetã o face între
reduceri ilegale sau frauduloase a datoriilor debitorilor ºi între reduceri legale ºi
corecte, nu ne este nouã în nici un fel opozabilã.
Comisia de Anchetã vorbeºte de vicii ale convenþiunilor încheiate de Stat
cu debitorii preluaþi.
De fapt însã Comisiunea de Anchetã, prin raportul ei, nu considerã ca
viciate decât trei convenþiuni ºi anume cele încheiate cu Bursan /pag. 35 urm./,
G. Navrodi /pag. 36/ ºi Schapira & Samuelly /pag. 40 urm./. Cazurile Bursan ºi
Schapira & Samuelly au venit în cercetarea acestei onor. Comisiuni ºi au fost
modificate în mãsura în care aceastã onor. Comisiune a gãsit cã e locul.
Dar oricum ar fi, pretinsele vicii ale convenþiilor ºi tranzacþiunilor încheiate
de Stat direct cu debitorii respectivi priveau în orice caz numai pãrþile
contractante, adicã Statul ºi debitorii respectivi, ºi nu pe noi. Noi am cedat
creanþe ºi nu avem a rãspunde decât de existenþa lor, iar nu de plata lor de cãtre
debitori.
Dar, în niciun caz, adicã chiar dacã prin imposibil noi am fi consideraþi ca
menþinuþi în obligo pentru creanþele cedate, nu am putea sã mai fim þinuþi de ele,
dacã Statul a încheiat tranzacþii directe cu debitorii, fiindcã aceste tranzacþii
implicã, prin simpla lor existenþã, novaþiunea creanþei originale ºi în orice caz
renunþarea la pretinsa noastrã rãspundere pentru platã. Cesionarul nu poate
tranºa cu debitorul cedat fãrã acordul cedentului ºi, totuºi, sã mai susþinã cã
acesta are vreo rãspundere pentru platã.
De aceea, am spus ºi repetãm cã oricând Statul a fãcut vreo înþelegere cu
debitorii, creanþele cedate trebuie considerate, în ceea ce ne priveºte, ca
achitate ºi scãzute, în orice caz din sumele pretinse de Stat.
În niciun caz nu ni s-ar putea pune în sarcinã reducerile consimþite
debitorilor ºi prin convenþiile ºi tranzacþiile încheiate direct de Stat. Aceste
reduceri ne profita nouã pe baza principiilor de drept consacrate /art. 1.141 ºi
1.142 Cod. Civ./, chiar ºi în ipoteza inadmisibilã cã am rãspunde nu numai pentru
existenþa creanþelor cedate, ci ºi pentru încasarea lor.
3/ Ne-am ocupat pânã aici de creanþele cedate. Este locul sã vorbim
acum de cele douã obiecte date în platã ºi anume: Institutul de Arte Grafice
„Cultura Naþionalã” ºi acþiunile Buzãu-Nehoiaºu.
În privinþa acestor douã bunuri date în platã trebuie sã revenim la cele
susþinute de noi în capitolul precedent ºi anume la necesitatea în drept ºi echitate
ca, dacã se procedeazã la o „revizuire” a situaþiei dintre pãrþi, atunci revizuirea sã
se facã þinând seama de situaþia actualã, fiindcã ea implicã o restitutio in
integrum.
Aceastã tezã se dovedeºte a fi cu atât mai exactã, cu cât orice pretenþiuni
de daune interese se fixeazã abia în momentul când se pronunþã hotãrârea de
ultimã instanþã de fapt. Acest principiu cardinal în materie de daune interese, nu
a putut fi combãtut de cãtre onor. parte adversã.
Noi, din respect cãtre Înalta Instanþã ce ne judecã, am þinut sã arãtãm cã
aceastã tezã a noastrã este cu totul acceptatã de autori ºi jurisprudenþe, aproape
fãrã excepþie.
Citãm în aceastã privinþã:
Planiol ºi Ripert, VI, Droit civil français nr. 682 /pag. 922 urm./
„Calcul des dommages interêts”.
„Le prejudice est évaluée au jour du jugement, ou à la date de l’arrêt en
cas d’appel, qu’il ait augmenté ou diminué pendant l’instance”,

90
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

unde gãsim invocate în sens conform urmãtoiarele hotãrâri: Req., 20 juillet 1852;
Reg., 21 mai 1928; Civ., 7 février 1876; Req, 10 novembre 1924; Req, 16 mars
1925; Paris, 27 juillet 1920, Lyon, 6 decembrie 1923; Paris, 31 décembre 1923.
Sources des Obligations, vol. IV nr. 458, pag 118-119:

„À quel moment faut-il ne placer pour estimer l’indemnité. Des


marchandises ont été détruites par la faute d’un tiers. D’apres les cours, elles
valaient 1000 au jour de la destruction, 1.200 au moment de la demande, 1.300
le jour du jugement, ou au contraire elles valaient moins. Un ouvrier rendu
incapable de travailler gagnait 15 francs par jous lors de l’accident, mais les
salaires ayant augmenté, ses camarades gagnent 18 au jour du jugement.
Le juge doit en prononçant le jugement tenir compte de tous les faits
connus de ... et donner au demandeur indemnité suffisante pour acquérir une
quantité égale de marchandises, il doit aussi tenis compte des accroissements
de gains qu’aurait obtenus l’ouvrier. Cela este impose par le but de réparation
assigne aux dommage-intérêts.
Seul le jugement, dont la mise à exécution provisoire peut être ordonnée,
sil s’agit de pension /art. 135 în fine Proc./, clôra la cours des éventualités dont il
sera fait état.
Cette solution concorde avec l’idée que nous developpons ailleurs /infrà,
nr. 565 et suiv./ que le droit de la victime ne prend véritablement forme que par la
transaction ou le jugement. S’il y a appel, il este même raisonable que le juge d’
appel apprécie le dommage ou jour ou il statue. L’art 464 Proc., en disant qu’il
tiendra compte du préjudice, impliqué cette idée et favorise la théorie générale
que nous défendons.”

Raþiunea acestui principiu de actualizare a calcului de daune interese


este în esenþã aceea cã partea trebuie sã fie pusã în mãsurã a-ºi procura
obiectul de care a fost lipsitã prin prejudiciul ce l-a suferit, ºi deci valoarea
obiectului trebuie sã fie stabilitã la zi, indiferent dacã este mai mare sau mai micã
decât la epoca faptului prejudiciabil.
În speþã, neputându-se opera o restitutio in integrum, bunurile date de noi
în platã ºi care ar fi urmat sã ne fie restituite trebuie sã fie calculate la valoarea de
azi, cãci aceasta este valoarea de care suntem noi lipsiþi prin nerestituirea lor ºi
acesta este avantajul ce-l realizeazã Statul din reþinerea lor.
Iatã pentru ce am cerut, ºi onor. Comisiune de Apel ne-a încuviinþat, a se
stabili prin expertizã valoarea actualã a celor douã importante bunuri date
Statului în platã:
a/ În ce priveºte Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, înþelegem a
ne referi în totul la raportul domnilor experþi C.S. Fãgeþel, directorul Institutului
„Ramuri” SA din Craiova, ºi ing. Zaharia Constantinescu, directorul Imprimeriei
CFR, numiþi de onor. Comisiune de Apel, care conchid la o valoare de 400
milioane, plus 26 milioane, beneficiul Imprimeriei „Cultura Naþionalã”, în primul
an de funcþionare, adicã 426 milioane, deºi ei nu þin seama de vadul comercial
preluat de cãtre Stat ºi exploatat mai departe, lucru îndeobºte cunoscut.
/Amintim de exemplu de revista „Pandectele Române” ºi de numeroasele cãrþi
juridice imprimate la aceastã tipografie/. (Anexa 61).
Aceºti experþi, aleºi dintre specialiºtii cei mai emeriþi în aceastã branºã ºi
care ºi-au ataºat, în scopul unei lucrãri ºi mai precise, pe domnul profesor
arhitect Const. Nanescu, desemnat la cererea lor de cãtre dl. profesor arhitect
Ioþu, decanul Facultãþii de Arhitecturã, au fãcut o lucrare în care þin seama de
elementele tehnice ºi comerciale ce se cuveneau a fi luate în consideraþie la o
asemenea lucrare. Ei motiveazã ºi justificã în toate privinþele constatãrile ºi
aprecierile lor, în modul cel mai convingãtor.

91
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

În contra acestei expertize, onor. parte adversã a formulat urmãtoarele


critici:
aa/ au susþinut mai întâi cã experþii nu trebuia sã-ºi asocieze pe dl.
profesor arhitect Nanescu, care nu a fost numit de aceastã onor. Comisiune de
Apel.
Aici este o eroare evidentã a onor. noºtri adversari. Un expert se poate
ajuta în lucrãrile sale de orice auxiliar priceput în materie. Expertul nu este obligat
sã mãsoare ºi sã calculeze singur, ci numai sã controleze lucrarea pregãtitoare a
auxiliarului sãu ºi, dacã îºi însuºeºte lucrarea, expertiza conteazã ca fãcutã
integral de dânsul. O lucrare-expertizã ca aceasta, prin volumul ºi durata ei, nu
putea fi fãcutã fãrã auxiliari. Aceastã criticã este cu atât mai greu de înþeles, cu
cât în speþã persoana la care experþii au recurs oferã toate garanþiile de
seriozitate ºi pricepere, fiind chiar mai specializat decât experþii numiþi de
Comisiune, în materie de terenuri ºi clãdiri; am arãtat, de altfel, cã nu a fost ales
de cãtre experþi dupã placul lor, ci desemnat de cãtre cel mai înalt for de
specialitate, decanatul Facultãþii de Arhitecturã.
bb/ Se mai criticã evaluarea terenului, ca fiind fãcutã în vederea obligaþiei
de mutare a Institutului „Cultura Naþionalã” din ªerban Vodã, prin schimbarea
zonei industriale a municipiului.
Or, experþii, cu drept cuvânt, au evaluat terenul ca atare, iar nu ca teren de
fabricã, fiindcã, în adevãr, Institutul „Cultura Naþionalã” se aflã într-o parte a
oraºului care nu mai este zonã industrialã. Dacã s-ar cere astãzi o autorizare de
a face o fabricã pe locul unde se aflã acest institut, ea s-ar refuza. De aceea,
terenul acesta trebuie privit ºi evaluat ca un teren de construcþii de locuinþe ori
prãvãlii, cãci numai acestea sunt permise în cartierul respectiv.
cc/ O altã criticã este aceea cã Institutul a figurat în registrele Societãþii
Anonime „Cultura Naþionalã”, în 1929 ºi 1930, cu valori mai mici decât aceea cu
care a fost trecut Statului. Chestiunea este neconcludentã, din moment ce se
discutã pe baza valorii actuale a acestui stabiliment industrial, iar obiecþiunea
este ºi nefondatã, cãci nu valoarea din registre este aceea care serveºte de bazã
la o expertizã tehnicã ºi comercialã.
Chestiunea a fost pe larg lãmuritã de dl. expert ing. ªerbulescu, audiat de
Comisia de Anchetã, care a fãcut în depoziþiile sale /Dos. II, fila 165 urm./
distincþiunea celor trei valori: contabilã, tehnicã /intrinsecã/ ºi comercialã a unei
întreprinderi. Când cineva vinde, preþul se fixeazã evident dupã valoarea
obiectului în acel moment, iar nu dupã costul de altãdatã al obiectului. O
întreprindere poate þine în registrele ei un activ ce îl are, pe valoarea iniþialã de
procurare, dar chiar poate s-o reducã prin amortismente pânã la o simplã
înregistrare de evidenþã cu un leu /cum am fãcut noi la un moment dat cu
imobilele noastre/. În felul acesta, se creeazã ceea ce se numeºte „rezervã
latentã”.
Disparitatea între valoarea unui obiect ºi costul lui original se poate
produce ºi s-a produs frecvent dupã rãzboi, din cauza fluctuaþiunii de curs a
leului ºi fluctuaþiunii puterii sale de cumpãrare, care a mers, în genere,
descrescând. Aºa se explicã, de exemplu, succesivele reevaluãri ale stocului de
aur ale Bãncii Naþionale.
dd/ S-a mai susþinut de cãtre onor. noºtri adversari cã maºinile „Culturii
Naþionale” ar fi fost niºte maºini vechi, cumpãrate de ocazie de la Fabrica
Ancora-Calafeteanu din Brãila. Nu ºtim care sã fie cauza acestei afirmaþiuni
eronate /se face o confuzie probabil cu tipografia cumpãratã de firma Alcalay/.

92
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Noi am importat aceste maºini de la Viena. Ele formau marele institut


tipografic „Freytag”, de renume mondial, cu maºini în cea mai perfectã stare,
care însã nu a mai putut activa util în urma reducerii teritoriului austriac, iar o
mare parte de maºini a fost comandatã de noi direct la fabrici, unele chiar din
America, complectându-se astfel utilajul unui institut de arte grafice, se poate sta
alãturi de cele mai importante din lume ºi care formeazã fala industriei grafice
româneºti.
Astãzi, dupã circa 20 ani de la înfiinþarea acestui institut, din care ultimii 11
ani în exploatarea Statului, cu o încãrcare excesivã de lucru datoritã nevoilor
publice, ºi cu o întreþinere mult sub necesitãþi, din cauza economiilor bugetare,
acest institut este încã în stare de a tipãri în condiþiuni de perfecþiune, neegalatã
în România ºi cu greu egalatã în Europa.
ee/ S-a mai contestat adãugirea la valoarea de expertizare pentru 1930 a
sumei de 26 milioane, reprezentând avantajul avut de Stat de a fi dobândit un
stabiliment gata montat, în plinã funcþiune, economisind astfel pierderile din
timpul de un an cât ar fi durat montarea ºi cele din imprimarea la alte tipografii
particulare în acelaºi an. Suma de 26 milioane nu reprezintã decât beneficiul
realizat de Monitorul Oficial în primul an, ce nu l-ar fi avut dacã fabrica nu era în
stare de funcþiune ºi utilatã ºi cu personalul tehnic necesar.
Acest avantaj a fost subliniat ºi prin depoziþia defunctului Virgil Madgearu:

„Consiliul de Administraþie al Monitorului Oficial, constatând cã


evaluãrile, fãcându-se separat, nu s-a þinut seama de valoarea comercialã; cã
preluarea de cãtre Monitorul oficial a unei fabrici gata montatã este un avantaj,
deoarece Monitorul Oficial nu are capacitatea suficientã de lucru, a aprobat
cumpãrarea cu preþul de Lei 201.500.000.” /Pag. 6/. (Anexa 5).

Acest avantaj pe care experþii îl fixeazã la 26 milioane ºi îl adaugã la


valoarea din 1930, cautã sã fie adãugat ºi la valoarea din 1941, fiindcã acest
avantaj Statul l-a realizat efectiv ºi trebuie, deci, menþinut cu valoarea de atunci.
Dar noi cerem sã se mai adauge ºi valoarea vadului comercial preluat
atunci ºi evaluat, în baza expertizei, de însuºi Consiliul de Administraþie al
Monitorului Oficial, la 24 milioane, sub titlu de valoare comercialã /vezi adresa nr.
10.008 din 14 martie 1930 a Monitorului Oficial cãtre Ministerul de Finanþe/.
(Anexa 11).
Onor. noºtri adversari susþin cã nu este locul a se þine seama de valoarea
vadului comercial, spunând cã Statul nu face comerþ. Este o evidentã eroare.
Statul, care exploateazã o industrie graficã, nu este comerciant, dar dacã
lucreazã ºi pentru particulari, face acte de comerþ ºi poate realiza beneficii cu
atât mai mari cu cât Statul nu plãteºte taxe ºi impozite ºi adesea impune
unilateral preþurile. ªi, în realitate, Monitorul Oficial a preluat clientela veche a
„Culturii Naþionale” ºi a lucrat ºi mai lucreazã ºi azi pentru particulari.
Am atras atenþiunea cã Statul, preluând de la noi un complex de bunuri
/teren, construcþiuni, maºini, instalaþiuni, materii prime, semifabricate, comenzi
în curs etc./, formând o fabricã în funcþiune ºi încorporatã în totalitatea acþiunilor
ce i s-au predat, implicit a preluat un vad comercial care avea o clientelã. Astfel,
cu titlu de exemplu, amintim încã o datã de „Pandectele Române” ºi alte lucrãri
importante juridice cunoscute ce se tipãreau în aceastã imprimerie.
Obiecþiunea cã „Cultura Naþionalã” lucra în pierdere rezidã ºi ca pe o
confuziune: „Cultura Naþionalã” avea trei secþiuni: una de imprimerie, la care
avea câºtiguri importante; alta de editurã, la care fãcea sacrificii mari în interes
cultural ºi secþie ocazionalã ºi tranzitorie de comerþ de hârtie ºi articole grafice,

93
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

care nu a dat rezultatele aºteptate.


Statul însã nu avea sã continue decât afacerea de imprimerie ºi nici nu a
preluat secþiunea de editurã, mãrfurile ºi creanþele. Or, la imprimerie câºtigul era
asigurat, mai ales pentru Stat, care putea exploata în plin întreaga capacitate de
producþie a imprimeriei.
Prin aceste adãugiri, valoarea institutului „Cultura Naþionalã” totalizeazã
450 milioane lei /400 plus 26 plus 24/. Aceastã sumã reprezintã valoarea netã,
deoarece, conform convenþiei, „Cultura Naþionalã” a fost transmisã liberã de
orice pasiv, de care a fost liberatã, trecând în sarcina noastrã.
Faþã de cele arãtate de noi în privinþa valorii actuale a „Culturii Naþionale”,
este inutil a mai discuta expertizele care au servit de bazã la preluarea în 1930, în
raport cu expertiza cu totul unilateralã ºi neobiectivã fãcutã dupã orânduirea
Comisiunii de Anchetã. Aceastã din urmã expertizã, pe care Comisia de Anchetã
pe nedrept o preferã expertizei din 1930, este fãcutã necontradictoriu cu noi ºi,
deci, nu ne este opozabilã.
Dar, în orice caz, critica ce raportul Comisiei de Anchetã o face expertizei
din 1930 nu-ºi mai are locul, cu privire la expertiza fãcutã din ordinul acestei onor.
Comisiuni de Apel: aici este vorba de experþi specialiºti, care au depus jurãmânt,
ºi nu de unul, ci de mai mulþi, astfel încât toate exigenþele Comisiei de Anchetã
sunt satisfãcute.
b/ Venim acum la evaluarea acþiunilor Buzãu-Nehoiaºu.
Cel puþin în aceastã privinþã, metoda cu care s-a examinat chestiunea de
cãtre Comisia de Anchetã este vãdit nedreaptã.
Comisia de Anchetã evalueazã acþiunile Buzãu-Nehoiaºu la valoarea lor
nominalã de Lei 500, sub cuvânt cã acþiunile nu coteazã la Bursã ºi cã nu a avut
timp sã ordone o expertizã. Este, desigur, o motivare fãrã precedent într-o
hotãrâre: dezbateri se pot scurta din lipsã de timp, dar neefectuarea unei
expertize indisponibile nu este admisibilã de lipsã de timp.
Onor. Comisiune de Apel a orânduit o expertizã tehnicã ºi una contabilã,
care au ajuns la urmãtoarele concluziuni:
Expertiza tehnicã a fost efectuatã de domnii prof. ing. inspector general
Gh. Stratilescu ºi prof. ing. ºef Cezar Orãºanu ºi ea conchide – dupã minuþioase
lucrãri evidenþiate prin tablourile anexate ºi, þinând seama de amortismentul
pentru uzurã – la o valoare totalã pentru 1933 de Lei 181.477.000 ºi la valoarea
totalã actualã /1941/ de Lei 452.882.000. (Anexa 62).
Niciun cuvânt, nicio observaþie, nicio criticã nu s-a articulat contra acestei
expertize. Trebuie sã mãrturisim cã ea a fost efectuatã cu o excesivã severitate
în dauna noastrã, deoarece, examinând preþurile unitare stabilite pentru 1941 de
domnii experþi, am constatat, pe bazã de informaþiuni asupra preþurilor plãtite de
CFR, diferenþe importante în defavoarea noastrã.
Aceste diferenþe le-am concentrat în trei tablouri ce le anexãm ºi ele
totalizeazã o sumã de Lei 103 milioane. (Anexa 63).
Pentru a invedera natura acestor diferenþe, este suficient sã ne referim la
unele posturi din aceste tablouri ºi anume la preþurile pentru ºine ºi materialul de
legãturã. Aici preþul unitar trecut în raportul de expertizã este de Lei 21,25
kilogramul pentru ºine, când în realitate CFR plãtesc Lei 27,70 de kilogram, pe
baza unui contract recent nr. 81.510 din 26 aprilie 1941, încheiat cu Fabrica Otto
Wolf din Germania, conform informaþiunilor ce le posedãm ºi în privinþa cãruia se
poate oricând cere lãmuriri de la CFR de cãtre aceastã Înaltã Comisiune.
În ce priveºte materialul mãrunt de legãturã, domnii experþi au comis o
îndoitã greºealã în defavoarea noastrã, apreciind mai întâi cantitatea acestui
material mãrunt la numai 10% din cantitatea ºinelor ºi aplicând apoi acelaº preþ
94
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

de Lei 21,25 de kilogram. În realitate, raportul între materialul mãrunt de legãturã


ºi ºine este cantitativ în medie de 24%, aºa cum rezultã ºi din contractul
susmenþionat încheiat de CFR cu Fabrica Otto Wolf. Numai la aceste douã
posturi uºor controlabile expertiza ne dezavantajeazã cu circa 50 milioane din
totalul diferenþei de 103 milioane.
De altfel, severitatea cu care a fost stabilitã valoarea liniei Buzãu-
Nehoiaºu, rezultã din comparaþia valorii actuale cu cea stabilitã de aceeaºi
domni experþi pentru 1933; dupã aceºti domni experþi, valoarea actualã nu ar
reprezenta decât 2½ ori valoarea din 1933.
Or, este de notorietate publicã cã toate preþurile s-au împãtrit, cel puþin, de
la izbucnirea rãzboiului actual din 1939.
În acest sens, ne permitem a cita un pasaj dintr-un articol intitulat
„Problema transporturilor de persoane din Capitalã”, apãrut în ziarul „Universul”
din 5 iunie 1941, din care se vede cã anumite investiþiuni ce urmeazã sã fie fãcute
de STB costã astãzi cu 415% mai mult decât au fost proiectate:

„Trebuind a face faþã cu orice preþ circulaþiei din Capitalã, Societatea a


fost nevoitã sã utilizeze toate disponibilitãþile, din care cauzã se gãseºte astãzi
într-o completã lipsã de numerar.
În asemenea situaþie nu se poate vorbi de o îmbunãtãþire a circulaþiei
actuale în Capitalã, deoarece minimum de investiþii necesare momentan ar fi de
1.160.000.000 lei. Acest minim de investiþii se impune a fi realizat cât mai curând
ºi el trebuie a fi comparat cu preþul din 1930, când ar fi costat anual 260.000.000,
deci s-a ajuns la 415% urcare, faþã de tariful de cãlãtori ce s-a menþinut acelaºi.”

Pe expertiza tehnicã, întocmitã de domnii Stratilescu ºi Orãºanu, s-a


grefat o expertizã contabilã, pentru stabilirea valorii acþiunilor Buzãu-Nehoiaºu,
þinându-se seama ºi de pasivul acestei societãþi. (Anexa 64).
Aceastã expertizã conchide:
Pentru pachetul majoritar de 6.184 acþiuni, cedat de noi Statului la o
valoare de 106 milioane pentru 1933 ºi la o valoare actualã /1941/ de 303
milioane.
În contra acestei expertize s-au adus din partea adversã mai multe
obiecþiuni.
aa/ S-a obiectat mai întâi cã dl. expert-contabil, care a efectuat expertiza,
nu a þinut seama de tot pasivul Soc. Buzãu-Nehoiaºu, ºi anume ar fi omis sã
scadã fondul de amortisment de Lei 3.249.927 ºi capitalul de Lei 6.000.000. Or,
expertul precizeazã cã a luat în consideraþie pasivul real, acel datorat cãtre terþi.
Capitalul nu este o datorie cãtre terþi, ci o datorie cãtre acþionari ºi el reprezintã
diferenþa între totalul activului ºi totalul datoriilor societãþii.
Aceastã diferenþã exprimatã în bilanþul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu prin
suma de 6 milioane lei, reprezintã numai o indicaþie numericã, cãci, în realitate,
tocmai valoarea realã a capitalului este aceea care forma obiectul expertizelor,
având în vedere cã cantitatea numericã a capitalului arãtat în bilanþ reprezintã lei
aur dinainte de rãzboiul mondial din 1914, a cãror valoare actualã constituie un
multiplu al valorii numerice.
Dacã ar fi sã ne cãlãuzim dupã valoarea realã a leului aur dinainte de
rãzboi, ar trebui sã inmulþim valoarea numericã a capitalului cu coeficientul de
400-500. Dar nu s-a mers atât de departe, ci s-a procedat la stabilirea valorii
capitalului ºi deci a acþiunilor, prin evaluarea bunurilor se compun activul
societãþii, diminuatã cu totalul datoriilor cãtre terþi.
95
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

bb/ În ce priveºte fondul de amortisment, el cu drept cuvânt nu a mai fost


scãzut din valoarea liniei stabilitã de domnii experþi tehnici, deoarece în expertiza
tehnicã se precizeazã, precum, de altfel, suma ºi dispoziþia acestei onor.
Comisiuni, cã s-a þinut seama de starea de uzurã în care se afla linia în 1933,
respectiv astãzi, ºi în tablourile la raportul de expertizã tehnicã se calculeazã
pentru unele posturi în mod distinct valoarea uzurii ºi se scade din valoarea luatã
de bazã, ajungându-se astfel la valoarea realã.
cc/ S-a mai obiectat cã domnul expert contabil nu calculeazã ºi valoarea
obligaþiunilor datorate pe valoarea de lei aur antebelici. Motivul este lesne de
înþeles: nici legislaþia noastrã ºi nici jurisprudenþa, de altminteri constantã, nu a
admis calculul datoriilor în lei aur. Aceste obligaþiuni au fost de altfel plãtite în lei
hãrtie pe valoarea lor nominalã ºi nici detentorii strãini nu au revendicat plata în
lei aur, ci s-au mulþumit a reclama plata în franci francezi hârtie, ceea ce a format
obiectul unui acord între Statul român ºi grupul acestor obligatari strãini, acord ce
s-a publicat în „Monitorul Oficial” nr. 192 din 22 august 1934, pe care îl anexãm în
extras ºi din care se vede cã Statul român se angajeazã numai ca, în schimbul
acestor obligaþiuni socotite pe valoarea lor în franci hârtie, sã dea grupului de
detentori strãini obligaþiuni de consolidare 4½%. Acest acord nu angajeazã
Societatea Buzãu-Nehoiaºu, care nu este parte în convenþie ºi care susþine ºi
astãzi cã nu are de plãtit decât lei hârtie, la paritatea de 1 lei egal 1 franc. De
altfel, faþã de cursul scãzut al obligaþiunilor de consolidare 4½% se ajunge, în
executarea acordului, la aceeaºi paritate de 1 franc hârtie egal cu 1 lei hârtie.
(Anexa 65).
Dacã ar fi însã sã examinãm pasivul, rezultând din datoria pe obligaþiuni,
chiar la contravaloarea în lei pe cursul franci francezi hârtie, care este astãzi de
circa 5 lei un franc, acest pasiv înscris în bilanþul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu din
31 decembrie 1940 cu Lei 3.301.000, s-ar ridica cu încã Lei 6.600.000. Or, din
raportul domnului expert contabil se poate vedea cã societatea are constituitã o
rezervã de 7-8 milioane, pentru acoperirea unor eventuale diferenþe la plata
obligaþiunilor /vezi pag. 4 din raport/, rezervã ce nu a fost scãzutã din pasiv,
„pentru a nu determina prin aceastã diminuare o mãrire a activului”. Deci, sub
toate raporturile, pasivul societãþii a fost bine calculat.
dd/ În sfârºit, s-a mai obiectat cã concesiunea liniei a fost acordatã pe o
duratã de 90 ani ºi cã, de la 1909, data înfiinþãrii societãþii, au trecut 32 ani. Or, la
o duratã de încã 58 ani a concesiunii, valoarea actualã este pe deplin justificatã,
iar conform actului constitutiv depus la dosar, tocmai în vederea acestei
eventualitãþi, s-a prevãzut cã începând din al 51-lea an, adicã începând din
1960, acþiunile urmeazã sã fie rambursate, astfel cã, ºi aceastã ipotezã,
valoarea lor este pe deplin asiguratã. De altfel, în mod obiºnuit durata unei
concesiuni de cale feratã nu întrece 30 de ani. Deci, numai dacã termenul încã în
curs ar fi scãzut sub 30 de ani se poate vorbi de o reducere din valoare, reducere
care, repartizatã la 30 ani, înseamnã circa 3% pentru fiecare an în minus. Mai
invocam în sprijinul susþinerii noastre art. 14 ºi 19 din Legea Timbrului, care
echivaleazã folosinþa de 30 de ani cu o înstrãinare totalã.
ee/ Nu mai insistãm asupra unor obiecþiuni lipsite de seriozitate, ca acelea
cã acþiunile nu coteazã la Bursã, sau cã ar fi straniu ca o acþiune a liniei Buzãu-
Nehoiaºu sã fie evaluatã la Lei 49.000 bucata, când alte acþiuni în circulaþie care
nu coteazã la Bursã ºi sunt deþinute de un numãr restrâns de acþionari, pot avea
valori aºa de mari, ºi de aceea detentorii lor preferã sã le pãstreze, cât sã le
vândã.
Dar mai existã ºi o explicaþie, pe care nu o putem îndeajuns repeta:
Societatea Buzãu-Nehoiaºu este una din puþinele întreprinderi comerciale,

96
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

poate astãzi unica, care nu ºi-a reevaluat activul social ºi care, deci, nu a
distribuit acþiuni gratuite pentru aducerea valorii unei acþiuni la situaþiunea
actualã. Imediat dupã rãzboi, existau multe societãþi ale cãror acþiuni atingeau
cursul fabuloase, datorite raportãrii valorii nominale aur la valoarea realã
exprimatã în lei hârtie. Mai târziu, toate aceste societãþi ºi-au reevaluat activul ºi
au mãrit în proporþie capitalul, prin distribuire de acþiuni gratuite.
ff/ În ce priveºte rentabilitatea liniei, ea nu se pune pentru Stat, precum
nici întreaga a CFR exploatatã de Stat, care reprezintã valori de zeci de miliarde,
nu dã rezultate sub raportul rentabilitãþii. În speþã, este vorba de o linie de o
importanþã covârºitoare naþionalã ºi strategicã, pentru cã serveºte la realizarea
proiectului de creare a unei legãturi directe între Buzãu ºi Braºov, proiect ce a ºi
fost pus în executare în ultimii ani înaintea izbucnirii rãzboiului actual.
gg/ O altã criticã adusã raportului de expertizã contabilã priveºte prima
majoritarã.
Este o chestiune de bun simþ, care se impune când se face distincþiunea
între valoarea unei acþiuni izolate ºi valoarea pachetului majoritar de acþiuni, care
conferã titularului nu numai o cotã parte din beneficiul social, ci ºi un drept de
administraþie ºi dispoziþie, care îi permite sã conducã societatea ºi sã dea
directive în administraþia ei, dupã cum îi dicteazã interesele. Prima de 1/3,
atribuitã de raportul de expertizã pachetului majoritar din acþiunile Buzãu-
Nehoiaºu, este pe deplin justificatã. Ea se aplicã, cel puþin în aceeaºi mãsurã, în
mai toate tranzacþiunile comerciale, care au de obiect transmisiuni de acþiuni
majoritare ºi un exemplu recent /fãrã a mai vorbi de cumpãrarea acþiunilor
Steaua Românã în 1920/ – ni-l oferã chiar tranzacþiunea încheiatã de Banca
Naþionalã la 8 ianuarie 1941 cu detentorii pachetului majoritar al acþiunilor SAR
de Telefoane. Aceste acþiuni care, la data tranzacþiunii, cotau la Bursã Lei 840
bucata, conform Cotei Bursei din „Monitorul Oficial” nr. 7, partea II-a, din 9
ianuarie 1941, pag. 204, ºi a cãror valoare realã, pe baza bilanþului încheiat de
Societatea de Telefoane la 31 decembrie 1940, era de Lei 1.300, precum rezultã
din nota alãturatã, au fost plãtite cu dolari 7 bucata, ceea ce, pe cursul ofical al
dolarului de la acea datã de 217,97, face Lei 1.525 /Vezi „Monitorul Oficial” nr. 7,
partea II-a din 9 ianuarie 1941, pag. 204/, iar dacã þinem seama cã acest curs
este un curs reglementat, mult sub valoarea realã a dolarului ºi cã Banca
Naþionalã a cedat dolari pentru o operaþiune similarã de cumpãrare de acþiuni ale
Societãþii Socomet, sau Socotub, pe cursul de Lei 360, înseamnã cã o acþiune
majoritarã a Societãþii de Telefoane a fost plãtitã cu lei 2.520, iar dacã ne
raportãm la valoarea realã a dolarului în momentul acela de circa Lei 1.000,
preþul unei acþiuni reprezenta Lei 7.000. (Anexa 66).
Iatã ce diferenþã mare existã între valoarea de 840 lei, cu care se negocia
la aceea datã o acþiune a Societãþii de Telefoane în Bursã, ºi valoarea ce s-a
plãtit pentru acþiunile majoritare.
Acest exemplu este edificator ºi din alt punct de vedere. S-ar putea crede
cã plãtindu-se o acþiune majoritarã cu o primã, se mãreºte, prin aceasta, în mod
factice valoarea intrinsecã a întreprinderii, reprezentatã prin acele acþiuni.
Realitatea este alta: în mãsura în care se adaugã o primã la acþiuni majoritare, se
scade valoarea acþiunilor minoritare. Aºa, în exemplul de mai sus al Societãþii de
Telefoane, o acþiune izolatã se negocia în Bursã cu Lei 840, deºi valoarea ei
intrinsecã era de Lei 1.300 pe baza bilanþului Societãþii de Telefoane, adicã 1/3
sub aceastã valoare, iar aceastã diferenþã de 1/3 a profitat tocmai acþiunilor
majoritare, respectiv aceste acþiuni au fost plãtite cu o primã chiar mult mai mare.
Iatã, deci, cã valoarea actualã de 303 milioane pentru pachetul majoritar

97
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

de 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu este pe deplin justificatã iar dacã þinem seama
cã la baza acestei valori stã o expertizã tehnicã, care ne nedreptãþeºte cu o
diferenþã de circa 103 milioane, înseamnã cã valoarea actualã adevãratã a
pachetului majoritar este de 303 milioane plus 67 milioane /reprezentând cota
parte din diferenþa de mai sus, raportatã la pachetul nostru de acþiuni, inclusiv
prima majoritarã/, adicã de Lei 370.000.000.
4/ Pe baza principiilor ºi valoriilor stabilite mai sus, se desprinde
urmãtoarea situaþiune finalã a lichidãrii portofoliului preluat de Stat de la banca
noastrã.
Deºi, dupã cum am arãtat, cele trei tranºe formeazã un total ºi ca atare ele
nu pot fi tratate separat, totuºi, din punct de vedere metodic, trebuie sã trecem în
revistã fiecare tranºã separat, deoarece dorim sã pãstrãm întocmai cifrele din
tablourile efectuate de Comisia de Anchetã.
Expunerea ce urmeazã este concretizatã în anexatul Tablou General al
lichidãrii portofoliilor preluate de Stat, ºi repetãm cã ea se bazeazã exclusiv pe
cifrele din tablourile Comisiei de Anchetã aflate în Dos. I ºi anume: (Anexa 67).
Tabloul pentru tranºa I-a, la fila 26;
Tabloul pentru tranºa II-a, la fila 27;
Tabloul pentru tranºa III-a, la fila 29-33.
Singura deosebire priveºte valoarea bunurilor date în platã, pentru care
ne referim la expertizele ordonate de aceastã Onor. Comisiune.
Examinând acest Tablou General, constatãm cã asupra sumelor preluate
de:
Lei 300.000.000 a rezultat din:

Încasãri Lei 13.322.653

Încasãri legale prin


conversiune Lei 38.807.545

Reduceri convenþionale,
aprobate de Comisie Lei 68.833.532

Resturi de platã eºalonate


pe baza legii de conversiune
sau a convenþiunilor încheiate Lei 23.474.824

”Cultura Naþionalã” pe
valoarea actualã Lei 426.000.000

Lei 600.000.000 Încasãri Lei 1.421.086

La care se adaugã preþul


celor 2.300 acþiuni ”Fichet”,
vândute în iulie 1941 cu
autorizaþia acestei Onor.
Comisiuni ºi depus la
Banca Naþionalã, conform
chitanþei alãturate no. 2327
din 31iulie 1941 /Anexa 68/ Lei 1.150.000

98
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Reduceri convenþionale,
aprobate de Comisie 3.190.000

Resturi de platã eºalonate


pe baza legii de conversiune
sau a convenþiunilor încheiate 38.249.194

Lei 108.335.241 Încasãri 10.026.612

Reduceri legale prin


conversiune 7.368.930

Reduceri convenþionale,
aprobate de Comisie 33.277.409

Pachetul majoritar de acþiuni


“Buzãu-Nehoiaºu” pe valoarea
actualã 303.000.000
------------------------- -----------------------
Lei 1.008.335.241 Lei 968.121.785
------------------------- -----------------------
Scãzând din totalul de Lei 1.008.335.241 totalul rezultatului de Lei
968.121.785, înseamnã cã existã o diferenþã în minus de Lei 40.213.456.
Aceasta ar fi pierderea suferitã de Stat ºi la atâta se reduce prejudiciul de
Lei 826.280.403 prevãzut în decizia Ministerului de Finanþe pe baza raportului
Comisiei de Anchetã, ºi trebuie sã menþionãm cã nu am þinut seama în calculul
de mai sus nici de valoarea vadului comercial al „Culturii Naþionale” de 24
milioane lei, ºi nici de diferenþa de 67 milioane la valoarea acþiunilor Buzãu-
Nehoiaºu, care fac sã disparã ºi aceastã pierdere minimalã de 40 milioane.
În aceste împrejurãri, se mai poate vorbi de un prejudiciu grav? O
pierdere de mai puþin de 4% este un sacrificiu pe care Statul nu a consimþit sã-l ia
asupra sa?
Am vãzut din expunerea de mai sus pânã unde putea sã meargã
contribuþia ºi jertfa Statului ºi este suficient sã amintim cã la douã instituþii de
credit, al cãror apel s-a judecat de aceastã onor. Comisiune, acordându-se
câºtig de cauzã anumitelor instituþii, ºi anume la Banca Generalã a Þãrii
Româneºti. Statul a pierdut 90 milioane din portofoliul preluat de 100 milioane,
adicã 90%, iar la Banca Agricolã, pierderea Statului se cifreazã la 320 milioane
din portofoliul de 400 milioane, adicã 80%, fãrã a mai vorbi de numeroase alte
cazuri, care sunt încã pendinte.
Cu drept cuvânt, s-a relevat în instanþã cã tot procesul poartã asupra unei
ipoteze cã Statul ar fi putut sã piardã o sumã importantã, dar aceastã ipotezã nu
s-a realizat.
Prejudiciul Statului se examineazã astãzi de domniile voastre ºi pe ziua
de azi urmeazã sã se stabileascã cuantumul prejudiciului, care, dupã cum am
arãtat, este atât de redus încât nu ne poate fi pus în sarcinã.
5/ Raportul Comisiei de Anchetã ºi deciziunea Ministerului de Finanþe ne
condamnã ºi la dobânzi.
În materie de daune, Înalta Curte de Casaþie a statuat în mod constant cã
dobânzile nu sunt datorate decât din momentul pronunþãrii judecãþii, cãci numai
în acel moment daunele capãtã existenþã juridicã ºi devin certe ºi lichide.
99
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Condamnarea noastrã la dobânzi trebuie deci înlãturatã.


De asemenea, nu ne pot fi puse în sarcinã cheltuieli de urmãrire, al cãror
cuantum nu se precizeazã ºi care se referã la urmãrirea fãcutã de Stat, fãrã
participarea noastrã.

100
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL X
REZERVE DE NECONSTITUTIONALITATE

Dacã contrar concluziunilor noastre, aceastã onor. Înaltã Comisiune ar


admite cã, deºi operaþiunile supuse judecãþii domniilor voastre sunt legal fãcute
ºi, deºi nu se constatã nicio culpã în sarcina noastrã, totuºi avem de plãtit vreo
sumã Statului din aceste operaþiuni, atunci, precum am arãtat în apelul nostru ºi
am susþinut ºi oral în instanþã, înþelegem sã susþinem formal
neconstituþionalitatea D.L. 3.441/1940, care loveºte astfel în drepturi câºtigate,
în proprietate ºi creanþe, în liberaþiuni definitiv dobândite prin convenþii, tranzacþii
ºi prescripþiuni, toate aceste situaþiuni ºi drepturi apãrate prin art. 17 din
Constituþia din 1923 ºi art. 16 din Constituþia din 1938.

Pentru toate aceste motive, rugãm onorata Înaltã Comisiune sã


binevoiascã a vedea cã apelul nostru este întemeiat ºi, admiþându-l ca atare, sã
binevoiascã a dispune în fond reformarea în întregime a Deciziei nr. 10.082/1941
a Ministerului de Finanþe, înlãturarea Raportului Comisiei de Anchetã ºi ridicarea
mãsurilor de indisponibilitate a patrimoniului nostru.

p. Banca Marmorosch, Blank & Co.,


Societate Anonimã

Bucureºti, 12 ianuarie 1942,

(ss) Mircea Djuvara


(ss) Nicolae Corodeanu
(ss) Constantin Bãlescu
(ss) Mihai Arþãreanu
avocaþi

101
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

SUMARUL
CONCLUZIILOR SCRISE
ALE BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

Capitolul I
COMPETENÞA COMISIUNII DE ANCHETÃ
ªI A COMISIEI DE APEL

1/ Competenþa Comisiuni de Anchetã este limitatã la examinarea


operaþiunilor ºi lucrãrilor de rãscumpãrare a efectelor, precum ºi la convenþiile ºi
tranzacþiile încheiate ulterior pentru realizarea lor.
a/ Ea nu rãspunde: Epoca anterioarã rãscumpãrãrii efectelor de
cãtre Stat; Gestiunea Bãncii Blank; Reescontul Bãncii Blank la BNR.
b/ În faza precontractualã nu se pot încadra decât tratativele
urmate între pãrþile contractante.

2/ Competenþa Comisiunii de Apel este ºi mai restrânsã pe baza


principiului tantum devolutum quantum appelatum.

Capitolul II
TEMEIURILE DE DREPT ªI SISTEMUL DE DREPT
ÎN MATERIILE CE INTRÃ ÎN COMPETENÞA COMISIUNII

1/ Decretul-Lege nr. 3.441/1940 nu a derogat de la normele dreptului


comun.
2/ S-a recunoscut valabilitatea legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936.
3/ Sancþionarea fraudelor sau a prejudiciilor grave nu poate avea loc
decât în cadrul normelor dreptului comun.

Capitolul III
LEGILE DE BAZÃ

1/ Legea Monetarã din 7 februarie 1929 ºi Programul pentru stabilizarea


monetarã. Scopul urmãrit de aceastã lege nu a putut fi atins din cauza
repercusiunii crizei declanºate în 1929 în Statele Unite.

2/ Legea pentru administrarea portofoliului trecut la Stat ºi de


interpretarea planului de stabilizare din 27 iunie 1930.
a/ Art. 2, al. II, din lege, autorizeazã preluarea ºi de efecte
nestatutare, Statul fiind hotãrât a face sacrificii în scopul asanãrii pieþei
financiare.
b/ Art. 2, art. II, permitea rãscumpãrarea pentru toatã diferenþa
între suma efectiv utilizatã pe baza al.I ºi suma totalã prevãzutã de
programul de stabilizare.
c/ Procedura preluãrii.
aa) Încheierea de convenþii ºi tranzacþii implica în mod
necesar sacrificii din partea Statului.

bb) Numai pentru convenþiile ºi tranzacþiile încheiate cu


debitorii dupã preluare se cer avize ºi ratificarea Consiliului de
Miniºtri.
102
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

cc) Convenþiile de preluare se încheie exclusiv între Stat ºi


BNR, fãrã nicio formalitate, prin simplul acord, peste capul ºi fãrã
amestecul institutelor ajutate.

3) Legea din 1 aprilie 1936 confirmã fundamentul legislaþiei de


rãscumpãrare: cunoºtinþa ºi voinþa Statului de a prelua efecte proaste ºi a
suporta pierderile inerente, cãci, dacã ar fi fost vorba de efecte bune, nu era
imperios necesar a se recurge la mãsura împovorãtoare a preluãrii.

Capitolul IV
PRELUAREA SUCCESIVELOR TRANªE
ªI CONVENÞIILE ULTERIOARE

1/ Tranºa de 300.000.000 lei


a) Actele de preluare ºi înlocuire s-au fãcut cu respectarea tuturor
cerinþelor legale, ca fond ºi ca formã, cu avizul BNR, cu avizele nr. 2, 18 ºi
20/1930 ale Comisiei Portofoliului ºi pe baza Jurnalelor Consiliului de
Miniºtri nr. 1.208 ºi nr. 1.996/1930.
b) Printr-o eroare grosierã de fapt Comisia de Anchetã afirmã cã
Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996/1930 publicat în Mon. Of. nr.
46/1931 nu prevede ºi scoaterea noastrã din obligo.
c) Criticile formulate de Comisia de Anchetã cu privire la aceastã
tranºã sunt neconcludente, ele neprivind nici legalitatea operaþiunii ºi nici
fapte delictuoase ale noastre.

2/ Tranºa de 600.000.000 lei


a) În urma accentuãrii crizei în vara anului 1931 ºi a panicii ce a
cuprins pe deponenþi, Ministerul de Finanþe, sesizat de dl. consilier tehnic
ºi de BNR, consimte sã preia un portofoliu de 600 milioane lei ºi încheie, la
cererea Bãncii Naþionale, cu aceasta, Convenþia din 19 august 1931.
b) Preluarea ºi scoaterea Bãncii Blank din obligo s-a fãcut, de
asemenea, cu respectarea tuturor cerinþelor legale pe baza Convenþiunii
din 19 august 1931 între Stat ºi BNR a avizelor nr. 39/1931 ºi nr. 72/1932
ºi a Jurnalelor Consiliului de Miniºtri nr. 1.198/1931 ºi nr. 926/1932.
c) Criticile formulate de Comisia de Anchetã cu privire la aceastã
tranºã sunt, de asemenea, nefondate:
aa) Banca Industrialã, care a emis cea mai mare parte din
efectele preluate, nu era o ficþiune, ci concentra la un loc
participaþiunile Bãncii Blank pentru o mai bunã administrare ºi în
vederea unei eventuale mobilizãri prin emisiune de obligaþiuni
industriale ipotecare.

bb) Capitalul Bãncii Industriale a fost realmente acoperit,


fiind întrebuinþat la plata în parte a preþului de cumpãrare a
acþiunilor industriilor Bãncii Blank ºi a creanþelor acesteia faþã de
aceste industrii.

cc) Banca Industrialã nu a fost creatã pentru o primã


semnãturã de efecte, de vreme ce Banca Blank putea lua efecte
direct de la industriile sale ce le putea reesconta cu girul ei; pe de

103
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

altã parte, efectele semnate de Banca Industrialã aveam o cauzã


realã, deoarece ea datora Bãncii Blank, în 1931, circa 2 miliarde lei
pentru industriiile ºi creanþele cedate ei de aceasta.

dd) Nu este exact cã efectele emise de Banca Industrialã au


fost create ad-hoc; ele au fost reescontate la BNR cu mult înainte
de data când s-a decis preluarea unui portofoliu de 600 milioane lei
din totalul portofoliului aflat la acea datã la reescontul BNR de
1.211 milioane lei, iar alegerea efectelor, corespunzând
portofoliului preluat de 600 milioane lei, s-a fãcut exclusiv de BNR.

3/ Tranºa de 108.000.000 lei


a) Efectul de Lei 108.000.000 a fost dat nu pentru un credit cerut de Banca
Blank, ci pentru acoperirea plãþilor fãcute deponenþilor în ajunul concordatului de
cãtre delegaþi ai Bãnci Naþionale, iar preluarea acestui efect de cãtre Ministerul
Finanþelor a avut loc dupã repetate ºi stãruitoare demersuri ale Bãncii Naþionale.
b) Formele legale au fost respectate, chiar dacã Jurnalul Consiliului de
Miniºtri nr. 508 din 5 mai 1933 a ratificat operaþiunea cu oarecare întârziere;
referatul Bãncii Naþionale era inutil, situaþiunea Bãncii Blank ºi a Bãncii
Industriale fiind cunoscutã Ministerului de Finanþe.
c) Scoaterea din obligo a Bãncii Blank era prevãzutã în Jurnalul
Consiliului de Miniºtri ºi, în orice caz, liberarea Bãncii Blank a fost rezultatul
necesar al efectului novatoriu al Convenþiei din 12 august 1933.

4/ Legea din 1 aprilie 1936 conþine o sancþionare legislativã a tuturor


operaþiunilor de rãscumpãrare ºi lichidare ºi, deci, ºi a operaþiunilor referitoare la
cele trei tranºe de mai sus.

Capitolul V
COMBATEREA CRITICILOR DE LEGALITATE
DE ORDIN GENERAL

Deºi Ministerul de Finanþe, prin decizia sa, nu a dispus anularea actelor


intervenite pentru vicii de legalitate, pentru cã ea implica o restitutio in integrum,
totuºi, reprezentanþii Ministerului de Finanþe în instanþã, invocând raportul
Comisiei de Anchetã, au articulat asemenea pretinse vicii, fãrã a þine seama cã
aceasta implica anularea actelor intervenite cu consecinþa inevitabilã a repunerii
lucrurilor în situaþia dinainte, ceea ce Ministerul de Finanþe nu a voit prin decizia
sa.

Fãcând toate rezervele, þinem, totuºi, sã arãtãm cã ºi criticile de legalitate


de ordin general sunt nefondate, cele speciale fiecãrei tranºe fiind deja
combãtute de noi în Capitolul precedent.

1/ În dreptul nostru.
Convenþiile ºi mai ales tranzacþiile au valoarea unei hotãrâri judecãtoreºti.
ªi ele nu pot fi rãsturnate decât pentru motive grave admise de lege.

2/ Ce se înþelege prin efecte statutare?

a) Banca Blank, care a fost transformatã în societate anonimã la 1904,

104
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

avea autorizaþia Bãncii Naþionale încã din anul 1906 ca sã prezinte la reescont
efecte cu numai douã semnãturi, astfel cã numai printr-o eroare grosierã de fapt
raportul afirmã cã aceastã autorizare trebuia reînnoitã cu ocazia transformãrii
bãncii în societate anonimã în 1924.
b) Banca Industrialã avea o existenþã realã de sine stãtãtoare, juridicã ºi
economicã ºi, deci, semnãtura ei nu se poate considera fictivã.
c) Art. 24 din Statutele BNR cere ca efectele primite de BNR la scont sã
aibã o cauzã realã, nu o cauzã comercialã curentã; or, efectele Bãncii Industriale
aveau o cauzã realã, devreme ce ea datora Bãncii Blank o sumã mult mai mare
decât valoarea pentru care a dat efecte.
d) Semnãtura Bãncii Industriale era solvabilã în momentul reescontãrii
efectelor din tranºa de 600 milioane; dacã aceste efecte au rãmas, totuºi, în
suferinþã, aceasta se datoreºte faptului cã BNR a reþinut exclusiv pentru dânsa
gajurile de acþiuni din activul Bãncii Industriale ce garantau aceste efecte.
e) Neonorarea unei pãrþi din cecurile în lire sterline se datoreºte alarmei
întreþinute în jurul bãncii noastre. Efectele date de Banca Industrialã, pentru
contravaloarea sumelor avansate de BNR pentru aceste cecuri, au totuºi o
cauzã realã bazatã pe datoria mult superioarã a Bãncii Industriale faþã de banca
noastrã, iar prin primirea acestor efecte la reescont s-a novat raportul anterior
dintre BNR ºi banca noastrã.

3/ Nu poate constitui o ilegalitate depãºirea pretinsului „plafon de


reescont” al Bãncii Naþionale, a cãrui limitã nici nu se precizeazã ºi care era ºi
necunoscutã Bãncii Blank; Banca noastrã a beneficiat în anii 1921/31 cam de
acelaºi reescont ca ºi Banca Româneascã.

4/ Scoaterea din obligo este o mãsurã permisã de legea din 27 iunie 1930,
devreme ce la baza acestei legi stã – precum am dovedit – ideea de sacrificiu
într-un interes general. Oportunitatea luãrii acestei mãsuri nu poate fi judecatã
azi. De altfel, scoaterea noastrã din obligo nu era în realitate decât efectul juridic
al naturii convenþiilor încheiate pentru lichidarea celor trei tranºe ºi a
neprezentãrii Statului la concordat.

5/ „Finalitatea” legii din 27 iunie 1930 nu a putut fi decât de a salva


depozitele ºi încrederea publicului în sistemul bancar. Acest scop a fost pe deplin
stins în cazul bãncii noastre, care nu poate fi calificatã drept o întreprindere
falimentarã, devreme ce a achitat pânã la 3.050 milioane (din care numai 50
milioane prin compensaþii) din totalul pasivului de la data concordatului, de 3.825
milioane.

Capitolul VI
RÃSPUNDERE DE DAUNE

Rãspundere pentru daune fãrã culpã nu se poate concepe. Chiar raportul


Comisiei de Anchetã recunoaºte cã decretul-lege nr. 3.441/1940 nu derogã în
aceastã privinþã de la normele dreptului comun. „Culpa prezumatã” nu a fost
admisã de jurisprudenþa noastrã, nici legiferatã în vreo materie.
Dacã pentru mãsura provizorie a blocãrii se cere fraude sau grave
prejudicii, ceea ce a pus în corelaþie cu fraude înseamnã o culpã gravã, a fortiori
e nevoie de stabilirea unui fapt dolos sau culpos pentru condamnarea definitivã.
Dupã principiile dreptului comun, o noþiune în responsabilitate presupune
trei elemente: o fraudã sau o culpã; un prejudiciu; o legãturã cauzalã directã ºi
necesarã între ele.

105
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

1/ Frauda sau culpa


Sub acest titlu se imputã Bãncii Blank cã ar fi determinat preluarea de
cãtre Stat a unor efecte lipsite de bonitate. Or, Statul ºtia ce preia, ºtia cã va avea
pierderi ºi consimþea la sacrificii într-un interes general. În aceste condiþiuni, nu
poate exista fraudã ºi nici culpã.

Pierderile ce pot rezulta pentru una din pãrþi din simplul conþinut, sau din
simpla executare a convenþiilor legal încheiate, nu pot naºte vreo rãspundere.

Pe de altã parte, trebuie sã relevãm cã nu nu se poate imputa cã nu am fi


executat vreo obligaþiune contractualã, cãci prin convenþiile în discuþie au fost
scoºi din obligo.

Când se vorbeºte în cazul nostru de culpã trebuie, deci, neapãrat stabilitã


o culpã extracontractualã.

Ceea ce se încearcã a se pune în sarcina noastrã pe lângã cã nu are


caracter culpos, se referã la operaþiuni ºi epoci ce nu intrã în cadrul de
competenþã al acestei onor. Comisiuni.

a) În ce priveºte operaþiunea preluãrii efectelor, singura supusã


cercetãrii, Comisia de Anchetã stabileºte cã banca noastrã n-a avut
niciun amestec ºi aceasta constatare a rãmas câºtigatã cauzei, nefiind
apelatã de partea adversã.

b) Operaþiunea reescontului iese din sfera de cercetare a onor.


Comisiuni. Rãspundem, totuºi, la incriminaþiunile neconcludente ce ni se
aduc privitor la reescont.
aa) Admiterea la scontul Bãncii Naþionale a unor efecte
slabe este consecinþa inevitabilã a epocii de crizã prin care a trecut
piaþa financiarã.
bb) O serie de cauze particulare au concurat în cazul nostru
la slãbirea calitãþii efectelor ulterior preluate.
cc) Numai efectele respinse nemotivat se prezentau
câteodatã din nou la reescont.
dd) Statul, fiind terþ în contractul de reescont, intervenit între
BNR ºi banca noastrã, nu are calitate de a-l discuta.
ee) Statul, care este un terþ cesionar al efectelor preluate nu
are nici calitatea sã invoce pretinse vicii sau nulitãþii ale creanþei
cambiale ce i s-a cedat.
ff) Sub acelaºi raport este inadmisibil ca cineva care devine
creditorul altuia sã discute faþã de acesta fapte petrecute anterior
momentului când a devenit creditor.

c) În ce priveºte faza convenþiunilor ºi tranzacþiunilor ulterioare


preluãrii, nici nu s-a articulat în ce ar fi constat culpa noastrã.

2/ Legãturã cauzalã între faptul incriminat ºi prejudiciul suferit.


Aceastã legãturã trebuie sã fie directã, necesarã ºi previzibilã, ceea ce nu
e cazul între pretinsul prejudiciu suferit de Stat ºi reescontul fãcut de noi la BNR
sau convenþiile ºi tranzacþiile încheiate ulterioar de Stat. La preluare, însãºi
Comisia de Anchetã recunoaºte cã nu am avut niciun amestec.
106
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

a) Reescontul la BNR nu trebuia sã aibã ca urmare directã ºi


necesarã o pagubã pentru Stat, cãci nu toate efectele treceau la Stat, iar
alegerea se fãcea exclusiv de BNR.
b) În mod greºit se atribuie pretinsul prejudiciu al Statului scoaterii
noastre din obligo, deoarece nu s-a dovedit cã aceasta se datoreºte unui
fapt culpos al bãncii noastre, ci ea rezultã din natura ºi efectul contractelor
legal încheiate ºi din neprezentarea Statului la concordat.
c) Preluarea efectelor fiind edictatã din împrejurãri generale ºi de
forþã majorã, pierderile suferite de Stat cu ocazia convenþiilor ºi
tranzacþiilor pentru lichidarea acestor efecte, este urmarea necesarã a
aceloraºi cauze, care au adus cu sine suspendãrile de executare,
conversiunea, imposibilitatea de executare etc. Aceste pierderi au fost
mãrite prin reaua administrare de cãtre Stat a portofoliilor preluate.

Capitolul VII
COMBATEREA CRITICILOR
ADUSE „POLITICII BÃNCII BLANK”

1/ Inadmisibilitatea acestor critici faþã de competenþa restrânsã a


Comisiei, faptele la care se referã neavând nicio legãturã cauzalã, directã ºi
necesarã cu prejudiciul pretins, ºi ele intereseazã exclusiv pe acþionarii bãncii,
care însã au dat descãrcare conducerii bãncii.
De altfel, Comisia de Anchetã nici nu a reþinut învinuirile ce reprezentanþii
Ministerului de Finanþe în instanþã s-au crezut în drept a le aduce bãncii.

2/ Aceste critici sunt ºi nefondate, deoarece politica de investiþiuni


industriale a fost susþinutã dupã rãzboi de Guvern ºi de Banca Naþionalã, ba
chiar impusã în scopul industrializãrii þãrii ºi naþionalizãrii din teritoriile alipite.

Domnul profesor Slãvescu, în calitate de ministru de Finanþe, a confirmat,


în Expunerea de motive la Legea bancarã din 1934, cã aceasta era politica
economicã a þãrii ºi cã bãncile din România, indiferent de originea capitalurilor
lor, erau aproape exclusiv bãnci de afaceri.

3/ Banca Blank ºi-a îndeplinit „funcþia socialã” în tot timpul existenþei ei de


la 1848 încoace, precum o dovedeºte trecutul bãncii, bogat în fapte ºi acte
sãvârºite în folosul economiei naþionale.

4/ Pretinsele bilanþuri „false” ies din competenþa Comisiei, ca ºi gestiunea


bãncii; supraevaluãrile erau justificate de rezervele latente ale bãncii, care i-au
permis, de altfel, sã achite pânã la 31 octombrie 1941 o cotã de 80% din întreg
pasivul ei de la data concordatului.
Cât de „false” erau bilanþurile bãncii rezultã din constatarea Comisiei de
Anchetã pe baza expertizei ordonate de ea. Cã „singurul bilanþ întocmit fãrã
artificii contabile a fost acela din 1931, când Banca Blank, cerând concordat, ºi-a
încheiat bilanþul cu o pagubã de Lei 184 milioane” din care, scãzând capitalul de
125 milioane, rãmâne numai circa 60 milioane.

5/ Cauzele adevãrate ale cãderii Bãncii Blank.

107
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Capitolul VIII
INADMISIBILITATEA CONDAMNÃRII
LA DAUNE-INTERESE FÃRÃ RESTITUTIO IN INTEGRUM

Decizia Ministerului de Finanþe se menþine în toate convenþiile intervenite


ºi executate de Banca Blank. În consecinþã, nu se poate, totuºi, cere sub titlul de
daune interese mai mult decât prevãd acele convenþiuni. Cine voieºte altceva
decât prevãd convenþiile, trebuie sã repunã lucrurile în starea lor anterioarã.
Aceastã restitutio in integrum nemaifiind posibilã ºi nefiind voitã de
decizia Ministerului de Finanþe, pretenþiunile formulate sunt ºi din aceastã cauzã
inadmisibile.
Imposibilitatea refacerii situaþiei create prin preluarea portofoliului de
cãtre Stat precum ºi prin preluarea bunurilor ºi creanþelor date în schimb, rezultã
ºi din faptul cã, în interval, s-au produs alte situaþiuni juridice irevocabile;

a/ Prin încheierea concordatului Bãncii Blank pe baza unei cote de 100%,


faþã de creditorii verificaþi la concordat, la care Statul nu ºi-a anunþat nicio
creanþã;

b/ Prin neuzarea de cãtre Banca Blank – din aceastã cauzã – a


posibilitãþilor de aranjament prevãzute de art. 52 din legea de lichidare din 7
aprilie 1934.

Capitolul IX
CUANTUMUL PRETINSULUI PREJUDICIU

1/ Toate ratele eºalonate, fie pe baza legii de conversiune sau a


convenþiilor ºi tranzacþiilor încheiate ce mai sunt de încasat, trebuie scãzute,
contrar pretenþiunea Statului apare prematurã.

2/ Pentru identitate de raþiune cu scãderile admise pentru reducerile din


conversiune, trebuie scãzute în orice caz ºi reducerile consimþite debitorilor
cedaþi prin convenþiile consimþite debitorilor cedaþi prin convenþiile ºi tranzacþiile
încheiate direct de Stat; aceastã cerere de scãdere se bazeazã ºi pe art. 1.141
urm. Cod. Civ.

3/ Dacã se procedeazã la o „revizuire” a situaþiei dintre pãrþi, atunci


trebuie sã se þinã seama în ce priveºte bunurile date în platã /Cultura Naþionalã ºi
Buzãu-Nehoiaºu/ de situaþia actualã, fiindcã aceastã revizuire implicã o restitutio
in integrum.
Aceastã tezã se dovedeºte a fi cu atât mai justã, cu cât orice pretenþiuni
de daune se fixeazã abia în momentul când se pronunþã hotãrârea ultimei
instanþe de fond /Planiol ºi Ripert VI nr. 682 ºi Demoque IV nr. 458/.
a/ Valoarea actualã a Institutului de Arte Grafice „Cultura
Naþionalã” trebuie socotitã la cel puþin Lei 426 milioane, pe baza
expertizei domnilor C.S. Fãgeþel ºi ing. Zaharia Constantinescu, ordonatã
de Comisia de Apel, obiecþiunile formulate de reprezentanþii Ministerului
de Finanþe nefiind fondate.
b/ Valoarea actualã a pachetului majoritar de 6.184 acþiuni Buzãu-
Nehoiaºu trebuie socotitã la cel puþin Lei 303 milioane pe baza expertizei
tehnice a domnilor prof. Ing. Gr. Stratilescu ºi prof. Cezar Orãºanu ºi a

108
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

expertizei contabile a domnului expert contabil C. Dinulescu, ordonate de


Comisia de Apel, obiecþiunile formulate de reprezentanþii Minsterului de
Finanþe, nefiind fondate.

4/ Aplicând normele de calcul ºi valorile de mai sus se poate constata cã


din totalul preluãrilor de Lei 1.008.335.241 a rezultat Lei 968.121.785, adicã cu o
diferenþã în minus de Lei 40.213.456.
Aceasta nu înseamnã un prejudiciu grav, ci reprezintã un sacrificiu
neînsemnat pe care Statul a înþeles sã-l facã pentru asanarea pieþei financiare.

5/ În niciun caz, nu se pot reclama dobânzi la daune, cãci daunele nu


capãtã fiinþã juridicã decât din momentul pronunþãrii judecãþii. ªi mai puþin se pot
pune în sarcina noastrã cheltuieli de urmãrire, al cãror cuantum nu se precizeazã
ºi care se referã la urmãriri fãcute de Stat fãrã participarea noastrã.

Capitolul X
REZERVE DE NECONSTITUÞIONALITATE

Dacã contrar concluziunilor noastre s-ar admite cã, deºi operaþiunile în


discuþie sunt legal fãcute ºi deºi nu se constatã nicio culpã în sarcina noastrã,
totuºi putem fi condamnaþi la plata vreunei sume Statului din aceste operaþiuni,
înþelegem sã susþinem formal neconstituþionalitatea decretului-lege nr.
3.441/1940.

LISTA ANEXELOR
/cuprinse într-un volum separat/

109
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

110
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL II

ANEXELE LA CONCLUZIILE SCRISE


DE BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,
PREZENTATE ÎNALTEI COMISII DE APEL
ÎN PROCESUL CU MINISTERUL DE FINANÞE

1942

111
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

112
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

LISTA DOCUMENTELOR

(cuprinzând documentele cuprinse ca anexe la dosarul „Concluziuni scrise


prezentate Înaltei Comisiuni de Apel instituite prin Decretul-Lege nr. 584/1941 în
procesul cu Ministerul de Finanþe”, numãrul de ordine de mai jos reprezentând
numãrul curent de Anexã din dosarul menþionat mai sus ºi din capitolul I al
prezentului volum de documente.)

1. 03 mai 1941. Apelul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

2. 11 octombrie 1940. Decretul-Lege nr. 3.441 pentru instituirea unei comisiuni


de anchetã cu privire la rãscumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului de creanþe
imobilizate ale Bãncii Naþionale a României.

3. 27 iunie 1930. Legea pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la


Banca Naþionalã la Stat, conform planului de stabilizare ºi de interpretare a
programului de stabilizare.

4. 01 aprilie 1936. Legea pentru ratificarea convenþiunii încheiatã la 21 iunie


1935 între Statul român, prin Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a
României.

5. 11 noiembrie 1940. Depoziþia martorului Virgil Madgearu în faþa Comisiei de


Anchetã.

6. 31 octombrie 1940. Depoziþia martorului Constantin Angelescu în faþa


Comisiei de Anchetã.

7. 12 iunie 1941. Depoziþia martorului Radu Romanescu în faþa Comisiei de


Apel.

8. 15 aprilie 1930. Adresa nr. 5 a Ministerului Finanþelor cãtre Banca Naþionalã a


României, referitoare la trecerea la Stat unui portofoliu de 300 milioane lei,
aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

9. 02 mai 1930. Adresa nr. 35.478 a Bãncii Naþionale a României cãtre Ministerul
Finanþelor, referitoare la aprobarea BNR privind trecerea sumei de 300 milioane
lei, constând din efecte cu scadenþa îndepãrtatã a Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., în portofoliul Statului.

10. 23 iulie 1930. Jurnalul nr. 1.208 al Consiliului de Miniºtri, referitor la


autorizarea Ministerului Finanþelor de a cumpãra Institutul de Arte Grafice
„Cultura Naþionalã” de la Banca Industrialã.

11. 14 martie 1930. Adresa nr. 10.008 a Regiei Publice „Monitorul Oficial ºi
Imprimeriile Statului” cãtre Ministerul Finanþelor, referitoare la aprobarea
Consiliului de Administraþie al Regiei de cumpãrare a Institutului de Arte Grafice
„Cultura Naþionalã”.

12. 06 noiembrie 1930. Adresa nr. 86.330 a Bãncii Naþionale cãtre Ministerul
Finanþelor, referitoare la satisfacerea cererii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. de

113
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

înlocuire a unor poliþe, aparþinând Bãncii Industriale, trecute Statului, cu alte


poliþe.

13. 31 decembrie 1930. Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996, prin care se
autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Marmorosch, Blank & Co.
o convenþie de preluare a unui portofoliu agricol în valoare de 133.835.150 lei.

14. 24 martie 1931. Actul de cesiune nr. 90.936, încheiat între Banca
Marmorosch, Blank & Co. ºi Statul român.

15. 26 iulie 1931. Scrisoarea consilierului tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a


României, Roger Auboin, cãtre guvernatorul BNR, Mihai Manoilescu (în limba
francezã).

16. 30 iulie 1931. Notã referitoare la Banca Marmorosch, Blank & Co., a
consilierului tehnic de pe lângã BNR, Roger Auboin ( în limba francezã).

17. 01 august 1931. Proiect de convenþie între Stat ºi Banca Naþionalã a


României privind evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., întocmit
de Roger Auboin, consilierul tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a României (în
limba francezã).

18. 01 august 1931. Proiect de convenþie între Stat ºi Banca Naþionalã a


României privind evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., întocmit
de Roger Auboin, consilierul tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a României (în
limba românã).

19. 04 august 1931. Adresa nr. 46.119 a Bãncii Naþionale a României cãtre
Ministerul de Finanþe, referitoare la proiectul de convenþie întocmit pentru
evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

20. 06 august 1931. Adresa nr. 1 a Ministerului Finanþelor cãtre Banca Naþionalã
a României, referitoare la aprobarea de principiu a proiectului de convenþie
privind evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

21. 07 august 1931. Adresa nr. 46.756 a Bãncii Naþionale a României cãtre
Ministerul Finanþelor, referitoare la volumul portofoliului Bãncii Marmorosch,
Blank & Co., ce urma sã fie preluat de Stat.

22. 07 august 1931. Scrisoarea consilierului tehnic de pe lângã Banca Naþionalã


a României, Roger Auboin, cãtre Guvernatorul BNR, referitoare la proiectul de
convenþie referitor la evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. (în
limba francezã).

23. 12 august 1931. Adresa nr. 2 a Ministerului Finanþelor cãtre Banca Naþionalã
a României, referitoare la aprobarea ministerului de a prelua un portofoliu de 600
milioane lei, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

24. 14 august 1931. Scrisoarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cãtre
Ministerul Finanþelor, prin care se remite cu aceasta pachetul majoritar de acþiuni
Blankbanca.

114
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

25. 17 august 1931. Scrisoarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cãtre Banca
Naþionalã a României, prin care este remisã adresa în original cãtre Ministerul
Finanþelor, referitoare la cedarea acþiunilor majoritare Blankbanca.

26. 18 august 1931. Proces-verbal al Consiliului de Administraþie al BNR.

27. 19 august 1931. Convenþia dintre Stat ºi Banca Naþionalã a României


pentru asanarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

28. 27 august 1931. Adresa nr. 51.323 a Bãncii Naþionale a României cãtre
Ministerul Finanþelor, referitoare la alegerea portofoliului imobilizat de 600
milioane lei al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

29. 01 septembrie 1931. Referatul nr. 269.803 al ministrului Finanþelor cãtre


Consiliul de Miniºtri, referitor la preluarea portofoliului imobilizat de 600 milioane
lei, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

30. 10 septembrie 1931. Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.198, privitor la


autorizarea Ministerului de Finanþe de a încheia o convenþie cu Banca
Marmorosch, Blank & Co. pentru preluarea unui portofoliu imobilizat de 600
milioane lei.

31. 07 octombrie 1931. Convenþia dintre Statul român ºi Banca Marmorosch,


Blank & Co. ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., privitoare la preluarea de cãtre
Stat a unui portofoliu imobilizat de 600 milioane lei.

32. 21 octombrie 1931. Ordinul ministrului Finanþelor cãtre Banca Marmorosch,


Blank & Co., referitor la închiderea ghiºeelor bãncii începând cu data de 22
octombrie 1931.

33. 23 august 1932. Referatul nr. 248.339 al ministrului Finanþelor cãtre


Consiliul de Miniºtri, referitor la rãscumpãrarea portofoliului imobilizat de 600
milioane lei al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

34. 31 august 1932. Jurnalul nr. 926 al Consiliului de Miniºtri referitor la


încheierea unei convenþiuni privind modalitãþile de rambursare a datoriilor Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. din 1931.

35. 12 iunie 1933. Convenþie încheiatã între Statul român ºi Banca Industrialã,
Societatea Anonimã „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi.

36. 1921. Actul Constitutiv al Bãncii Industriale.

37. 31 octombrie 1931. Adresa nr. 65.645 a Bãncii Naþionale a României cãtre
Ministerul Finanþelor, referitoare la acordarea unui credit de 400 milioane lei
pentru Banca Marmorosch, Blank & Co.

38. 04 mai 1933. Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 508, privitor la ratificarea
rãscumpãrãrii unui portofoliu de 108.335.241 lei al Bãncii Marmorosch, Blank &
Co.

115
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

39. 12 august 1933. Convenþie intervenitã între Statul român ºi Banca


Marmorosch, Blank & Co.

40. 1904. Actul Constitutiv al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

41. 16 iulie 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României ºi
Banca Marmorosch, Blank & Co.

42. 24 iulie 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României ºi
Banca Marmorosch, Blank & Co.

43. 31 iulie 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României ºi
Banca Marmorosch, Blank & Co.

44. 08 august 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României
ºi Banca Marmorosch, Blank & Co.

45. 14 august 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României
ºi Banca Marmorosch, Blank & Co.

46. 1931. Tabloul actelor de gaj pe acþiuni, pentru garantarea sumelor ridicate
de la Banca Naþionalã.

47. 18 august 1931. Notã a consilierului tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a


României, Roger Auboin, referitoare la mãsurile luate înainte de înfiinþarea
Sindicatului Bancar (în limba francezã).

48. 1941. Tabloul comparativ al reescontului Bãncii Marmorosch, Blank & Co.,
Bãncii Româneºti ºi Banca de Credit Român.

49. 21 iunie 1941. Declaraþia martorului Dumitru Burillianu în faþa Comisiei de


Apel.

50. 19 august 1931. Adresa nr. 49.212 a Bãncii Naþionale a României cãtre
Ministerul Finanþelor, referitoare la neîndeplinirea unor angajamente în lire
sterline ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

51. 31 octombrie 1941. Tabloul Pasivului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la
data concordatului (21 octombrie 1931), ºi a modului cum a fost achitat pânã la
31 octombrie 1941.

52. 04 noiembrie 1940. Depoziþia martorului Constantin Argetoianu în faþa


Comisiei de Anchetã.

52 bis. 14 iunie 1941. Depoziþia martorului Constantin Argetoianu în faþa


Comisiei de Apel.

53. 02 septembrie 1940. Cerere de perimare a unei ipoteci, adresatã


Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat.

116
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

54. 19 august 1931. Adresa nr. 49. 221 a Bãncii Naþionale a României cãtre
Ministerul Finanþelor, referitoare la preluarea de cãtre Stat a acþiunilor „Steaua
Românã”.

55. 1941. Depoziþia martorului Victor Slãvescu în faþa Comisiei de Apel.

56. 08 iulie 1927. Extras din procesul-verbal al Consiliului de Administraþie al


Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

57. 26 octombrie 1941. Comunicatul asupra mersului încasãrilor la Casa


Autonomã a Monopolurilor, apãrut în ziarul „Universul”, (lipsã din lista prezentã a
documentelor).

58. 20 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie al


Bãncii Naþionale a României.

59. 21 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie al


Bãncii Naþionale a României.

60. 22 noiembrie 1934. Raport de expertizã referitor la constatarea creanþelor


agricole ºi urbane asanabile din portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

61. 03 septembrie 1941. Raport de expertizã privind Institutul de Arte Grafice


„Cultura Naþionalã”.

61 bis. 07 august 1941. Ad Anexa 61. Memoriul asupra lucrãrilor solului de la


Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã” (Anexã la Raportul de expertizã
privind Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”).

61 bis. 23 august 1941. Ad Anexa 61. Expertizã asupra valorii terenului ºi


clãdirilor Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã” (Anexã la Raportul de
expertizã privind Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”).

62. octombrie 1941. Raport de expertizã privind linia feratã Buzãu-Nehoiaºu.

63. 1941. Tabloul recapitulativ al diferenþelor de preþuri în minus constatate în


Raportul de expertizã tehnicã a liniei ferate Buzãu-Nehoiaºu.

63 bis. 1941. Ad Anexa 63. Caietul I – Teren, linie, clãdiri ºi diverse instalaþii.

63 bis. 1941. Ad Anexa 63. Caietul II – Vagoane cedate de CFR.

63 bis. 1941. Ad Anexa 63. Caietul II – Vagoane proprietatea Bãncii Marmorosch,


Blank & Co.

64. 1941. Raport de expertizã privind acþiunile Buzãu-Nehoiaºu.

65. 22 august 1934. Extras din acordul încheiat de Statul român privitor la
lichidarea obligaþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu.

66. 1941. Notã asupra acþiunilor Societãþii Anonime Române de Telefoane.


117
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

67. 1941. Tabloul general al lichidãrii portofoliilor preluate de Stat de la Banca


Marmorosch, Blank & Co.

68. 31 iulie 1941. Chitanþa nr. 2.327 a Bãncii Naþionale a României.

118
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 1

Ministerul Finanþelor, Oficiul de


Îndrumare ºi Coordonare
Financiarã
Nr. 44 din 3 mai 1941

Domnule Preºedinte,

Subscrisa Banca Marmorosch, Blank & Co., Societate Anonimã, cu sediul


în Bucureºti, str. Doamnei nr. 4, reprezentatã prin domnii: Alexandru Pacsimade
ºi M. Arþãreanu, conform publicaþiei din „Monitorul Oficial” nr. 540, declarãm cã
facem, în termen legal, apel în conformitate cu dispoziþiunile art. 6 al D.L. nr. 584
din 10 martie 1941, împotriva Deciziunii nr. 10.082/1941 a Ministerului de
Finanþe, comunicatã nouã în ziua de 28 aprilie 1941, ºi prin care, pe temeiul
raportului nr. 146 din 23 decembrie 1940 al Comisiunii de Anchetã instituitã pe
baza D.L. nr. 349, ne-am vãzut obligaþi a plãti Statului suma de Lei 828.280.403
cu dobânzi ºi cheltuieli de urmãrire, reprezentând prejudiciul ce ar fi suferit prin
efectul preluãrii de la Banca Naþionalã a unei pãrþi din portofoliul nostru aflat
acolo reescontat ºi prin faptul scoaterii noastre din obligo.
Motivele apelului nostru sunt urmãtoarele:

Ca o urmare îndepãrtatã, dar inevitabilã, a rãzboiului mondial, care timp


de patru ani a mãcinat toate resursele þãrilor beligerante ºi neutre, o crizã
monetarã – de inflaþie – ºi o crizã economicã – de supraproducþie – au atras
inexorabil o crizã de credit – de încredere. Bãncile – instituþiuni prin excelenþã
destinate a face productiv capitalul tezaurizat, având de îndeplinit într-o epocã
de refacere ºi de reconstrucþie o funcþiune socialã de o importanþã ºi amploare
apropiatã de aceea a serviciilor publice ale Statului, au fost cele dintâi sortite a
suferi efectele neîncrederii micului deponent care, prin importanþa sa numericã,
primejduia existenþa însãºi a creditului ºi a instituþiunilor afectate valorificãrii
sale. Fenomenul a fost universal. Manifestat pentru prima oarã în 1929 în
America, unde un numãr impresionant de bãnci – ºi din cele mai serioase ºi
puternice – s-au prãbuºit cu efecte catastrofale, fenomenul s-a produs în cursul
anilor urmãtori pânã în 1933 ºi în Europa, cuprinzând toate þãrile ºi provocând
crahuri rãsunãtoare. România, ea însãºi, nu putea fi scutitã de asemenea urmãri
ale crizei, ºi a trebuit – la fel cu celelalte State – sã asiste la ruina economiei
private întâmplatã prin cãderea unui numãr important de bãnci de prim ordin, din
pricina alarmei ºi panicii în opinia publicã, justificatã subiectiv ca fenomen
psihologic, ºi obiectiv ca fenomen economic.
Statul însã, care trebuia sã vegheze la menþinerea ordinii ºi armoniei
sociale interne ºi la asigurarea raporturilor internaþionale, nu a putut rãmâne
indiferent la procesul de ordin privat al crizei de credit. El a intervenit pentru a
salva o datã cu instituþiunile bancare grav afectate ºi creditul ºi economia
naþionalã. Prin mãsuri eroice, în epoci de frâmântare, cu legiuiri excepþionale,
Statul a cãutat ºi a reuºit uneori sã opreascã dezordinea ºi sã restabileascã
încrederea micului capitalist, fãrã de care funcþiunea instituþiunilor de credit nu
mai poate fi utilã interesului comun, sau devenea neinteresantã economiceºte.
Dacã la aceastã preocupare a Statului se adaugã ºi acea specificã þãrilor cu

119
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

moneda devalorizatã – cum este România – de a avea cel puþin o monedã


stabilizatã, înþelegem de ce guvernele ce s-au perindat la cârma þãrii noastre
între 1929 ºi 1936 ºi-au propus ºi au avut mereu pe primul plan al preocupãrilor
lor de a salva moneda ºi creditul – deopotrivã ameninþate. Numai la lumina
acestor elemente de istorie economicã ºi financiarã contemporanã putem sã
înþelegem restul ºi sã descifrãm înþelesul legiuirilor excepþionale care au fãcut
obiectul ºi au statornicit armãtura juridicã a raportului Comisiunii de Anchetã, ºi
numai sub perspectiva aceloraºi elemente putem fi în mãsurã ca, în chip
obiectiv, cu respectul datorat adevãrului ºi dreptãþii, sã putem interpreta just
dispoziþiunile pozitive ale celor trei legi speciale esenþiale pe temeiul cãrora s-a
pronunþat Deciziunea atacatã cu prezentul apel. Legea monetarã din 7 februarie
1929; legea din 27 iunie 1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecute
de la Banca Naþionalã la Stat conform planului stabilizãrii, ºi legea din 1 aprilie
1936 pentru ratificarea Convenþiei încheiatã la 21 iunie între Statul român, prin
Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a României.
La lumina aceloraºi elemente, în sfârºit, vom fi autorizaþi ºi îndreptãþiþi a
ne formula temeiurile noastre de opunere asupra chipului cum Comisiunea de
Anchetã a înþeles sã interpreteze întinderea puterilor sale de instanþã
anchetatoare ºi dreptul sãu de cenzurare a unor fapte ºi situaþiuni care treceau
dincolo de marginile ºi competenþele sale. În chipul acesta ºi sub rezerva datelor
din expunerea noastrã prealabilã, se va putea satisface – aºa cum se exprimã cu
atâta luminozitate raportul domnilor miniºtri de Finanþe ºi de Justiþie, care
însoþeºte decretul-lege din 10 martie 1941 – „principiul care stã la baza oricãrei
opere de justiþie, acela al dreptului de apãrare”.
Înainte de a examina în special erorile de drept pe care le-a fãcut
Comisiunea de Anchetã, ne permitem sã reamintim, în scurte cuvinte, cã
dezvoltarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. se împleteºte cu dezvoltarea
economicã ºi financiarã a þãrii, a industriei naþionale, cum ºi a creditului privat ºi
public, pentru care a fãcut repetat sacrificii imense. În aceastã privinþã,
înþelegem a ne referi la documentele din albumul jubiliar apãrut în 1923 cu prilejul
împlinirii a 75 ani de existenþã a instituþiei, pe care-l depunem la dosar, ºi
alãturãm la prezenta câteva acte ºi date, rezervându-ne a dezvolta aceastã
chestiune de fapt ºi cu alt prilej.
Socotim cã avem nu numai dreptul, dar ºi datoria de a stãrui asupra rolului
Bãncii Blank ºi a jertfelor fãcute de ea în folosul þãrii, deoarece în dosarele ce au
fãcut obiectul preocupãrii Comisiunii de Anchetã se gãsesc foarte numeroase
acte ºi câteva depoziþiuni de martori care aduc Bãncii Blank învinuire, tinzând a
face sã se creadã cã ea n-a meritat nicidecum de a fi sprijinitã de Stat. Aceste
acte, pe care noi nu le-am putut cunoaºte fiindcã instrucþia era secretã, au
cântãrit în mod evident greu în aprecierea Comisiunii de Anchetã, care se referã
la multe din ele. Vom reveni ºi în cele de mai jos asupra unora din aceste acte ºi
fapte, cu deosebire a celor din epoca preluãrii de portofoliu.
Ceea ce þinem sã afirmãm însã în mod hotãrât este cã dificultãþile în care
a ajuns Banca Blank se datorau tocmai participãrii ei largi la toate operaþiunile
financiare în domeniul creditului privat, ca ºi în acela al creditului public, mai ales
în epoca de dupã rãzboiul de întregire, când aceastã politicã de investiþii
constituie pentru o bancã mare o elementarã datorie. Toate bãncile care au
cãutat sã-ºi îndeplineascã aceastã îndatorire au suferit pierderi, pentru cã
schimbãrile rapide nu numai conjuncturale, dar chiar structurale, ale economiei
de dupã rãzboi pe piaþa internã ºi internaþionalã, inflaþia ºi devalorizarea leului, ºi
apoi criza economicã din 1929-1933, au depãºit orice previziune ºi orice calcul,
120
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Banca Blank, îndeplinindu-ºi aceastã îndatorire într-o mãsurã mai largã decât
celelalte bãnci, era natural sã se resimtã mai mult de pe urma acestor schimbãri
care au provocat criza din anii 1931-1933. Adãugãm cã, în special, industriile au
fost greu încercate ºi cã participarea bãncilor la industrii era pe acea vreme
comandamentul principal al politicii economice oficiale. Astfel, Banca Naþionalã,
în acea epocã, urmãrind crearea unei industrii naþionale, nu primea la reescont
numai efecte emise de întreprinderi comerciale, ci cerea sã i se aducã în mare
proporþie efecte emise de întreprinderi industriale. Banca Naþionalã ºi-a fãcut
totdeauna un punct de onoare din a fi încurajat industria; dar atunci nu s-ar
cuveni ca persoanele din sfera ei sã reproºeze, în felul în care au fãcut-o, Bãncii
Blank, cã unele creaþiuni ale ei n-au dat bune rezultate, trecând cu totul asupra
numeroaselor afiliaþiuni cu totul prospere, din care vom aminti aici, cu titlul de
exemplu pe urmãtoarele: Societatea Anonimã Foreºti ºi Societatea Goetz & Co.,
Fabrica de Ciment Cantacuzino; Societatea de Asigurãri „Generala”; Fabrica de
zahãr Chitila; Societatea de Cale Feratã „Buzãu-Nehoiaºu”; Moara Steaua,
Galaþi; Atelierele „Vulcan”; Fabrica de hârtie „Petrifalãu”; Societatea Anonimã
Continentala pentru exportul de cereale etc. Foloasele aduse de aceste
afiliaþiuni Statului ºi economiei naþionale, în decursul atâtor zeci de ani, prin
contribuþiuni directe ºi indirecte, prin impulsul dat economiei þãrii, prin propria lor
activitate ºi prin aceea a clienþilor lor, nu pot fi nicidecum neglijate.
Dar, chiar atunci când Banca Blank a fost forþatã a cere concordat din
cauzã cã i s-a retras sprijinul Bãncii Naþionale, tocmai când aveam mai mare
nevoie de el, ºi aceasta pentru chestiuni subiective, iar nu obiective, ea a cãutat
sã-ºi îndeplineascã îndatoririle faþã de creditori ºi în special faþã de deponenþi,
oferind un concordat cu plata integralã, chiar când mai târziu s-a deschis bãncilor
posibilitatea de a face aranjamente pe baza legii de lichidarea datoriilor agricoile
ºi urbane, Banca Blank n-a uzat de aceste înlesniri. Vom reveni mai jos ºi în
aceastã privinþã.
Iatã de ce spuneam cã se face o mare nedreptate ºi o deformare a
adevãrului istoric, când se vorbeºte despre Banca Blank aºa cum se vorbeºte în
acest dosar, uitându-se cã orice lovire adusã bãncii atinge ºi deponenþii ºi
creditorii ei.

II

Prin legea stabilizãrii monetare din 7 februarie 1929, constatându-se, pe


temeiul datelor ºtiinþelor financiare ºi ale verificãrii experimentale, cã stabilizarea
monedei naþionale nu poate fi asiguratã dacã banca de emisiune nu dispune de
lichiditate; observându-se, în acelaºi timp, – în cauzã – cã Banca Naþionalã a
României are în portofoliul sãu efecte imobilizate, nu numai prin efectul
scadenþei îndepãrtate (hoc sensu) ºi prin acel al aflãrii lor în suferinþã, s-a hotãrât
a se proceda cu concursul Statului la „operaþia” acelui portofoliu. În acest scop,
întrucât în vederea operaþiunilor de stabilizare se prevãzuse emisiunea unui
împrumut de stat contractat pe pieþele strãine – s-a hotãrât ca o parte din acest
împrumut la care s-au adãugat ºi beneficiile rezultând din înlocuirea unei pãrþi
din circulaþia biletelor de micã valoare, cu piese metalice – în total, aproximativ 4-
5 miliarde – sã fie întrebuinþate „la cumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului Bãncii
Naþionale care prezintã o lichiditate insuficientã, începând cu efectele care
reprezintã imobilizarea cea mai mare.”
În executarea acestor norme, prescrise în Anexa A a legii monetare din 7
februarie 1929, s-a atribuit Statului Lei 4.069.041.735 pentru preluarea efectelor
121
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

reescontate de la instituþiunile private de credit (din care fãcea parte ºi Banca


Marmorosch, Blank & Co.).
Nu însã întreagã aceastã sumã a fost utilizatã pentru preluarea de cãtre
Stat a efectelor reescontate în portofoliul Bãncii Naþionale la data de 7 februarie
1929. Legea din 27 iunie 1930, prin art. 2, al. 1, stabileºte o nouã limitã maximã
pânã la concurenþa sumei de Lei 3.250.885.742. Extinzând însã aplicaþiunea
programului de stabilizare cum era ºi firesc ºi la asanarea financiarã a
întreprinderilor ºi comerþului particular – de buna stare a cãrora este legatã
funcþiunea normalã a Bãncii Naþionale, ca institut de emisiune ºi de reescont –,
legea din 27 iunie 1930, prin dispoziþiunea art. 2, al. 2, a autorizat Ministerul de
Finanþe sã rãscumpere cu avizul Bãncii Naþionale ºi alte efecte care nu intrã în
categoria acelor prevãzute în al. 1 al art. 2, adicã vizate de art. 1 ºi, în afarã de
aceasta, intrate în portofoliul Bãncii Naþionale dupã data de 7 februarie 1929.
Din totalul de Lei 3.250.885.742, stabilit ca plafon al prelevãrilor de cãtre
Stat, de fapt nu s-au transmis pânã la aceea datã efecte aflate în portofoliul
Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929 decât în valoare de lei
2.554.075.419. Rezultã, deci, cã a rãmas disponibilã – în limita sumelor afectate
stabilizãrii, indiferent de mijloacele utilizate pentru aceasta, fie epurarea
portofoliului Bãncii Naþionale, fie asanarea financiarã a întreprinderilor de credit
– o sumã de 1.514.966.316 lei. Din aceastã sumã, de care se putea liber dispune
pentru rãscumpãrarea efectelor intrate în portofoliul Bãncii Naþionale dupã data
de 7 februarie 1929, s-a preluat efecte reescontate de Banca Marmorosch,
Blank & Co. în valoare de Lei 1.008.335.241, în trei tranºe, ºi anume: Lei
300.000.000 – la data de 29 iulie 1930; Lei 600.000.000 la data de 7 octombrie
1931 ºi Lei 108.335.241 – la data de 23 octombrie 1931. Statul, reprezentat prin
Banca Naþionalã, a primit în platã, pentru o parte din aceste efecte, bunuri ºi
garanþii reale. A încasat apoi de la debitori, fie pe cale de executare silitã, fie
benevol, fie prin diferite aranjamente de platã, sume de bani importante.
Executarea efectelor ºi a aranjamentleor de platã se gãseºte astãzi încã
în curs, fãrã a se putea prevedea care va fi în cele din urmã cuantumul exact al
sumelor cu care Statul sã fi rãmas descoperit. Trebuie însã observat cã, în formã
legalã, Banca Marmorosch, Blank a fost scoasã din obligo pentru o parte din
efectele preluate. Mai trebuie încã observat cã, între timp – dupã 10 ani de la data
operaþiunilor de preluare a portofoliului Bãncii Naþionale, cuprinzând efectele
reescontate de Banca Marmorosch, Blank, o bunã parte dintre debitori, din
consideraþiuni de ordin general, ce depãºeºte orice amestec ºi orice rãspundere
a acesteia – au devenit insolvabili ºi au fãcut mai dificilã recuperarea sumelor
datorate.
Întreaga legislaþie privitoare la preluarea de portofolii nelichide de cãtre
Stat avea de scop asanarea financiarã atât a Bãncii Naþionale, cât ºi a
instituþiunilor private, adicã îndreptarea unei stãri nesãnãtoase, pricinuite de
dezechilibrul finanþelor publice ºi private ºi care, în ce o priveºte pe Banca Blank,
era prea bine cunoscutã de Banca Naþionalã ºi de consilierii tehnici, Statul român
a înþeles sã facã un sacrificiu legal pentru asanarea finanþelor private, iar nu un
plasament fãrã sacrificii, urmãrindu-se în special evitarea pierderilor la
depozitele în bãnci.
Din examenul legilor în chestiune, putem reþine de pe acum cã legea de
stabilizare din 7 februarie 1929 vorbeºte categoric de lipsa de lichiditate a Bãncii
Naþionale, cum ºi de necesitatea de purificare a bilanþurilor ºi ventilaþiunea
portofoliului, iar legea din 27 iunie 1930 se referã la instituþiile private care trebuia
uºurate de povara unor portofolii, pe care ele nu le puteau încasa ºi la care
pierderile erau cu siguranþã de prevãzut. Astfel, în expunerea de motive a acestei

122
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

legi se spune categoric cã se tinde la recuperarea unei pãrþi din creanþele zise
nelichide, cu sacrificii pentru Stat, ºi în raportul la Camera Deputaþilor se
vorbeºte din nou jertfa pe care Statul a consimþit s-o facã. Chiar raportul onor.
Comisiuni de Anchetã, în primele sale rânduri, recunoaºte cã „legea din 7
februarie 1929 urmãrea epuraþia portofoliului Bãncii Naþionale de efectele ce se
gãseau imobilizate din cauza neacoperirii lor la scadenþã”, deci, în realitate, prin
efecte nelichide sau imobilizate, se înþeleg efecte rãmase în suferinþã, prin
neplatã, ºi deci la care pierderile erau de la sine înþelese.

III

Comisiunea de Anchetã cu privire la rãscumpãrarea de cãtre Stat a


portofoliului de creanþe imobilizate ale Bãncii Naþionale a României, instituitã pe
temeiul decretului-lege nr. 3.441 din 12 octombrie 1940, avea drept competenþã
limitatã – aºa cum se exprimã art. 1 – pe aceea de a ancheta „operaþiunile ºi
lucrãrile în baza cãrora Ministerul Finanþelor a rãscumpãrat portofoliul de efecte
aflat la Banca Naþionalã potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936, precum ºi
condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte.”
Decretul-lege nr. 584 din 10 martie 1941, privitor la modificarea ºi completarea
D.L. nr. 3.441 din 11 octombrie 1940 nu a schimbat cu nimic redactarea textului
art. 1 ºi chiar de ar fi fixat-o nu ar fi avut importanþã în ce priveºte pe subscrisa,
întrucât raportul Comisiunii era deja redactat ºi înaintat Ministerului de Finanþe la
data de 23 decembrie 1940. Comisiunea mai avea cãderea sã cearã – dacã va fi
constatat fraude sau grave prejudicii aduse Statutului – ca, printr-un jurnal al
Consiliului de Miniºtri, sã se declare, cu titlu asigurãtor, blocate ºi indisponibile
bunurile întreprinderilor al cãror portofoliu a fost preluat de Stat. Un asemenea
jurnal, prin care s-a decis blocarea ºi afectarea de indisponibilitate a bunurilor
aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank, a fost semnat la data de 25 octombrie
1940.
Þinem sã observãm ºi sã relevãm cu acest prilej cã mãsura atât de gravã,
care a lovit patrimoniul bãncii noastre, a fost luatã de fapt mai înainte de a se fi
început propriu-zis a ancheta fãrã a fi vorba, deci, oricât de departe, de vreo
constatare a Comisiunii de Anchetã, întrucât primul martor – ºi acesta dintre cei
mai puþini importanþi – a fost audiat la 23 octombrie 1940, expertiza a fost
ordonatã la 5 noiembrie 1940 ºi raportul de expertizã – de altfel, lipsit de orice
concludenþã – a fost depus abia la 19 decembrie 1940. Lãsând la o parte
chestiunea condiþiunilor fixate sau a convenþiunilor încheiate pentru realizarea
efectelor aflate în portofoliul preluat de Stat, ºi care nu priveºte ºi nu angajeazã o
rãspundere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., rãmâne bine stabilit cã singura
misiune cu care a fost investitã Comisiunea de Anchetã a fost aceea a controlului
de legalitate privind rãscumpãrarea portofoliului de efecte, cu alte vorbe de a
stabili dacã dispoziþiunile legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936 au fost sau nu
respectate, dacã eventuala violare a legilor menþionate a fost fãcutã cu fraudã,
adicã cu intenþia dolosivã ºi dacã, în mod necesar, prin aceasta, s-au acuzat
prejudicii Statului.
O datã formulatã aceastã normã principialã de interpretare, este
necontestat cã, din raportul pe temeiul cãruia a fost pronunþatã deciziunea nr.
10.082/1941 a Ministerului de Finanþe, trebuie eliminate toate constatãrile, care
nu intrau în competenþa Comisiunii de Anchetã, dar care, totuºi, în concluziile
raportului au fãcut sã se afirme legãtura de cauzalitate, pentru a duce la
stabilirea unor prejudicii – fictive sau reale – care nu pot fi primite ca sursã juridicã
123
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

de responsabilitate în sarcina Bãncii Marmorosch, Blank & Co.


În aceastã ordine de idei, trebuie reformate din constatãrile Comisiunii de
Anchetã, din care se pretinde a se stabili o obligaþiune de reparare a
aprejudiciilor fictive sau reale a Statului.
a) Acele ce se afirmã a fi fost suferite de Stat ca urmare a cedãrii
Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”.
Comisiunea – în urma unei expertize ordonate în cauzã – reþine ca justã
valoarea de 108.041.282 lei a întreprinderii. Þinând seama apoi cã aceastã
întreprindere a fost transmisã Statului pentru suma de Lei 201.500.000, printr-un
simplu calcul aritmetic stabileºte prejudiciul la suma de Lei 98.458.718.
Comisiunea, având a se ocupa numai de legalitatea operaþiunilor ºi lucrurilor de
rãscumpãrare a portofoliului de creanþe, nu avea ºi cãderea de a statua asupra
pretinsei leziuni suferite ulterior prin darea în platã a unor bunuri apreciate ca
juste prin acte investite cu toate formele legale. Aceste bunuri se gãsesc astãzi în
patrimoniul Regiei Autonome a Monitorului Oficial, transmise de Stat, care
încaseazã regulat contravaloarea lor ºi orice judecatã obiectivã trebuie sã
recunoascã anume cã întreprinderea denumitã „Cultura Naþionalã”, prin utilajul
sãu ºi mijloacele tehnice de care dispune, constituie o adevãratã podoabã a
tiparului românesc. Un negoþ juridic, consumat printr-un act încheiat în mod
distinct de operaþiunea propriu-zisã de preluare a portofoliului de cãtre Stat, nu
putea cãdea sub cenzura Comisiunii de Anchetã ºi nu putea, mai ales, justifica o
imputaþiune de responsabilitate.
b) Acele ce se afirmã a fi suferite de Stat ca urmare a insolvabilitãþii
debitorilor.
O atare mãsurã de determinare a responsabilitãþii ºi de calcul al
prejudiciilor este inadmisibilã ºi depãºeºte competenþa Comisiunii de Anchetã.
O imputaþiune de principiu nu poate fi fãcutã pe temeiurile unei aprecieri
echivoce privind bonitatea efectelor reescontate. Comisiunea, cu însãrcinarea
sa limitatã de caracterul excepþional al decretului-lege din 11 octombrie 1940 de
a face ancheta operaþiunilor de preluare a portofoliului, pentru a stabili daune ºi
rãspunderi, avea chemarea de a stabili ilegalitãþi, fraude ºi grave prejudicii,
asimilate dolului prin stabilirea elementelor în concreto a acestor neregularitãþi;
ea nu avea cãderea a statua în abstracto asupra unor elemente de fond,
calitatea efectelor, asupra cãrora alte organe la timpul sãu ºi peste libera voinþã
sau apreciere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. au avut sã se pronunþe; ºi, mai
ales, asupra unor elemente asupra cãrora o apreciere justã nu se poate face prin
raportare la rezultatele actuale, ci numai la starea de fapt iniþialã din momentul în
care reescontul ºi preluarea portofoliului au avut loc. Socoteala atât de
elementarã pe care Comisiunea de Anchetã o face, printr-un simplu calcul de
scãdere din valoarea efectelor preluate a sumelor realizate de Stat ca urmare a
executãrii acestor efecte, este inadmisibilã în principiu ºi neconcludentã în fapt.
Rolul Comisiunii era de a duce mult mai departe investigaþiunile sale de organ
anchetator, eliminând cu toatã grija elemente de fapt ºi de drept, care nu puteau
justifica raportul de cauzalitate între daunã ºi responsabilitate.

IV

O acþiune în responsabilitate exercitatã pe calea atât de sumarã a


anchetei ºi deciziunii ministeriale este astãzi prematurã, atâta timp cât lipseºte
criteriul sigur pentru a se determina cu preciziune care este cuantumul
prejudiciilor suferite de Stat.
124
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Comisiunea constatã cã, pânã în momentul întocmirii raportului, Statul a


rãmas descoperit cu anumite sume de bani raportate la valoarea nominalã a
efectelor rãscumpãrate. Dar, Comisiunea mai constatã cã Statul continuã, prin
mijlocirea Bãncii Naþionale, ca garantã a portofoliului preluat, sã execute pe
debitori ºi chiar sã încaseze sume de bani pe temeiul unor convenþiuni încheiate
direct dupã efectuarea operaþiunilor de rãscumpãrare, fãrã niciun amestec al
Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Care va fi valoarea sumelor încasate de aici înainte ºi, deci, care va fi
cuantumul exact al prejudiciilor suferite, nu se poate deocamdatã stabili, ºi
afirmaþiunea cuprinsã în textul Deciziunii nr. 10.082/1941 a Ministerului de
Finanþe, care constatã cã Statul a suferit un prejudiciu de Lei 828.280.703, este
fãrã bazã legalã.
De altfel, raportul Comisiunii însãºi recunoaºte cã prejudiciul stabilit este
susceptibil de a fi diminuat în mãsura în care debitorii cedaþi vor face plãþi de rate
cu care au rãmas în suferinþã, sau vor deveni exigibile în viitor, ori vor fi urmãriþi
silit.
Dacã deciziunea Ministerului de Finanþe sau Comisiunii de Apel are
caracterul unui titlu legal, în temeiul cãruia se poate proceda la o executare în
conformitate cu legea pentru unificarea procedurii fiscale, este necontestat cã un
titlu, a cãrui lipsã de lichiditate este recunoscutã prin însãºi activarea din
contextul sãu, nu poate fi privit, nici potrivit normelor cuprinse în Codul de
Procedurã Civilã, nici acelor cuprinse în legea pentru unificarea procedurii
fiscale sau Codul de Procedurã Fiscalã, drept un titlu executoriu.
În adevãr, potrivit dispoziþiunilor art. 371 Cod Procedurã Civilã,
executarea silitã se va urmãri în virtutea unei hotãrâri judecãtoreºti sau a unui
titlu executoriu, iar potrivit dispoziþiunilor art. 378, titlul trebuie sã constate o
datorie certã ºi lichidã. Legea pentru unificarea procedurii fiscale din 22
octombrie 1938 prevedea anume prin dispoziþiunile art. 60 cã orice creanþe ale
Statului, în afarã de impozite ºi taxe pentru care legea stabilea un anume titlu
executoriu, au caracter executoriu în condiþiunile dreptului comun. Decretul-lege
nr. 584 din 10 martie 1941 declarã deciziunile Ministerului de Finanþe sau ale
Comisiunii de Apel drept titlu legal potrivit legii pentru unificarea procedurii
fiscale, ceea ce demonstreazã cã era necesarã o anume derogare de la
dispoziþiunile acelei legi.
Ulterior, decretul-lege pentru Codul de Procedurã Fiscalã din 1 aprilie
1941 care abrogã în totul prin art. 272 legea pentru unficarea procedurii fiscale
din 17 octombrie 1938, reproducând întocmai în art. 129 disp. art. 60 din legea
abrogatã, fãrã a face nicio rezervã cu privire la titlurile executorii stabilite prin legi
speciale, rezultã necontestat cã deciziunea Ministerului de Finanþe nu mai poate
fi primitã ca un titlu executoriu fiind lipsit de caracterul cert ºi lichid al datoriei pe
care o constatã. Ca atare, mai înainte de a constitui o creanþã care sã
îndeplineascã condiþiunile dreptului comun pentru a fi abilã a deveni titlu
executoriu, raportul Comisiunii de Anchetã nu mai poate servi drept temei a unei
deciziuni ministeriale cu caracter executoriu.

Responsabilitatea care trebuie sã fie stabilitã anume pentru a naºte


acþiunea ºi titlul examinatoriu nu poate, în cadrul dispoziþiunilor decretului-lege
din 11 octombrie 1940, sau din 10 martie 1941, sã depãºeascã pe aceea civilã
extracontractualã (delictualã).

125
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Elementele acestei responsabilitãþii trebuie, aºadar, verificate ºi întrunite


pentru a legitima pretenþiuni de despãgubiri.
Raportul Comisiunii de Anchetã constatã cã operaþiunea preluãrii de
cãtre Stat a portofoliului de efecte imobilizate, aflate reescontate la Banca
Naþionalã a României, a trecut prin trei fraze:
a) prezentarea la reescontul Bãncii Naþionale a efectelor Bãncii
Marmorosch, Blank;
b) prezentarea la Ministerul Finanþelor a efectelor aflate în portofoliul
imobilizat al Bãncii Naþionale ºi
c) încheierea convenþiunilor cu Banca Marmorosch, Blank & Co., pentru
înlocuirea unor efecte din portofoliul imobilizat cu acele pe care le-a dat în
schimb.
Raportul trebuia sã izoleze ºi o a patra fazã pe care a încorporat-o la cea
de a treia ºi anume:
d) aranjamentele pentru plata datoriilor intervenite între Stat ºi debitorii
cedaþi.
Dupã aceastã expunere analiticã, raportul conchide cã responsabilitatea
Bãncii Marmorosch Blank & Co. este angajatã numai în ceea ce priveºte prima ºi
a treia (inclusiv a patra) fazã – ºi exonerarea de responsabilitate pentru
operaþiunile cuprinse în faza a doua. Procedând, raþionând ºi motivând astfel,
raportul pe temeiul cãruia a fost pronunþatã deciziunea Ministerului de Finanþe,
comite o serie de grave erori de drept ºi de fapt.
A. Operaþiunea preluãrii portofoliului de efecte de cãtre Stat este numai în
mod aparent complexã. În realitate, aceastã operaþiune se rezumã la una
singurã, ºi anume aceea caracterizatã de Comisiunea de Anchetã drept faza a
doua.
În adevãr:
1) În ce priveºte efectele aflate reescontate la Banca Naþionalã la data de
7 ferbruarie 1929, niciun fel de discuþiune posibilã nu poate fi, nici nu s-a formulat
vreo obiecþiune;
2) În ce priveºte efectele reescontate de Banca Naþionalã dupã data de 7
februarie 1929 ºi aflate în portofoliul Institutului de Emisiune la data de 27 iunie
1930, ori intrate dupã aceastã datã, Banca Marmorosch, Blank & Co. nu poate
avea niciun fel de responsabilitate pentru cã faptul sãu – licit sau ilicit – de a fi
transmis Bãncii Naþionale aºa cum se pretinde în raport – fapt, de altfel, inexact,
precum vom arãta mai jos – efecte nestatutare sau lipsite de bonitate – nu are
niciun fel de legãturã conexã de cauzalitate cu faptul preluãrii de cãtre Stat a
portofoliului imobilizat al Bãncii Naþionale.
a) Nu întreg portofoliul de efecte reescontate de Banca Marmorosch,
Blank & Co. la Banca Naþionalã trebuia în mod necesar sã fie transmis ºi preluat
de Stat. Creditul de reescont, de care Banca Blank se bucura ºi îl avea deschis la
Banca Naþionalã, constituia o operaþiune cu totul distinctã ºi autonomã de acea
subsecventã, incidentalã ºi aleatorie a rãscumpãrãrii de cãtre Stat. Aºa se
explicã de ce Banca Naþionalã, în calitate de deþinãtoare a efectelor reescontate
de Banca Marmorosch, Blank & Co. a putut sã-ºi valorifice o creanþã de reescont
de Lei 1.734.000.000.
b) Operaþiunea de primire la reescont a efectelor Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. este faptul exclusiv ºi propriu al Bãncii Naþionale, fãrã ca Banca
Marmorosch, Blank & Co. sã fi putut sã-ºi exercite legalmente vreo imixtiune.
Pentru a verifica bonitatea ºi caracterul statutar al efectelor reescontate de cãtre
Banca Marmorosch Blank, Banca Naþionalã dispunea de organe proprii de
126
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

execuþie – Serviciul Scontului – ºi de dispoziþie – Comitetul de Scont. Nicio


prevedere legalã nu putea împiedica Banca Naþionalã de a refuza primirea la
reescont a efectelor care nu îndeplinea condiþiunile legale ºi statutare. Chiar
dacã am fi fãcut stãruinþa, cât timp ele nu au îmbrãcat caracterul unui fapt ilicit ºi
nu au fost însoþite de manevre menite a induce în eroare Institutul de Emisiune ºi
Statul, nu poate exista nicio rãspundere sub acest raport.
c) Inexistenþa raportului de cauzalitate între operaþiunea de reescont ºi
aceea de preluare a portofoliului este demonstratã ºi din împrejurarea cã
alegerea efectelor ce urma a fi trecute Statului a fost – aºa cum convine ºi
raportul Comisiunii de Anchetã – opera exclusivã a Bãncii Naþionale, fãrã niciun
amestec al Bãncii Marmorosch Blank. Raþionamentul, aºadar, apare limpede ºi
concludent. Oricare ar fi fost natura – statutarã sau nu –, ºi valoarea – bunã sau
rea – a efectelor reescontate, Banca Naþionalã putea sã treacã Statului pe cele
mai bune ºi sã-ºi opreascã pe celelalte; putea sã treacã toate efectele sau sã ºi le
reþinã pe toate. În oricare din aceste ipoteze, sau în aceea care a prilejuit o
pretenþiune de despãgubire din partea Statului, adicã a transmiterii efectelor
nestatutare ºi rele, o discuþiune asupra culpei ºi responsabilitãþii nu poate purta
decât între Stat ºi Banca Naþionalã.
Cele mai elementare norme ºi principii de drept ne demonstreazã cã nu
poate exista responsabilitate fãrã culpã, iar art. 998 Cod. Civ., care
reglementeazã materia responsabilitãþii extracontractuale, face sã cadã
accentul juridic asupra faptei omului care a cauzat altuia un prejudiciu ºi dacã
faptul constituie o greºealã, asupra obligaþiunii de a o repara.
B. Operaþiunile de preluare ºi înlocuire a unor efecte cu altele s-au fãcut
pe temeiul unor convenþiuni legalmente încheiate între Banca Marmorosch,
Blank & Co. ºi Ministerul de Finanþe (de ex. actul de cesiune din 24 martie 1931 ºi
convenþia din 7 octombrie 1931). Aici nu mai poate fi vorba de o responsabilitate
extracontractualã, iar în ce priveºte responsabilitate contractualã, ea nu poate fi
întemeiatã decât pe un viciu de consimþãmânt care nu a fost articulat de
Comisiunea de Anchetã, aceasta mãrginindu-se a releva numai caracterul
oneros, care în sistemul dreptului nostru pozitiv în vigoare nu-ºi gãseºte niciun
fundament legal.

VI

În fond. În ce priveºte legalitatea operaþiunilor ºi responsabilitatea.


Raportul Comisiunii de Anchetã, la Cap. III, intitulat „Critica preluãrii
portofoliului ºi prejudiciul adus Statului” enumera, sub un prim paragraf,
elementele pe care le considera a fi întemeiate pentru a justifica imputaþiunea
nesocotirii unor dispoziþiuni legale privitoare la reescont ºi la convenþiunile de
preluare, iar sub un al doilea paragraf, prejudiciile suferite de Stat, pentru a
conchide sub Capitolul IV asupra responsabilitãþii.
A. Raportul Comisiunii de Anchetã calificã drept nesocotirea unor
dispoziþiuni legale faptul de a se fi primit la reescontul Bãncii Naþionale efectele
nestatutare ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co., adicã din acele ce nu
îndeplinesc condiþiunile prevãzute de art. 24 din statutele Bãncii Naþionale, care
prescriu în mod necesar existenþa a trei semnãturi pe efectele reescontate.
Pentru a ajunge la calificarea juridicã a neregularitãþii dupã verificarea în
fapt a lipsei celei de a treia semnãturi, raportul se întemeiazã pe interpretarea
dispoziþiunilor art. 8, al. 2, al legii din 27 iunie 1930.
În prealabil, trebuie observat cã, în fapt, alegaþiunea din raport nu este
127
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

exactã din punct de privire substanþial. În adevãr, încã din 1906, Banca
Marmorosch, Blank & Co. avea obþinutã o autorizaþie din partea Bãncii Naþionale
sã poatã prezenta la reescont efecte purtând numai douã semnãturi. Referatul
invocat în raport cã Banca Blank ar fi pierdut acest privilegiu la 1925, când s-a
transformat în societate anonimã, dovedeºte lipsa de informaþie, cãci, în
realitate, Banca Blank se transformase în societate anonimã în 1904 (vezi actul
constitutiv din 1904), deci nu a pierdut niciodatã acest privilegiu.
Trecând peste aceastã observaþiune, trebuie remarcat cã interpretarea
pe care Comisiunea de Anchetã o dã art. 8 a legii din 27 iunie 1930 este cu totul
eronatã.
În adevãr, dupã mai bine de un an de la data legii stabilizãrii monetare,
simþindu-se nevoie a se reglementa, pe de o parte, chipul de administrare a
portofoliului, pe de altã parte, nevoia a se statua asupra unor noi mãsuri pentru
asigurarea cursului monedei peste programul de stabilizare, legiuitorul a
prevãzut atât norme în legãturã cu chipul cum Banca Naþionalã, în calitate de
mandatarã legalã a Statului, va îngriji de conservarea ºi încasarea efectelor din
portofoliul preluat, cât ºi norme în legãturã cu „asanarea financiarã”.
Constatându-se, ceea ce era foarte firesc, cã singura mãsurã a asanãrii
portofoliului Bãncii Naþionale, aºa cum se afla imobilizat pe ziua de 7 februarie
1929, data stabilizãrii monetare, nu era suficientã pentru a apãra moneda de
repercusiunile constante ºi crescânde ale crizei, care deveneau din ce în ce mai
ameninþãtoare, cã dacã oficiul reescontului este special pentru Banca de
Emisiune, în îndeplinirea misiunii sale de regulatoare a circulaþiunii monetare
acest oficiu, în plinã desfãºurare a crizei, avea sã ducã din nou la imobilizarea
portofoliului Bãncii Naþionale, prin faptul cã efectele reescontate ºi instituþiunile
de la care proveneau erau, în mod necesar ºi iremediabil, afectate de urmãrile
crizei – s-a înþeles nevoia de cãtre legiuitor de a se extinde facultatea de
rãscumpãrare a efectelor cu scadenþa îndepãrtatã ºi asupra acelora intrate în
portofoliul Bãncii Naþionale dupã data de 7 februarie 1929.
Aºa se explicã ºi în acest sens trebuie interpretat textul art. 1 din legea din
27 iunie 1930, care, dupã ce defineºte ce se înþelege prin efecte cu scadenþã
prea îndepãrtatã ºi anume acele care îndeplinesc toate condiþiunile statutare
afarã de plata la termen prevãzut de art. 24 al Statului ºi dupã ce stabileºte în art.
2, al. 1, plafonul de Lei 3.250.885.742 al efectelor aflate în portofoliul Bãncii
Naþionale la data de 7 februarie 1929, prevede în al. 2 al art. 2 un regim deosebit
pentru efectele intrate în portofoliul Bãncii Naþionale dupã aceastã datã. Dacã
þinem seama de scopul urmãrit prin operaþiunile de preluare neprevãzute expres
în planul de stabilizare ºi anume acel de a se veni în ajutorul instituþiunilor private
de credit, înþelegem uºor de ce, de data aceasta, nu mai putea fi vorba de
respectarea întocmai a tuturor prevederilor statutare – întrucât dacã ar fi aºa,
intervenþia ºi ajutorul Statului, aºa cum ar rezulta din litera ºi spiritul legii, ºi-ar
pierde în mod considerabil din utilitatea sa –, ci ºi de efecte care nu îndeplinesc
condiþiunile statutare altele decât aceea a lichiditãþii. Interpretarea aceasta – pe
care o socotim cea justã – rezultã, de altfel, ºi din litera textului care vorbind de
„alte efecte” nu s-a putut referi la diferenþa specificã specificã a datei intrãrii în
portofoliul Bãncii Naþionale, întrucât despre aceastã diferenþã se face menþiunea
separatã ca de aceea privitoare la condiþiunile statutare – singurele despre care
se vorbeºte în art. 1 ºi art. 2 al. 1.
Aceastã interpretare rezultã ºi din faptul cã, chiar în raportul la Camerã,
se vorbeºte de stabilirea situaþiei ºi bonitãþii efectelor, deci se ºtia cã nu toate
efectele sunt bune, precum ºi din aceea cã la Camerã s-a adãugat la art. 8, 9 ºi
128
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

10 din proiect, devenite 7, 8 ºi 9 din lege, dreptul pentru Banca Naþionalã, ca


mandatarã a Statului, de a face nu numai convenþii, ci ºi tranzacþii cu debitorii,
lucru care implica evident ca la portofoliul preluat va fi nevoie de noi concesii.
B. Se pretinde cã una din semnatarele – alãturi de Banca Marmoorsch,
Blank & Co. – ºi anume Banca Industrialã, nu ar fi putut depune o semnãturã
valabilã din punctul de vedere al operaþiunii de reescont, întrucât ea însãºi nu era
decât o simplã secþiune a Bãncii Blank, adicã o creaþiune fictivã, constituitã
anume sub aparenþa unei întreprinderi autonome investitã în forma anonimei de
a-i furniza o a doua semnãturã în vederea reescontului la Banca Naþionalã. ªi de
data aceasta, Comisiunea de Anchetã comite o gravã eroare de fapt ºi o greºitã
interpretare ºi calificare a unei instituþiuni de drept cunoscutã ºi rãspânditã în
viaþa practicã. Mai întâi, Banca Industrialã a fost înfiinþatã în anul 1921. Aceastã
consideraþiune cronologicã este decisivã, fiind notoriu cã la acea datã Banca
Marmorosch, Blank & Co., în plinã ascensiune ºi cu un mare prestigiu în lumea
afacerilor, nu avea nevoie de semnãturi fictive pentru a-ºi procura un credit de
reescont la Banca Naþionalã, de care putea dispune în mod larg. În afarã de
aceasta, Banca Industrialã nu a fost ºi nu putea fi o creaþiune fictivã. Nu a avut un
patrimoniu autonom ºi a îndeplinit o funcþiune pe care în toate þãrile ºi în unanima
aprobare doctrinarã era îndreptãþitã a o îndeplini, pentru a dirija activitatea
întreprinderilor industriale finanþate de Banca Blank într-o epocã de inflaþie,
atunci când plasamentul economiilor private în industrie era o necesitate ºi
financiarã ºi economicã, legitimând, deopotrivã, fructificarea capitalurilor ºi
procesul de industrializare atât de necesar pentru programul þãrii în epoca de
refacere.
Formule aºa zise anormale de societãþi anonime-societãþi mame ºi fiice
(Societa madre e figlio); societãþi în lanþ (societa a catena) etc., recunoscute ca
valabile pretutindeni, au putut sã aparã ºi la noi fãrã ca prin aceasta sã se aducã
vreo atingere ordinii publice sau dispoziþiunilor cu caracter imperativ ale Codului
Comercial, în materia societãþilor anonime. La lumina acestor constatãri, care,
într-o epocã în care dreptul comercial este în plinã transformare, ar putea sã
creeze, în spiritul acelor educaþi la cultul dogmelor ortodoxe ale instituþiunilor
juridice, nedumeriri ºi aprehensiuni, ºi mai ales în al celor care – aºa cum sunt
experþii contabili – nu au o completã educaþiune juridicã, toate argumentele din
raportul Comisiunii privitoare la subscrierea capitalului, la persoanele
administratorilor, la sediul social etc., apar cu totul neconcludente.
De altminteri, dacã nu s-ar fi creat Banca Industrialã, Banca Blank putea
prezenta la scont efecte emise direct de industriile afiliate ei ºi girate de dânsa ºi
aceste efecte erau reglementare, fiindcã Banca Blank obþinuse încã din 1906
dreptul de a prezenta efecte cu numai douã semnãturi, inclusiv a ei.
C. Comisia de Anchetã dã o greºitã interpretare art. 2, al. 1 ºi 2, din legea
din 27 iunie 1930, atunci când socoteºte cã Statul nu putea sã rãscumpere
efecte prevãzute în al. 2 al art. 2, decât numai pânã la concurenþa diferenþei
dintre suma de Lei 3.250.885.742 prevãzutã în al. 1 al art. 2, ºi suma de Lei
4.069.041.735 acordatã prin planul de stabilizare, adicã numai 818.155.993 lei.
Socoteala pe care o face Comisiunea este eronatã, întrucât suma de
3.250.885.742 lei nu reprezintã decât un plafon maximal, care trebuie, în mod
necesar, atins prin preluãri de efecte aflate reescontate la 7 februarie 1929;
putându-se foarte bine ca disponibilul, ºi am vãzut cã un disponibil a rezultat,
nefiind utilizatã decât suma de lei 2.507.967.411, sã fie atribuit preluãrii
portofoliului constituit dupã data de 7 februarie 1930, ceea ce s-a ºi întâmplat.
D. Comisiunea de Anchetã calificã drept ilegalã convenþia din 19 august
129
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

1931 intervenitã între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã, prin care s-a
stabilit în principiu preluarea tranºei a II-a de 600.000.000 lei, întrucât nu a fost
ratificatã de Consiliul de Miniºtri, aºa cum prevede art. 8 al legii din 27 iunie 1930.
Aceastã constatare a Comisiunii este eronatã în fapt, întrucât în realitate
convenþiunea din 19 august 1931 a fost ratificatã de Consiliul de Miniºtri prin
Jurnalul nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 213
din 12 septembrie 1931, pe baza cãruia s-a încheiat apoi convenþia definitivã de
preluare a portofoliului din 7 octombrie 1931.
E. Tot drept ilegalã calificã Comisiunea de Anchetã ºi preluarea efectului
de 108.335.241, care s-ar fi fãcut fãrã a se respecta dispoziþiunile art. 4, 6 ºi 7 ale
legii din 27 iunie 1930, care prevãd îndatorirea pentru Stat de a comunica expres
Bãncii Naþionale adeziunea sa. Efectul de 108.335.241 a fost emis la cererea
Bãncii Naþionale de cãtre Banca Industrialã ºi girat de Banca Marmorosch, Blank
& Co. la 23 octombrie 1931, în preziua concordatului, dupã ce delegaþii Bãncii
Naþionale au plãtit ei direct deponenþilor, în plinã larmã ºi panicã, suma de
108.000.000. Efectul a fost preluat de Stat mai târziu, în urma intervenþiunilor
stãruitoare ale Bãncii Naþionale – în condiþiuni care dacã pot sã angajeze o
rãspundere, în orice caz aceasta nu este ºi nu poate fi a Bãncii Marmorosch,
Blank & Co.
Mai mult decât atât, preluarea efectului a fost implicit aprobatã prin
Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 508 din 4 mai 1933, care a autorizat Ministerul
de Finanþe sã ratifice operaþiunea. Pe baza acestui jurnal al Consiliului de
Miniºtri, la 12 august 1933 s-a încheiat convenþiunea prin care efectul de Lei
108.355.241 a fost rãscumpãrat de Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi înlocuit
cu creanþe în valoare de Lei 108.309.271.
F. Comisiunea de Anchetã calificã drept ilegale operaþiunile prin care
Banca Marmorosch, Blank a fost scoasã din obligo cu privire la efectele care au
fost preluate de Stat din toate cele trei tranºe ale portofoliului reescontat la Banca
Naþionalã.
Prin aceastã operaþiune, spune raportul Comisiunii de Anchetã, s-au
nesocotit dispoziþiunile art. 5 al legii din 27 iunie 1930, care prevede ca Statul sã
ia garanþii personale sau reale pentru a-ºi asigura drepturile de creditoare. În loc
de a se proceda astfel, încheie argumentarea sa raportul Comisiunii, Statul a
renunþat la garanþii ºi în special la cea mai importantã dintre ele – girul Bãncii
Marmorosch, Blank, & Co., „pentru care fãcuse atâtea sacrificii”.
Interpretarea Comisiunii este ºi de data aceasta eronatã, art. 5 al legii din
27 iunie 1930 nu prevede nimic altceva decât o normã de conduitã în ce priveºte
acordul între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã, cu privire la fixarea
condiþiunilor de realizare ale efectelor. De nicãieri nu rezultã – din redacþiunea ºi
spiritul legii – interdicþiunea Statului de a scuti de obligaþiunea de platã pe unul
din semnatarii efectelor. De altfel, rostul contribuþiunii Statului la opera de
asanare financiarã era tocmai de a da posibilitatea instituþiunilor lovite de
efectele crizei de a-ºi restabili situaþiunea financiarã zdruncinatã.
Dar, în afarã de aceasta, art. 8 al legii din 27 iunie 1930 autorizeazã
Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale ºi cu ratificarea Consiliului de
Miniºtri, sã încheie convenþiuni ºi tranzacþiuni. Scoaterea din obligo a Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. s-a fãcut tocmai pe temeiul unor astfel de convenþiuni
ºi tranzacþiuni, aºa încât operaþiunea, prin ea însãºi admisibilã ºi utilã, a fost
investitã ºi cu toate formele legale, ceea ce rãpeºte Comisiunii de Anchetã orice
drept de a mai critica ºi oportunitatea, care a fost lãsatã la suverana apreciere a
Statului ºi a Bãncii Naþionale.
130
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

În ce priveºte scoaterea din obligo a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cu


suma de 98.500.000, rãmasã disponibilã din prima tranºã, ea îºi gãseºte drept
echivalent tranzacþional cesiunea în schimb a unui portofoliu agricol de Lei
136.472.512, ºi drept fundament legal Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996
din 13 decembrie 1930, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 46 din 25 februarie
1931.
În ce priveºte scoaterea din obligo pentru efectele aflate în portofoliu, ce a
format obiectul celei de a doua tranºe de Lei 600.000.000, ea îºi are temeiul în
convenþiunea din 19 august 1931 intervenitã între Ministerul de Finanþe ºi Banca
Naþionalã în vederea asanãrii Bãncii Marmorosch, Blank, convenþiune ratificatã
de Consiliul de Miniºtri cu Jurnalul nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, publicatã în
Monitorul oficial nr. 213 din 12 septembrie 1931, pe baza cãruia s-a încheiat apoi
Convenþiunea definitivã din 7 octombrie 1931.
În ce priveºte scoaterea din obligo pentru suma de Lei 108.355.241,
Statul a primit în schimb, drept compensaþie, un portofoliu de valoare egalã ºi, în
afarã de acesta, 6.184 acþiuni ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, proprietara unei
linii ferate normale de 72 km., cu numeroase lucrãri de artã tehnicã, de un
deosebit interes de ordin militar ºi economic pentru Stat, pe care Comisiunea de
Anchetã, mãrturisindu-ºi imposibilitatea de a fi reuºit sã stabileascã o evaluare
din cauza scurtului timp acordat pentru desãvârºirea anchetei, le calculeazã la
valoarea nominalã de Lei 3.092.000. În realitate, valoarea realã a acþiunilor
poate fi socotitã astãzi ca un echivalent a portofoliului pe baza cãruia a fost
fãcutã cesiunea ºi, în orice caz, valoarea stabilitã în raportul delegaþilor
Ministerului de Comunicaþii din 1926, de Lei 79 milioane ce rugãm a se cere de
onor. Comisiune sau aceea ce se va stabili pe baza expertizei pe care o solicitãm
prin prezenta.
De altfel, ca o observaþiune generalã, privind întreaga operaþiune a
scoaterii din obligo, putem afirma, întemeiaþi pe textul convenþiunilor încheiate ºi
pe actele de la dosar, cã atât Statul, cât ºi Banca Naþionalã, cunoºtea perfect de
bine situaþiunea realã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi, deci, valoarea
semnãturii sale care, neadãugând o deosebitã garanþie la platã, putea foarte
uºor forma obiectul unei renunþãri.

VII

În fond, în ce priveºte prejudiciul.


A. Comisiunea de Anchetã, dând o amploare deosebitã operaþiuni
transmiterii de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. Statului a Institutului de
Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, dupã o analizã amãnunþitã a evaluãrilor fãcute
la diferite epoci ºi sub diferite criterii, precum ºi acelea ordonate în cauzã,
constatã cã Statul ar fi avut de suferit un prejudiciu de Lei 95.458.718. Am arãtat
prin motivul III de apel, lit. a, consideraþiunile pe care ne întemeiem pentru a cere
anularea de plano a constatãrilor Comisiunii de Anchetã cu privire la stabilirea
unui pretins prejudiciu care nu este în legãturã necesarã cu operaþiunea preluãrii
portofoliului de efecte de cãtre Stat.
Chiar dacã s-ar primi ca valabilã o atare conexiune ºi, deci, s-ar stabili ca
intrând sub competenþa Comisiunii de Anchetã de a statua asupra prejudiciului,
trebuie sã observãm cã este cu totul eronat ºi insuficient criteriul de apreciere
însuºit de Comisiune, pentru a deduce valoarea unei întreprinderi care a intrat în
patrimoniul Statului, ca fond de comerþ, cu toate elementele sale componente ºi
nu numai ca un simplu complex de bunuri, ºi ca atare greºit s-a omis a se þine
seama în calcul de acele elemente ºi îndeosebi de vadul comercial, care sunt
determinate pentru o justã aprecierte a valorii întreprinderii.

131
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

În orice caz, pentru orice urmare a modului de a vedea al onoratei


Comisiuni, cerem efectuarea unei expertize care sã se facã cu respectul tuturor
datelor necesare unei drepte ºi complete evaluãri la data primirii în platã ºi pe
data de azi.
B. Comisiunea de Anchetã, cãutând sã stabileascã un prejudiciu rezultat
din preluarea pentru schimbare a portofoliului de 136.672.512, dupã ce
recunoaºte cã Statul trebuie sã suporte pierderea sumei de 36.807.545,
rezultând din aplicaþiunea legilor de conversiune, decide, totuºi, cã Banca
Marmorosch, Blank & Co. este rãspunzãtoare pentru sumele reprezentând
reducerile consimþite de Stat pe temeiul unor convenþiuni încheiate direct cu
debitorii, þinându-se seama de capacitatea lor de platã, pentru motivul cã aceste
reduceri au fost fãcute „pentru motive personale debitorilor cedaþi din cauza
capacitãþii reduse de platã a acestora”.
Am arãtat la motivul III de apel, litera b, cã o asemenea socotealã trebuie
înlãturatã de plano, întrucât ea nu priveºte direct operaþiunea preluãrii
portofoliului de cãtre Stat.
În afarã de aceasta, nefiind vorba de fapta Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., ci de aceea a Statului, nu poate fi vorba nici de o responsabilitate personalã
a celei dintâi. Portofoliul cedat a fost administrat de Stat ºi tranzacþiile, de atâtea
ori dezavantajoase ce Statul le-a fãcut din consideraþiuni de multe ori cu totul
strãine de capacitatea de platã a debitorilor, nu pot fi imputate Bãncii Blank.
Banca Blank, în calitate de cesionarã, nu poate fi fãcutã rãspunzãtoare
decât de existenþa creanþei cedate, în niciun caz de încasarea ei.
În ce priveºte prejudiciul ce se afirmã a fi fost suferit de Stat ca urmare la
preluarea celei de a treia tranºe, Comisiunea ºi de data aceasta, dupã ce
socoteºte legitim a fi suportat de Stat suma de Lei 7.368.930, ca urmare a
reducerilor operate pe baza legilor de conversiune, face sã cadã în sarcina ºi
rãspunderea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. suma de Lei 33.277.409,
reprezentând reducerile convenþionale consimþite direct de Stat în favoarea
debitorilor cedaþi.
Relevãm din nou cã, la evaluarea celor 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu,
din lipsã de timp, Comisiunea de Anchetã nu a efectuat o expertizã a liniei ferate
Buzãu-Nehoiaºu, ci s-a mulþumit de a lua în calcul numai valoarea nominalã a
acþiunilor, ignorând cã e vorba de o întreprindere care ºi astãzi pãstreazã în
bilanþul ei capitalul de lei aur de la data constituirii din 1909, fãrã a-l fi revalorizat
ºi cã are un pasiv neînsemnat, astfel cã valoarea actualã a liniei ferate Buzãu-
Nehoiaºu de 72 km., cu numeroase lucrãri de artã, care a costat înainte de rãzboi
12 milioane lei aur, ºi apreciatã în 1926 de delegaþii Ministerului Comunicaþiilor
/dl. ing. Stratilescu ºi prof. Vasilescu Carpen/ la 79 milioane lei ºi de atunci pânã
la data trecerii la Stat s-au fãcut importante noi investiþiuni, reprezintã, în
realitate, echivalentul capitalului social. Valoarea de azi a liniei ferate depãºeºte
cu mult valoarea întregului portofoliu de 108 milioane lei.
Am arãtat mai sus lipsa de temeinicie a unei astfel de soluþiuni ºi ne
raportãm în totul la motivarea amintitã.

VIII

La 21 iunie 1935 a intervenit între Ministerul de Finanþe ºi Banca


Naþionalã o convenþiune privitoare la realizarea portofoliului preluat în
condiþiunile legii din 27 iunie 1930. Aceastã convenþiune a fost ratificatã prin
legea de la 1 aprilie 1936.
132
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Prin efectul acestei ratificãri, legalitatea operaþiunilor de preluare a


portofoliului Bãncii Naþionale aflat reescontat la Banca Naþionalã apare încã o
datã confirmatã ºi face inadmisibilã orice discuþiuni privitoare la pretinse vicii de
formã sau de fond.
Operaþiunile fiind astfel confirmate ºi decretul-lege din 11 octombrie 1940
nelãsând în cãderea Comisiunii de a statua asupra oportunitãþii unei atari legiuiri,
care dimpotrivã trebuia sã serveascã drept temeiu legal ºi juridic al anchetei,
toate obiecþiunile privitoare la acte ºi fapte care nu sunt personale ale Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. urmeazã a fi înlãturate ca surse de responsabilitate.

IX

Modul de a judeca al Comisiunii de Anchetã nu corespunde niciunei


norme de drept ºi nici echitãþii. Comisiunea, deºi afirmã repetat în raport cã nu s-
a derogat prin D.L. nr. 3.441/1940 de la normele fundamentale de drept comun,
totuºi ajunge la crearea unor situaþiuni ce nu pot fi încadrate într-un concept de
drept. În adevãr, nu este posibil sã menþii mai departe în fiinþã convenþiunile ºi
actele încheiate de Banca Blank cu Statul, prin Banca Naþionalã sau direct,
lãsând în patrimoniul Statului aceea ce Banca Blank i-a transferat prin aceste
convenþiuni ºi acte, iar, pe de alta, sã obligi Banca Blank sã plãteascã sume
imense Statului, în afara ºi împotriva termenilor acestor convenþiuni ºi acte în
felul acesta. În felul acesta, Comisiunea de Anchetã a ajuns de fapt sã oblige
Banca Blank la plata unor efecte pentru care a fost scoasã din obligo, dar sã
menþinã ceea ce Banca Blank a dat pentru liberaþiunea sa din obligo. O
asemenea refacere a unui contract este un lucru contrar tuturor principiilor de
drept.
Rezoluþiunea unui contract are de efect repunerea lucrurilor în starea
anterioarã: dar când aceastã restitutio in integrum nu mai este posibilã, atunci
obiectele de restituire trebuie apreciate la valoarea din momentul desfiinþãrii
contractului ºi nu la aceea pe care a avut-o în momentul încheierii lui. Sub acest
raport, la calculul prejudiciului ce se pretinde a-l fi suferit Statul, trebuie þinutã în
seamã valoarea actualã a bunurilor primite de Stat în platã. Expertizarea acestor
bunuri dupã valoarea de la data preluãrii lor este, în orice caz, neconcludentã ºi
nedreaptã, cãci înseamnã cã Statul reþine avantajele acestor tranzacþiuni,
repudiind însã toate riscurile ce comportã.
Din acelaºi punct de vedere, o restabilire a situaþiunii create prin
preluarea portofoliului nu mai este posibilã, deoarece în interval s-au produs alte
situaþiuni juridice irevocabile prin încheierea concordatului Bãncii Blank, pe baza
unei cote de 100% ºi prin neuzare de Banca Blank de aranjamentul prevãzut de
art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934.
În adevãr, la concordat, Banca Blank, fiind scoasã din obligo faþã de Stat
ºi Statul nemaiprezentându-se ca creditor, banca a contat pe un anume pasiv, ºi
de aceea a oferit plata integralã. Prin aceasta, Statul a renunþat definitiv de a-i
mai cere ceva Bãncii Blank, iar dacã ar voi s-o facã ar trebui sã poatã s-o repunã
în situaþia de a oferi o altã cotã concordatarã mai micã, astfel încât sã poatã fi
plãtiþi la aceeaºi cotã mai micã ºi Statul ºi ceilalþi creditori. Aceasta ar presupune
cã cei ce au beneficiat de cota mai mare oferitã de Banca Blank ar putea fi
obligaþi sã restituie ceea ce au primit în plus. ªi notãm cã, din pasivul de Lei
1.821.500.000 la data concordatului, s-au plãtit pânã la 31/X/1940 Lei
1.563.500.000. Cum însã nicio modificare a concordatului nu mai este posibilã,
Statul nu poate sã pretindã azi ce n-a pretins la concordat, cãci i se poate opune
133
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

în compensaþie prejudiciul adus Bãncii Blank prin determinarea ei de a oferi


concordat cu 100%.
Acelaº lucru trebuie sã-l spunem cu privire la faptul cã Banca Blank,
ºtiindu-se eliberatã din obligo faþã de Stat, n-a înþeles sã se foloseascã de
avantajele ce-i oferea art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934, prin care ar
fi putut obþine o reducere foarte însemnatã a angajamentelor ei, cum au obþinut
atâtea alte bãnci /de exemplu, una care a aranjat cu 17% plãtibile în 10 ani/.
Acum, dupã ce termenele legale de facerea unor asemenea aranjamente au
expirat de mult ºi dupã ce s-a plãtit marii majoritãþii a creditorilor ºi deponenþilor
Bãncii Blank, 100%, Statul nu ne mai poate repune în situaþiunea anterioarã
convenþiunilor ºi actelor în discuþie ºi, deci, nu poate sã ne reclame plata
pretinsului prejudiciu suferit de Stat, câtã vreme nu reparã prejudiciul ce-l
suferim prin aceste revendicãri tardive ale Statului, dupã ce s-au creat situaþii de
drept irevocabile.
Iatã atâtea alte motive pentru care socotim cã o obligare a noastrã la
despãgubiri, deºi actele ºi convenþiunile încheiate au fost conforme cu legea ºi
deºi nu mai este posibilã o restitutio in integrum, este inadmisibilã. Consecinþele
inadmisibile ce s-ar produce dovedesc cã premisa de la care pleacã raportul
Comisiei de Anchetã – adicã stabilirea unui prejudiciu independent de ilegalitate
ºi culpã – este greºitã.

Fãrã a renunþa la toate motivele ce preced, mai arãtãm cã deciziunea


Ministerului de Finanþe dispune la punctul 1, al. II, cã urmeazã sã se mai adauge
dobânzile scãzute de la scadenþa diferitelor poliþe ºi creanþe precum ºi
cheltuielile de urmãrire.
Într-adevãr, fiind vorba de o procedurã de daune interese ºi nu de o
datorie certã ºi lichidã, pânã la terminarea definitivã a litigiului nu se poate vorbi
de dobânzi pentru trecut ºi, deci, în mod greºit s-a dispus cã urmeazã a se
adãuga ºi dobânzile de la data scadenþei cambiilor.
De asemenea, nu putem fi încãrcaþi cu cheltuielile de urmãrire, fiind vorba
de operaþiuni la care noi nu am participat în niciun fel ºi nu putem rãspunde ºi
suporta cheltuieli fãcute în condiþiuni de care nu putem fi fãcuþi rãspunzãtori, care
nu au fost supuse Comisiunii de Anchetã, ºi fãrã a se stabili prin decizia
ministerialã, care este cuantumul lor. Reamintim cã oricare ar fi fost situaþia, noi,
ca cedenþi, nu aveam nicio rãspundere pentru încasare ºi, deci, nici pentru
cheltuielile de urmãrire.

XI

Din cele ce preced, rezultã cã operaþiunile ºi tranzacþiile fãcute erau cu


totul legale; cã Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe cunoºteau perfect
situaþia Bãncii Blank, ca ºi a altor instituþii de credit, ºi cã tocmai de aceea s-a
hotãrât sã fie ajutate; cã acest sprijin ce li se dãdea era fãcut pentru asanarea
Bãncii Naþionale ºi a pieþei financiare în general, cã acest rezultat s-a ºi obþinut,
astfel cã nu poate fi vorba de prejudicii pentru Stat, nici de rãspundere pentru
Banca Blank, nici de un vreun profit al acesteia!
Statul va fi fãcut sacrificii din fondul pus la dispoziþia sa, conform
programului de stabilizare, dar nu pentru salvarea Bãncii Blank, care nici n-a fost
salvatã, deci nici a valorii acþiunilor ei, ci exclusiv numai în favoarea
134
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

depunãtorilor, care au fost într-adevãr dezinteresaþi în cea mai mare parte,


îngrãdindu-se astfel deruta pieþei financiare ºi pagubele particularilor.
În urmã, Banca Blank, redusã a cere concordat, a fãcut propunerea de
concordat cea mai lealã ºi anume cu plata a 100% din datorii. Cu cea mai mare
lealitate ea a executat acest concordat, dând tot ce putea sã dea, atât Statului,
pentru portofoliul preluat de el, cât ºi creditorilor particulari, ºi nici n-a uzat de
noile reduceri la care era îndreptãþitã conf. art. 52 din legea conversiunii, în baza
cãruia alte bãnci ºi-au redus pasivul la 40%, 30% ºi chiar 17% plãtibile în 10 ani.
Legile de preluarea portofoliului de cãtre Stat au fost fãcute pentru
asanarea pieþei. Degrevarea Bãncii Naþionale ºi a institututelor private de
portofoliile zise „lichide” ºi „imobilizate” a servit pentru a permite îndeplinirea
obligaþiunilor cãtre creditorii particulari, ºi Banca Blank le-a îndeplinit.
Deci, pentru imputãrile ce i se aduc ºi din care se cautã a construi
rãspunderi, lipseºte ºi orice bazã de drept, dar ºi orice bazã de dreptate. Nu este
vorba de prejudicii suferite de Stat, ci de unele sacrificii la care Statul a fost
obligat prin legii dictate de necesitãþile economiei naþionale ºi ale relaþiunilor
financiare cu strãinãtatea. Dar, chiar aceste sacrificii, constând în realizarea
incompletã a portofoliului preluat, portofoliu cunoscut de la început ca fiind de
calitate foarte variabilã, se datoresc unor împrejurãri de care Banca Blank n-ar
avea nici mãcar o rãspundere moralã sau istoricã.
Cine afirmã contrariul uitã cã nu bãncile au cauzat conversiunea
datoriilor, ci conversiunea datoriilor a lovit bãncile: uitã cã, conversiunea
datoriilor, ea însãºi datoratã unei crize mondiale fãrã precedent, a zdruncinat
baza instituþiei proprietãþii private a creanþelor ºi bazele constituþionale,
constituind o adevãratã revoluþie pe cale legalã, ale cãrei consecinþe au fost mai
mari decât se prevãzuserã. Criza mondialã, cu atât de grave repercusiuni pe
piaþa noastrã, a fost astfel însoþitã ºi urmatã de neplata generalã a datoriilor ºi
aceasta explicã suficient de ce o parte din portofoliul preluat de Stat nu a putut fi
realizat, fãrã a mai vorbi de toate urmãrile stãrii de rãzboi, care nu a încetat nicio
clipã de la izbucnirea rãzboiului din Spania.
A pune aceste vicisitudini istorice în sarcina Bãncii Blank este prea mult.
Mai bine de patru cincimi de veac, Banca Blank a stat în slujba dezvoltãrii
economice româneºti, pentru care a fãcut sforþãri ºi jertfe, care nu pot fi trecute
cu vederea. Ea a fost silitã sã se încline sub povara sacrificiilor fãcute ºi loviturilor
primite în drumul ei, dar în niciun moment Banca Blank n-a disimulat forurilor în
drept situaþia ei, nu a refuzat a îndeplini niciuna din condiþiunile de care se lega
acest sprijin ºi nu a pregetat sã se despoaie ea de tot ce avea, pentru a-ºi
îndeplini obligaþiunile.
Recapitulând, rezultã din expunerea ºi dezvoltarea motivelor noastre de
mai sus cã operaþiunile ºi lucrãrile referitoare la preluarea de cãtre Stat a
portofoliului de efecte aflate la Banca Naþionalã sunt, în ceea ce priveºte Banca
Marmorosch, Blank & Co., în perfectã regulã ºi conforme cu cea mai strictã
legalitate. De asemenea, ºi convenþiunile ºi tranzacþiunile intervenite ulterior
rãscumpãrãrii.
Problema legalitãþii ºi regularitãþii pentru a cãpãta o dreaptã soluþiune,
trebuie examinatã la lumina ºi în ambianþa situaþiunii locale ºi internaþionale
economice ºi momentul în care au fost efectuate operaþiunile ºi lucrãrile
preluãrii. Repetãm, este posibil ca Statul sã fi suferit prejudicii: aceasta a fost
preþul salvãrii ºi redresãrii creditului fãrã de care prãbuºirea, care ºi aºa a fãcut
destule victime, ar fi fost totalã ºi catastrofalã.

135
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Trebuie mai ales relevat cã sacrificiile, dacã au fost reale, au fost fãcute în
profitul exclusiv al deponenþilor, care de fapt au ºi fost în parte despãgubiþi.
În numele aceloraºi nevoiaºi exponenþi ai micii noastre burghezii
româneºti, victime ale unor împrejurãri mai presus de voinþa ºi de bunãvoinþa
oricui, solicitãm acestei Comisiuni ca, primind apelul nostru, sã exonereze
Banca Marmorosch, Blank & Co. de orice responsabilitate ºi sã o apere de plata
sumelor prevãzute prin Deciziunea nr. 10.082 din 5 aprilie 1941 a Ministerului
Finanþelor, cu conºtiinþa de a fi fãcut o operã de justiþie socialã, în mãsura în care
ultimul ban din activul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. este destinat astãzi a fi
plãtit deponenþilor sãi.
Pentru aceste motive, solicitãm admiterea apelului ºi, în fond, reformarea
deciziei Ministerului de Finanþe, înlãturarea Raportului Comisiunii de Anchetã ºi
ridicarea mãsurilor de indisponibilitate a patrimoniului nostru.

XII

Ne rezervãm a invoca ºi inconstituþionalitatea D.L. 3.441/1940, care


loveºte în drepturi câºtigate de proprietate ºi creanþã, în liberaþiuni definitiv
dobândite prin convenþii, tranzacþii ºi prescripþii, toate situaþiuni ºi drepturi
ocrotite prin art. 17 din Consitutþia din 1923 ºi art. 16 din Constituþia din 1938.
Acest motiv de neconstituþionalitate, nefiind de competenþa onor. Comisiuni de
Apel, ne rezervãm a-l dezvolta printr-un memoriu separat.

Cu distinsã stimã ºi consideraþie,


BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA,
(ss) Alexandru Pacsimade (ss) M. Arþãreanu

Anexe: Decizia 10.082/1941


Actele conf. listei alãturate
Procura domnului av. M. Arþãreanu
Coalã timbratã

Pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA
Societate Anonimã

136
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 2

„Monitorul Oficial” nr. 239 din 12 octombrie 1940

DECRET-LEGE
pentru instituirea unei comisiuni de anchetã cu privire la rãscumpãrarea
de cãtre Stat a portofoliului de creanþe imobilizate ale Bãncii Naþionale a
României

Art. 1 Se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri o comisiune


însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul de
Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte aflat la Banca Naþionalã, potrivit legii
din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936, precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile
încheiate pentru realizarea acestor efecte.

Art. 2 Comisiunea va fi alcãtuitã din 3 membri ai Înaltei Curþi de Casaþie ºi


Justiþie ºi un secretar consilier de Curtea de Apel.
Comisiunea va fi ajutatã de funcþionarii desemnaþi în acest scop.

Art. 3 Când se constatã fraude sau grave prejudicii aduse Statului,


Consiliul de Miniºtri va putea, printr-un jurnal publicat în „Monitorul Oficial”, sã
declare, la cererea Comisiunii de Anchetã, blocate ºi indisponibile, fãrã
îndeplinirea vreunei formalitãþi de inscripþie sau sechestru, toate bunurile mobile
ºi imobile ale întreprinderilor ºi persoanelor al cãror portofoliu de creanþe a fost
preluat de Stat, ale întreprinderilor afiliate, sau controlate de acestea, ale
organelor de conducere a acestor întreprinderi, precum ºi ale beneficiairilor
operaþiunilor de pe urma cãrora Statul a fost prejudiciat.
Aceeaºi mãsurã se poate lua ºi împotriva întreprinderilor ºi persoanelor
care au garantat solvabilitatea creanþelor ºi au fost în urmã exonerate de
obligaþia plãþii acestor creanþe.
Orice înstrãinãri de bunuri mobile sau imobile aparþinând întreprinderilor
ºi persoanelor vizate mai sus, fãcute în scopul de a fi sustrase de la asigurarea
acoperirii prejudiciului Statului, va fi nul de drept de la data prezentului decret-
lege.

Art. 4 Comisiunea instituitã prin art. 10 al legii nr. 172 din 27 iunie 1930 se
desfiinþeazã, iar atribuþiunile ei trec asupra Comisiunii de Anchetã înfiinþatã prin
prezentul decret-lege.

Art. 5 Ministerul Finanþelor va putea numi, prin deciziune, administratori


giranþi, însãrcinaþi sã facã inventarul patrimoniilor lovite de indisponibillitate ºi sã
ia toate mãsurile necesare pentru asigurarea drepturilor Statului.

Art. 6 Comisiunea de Anchetã va înainta Ministerului Finanþelor asupra


constatãrilor ce va face.
În baza lor, ministerul va da o deciziune prin care se va constata
prejudiciile suferite de Stat ºi care va constitui titlul legal definitiv, în temeiul
cãruia se va proceda la executare, conform dispoziþiunilor din legea pentru
unificarea procedurii fiscale.
137
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Dat în Bucureºti, la 11 octombrie 1940.

Conducãtorul Statului Român ºi


Preºedintele Consiliului de Miniºtri,
(ss) general Ion Antonescu

Ministrul Finanþelor,
(ss) C. Cretzianu

Ministrul Justiþiei,
(ss) Mihai A. Antonescu

nr. 3.441

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

138
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA nr. 3

„Monitorul Oficial” nr. 140 din 27 iunie 1930, pagina 4.760-4.761

LEGE
pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca
Naþionalã la Stat, conform planului de stabilizare ºi de interpretare a
programului de stabilizare

Art. 1 Pentru administrarea portofoliului de efecte cu scadenþa prea


îndepãrtatã, trecute sau care vor fi trecute de Banca Naþionalã Statului, conform
prevederilor planului de stabilizare de la cap. 1, secþiunea II, punctul II, ºi
conform Convenþiei dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 7 februarie 1929, secþia III,
art. 8, Ministerul Finanþelor ºi Banca Naþionalã vor proceda precum se aratã în
dispoziþiunile de mai jos.
Prin portofoliu de efecte cu o scadenþã prea îndepãrtatã se înþeleg
efectele care întrunesc toate prevederile statutare, afarã de lichiditatea la
termenul prevãzut de art. 24 din statutele Bancii Naþionale /art. 28 din vechile
statute/.

Art. 2 În urma propunerii Bãncii Naþionale, Ministerul Finanþelor este


autorizat sã rãscumpere efectele vizate de art. 1 ºi care se gãseau în portofoliul
Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, pânã la concurenþa sumei totale de
Lei 3.250.885.742.
Ministerul Finanþelor este autorizat, de asemenea, sã rãscumpere, în
urma avizului conform al Bãncii Naþionale, alte efecte scontate de aceasta,
oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu, în vedere de a contribui la asanarea
financiarã ºi în mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare
vor întrece totalul de mai sus.

Art. 3 Drept contravaloare a portofoliului prevãzut mai sus la art. 2,


Ministerul Finanþelor a vãrsat Bãncii Naþionale, din împrumutul de stabilizare,
suma de 10 milioane dolari, prevãzutã în planul de stabilizare la cap. 1 secþiunea
II, punctul 2, litera 1, ºi este autorizat a mai vãrsa sumele prevãzute la acelaº
capitol, lit. B, adicã beneficiul ce va rezulta din preschimabrea cu monedã
metalicã a unei pãrþi din circulaþia biletelor de micã valoare, pânã la concurenþa
sumei de 2.600 milioane lei.

Art. 4 Banca Naþionalã va administra, în numele ºi pentru contul Statului,


efectele trecute în portofoliul acestuia, conform cu cap. 1, secþia II, paragraful II,
lit. c., alin. 3, din programul de stabilizare ºi în baza art. 3 al acestei legi, pe
mãsurã ce ele vor fi preluate de Stat ºi anume din momentul ce Statul va
comunica expres Bãncii Naþionale adeziunea sa la propunerile fãcute ºi va
remite Bãncii Naþionale contravaloarea efectelor primite în portofoliul sãu.

Art. 5 Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, este autorizat a


fixa condiþiunile de platã, garanþie, termen ºi dobândã pentru fiecare efect.

Art. 6 Banca Naþionalã va prezenta Ministerului Finanþelor o datã cu


trecerea efectelor la Stat un referat cu o situaþie generalã detaliatã asupra
situaþiunii financiare a întreprinderii debitoare ºi a debitorilor.
139
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, va putea încheia orice


convenþie sau tranzacþie, pe care o va crede utilã sau necesarã pentru realizarea
debitului datorat, luând orice garanþii personale sau reale pentru ca realizarea lui
sã fie bine asiguratã.

Art. 7 Banca Naþionalã, cu ocazia prezentãrii situaþiunii efectelor, va arãta


care sunt posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare asupra portofoliului trecut
Statului în cazul unei urmãriri sau lichidãri ºi în cazul încheierii unei convenþiuni
sau tranzacþiuni.

Art. 8 Ministerul Finanþelor, cu avizul Bãncii Naþionale ºi cu avizul


comisiunii prevãzute la art. 10, va propune Consiliului de Miniºtri, spre ratificare,
convenþiile sau tranzacþiile încheiate. Ele vor fi comunicate Bãncii Naþionale spre
aplicare.

Art. 9 În cazul când convenþiile sau tranzacþiile ar privi o întreprindere la


care Statul devine creditor pentru cel puþin jumãtate din totalul datoriilor ei,
Ministerul Finanþelor va putea numi un comisar al Guvernului, care va funcþiona
pe lângã consiliile ºi direcþiunea acestor întreprinderi ºi care va fi retribuit de
acele întreprinderi.
Comisarii Guvernului vor lua parte la toate comitetele de direcþie ºi consiliile
de administraþie ºi vor avea dreptul de control asupra tuturor actelor bãncii pânã
la lichidarea convenþiei sau tranzacþiei. Comisarii vor þine Ministerul Finanþelor în
curent cu mersul operaþiunilor acestor instituþiuni, vor supraveghea întreaga lor
administraþie ºi conducere ºi vor avea dreptul de veto, cu autorizaþia Ministerului
Finanþelor, la realizarea acelor operaþiuni pe care le va crede nepotrivite bunului
mers sau scopului acestor instituþiuni. Pânã la obþinerea autorizaþiei ministrului
Finanþelor, veto opus de comisarul Guvernului va suspenda de drept orice decizii
ale Consiliului de Administraþie, Comitetului de Direcþie sau ale direcþiunii.
Îndatã ce Banca Naþionalã, la cererea instituþiunilor de mai sus, va
constata cã situaþiunea lor s-a consolidat, se va cere Ministerului de Finanþe
încetarea funcþionãrii comisarului guvernului pe lângã ele. Ministerul Finanþelor,
în baza constatãrii Bãncii Naþionale, va referi Consiliului de Miniºtri ºi cu
aprobarea acestuia, va desfiinþa postul de comisar al Guvernului.

Art. 10 Se înfiinþeazã o comisie compusã din directorul Contabilitãþii


Generale ºi al finaþelor publice, comisarul Guvernului pe lângã Banca Naþionalã
ºi preºedintele Camerei de Comerþ ºi Industrie din Bucureºti, cu scopul de a
studia fiecare caz în parte ºi a referii Ministerului Finanþelor. Aceastã comisiune
va funcþiona pe lângã Serviciul Economiei Financiare. Referentul Oficiului de
Studii, însãrcinat cu conducerea serviciului, va funcþiona ca referent al acestei
comisiunii.

Art. 11 Banca Naþionalã va administra acest portofoliu în numele ei


personal ca ºi portofoliul sãu propriu ºi va avea, în raporturile cu Statul, rolul de
mandatar legal. Prin trecerea portofoliului de efecte, conform cu planul de
stabilizare, Statul ia asupra sa toate drepturile proprii cambiale ce le avea Banca
Naþionalã, ºi aceasta fãrã a fi nevoie de îndeplinirea vreunei formalitãþi faþã de
debitorii respectivi sau faþã de orice altã persoanã fizicã sau moralã, autoritate
judecãtoreascã sau administrativã. Banca va administra acest portofoliu
întocmai ca ºi portofoliul ei propriu; va încasa la scadenþã dobânzile ºi efectele

140
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

pe baza convenþiilor sau tranzacþiilor. Sumele încasate ca dobânzi se vor trece în


contul prevãzut de Convenþia dintre Statul român ºi Banca Naþionalã, privitor la
revizuirea statutelor, la art. 4, lit. B, ºi art. 8, lit. B, al. 2; iar sumele încasate din
capital se vor trece în contul de investiþie al Regiei Autonome a CFR, prevãzut în
planul de stabilizare la cap. III, Banca Naþionalã va putea sã intenteze, în numele
ºi pentru contul Statului, orice acþiune, sã exercite orice cãi de atac, sã ia orice
mãsuri de asigurare, sã facã orice acte de urmãrire sau executare, ºi orice alte
acte ar fi necesare pânã la efectiva încasare a creanþei.

Art. 12 Portofoliul bãncilor populare, cooperativelor (astãzi Banca


Centralã Cooperativã) ºi Creditul Industrial, prevãzut la cap. I, Secþia II-a, par. 3,
din programul de stabilizare, ºi la art. 8, par. B, al. Convenþiei dintre Stat ºi Banca
Naþionalã din 7 februarie 1929, reprezentând contravaloarea sumei de 15
milioane dolari, vãrsate de Stat Bãncii Naþionale, se excepteazã de la dispoziþiile
de mai sus. Instituþiile prevãzute în acest art. Vor fi obligate sã ramburseze
Statului contravaloarea sumei de 15 milioane dolari în condiþiile unei convenþii ce
Ministrul Finanþelor este autorizat sã încheie cu ele ºi în care se vor fixa termenul
de platã, dobânzile ºi amortizare, remiþându-se Statului obligaþiuni de aceeaºi
valoare.
Banca Centralã Cooperativã ºi Creditul Industrial vor fi obligate, chiar
înlãuntrul termenului convenþiei, sã primeascã în condiþii egale cu acelea
prevãzute în acea convenþie, creditele corespunzãtoare ce s-ar putea gãsi pe
altã cale, pentru achitarea obligaþiilor sau pentru achitarea celorlalte avansuri
pentru care nu se vor fi remis obligaþiuni.
În cazul când instituþiunile de mai sus ar refuza aceste credite,
convenþiunea se considerã reziliatã fãrã somaþiune sau judecatã ºi creanþa
Statului devine exigibilã.

Art. 13 Organul de legãturã între Ministerul Finanþelor ºi Banca Naþionalã,


în toate chestiunile tratate în aceastã lege, va fi Comisarul Guvernului de pe
lângã Banca Naþionalã.

Art. 14 Pentru toate raporturile între Ministerul de Finanþe ºi Banca


Naþionalã, unde prezenta lege nu dispune, se va aplica dreptul comun.

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

141
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 4

”Monitorul Oficial” nr. 77 din 1 aprilie 1936

LEGE
pentru ratificarea convenþiunii încheiatã la 21 iunie 1935 între Statul
român, prin Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a României

Art. 1 Se ratificã urmãtoarea convenþiune încheiatã la 21 iunie 1935 între


Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a României

CONVENÞIUNE

Între Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanþelor, ºi Banca


Naþionalã a României, a intervenit urmãtoarea convenþiune:
În vedere cã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale a României a trecut
la Stat, pe baza planului de stabilizare ºi a legii din 27 iunie 1930, a fãcut în mare
parte obiectul unor convenþiuni de platã pe termene lungi, încheiat de Stat cu
debitorii respectivi:
cã parte din aceste convenþiuni nu s-au putut executa, iar parte din
debitori au devenit insolvabili;
considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a
mai fost micºoratã ºi prin efectul legii reglementãrii datoriilor agricole ºi urbane,
iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidarea lui sporeºte procentul de
insolvabilitate, deci, pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai
grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, s-a înfiinþat, prin Decizia ministerialã
nr. 87.622 din 1935, o comisiune, compusã dintr-un magistrat, doi delegaþi ai
Bãncii Naþionale a României ºi doi delegaþi desemnaþi prin decizie ministerialã
de Ministerul Finanþelor.
Aceastã comisiune va avea ca atribuþiuni verificarea întregului portofoliu
trecut de la Banca Naþionalã a României la Stat, precum ºi propunerea
modalitãþilor celor mai avantajoase, pe care le va crede de cuviinþã, pentru
lichidarea acestui portofoliu.
Comisiunea sus specificatã va examina ºi propunerile debitorilor
respectivi, dând un aviz asupra modalitãþilor de lichidare a datoriilor.
Dupã ce comisiunea va da vizul sãu, Banca Naþionalã a României, în
virtutea mandatului legal încredinþat ei prin legea din 27 iunie 1930, pentru
administrarea ºi lichidarea sus-menþionatului portofoliu imobilizat, va proceda
pentru ºi în numele Statului la lichidarea acestui portofoliu, încheind orice fel de
convenþiuni sau tranzacþiuni.
Toate sumele ce se vor realiza din lichidarea zisului portofoliu se vor
credita la Banca Naþiionalã a României într-un cont special, dupã ce va fi reþinut
în prealabil toate cheltuielile operaþiunilor de lichidare ce ea va fi avansat.
Având în vedere cã, potrivit art. 25 din legea pentru reglementarea
datoriilor agricole ºi urbane din 14 aprilie 1933, aceste sume au fost atribuite
Bãncii Naþionale a României pentru acoperirea pierderilor suferite de aceasta
prin efectul zisei legi, derogându-se astfel în mod expres de la dispoziþiunile
anterioare care le afectau investiþiunilor la CFR, iar prin efectul legii pentru
lichidarea ale Statului care a preluat asupra sa aceastã sarcinã a pagubelor ce
va suferi Banca Naþionalã a României prin plata sumei anuale de Lei
142
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

450.000.000 timp de 15 ani, cãtre Banca Naþionalã a României, conform art. 62


din zisa lege ºi convenþiunii speciale din 21 iulie 1934, intervenitã între Ministerul
Finanþelor ºi Banca Naþionalã a României.
Faþã de aceastã situaþiune ºi de necesitatea deseori afirmatã de
Ministerul Lucrãrilor Publice ºi al Comunicaþiilor de a se aduce la îndeplinire
programul excepþional de lucrãri pentru ºosele etc., ºi altele de interes general,
alcãtuit de a se realiza anul acesta, cu mijloace speciale ºi extrabugetare,
urmeazã ca sumele ce vor rezulta din lichidarea portofoliului mai sus specificat
sã fie afectate la desãvârºirea lucrãrilor excepþionale mai sus stabilitate.
Cum însã lichidarea portofoliului imobilizat va dura peste campania de
lucru a anului 1935, pentru a nu se pierde aceastã campanie. Banca Naþionalã a
României va avansa Statului suma de Lei 400.000.000, care se vor acoperi din
operaþiunile de lichidare ale zisului portofoliu pe mãsura încasãrilor.
Acest avans va fi vãrsat de Banca Naþionalã a României la un cont
special, din care se vor pune la dispoziþiunea Direcþiunii generale a drumurilor
toate sumele necesare pentru lucrãri de artã, de ºosele etc., precum ºi celorlalte
instituþiuni publice pentru lucrãrile respective, pe baza dispoziþiunilor ce vor da, la
cererea acelor instituþiuni prin Ministerul Finanþelor.
La acest avans de Lei 400.000.000 se va socoti sarcina Statului ºi în
favoarea Bãncii Naþionale o dobândã de 3%, care Banca Naþionalã o va percepe
la încasarea tuturor sumelor provenind din lichidarea acestui portofoliu.
Titlurile de rentã, prin depunerea cãrora unii debitori au dreptul sã se
libereze, în conformitate cu legea reglementãrii datoriilor, vor fi reþinute de Banca
Naþionalã ºi nu vor fi remise Statului pentru anulare, decât dacã, în termen de 5
ani, suma avansatã Statului va fi rambursatã prin încasãri, aºa cum se aratã mai
sus. În caz contrar, ele vor fi reþinute de Banca Naþionalã în contul avansului.
Prezenta convenþiune va fi supusã Parlamentului pentru ratificare.
Pânã la ratificarea prezentei convenþiunii de cãtre Parlament, aceastã
convenþiune va fi supusã încuviinþãrii Consiliului de Miniºtri, iar pe baza jurnalului
de autorizare al Consiliului de Miniºtri, Statul ºi Banca Naþionalã vor putea
proceda la executarea tuturor dispoziþiunilor din aceastã convenþiune.

Art. 2 Imobilele intrate în patrimoniul Statului ca urmare a lichidãrii


portofoliului preluat de Stat de la Banca Naþionalã a României, fie pe cale de
execuþiuni silite, fie pe cale de tranzacþiuni, primindu-se în platã, se vor scoate în
vânzare la licitaþie publicã, iar preþul realizat se va întrebuinþa în primul rând
pentru acoperirea avansului de Lei 400 milioane, acordat Statului de cãtre Banca
Naþionalã a României.
Adjudecãrile provizorii, însoþite de avizul Oficiului Central de licitaþii ºi de
avizul comisiunii prevãzutã în convenþiunea încheiatã la 21 iulie 1935 ºi ratificatã
prin art. 1 al legii de faþã, se vor depune spre aprobare Ministerului de Finanþe.

Art. 3 Tranzacþiunile sau convenþiunile de orice fel privitoare la creanþele


care fac parte din portofoliul trecut Statului de cãtre Banca Naþionalã a României,
sunt scutite de orice taxe de timbru ºi impozit proporþional.

Art. 4 Sumele datorate pe baza portofoliului trecut Statului de cãtre Banca


Naþionalã a României se vor putea urmãri în conformitate cu legea pentru
perceperea ºi urmãrirea veniturilor publice.

143
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Art. 5 Toate dispoziþiunile contrare dispoziþiunilor prezentei legi sunt ºi


rãmân abrogate.

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

144
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 5

PROCES-VERBAL

Astãzi, 11 noiembrie 1940, s-a prezentat în faþa Comisiunii ºi a fãcut


urmãtoarea:

Depoziþie de martor

Martorul Virgil Madgearu, de ani ..., domiciliat în Bucureºti, str. Vasile


Conta 12, fost ministru, jurând pe Sf. Cruce, conf. art. 153 Pr. Pen., a declarat
urmãtoarele:

Pot sã dau urmãtoarele lãmuriri:

1. În calitatea de ministru de Finanþe am avut îndatorirea sã mã ocup de


chestiunile în legãturã cu eliminarea din portofoliul de scont al Bãncii Naþionale a
efectelor cu scadenþã prea îndepãrtatã, reprezentând o imobilizare ºi
nemaicorespunzând cerinþelor de lichiditate impuse cu prilejul stabilizãrii de
revenirea la o monedã convertibilã, în douã rânduri:
1. Între octombrie 1929 – iunie (8) 1930,
2. Între octombrie 1932 – noiembrie 1933.
În cea dintâi perioadã am luat urmãtoarele mãsuri:
Banca Naþionalã a comunicat Ministerului de Finanþe, la sfârºitul anului
1929, un tablou al portofoliului socotit de ea drept imobilizat, totalizând circa
3.376 milioane lei.
Luând contact imediat cu conducerea Institutului de Emisiune, am ridicat
chestiunea suportãrii riscurilor eventuale, deoarece eram informat cã în
portofoliul Bãncii Naþionale, cu toate cã prin operaþiunile preliminare stabilizãrii
se decisese amortizarea din fondurile proprii a unei pãrþi din pierderile
constatate, rãmãseserã efecte care cuprindeau pierderi virtuale.
Banca Naþionalã, prin rãspunsul trimis prin scrisoarea nr. 92.829 din 16
decembrie 1929, a adoptat punctul de vedere cã chestiunea riscurilor eventuale
ºi de cine trebuie sã fie suportate a fost virtual rezolvatã o datã cu alcãtuirea
planului de stabilizare prin dispunerea de rezervele bãncii. Recunoscând, totuºi,
cã din totalul creanþelor de preluat, dintre care unele foarte imobilizate, s-ar
putea ivi pierderi, socotea cã ele urmeazã a fi acoperite de Stat din fondul creat
prin planul de stabilizare girat în contul Statului de Banca Naþionalã.
„Recuperarea lor va servi a alimenta fondul de investiþiuni al Cãilor
Ferate, care – în cazul adeveririi prevederilor pesimiste ale bãncii – va fi
necesarmente micºorate cu aproximativ suma arãtatã mai sus” (circa 600-700
milioane lei).
Prin urmare, conducerea Bãncii Naþionale recunoºtea existenþa, la data
stabilizãrii, a unei pierderi de 600-700 milioane lei.
Aceasta fiind în acel moment ºi punctul de vedere al consilierului tehnic
de pe lângã Banca Naþionalã, ºi, nereuºind a-l schimba, la data de 13 februarie
1930 am rãspuns Bãncii Naþionale, acceptând preluarea în principiu a primei
tranºe de 1.671 milioane din totalul portofoliului propus de bancã.
Ceea ce m-a determinat sã dau aceastã acceptare a fost ºi necesitatea
de a înlesni Bãncii Naþionale sã încheie bilanþul cu aceastã operaþiune
desãvârºitã, contribuind astfel la întãrirea stabilizãrii monedei.

145
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Dând însã acest rãspuns, Ministerul ºi-a rezervat dreptul sã analizeze


compoziþia portofoliului preluat ºi sã stabileascã pentru fiecare instituþiune în
parte aranjamentele de platã.
Programul de stabilizare ºi convenþiunea dintre Stat ºi Banca Naþionalã
erau prea concise în ce priveºte administrarea portofoliului preluat de Stat,
neprevãzând decât scoaterea sa din bilanþul Bãncii Naþionale ºi administrarea
de cãtre aceasta în contul Statului, precum ºi destinaþiunea sumelor recuperate.
Pe de altã parte, Ministerul de Finanþe nu dispunea de niciun organ
capabil sã studieze situaþiunea financiarã a întreprinderilor debitoare ale Statului
pe baza portofoliului rãscumpãrat, pentru a putea stabili aranjamentele de platã
cu fiecare în parte.
Pentru a înlãtura aceste lipsuri, am creat Serviciul Economiei Financiare
ºi, prin legea pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca
Naþionalã la Stat în 27 iunie 1930, s-au completat lacunele planului de
stabilizare, stabilind mecanismul operaþiunii de rãscumpãrare a portofoliului
imobilizat ºi procedura de urmat.
Prin aceastã lege s-a introdus o dispoziþie nouã, care nu fusese prevãzutã
în Planul de Stabilizare. Într-adevãr, prin art. 2, alin. 2, Ministerul de Finanþe a fost
autorizat sã rãscumpere efecte imobilizate ce nu se cuprindeau în totalul
portofoliului socotit imobilizat la Banca Naþionalã la data stabilizãrii.
Aceastã dispoziþiune, menitã sã permitã intervenþiunea excepþionalã pe
piaþa financiarã în scopul sprijinirii bãncilor aflate în dificultate de plãþi se explicã
prin apariþia de la începutul primãverii 1930 a primelor fenomene de crizã, de
neîncrederea în solvabilitatea bãncilor, constând în retrageri precipitate de
depuneri, îndeosebi la Banca Marmorosch, Blank & Co.
În acest scop, exista un fond de circa 750 milioane lei, provenit din
diferenþa dintre totalul disponibiliului afectat prin Planul de Stabilizare operaþiunii
rãscumpãrãrii portofoliului ºi totalul portofoliului imobilizat aflat la Banca
Naþionalã la data stabilizãrii.
Concretinzând concepþiunea mea, manifestatã în diferendul cu
conducerea Bãncii Naþionale, în legea sus amintitã s-a precizat cã prin portofoliul
de rãscumpãrat se înþelege efecte imobilizate care întrunesc toate prevederile
statutare, afarã de lichiditate.
S-a prevãzut avizul obligator al Bãncii Naþionale pentru rãscumpãrarea
efectelor neaflate la Banca Naþionalã la data stabilizãrii ºi s-a limitat totalul,
acceptabil numai în mãsura resurselor disponibile din fondul creat de Planul de
Stabilizare.
De asemenea, tot cu avizul Bãncii Naþionale, care trebuia sã
documenteze Ministerul asupra situaþiunii financiare a debitorilor ºi asupra
posibilitãþii de recuperare, Ministerul de Finanþe a fost obligat sã încheie orice
convenþiuni sau tranzacþiuni cu debitorii.
S-a creat o comisiune a portofoliului pe lângã Serviciul Economiei
Financiare cu misiunea de a elabora, în avizele date, un plan de însãnãtoºire sau
când nu este cu putinþã un plan de lichidare raþionalã pentru fiecare întreprindere
în parte.
În sfârºit, Banca Naþionalã este desemnatã prin acea lege mandatarã a
Statului pentru administrarea efectelor trecute în portofoliul acestuia.
Trecând la 8 iunie 1930 de la Ministerul de Finanþe la Ministerul Industriei
ºi Comerþului, în afarã de operaþiunea de asanare în legãturã cu cumpãrarea
Institutului Tipografic „Cultura Naþionalã” de care vorbesc mai jos, n-am mai avut
prilej în prima guvernare sã mã ocup direct de chestiunea aceasta.
146
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Cu toate acestea, sunt informat depre împrejurãrile care au determinat


unele abateri de la prevederile legii.
Operaþiunea a fost întârziatã din cauza greutãþii cu care Ministerul de
Finanþe a obþinut de la Banca Naþionalã informaþiile necesare pentru aprecierea
situaþiunii financiare a debitorilor, probabil ºi din cauza insuficienþei serviciilor
Bãncii Naþionale de a procura datele în timp util. De asemenea, s-a mai produs
divergenþe între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã: asupra momentului
trecerii la Stat a portofoliului ºi chiar asupra sumelor disponibile la Banca
Naþionalã, în scopul rãscumpãrãrii portofoliului imobilizat.
Opinez, de asemenea, cã, pe baza legii, s-au încheiat un numãr de
aranjamente ºi convenþiuni cu debitorii preluaþi de Stat.
În sfârºit, dupã cum am amintit mai înainte, intervenind panica bancarã
din primãvara 1930, s-a impus unele intervenþiuni în sprijinul unor instituþii de
credit.
În acest cadru se plaseazã iniþiativa luatã de mine de a se prelua din
portofoliul Bãncii Blank la Banca Naþionalã efecte imobilizate de 300 milioane lei.
Într-adevãr, întorcându-mã în februarie 1930 de la Geneva, am fost
informat de panica creatã în jurul Bãncii Blank, manifestatã printr-o retragere
masivã de depozite, prin mãsurile luate de îndatã în acord cu Banca Naþionalã,
am izbutit în scurt timp sã preîntâmpinãm pericolul extinderii run-ului ºi la
celelalte bãnci.
Cu acest prilej, din informaþiile Bãncii Naþionale, Guvernul a ajuns la
convingerea necesitãþii unei intervenþiuni, în sensul preluãrii unui portofoliu al
Bãncii Blank imobilizat la Banca Naþionalã.
Operaþiunea s-a cifrat la suma de 300 milioane lei, din care pentru
201.500.000 lei a achiziþionat Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”,
plãtind aceastã sumã prin preluarea din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale
a unor efecte pentru o sumã egalã de 201.500.000 lei, aparþinând Bãncii Blank,
pe care numita bancã le-a scontat în utlimul timp pentru a-ºi procura fondurile
necesare ºi a face faþã cererilor de rambursare a sumelor depuse, iar restul de
98.500.000 lei portofoliu imobilizat, care urma sã fie rambursat în termen de 5 ani
în rate trimestriale cu dobândã efectivã a împrumutului de stabilizare (vezi
J.C.M. nr. 1.209 din 23 iulie 1930, „Monitorul Oficial” nr. 167) 29.VII.1930 ºi
adresa nr. 21 din 23 iulie 1930 a Ministerului de Finanþe cãtre Banca Naþionalã).
Suma de 201.500.000 lei, cu care s-a achiziþionat „Cultura Naþionalã”, s-a
determinat pe baza unei expertize fãcute de „Monitorul Oficial” ºi Imprimeriile
Statului, prin domnii experþi arhitect, State Ciortan, ing. ªerbulescu, care au
stabilit valoarea terenurilor ºi clãdirilor, maºinilor, mobilierului, literelor noi,
materiilor prime ºi semifabricatelor la 159.476.318 lei.
Consiliul de Administraþie al Regiei Monitorul Oficial, constatând cã
evaluãrile fãcându-se separat nu s-a þinut seama de valoarea comercialã; cã
preluarea de cãtre Monitorul Oficial a unei fabrici gata instalatã este un avantaj,
deoarece Monitorul Oficial nu are capacitatea suficientã de lucru, a aprobat
cumpãrarea cu preþul de 201.530.000 lei faþã de 350.000.000 lei, preþul cerut de
ofertant (vezi adresa Monitorului Oficial din 14 martie 1930 cãtre Ministerul de
Finanþe, înregistratã la nr. 10.008).
Întreprinzând astfel o acþiune de asanare a situaþiei bancare din acel timp,
Guvernul de atunci a înzestrat Statul cu cel mai însemnat institut tipografic,
realizând avantajul de a concentra tipãriturile administraþiilor publice la
Imprimeria Statului. Totodatã, a obligat administraþia Monitorului Oficial sã
plãteascã costul în 15 rate, pentru ca fondul sã meargã la destinaþia legalã, ºi a
147
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

fixat plata preþului sumei de creanþe preluate de la Banca Blank în termen de 5


ani.
2. În cea de a doua perioadã, în care am fost ministru de Finanþe (1932-
1933), situaþia era cu totul schimbatã, prin faptul cã, între timp, prin legea de
asanare a datoriilor agricole din 1932, sumele realizate din administrarea
portofoliului preluat de cãtre Stat fuseserã destinate sã acopere pagubele Bãncii
Naþionale rezultate din acea operaþiune. Prin aceasta, Banca Naþionalã s-a
socotit dispensatã de orice amestec al Ministerului de Finanþe.
Neacceptând acest punct de vedere, prin adresa nr. 162.149 din 24
august 1933 ceream Bãncii Naþionale copii dupã aranjamentele pe care le-a
încheiat în numele Statului cu debitorii acestuia, arãtând cã Ministerul de Finanþe
trebuie sã ºtie cum se administreazã portofoliul, deoarece Statul se angajase a
acoperi diferenþa pierderilor Bãncii Naþionale din conversiune, care n-ar fi
acoperitã din veniturile prin administrarea portofoliului.
Ceea ce ceream Bãncii Naþionale sã comunice pentru aviz aranjamentele
încheiate, precum ºi situaþia contului sumelor recuperate din portofoliul
imobilizat.
Reiese clar cã cel puþin pentru perioada dintre cele douã legi de asanare a
datoriilor agricole (1932-1934), Banca Naþionalã, nemaiînþelegând a lucra ca
mandatarã a Statului, ºi-a asumat întreaga rãspundere a administrãrii
portofoliului preluat de Stat.
Tot în aceastã perioadã, am fost pus în poziþia sã rezolv chestiunea
preluãrii de cãtre Stat a unei sume de 1.108.333.241 lei, reprezentând o sumã
acordatã de Banca Naþionalã în momentul panicii din 1931, Bãncii Blank, prin
reescontarea unui efect al Bãncii Industriale.
Banca Naþionalã a socotit aceastã sumã trecutã asupra Statului pe ziua
de 23 octombrie 1931, Ministerul de Finanþe prin adresele nr. 399/283 din
19.XII.1931, 170.557 din 2.VI.1932 ºi nr. 419.942 din 4.II.1933, a rãspuns Bãncii
Naþionale cã nu poate fi de acord.
Banca Naþionalã susþinând cã a consultat la timp pe ministrul de Finanþe
din acea vreme ºi a obþinut acordul.
Am precizat, prezentând chestiunea Consiliului de Ministri în expunerea
J.C.M. din 29 aprilie 1933 (înregistratã sub nr. 30.206 din 26.IV.1933 Ministerul
Finanþelor), cã „operaþiunea se impune numai din necesitatea de a nu lãsa sã
apese asupra Bãncii Naþionale, fiind o consecinþã a operaþiunii de asanare
întreprinsã de Ministerul de Finanþe în august-octombrie 1931.
Prin urmare, numai grija de a nu apãsa Banca Naþionalã, a cãrei
situaþiune era în acel moment clãditã din nou de consecinþele unei noi imobilizãri
a creanþelor agricole, ne-a determinat a ratifica aceastã operaþiune.
Cu toate acestea, pentru a compensa cel puþin în parte pierderea pentru
Stat, am cerut ºi obþinut de la Banca Blank un pachet de 6.184 acþiuni ale
Societãþii Buzãu-Nehoiaºu la care Statul mai era acþionar ºi prin aceasta linia
feratã Buzãu-Nehoiaºu a intrat în patrimoniul Cãilor Ferate ºi am mai obþinut în
locul efectului Bãncii Industriale, lipsit de orice valoare, efecte ºi creanþe în cont
curent, alese din portofoliul Bãncii Blank.
Cu aceasta se încheie rolul meu în chestiunea administrãrii portofoliului
preluat de Stat de la Banca Naþionalã.

3. Pãrerea mea ca om de specialitate, cu privire la ansamblul


operaþiunilor realizate în 1931/1932 pentru asanarea Bãncii Blank, se rezumã
astfel:
148
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Fireºte, criza prin care au trecut în 1930-1932 bãncile româneºti este a se


considera ca o repercusiune a prãbuºirilor bancare ºi Europa centralã. Dar
situaþia deosebit de gravã în care s-a aflat Banca Marmorosch, Blank & Co. se
datoreazã caracterului ei de bancã de afaceri, concretizat în vaste participaþiuni
comerciale ºi industriale, ca fiind plasamnete de lungã duratã ºi riscante, sau
fundamental opuse modului de a aduna fondurile prin colectarea de depuneri
spre fructificare, care sunt fie la vedere, fie pe termene scurte.
Cum sistemul participãrii bãncilor la afaceri industriale în þara noastrã s-a
introdus încã dinainte de 1914 ºi nu s-a limitat numai la Banca Blank, este
surprinzãtor cã Banca Naþionalã, care avea misiunea de a îndruma instituþiile de
credit ºi prin scont chiar puterea de a le controla, n-a sesizat la timp caracterul
primejdios al acestei politici bancare, ba chiar a îndrumat uneori bãncile la
asanarea operaþiunii, cu scopul de altfel lãudabil a naþionalizãrii unor
întreprinderi strãine.
Fapt este cã, în momentul izbucnirii crizei bancare în 1931, Banca Blank
se afla într-o situaþiune precarã, din cauza caracterului ei de bancã de afaceri.
Când Guvernul în aceea vreme a început, în vara anului 1931,
operaþiunile de asanare a Bãncii Blank, cercurile competente ºtiau cã situaþia
bãncilor este compromisã. În afarã de Banca Româneascã, care avea un
reescont mai redus, celelalte atinsese cifre excepþional de mari ºi, cu toate
acestea, în septembrie acelaº an, Banca Blank ºi Banca Moldova, ca ºi cele mai
mari bãnci din provincie, cereau zilnic noi sporuri de reescont, semn cã
deponenþii erau în panicã.
Înainte, deci, de a se proceda la acþiunea de asanare a Bãncii Blank,
trebuia sã se cerceteze dacã poate fi salvatã ºi, în acest caz, sã se facã un plan
de asanare.
Una din erorile ce s-au sãvârºit a fost tocmai aceasta: s-au preluat de
cãtre Stat sume însemnate, fãrã a se cerceta, în prealabil, dacã banca se poate
salva ºi pe baza cãrui plan.
Chiar constituirea în septembrie 1931 a Sindicatului Bancar, dovedeºte
lipsa unui plan de asanare. Dupã constituirea acestui Sindicat, publicul ºi-a
menþinut neîncrederea faþã de bãnci ºi, îndeosebi, retragerile de la Banca Blank
au continuat. Lipsa planului a contribuit la mãrirea pagubei Statului ºi a Bãncii
Naþionale.
Consultat de cãtre fostul guvernator al Bãncii Naþionale, domnul Mihail
Manoilescu, la 13 octombrie 1931, i-am declarat cã socot acþiunea Guvernului
greºitã ºi periculoasã ºi am sugerat urmãtoarele soluþiuni:
1. Sã se impunã, ca condiþie a oricãrei existenþe, fuzionarea;
2. Sã se ia, în schimbul sumelor preluate, acþiuni de prioritate;
3. Sã se instituie un control asupra activitãþii bãncilor.
Iar în faþa crahului iminent al Bãncii Blank, prin domnul administrator
Costin Stoicescu, am sugerat la 20 octombrie ideea lichidãrii Bãncii Blank prin
Sindicatul Bancar, idee pe care am confirmat-o ºi guvernatorului Bãncii
Naþionale în ziua de 21 octombrie, în prezenþa domnului administrator Costin
Stoicescu.
Am motive sã cred cã lupta dintre Ministerul de Finanþe ºi guvernatorul
Bãncii Naþionale din acel moment a fost sursa unor grave erori în legãturã cu
tentativele ºi acþiunea de asanare a Bãncii Blank.
Repet, faþã de amploarea crizei de încredere, de situaþiunea ºubredã a
bãncilor în genere ºi a Bãncii Blank îndeosebi, precum ºi faþã de însemnãtatea
sumelor depuse la bãnci, o acþiune de asanare era absolut necesarã, cu toate cã
149
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

necesita implicit sacrificii din partea Statului, dar, dacã s-ar fi acþionat pe baza
unui plan obiectiv, sacrificiile Statului s-ar fi putut limita ºi s-ar fi restabilit
încrederea publicului în bãnci.
Chestionat în privinþa organizãrii conducerii societãþilor anonime în
genere, ºi a Bãncii Blank îndeosebi, rãspund urmãtoarele:
La societãþile anonime conducerea aparþine directorului general ºi
administratorilor delegaþi. La unele societãþi existã încã comitete de direcþie sau
comitete executive, care sunt asociate la conducere. Rãspunderea lor este
limitatã la cercul competenþei stabilit în statute, sau în hotãrârile Consiliului de
Administraþie.
În speþã, în cazul Bãncii Blank, dacã a existat un Comitet Executiv,
rãspunderile acestuia sunt colective. Dar dacã din acte s-ar dovedi cã o parte din
membrii Comitetului Executiv ºi-au asumat atribuþiuni fãrã cunoºtinþa celorlalþi
sau fãrã sã-i fi asociat la rãspundere, printr-o decizie sau acþiune colectivã, este,
socot, firesc, ca aceºtia din urmã sã fie disociaþi de rãspundere pentru actele la
care n-au fost chemaþi sã participe.

(ss) Virgil Madgearu

PREªEDINTE,
(ss) Al. Stârcea

SECRETAR,
(ss) Barbu Scondãcescu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

150
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 6

PROCES-VERBAL

Astãzi, 31 octombrie 1940, s-a prezentat în faþa Comisiunii ºi a fãcut


urmãtoarea:

Depoziþie de martor

Martorul Constantin Angelescu, de 57 ani, domiciliat în Bucureºti, str.


Cazãrmii 18, jurând pe Sft. Cruce, conform art. 153 Pr. Pen., declarã:
Asupra întrebãrilor dumneavoastrã, rãspund urmãtoarele:

1. În 1929, Statul român, spre a putea face faþã situaþiei financiare ºi spre
a reuºi sã stabileascã moneda, a fãcut aºa numitul împrumut de stabilizare,
încheiat cu un consorþiu de bancheri strãini, contract ce a fost ratificat prin lege
de Parlament.
Între condiþiunile contractului s-a trecut obligaþiunea pentru Statul român
ca sã rãscumpere de la BNR ºi sã fie trecut asupra Statului întreg portofoliul
neîncasabil (putred), sub motivul cã BNR trebuie sã-ºi purifice creanþele ce nu le
mai putea încasa.
Aceastã condiþiune n-a cerut-o nici BNR, care devenea beneficiara, ºi se
înþelege cã nici Statul român, ci au pretins-o bancherii strãini, care aveau
interesul ca sã degajeze de greutãþi o serie de bãnci ce aveau legãturi de afaceri
cu strãinãtatea ºi care, fiind adevãratele beneficiare, puteau mai uºor sã-ºi
lichideze creanþele pe care le datorau în strãinãtate ºi sã ajute cu mai multã
înlesnire diferitele aprovizionãri de materiale ºi de plãþi de capitaluri în folosul
industriilor din þarã.
În executarea acestei clauze contractuale ºi legale, Statul român a fãcut o
lege specialã pentru procedura de îndeplinit spre a se alege acest portofoliu
putred.
Ministerul de Finanþe era cel care decidea ºi ce directive în aceastã
privinþã, iar executarea se fãcea printr-o comisiune ce lucra la BNR.
Banca Naþionalã avea interesul ca, înlãuntrul sumei ce i se fixase, sã
prezinte întreg portofoliul ce ar fi fost socotit mai greoi la încasare, alegându-l de
la diferitele bãnci prezentatoare la scont.
Eu am funcþionat ca guvernator la BNR de la 10 martie 1931 ºi pânã la
începutul lui iulie 1931, când am fost înlocuit de domnul M. Manoilescu. În urmã,
am funcþionat din nou de la 27 noiembrie 1931 ºi pânã la 3 februarie 1934.
La martie 1931, legea de stabilizare se executase în cea mai mare parte ºi
portofoliul putred se transmisese în posesiunea Statului, astfel cã îmi reamintesc
cã comisiunea mai lucra la BNR, dar avea sume foarte mici disponibile, mai cu
seamã cã erau anumite instituþii cum era creditul industriei ºi altele, pentru care
se hotãrâse sã li se ia din portofoliu anumite cote de creanþe, dar nu se ajunsese
la identificarea lor.
În tot timpul funcþionãrii mele n-aº putea sã precizez dacã am avut sã mã
pronunþ asupra unei transmisiuni de asemenea portofolii, dar ºtiu cã n-au fost la
mine cereri pentru vreuna dintre bãnci spre a i se trece din portofoliul BNR la
portofoliul Statului.
Îmi reamintesc, în legãturã cu portofoliul Statului, cã problemele ce mi se
151
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

prezentau spre soluþionare priveau administraþiunea acestui portofoliu ºi


diferitele lichidãri de naturã contencioasã.
Îmi reamintesc, de asemenea, cã toate aceste probleme, cum de altfel s-a
petrecut cu întreaga mea administraþie ca guvernator, le aduceam în Comitetul
de Direcþie sau în dezbaterea Consiliului de Administraþie, dupã importanþa lor.

2. O serie de bãnci, în special marile bãnci, ajunsese sã aibã un portofoliu


imobilizat din cauza împrejurãrilor economice dinainte de stabilizare, când,
printr-un optimism exagerat, se creaserã prea multe industrii parazitare ºi se
deschisese credite cu prea multã uºurinþã. În acest pãcat cãzuserã chiar
instituþiile unde Statul avea capital ºi cuvânt de spus la conducere, dupã cum era
Creditul Industrial, Cooperaþia, Creditul Rural etc.
Nu sunt convins cã a fost o bunã soluþie adoptarea preluãrii de cãtre Stat
al unui anumit portofoliu, dar trebuie sã mãrturisesc cu obiectivitate cã bancherii
strãini, punând ca esenþialã aceastã condiþiune – ºi am vãzut ce interes aveau –,
împrumutul nu s-ar fi putut contracta altfel.

3. Cã s-a trecut la Stat portofoliul ce s-a trecut, la care, încã o datã, eu n-


am colaborat, privea interesele speciale ale Bãncii Naþionale, iar avantajele pe
care le-au avut bãncile care au dat asemenea portofolii au vãtãmat interesele
altor bãnci, care puteau ºi ele, la rândul lor, sã dea o parte din portofoliul putred,
spre a-ºi uºura activitatea de mai târziu.
În realitate, cu desfãºurarea evenimentelor economice, s-a dovedit cã o
parte din aceste bãnci mari, cu tot portofoliul preluat de Stat, s-au prãbuºit la
primele crize economice ºi financiare ce au survenit imediat dupã stabilizare,
dupã cum au fost Bãncile Blank, Banca Generalã, Banca Moldova, Banca
Berkowitz ºi au rãmas atinse Banca Chrissoveloni, Banca Agricolã ºi altele.

4. Am fost întrebat cum s-a putut ca în portofoliul Bãncii Naþionale a


României sã existe cambii greu încasabile.
Am rãspuns cã, în vremuri normale, Banca Naþionalã nu trebuie sã aibã
cambii protestate ºi, în fapt, la toate bãncile de emisiune nu existã asemenea
cambii. Dar, este adevãrat cã, în vremuri anormale, la zdruncinãri economice
neobiºnuite, nu este bancã de emisiune care sã nu sufere dupã cum a suferit ºi
Banca noastrã Naþionalã.
Am fost guvernator dupã 1931, nu apãr, prin urmare, o gestiune la care eu
sã fi luat parte într-o mãsurã oarecare. Dar, trebuie sã recunosc cã, imediat dupã
rãzboi, noi nu am avut o politicã economicã bine definitã.
În aparenþã, duceam politica clasicã financiarã, iar, în realitate, politica
noastrã economicã era lipsitã de directivele care trebuia sã concorde cu politica
financiarã a Bãncii Naþionale. Nu mai vorbesc de influenþa pe care conducerea
de Stat a cãutat s-o exercite asupra conducerii Bãncii Naþionale. Politica
monetarã a acestei instituþii nu era în concordanþã cu politica impozitelor de la
Ministerul de Finanþelor, cu politica Tarifului Vamal ºi a încurajãrii industriei
naþionale, cu politica de import ºi export, cu politica de producþie agricolã.
Guvernele care s-au schimbat lucrau disperat ºi mai în toate au avut o
concepþie greºitã în ce priveºte echilibrarea bugetelor prin împrumuturi – ca ºi în
ce priveºte naþionalizarea industriei, crearea unor industrii naþionale parazitare
ºi neglijarea totalã a debuºeelor în strãinãtate pentru produsele noastre agricole.
La aceasta s-a mai adãugat lipsa unei organizaþiuni bancare naþionale, astfel
încât la cele mai mici simptome de crizã economicã, capitalurile strãine evadau
ºi, de multe ori, chiar capitalurile naþionale se ascundeau în strãinãtate.

152
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Se înþelege cã, în asemenea condiþiuni, Banca Naþionalã, oricâtã


prudenþã ar fi întrebuinþat, se putea aºtepta la derutãri de portofoliu încheiat.
Pentru ilustrarea acestei observaþiuni, exemplul cel mai bun este cã a existat
portofoliul încheiat la Cooperaþie, la Creditul Industriei, la Creditul Funciar Rural,
instituþiuni de stat sau controlate de Stat.
Nu fac aici apãrarea nimãnui, am înþeles însã sã dau explicaþiunile de mai
sus, pentru ca sã se înfãþiºeze mai uºor de judecat situaþiunea din momentul
când s-au înfãptuit împrumuturile de stabilizare.

5. Banca Naþionalã nu are decât o singurã cale recomandabilã ca sã


rãspândeascã biletele de bancã ºi anume admiterea la scont a portofoliului
comercial, industrial, agricol etc., or, aceastã admitere la reescont nu se poate
face decât prin intermediul bãncilor particulare. Se înþelege cã bãncile
particulare au fost unele conduse mai bine, altele mai rãu ºi numai cine a trecut
pe la Banca Naþionalã ºtie câte greutãþi au fost de învins, mai cu seamã în
momente de panicã, când Banca Naþionalã, prin menirea ei, este datoare sã
intervinã în asemenea împrejurãri în interes superior de stat, ca sã circumscrie
alarma monetarã ºi sã micºoreze numãrul instituþiunilor ce sunt ameninþate sã
cadã în faliment.
Sunt realitãþi de care trebuie sã se þinã seamã cã, în cele mai multe cazuri,
admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat susþine o instituþie serioasã
folositoare economiei naþionale ºi împiedicã de multe ori ºi cãderea altora care,
la început, nu erau ameninþate. În momente de panicã, golul pe care îl lasã
retragerea depozitelor trebuie sã fie acoperit cel puþin în parte, ºi rezistenþa de
achitare a unora din creanþele de primã calitate altãdatã forþeazã conducerea
Bãncii Naþionale sã fie mai puþin rigidã în judecarea portofoliului ce i se prezintã
la reescont.
Am dat toate aceste explicaþiuni spre a rãspunde la întrebãrile puse ºi a
da posibilitate Înaltei Comisiuni sã cunoascã evenimentele din epoca de la 1929
pânã la 1935.

6. În activitatea mea de guvernator, în epoca de la martie 1931pânã la


iulie 1931, am avut panica produsã de cãderea Bãncii Generale din iunie 1931 ºi,
cu aceastã ocaziune, am simþit cã va veni prãbuºirea Bãncii Blank, ceea ce va
atrage o zdruncinare puternicã a tuturor instituþiunilor de credit.
Am avertizat ºi pe ministrul de Finanþe de atunci, am comunicat ºi MS
Regelui ºi am avertizat ºi pe defunctul I.G. Duca, care era preºedintele Bãncii
Româneºti ºi a Bãncii Generale.
Din nefericire, evenimentele s-au precipitat ºi, deºi la iunie s-a putut potoli
prima panicã de retragerea depozitelor, mai târziu, în septembrie, Banca Blank,
Banca Generalã, Banca Berkowitz ºi Banca Moldova au cãzut în concordat.

7. La începutul lunii iulie 1931, eu am demisionat din funcþiunea de


guvernator din cauza deciziunii Curþii de Apel, care gãsise în procesul Burillianu
cã numirea mea fusese neregulat fãcutã. În locul meu a venit domnul M.
Manoilescu.
Trebuie sã recunosc cã, în momentul plecãrii, criza începuse sã se
accentueze ºi o serie de greutãþi s-au aglomerat asupra conducerii Bãncii
Naþionale.
Am revenit la Banca Naþionalã la 27 noiembrie 1931 ºi, în timpul lipsei
mele, Banca Blank, Banca Moldovei, Banca Generalã, Banca Berkowitz,
cãzuserã în concordat, cu toate eforturile fãcute de BNR ca sã le ajute.

153
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Pentru Banca Blank, Ministerul de Finanþe a intervenit cu toatã autoritatea


de stat ºi, cu consimþãmântul consilierului tehnic strãin, i-a avansat un miliard de
lei; celorlalte s-au dat sume mai mici.
Când s-au reîntors la sfârºitul lui noiembrie, am avut ca principalã
preocupare cum sã reintre Banca Naþionalã ºi Statul, care o garantase, în
posesiunea sumelor avansate.
Socotesc necesar a menþiona cã am refuzat de la început ºi pânã la sfârºit
ca nici mãcar sã se mai discute avansarea de sume de bani Bãncii Blank.
Este lesne de înþeles cã, din aceastã cauzã, am refuzat diferitele
propuneri ce se fãceau ca, prin diverse alte societãþi, sã se mai obþinã noi credite.
De acord cu Consiliul General, eram preocupaþi cum sã acoperim prin
garanþii creditele descoperite pe care, în momentele de panicã, Banca Blank le
obþinuse ºi Statul le garantase.
Personal am avut destule neplãceri, fiindcã stãruinþa domnului Blank
mersese aºa de departe încât îºi manifesta nemulþumirea pânã la autoritãþile
cele mai înalte de Stat. Totuºi, nu i-au succes eforturile ce a fãcut ºi, în urma
procedurii ce au admis ca în locul domniei sale la Banca Naþionalã sã nu se mai
prezinte decât o delegaþie (domnii Simon Rosenthal ºi Grigore N. Filipescu),
care sã discute cu o comisiune a Bãncii Naþionale (Guvernatorul,
viceguvernatorul ºi domnul administrator I. Lapedatu) am încheiat cu Banca
Blank, în mai 1933, o tranzacþiune autenticã prin care am asigurat restituirea
sumelor datorate, luarea în posesiunea Bãncii Naþionale a diferitelor gajuri ºi
ipoteci, pãstrarea de BNR a unui portofoliu de bunã calitate, a unor proprietãþi
importante ºi a unei garanþii generale ipotecare pentru asigurarea sumelor
datorate.
Dupã încheierea acestei tranzacþiuni, domnul Blank nu s-a liniºtit ºi a
încercat, în nenumãrate rânduri, obþinerea altor avantaje. Am fost nevoit sã refuz
pânã la sfârºit ºi, înainte de a pleca de la conducerea Bãncii Naþionale a
României, nu am mai discutat nimic din cererile ce se repetau.
De altfel, ar fi fost ºi complet injust când tranzacþiunea ce fãceam cu
domnul Blank fusese discutatã ºi aprobatã în Consiliul General al BNR-ului, cea
mai înaltã autoritate de conducere.

8. Mi s-a arãtat cã, în anul 1929, Comitetul de Direcþie al Bãncii Blank era
compus din domnii: C. Argetoianu, Aristide Blank, S. Rosental, R. Soepkez, iar în
1930 se adaugã domnul N. Tabacovici.
În anul 1929 ºi 1930 eu n-am fost guvernator. Am apãrut abia la 10 martie
1931.
În timpul funcþionãrii mele, Banca Blank, la început pânã la cãderea în
concordat, era reprezentatã în relaþiile cu BNR prin domnul Aristide Blank, N.
Tabacovici ºi Richard Soepkez. Ceilalþi membrii ai Comitetului de Direcþie nu s-
au interesat niciodatã la BNR de afacerile Bãncii Blank ºi am convingerea cã nu
ºtiau ce se petrecea acolo.
Membrii Consiliului de Administraþie cred cã ºtiau ºi mai puþin.
Îmi reamintesc cã, înainte de cãderea în concordat sub guvernatoria
domnului Manoilescu, s-a fãcut o cercetare mai aprofundatã a Bãncii Blank, de
inspectorul Nestorescu, care oglindea toate greºelile fãcute acolo. Dacã nu mã
înºealã memoria, am fost nevoit sã ordon mai târziu o nouã cercetare prin
inspectorul general Mecu, spre a avea o înfãþiºare exactã a situaþiunii pentru
tranzacþiunea ce s-a putut încheia mai târziu, ºi mai cu seamã spre a rãspunde
multiplelor presiuni ce se exercitau.
154
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

De când am plecat de la Banca Naþionalã, 3 februarie 1934, nu m-am mai


interesat de cum s-a procedat cu executarea tranzacþiei care asigura definitiv
acoperirea creanþelor datorate de Banca Blank.
Dupã câte îmi reamintesc, realitãþile acestei instituþiuni ºi garanþia
generalã pe care o dãduse erau suficiente ca sã acopere toate sumele datorate.

9. La întrebarea ce mi s-a pus dacã în momentele de panicã în restituirea


depozitelor nu s-ar putea gãsi ºi alte soluþii decât inflaþia de credit, rãspund:
Incontestabil cã da! ªi anume reglementarea restituirii în timp a
depozitelor. Aceasta însã se poate face numai prin lege ºi depinde de Guvernul
þãrii. Pânã la o asemenea lege, conducerea Bãncii Naþionale este datoare, în
interesul economiei generale, dupã cum am spus mai sus, sã fereascã instituþiile
de credit sãnãtoase spre a nu cãdea victime celor ºubrede ºi rãu conduse. Este
însã incontestabil cã o judecatã obiectivã nu se poate face decât având în vedere
împrejurãrile în care s-a petrecut anumite evenimente, ºi soluþiile ce s-au admis
au fost de cele mai multe ori influenþate de stãrile politice din acel timp.
În ce mã priveºte, am avut de soluþionat în timpul meu greaua problemã a
convertirii biletului de bancã, cãci legea obliga Banca Naþionalã ca sã libereze la
prezentare devize aur sau chiar aur celor ce cereau mai mult de 100.000 lei. Am
fost nevoit, în mai 1932, sã cer Guvernului o reglementare prin decret-lege, adicã
sã se dea devize numai celor ce probau necesitatea plãþilor în devize, astfel încât
am reuºit sã opresc evaziunea masivã a capitalurilor ºi sã conserv stocul metalic
de aur pe care-l aveam în acel moment. Din acea epocã s-a menþinut ºi agravat
reglementarea devizelor, dându-ne astfel posibilitatea sã augmentãm stocul
metalic ºi sã pãstrãm prin acest fapt posibilitatea de redresare economicã a þãrii.
Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã.

(ss) C. Angelescu

Preºedinte,
(ss) Al. Stârcea

Secretar,
(ss) B. Scondãcescu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

155
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 7

DEPOZIÞIE DE MARTOR

Radu Romanescu, 40 ani, preºedintele Societãþii Comagran, domiciliat în


str. L, Parcul Jianu.
Nu sunt rudã ºi nu am afaceri cu dl. Tabacovici.
Am depus jurãmântul cf. art. 196 din procedura civilã ºi declar:
În anul 1930 am fost numit comisar al Guvernului pe lângã Banca
Naþionalã ºi conducãtor al Servicului Economiei Financiare, care, începând din
1930, a administrat portofoliul de la Banca Naþionalã preluat de Stat. În aceastã
calitate m-am ocupat de preluarea portofoliului de cãtre Stat de la Banca
Naþionalã, operaþiune ce intra în cadrul programului de stabilizare.
Scopul preluãrii portofoliului de Stat era de a da lichiditate portofoliului
Bãncii Naþionale.
Efectele care compuneau portofoliul Bãncii Naþionale ºi pe care le
propunea sã fie preluate de cãtre Stat erau indicate numai de Banca Naþionalã.
Ministerul de Finanþe nu controla nici lichiditatea, nici solvabilitatea debitorilor.
Printre aceste efecte erau ºi unele la care Statul cunoºtea insolvabilitatea
debitorilor, dar nu le putea refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii portfoliului era
de a debarasa Banca Naþionalã de asemenea creanþe, care nu se puteau
niciodatã realiza.
În acelaºi condiþiuni au fost preluate ºi portofoliile de efecte introduse la
Banca Naþionalã dupã data stabilizãrii în conformitate cu prevederile legii de la
27 iunie 1930.
ªtiu cã tabloul de efecte ce urma sã fie preluate era format de Serviciul de
Scont ºi informaþii din Banca Naþionalã ºi apoi erau aprobate de Consiliul de
Administraþie al Bãncii Naþionale. Nu ºtiu sã se fi chemat vreun delegat al
bãncilor respective sau sã fi intervenit un asemenea delegat la alcãtuirea acestor
tablouri.
Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare integralã a
efectelor preluate, dar nu putea obiecta, cãci aceasta era în parte scopul legii.
Nu ºtiu sã fi avut vreo legãturã N. Tabacovici la alcãtuirea tabloului de
efecte imobilizate ce urma sã fie preluate de Stat. Când tratau din partea
Guvernului cu Banca Blank, pentru a stabili necesitãþile ei de cassã imediate, mã
adresam lui Aristide Blank ºi n-am tratat niciodatã cu N. Tabacovici.
Nu ºtiu ce rol avea în conducerea Bãncii Blank. ªtiu cã era director.
Rol hotãrâtor în conducerea Bãncii Blank avea numai Aristide Blank.
Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã astãzi, 12 iunie 1941.

(ss) Radu Romanescu

Consilier delegat,
(ss) M. Possa

Secretar,
(ss) Rud. Üllrich

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã
156
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 8

ROMÂNIA
MINISTERUL DE FINANÞE
Nr. 5
Luna aprilie, ziua 16, Bucureºti, în 15 aprilie 1930

DOMNULE GUVERNATOR,

Având în vedere cã Banca Naþionalã, de acord cu consilierul tehnic, a fost


silitã sã intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã spre a salva situaþia unor
bãnci de mare importanþã pentru economia naþionalã, care, din cauza neliniºtii
publice, erau ameninþate.
Având în vedere cã portofoliul scontat provizoriu la Banca Naþionalã cu
aceastã ocazie a fost în parte de categoria celui ce fusese retras dupã data de 7
februarie 1929 ca fiind imobilizat, Ministerul de Finanþe, spre a asigura
lichiditatea cât mai deplinã a portofoliului institutului de emisiune, este dispus a
primi, din efectele scontate cu ocazia evenimentelor de mai sus, de cãtre Banca
Marmorosch, Blank & Co., o sumã de lei trei sute milioane, care se va socoti în
suma de circa patru miliarde prevãzutã în planul de stabilizare pentru ventilarea
portofoliului Bãncii Naþionale.

În consecinþã, vã rugãm sã binevoiþi a dispune ca, din suma de lei ºapte


sute douãzeci ºi trei milioane datoratã dumneavoastrã de Banca Marmorosch,
Blank, în afarã de suma de lei douã sute douãzeci ºi opt milioane ce reprezintã
portofoliul comercial reescontat înainte de 22 februarie 1930, sã treceþi asupra
Statului un portofoliu de trei sute milioane lei, compus din efecte cu scadenþa cea
mai îndepãrtatã.
Pentru buna regulã, vã încunoºtiinþãm cã, din suma de lei trei sute
milioane portofoliu imobilizat ce preluãm asupra Statului, pentru suma de lei
douã sute unu milioane cinci sute mii, Statul a cumpãrat patrimoniul Institutului
de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”. Acesta va fi trecut în proprietatea Regiei
Publice Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului, care va fi obligat sã verse Bãncii
Naþionale suma de mai sus în rate trimestriale, în timp de 10 ani, astfel încât
întreaga sumã sã se reîntoarcã pentru a servi destinaþiei prevãzutã de planul de
stabilizare /CFR/.

În ce priveºte restul de nouãzeciºioptmilioanecincisutemii lei, acest


portofoliu va fi girat de Dvs. în condiþiunile generale ce se vor stabili pentru toate
efectele de aceeaºi naturã.
O datã cu aceasta, vã încunoºtiinþãm cã am luat notã de restul sumelor ce
vã mai datoreazã Banca Marmorosch, Blank ºi de scadenþele ce aþi stabilit de
comun acord.
Aceste raporturi privind exclusiv institutul Dvs. ºi Banca Marmorosch,
Blank, modul în care ele vor fi lichidate rãmâne exlusiv la aprecierea Dvs.

În ce priveºte intervenþia Statului în chestiunea aceasta, noi socotim cã,

157
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

prin preluarea unui portofoliu imobilizat, pentru o sumã aºa de importantã ca


aceea de trei sute milioane lei, s-a fãcut sforþarea maximã pentru a se înlesni
Bãncii Marmorosch, Blank sã acopere restul obligaþiunilor sale faþã de Banca
Naþionalã ºi prin aceasta s-a oferit institutului de mai sus o contribuþie importantã
pentru asigurarea lichiditãþii portofoliului sãu.
În aºteptarea confirmãrii acestei operaþiuni din partea Dvs., vã rugãm sã
primiþi asigurarea celei mai deosebite consideraþiuni.

MINISTRU,
(ss) Virgil Madgearu

ªEFUL SERVICIULUI,
(ss) Radu Romanescu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

158
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 9

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, Bucureºti, 2 mai 1930


Nr. 35.478

MINISTERUL DE FINANÞE
Serviciul Economiei Financiare
Intrare nr. 5
1930, luna mai, ziua 5

Se va rãspunde pentru
confirmare ºi trimite în copie.
(ss) V. Madgearu

DOMNULE MINISTRU,

Avem onoare a vã adeveri primirea adresei Dvs. nr. 5 din 15 aprilie 1930
/Serviciul Economiei Financiare/, ºi vã facem cunoscut cã suntem de acord cu
propunerea Dvs. de a se trece în suma de circa 4 miliarde, prevãzutã în planul de
stabilizare pentru ventilarea portofoliului Bãncii Naþionale, o sumã de
300.000.000 lei compusã din efecte cu scadenþa cea mai îndepãrtatã,
considerate ca imobilizate, scontate de la Banca Marmorosch, Blank & Co. dupã
data de 22 februarie 1930.
Luãm notã cã din aceastã sumã de 300.000.000, portofoliu imobilizat
ce se va prelua asupra Statului, Lei 201.500.000 /douãsuteunumilioane
cincisutemii/ reprezintã preþul Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”
trecut în proprietatea Regiei Publice „Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului”,
care va fi obligat sã verse Bãncii Naþionale suma de mai sus în rate trimestriale,
în timp de 10 ani, astfel încât întreaga sumã sã se reîntoarcã pentru a servi
destinaþiei prevãzutã în planul de stabilizare /CFR/.
În ce priveºte restul de 98.500.000 /nouãzeciºioptmilioanecincisutemii/,
acest portofoliu va fi girat de Banca Naþionalã în condiþiunile generale ce se vor
stabili pentru toate efectele de aceeaºi naturã.
Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, încredinþarea deosebitei noastre
consideraþiuni.

GUVERNATOR,
(ss) Dimitrie M. Burillianu
SECRETAR GENERAL,
(ss) Cristescu

Domniei sale Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

159
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 10

„MONITORUL OFICIAL” nr. 167 din 29 iulie 1930

Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 23 iulie 1930,


Având în vedere referatul domnului Ministru de Finanþe, înregistrat la nr.
221.918 din 1930,

DECIDE:

Art. 1 Autorizeazã Ministerul de Finanþe a cumpãra de la Societatea


„Banca Industrialã”, Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, pe preþul de Lei
201.500.000, în care se cuprind: terenul, clãdirile, maºinile, instalaþiunile,
mobilierul, literele, materiile prime ºi semifabricate aparþinând societãþii „Banca
Industrialã”, Institutul de arte Grafice „Cultura Naþionalã”, ce se gãsesc în
patrimoniul sãu ºi a-l trece în patrimoniul Regiei Publice Comerciale a
Monitorului Oficial ºi Imprimeriilor Statului.

Art. 2 Ministerul de Finanþe va plãti suma de Lei 201.500.000, preluând


din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale efecte pentru o sumã egalã de
201.500.000, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co., pe care numita bancã
le-a scontat în ultimul timp pentru a-ºi procura fondurile necesare ºi a face faþã
cererilor de rambursare a sumelor depuse.

Art. 3 Regia Publicã Comercialã a Monitorului Oficial ºi Imprimeriilor


Statului va vãrsa în rate trimestriale, în timp de 15 ani, suma de mai sus Bãncii
Naþionale, pentru a servi destinaþiunii prevãzute de planul de stabilizare.

(ss) Iuliu Maniu, dr. Alexandru Vaida-Voevod, Pantelimon Halippa, Ion


Mihalache, Mihai Popovici, Virgil Madgearu, Grigore N. Iunian, general de divizie
adjutant N. Condeescu.

Nr. 1.208

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

160
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 11

MONITORUL OFICIAL ªI IMPRIMERIILE STATULUI


Regie Publicã Comercialã

Ministerul Finanþelor
Nr. 83.928 din 26 noiembrie 1930
REGISTRATURA GENERALÃ

DIRECÞIUNEA FINANÞELOR PUBLICE


ªI A CONTABILITÃÞII GENERALE
Nr. 6.762 din 26 martie 1930
SERVICIUL ORDONANÞÃRILOR

J. 5258 A/Ds. 91
Nr. 10.008 din 14 martie 1930

Cumpãrarea atelierelor grafice „Cultura Naþionalã”

Ca urmare la aprobarea Dvs., de a trata ad referendum cumpãrarea


atelierelor grafice „Cultura Naþionalã” oferite de Banca Industrialã, avem onoare
a vã comunica urmãtoarele:
Imediat dupã obþinerea aprobãrii Dvs., Consiliul de Administraþie a
însãrcinat pe domnii: A. Grigorescu, membru în Consiliu ºi specialist în tehnica
graficã, ºi E. Nicolau, consilier-controlor ºi specialist în chestiunile economice ºi
comerciale, de a examina oferta ºi de a cerceta atelierele din punct de vedere al
valorii lor industriale ºi comerciale, în raport cu nevoia sporirii capacitãþii de
producþie a Regiei M.O.
Raportul întocmit de dânºii fiind favorabil, Consiliul a delegat doi experþi
pentru evaluarea activului numitelor ateliere ºi anume: dl. arhitect State Ciortan,
directorul general în Ministerul de Finanþe, pentru evaluarea terenului ºi
clãdirilor, ºi dl. inginer ªerbulescu, din Ministerul Industriei, pentru evaluarea
acþiunilor.
Rezultatele expertizelor a fost urmãtorul:
Terenurile ºi clãdirile..........................49.976.318
Maºinile..............................................83.000.000
Mobilierul..............................................1.000.000
Litera nouã...........................................3.000.000
Materiile prime....................................17.000.000
Semifabricatele.....................................5.500.000
159.476.318
În care nu se cuprinde inventarul editurii de Lei 62.500.000.
Pe baza rapoartelor experþilor, Consiliul, în ºedinþa de la 7 martie, a
autorizat pe Dl. Preºedinte C.N. Teianu sã trateze ad referendum cu Banca
Industrialã, domnia sa aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, dupã laborioase
tratative, a obþinut o nouã ofertã de la Banca Industrialã, prin care se reduce
suma de 350.000.000 lei, cerutã prin prima ofertã, la 269.500.000 plus costul
inventarului editurii, pe care, faþã de refuzul domnului preºedinte de a-l prelua, îl
lasã la aprecierea Consiliului.

161
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Consiliul, luând cunoºtinþa de mersul tratativelor ºi de reducerea


importantã consimþitã de Banca Industrialã la preþul iniþial oferit ºi luând
îndeaproape în cercetare rapoartele de expertizã, a constatat:
1) ca rapoartele de expertizã sunt sever întocmite;
2) cã evaluãrile s-au fãcut izolate, fãrã corelaþiune între teren, clãdiri ºi
maºini, omiþându-se, prin urmare, plusul de valoare comercialã, care se poate
aprecia la 15% ad valorem – adicã cca. 24.000.000 lei la valoarea de
160.000.000;
3) cã preluarea unei fabrici în funcþiune reprezintã o importantã economie
faþã de o fabricã ce ar trebui instalatã ºi cã acest avantaj este ºi mai important în
situaþia specialã a Regiei M.O., care, neavând capacitate suficientã de lucru,
prejudiciazã interesele Statului prin întârzierea lucrãrilor.
4) cã acest avantaj, raportat la capacitatea de lucru a tipografiei ce ni se
oferã, se poate evalua la cca. 15.000.000 lei.
5) cã inventarul editurii nu intereseazã Regia M.O.
Faþã de aceste constatãri, Consiliul de Administraþie a decis, în ºedinþa de
la 12 martie, ca Dl. Preºedinte sã continue tratativele pe baza sumei de
200.000.000 lei, fãrã inventarul editurii.
În ºedinþa de la 13 martie, domnia sa aduce la cunoºtinþa Consiliului cã a
obþinut reducerea preþului oferit la Lei 201.500.000.
În consecinþã, Consiliul de Administraþie a aprobat, în unanimitate,
cumpãrarea activului atelierelor grafice „Cultura Naþionalã” compusã din teren,
clãdiri, maºini, instalaþii, mobilier, literã, materii prime ºi semifabricate, pentru
suma de 201.500.000 lei, plãtibilã în 36 rate lunare egale.
Aducându-vã acestea la cunoºtinþã, avem onoare a vã ruga, Domnule
Ministru:
a) sã binevoiþi a aproba încheierea Consiliului de Administraþie;
b) sã binevoiþi a autoriza facerea formelor legale pentru cumpãrarea
numitelor ateliere de cãtre Regia M.O.

DIRECTOR GENERAL,
(ss) Indescifrabil

SECRETARUL CONSILIULUI DE ADMINISTRAÞIE,


(ss) Indescifrabil

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

162
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 12

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI


Nr. Sod.
Nr. 86.330

Bucureºti, 6 noiembrie 1930

COMISARUL GUVERNULUI
pe lângã
BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI,
Intrare nr. 28 din 8.XI.1930

8.XI.1930
la Comisiune
(ss) Indescifrabil

DOMNULE PREªEDINTE,

Ca rãspuns la adresa Dvs. nr. 58 din 29 octombrie a.c., avem onoarea a


vã face cunoscut cã Banca Naþionalã, de acord cu dl. consilier tehnic, este de
pãrere cã se poate satisface cererea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. de a
înlocui poliþe de Lei 98.500.000 ale Bãncii Industriale ºi altele din portofoliul
trecut Statului cu alte efecte, conform tabloului ce a înaintat Ministerului
Finanþelor.
Primiþi, vã rugãm, Domnule Preºedinte, încredinþarea deosebitei noastre
consideraþiuni.

GUVERNATOR,
(ss) Indescifrabil

SECRETAR GENERAL,
(ss) Indescifrabil

Domniei sale Domnului Preºedinte


al Comisiunii pentru Administrarea Portofoliului trecut de la BNR la Stat

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

163
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 13

„Monitorul Oficial” nr. 46 din 25 februarie 1931

Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa sa de la 31 decembrie 1930,


Având în vedere referatul Domnului Ministru de Finanþe cu nr. 399.440 din
1930

DECIDE:

Art. 1 Autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca


Marmorosch, Blank & Co. o convenþiune prin care sã se preia un portofoliu
agricol în valoare de 133.835.150 lei în schimbul portofoliului de 98.500.000 lei
cu caracter industrial, preluat din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale a
României.

Art. 2 Banca Naþionalã a României, în calitate de mandatarã a Statului, va


elibera Bãncii Marmorosch, Blank & Co., din portofoliul girat pentru Stat, efectele
în valoare de Lei 98.500.000 ºi va primi, în schimb, prin girul acestei Bãnci, o
creanþã în valoare de 133.835.150 lei, constând în efectele cu caracter agricol,
specificate în Convenþiune, dimpreunã cu actele de gaj ºi actele de ipotecã prin
care aceste creanþe sunt garantate de debitori: Banca Marmorosch, Blank & Co.
fiind prin aceasta scoasã din orice obligo faþã de Banca Naþionalã a României ca
mandatarã a Statului cu privire la aceste efecte cedate prin gir.

(ss) Mihai Popovici, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, I. Rãducanu, general


de divizie adjutant N. Condeescu, dr. Emil Haþiegan.

Nr. 1.996

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

164
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 14

23 martie 1931,
vãzut de Ministerul Finanþelor,
impozite în valoare de Lei 630.1000,
achitate cu recipisa Ad-þiei Capitalei
nr. 2.041/1931.

ACT DE CESIUNE

Între subsemnaþii:
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str. Mauriciu
Blank nr. 4, reprezentatã prin dl. George Crãciun, ºi dl. I. Mãrgãrit, pe de o parte,
în calitate de cedentã, ºi
Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, reprezentat prin dl. Mihai
Popovici, ministru de Finanþe, pe de altã parte, în calitate de cesionar, a intervenit
urmãtorul act de cesiune:
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA cedeazã Statului Român, care
primeºte, în conformitate cu legea din 27 iunie 1930 ºi cu Jurnalul Consiliului de
Miniºtri nr. 1.996 din 31 decembrie 1930, urmãtoarele efecte de comerþ ºi
hotãrâri definitive:

Grigore Alevra.....................................Lei 9.710.300


I. Bãdulescu........................................Lei 2.226.320
Petre Balaciu.......................................Lei 4.538.150
Constantin Bursan...............................Lei 10.607.588
Florian Procopie Dumitrescu...............Lei 25.122.975
D. & L. Hernik......................................Lei 6.000.000
”Învãþãtorul Român”............................Lei 7.143.000
George Navrodi.................................Lei 2.734.630
Ion Pangal...........................................Lei 3.586.980
Moara Röhrlich...................................Lei 10.965.860
Carol Röhrlich.....................................Lei 3.743.795
Mihail Seulescu...................................Lei 13.582.140
B. Veisengruen...................................Lei 1.930.142
Banca Sindicatului Agricol Ialomiþa.....Lei 24.475.610
”Chemix” S.A......................................Lei 3.468.472
G. Mahler............................................Lei 2.370.000
”Hercules” Fabrica de mobilã..............Lei 1.628.988
Total Lei 133.835.150
În schimbul acestei cesiuni, Statul Român autorizeazã Banca Naþionalã a
României, ca mandatarã a sa, sã elibereze Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
poliþele semnate de cãtre dl. Florian Procopie Dumitrescu ºi de cãtre Banca
Industrialã SA, poliþe girate de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. SA în
valoare de Lei 98.500.000.
În consecinþã, valoarea acestei cesiuni este de Lei 98.500.000.
În acelaºi timp, Banca Marmorosch, Blank & Co. transmite efectele
debitorilor cedaþi printr-un gir fãrã regres sau obligo în ordinul Bãncii Naþionale a
României, ca mandatarã a Statului.
165
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

O datã cu cesiunea efectelor de mai sus, Banca Marmorosch, Blank & Co.
SA cedeazã Statului Român, fãrã a mai pãstra nimic asupra sa, toate drepturile
accesorii acestor creanþe ºi în special drepturile prevãzute în urmãtoarele acte
de garanþie:
1. Actul de împrumut ºi cesiune sub titlul de gaj autentificat de Tribunalul
Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 3.849 din 24 februarie 1920, ºi înscris la Tribunalul
Botoºani la nr. 30 din 2 martie 1920, pentru Lei 2.631.623 – debitor Gr. Alevra;
2. Actul de lichidare ºi constituire de ipotecã autentificat de Tribunalul
Notarial Ilfov la nr. 25.728, din 24 octombrie 1924, ºi înscris la Botoºani la nr. 134
din 25 octombrie 1924, pentru Lei 852.750 – debitor Gr. Alevra;
3. Actul adiþional ºi modificator al actelor de ipotecã de mai sus,
autentificat de Tribunalul Botoºani la nr. 1.557 din 22 aprilie 1926, ºi înscris la
acelaºi Tribunalul Ilfov la nr. 45 din 22 aprilie 1926 – debitor Gr. Alevra;
4. Contractul de cont curent garantat cu cesiune de creanþe cu titlu de gaj
autentificat de Tribunalul Ilfov la nr. 21.761/1928, Lei 6.000.000 – debitor
Constantin Bursan;
5. Actul de ipotecã autentificat de Tribunalul Prahova S.I. la nr. 9.009 din
14 noiembrie 1930, ºi înscris la acelaºi Tribunal la nr. 851 din 14 noiembrie 1930,
pentru Lei 12.700.000 – debitor Florian Procopie Dumitrescu;
6. Actul de împrumut garantat cu ipotecã autentificat de Tribunalul Ilfov
sub nr. 9.900 din 23 aprilie 1930, înscris la Tribunalul Fãlciu la nr. 38 din 8 aprilie
1930, Lei 13.245.499 – debitor succesiunea M. Seulescu;
7. Act de împrumut garantat cu ipoteca aut. de Tribunalul Notariat Ilfov la
nr. 13.885 din 15 mai 1930, înscris la Tribunalul Neamþ la nr. 79 din 29 mai 1930,
Lei 550.000;
8. Actul de cesiune cu titlu de gaj autentificat de Tribunalul Notariat la nr.
28.072 din 27 august 1929 ºi transcris la acelaº Tribunal în registrul special de
gajuri la nr. 358 din 30 august 1929, Lei 1.200.000 – debitor Veisengruen;
9. Scrisoarea Societãþii „Chemis” SA din 17 decembrie 1930 obligaþie
constituire ipotecã rangul II, imobil urban pentru Lei 3.468.472, Societatea
Naþionalã de Credit Industrial are prim rang pentru Lei 2.000.000;
10. Încheierea Judecãtoriei Urbane Oradea nr. 6.823 din 1929, c.f.
intabularea asupra imobilelor cuprinse în c.f. nr. 137 comuna Grãdiºtea Lei
2.250.000 – debitor G. Mahler;
11. Act de obligaþie intabulat c.f. nr. 354 Oradea, Lei 800.000 plus dolari
5.000 – debitor Stabilimentele Industriale „Hercules” SA;
12. Act de împrumut ºi de ipotecã intabulat la Judecãtoria de Ocol Seletin,
parcelele 501/36 ºi 500/3 c.f. David ºi Josif Harnik, pentru Lei 2.500.000, precum
ºi pentru Lei 1.000.000 (20 martie 1930) – debitor David ºi Josif Harnik cu
aceeaºi garanþie ipotecarã;
13. Deciziunea Curþii de Apel Secþia III-a Bucureºti nr. 202/1930 cu
formula executorie de Lei 2.000.000, precum ºi sentinþa nr. 2.003/1930 a
Tribunalului Ilfov, Secþia II-a Comercialã, investitã cu formula executorie, debitor
Petre Balaciu.
14. Deciziunea Curþii de Apel, Secþia II-a Bucureºti, nr. 215/1930, investitã
cu formula executorie Lei 2.808.600, precum ºi sentinþa nr. 2.007/1930, investitã
cu formula executorie, debitor Petre Balaciu.

Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, declarã cã a primit mai sus


menþionatele note împreunã cu deciziunile investite cu formula executorie a
Curþii de Apel Bucureºti, Secþia III-a, cu nr. 202 ºi 205/1930.
166
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Banca Marmorosch, Blank & Co. SA ºi Statul Român, prin reprezentanþii


lor, declarã cã consimt la cele de mai sus.

Fãcut în dublu exemplar astãzi, 16 martie 1931.

STATUL ROMÂN BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,


prin MINISTERUL DE FINANÞE,
(ss) Mihai Popovici (ss) Crãciun, (ss) Mãrgãrit

Nr. 90.936 24 martie 1931

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

167
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 15

BANQUE NATIONALE DE ROUMANIE


Conseiller Technique

Bucarest, le 26 juillet 1931

Monsieru Manoilescu,
Gouverneur de la BNR,
Bucarest,

Monsieur le Gouverneur,

J’ai eu l’honneur de vous faire connaître par mes lettres des 28 juin et 14
juillet dernière, mon avis sur la situation de la Banque Nationale et sur les
mesures à prendre pour faire face aux circonstances actuelles. La résultat des
mesures prises est d’ailleurs encourageant, puisque les retraits massifs de
dépôts ont été rapidement eprevés et que la Banque Nationale se retrouve,
après l’aide exceptionnelle qu’elle a dû donner aux banques, avec un
pourcentage de couverture relativement satisfaisent de 39%.
Je pense être cependant tout à fait d’accord avec vous et avec le Comité
de Direction en affirmant qu’une action energique s’impose maintenant pour
defendre l’encaisse de la Banque et faire rentrer les crédits en excédent que la
Banque a du jeter sur le marché au début du mois. La proximité du mois d’août ou
normalement la vente de la récolte doit permettre d’exiger le dénouement de
nombreux credits, facilitera d’ailleurs cette action indispensable. Il s’est passé
cependent depuis le début du mois un certain nombre de faits qui ont fait l’objet
des récentes deliberations du Comité, mais qui sont trop graves pour que je ne
suis pas obligé d’appeler sur eux d’une manière très pressante l’attention de la
Banque.
La situation de la Banque Marmorosch Blank et Cie a fait à de
nombreuses repriseal l’objet de l’examen du Comité de la BN depuis la
stabilisation. M. Rist et moi-même avions, dès la mise en viqueur du Programe
de stabilisation, insisté très vivement auprès de la BN pour qu’elle exerce sur le
banques particulières admises à son escompte une surveillance legitime, qu’elle
obtienne un exposé périodique et sincère de leur situation et exige, d’autre part,
le remboursemont de tous les effets immobilisés, son déstinés à être rachetés
par l’Etat en vertu du Programe de stabilisation. Certains progres ont été faits
dans ce sens et c’est ainsi que les principales banques de Bucarest ont
remboursé des effets immobilisés ou à trop lonque échéance, admis
précédemment à escopmte de la BN.
Pour au part, la Banque Blank a ramboursée dans le courant de l’année
1929, 140 millions. Au début de l’année 1930, la Banque Blank a été obligée, par
un mouvement de retrait des dépôts, de demander l’aide de la BN. Celle-ci lui a
donné cette aide d’une manière très large, puisque la Banque Nationale a
accepté de réescompter, en outre du portefeuille normalement admis
précédemment, d’abord 458 millions, puis 265 millions d’effets a deux
signatures se presentent pas les conditions requises pour être normalement
escomptés.

168
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Cette aide exceptionnelle qui a eu d’ailleurs le résultat espéré, en arrêtant


complètement le mouvement de retrait de dépéôts, n’a pu être consentie par la
BN qu’àdes conditions bien précises:
1. Gages et suretés pour pour le paiment des effets;
2. Programme de remboursement échellonné jusqu’à la fin de l’année;
3. Angegement format de la banque de profiter du répit ainsi accordé par l’
aide exceptionnelle de la BN pour prendre les mesures propres à éviter le retour
d’une telle situation.
Ces mesures consistaient notemment:
a/ À se procurer dans le plus bref délai les crédits exterieurs absolument
indispensables pour rendre à la banque les disponibilités dont l’experience avait
montre qu’elle était absolument dépourvue;
b/ À continuer, en faisant les sacrifices nécessaires un programme de
liquidation de son immolisation;
c/ À prendre d’une manière générale les mesures de reorganisation
indiqées par la BN à qui, par ailleurs tous les renseignements nécessaires
seraint fournis, pour connaitre exactement et suivre de très près la situation de la
Banque Blank.
Cette action de la BN et les conditions qui y ont été mises, ont fait l’objet d’
une lettre du conseiller technique au gouverneur de la BN en date du 17 mai
1930, qui résume les décisions prises, d’accord avec lui, par la BN.
Depuis cette époque les differentes échéances, à plusieurs reprises d’
ailleurs prolongées, ont été d’une manière générale couvertes par la Banque
Blank, dont la situation a été grandement améliorée par la decision price par l’
Etat d’accepter, au titre du portefeuiller racheté par lui en vertu du Programme de
stabilisation, 300 millions d’effets exceptionnellement admis à l’escompte par la
BN.
J’ai donné mon accord à cette operation, bien qu’en principe le rechat d’
effets par l’Etat ait été réservé aux effets existent à la date du 7 février 1929, dans
la portefeuille de la BN pour tenir compte de la situation particulière de la Banque
Blank qui intéresse grandement l’economie du pays. On [...] cependant que
pendant toute cette periode contrairement aux engagements formale qui avaient
été pris, les renseignements fournis à la Banque Nationale par la Banque Blank
sur sa situation, ne paraissent pas avoir été complets et que d’autre part le
programme de désimmobilisation et de recherche de nouveaux capitaux
liquides, sans lesquels il était évident qu’une consolidation sériouse de la
Banque était impossible, ne semble pas avoir été activement poursuivi et n’a,
dans tous les cas, pas pu être réalisé.
On pouvait croire cependent, d’après les renseignements fournis à la BN
que si le répit accordé par l’aide conjugée de la Banque et de l’Etat n’avait pas été
employé à la recherche de concurs qui paraissaient indispensables, c’est que la
Banque avait prévu des dispositions efficaces pour ameliorér elle-même sa
position et reconstituer les disponibilités nécessaires à une grande banque de
dépôts. Il est devenu évident toutefois, lorsqu’à la fin de juin et au début de juillet
le mouvement de retrait de dépôts s’est déssine dans toutes les grandes
banques de Bucarest, que la Banque Blank n’avait d’autres ressources pour y
faire face, que de faire immédiatement appel à la Banque Nationale.
Il est devenu évident également que la banque éprouvait de plus en plus
de difficultés à presenter à la BN des effets d’une qualité non seulement
satisfaisante, mais acceptable.

169
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Le Comité de la BN et le conseiller technique ont donc au dès ce moment


l’impression très nette que, loin de s’améliorer et malgré l’aide reçue entretemps,
la situation de la Banque Blank s’était, au contraire, considérablement aggravée.
J’ai moi-même appelé sur ce fait l’attention de la Banque N. et, étant donne
l’importance de faits, cru de mon dévoir d’informer de mes preoccupations le
Ministre de Finances.
Il s’est produit depuis differénts faits extrêmement graves. En premier
lieu, la Banque Blank a tiré des chèques sens couverture qui n’ont pu être
acquités que par un escompte précipité accordé par la BN dans des conditions
tout à fait anormales. En second lieu, bien que la BN ait accordé à la Banque
Blank une aide égale ou superieure aux retraits de dépôts qui se sont produits
chez elle, la banque a manifesté, par des demandes journalières de réescompte
extrêmement pressantes qu’elle ne disposait aucune ressource pour ses
operations quotidiennes. Enfin différentes ventes de devises es faites par la
Banque Blank à la BN a 11 jours n’ont pas été couvertes à l’échéance. La
Banque Blank n’a même pas pris la précaution d’avertir la BN la veille que
l’échéance ne serait pas couverte, si bien que le fait a été signale à la BN par la
Bank of England, ce qui a porte non seulement à la Banque Blank mais au crédit
roumain lui-même, un préjudice impossible à mesurer.
Avant même que ces faits se soient produits, j’ai vivement insiste auprès
de la BN pour qu’elle me communique une situation sincère de la Banque Blank
contenent toutes les précisions indispensables, situation qui, depuis l’année
derniere, n’a jamais pu être connue d’une manière satisfaisante.
D’après les informations qui m’ont été fournies par la Banque Blank et que
je vous ai communiquées, M. le Gouverneur, la situation au 30 juin aurait été à
suivante:

/en millions/

Actif Passif

Caisse Centrale et sucoursales Capital.............................................................125


/numéraire, coupons et devises/........................91
Effets publics et actions.....................................70
Débiteurs: Réserves........................................200 325
Couverts /escomptes, Créditeurs.............................Lei 1.268
avances etc./..................................651 Créditeurs devises..........................359
Découverte.....................................229 880 Créditeurs BN.................................331 3.381
Steaua Românã..............................................178 Réescompte BN..............................................476
Immeubles..................................Lei 27 Fonds des pensions......................................... 41
Bordei..............................................................429 Steaua Românã..............................................120
Participations...................................................288 Réserve spéciale Steaua Românã ...................93
B. Industriale............................................... .2.615 Transitoire........................................................115
4.551

170
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

En admettant comme exacts tous les autres postes de l’actif et tenont


compte de la sous-évalution des immeubles qui componserait les surévaluation
possibles, il reste qu’à aux seuls deux postes constituent les 2/3 de l’actif, soit
3.044 millions sur 4.551 au total, savoir les terrains de Bordei et la Banque
Industrielle.
D’après les explications qui m’ont été données, l’evaluation de 429
millions des terrains de Bordei serait exagérée de 200 millions. D’autre part,
l’actif réel, au 30 juin, de la Banque Industrielle s’élevait a 1.025 millions, alors
que les investissements ont ete de 2.615, valeur portée au bilan, soit une
surévaluation de 1.590.
En résumé la balance de l’actif et du passif n’a été obtenue dans le
tableau ci-dessus qu’en surévaluant les actifs réels de 1.790 millions.
Il est vrai que la Banque Blank espère conclura diverses affaires
notemment avec l’Etat ou des sevices d’Etat, mais il este impossible de faire état
d’operation non réalisées, d’ailleurs, si ces affaires sont avantageuses pour les
deux parties, il on résultera un benefice annuel normal d’exploitation pour la
Banque Blank qui les aura conclues, mais non un bénéfice exceptionnel de
spéculation, qui ne pourrait être ettendu qu’en cas ou les affaires en cause
seraint tellement désavantageuses pour l’Etat que le contrat, à peine conclu,
pourrait être immédiatement recédé avec un gros bénéfice.
Je ne vois donc aucun moyen d’admettre le calcul arbitraire qui capitalise
à 1.200 millions l’actif des sociétés de distribution des produits de monopole, les
fonds effectivement investis dans l’organisation de cette affaire étant infiniment
plus petit et l’opération n’étant pas encore conclue. Le fait même de tenir compte
d’un tel calcul, me paraît, je dois le dire, un symptome extremêment inquiétant.
Dans ces conditions, il reste, qu’on admettant les évalutations mêmes de
la Banque, la situation réelle de celle-ci diffère tellement des situation
apparentes communiquées à la BN depuis deux ans, qu’elle comporte en realité
une perte de 1.790 millions, soit 40% de l‘actif, alors que le capital et les
réeserves ne sont que de 325 millions.
Le découverte tardive de cette situation extraordinairement grave et qui
indique une insuffisance très regrettables des informations que la BN possède
par la situation réelle des banque particulières, place la BN en face de
responsabilités très sérieuses, tant en ce qui concerne sa propre créance et sa
propre situation, qu’en ce qui concerne la marché roumain tout entier.
La renflouement de la Banque Blank, qui apparaît comme extremement
souhaitable dans l’intérêt général du pays, est rendu extraordinairement difficile
par le retard mis à reconnaitre la veritable situation et les irrégularités commises
tant dans la publication des bilans que dans la distribution des bénéfices.
Il est évident d’autre part que la BN ne peut, par ses propres moyens,
retablir la situation. Un plan de redressement, si toutefois il este encore possible
d’en etablir un, ne peut en effet être imaginé qu’avec de grande sacrifices
intérieurs, auxquels l’Etat devrait participer et une importante aide extérieure,
seul susceptibles de donner à la Banque les ressources liquides indispensables.
Dans ces conditions, les mesures les plus urgentes parraissont être
utiles, afin d’éclaircir dans le plus bref délai la situation de fait de la banque, sur
laquelle la BN ne paraît posséder encore que les informations generales que j’ai
eu l’honneur de vous communiquer, de prendre toutes les suretés possibles pour
garantir la créance de la BN et de convier le Gouvernement à délibérer sur les
décisions immédiates que la situation comporte.

171
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Tout retard et toute faiblesse dans l’action que commandent les


circonstances, serainet de nature à compromettre gravement la situation d ela
Banque et du pays tout entier.
Veuillez agréer, Monsieur le Gouverneur etc.

(ss) R. Auboin

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

172
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 16

30 juillet 1931

NOTE
SUR LA BANQUE BLANK

Situation actuelle.
D’après les chiffres au 30 juin fournis par la Bnaque Blank, la situation
était la suivante /en supposant que les évaluations du tous les postes autres que
Bordei et Banque Industrielle soient, dans l’ensemble, exact/:

ACTI F P AS S I F

Actif plus ou moins liqide.......................1.046 c-tes cour. et depots..........................lei 2.691


Immobilisations...................... 3.505 Banque Nationale.....................................807
Dont pertes: C-tes cr. Et dépôts desvises.....................359
B-ca Industrialle......1.590 Divers.......................................................369
Bordei................... ....200 1.790 Capital et reserves....................................325
Reste......................................1.715 1.715 4.551
Perte totale.............................................1.790
4.551

Perte 1.790 millions ou 1.465 millions en plus du capital et des réserves.


Depuis le 30 juin, la Banque Nationale a fait environ 400 millions
d’escompte nouveau, se substituient ainsi à une partie des autres créditeurs, si
bien que la situation du passif serait approximativement

Comptes-courants et dépôts....................Lei 2.291


Banque Nationale.....................................Lei 1.211
c-tes courants et dépôts devises..............Lei 359
divers........................................................Lei 369
capital et réserves....................................Lei 325
Lei 4.555

L’avance globale du 1.211 millions de la Banque Nationale se décompose


en

Escompte normal........................................................................150 millions


Rescompte exceptionnel.............................................................771 millions
Découvert des devises vendues, mois non fournies.................. 290 millions
1.211 millions

la Banque Nationale est couverte par:


portefeuille normal.......................................................................150 millions
portefeuille immobilisé............................................................................... ...
hypothèques et autres gages anti-statutaires............................................ ...
au total....................................................................................................... ...
et à découvert de ...................................................................................... ...

173
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Cette situation ne peut se prolonger ni du point de vue de la Banque


Nationale qui, d’accord avec l’Etat, s’est engagée momentemémont pour éviter
une catastrophe immédiate, ni du point de vue de la Banque Blank qui n’a
aucune ressource, dont les seuls actifs sont donnés en gage et ne peut continuer
ni à faire de nouvelles pertes, ni à publier des bilans et à distribuer des bénéfices
fictifs:
Ou déposer immédiatement le bilan et prendre des mesures pour parer
aux répercoussions.
Ou prendre des mesures conservatoires permettant de préparer un
renflouement, ou du moins une liquidation occulte.
Cette deuxième solution n’est possible qu’avec l’aide de l’Etat, ni la
Banque Nationale, ni aucune autre banque privée ne pouvent prendre à son
compte les pertes. Aucun projet définitif de renflouement on peut être improvisé.
Il faut donc envisager une période pendant laquelle l’Etat et la Banque Nationale
present des engagements limités pour parer au danger immédiat, une gestion
prudente de la Banque permettrait d’améliorer la situation, de la definir en tout
cas exactement et du préparer une solution definitive qui devra intervenir de tout
manière avant la 31 decembre, date à laquelle il faudra publier un bilan.
Le but immédiat doit être:
de dégager la Banque Nationale et la Banque Blank de la situation
irreguliére et précaire actuelle;
d’améliorer la gestion.
L’Etat pourrait accepter de racheter au titre de portofeuille immobilisé, par
exemple 600 millions de la créance de la Banque Nationale. Celle-ci garderait
jusqu’à nouvelle ordre dans son portefeuille une quantité égale prise sur les
effets les moins immobilisés qu’elle devrait primitivement céder a l’Etat.
La Banque Nationale garderait 500 millions environ de créances dont ...
millions représenteraient un escompte normal et ... millions devraient être
liquidés le plus tôt possibles et, en attendant, seraient garantis par une fraction
suffisante des gages actuels.
La Banque Blank aurait ainsi 600 millions de dattes à long terme sens
intérêt réduit, au lieu de 600 millions à court terme, portant intérêt élevé. Elle
récupérerait en outre une partie de ses gages.
Mois il ne suffit pas de mettre fin à la situation irréguliè actuelle. Il faut
disposer d’une marge pour que la gestion soit possible pendant la période
transitoire et faire face àdes retraits eventuels de dépôs. La Banque Nationale ne
peut se réangager de nouveau au-delà des sommes actuelles sans annuler
l’effet des mesures ci-dessus. La Banque Blank peut sans doute realiser à bref
délai quelques actifs /immeubles de Paris etc/ ... mais ceci demande un peu de
temps et ne donne pas un marge suffisante. Il est également impossible de
trouver dans les circonstances actuelles un concurs extérieur et l’Etat ne peut
fournir lui-même des disponibilites a la Banque.
La seule possibilité paraît être que l’Etat donne à la Banque Nationale une
aide indirecte pour lui permettre de faire les avances qui seraient nécessaires.
Ces avances seraient consenties uniquement pour faire face aux retraits
éventuels des déposants et devraient être garanties à défaut de portefeuille de la
Banque Blank, par le portefeuille de deux autres grandes banque. Ce serait le
seul sacrifice éventuel demandé à ces banques. L’Etat de son coté, sans faire
aucun sacrifice pécuniaire, s’engagerait à ne pas tirer sur une somme déterminé
– par exemple 400 millions du compte d’emprunt – avant un délai minimum de 6
moins et en tout cas tant que la Banque Nationale n’aurait pas récupéré
174
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

les avances supplémentaires ainsi consenties. La Banque Nationale pourrait


ainsi ouvrir 400 millions de nouveaux crédits, en étant garantie au point de vue
sécurité par des gages réels ou par l’intervention des deux banques et au point
de vue monétaire par la possibilité de sortir des engagements à vue, si besion
était, 400 millions des fonds d’emprunt.
La direction de la Banque Blank disposerait donc avec les réalisations
immédiatement possibles, d’environ 500 millions qui asureraient une sécurité
raisonnable. L’Etat ne farait aucun sacrifice matériel immediat, demandent un
vote du Parlament et garderait sa liberté de décision on pour le moment où un
plan définitiv serait établi.
La nouvelle direction de la Banque Blank devrait recevoir la mission:
a/ de gérer la banque dans les meilleures conditions de manière à éviter
toute panique des déposants;
b/ de faire les réformes interieures necessaires pour supprimer les pertes
d’exploitation et, si possible, dégager des bénéfices;
c/ de liquides ce qui est immédiatement réalisable.
L’Etat donnerait son aide pour facillier le cas échéant les point b/. et c/.
d/ de dresser le plus tôt possible une évaluation sincère des actifs et une
situation exacte de compte d’exploitation;
e/ de soumettre à l’Etat et à la Banque Nationale un plan définitif le plus tôt
possible et en tout cas avant la 31 décembre.

L’Etat et la Banque Nationale conserveraient à l’égard de ce plan définitif


toute leur liberté de décision. On garderai envers les déposants, comme moyen
de défense, la possibilité de cesser les paiements et on éviterait d’engager
financièrement les autres banques, pour ne pas les entraîner au cas où il s’
avérerait impossible d’aboutir à un renflouement définitif.

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CIE.

175
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 17

1-er août 1931

PROJET D’ACCORD ENTRE L’ETAT ET LA BANQUE NATIONALE


POUR EVITER LA CHUTE DE BANQUE BLANK

La Banque Nationale, ayant soutenu par son escompte la Banque Blank


au début de mois de juillet, par suite de mouvement de retraite de dépôts amorcé
dans les principales banques à été amenée à verifier la situation réele de la
banque.
Cet examen et les défaillances constatées de la banque dans divers
engagements, soit envers la Banque Nationale, soit envers des tiers, ont
démonstré l’existence d’une situation très différente de celle qui apparaît dans
les bilans, notamment l’existence d’une parte importante dans l’actifs et d’un
serieux déficit d’exploitation.
Dans le but d’eviter les circonstances actuelles une chute de la banque,
dans l’intérêt des déposants et du marché tout entier, l’Etat et la Banque
Nationale conviennent de prendre les mesures suivante:
Les avances toutelles faites à la date du 1-er août par la Banque
Nationale à la banque s’élèvent millions.
L’Etat accepte de comprendre 600 millions de ces avance dans le
portfeuille restant à racheter à la Banque sur les fonds prevue au Programme de
stabilisation, la Banque Nationale gardent dans son portefeuille une somme
equivalente d’effets primitivement compris dans la liste des effets à racheter par
l’Etat. Ces effets, conservée par la Banque Nationale, seront choisis parmi les
meilleurs.

1. L’Etat se réserve de procèder au rechat effectiv et de conclure avec la


Banque Blank un arrangement à ce sujet avant, le 31 Décembre prochain. En
attendent, les effets destinès à être rachetés par l’Etat seront mis dans un
compte d’attente de l’actif et il sera bloqué sur la provision pour rachet d’effets de
sommes suffisantes pour conserver en fin de réception des monnaies
divisionnaires une somme réservée à cet effet d’au moins 600 millions.

2. La Banque Nationale conservera dans son portefeuille les 600 millions


d’effets de la Banque Blank. Un plan de remboursement sera établi pour le partis
de ces effets qui ne comportent pas un escompte commercial normal, comme il a
été fait en 1930 pour l’escompte exceptionnel deja consenti a cette epoque. Pour
ces effets, des garanties collateralles suffisantes seront conservée.

3. Pour rendre à la Banque Nationale la possibilité de fournir à la Banque


Blank un appui éventuel en cas de retraits de dépots, un nouveau crédit d’
escompte de 400 millions sera ouvert. Pour rendre cet escompte possibile, la
Banque Blank donnera en gage les actifs non compris dans les gages
collatéraux conservée par la Banque Nationale en vertu du paragraf 2. Le cas
échéant, il sera fait, appel aux autres grandes banques de Bucarest pour
procurer à la Banque Nationale le portefeuille nécessaire contre garanties
hypothecaires fournies par la Banque Blank.
176
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

4. Afin de permettre à la Banque Nationale d’utilliser ce crédit de 400


millions sans affaiblir au position monétaire l’Etat s’engage à ne pas tirer sur le
compte J (Agriculture et travaux productifs divers) de l’emprunt de
développement de 1931 jusqu’à concurence d’une somme égale de 400 millions
avant 6 mois et dans tous les ces avant que les avances faites par la Banque
Nationale à la Banque Blank au-delà des 600 millions conservès dans son
portefeuille aient été rembuorsées.
Cet engagement a pour but, sans modifier en rien l’affectation prevue des
fonds d’emprunt, de permettre à la Banque Nationale de sortir, le cas échéant,
une somme égale de ses engagement à vue.

5. Dans un but analogue, l’Etat prend l’engagement du ne pas tirer sur le


compte G de l’emprunt (Chemins de Fer) jusqu’à concurrence d’une somme de
600 millions, avant que la Banque Nationale ait reçu le complément de monnaies
divisionnaires à recevoir par elle en payement du portefeuille racheté par l’Etat et
tant que la Banque Nationale n’aura pas mis en circulation au moins 600 millions
de la deuxième tranche de ces monnaies.
Cet engagement à pour but de permettre à la Banque Nationale de sortir,
le cas échéant, une somme égale de ses engagements à vue, mais seulement
en attendent de réaliser le bénéfice que doit lui rapporter, en vertu du Programm
de stabilisation, la mise en circulation de monnaies et pour tenir compte du retard
mis par l’Etat à remettre ces monnaies en payement à la Banque Nationale.

6. La Banque Nationale, d’accord avec l’Etat à pris des dispositions pour


faire entrer dans l’administration de la Banque Blank un personne de confiance,
tout en laissant la responsabilité complè de la gestion passée et future de la
banque à ses administrateurs. Des dispositions ont été prises également pour s’
assurer qu’en échange de l’appui actuellement donné à la Banque Blank la
majorité des actionnaires ne pourrait, le cas échéant, s’opposer au mesures qui
devront être prises ulterieurement en ce qui concerne la Banque Blank, dans l’
intéret du marche, lorsque l’Etat et la Banque Nationale seront tombée d’accord
sur ces mesures.

7. Un programme de travail immédiat devra être executé par la


administration de la Banque Blank.

Ce programme doit permettre:


a/ de définir le plus rapidement possible la situation réelle de la Banque
Blank notamment en ce qui concerne l’évaluation sincère des actifs et des
passifs, les previsions de dépenses et de recettes annuelles, l’importance réelle
des dépots et compte-courants susceptibles d’être retirés;
b/ d’ameliorer des maintenent par des economies et autres mesures
appropriees le compte de profite et pertes de maniere a supprimer le deficit et
degager des benefices sur lesquelle il pourra être fait des amortisments;
c/ de preciser dans quelles conditions pourrait être execute par les
societes fondees par la Banque Blank le projet de contrat avec la Caisse
Autonome de Monopoles, de manière que les conditions mises à ce contrat
soient exécutées sans appel de la Banque Blank à la Banque Nationale et ques
les sociétés aient une existence réelle pour permettent d’executer normalement
le contrat, même en cas de défeillance de la Banque Blank.
La décision définitive en ce qui concerne ce contrat sera donnée par
l’Etat, après l’etude faite sur ce point:

177
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Les bénéfices qui seraient réalisées par la Banque Blank dans l’


execution du contrat de la Caisse Autonome des Monopoles seront affectés en
prèmier lieu à combler le déficit et à amortir les pertes.
d/ d’etablir un plan de liquidation énergique des actifs réalisables de
manière en premier lieu à créer des disponibilités suffisantes pour porter à 500
millions avec le crédit de 400 millions de la Banque Nationale les disponibilités
éventuelles; en second lieu de rembourser par tranches succesives les avances
de la Banque Nationale en commencent par les avances faites sur le crédit
supplémentaire de 400 millions et en continuant par les effets conservés dans le
portefeuilles de la Banque Nationale qui ne correspondent pas à un escompte
normale;
e/ de dresser, d’accord avec la Banque Nationale et l’Etat, un plan définitif
en ce qui concerne la Banque Blank avant le 1-er décembre, une décision devant
être prise au plus tard pour la publication du bilan de fin d’annee.
L’Etat et la Banque Nationale gardent leur entiére liberté, tant envers la
Banque Blank qu’envers les tiers, en ce qui concerne l’adoption du plan qui sera
ainsi établi.
L’administration de la Banque Blnk, le Banque Nationale et l’Etat
prendront toutes les mesures utiles pour éviter, dans toute la mesure du
possible, des retraits de dépots pendent cette période transitoire.
Le nouvelle administration désignée sera responsable de l’utilisation de
tous les fonds avancés ou à avancer par la Banque Nationale et de l’execution du
programme défini ci-dessus.

Pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & Co.
Societate Anonimã

178
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 18

PROIECT DE CONVENÞIE ÎNTRE STAT ªI BANCA NAÞIONALÃ,


PENTRU A EVITA CÃDEREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

Banca Naþionalã a României, dupã ce a susþinut pe cale de reescont


Banca Marmorosch, Blank & Co. l-a începutul lunii iulie crt., în urma miºcãrii de
retragere a depozitelor care se începuse la bãncile principale, a fost nevoitã sã
verifice situaþiunea realã a numitei bãnci.
Aceastã examinare, cum ºi neîmplinirea unor angajamente ale bãncii fie
faþã de Banca Naþionalã, fie faþã de terþi, au dovedit cã situaþiunea realã a acelei
instituþiii este foarte diferitã de cea care apare din bilanþuri ºi mai cu seamã cã
existã o pierdere importantã din activ ºi un serios deficit de exploatare.
Pentru a evita, în împrejurãrile de faþã, cãderea bãncii, þinând seamã de
interesul depunãtorilor ºi al întregii pieþe, Statul ºi Banca Naþionalã convine sã ia
urmãtoarele mãsuri:
Totalul sumelor cuvenite pânã la 1 august de la Banca Naþionalã, Bãncii
Marmorosch Blank & Co. se cifreazã la 1.211 milioane 083,314 lei.
Statul acceptã sã ia asuprã-ºi 600 milioane din aceste avansuri, în
portofoliul ce urmeazã a fi rãscumpãrat de la Banca Naþionalã din fondurile
prevãzute în programul de stabilizare, banca pãstrând în portofoliul sãu o sumã
echivalentã de efecte ce înainte se gãsea cuprinse în lista de rãscumpãrat de
Stat. Aceste efecte, pãstrate de Banca Naþionalã, vor fi alese din cele mai bune.
Statul îºi rezervã de a face rãscumpãrarea efectivã ºi de a încheia cu
Banca Marmorosch, Blank & Co. un aranjament în aceastã privinþã.
Deocamdatã, creanþele sortite a fi rãscumpãrate de Stat, vor fi trecute într-un
cont provizoriu de activ, iar din proviziunea pentru rãscumpãrarea de efecte se
va bloca o sumã îndestulãtoare pentru a pãstra, dupã terminarea recepþionãrii
monedei divizionare, o sumã rezervatã în acest scop, de cel puþin 600 milioane.
Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. în valoare de 600 milioane lei. Se va stabili un plan de
rambursare pentru acea parte a efectelor de mai sus care nu comportã un scont
comercial normal, cum s-a fãcut în 1930 pentru scontul excepþional care se
gãsea atunci acordat. Se va lua suficiente garanþii colaterale pentru aceste
efecte.
Pentru a da Bãncii Naþionale putinþa de a-i acorda Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. sprijinul sãu, în special în caz de retragere a depozitelor, se va
deschide un credit de scont de 400 milioane.
În scopul de a face posibil acest scont, Banca Marmorosch, Blank & Co.
va da în gaj activele ce nu sunt cuprinse între gajurile colaterale pãstrate de
Banca Naþionalã în virtutea paragrafului 2. În caz de nevoie, se va face apel la
celelalte bãnci mari din Bucureºti care sã procure Bãncii Naþionale portofoliul
necesar, contra garanþii ipotecare date de Banca Marmorosch, Blank & Co.
Pentru ca Banca Naþionalã sã poatã întrebuinþa acest credit de 400
milioane, fãrã sã-ºi slãbeascã poziþiunea monetarã, Statul se obligã sã nu facã
prelevãri din contul „J” (Agriculturã ºi lucrãri productive diverse) al Împrumutului
de Dezvoltare din 1931, pânã la concurenþa unei sume egale de 400 milioane,
înainte de 6 luni ºi în tot cazul înainte ca avansurile fãcute de Banca Naþionalã
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. peste cele 600 milioane pãstrate în portofoliul
sãu, sã fi fost rambursate.
179
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Aceastã obligaþie are de scop sã permitã Bãncii Naþionale sã scoatã, în


caz de nevoie, o sumã egalã din angajamentele sale la vedere, fãrã a modifica
întru nimic destinaþiunea datã fondurilor rezultate din împrumut.
Banca Naþionalã, în înþelegere cu Statul, a luat mãsuri ca, în administraþia
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. sã intre o persoanã de încredere, lãsând
întreaga rãspundere a gestiunii trecute ºi viitoare a bãncii administratorilor ei. S-
au luat, de asemenea, mãsuri ca sã asigure cã, în schimbul sprijinului ce se dã
acum Bãncii Marmorosch Blank & Co., majoritatea acþionarilor nu va putea, într-
un moment dat, sã se ocupe la mãsurile ce vor trebui luate mai târziu în ceea ce
priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co., în interesul general al pieþei, când
Statul ºi Banca Naþionalã vor fi cãzute de acord asupra acestor mãsuri. În acest
scop, acþiunile Bãnci Marmorosch, Blank & Co. vor fi depuse în gaj la Banca
Naþionalã, cãreia i se va transmite ºi dreptul lor de vot.
Statul va putea sã transforme creanþa sa asupra Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. în acþiuni privilegiate al pari, dacã va crede necesar.
Administraþia Bãncii Marmorosch, Blank & Co. va trebui sã execute un
program de lucru imediat.
Acest program trebuie sã permitã:
a) sã se defineascã cât mai repede situaþiunea realã a Bãncii
Marmorosch, Blank & Co., mai ales în ce priveºte evaluarea sincerã a activelor ºi
pasivelor, prevederea cheltuielilor ºi a veniturilor anuale, importanþa realã a
depozitelor ºi a conturilor curente susceptibile a fi retrase;
b) sã îmbunãtãþeascã de pe acum Contul de Profit ºi Pierdere prin
economii ºi alte mãsuri apropiate pentru a suprima deficitul ºi a degaja ulterior
beneficiile din care s-ar putea face amortizãri;
c) sã precizeze în ce condiþiuni s-ar putea executa de cãtre societãþile
înfiinþate de Banca Marmorosch, Blank & Co., proiectul de contract cu Casa
Autonomã a Monopolurilor, pentru ca condiþiunile arãtate în acel contract sã
poatã fi îndeplinite, fãrã ca Banca Marmorosch Blank & Co. sã facã apel la Banca
Naþionalã ºi pentru ca societãþile de distribuþie sã aibã o existenþã realã, care sã
le permitã a executa realmente contractul, chiar în cazul cãderii Bãncii
Marmorosch, Blank & Co.
Hotãrârea definitivã în ceea ce priveºte acest contract va fi luatã de Stat,
dupã ce se va fi studiat acest punct.
Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi societãþile de distribuþie create de ea
nu vor lua niciun angajament de niciun fel referitor la aceastã afacere, în afara de
cel cu Casa Autonomã a Monopolurilor, care va fi în prealabil comunicat ºi Bãncii
Naþionale.
Beneficiile ce s-ar realiza de Banca Marmorosch, Blank & Co. din
executarea contractelor cu Casa Autonomã a Monopolurilor vor fi afectate, în
primul rând, pentru a împlini golurile lãsate de deficit ºi pentru a amortiza
pierderile.
d) sã se stabileascã un plan de lichidare energicã a activelor realizabile,
pentru ca în prima linie sã se poatã crea disponibilitãþi suficiente, pentru a putea
urca, împreunã cu cele 400 milioane de la Banca Naþionalã, la 500 milioane
disponibilitãþi eventuale; în al doilea rând, sã se ramburseze prin tranºe
succesive avansurile Bãncii Naþionale, începând cu cele fãcute din creditul
suplimentar de 400 milioane ºi continuând cu efectele pãstrate în portofoliul
Bãncii Naþionale care nu corespund unui scont normal;
e) sã se alcãtuiascã, în înþelegere cu Banca Naþionalã ºi cu Statul, un plan
definitiv în ceea ce priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co., înainte de 1
decembrie, luându-se o hotãrâre înainte de publicarea bilanþului de fine de an.
180
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Statul ºi Banca Naþionalã îºi pãstreazã întreaga libertate atât faþã de


Banca Marmorosch Blank & Co., cât ºi faþã de terþi, în ceea ce priveºte adoptarea
planului care se va stabili astfel.
Administraþia Bãncii Marmorosch & Co., Banca Naþionalã ºi Statul vor lua
toate mãsurile necesare pentru a evita, pe cât va fi cu putinþã, retragerile de
depuneri în aceastã perioadã de tranziþie.
Noua administraþie desemnatã va fi rãspunzãtoare de întrebuinþarea
tuturor fondurilor avansate de Banca Naþionalã, de executarea programului
enunþat mai sus.

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

181
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 19

CONFIDENÞIAL
Bucureºti, 4 august 1931

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI


Adresa telegraficã: Bancanat
Nr. 46.119

Intrat sub nr. 1 din 04.08.1931

Domnule Ministru,

Drept urmare la conferinþa avutã de Dumneavoastrã cu Comitetul nostru


Executiv ºi reprezentanþii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., în ziua de vineri, 31
iulie 1931, în scop de a clarifica situaþiunea numitei bãnci în raporturile ei de
credit cu Banca Naþionalã, fiind necesarã ºi o intervenþie a Statului, am alcãtuit
alãturatul proiect de convenþiune, pe care avem onoarea a-l supune aprecierii
Dumneavoastrã.
V-am fi foarte îndatoraþi dacã aþi binevoi, Domnule Ministru, a ne da avizul
Dumneavoastrã pentru a putea perfecta aceastã convenþiune ºi, în aceastã
aºteptare, vã rugãm a primi încredinþarea distinsei mele consideraþiuni.

GUVERNATOR,
(ss) M. Manoilescu

SECRETAR GENERAL,
(ss) Indescifrabil

Anexa

Domniei sale
Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

182
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 20

MINISTERUL DE FINANÞE
Cabinetul Ministrului
Bucureºti, 6 august 1931

Confidenþial
Nr. 1

Domnule Guvernator,

Referindu-mã la adresa Dumneavoastrã nr. 46.119 din 4 august 1931, am


onoarea a vã aduce la cunoºtinþã cã sunt în principiu de acord cu stipulaþiunile
proiectului de convenþiune de încheiat între Stat ºi Banca Naþionalã a României,
pentru a veni în ajutorul Bãncii Marmorosch Blank & Co.

Ministerul de Finanþe socoteºte într-adevãr cã în criza actualã, ºi faþã de


greutãþile prin care trece economia naþionalã, este de datoria Statului sã vinã în
ajutorul marilor noastre institute de credit, chiar cu preþul unor însemnate
sacrificii.
Ministerul de Finanþe se declarã perfect de acord cu puntele 3, 5, 6
(paragrafele a, b, c, d, ºi e) din proiectul de convenþie anexat la nr. 46.119/1931.

Întrucât priveºte punctul 1, Ministerul de Finanþe se declarã de acord cu


Banca Naþionalã asupra conþinutului lui, afarã de cifra de 600.000.000 (ºase sute
milioane) lei, specificatã în acel punct. Aceeaºi observaþiune Ministerul o face ºi
pentru punctul 2. Într-adevãr, Ministerul socoteºte cã, faþã de situaþia actualã, o
marjã mai mare trebuie rezervatã în posibilitãþile de rãscumpãrare de portofoliu
imobilizat la Banca Naþionalã, în vederea necesitãþilor ce s-ar putea ivi de a se
veni în ajutorul ºi altor instituþiuni de credit, care ar putea sã ajungã ºi ele în
dificultãþi de platã.

Pentru aceste motive, cred cã nu s-ar putea prelua din portofoliul Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. mai mult de 500 (cincisute) milioane lei, în condiþiunile,
bineînþeles, presupuse de Banca Naþionalã.

Întrucât priveºte punctul 4, în urma informaþiunilor pe care le-am luat de la


Ministerul Agruculturii, suma de 400 (patrusute) milioane lei din contul „J”
(Agriculturã ºi lucrãri productive diverse) din Împrumutul de Dezvoltare din 1931,
nu ar putea fi imobilizatã pentru un termen de ºase luni, cum cere Banca
Naþionalã, deoarece cheltuielile ce urmeazã a se plãti din acel fond au fost deja
angajate. Aceastã sumã ar putea totuºi rãmâne blocatã însã numai pentru douã
luni, iar pentru restul de patru luni dupã posibilitãþi. Rãmâne, bineînþeles, cã
acest fond nu se va considera întru nimic gajat pentru acoperirea debitului Bãncii
Marmorosch Blank & Co. ºi cã el va fi blocat numai pentru echilibrarea
momentanã a stocului de devize în bilanþurile Bãncii Naþionale.

Rãmâne, în fine, bineînþeles, cã convenþiunea proiectatã n-ar putea fi

183
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

încheiatã între Stat ºi Banca Naþionalã a României decât în urma unei cereri a
Bãncii Naþionale adresate Ministerului de Finanþe, pe baza unei hotãrâri
consemnate într-un proces-verbal special al Consiliului de Administraþie al
Bãncii Naþionale.
Primiþi, vã rog Domnule Guvernator, asigurarea deosebitei mele
consideraþiuni.

6 august 1931

MINISTRU DE FINANÞE,
(ss) Constantin Argetoianu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

184
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 21

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI


Bucureºti, 7 august 1931

Adresa telegraficã: Bancanat


Nr. 46.756
Confidenþial

Intrat sub nr. 2 din 7.08.1931

Domnule Ministru,

Drept rãspuns la scrisoarea Dumneavoastrã din 6 august 1931, prin care


ne sugeraþi o serie de modificãri la proiectul de convenþiune între Stat ºi Banca
Naþionalã, trimis Domniei Voastre cu adresa noastrã nr. 46.119 din 4 august
1931, avem onoarea a vã aduce la cunoºtinþã cã, examinând împreunã cu dl.
Roger Auboin, consilierul nostru tehnic, rãspunsul Domniei Voastre, regretãm cã
nu vedem posibilitatea de a face modificãrile indicate de Domnia Voastrã,
referitoare la punctele 1, 2 ºi 4.
În adevãr, este o imposibilitate de a reduce la 500.000.000 lei portofoliul
ce Statul urmeazã sã ia prin intermediul nostru de la Banca Marmorosch, Blank,
deoarece ar urma ca, pentru restul de Lei 700.000.000, ce am reþinut în
portofoliul Bãncii Naþionale, sã pãstrãm ºi garanþiile aferente în totalitatea lor,
ceea ce ar face imposibilã o prezentare de nou portofoliu (cu o parte din aceste
garanþii), pe care Banca Marmorosch Blank, în orice caz, ar trebui sã prezinte la
scont pentru ajutorul ei zilnic.
În altã ordine de idei, o astfel de operaþiune, care constituie în fapt o
derogare de la planul de stabilizare, care prevedea trecerea la Stat a portofoliului
Creditului Industrial, nu s-ar putea face ºi nici justifica decât pentru o operaþiune
de mare importanþã, cum este aceea a redresãrii Bãncii Marmorosch Blank,
operaþiune care ar interesa situaþiunea generalã a întregii pieþe româneºti.
Întrucât priveºte punctul 4 din proiectul de convenþiune trimis Domniei
Voastre, suma de Lei 400.000.000 din Contul „J” (Agriculturã ºi lucrãri
productive) din Împrumutul de Dezvoltare din 1931, este indispensabil a fi
imobilizat pe un termen de minimum 6 luni, pentru satisfacerea punctului de
vedere monetar indicat în proiectul nostru de convenþiune.
De altfel, domnul consilier tehnic ne-a rugat sã atragem binevoitoarea
atenþiune a Ministerelor de Finanþe ºi Domenii asupra faptului cã suma de Lei
400.000.000 Fond „J” nu poate fi angajatã decât dupã o deciziune a Consiliului
de Miniºtri, cunoscutã de Banca Naþionalã ºi de consilierul tehnic.
De asemenea, suntem nevoiþi a vã arãta cã, cu toatã operaþiunea
propusã:
a) 600.000.000 lei de trecut la Stat;
b) 400.000.000 lei nou credit de reescont,
acordat de Banca Naþionalã, aceastã convenþiune, care fixeazã prima etapã
pentru redresarea Bãncii Marmorosch, Blank prin operaþiunile indicate în ea, nu
este de naturã a satisface toate necesitãþile zisei bãnci.

185
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Astfel, este de prevãzut cã vor fi necesare operaþiunile ulterioare cu


mijloace mult mai puternice ºi care ar necesita noi sarcini din partea Statului,
singurul în mãsurã în circumstanþele actuale a le face.
De asemenea, dacã s-ar întâmpla ca o parte din garanþiile aferente
viitorului reescont de 400.000.000 lei, în cazul unei nereuºite a operaþiunii
definitive de redresare a Bãncii Blank sã fie contestate cu succes de terþii
interesaþi, Banca Naþionalã nu ar putea sã ia asuprã ºi acea pagubã.
În fine, cu penultimul paragraf al scrisorii Dumneavoastrã din 6 august
1931, Banca Naþionalã este dispusã a împlini formele sugerate de
Dumneavoastrã.
Primiþi, vã rog, Domnule Ministru, asigurarea înaltei noastre
consideraþiuni.

GUVERNATOR,
(ss) M. Manoilescu

SECRETAR GENERAL,
(ss) Indescifrabil

Domniei sale
Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

186
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 22

BANQUE NATIONALE DE ROUMANIE


LA CONSEILLER TECHNIQUE

Bucarest, le 7 août 1931

Monsieur Manoilesco,
Gouverneur de la
Banque Nationale de Roumanie,

BUCAREST

Monsieur la Gouverneur,

Vous avez bien voulu me communiquer le projet d’accord entre la Banque


Nationale et l’Etat, que la Banque Nationale le compte soumettre au Ministre des
Finance, au sujet de la Banque Marmorosch, Blank et Cie.
J’ai l’honneur de vous communiquer mon accord sur ce projet, dont nous
avons d’ailleurs délibéré ensemble.
Je crois devoir cependant souligner divers points très importants:
1/ Les évènements se sont déroulés de la manière suivante. A la suite de
l’aide donnée à la Banque Blank, comme aux autres banques fin juin et au début
de juillet, lors du mouvement de retraite de dépots, certains indices ont montré
que la Banque Blank, qui avait déjà été aidée en 1930 et avait tenu ses
engagements, se retrouvait de nouveau dans ses situation très précaire. J’ai
moi-même appelé l’attention du Comité Executif sur ce point et j’en si est retenu
specialement M. le Ministre des Finances.
Par la suite, les défaillances graves de la Banque Blank, tant envers la
Banque Nationale qu’envers des tiers, ont montré la gravité de la situation.
Dans une conférence tenue la 21 juillet avec M. le Ministre des Finances,
celui-ci a donné au Comité l’assurance que l’Etat ferait au besoin les sacrifices
nécessaires dans l’interet des déposants, afin d’evitér au marché les risques que
présenterait en ce moment la chute d’une grande banque. Il a été pris dans ces
conditions la décision de faire le nécessaire pour éviter la chute de la banque
Blank, tirer au clair en situation et dresser un plan de renflouement.
A la suite de cette reunion, la Banque Naþionale a continué à fournir à la
Banque Blank l’aide necessaire pendant que des mesures étaient prises pour
définir la situation véritable.
C’est dans ces conditions qu’un plan a été établi sous forme de projet
d’accord entre la Banque Nationale et l’Etat avec le triple objet:
de mettre fin à la situation irrégulière actuelle,
d’éviter une chute immédiate de la banque dans l’intérêt du marché,
de permettre l’étude précise de la situation et le cas échant l’
établissement d’un projet de renflouement définitif.
Il faut cepedant bine se rendre compte que ce renflouement définitif
restera très difficile, puisqu’il faudra vraisemblablement combler une perte
supérieure à 1.700 millions et fournir à la banque un apport de capitaux
nouveaux sans lesqueles sa liquidation est inévitable.
187
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Le plan actuel ne peut donc, en échange de sacrifices limités de l’Etat et


de la Banque Nationale, que donner les meilleures conditions un répit
permettent de prendre au moment favorable une décision définitive.
Il faudra alors choisir entre une liquidation qui risque de se transformer
éventuellement en faillitte au un renflouement qui exigera certainement de l’Etat
de grande sacrifices.
Même le plan provisoire actuel comporte des risques puisque, malgré les
mesures prévues, une panique grave des déposants peut acculer a tout moment
la banque a une [...] de paiment. La Banque Nationale et l’Etat prennent d’autre
part un risque important en acceptant de fournir de nouveau fonds à la banque,
dans les circonstances actuelles. Ces circonstances constituent en effet
évidemment la „période suspecte” visée par la loi et la validité même des gages
qui seront pris pourrait être contestée. Il importe donc que l’Etat partage le risque
que court la Banque Nationale en donnent de nouveaux fonds, même contre des
gages réels.
Il faut observer enfin que le fait pour le Banque Nationale de renoncer à
sortir de son portefeuille 600 millions d’effets du Crédit Industriel qui devraient, d’
après le Programme primitif, être cédés à l’Etat, est un sacrifice important. Dans
le but d’aider la Banque Nationale et le marche tout entier dans cette
circonstance difficile, je ne veux pas y faire d’objection et suis prêt à justifier
envers les autorités intéressées à l’exécution du programme de stabilisation la
décision envisagée, mais il doit être bien entendu qu’aucune autre opération de
ce genre ne pourrait plus être admise et que tous les autres effets destinés à être
cédés à l’Etat doivent bine être effectivement cédés dès que la prevision
nécessaire sera constituée.
Veuillez agréer, Monsieur le Gouverneur, les assurances de ma haute
considération.

Pentru conformitate
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA

188
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 23

MINISTERUL DE FINANÞE
Cabinetul Ministrului
12 august 1931

Nr. 2
Confidenþial

Domnule Guvernator,

Rãspunzând la adresa Dumneavoastrã nr. 46.756 din 7 august 1931, ºi


ca urmare la adresa mea din 6 august curent, am onoarea a vã aduce la
cunoºtinþã cele ce urmeazã:
Ministerul de Finanþe, apreciind temeinicia argumentelor Dumneavoastrã
din sus-arãtata adresã, consimte ca din portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., scontat la Banca Naþionalã a României, o parte în valoare de 600 (ºase
sute) milioane lei sã fie preluatã de Stat în condiþiunile specificate în adresa
Dumneavoastrã nr. 46.119 din 4 august 1931.
Ministerul de Finanþe consimte, de asemenea, revenind asupra
rezervelor ce fãcuse, sã imobilizeze pe termen de ºase luni suma de 400
(patrusute) milioane lei din Contul „J” (Agriculturã ºi Lucrãri Productive) din
Împrumutul de Dezvoltare din 1931.
În conformitate cu înþelegerile noastre verbale, vã rog a-mi confirma cã
aceastã din urmã sumã nu este consideratã ca un gaj în legãturã cu operaþiunile
de ajutorare ale Marmorosch, Blank & Co., ºi cã imobilizarea se va face numai
pentru a permite înscrierea unui mai însemnat numãr de devize în situaþiile
actuale ale Bãncii Naþionale. În cazul în care, printr-o mai activã intrare de
devize, Banca Naþionalã nu ar avea nevoie în scopul indicat de totalitatea sumei
blocate, succesive tranºe dintr-însa se vor debloca.
Aºtept, totodatã, procesul-verbal al Consiliului de Administraþie al Bãncii
Naþionale, prin care se cere Statului efectuarea celor douã operaþiuni care fac
obiectul de faþã.
Vã rog sã primiþi, Domnule Guvernator, asigurarea osebitei mele
consideraþiuni.

MINISTRU DE FINANÞE,
(ss) Constantin Argetoianu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

189
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 24

Bucureºti, 14 august 1931

Domnule Ministru,

Conform cererii Dumneavoastrã, transmisã nouã prin Banca Naþionalã a


României, vã remitem o datã cu aceasta pachetul majoritar-sindicat acþiuni
Blankbanca, în legãturã cu preluarea de cãtre Stat a Lei 600.000.000 – din
portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Societate Anonimã, de la Banca
Naþionalã a României.
Restituirea acestor acþiuni cãtre noi se va face proporþional cu reducerea
datoriei Bãncii cãtre Dumneavoastrã.
Dreptul de vot aferent acestor titluri aparþine între timp Dumneavoastrã, în
calitate de mandatar al nostru personal ºi al mandanþilor noºtri.
Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, asigurarea distinsei noastre
consideraþiuni.

MANDATARII SINDICATULUI MAJORITAR


ACÞIUNII BLANKBANCA,
(ss) Aristide Blank
(ss) Richard Soepkez

Domniei sale
Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

190
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 25

Bucureºti, 17 august 1931

Domnule Guvernator,

Portivit dispoziþiunilor date de domnul C. Argetoianu, ministrul Finanþelor,


avem onoarea a vã înainta alãturat, în original, scrisoarea adresatã domniei
sale, prin care mandatarii sindicatului majoritar-acþiuni Blankbanca pun la
dispoziþia Statului:
126.000 bucãþi
din totalul de 250.000 bucãþi pentru garantarea plãþii celor Lei 600.000.000 din
portofoliul nostru la Banca Naþionalã a României, care urmeazã a fi preluat de
Stat, împreunã cu dreptul respectiv de vot.
Totodatã, am dat dispoziþiunile necesare pentru ca acþiunile sã fie depuse
la Banca Naþionalã a României, pentru contul Ministerului de Finanþe.
Primiþi, vã rog, Domnule Guvernator, încredinþarea deosebitei mele
consideraþiuni.

BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.


Societate Anonimã,
(ss) N. Tabacovici (ss) G. Crãciun

Domniei sale
Domnului Guvernator al Bãncii Naþionale a României

loco

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

191
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 26

CONSILIUL DE ADMINISTRAÞIE
ªedinþa din 18 august 1931

Preºedinte: Dl. Mihail Manoilescu.


Prezenþi domnii: Bãicoianu C.I., Buzdugan Alexandru C., Oþoiu A.,
Kiriacescu Oscar, Stoicescu Costin.

Domnul Guvernator face cunoscut Consiliului cã, faþã de situaþiunea


creatã marilor bãnci prin retragerile masive de depuneri din ultimul timp, domnia
sa ºi apoi Comitetul Executiv al Bãncii Naþionale au avut mai multe întrevederi cu
dl. Ministru al Finanþelor, cãruia, având în vedere interesul general al pieþei
financiare, i s-a cerut concursul Statului.
În aceastã ordine de idei, s-a intervenit pe lângã domnul ministru al
Finanþelor pentru ca Statul, printr-o serie de înlesniri ºi garanþii, sã uºureze
constituirea Sindicatului Marilor Bãnci din Bucureºti, sã preia de la bãncile
româneºti acþiunile Societãþii de Petrol „Steaua Românã” împreunã cu
obligaþiunile de platã pânã la 1944, precum ºi sã dea garanþie Statului pentru o
emisiune de obligaþiuni industriale.
De asemenea, considerând situaþiunea dificilã a Bãncii Marmorosch
Blank & Co. ºi intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat pentru a consimþi la o serie de
mãsuri ºi sacrificii în favoarea sa, Consiliul ia în discuþie un proiect de
convenþiune propus pentru a fi încheiat între Banca Naþionalã ºi Ministerul
Finanþelor.
Dupã dezbaterile urmate

CONSILIUL

Aprobã în totul intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat ºi mãsurile propuse de


Banca Naþionalã ºi autorizeazã pe Domnul Guvernator a semna convenþiunea
referitoare la asanarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Dl. C.I. Bãicoianu voteazã pentru facerea convenþiunii cu Banca
Marmorosch, Blank & Co., domnia sa va face, ulterior, anumite rezerve.
Iatã textul convenþiunii:

Conform cu originalul,
Secretar General,
(ss) Indescifrabil

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

192
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 27

CONVENÞIUNE INTERVENITÃ ÎNTRE STAT


ªI BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI
PENTRU ASANAREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. SA

Date fiind împrejurãrile pieþei financiare actuale ºi în scopul asanãrii


situaþiunii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA, a intervenit între Statul Român,
reprezentat prin dl. C. Argetoianu, Ministrul Finanþelor, ºi Banca Naþionalã a
României, reprezentatã prin dl. M. Manoilescu, Guvernator, ºi Dem. Cristescu,
Secretar General, prezenta convenþiune, în condiþiunile urmãtoare:

1. În temeiul legii monetare, al planului de stabilizare ºi al legii pentru


administrarea portofoliului trecut la Stat, ºi cu avizul conform al consilierului
tehnic, Statul primeºte în proprietatea sa cambii scontate de Banca
Marmorosch, Blank & Co. SA la Banca Naþionalã, în valoare de 600 milioane din
totalul portofoliului de Lei
1.211.083.312, reescontat Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA în locul
unui portofoliu de egalã valoare al Creditului Industrial ce urma sã fie trecut la
Stat.
Pentru realizarea acestei transmiteri de proprietate, Banca Naþionalã a
României are dreptul sã specifice care anume cambii trec asupra Statului.
Statul va încheia cu Banca Marmorosch Blank & Co. SA o convenþiune
adiþionalã prin care ea va fi scoasã din obligo pentru portofoliul sus arãtat de Lei
600 milioane.

2. Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii


Marmorosch Blank & Co., în valoare de Lei 611.083.314. Se va stabili un plan de
rambursare pentru acea parte a efectelor de mai sus care au reprezentat un
scont comercial normal, cum s-a fãcut în 1930 pentru scontul excepþional care se
gãsea atunci acordat. Se vor lua suficiente garanþii pentru aceste efecte.

3. Pentru a da Bãncii Naþionale putinþa de a mai acorda Bãncii


Marmorosch, Blank & Co. sprijinul sãu, în special în caz de retragere a
depozitelor, se va deschide un nou credit special de scont de lei 400 milioane.
În scopul de a face posibil acest scont, Banca Marmorosch, Blank & Co.
SA va da în gaj activele ce sunt cuprinse între gajurile pãstrate de Banca
Naþionalã în virtutea paragrafului 2. În caz de nevoie, se va face apel la celelalte
bãnci mari din Bucureºti care sã procure Bãncii Naþionale portofoliul necesar,
contra garanþiei date de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA.

4. Pentru ca Banca Naþionalã sã poatã întrebuinþa acest credit de Lei 400


milioane, fãrã sã se slãbeascã situaþia monetarã, Statul se obligã sã nu facã
prelevãri din contul „J” (Agriculturã ºi lucrãri productive diverse) al Împrumutului
de Dezvoltare din 1931, a unei sume egalã de 400 milioane, înainte de 6 luni.
Aceasta sumã nu va fi în niciun caz consideratã ca un gaj, pentru avansurile
fãcute de Banca Naþionalã Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA peste cele 600
milioane pãstrate în portofoliul sãu.
Aceastã obligaþiune are numai de scop sã permitã Bãncii Naþionale sã

193
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

scoatã, în caz de nevoie, o sumã egalã din angajamentele sale la vedere fãrã a
modifica întru nimic destinaþiunea fondurilor rezultate din împrumut.

5. Statul va lua mãsuri ca în administraþia Bãncii Marmorosch, Blank &


Co. SA sã intre o persoanã de încredere, ca administrator delegat, lãsând
întreaga rãspundere a gestiunii trecute a bãncii, administratorilor ei actuali. Se
vor lua mãsuri care sã asigure ca, în schimbul sprijinului ce se dã acum Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. SA, majoritatea acþionarilor sã nu poatã, într-un
moment dat, sã se opunã la mãsurile ce vor trebui luate mai târziu în ceea ce
priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în interesul general al pieþei, de
câte ori Statul ºi Banca Naþionalã vor fi cãzut de acord asupra acestor mãsuri. În
acest scop, acþiunile Bãncii Marmorosch, Blank & Co. vor fi depuse în gaj la
Ministerul Finanþelor, pentru garantarea celor 600 milioane efecte trecute în
proprietatea Statului, urmând ca dreptul de vot în temeiul acestor acþiuni sã fie
transmis Ministerului de Finanþe. Acþiunile se vor libera numai dupã lichidarea
angajamentelor Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA cãtre Stat ºi cãtre Banca
Naþionalã, angajamente fie directe, fie fãcute prin Sindicatul bãncilor create
acum, cu excepþia portofoliului considerat de Banca Naþionalã ca normal.

6. Statul, de acord cu Banca Naþionalã, vor cere Bãncii Marmorosch,


Blank & Co. SA sã realizeze urmãtoarele:
a) Sã defineascã cât mai repede situaþiunea realã a Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. SA, mai ales în ce priveºte evaluarea sincerã a activelor ºi pasivelor,
prevederea cheltuielilor ºi a veniturilor anuale, importanþa realã a depozitelor ºi a
conturilor susceptibile de a fi retrase.
b) Sã îmbunãtãþeascã de pe acum Contul de Profit ºi Pierdere, prin
economii ºi alte mãsuri apropiate pentru a suprima deficitul ºi a degaja ulterior
beneficiile din care s-ar putea face amortizãri.
c) Sã precizeze în ce condiþiuni s-ar putea executa de cãtre societãþile
înfiinþate de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. SA proiectul de contract cu
Casa Autonomã a Monopolurilor, pentru ca condiþiunile arãtate în acel contract
sã poatã fi îndeplinite fãrã ca Banca Marmorosch, Blank & Co. SA sã facã apel la
Banca Naþionalã ºi pentru ca societãþile de distribuþie sã aibã o existenþã realã,
care sã le permitã a executa realmente contractul independent de Banca
Marmorosch, Blank & Co. SA.
Hotãrârile definitive în aceea ce priveºte acest contract va fi luat de Stat,
dupã ce se va fi studiat acest punct.
Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi societãþile de distribuþie create de ea
nu vor lua niciun angajament de niciun fel referitor la aceastã afacere, în afarã de
cel cu Casa Autonomã a Monopolurilor, care va fi, în prealabil, comunicat ºi
Bãncii Naþionale.
Beneficiile ce s-ar realiza de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA din
executarea contractului cu Casa Autonomã a Monopolurilor vor fi afectate, în
primul rând, pentru a împlini golurile lãsate de deficitul sumei de exploatare ºi
pentru a amortiza pierderile.
d) Sã se stabileascã un plan de lichidare grabnicã a activelor realizabile
pentru ca în prima linie sã se poatã crea disponibilitãþile suficiente, pentru
funcþionarea bãncii ºi pentru a se rambursa prin tranºe succesive avansurile
Bãncii Naþionale, începând cu cele fãcute din creditul suplimentar de Lei 400
milioane ºi continuând cu efectele pãstrate în portofoliul Bãncii Naþionale, care
nu corespund unui scont normal.
194
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

e) Sã se alcãtuiascã, în înþelegere cu Banca Naþionalã ºi cu Statul, un


plan definitiv de asanare în ce priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co. SA
înainte de 1 decembrie a.c., luându-se o hotãrâre înainte de publicarea bilanþului
de fine de an.

7. Statul ºi Banca Naþionalã îºi pãstreazã întreaga libertate de apreciere


faþã de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în ceea ce priveºte adoptarea
planului care se va stabili astfel.
Administraþiunea bãncii va fi rãspunzãtoare de întrebuinþarea tuturor
fondurilor avansate de Banca Naþionalã ºi de executarea programului enunþat
mai sus.
Prezenta convenþiune înlocuieºte convenþiunea provizorie încheiatã la ...,
care s-a aplicat de la 1 august 1931.

Fãcut în dublu exemplar, astãzi, 19 august 1931.

MINISTERUL FINANÞELOR, BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI


(ss) C. Argetoianu GUVERNATOR, SECRETAR GENERAL,
(ss) M. Manoilescu
(ss) Indescifrabil

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

195
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 28

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI,


Nr. 51.323

Bucureºti, 27 august 1931

Domnule Ministru,

Avem onoarea a vã aduce la cunoºtinþã cã, în conformitate cu art. 1 al


convenþiei semnate între Stat ºi Banca Naþionalã a României la 19 august 1931,
Comitetul nostru de Direcþie a ales urmãtorul portofoliu imobilizat prezentat la
scont de Banca Marmorosch, Blank & Co., în valoare totalã de 600 milioane lei ºi
anume:
Lei 496.000.000 Banca Industrialã
Lei 52.000.000 Societatea de Armãturi
Lei 49.000.000 Societatea „Mecano”
Lei 2.600.000 Societatea „Producþia”
Lei 1.095.000 C. Rãdulescu
care, conform convenþiei, se trece în proprietatea Statului.

Vã rugãm sã binevoiþi a ne confirma acordul Dumneavoastrã, în sensul de


mai sus, ºi a primi asigurarea înaltei noastre consideraþiuni.

GUVERNATOR,
(ss) Buzdugan

SECRETAR GENERAL,
(ss) Cristescu

Domniei sale
Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

196
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 29

Nr. 272
Septembrie 1931
(ss) I. Banciu

Nr. 269.803 din 1 septembrie 1931

Domnilor Miniºtri,

Prin convenþiunea încheiatã la 19 august a.c. între Stat ºi Banca


Naþionalã, privitor la Banca Marmorosch, Blank & Co., s-a prevãzut ca, în baza
planului de stabilizare ºi al legii din 27 iunie 1930, sã se rãscumpere de Stat un
portofoliu imobilizat al Bãncii Marmorosch, Blank & Co., ce urma sã fie introdus la
reescontul Bãncii Naþionale, în sumã de Lei 600 milioane.
Aceastã operaþiune urmeazã sã se execute prin înlocuirea portofoliului
imobilizat al Creditului Industrial în sumã de 800 milioane lei, ce urma sã fie
rãscumpãrat de Stat cu un portofoliu al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. pânã la
concurenþa sumei de 600 milioane lei.
Consilierul tehnic, instituit de planul de stabilizare pe lângã institutul de
emisiune, ºi-a dat, în prealabil, avizul sãu conform pentru realizarea operaþiunii
expuse.
Banca Naþionalã, prin adresa sa nr. 51.323 din 27 august a.c., comunicã
Ministerului de Finanþe compoziþiunea portofoliului imobilizat în sumã de 600
milioane lei, prezentat la reescont de Banca Marmorosch, Blank & Co. ce
urmeazã sã treacã în proprietatea Statului. Acest portofoliu este urmãtorul:
Banca Industrialã ................496.000.000 lei
Societatea de Armãturi...........52.000.000 lei
Societatea „Mecano”..............49.000.000 lei
Societatea „Producþia”..............2.600.000 lei
C. Rãdulescu............................1.095.000 lei
Statul va încheia, ulterior, convenþiuni speciale cu fiecare din emitenþii
portofoliului mai sus menþionat, convenþiuni prin care se vor stabili condiþiunile ºi
modalitãþile de platã cãtre Stat a portofoliului rãscumpãrat. Dacã admiteþi cele
expuse, vã rog Domnilor Miniºtri, sã semnaþi alãturatul jurnal prin care se
autorizeazã încheierea unei convenþiuni în sensul arãtat mai sus.

Ministrul Finanþelor,
(ss) C. Argetoianu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

197
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 30

Publicat în „Monitorul Oficial” nr. 213 din 12 septembrie 1931

JURNAL nr. 1.198

Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 10 septembrie 1931;


În conformitate cu prevederile planului de stabilizare ºi ale legii din
27/VI/1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca
Naþionalã la Stat;
Având în vedere referatul Domnului Ministru de Finanþe nr. 269.803 din 1
spetembrie 1931

Decide:

Art. 1 Autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca


Marmorosch, Blank & Co. SA o convenþiune pentru preluarea de cãtre Stat a unui
portofoliu imobilizat reescontat la Banca Naþionalã în sumã de Lei 600 milioane.
Art. 2 Convenþiunea ce urmeazã a se încheia va preciza compoziþiunea,
urmând sã fie stabilitã de Banca Naþionalã a României.
Art. 3 Statul va încheia, ulterior, convenþiuni cu componenþii portofoliului
preluat, în care se vor preciza condiþiunile ºi modalitãþile de platã cãtre Stat.

(ss) N. Iorga (ss) C. Argetoioanu


(ss) general Constantin ªtefãnescu Amza
(ss) Nicolae Vasilescu Karpen
(ss) G. Siseºti
(ss) C. Hamangiu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

198
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 31

CONVENÞIUNE

Între subscriºii:
Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, reprezentat prin dl. Constantin
Argetoianu, Secretar de Stat la acest Departament, împuternicit prin Jurnalul
Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, lucrând în baza planului
de stabilizare ºi a legii din 27 iunie 1930, pentru administrarea portofoliului de
efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat, în calitate de creditor, de o parte, ºi
Banca Marmorosch, Blank & Co., cu sediul în Bucureºti, reprezentatã prin
domnii G. Crãciun ºi V.A. Urechia, autorizaþi sã semneze în numele bãncii în
conformitate cu statutele ºi procurile publicate în „Monitorul Oficial” nr. 44 ºi 23
februarie 1929 ºi nr. 41 din 20 februarie 1929, în calitate de debitoare, de altã
parte, ºi
dupã luarea avizelor comisiunii pentru administrarea portofoliului ºi al
Bãncii Naþionale a României, s-a încheiat urmãtoarea Convenþiune:
1. Statul Român devine creditorul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. prin
preluarea de cãtre Ministerul de Finanþe, conform prevederilor legilor arãtate mai
sus, a unui portofoliu imobilizat de efecte reescontate de aceastã bancã la Banca
Naþionalã a României, în sumã totalã de
Lei 600 /ºasesute/milioane portofoliu, având urmãtoarea compoziþiune:

Banca Industrialã
Lei 495.872.500
/patrusutenouãzeciºicincimilioaneoptsuteºaptezeciºidouãmiicincisute/;

Societatea de Armãturi
Lei 51.404.500
/cincizeciºiunademilioanepatrusutepatrumiicincisute/;

Societatea „Mecano”
Lei 49.000.000
/patruzecinouãmilioane/

Societatea „Producþia”
Lei 2.600.000
/douãmilioaneºasesutemii/;

Societatea „Carmen Petrol”


Lei 1.100.000
/unmilionunasutãmii/;

Diverºi – Lei 23.000 /douãzeciºitreimii/.

2. Banca Marmorosch, Blank & Co. este scoasã din gir pentru aceste
efecte, urmând ca Statul sã încheie, ulterior, convenþiuni speciale cu fiecare din
emitenþii portofoliului mai sus menþionat, convenþiuni prin care se vor stabili
condiþiunile ºi modalitãþile de platã cãtre Stat a portofoliului rãscumpãrat.

199
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Fãcut în dublu exemplar, astãzi, 7 octombrie 1931, la Bucureºti, luându-


se câte unul de fiecare parte contractantã.

MINISTRU DE FINANÞE,
(ss) Constantin Argetoianu

BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.


Societate Anonimã,
(ss) G. Crãciun (ss) V.A. Urechia

Nr. 309.467 din 7 octombrie 1931

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

200
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 32

MINISTERUL DE FINANÞE,
Cabinetul Ministrului
Bucureºti, în 21 octombrie 1931

Domnule Preºedinte,

Ca urmare la horãrârile luate ºi pentru a avea timpul necesar organizãrii


Bãncii Marmorosch, Blank & Co., precum ºi pentru instalarea noii Direcþiuni, vã
cer sã dispuneþi închiderea bãncii ºi sucursalelor ei în Bucureºti ºi în provincie,
pe trei zile, cu începere de mâine, 22 octombrie.
Primiþi, vã rog, Domnule Preºedinte, asigurarea osebitei mele
consideraþiuni.

MINISTRUL DE FINANÞE,
(ss) Constantin Argetoianu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

201
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 33

Nr. 175-23 august 1932.


/Ministerul Finanþelor/

Domnilor Miniºtri,

Pe baza avizului Bãncii Naþionale ºi a Jurnalului Consiliului de Miniºtri nr.


1.198 din 10 septembrie 1931, Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat un portofoliu
al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în sumã de Lei 600.000.000, renunþând la
girul bãncii reescontatoare, urmând sã încheie, ulterior, convenþiuni speciale cu
fiecare din emitenþii portofoliului preluat, în vederea fixãrii modalitãþilor de
rambursare ale acestor creanþe.
În acest portofoliu intrã ºi efectele urmãtoarelor societãþii: Banca
Industrialã cu Lei 495.872.500; „Mecano” cu lei 49.000.000 ºi Prima Fabricã de
Armãturi cu Lei 51.404.500.
Comisiunea Portofoliului, instituitã prin legea din 27 iunie 1930 pentru
administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat,
studiind situaþiunea acestor societãþi pentru a fixa modalitãþile de recuperare ale
acestor creanþe, ºi-a dat avizul nr. 72, fiind de pãrere sã se acorde numitelor
societãþi un termen de rambursare de 27 ani, pentru a nu stânjeni lichidarea în
curs a societãþilor „Mecano” ºi „Prima Fabricã de Armãturi”. Din aceleaºi motive
ºi, þinând seama de gradul de imobilizare al activelor Bãncii Industriale, se
propune ca plata anuitãþilor cãtre Stat sã înceapã numai dupã expirarea unui
termen de 5 ani, pentru ca, între timp, Banca Industrialã sã-ºi poatã consolida
situaþiunea financiarã, Ministerul de Finanþe urmând sã fixeze, din an în an,
dobânzile ce va percepe la aceste sume, renunþând la dobânda ce i se cuvine de
la data semnãrii convenþiunii ºi pe anul în curs.
Lichidarea societãþilor „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi fãcându-se
de Banca Industrialã, convenþiunea ce se va încheia va prevedea garanþia
solidarã a Bãncii Industrialã pentru datoriile societãþi.
Pentru a asigura respectarea convenþiunii, Banca Industrialã s-a obligat
sã constituie Statului urmãtoarele garanþii: gaj asupra tuturor acþiunilor ce
posedã, ipotecã asupra tuturor imobilelor ºi terenurilor ce-i aparþin ºi cesiunea
tuturor ipotecilor ce deþine.
Admiþând cele expuse mai sus, vã rog, Domnilor Miniºtri, sã binevoiþi a
semna alãturatul jurnal, prin care se autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie
cu Banca Industrialã, Prima Fabricã de Armãturi ºi Societatea „Mecano”, o
convenþiune în condiþiunile arãtate mai sus.

MINISTRU DE FINANÞE,
(ss) G.G. Mironescu
Nr. 248.339-23 august 1932

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

202
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 34

JURNAL
Nr. 926 din 31 august 1932

Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 1932;


În conformitate cu prevederile programului de stabilizare monetarã ºi ale
legii din 27 iunie 1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la
Banca Naþionalã la Stat;
Având în vedere referatul domnului Ministru de Finanþe, înregistrat sub nr.
... din

DECIDE

Art. 1 În executarea convenþiunii nr. 309.467 din 7 octombrie 1931,


încheiatã între Ministerul de Finanþe ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., în baza
Jurnalului Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, autorizeazã
Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Industrialã, „Mecano” ºi Prima Fabricã
de Armãturi, societãþi anonime din Bucureºti, o convenþiune prin care sã se
stabileascã modalitãþile rambursãrii datoriilor acestora cãtre Stat, în sumã de Lei
596.277.000, provenind din preluarea portofoliului imobilizat de la Banca
Naþionalã.

Art. 2 Banca Industrialã va fi unica obligatã pentru suma de Lei


495.872.500; pentru lei 51.404.500 va fi obligatã Prima Fabricã de Armãturi
solidar cu Banca Industrialã; pentru Lei 49.000.000 societatea anonimã
„Mecano” solidar cu Banca Industrialã.

Art. 3 Rambursarea sumelor de mai sus se va face în 27 ani, în 22 anuitãþi,


începând de la al 3-lea an de la data semnãrii convenþiunii, dobânda urmând a fi
fixatã în fiecare an de Ministerul de Finanþe.

Art. 4 Banca Industrialã va constitui Statului urmãtoarele garanþii: gaj


asupra tuturor acþiunilor ce posedã, ipotecã asupra tuturor imobilelor ºi
terenurilor ce-i aparþin ºi cesiunea tuturor ipotecilor ce deþine.

Art. 5 În cazul lichidãrii societãþilor „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi,


întreg excedentul net al activului acestora va fi vãrsat Statului în contul
anuitãþilor.

Art. 6 În aceste condiþiuni, Ministerul de Finanþe este autorizat sã încheie


o convenþiune autenticã cu societatea anonimã Banca Industrialã, Prima
Fabricã de Armãturi ºi „Mecano”, prevãzându-se cã nerespectarea de societãþile
debitoare a obligaþiunilor contractate faþã de Stat sã aducã rezilierea de plin
drept a convenþiunii, sumele datorate Statului devenind imediat exigibile.

(ss) Alexandru Vaida-Voevod


(ss) G.G. Mironescu
(ss) Virgil Madgearu
(ss) Dimitrie Gusti
203
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

(ss) D.R. Ioaniþescu


(ss) Eduard Mirto
(ss) dr. Voicu Niþescu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

204
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 35

CONVENÞIUNE

Între subsemnaþii:

1. Statul Român, prin mandatara sa legalã, Banca Naþionalã a României,


cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, reprezentatã prin domnii: G. Cesianu,
administrator delegat, semnând pentru Guvernator, ºi G.I. Cazacu, semnând
pentru Secretar General;

2. Banca Industrialã, cu sediul în Bucureºti, str. Mauriciu Blank nr. 4,


reprezentatã prin domnii: N. Voinescu ºi L. Paltin, conform publicaþiei din
„Monitorul Oficial” nr. 45/1932;

3. Societatea Anonimã „Mecano” în lichidare, cu sediul Bucureºti, str.


Mauriciu Blank nr. 4, reprezentatã prin dl. lichidator C. Bursan; ºi

4. Prima Fabricã de Armãturi în lichidare, cu sediul în Bucureºti, str.


Mauriciu Blank nr. 4, reprezentatã prin dl. lichidator V.A. Urechia, a intervenit
urmãtoarea convenþiune:

1. În urma scoaterii din obligo a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. prin
convenþia din 7 octombrie 1931, ce a intervenit între aceastã bancã ºi Ministerul
de Finanþe, întreaga datorie, însumând Lei 596.277.000, care rezultã din
portofoliul prezentat la scontul Bãncii Naþionale de Banca Marmorosch, Blank &
Co., ce poartã semnãturile Bãncii Industriale, Societatea „Mecano” ºi Prima
Fabricã de Armãturi, rãmâne în sarcina acestor subscriitori ºi anume:
a) Banca Industrialã datoreazã Statului Lei 206.015.000, în baza
efectelor prezentate la scont de Banca Marmorosch, Blank & Co., plus Lei
289.857.500, sumã ce reprezintã soldul debitor al contului de lire sterline al
Bãncii Marmorosch, Blank & Co., garantat cu efecte ce poartã semnãtura Bãncii
Industriale. În total, Banca Industrialã datoreazã Statului Român 495.872.500,
ca principalã ºi singurã obligatã.
b) Banca Industrialã mai datoreazã, în mod solidar cu Societatea
„Mecano”, suma de lei 49.000.000, Banca Industrialã înþelegând sã ia asupra sa
datoria aceasta a Societãþii „Mecano”.
c) Banca Industrialã preia, în al doilea rând, datoria Primei Fabrici de
Armãturi de Lei 51.404.500, datorând, în mod solidar, cu aceasta din urmã,
Statului Român suma menþionatã.
În total, Banca Industrialã datoreazã în consecinþã Statului Român ca
unicã obligatã 495.872.500, iar în mod solidar cu arãtatele societãþi încã
100.404.500 lei.
2. Rambursarea întregii creanþe de Lei 596.277.000 se face în 22 anuitãþi,
dupã o pãsuire de doi ani, adicã de la împlinirea a doi ani de la autentificarea
prezentei convenþiuni devine exigibilã prima anuitate.
Pânã la completa achitare a datoriilor Societãþii „Mecano” ºi Prima
Fabricã de Armãturi, aceste douã societãþi sunt obligate în mod solidar cu Banca
Industrialã la plata anuitãþii, Statul Român putând exercita dreptul ce derivã
pentru el din punctul comisoriu expres stipulat în prezenta convenþiune, în cazul
205
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

când vreo anuitate nu s-ar plãti la termenul stabilit. În acest caz, va putea urmãri
averea acestor trei debitori arãtaþi mai sus. Nici Societatea „Mecano” sau Prima
Fabricã de Armãturi ºi nici Banca Industrialã nu se vor putea împotrivi execuþiei,
atât timp cât datoria lor respectivã nu va fi complet achitatã, sub cuvânt cã una
singurã din ele era aceia care trebuia sã plãteascã anuitatea, sau cã aceasta n-a
contribuit cu partea sa la plata anuitãþii.
La primirea anuitãþilor stipulate, Statul va imputa sumele primite asupra
datoriilor celor trei debitoare subsemnate, în felul urmãtor:
10/12 din anuitate se va scãdea din datoria Bãncii Industriale;
1/12 din anuitate se va scãdea din datoria Primei Fabrici de Armãturi.
Dupã eliberarea completã de datoriile lor, a Societãþilor „Mecano” ºi Prima
Fabricã de Armãturi, întreaga anuitate se va scãdea din datoria rãmasã în
sarcina Bãncii Industriale.

Dacã pentru achitarea completã a datoriei unora din aceste societãþi ar


rãmâne un rest pentru achitarea cãruia ar fi suficientã o cotã din anuitatea
stabilitã inferioarã 1/12 arãtate mai sus, ceea ce rãmâne din acea anuitate se
scade, bineînþeles, din datoria Bãncii Industriale.
3. Pentru garantarea întregii creanþe a Statului de Lei 596.277.000,
Banca Industrialã constituie acestuia urmãtoarele garanþii:
Banca Industrialã gajeazã Statului Român urmãtoarele acþiuni:

bucãþi acþiuni
7.200 ” ” Agro
6.000 ” ” Buna Speranþã
300 ” ” Metalica
185 ” ” Miniera
30.000 ” ” Fabrica de Armãturi
1.000 ” ” Rustica
350 ” ” Banca Agrarã
2.000 ” ” Mecano
18.710 ” ” ”Învãþãtorul Român”
1.500 ” ” Transilvania
10 ” ” U.F.A.
40 ” ” Valea Lungã
4.000 ” ” F.A.R.
54.574 ” ” Banca Centralã din Ploieºti

Pentru titlurile nominative depuse în gaj, Banca Naþionalã, ca mandatarã


a Statului, are, prin acest singur act, mandatul irevocabil de a cere ºi obþine de la
emitentul titlurilor facerea transportului în registele respective cu menþiunea
„Valoarea în garanþie”.
În caz de neîndeplinire a oricãrei clauze din prezenta convenþiune, Statul
va putea, fãrã punere în întârziere, somaþie sau chemare în judecatã, sã
procedeze la executarea gajului, potrivit dispoziþiunilor referitoare din Codul de
Comerþ.
Titlurile constuite în gaj prin acest act pot fi înlocuite prin alte titluri numai
cu consimþãmântul expres al Statului.
Garanþia constituitã asupra acþiunilor specificate mai sus nu prejudecã
întru nimic niciunul din drepturile cambiale decurgând pentru Stat din
posesiunea efectelor purtând semnãtura Bãncii industriale, Societatea
206
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„Mecano” ºi Prima Fabrica de Armãturi, Statul fiind în drept a-ºi valorifica din
drepturile independent de executarea gajului.

B. Banca Industrialã cesioneazã Statului Român urmãtoarele ipoteci:


I. Ipoteca de Lei 700.000 în primul rang, care greveazã imobilul din
Bucureºti, str. Primãverii nr. 6-8, dupã cum rezultã din urmãtoarele acte:
a) Actul de ipotecã autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr.
25.518 din 2 septembrie 1929, înscris la nr. 3.502 din aceeaºi datã a aceluiaºi
Tribunal (dos. 20.184/1929) intervenit între Martin Blank ºi Atelierele Grafice
„Cultura Naþionalã” SA.

b) Actul de cesiune de rang ipotecar autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia


Notariat, la nr. 34.043 din 15 noiembrie 1929, intervenit între Simon Haimovici,
Atelierele Grafice „Cultura Naþionalã” SA ºi Martin Blank.
c) Actul de cesiune autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr.
38.993 din 24 decembrie 1929, intervenit între Atelierele Grafice „Cultura
Naþionalã” ºi Banca Industrialã.

II. Ipoteca de Lei 441.200 ce greveazã imobilul din Bucureºti, str. Sft.
Elefteriu Nou nr. 4, ºi lotul de împroprietãrire nr. 107 din comuna Bãneasa, în
suprafaþã de 9.000 m.p., teren plantat cu pomi fructiferi, dupã cum rezultã din
actul de împrumut garantat cu ipoteca, autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia
Notariat, la nr. 1.078 din 15 ianuarie 1931, înscris la nr. 94 din aceeaºi datã.
Toate drepturile, rezultând din actele specificate mai sus în favorul Bãncii
Industriale, aceasta le cedeazã Statului Român.
C. Totodatã, Banca Industrialã constituie în favoarea Statului Român
urmãtoarele ipoteci:
I. Ipoteca de Lei 400.000 asupra imobilului din Bucureºti, str. Stan Tabãrã
nr. 28, proprietatea Bãncii Industriale în baza ordonanþei de adjudecare a
Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat, nr.6.847/1931, investitã ºi executatã cu
procesul-verbal din 20 octombrie 1931.
II. Ipoteca de Lei 50.000 asupra imobilului teren viran din Bucureºti, str.
Radu Craioveanu nr. 9, proprietatea Bãncii Industriale, pe baza ordonanþei de
adjudecare a Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat, nr. 6.647/1931 investitã ºi
executatã cu procesul-verbal din 20 octombrie 1931.

III. Ipoteca de Lei 870.000 asupra urmãtoarelor terenuri din Braºov:


a) Teren între fabrici aparþinând Bãncii Industriale, dupã cum rezultã din
extrasul din Cartea Funciarã nr. 13.884;
b) Teren sub Tâmpa, proprietatea Bãncii Industriale, dupã cum rezultã din
Cartea Funciarã nr. 15.094.
În ceea ce priveºte aceste din urmã ipoteci, Banca Industrialã declarã cã
consimte cã acestea sã fie înscrise în cartea funciarã pe numele Statului Român.
În caz de neîndeplinire a oricãror clauze din prezenta convenþiune, Statul
Român va putea, fãrã punere în întârziere, somaþie sau chemare în judecatã, sã
procedeze la executarea garanþiilor ipotecare specificate mai sus ce i-au fost
cesionate sau constituite prin prezenta convenþiune.

Garanþiile acestea ipotecare nu prejudecã întru nimic niciunul din


drepturile cambiale decurgând pentru Stat din posesiunea efectelor purtând
semnãturile Bãncii Industriale, Societãþile „Mecano” ºi a Primei Fabrici de
Armãturi, ºi nici drepturile la ratele stabilite prin prezenta convenþiune.

207
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Statul e în drept sã-ºi valorifice aceste drepturi independent de


executarea garanþiei.
Imobilele ipotecare specificate mai sus se vor asigura de cãtre Banca
Industrialã, care se obligã a plãti primele la vreme atâta timp cât va dura ipotecile
în folosul Statului.
În cea de sinistru, Statul e subrogat de drept în toate drepturile decurgând
din poliþele de asigurare în folosul Bãncii Industriale, fãrã nicio înºtiinþare sau
formalitate.

4. În caz de neîndeplinire a oricãrei din clauze din prezenta convenþiune,


fie principalã, fie succesorie, pãsuirile rezultând din aceastã convenþiune devin
de plin drept inoperante, fãrã somaþiune, chemare în judecatã sau punere în
întârziere. În acest caz, întreaga creanþã devine de plin drept exigibilã, Statul
Român fiind în drept a urmãri de îndatã pe toþi cei trei debitori subsemnaþi, în
averea lor, pentru întreaga creanþã de Lei 596.277.000.
Fãcut în cinci exemplare, fiecare parte luând câte unul astãzi, în 12 iunie
1933.

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI,


(ss) G. Cesianu (ss) G.I. Cazacu

BANCA INDUSTRIALÃ SA,


(ss) N. Voinescu (ss) L. Paltin

„Mecano” SA în lichidare,
(ss) Constantin Bursan
lichidator, cf. M.OF. 7/1933

Prima Fabricã de Armãturi SA


în lichidare,
(ss) Vasile A. Urechia
lichidator cf. M.Of. nr. 305/ 1932

Urmeazã autentificarea Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr.


15.322/1933.

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

208
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 36

BANCA INDUSTRIALÃ
Societate Anonimã

ACT CONSTITUTIV

Subsemnaþii:
1/ Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, reprezentatã prin domnii Mauriciu
ºi Aristide Blank,
2/ Banca Moldova SA, reprezentatã prin domnii Richard Soepkez ºi W.
Dinermann,
3/ Banca Centralã din Ploieºti SA, reprezentatã prin domnii Richard
Soepkez ºi M. Schapira,
4/ Mauriciu Blank, bancher, Bucureºti, str. Dionisie nr. 9,
5/ Aristide Blank, bancher, Bucureºti, str. General Berthelot 35,
6/ Richard Soepkez, bancher, Bucureºti, str. Alexandru Lahovary nr. 27,
7/ W. Dinermann, bancher, Bucureºti, str. Dumbrava Roºie nr. 5,

constituim, prin prezentul act, o societate anonimã sub denumirea de: BANCA
INDUSTRIALÃ, Societate Anonimã, sau în limba francezã „BANQUE
INDUSTRIELLE” Société Anonyme.
Sediul Societãþii este în Bucureºti, putând înfiinþa sucursale ºi agenþii ºi în
alte oraºe din þara ºi strãinãtate, putând, de asemenea, comandita ºi alte
instituþiuni de credit ºi case de bancã.
Scopul societãþii este cel arãtat în articolul 4 din statute, ºi care statute fac
parte integrantã din actul de faþã.
Durata societãþii este nelimitatã.
Capitalul social este de Lei 50.000.000 /cincizecimilioane/ împãrþit în
100.000 /unasutãmii/ acþiuni la purtãtor de câte Lei 500 /cincisute/valoare
nominalã fiecare, purtând numerele de la 1-100.000, subscris în întregime de
noi, fondatorii, dupã cum urmeazã:

1. Banca Marmorosch, Blank & Co...........................25.000.000


2. Banca Moldova S.A...............................................10.000.000
3. Banca Centralã din Ploieºti.....................................5.000.000
4. Mauriciu Blank.........................................................4.000.000
5. Aristide Blank..........................................................2.000.000
6. Richard Soepkez.....................................................2.500.000
7. W. Dinermann.........................................................1.000.000

Fiecare subscriitor va primi acþiunile corespunzãtoare sumelor subscrise


dupã plata integralã a sumei subscrise, dupã ce societatea va fi autorizatã sã
funcþioneze.
Capitalul social se va putea spori prin emisiuni ulterioare hotãrâte de
Adunarea Generalã.
30% din capitalul social, adicã Lei 15.000.000, a fost vãrsat de noi la Casa
de Depuneri ºi Consemnaþiuni, sub recipisa nr. 921, ºi care se vor ridica imediat
ce formalitãþile prevãzute de lege vor fi îndeplinite.

209
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Restul de 70% din capitalul social, fiecare din noi, fondatorii, se obligã a-l
vãrsa la epocile ºi proporþiile ce se va hotãrî de Consiliul de Administraþie.
Subsemnaþii, subscriitori ºi proprietari ai întregului capital social,
exercitând ºi atribuþiunile de Adunare Generalã Constitutivã, numind membrii în
Consiliul de Administraþie, pe o duratã de 4 ani, pe domnii: Mauriciu Blank,
Aristide Blank, Richard Soepkez, Ioan Boambã ºi W. Dinermann.
De asemenea, numim ca cenzori, pe intervalul pânã la convocarea primei
adunãri generale, pe domnii: R. Paximade, F. Plachs ºi G. Pancu, iar cenzori
supleanþi pe domnii: N. Bally, Gr. Georgescu ºi Radu Pascu.
În puterea acestui act constitutiv ºi statutelor de faþã ce fac parte
integrantã din acest act, declarãm Societatea Anonimã Banca Industrialã
constituitã ºi în stare de a funcþiona imediat dupã îndeplinirea formelor legale de
autorizare.
Autorizãm cu depline puteri pe dl. avocat Alexandru Cantuniari, cu drept
de substituire, ca pentru noi ºi în numele nostru sã cearã autorizaþiune legalã de
a funcþiona Societatea înaintea instanþelor judiciare de orice grad ºi a îndeplini
toate formalitãþile cerute faþã de orice autoritate.
În acest scop, mandatarul nostru va formula ºi semna cererea de
autorizaþiune, va primi citaþiuni, va lua cunoºtinþã de termene, va formula, semna
ºi susþine eventual apelul, recursuri sau a renunþa la apel. Ne va reprezenta
înaintea Camerei de Comerþ din Bucureºti pentru îndeplinirea formalitãþilor în
legãturã cu acordarea autorizaþiei de a funcþiona.
Va consimþi la orice modificare a statutelor ce s-ar cere de autoritãþile din
Bucureºti în interesul legii, fãcând ºi semnând în numele nostru orice
declaraþiuni.
Va ridica actele de constituire, actele de proprietate relative la aportul
social în naturã de la Grefã.
Va cere investirea cu formula executorie a sentinþei sau a deciziunii de
autorizare, luând-o în primire.
Cu un cuvânt, va îndeplini toate formalitãþile legale de constituire a
societãþii, precum ºi formalitãþile pentru înscrierea firmei sociale, fãcând ºi
semnând în acest scop cererea respectivã, având dreptul a face orice
declaraþiuni în numele nostru ºi a cere de la instanþele judiciare ºi administrative
orice acte, copii ºi certificate în legãturã cu executarea acestui mandat; va cere,
în sfârºit, transcrierea, afiºarea ºi publicarea actului constitutiv, statutelor ºi
sentinþei de autorizare, conform legii.
Autorizãm Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, str. Paris nr. 4 din
Bucureºti, ca dupã ce societatea va fi legal constituitã, sã cearã Tribunalului
recipisa Casei de Depuneri pentru vãrsãmântul de 30% asupra capitalului
subscris, a încasa valoarea ei de la Casa de Depuneri ºi a o depune la cassa
societãþii.

/urmeazã semnãturile/
Urmeazã procesul-verbal de autentificare al Tribunalului Ilfov, Secþia
Notariat, sub nr. 23.243/1921.

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

210
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 37

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI

Nr. 65.645 din 31 octombrie 1931


Portofoliu Stat

Ministerul de Finanþe,
Serviciul Economiei Financiare,
Loco,

Domnule Ministru,

Banca Naþionalã, dând urmare înþelegerii intervenitã între ea ºi Ministerul


de Finanþe, prin corespondenþele schimbate, cât ºi prin proiectul de convenþiune
din 19 august a.c., în care se stabilesc ca un nou credit special de 400.000.000
lei sã fie acordat Bãncii Marmorosch, Blank & Co., a reescontat numitei bãnci în
ziua de 23 octombrie a.c., în vederea susþinerii ºi reorganizãrii ei, un efect
semnat de Banca Industrialã în sumã de Lei 108.335.241 – ca un acont din
aceastã sumã de Lei 400.000.000.
Efectul a fost trecut asupra Statului pe ziua de 23 octombrie 1931,
conform proiectului sus amintit.
Cum proiectul de refacere al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. nu a mai
putut fi realizat, vã rugãm sã binevoiþi a ne comunica acordul Dumneavoastrã ca
numai suma de Lei 108.335.241, avansatã în scopul arãtat, sã fie trecutã asupra
Statului.
Primiþi vã rugãm, Domnule Ministru, asigurarea înaltei noastre
consideraþiuni.

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI,


p. Guvernator, Secretar General,
(ss) Oscar Kiriacescu (ss) dr. G. Marinescu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

211
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 38

JURNALUL NR. 508

Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 4/5/1933;

În conformitate cu prevederile planului de stabilizare ºi ale legii din


27/6/1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecut de la Banca
Naþionalã la Stat;
Având în vedere referatul domnului ministru de Finanþe nr. 30.206 ºi
29.IV.1933,

DECIDE

1/ Ministerul de Finanþe e autorizat sã ratifice operaþiunea rãscumpãrãrii


unui portofoliu în sumã de Lei 108.335.241 al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
reescontat ºi trecut la Stat de Banca Naþionalã în octombrie 1931.
2/ În locul portofoliului de mai sus, Banca Marmorosch, Blank & Co. va
trece Statului un portofoliu ºi creanþe în cont curent de egalã valoare, efectele ºi
creanþele, urmând sã fie precizate de acord cu Banca Naþionalã prin
convenþiunea ce se va încheia.
3/ Condiþiunile acestei convenþiuni vor fi aceleaºi ca ºi cele stabilite prin
Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10.09.1931, pentru vânzarea
portofoliului de 600 milioane al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Pentru acoperirea eventualelor pierderi de la realizarea portofoliului ºi
creanþelor noi trecute Statului, Banca Marmorosch, Blank & Co. trece Statului, în
plinã proprietate, 6.184 acþiuni ale Societãþii Române de Cãi Ferate Buzãu-
Nehoiaºu.

(ss) A. Vaida-Voevod (ss) Virgil Madgearu (ss) N. Titulescu


(ss) G.G. Mironescu (ss) Pantelimon Halippa (ss) D.R. Ioaniþescu
(ss) S. Sãveanu (ss) E. Haþieganu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Scoietate Anonimã

212
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 39

CONVENÞIUNE

Între:

Statul Român, prin Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în


Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, mandatara sa legalã în virtutea legii din 27 iunie
1930, reprezentatã prin domnii: A. Oþoiu, administrator delegat, semnând pentru
Guvernator, ºi Gr.Eg. Ghica, semnând pentru Secretar General;
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str. M. Blank
nr. 4, reprezentatã prin domnii N. Voinescu ºi Alexandru Cantuniari, în baza
publicaþiilor din „Monitorul Oficial” nr. 225/1932,
a intervenit urmãtoarea convenþiune:

1/ Subsemnata Banca Marmorosch, Blank & Co. rãscumpãrã efectul de


Lei 108.335.241, care se restituie acesteia de cãtre subsemnata Banca
Naþionalã a României, mandatara Statului Român, Banca Marmorosch, Blank &
Co. fiind definitiv descãrcatã pentru aceastã datorie.

2/ În schimbul efectului specificat la articolul precedent, Banca


Marmorosch, Blank & Co. cedeazã Statului, fãrã a-ºi mai rezerva niciun drept,
creanþele de scont ºi în cont curent de egalã valoare, prevãzute în alãturatul
tablou, care face parte integrantã din prezenta Convenþiune, împreunã cu
garanþiile de orice fel aferente acelor creanþe.

3/ Banca Naþioanlã a României are dreptul, pe baza prezentului act care-i


serveºte de mandat autentic, sã îndeplineascã singurã ºi fãrã concursul sau
întrebarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. orice formalitate de notificare cãtre
debitori, precum ºi orice menþiune sau intabulare a prezentului act de cesiune în
registrele sau cãrþile funciare respective. Banca Marmorosch, Blank & Co. va
remite, la cerere, Bãncii Naþionale a României, titlurile originale ale creanþelor
respective, precum ºi actele de garanþie.

În vederea pierderilor ce ar rezulta din realizarea creanþelor cesionate


Bãncii Naþionale a României ca mandatarã a Statului prin prezenta convenþiune,
în schimbul efectului de Lei 108.335.241, Banca Marmorosch, Blank & Co.
cedeazã Bãncii Naþionale a României, ca mandatarã a Statului, în plinã
proprietate 6.184 acþiuni ale Societãþii „Buzãu-Nehoiaºu”.
Aceste acþiuni rãmân în proprietatea Statului, indiferent de împrejurarea
cã au existat sau nu pierderi la realizarea creanþelor cesionate prin prezentul act.

Fãcut în triplu exemplar, astãzi, 12 august 1933.

STATUL ROMÂN, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,


prin mandatara sa legalã
BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI,
Guvernator, Secretar General,
................... ...........................

213
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Urmeazã autentificarea Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 22.113 din


12 august 1933.

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã,

214
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 40

ACT CONSTITUTIV

Între subsemnaþii:
P.S. AURELIAN proprietar, domiciliat în Bucureºti, str. Luminei nr. 14;
MAURICIU BLANK bancher, domiciliat în Bucureºti, str. Dionisie nr. 9;
BANK FÜR HANDEL UND INDUSTRIE din Berlin;
BANQUE COMMERCIALE LA HONGROISE DE PEST din Budapesta;
BERLINER HANDELS-GESELLSCHAFT din Berlin;
ION G. CANTACUZINO inginer, domiciliat în Bucureºti, Hotel Capºa ºi
JACOB MARMOROSCH, rentier, domiciliat în Viena,

s-a încheiat astãzi acest contract de societate, precum urmeazã:

1. Pe baza statutelor aici anexate, susnumiþii ºapte contractanþi fondeazã


ºi constituie o societate anonimã pe acþiuni sub denumirea „SOCIETATEA DE
CREDIT, Societate Anonimã”, în limba francetã ”Société de Crédit, Société
Anonyme par actions”, având de scop realizarea obiectului stabilit la art. 2 din
statut. Statutele prevãzute cu semnãturile celor ºapte contractanþi formeazã
parte integrantã din prezentul contract /Prin Decizia Adunãrii Generale
Extraordinare din 27.01.1905 s-a schimbat denumirea în Banca Marmorosch,
Blank & Co. SA/.
2. Capitalul social este de opt milioane lei, repartizat în 16.000 acþiuni la
purtãtor de câte Lei 500 fiecare.
Acest capital este integral acoperit de cãtre contractanþii acestei
convenþiuni, care au subscris, în virtutea chiar a prezentului act, tot numãrul de
acþiuni reprezentând acest capital social, obligându-se fiecare din subscriitori a
vãrsa la cassa societãþii suma ce-l priveºte individual ºi anume:

P.S. Aurelian 100 acþiuni în valoare de Lei 50.000


Mauriciu Blank 3.700 ” ” 1.850.000
Bank für Handel
und Industrie 2.400 ” ” 1.200.000
Banque Commerciale
Hongroise du Pest 4.000 ” ” 2.000.000
Berliner Handels-
Gesellschaft 2.400 ” ” 1.200.000
Ion G. Cantacuzino 400 ” ” 200.000
Jacob Marmorosch 3.000 ” ” 1.500.000

16.000 acþiuni în valoare de Lei 8.000.000

3. Treizeci la sutã din acest capital a ºi fost depus de cãtre fiecare societar
la Banca Naþionalã a României, conform alãturatelor recipise, datate din 1
decembrie 1904 ºi anume:

215
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Lei 15.000 vãrsãmântul D-lui P.S. Aurelian,


” 555.000 ” D-lui Mauriciu Blank,
360.000 Bank für Handel
” ” und Industrie,
600.000 Banque Commerciale
” ” Hongroise du Pest,
360.000 Berliner Handels-
” ” Gesellschaft,
” 60.000 ” D-lui Ion G. Cantacuzino,
” 450.000 ” D-lui Jacob Marmorosch,

Lei 2.400.000
ºi restul de 70%, fiecare subscriitor este þinut a-l vãrsa la cassa societãþii dupã
confirmarea ei definitivã, în cursul celor zece zile de la apariþiunea în „Monitorul
Oficial” a publicaþiunii conþinând apelul la vãrsãminte.
Acest apel la vãrsãminte se va face dupã trebuinþele societãþii într-o
singurã datã, pentru restul de 70%.
4. Conform statutelor, capitalul social va putea fi sporit prin una sau mai
multe emisiuni, dupã deciziunea Adunãrii Generale.
5. Îndatã dupã autorizarea de cãtre instanþele judecãtoreºti, se vor libera
fiecãrui subscriitor titluri provizorii reprezentând acþiunile subscrise de dânsul;
aceste titluri vor fi schimbate în acþiuni definitive la purtãtor.
6. Subsemnaþii, fiind proprietarii întregului capital social ºi ale tuturor
acþiunilor, numesc ca administratori ai societãþii urmãtoarele persoane: Jean
Andreau, P.S. Aurelian, Mauriciu Blank, I.G. Cantacuzino, Bernhard Dornburg,
N. Filipescu, Carl Füurstenborg, Leo Lonczy, D. Protopopescu, Herman Spayer
ºi Philippe Heiss.
Durata funcþiunii acestor administratori este pânã la prima adunare
generalã ordinarã, având a exercita atribuþiunile lor în limitele statutelor aici
anexate ºi a legii.
7. Conform cu art. 124 din Codul Comercial, fiecare administrator va
depune la cassa societãþii, la trei zile dupã confirmarea sa, cauþiunea de 30.000
lei titluri provizorii ale societãþii.
8. Subscriºii contractanþi, reprezentând societatea ºi întregul capital
social, exercitã prin acest ºi funcþiunile adunãrii generale constitutive, în virtutea
cãruia proced la numirea de cinci cenzori ºi cinci supleanþi, conform art. 185
Codul Comercial.
Sunt numiþi cenzori domnii: Ioan. I. Boambã, Al. Constantinescu, Carl
Lamberger, M.M. Seulescu ºi Max Feher; cenzori supleanþi, domnii: Victor
Borceanu, T. Rãdulescu, Ion Odobescu, C.M. Vasilescu ºi Al. Apostol.
Domnii cenzori vor depune la cassa societãþii cauþiunea de 15.000 lei în
titluri provizorii sau acþiuni ale societãþii, trei zile dupã confirmarea lor.
Domnii supleanþi o vor depune numai dacã vor fi chemaþi în cazurile
legale la exerciþiul funcþiunii de cenzori.
9. În virtutea prezentului contract, societatea se declarã fondatã,
constituitã ºi organizatã sub unica rezervã a autorizãrii legale din partea
autoritãþilor judiciare competente.
10. Pentru obþinerea acestor autorizaþiuni, dãm mandat ºi delegãm pe dl.
Mauriciu Blank ca sã cearã autorizaþiunea de a funcþiona Societatea la onor. Trib.
Ilfov, Secþia de Comerþ, ºi eventual la onor. Curtea de Apel din Bucureºti; sã
numeascã avocat, a semna toate cererile ºi declaraþiunile în scopul sus arãtat,

216
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

sã reprezinte pe subsemnaþii înaintea tuturor instanþelor ºi autoritãþilor, sã


îndeplineascã toate formalitãþile cerute de lege pentru sus zisul scop, sã
consimtã la modificãrile ce eventual ar fi necesare statutelor, în fine, dupã ce
societatea va fi legal autorizatã sã primeascã recipisele mai sus specificate,
reprezentând vãrsãmântul de 30% din capital, precum ºi sumele cuprinse în
aceste recipise, dând chitanþã de primire onor. Bãncii Naþionale a României.

Urmeazã semnãturile,
Urmeazã autentificarea Tribunalului Notariat Ilfov nr. 10.336/1904.

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

217
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 41

CONTRACT DE GAJ

Între Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani


nr. 25, reprezentatã prin domnii: Al.G. Buzdugan, administrator delegat,
semnând pentru Guvernator, ºi N. Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar
General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., cu sediul în Bucureºti, str.
Doamnei, reprezentatã prin domnii:

a intervenit prezentul act de gaj:


Banca Marmorosch & Co. SA, pentru garantarea pânã la concurenþa
sumei de Lei 750.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice alte cheltuieli
a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã, pentru
garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau parþialã a
acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care poartã sau va
purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã sau se va afla în
posesiune, Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la concurenþa sumei
de mai sus, precum ºi pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lstg.
400.000 (patrusutemii lire sterline), plus procente ce datoreazã sau va datora
Bãncii Naþionale a României din operaþini de devize, constituie în gaj în favoarea
acesteia acþiunile ºi valorile prevãzute în alãturatele anexe nr. 1 ºi 2, semnate de
pãrþile contractante.
În caz de noi emisiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. are obligaþiunea
de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune, stipulându-se în mod expres cã
numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit (dividend, revalorizarea
activului, distribuirea de rezerve), noile acþiuni emise de plin drept vor fi
constituite în gaj pentru garantarea datoriei menþionate.
Acþiunile gajate pot fi schimbate cu altele numai cu autorizarea Bãncii
Naþionale a României.
Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont
însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexele nr. 1 ºi 2, fac parte integrantã
din prezenta convenþiune de constituire de gaj.
În caz când Banca Marmorosch, Blank & Co. nu va fi urmãtoare
angajamentelor sale deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca
Naþionalã este în drept a vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de
Comerþ, fie conform cu dispoziþiunile speciale prevãzute de Legea ºi Statutele
Bãncii Naþionale.
În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vinderea gajului, este în
drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
De altfel, cambiile ce se gãsesc sau se vor gãsi în portofoliul Bãncii
Naþionale, purtând semnãtura în orice calitate a Bãncii Marmorosch Blank, îºi
vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vinderea gajului.
Toate noþiunile ºi valorile prevãzute în anexa nr. 1 au fost remise în
posesiunea Bãncii Naþionale a României, astãzi la semnarea prezentului act, iar
cele prevãzute în anexa nr. 2 sunt în posesiunea Bãncii de Credit Român cu
sediul în Bucureºti, aleasã de pãrþi ca terþ detentor, în conformitate cu art. 480
Cod Comercial.
Banca Naþionalã a României nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de
art. 481 Cod Comercial.
218
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank &


Co. SA.
Fãcut în dublu exemplar ºi semnat de ambele pãrþi atât contractul, cât ºi
anexele nr. 1 ºi 2, astãzi, 16 iulie 1931.

Banca Naþionalã a României,


Guvernator, Secretar General,
(ss) Al. Buzdugan (ss) N. Th. ªtefãnescu

Banca Marmorosch, Blank & Co. SA,


(ss) G. Crãciun (ss) V.A. Urechia

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

219
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 42

CONTRACT DE GAJ

Între Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani


nr. 25, reprezentatã prin domnii: Al.G. Buzdugan, administrator delegat,
semnând pentru Guvernator, ºi N.Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar
General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str.
Doamnei, reprezentatã prin domnii ...,

a intervenit prezentul act de gaj:


Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, pentru garantarea pânã la
concurenþa sumei de Lei 750.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice
alte cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã,
pentru garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau
parþialã a acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care
poartã sau va purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã
sau se va afla în posesiunea Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la
concurenþa sumei de mai sus, precum ºi pentru garantarea pânã la concurenþa
sumei de Lstg. 400.000 /patrusutemii lire sterline/, plus procente ce datoreazã
sau va datora Bãncii Naþionale a României din operaþiuni de devize, constituie în
gaj, în favoarea acesteia, acþiunile ºi valorile prevãzute în alãturata anexã.
În caz de noi emisiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. are obligaþiunea
de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune, stipulându-se în mod expres cã
numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit /dividend, revalorizarea
activului, distribuire de rezerve/, noile acþiuni emise de plin drept vor fi constituite
în gaj pentru garantarea datoriei menþionate.
Acþiunile gajate pot fi schimbate cu altele numai cu autorizarea Bãncii
Naþionale a României.
Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont
ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont însoþite de scrisorile respective,
precum ºi anexe, fac parte integrantã din prezenta convenþiune de constituire de
gaj.
În caz când Banca Marmorosch, Blank nu va fi urmãtoare angajamentelor
deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca Naþionalã este în drept a
vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie conform cu
dispoziþiunile speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii Naþionale.
În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vinderea gajului este în
drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank.
De altfel, cambiile ce se gãsesc sau se vor gãsi în portofoliul Bãncii
Naþionale, purtând semnãtura în orice calitate a Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vinderea gajului.
Cu sumele realizate din lichidarea gajului, Banca Naþionalã este în drept
sã facã imputaþiunea plãþii dupã cum va crede de cuviinþã, atât în ce priveºte
capitalul, cât ºi dobânzile ºi ce anume cambii înþelege a fi plãtitã.
Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã în mod expres cã valorile ce
formeazã gajul de faþã sunt ºi rãmân afectate pentru garantarea oricãrei alte
datorii ce a contractat sau va contracta la Banca Naþionalã sub orice titlu, ºi cã
orice alte sume, titluri sau valori ce s-ar afla la Banca Naþionalã pe numele sãu,

220
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

fie în depozit, fie în orice alt mod, servesc drept gaj pentru garantarea sumelor ºi
creanþelor mai sus arãtate.
Toate acþiunile ºi valorile prevãzute în anexã au fost remise în posesiunea
Bãncii Naþionale a României astãzi, la semnarea prezentului act.
Banca Naþionalã nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de art. 481 Cod
Comercial.
Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank.
Fãcut în dublu exemplar ºi semnat de ambele pãrþi atât contractul, cât ºi
anexa, astãzi, 24 iulie 1931.

Banca Naþionalã a României,


Guvernator, Secretar General,
/urmeazã semnãturile/

Banca Marmorosch, Blank & Co. SA,


/urmeazã semnãturile/

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

221
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 43

CONTRACT DE GAJ

Între Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani


nr. 25, reprezentatã prin domnii: Al.G. Buzdugan, administrator delegat,
semnând pentru Guvernator, ºi N.Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar
General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str.
Doamnei, reprezentatã prin domnii: ....

a intervenit prezentul act de gaj:


Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, pentru garantarea pânã la
concurenþa sumei de Lei 750.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice
alte cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã,
pentru garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau
parþialã a acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care
poartã sau va purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã
sau se va afla în posesiunea Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la
concurenþa sumei de mai sus, precum ºi garantarea pânã la concurenþa sumei
de Lstg. 400.000 /patrusutemii lire sterline/, plus procente ce datoreazã sau va
datora Bãncii Naþionale a României din operaþiuni de devize, constituie în gaj în
favoarea acesteia acþiunile ºi valorile prevãzute în alãturata anexã.
În caz de noi emisiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. are obligaþiunea
de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune, stipulându-se în mod expres cã
numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit /dividend, revalorizarea
activului, distribuire de rezerve/ noile acþiuni emise de plin drept vor fi constituite
în gaj pentru garantarea datoriei menþionate.
Acþiunile gajate pot fi schimbate cu altele numai cu autorizarea Bãncii
Naþionale a României.
Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont
însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexa, fac parte integrantã din
prezenta convenþiune de constituire de gaj.
În cazul când Banca Marmorosch, Blank & Co. nu va fi urmãtoare
angajamentelor deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca Naþionalã
este în drept a vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie
conform cu dispoziþiunile speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii
Naþionale.
În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vinderea gajului, este în
drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
De altfel, cambiile ce se gãsesc sau se vor gãsi în portofoliul Bãncii
Naþionale, purtând semnãtura, în orice calitate, a Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vinderea gajului.
Cu sumele realizate din lichidarea gajului, Banca Naþionalã este în drept
sã facã imputaþiunea plãþii, dupã cum va crede de cuviinþã, atât în ce priveºte
capitalul, cât ºi dobânzile ºi cu ce anume cambii înþelege a fi plãtitã.
Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã în mod expres ca valorile ce
formeazã gajul de faþã sunt ºi rãmân afectate pentru garantarea oricãrei alte
datorii ce a contractat sau va contracta la Banca Naþionalã sub orice titlu, ºi cã
orice alte sume, titluri sau valori ce s-ar afla la Banca Naþionalã pe numele sãu,
fie în depozit, fie în orice alt mod, servesc drept gaj pentru garantarea sumelor ºi
creanþelor mai sus arãtate.

222
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Toate acþiunile ºi valorile prevãzute în anexã au fost remise în posesiunea


Bãncii Naþionale a României astãzi la semnarea prezentului act.
Banca Naþionalã nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de art. 481 Cod
Comercial.
Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank &
Co.
Fãcut în dublu exemplar ºi semnat de ambele pãrþi atât contractul, cât ºi
anexa, astãzi, 31 iulie 1931.

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI,


Guvernator, Secretar General,
(ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,


/urmeazã semnãturile/

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

223
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 44

CONTRACT DE GAJ

Între Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani


nr. 25, reprezentatã prin domnii: Al.G. Buzdugan, administrator delegat,
semnând pentru Guvernator, ºi N.Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar
General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str.
Doamnei, reprezentatã prin domnii: ...

a intervenit prezentul act de gaj:


Banca Marmorosch Blank & Co. SA, pentru garantarea pânã la
concurenþa sumei de Lei 750.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice alte
cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã, pentru
garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau parþialã a
acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care poartã sau va
purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã sau se va afla în
posesiunea Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la concurenþa sumei
de mai sus, precum ºi pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lstg.
400.000 /patrusutemii lire sterline/, plus procente ce datoreazã sau va datora
Bãncii Naþionale a României din operaþiuni de devize, constituie în gaj, în
favoarea acesteia, acþinile ºi valorile prevãzute în alãturata anexã.
În caz de noi emisiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. are obligaþiunea
de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune, stipulându-se în mod expres cã
numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit (dividend, revalorizarea
activului, distribuire de rezerve) noile acþiuni emise de plin drept vor fi constituite
în gaj pentru garantarea datoriei menþionate.
Acþiunile gajate pot fi schimbate cu altele numai cu autorizarea Bãncii
Naþionale a României. Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni,
borderourile de reescont însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexa, fac
parte integrantã din prezenta convenþiune de constituire de gaj.
În caz când Banca Marmorosch, Blank nu va fi urmãtoare angajamentelor
deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca Naþionalã este în drept a
vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie conform
dispoziþiunilor speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii Naþionale.
În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vânzarea gajului, este în
drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
De altfel, cambiile ce se gãsesc sau se vor gãsi în portofoliul Bãncii
Naþionale, purtând semnãtura, în orice calitate, a Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vânzarea gajului.
Cu sumele realizate din lichidarea gajului Banca Naþionalã a României
este în drept sã facã imputaþiunea plãþii dupã cum va crede de cuviinþã atât în ce
priveºte capitalul, cât ºi dobânzile ºi ce anume cambie înþelege a fi plãtitã.
Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã în mod expres cã valorile ce
formeazã gajul de faþã, sunt ºi rãmân afectate pentru garantarea oricãrei alte
datorii ce a contractat sau va contractat la Banca Naþionalã sub orice titlu, ºi cã
orice alte sume, titluri sau valori ce s-ar afla la Banca Naþionalã pe numele sãu,
fie în depozit, fie în orice alt mod, serveau drept gaj pentru garantarea sumelor ºi
creanþelor mai sus arãtate.

224
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Toate acþiunile ºi valorile prevãzute în anexã au fost remise în posesiunea


Bãncii Naþionale a României la semnarea prezentului act.
Banca Naþionalã nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de art. 481 Cod
Comercial.
Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank &
Co. SA.
Fãcut în dublu exemplar ºi semnat de ambele pãrþi atât contractul, cât ºi
anexa, astãzi, 8 august 1931.

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI,


Guvernator, Secretar General,
(ss) Al.G. Buzdugan (ss) R.Th. ªtefãnescu

BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,


(ss) V.A. Urechia (ss) Alexandru Cantuniari

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

225
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 45

CONTRACT DE GAJ

Între Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani


nr. 25, reprezentatã prin domnii: Al.G. Buzdugan, administrator delegat,
semnând pentru Guvernator, ºi N.Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar
General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str.
Doamnei, reprezentatã prin domnii: I. Mãrgãrit ºi G. Crãciun, ambii subdirectori,

a intervenit prezentul act de gaj:


Banca Marmorosch, Blank & Co., pentru garantarea pânã la concurenþa
sumei de Lei 500.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice alte cheltuieli
a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã a României
pentru garantarea oricãror alte cambii care poartã sau va purta semnãtura Bãncii
Marmorosch, Blank & Co., ºi care se aflã sau se va afla în posesiunea Bãncii
Naþionale a României sub orice titlu, ºi aceasta pânã la concurenþa sumei de mai
sus, constituie în gaj, în favoarea acesteia, acþiunile ºi valorile prevãzute în
alãturata anexã.
În caz de noi emisiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. are obligaþiunea
de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune stipulându-se, în mod expres, cã
numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit (dividend, revalorizarea
activului, distribuire de rezerve) noile acþiuni emise, de plin drept, vor fi constituite
pentru garantarea datoriei menþionate.
Acþiunile gajate pot fi schimbate cu altele numai cu autorizarea Bãncii
Naþionale a României.
Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont
însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexa, fac parte integrantã din
prezenta convenþiune de constituire de gaj.
În caz când Banca Marmorosch, Blank nu va fi urmãtoare angajamentele
deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca Naþionalã este în drept a
vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie conform
dispoziþiunilor speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii Naþionale.
În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vânzarea gajului, este în
drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
De altfel, cambiile ce se gãsesc sau se vor gãsi în portofoliul Bãncii
Naþionale, purtând semnãtura, în orice calitate, a Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vânzarea gajului.
Cu sumele realizate din lichidarea gajului, Banca Naþionalã a României
este în drept sã facã imputaþiunea plãþii dupã cum va crede de cuviinþã, atât în ce
priveºte capitalul, cât ºi dobânzile ºi ce anume cambie înþelege a fi plãtitã.
Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã, în mod expres, cã valorile ce
formeazã gajul de faþã sunt ºi rãmân afectate pentru garantarea oricãrei alte
datorii ce a contractat sau va contracta la Banca Naþionalã sub orice titlu, ºi cã
orice alte sume, titluri sau valori ce s-ar afla la Banca Naþionalã pe numele sãu,
fie în depozit, fie în orice alt mod, servesc drept gaj pentru garantarea sumelor ºi
creanþelor mai sus arãtate.
Toate acþiunile ºi valorile prevãzute în anexã au fost repuse în posesiunea
Bãncii Naþionale a României astãzi, la semnarea prezentului act. Banca
Naþionalã nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de art. 481 Cod Comercial.
226
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank &


Co. SA.
Fãcut în dublu exemplar ºi semnat de ambele pãrþi atât contractul, cât ºi
anexa, astãzi, 14 august 1931.

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,


Guvernator, Secretar General,
(ss) Al.G. Buzdugan (ss) N.Th. ªtefãnescu (ss) I. Mãrgãrit (ss) G. Crãciun

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

227
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 46

TABLOUL ACTELOR DE GAJ PE ACÞIUNI


Pentru garantarea sumelor ridicate
de la Banca Naþionalã
Valoarea
Data Actului Sumele Garantate Felul Acþiunilor nominalã
Frigul, Antrepozite
ªerban Vodã
16 iul. 1931 ( 750.000.000 lei
) 400.000 Lstg. Astra-Vagoane
Ciment Cantacuzino
Moara Steaua
S.I.L.
Techirghiol
Frigoriferele de Vest
Câmpulung
Aluminia
Petrifalãu
Lurjan................................... Lei 273.874.500
------------------------------------------------------
Societatea de
( Idem Difuziune
31 iul. 1931 ) ” Radiotelefonicã,
Tudor, Fab. Acumulator,
Inst. Cred. Ipot. Tranzit,
Mureºeni, Fab. Pielãrie,
ªantierele Române
de la Dunãre,
Copºa-Micã, Cugir,
I.A.R.,
Buzãu-Nehoiaºu,
Buzãu-Nehoiaºi ºi
Moscova,
Creditul Basarabean,
Soc. Anon. Rom. Telefoane,
Olãneºti................................ Lei 110.586.500
------------------------------------------------------
( Idem Soniajul
24 iul. 1931 ) ” Frigex................................... Lei 209.400.000
------------------------------------------------------
( Idem Universul
) ” .................................... Lei 8.939.500
. 8 aug. 1931
------------------------------------------------------
14 aug. 1931 500.000.000 Soc. General. Constr.
Publice................................. Lei 49.655.000
------------------------------------------------------Total Lei 602.800.500

Pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societatea Anonimã
228
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 47

Bucarest, le 18 août 1931

NOTE

Sur les mesures à prendre avant la formation du Syndicat

Il est indispensable avant la formation du syndicat de tirer complètement


au clair toutes les mesures antérieures et notamment l’aplication de la
convention du 4 août entre la Banque Nationale et l’Etat relative à la Banque
Blank.
La Banque Nationale a éxécuté cette convention notamment en faisant
integralement l’avance de 400 millions prévus.
Il reste par contre à régler:
a/ la remise des actions de la Banque Blank à la Banque Nationale
/ulterieurement à l’Etat, s’il y a lieu, après remboursement de la Banque
Nationale/;
b/ la question du contrat des tabacs;
La question des gages afférents aux escomptes faits.

En ce qui concerne ces gages, la situation se resume ainsi:

Au 31 juillet, portefeuille et
découvert des Lstg................................1.211 millions

Dont il y a lieu déduire pour


la Banca Generalã............................... 28 millions
Rest 1.183 millions

Cette somme totale est


converte par:

Portefeuille comercial........183 mill.


Gages divers......................537 mill.
Hipothèques......................110 mill. 830 millions

Reste découvert: 353 millions

L’Etat acceptant de réserver pour être repris par lui sur les avances faites
au 31 juillet 600 millions, il reste dans la portefeuille proprement dit de la Banque
Nationale un soldo de 583 millions. Ces 583 millions sont garanties par
Portefeuille commercial ........183 millions
Gages diverses .................... 400 millions
583 millions

Depuis la Banque Nationale a fait intégralement l’avance supplementaire


de 400 millions prévue à la convention et elle a dépassé cette somme de 96
millions le 14 août à régulariser sur les operations du syndicat bancaire.
229
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Entretemps la Banque Nationale a reçu en garantie des actions


reprèsentant les immeubles de la banque et évalués par celle-ci à 475 millions
/évaluation à ramener à 400 millions environ/.
Les 400 millions avancés en vertu de la convention avec l’Etat sont donc
convertu à raison de
Gages divers ... 137 millions
Hypothèques ... 110 millions
Et le reste mois: 153 millions
par les actions des immeubles.

Les 96 millions à régulariser sur les opérations du syndicat, peuvent être


garantie par une somme égale d’actions des immeubles et il ne restera garantie
des 600 millions réservée pour être passés àù l’Etat que la solde des actions des
immeubles, soit /400-153-96/ 151 millions ou un peu plus si on admet une
évaluation plus élevée des immeubles.
Parmi les 600 millions passée à l’Etat doivent d’ailleurs figurer les 280
millions de Lstg. non couvertes, auxquels il y a lieu d’adjoindre comme gage un
portefeuille au moins formal permettant le rachat ultérieur par l’Etat.
En résumé la situation est actuellement la suivante:
Tous les gages et immeubles ayant été donnés, il reste à régulariser 96
millions sur les opérations du syndicat pour lesquels il este possible de réserver
une valeur égale d’actions des immeubles pouvant servir de garantie au
portefeuille forni par les autres participante.
De nouvelle avances ne peuvent être faites que sur la garantie du contrat
des tabacs conformément aux deux derniers paragraphes du protocole de
Sinaia du 12 août dernier.

Pentru conformitate
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA

230
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 48

TABLOUL COMPARATIV AL REESCONTULUI


MARILOR BÃNCI
(în milioane lei)

Banca
Banca Banca Marmorosch,
Româneascã de Credit Blank & Co.
1921 202 - 372
1922 584 382 613
1923 867 529 875
1924 824 304 932
1925 681 248 791
1926 635 239 800
1927 261 224 567
1928 830 236 344
1929 148 57 235
1930 - - 247
1931 1.649 1.428 1.643

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

231
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 49

DECLARAÞIE DE MARTOR

Dumitru Burillianu, 63 ani, agricultor, domiciliat în Bucureºti, 36 Aleea


Alexandru.
Nu am legãturi de afaceri cu Blank Banca.
Am depus jurãmântul, conform art. 106 din Procedura Civilã.
Am fost guvernatorul Bãncii Naþionale între 1927 ºi martie 1931. În acest
timp, Banca Naþionalã a României nu a avut cu Banca Blank decât aceleaºi
raporturi nominale pe care le avea cu celelalte bãnci.
În mod normal, Blank Banca se bucura de un credit de reescont de 300
milioane, maximum l-a atins la 8 sau 900 milioane lei, dupã volumul afacerilor ei.
Cam aceeaºi sumã se acorda ºi celorlalte bãnci mari. Nici acest maxim nu era
anormal, cãci el nu se permanentiza.
La moartea lui Mauriciu Blank începuse o micã panicã printre deponenþii
bãncii ºi Banca Naþionalã a ajutat-o dupã cum îi promisese cu câteva luni înainte,
cu ocazia îmbolnãvirii lui Mauriciu Blank, de a o sprijini pentru a face faþã tuturor
cererilor de restituiri de depozite.
Din partea Bãncii Blank îi ceruse ajutor Aristide Blank, iar la moartea lui
Mauriciu Blank, s-a prezentat la mine atât Aristide Blank, cât ºi Tabacovici,
pentru a-mi cere ajutorul bãncii. Apoi Aristide Blank a plecat în strãinãtate, ºi a
rãmas, în relaþiuni cu Banca Naþionalã a României, N. Tabacovici.
În 1930, ivindu-se pe piaþã panica, din cauza începutului crizei mondiale,
am ajutat banca la cererea domnului Aristide Blank, pentru a face faþã
dificultãþilor, cu o sumã de aproape 1 miliard lei. Suma a fost rambursatã chiar în
cursul anului 1930.
Cred cã ºi în 1931 Blank Banca ar fi surmontat criza dacã ar fi fost ajutatã
de Banca Naþionalã a României.
Cred cã ar fi fãcut faþã ºi datoriilor, þinând seama cum a fãcut faþã ºi
angajamentelor concordatului.
Ceea ce a grevat patrimoniul bãncilor a fost finanþarea importului ºi
naþionalizarea industriilor din Ardeal.
Prin prima operaþiune, bãncile s-au gãsit datorând în strãinãtate sume în
valori strãine, care au crescut pe mãsurã ce scãdea leul. Prin a doua operaþiune,
bãncile ºi-au imobilizat o parte din activ în efecte care nu erau bancabile.
Aceastã politicã era impusã bãncilor în interesul general de cãtre Stat ºi Banca
Naþionalã.
Alegerea portofoliului imobilizat ce urma sã fie preluat de Stat, conform
planului de stabilizare, se tria numai de cãtre Banca Naþionalã ºi se accepta de
Ministerul de Finanþe.
Bãncile nu aveau un rol în aceastã operaþiune.
Din partea Bãncii Blank nu s-a prezentat nimeni pentru a influenþa
alegerea efectelor de preluat. Contrariul ar fi fost chiar o ofensã pentru Banca
Naþionalã.
În privinþa reescontului, bãncile trimiteau un volum mai mare de efecte
decât suma solicitatã, din care Servicul Scontului Bãncii Naþionale a României
alegea pe cele mai solide.
Banca Naþionalã nu a reescontat efecte care nu corespundeau statutelor.
În privinþa semnãturilor erau unele bãnci mari, cãrora se accepta efecte cu douã
232
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

semnãturi, dar aceasta conform dispoziþiunilor statutare ºi încuviinþarea


Consiliului General al bãncii.
Volumul scontului diferitelor bãnci era stabilit la începutul anului de
Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale a României. Nu-mi aduc aminte sã
fi depãºit aceste sume decât cu acoperirea Consiliului de Administraþie.
Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã, astãzi, 21 iunie 1941.

(ss) Dumitru M. Burillianu

Consilier delegat,
(ss) M. Possa

Secretar,
(ss) Rud. Üllrich

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societatea Anonimã

233
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 50

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI


Bucureºti, 19 august 1931

Capital social 600.000.000 lei


Adresa telegraficã: Bancanat

Intrat sub nr. 6 din 19.08.1931


Nr. 49.212

Secret

Domnule Ministru,

Avem onoarea a vã înainta alãturat textul definitiv al Convenþiunii


încheiate între Stat ºi Banca Naþionalã a României, în vederea asanãrii Bãncii
Marmorosch, Blank & Co.
Aceastã convenþiune este identicã în ce priveºte conþinutul ºi înlocuieºte
proiectul de convenþiune ce am avut onoare a vã remite cu scrisoarea noastrã
din 4 august a.c., pe care aþi binevoit a-l aproba cu adresa Dumneavoastrã din 6
ºi 12 august a.c.
Ne permitem a constata cã aceastã convenþiune a devenit necesarã în
urma faptelor noi ce s-au produs în situaþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
În primul rând, aceastã bancã nu a putut îndeplini, în luna precedentã,
unele angajamente ale ei, fie faþã de Banca Naþionalã, fie faþã de terþi.
În special, ea ne-a vândut devize pentru o sumã de Lstg. 400.000, din
care nu a livrat la scadenþe 355.000 Lstg., aceste sume fiind vândute fãrã
acoperire.
De asemenea, în urma acestui fapt, Banca Marmorosch, Blank & Co. ne-
a prezentat o situaþiune internã de bilanþ încheiatã pe 30 iunie a.c., din care
rezultã cã aceastã bancã are însemnate pierderi ºi cã situaþiunea ei realã e
foarte departe de a corespunde cu bilanþurile publicate.
Rezultã anume din cifrele prezentate chiar de Banca Marmorosch, Blank
& Co. cã între activele reale ale debitorului ei principal, Banca Industrialã, ºi
numele inscrise cu titlul de activ la Banca Marmorosch, Blank & Co., existã un
minus de 1½ miliard lei.
Din constatãrile ulterioare, mai rezultã ºi alte supraevaluãri importante.
Rezultã, de asemenea, din explicaþiunile date de Banca Marmorosch,
Blank & Co., cã exploataþiunea se soldeazã printr-o pierdere de peste 200
milioane lei anual.
În aceste convenþiuni, Statul, apreciind cã trebuie fãcut totul pentru a se
evita cãderea numitei bãnci, dupã cum e rezultat din conferinþele avute de
Dumneavoastrã cu Comitetul nostru Executiv ºi Statul, fiind gata a face
sacrificiile necesare pentru aceasta, s-au cãutat sã se precizeze în aceastã
convenþiune mijloacele de a obþine, cu un sacrificiu limitat al Statului ºi graþie
mãsurilor luate de Banca Naþionalã ºi considerate suficiente, o situaþiune
amelioratã ºi timpul pentru a se putea studia o soluþie definitivã.

234
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

E evident cã aceastã soluþie definitivã va reclama în special publicarea


unui bilanþ sincer de fine de an.
Prin urmare, acoperirea împrumuturilor actuale ºi preluarea de cãtre Stat
a unui portofoliu de 600 milioane lei nu va putea în niciun caz garanta Statului cã
va primi în schimb un activ real de valoare egalã, în situaþiunea actualã
neputându-se face Bãncii Marmorosch, Blank & Co. noi avansuri, decât
utilizându-se întreg restul de active reale de care mai dispune.
Având în vedere toate acestea ºi mai ales importanþa depozitelor la
aceastã bancã, am cãzut de acord cu Dumneavoastrã a se întreprinde o acþiune
de asanare a ei ºi, în acest scop, s-a ajuns la încheierea alãturatei convenþiuni,
aprobatã de Consiliul de Administraþie ºi de consilierul tehnic pe lângã Banca
Naþionalã în ºedinþa de ieri, 18 august, convenþiune pe care avem onoarea a vã
ruga sã binevoiþi a o semna.
Alãturat, copia de pe procesul-verbal al ºedinþei Consiliului.
Primiþi, vã rog, Domnule Ministru, încredinþarea deosebitei mele
consideraþiuni.

Guvernator,
(ss) M. Manoilescu

Secretar General,
(ss) Indescifrabil

Anexe: convenþiune, proces-verbal.

Domniei sale
Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

235
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 51

TABLOUL
Pasivului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la data concordatului
(21.X.1931)
ºi a modului cum a fost achitat pânã la 31.X.1941

Lei 1.758.519.927 - datorii cãtre creditori ºi deponenþi, formând masa


concordatarã propriu-zisã, cãrora li s-a achitat prin:
a/ Cedãri de terenuri, imobile ºi diverse
acþiuni Lei 190.882.514
b/ Cedãri de titluri:
Obligaþiuni Com. Buc. 1924,
7% în val. nom. de
Frs. fr. 9.406.000 Lei 52.364.001
Acþiuni Fb. Ciment
Cantacuzino Lei 80.257.442
Acþiuni Fb. Hârtie
Petrifalãu Lei 8.994.000
Oblig. Com. Buc. 1921
3½% Lei 8.153.648 Lei 149.769.091

c/ Compensaþiuni cu debitori Lei 50.361.000


d/ Plãþi în numerar realizat din vânzãri
de terenuri, imobile, (incl. cercul vândut
Bãncii Naþionale) acþiuni, efecte
publice, încasãri de la debitori,
venituri din participaþiuni etc. Lei 1.141.232.468
Lei 1.532.245.073
Lei 1.842.001.981 - datorie pe reescont cãtre B. N. R.,
direct ºi prin Sindicatul Bancar (inclusiv efectul 108 mil.
preluat ulterior de Stat). Din aceastã datorie s-a achitat
pânã la 31 oct. 1940.
Lei 1.289.514.731 - plus
Lei 96.260.056 - ce s-au imputat de B.N.R.
as. unui cont de dobâzi
Lei 1.385.774.787
Lei 120.597.142 - datorie în valutã strãinã cãtre Sindicatul ”Steaua Românã”,
pentru acþiunile ”Steaua Românã”, din care s-a plãtit pânã azi
Lei 42.566.041
Totuºi, datoria este azi mai mare decât la data
concordatului, ºi anume de circa lei 140.000.000, din cauza
diferenþelor de curs la lirele sterline.
Lei 62.958.471 - datorii diverse pentru ordine de platã, cecuri, etc., ce au fost
exceptate de la concordat ºi care s-au achitat în numerar
pentru o sumã de
Lei 58.826.455
Lei 41.780.116 - datorie cãtre Fondul de Pensiune, care s-a diminuat prin
diverse plãþi ºi lichidãri cu Lei 31.439.339

236
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Lei 3.825.857.637 - total pasiv la concordat.

CONCLUZIUNI: Din expunerea de mai sus, rezultã cã


dintr-un pasiv total la data concordatului (21.01.1931)
.........................................................................................de Lei 3.825.857.687
Banca a achitat pânã la 31.10.1941......................................Lei 3.050.851.716

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

237
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 52

PROCES-VERBAL

Astãzi, 4 noiembie 1940, s-a prezentat în faþa Comisiunii ºi a fãcut


urmãtoarea:

Declaraþie

CONSTANTIN ARGETOIANU, în vârstã de 69 ani din Bucureºti, str.


Regele Victor Emanuel nr. 36.

Am fãcut parte din Consiliul de Administraþie al Bãncii Blank de pe vremea


bãtrânului Blank. Când am intrat în Consiliu, reputaþiunea Bãncii Blank era la
apogeul ei. ªi am fost foarte onorat de cooptarea mea.
Am fãcut parte din Comitetul bãncii pânã la demisiunea mea din Consiliu,
în aprilie 1931.
Acest Comitet a fost creat în 1929 sau 1930, nu-mi mai aduc aminte bine
ºi mi s-a oferit preºedinþia lui în urmãtoarele împrejurãri:
Dupã declinarea puterilor bãtrânului Mauriciu Blank, banca a intrat sub
influenþa covârºitoare a fiului sãu Aristide. Nominal erau doi directori generali sau
administratori delegaþi, nu mai þin bine minte – Aristide Blank ºi Richard Soepkez.
Foarte curând, aceºti doi conducãtori efectivi ai instituþiunii au intrat într-un
conflict permanent, cu atât mai pãgubitor instituþiunii cu cât era latent. Domniile
lor îºi împãrþeau atribuþiunile, dacã nu mã înºealã memoria dl. Aristide Blank se
ocupa mai mult cu Banca Blank propriu-zis, iar dl. Soepkez cu Banca Industrialã
/un „holding” al tuturor investiþiunilor industriale ale Bãncii Blank/.
Domnul Tabacovici ºi Crãciun erau organe de execuþie pentru Banca
Blank, iar dl. Dinermann pentru Banca Industrialã.
Într-o zi a venit la mine socrul meu I. Boambã, membru în Consiliul de
Administraþie al bãncii, cu atribuþiuni de sfãtuitor juridic, sã-mi expunã situaþia
„antenabilã” creatã la bancã prin aceastã rivalitate ºi hotãrârea luatã „pentru a se
îndulci frecãturile”, sã se înfiinþeze un comitet consultativ compus din dl. Aristide
Blank, Richard Soepkez, Simon Rosental, Ioan Boambã ºi sub preºedinþia mea.
La obiecþiunea mea cã nu puteam adãuga la ocupaþiunile mele sarcini de
administrare ºi de control, mi s-a rãspuns cã nu era vorba de aºa ceva,
conducerea bãncii rãmânând în mâinile în care se afla – ci numai de un Comitet
Consultativ pentru afacerile ce i-ar fi supuse. Nu am sub ochi statutele bãncii, dar
nu cred cã un asemenea Comitet sã fi fost prevãzut în ele, cãci, în acest caz, el ar
fi trebuit sã funcþioneze ºi înainte de numirea mea. Este greu sã-mi aduc aminte
de amãnunte dupã 10 ani ºi mai bine, dar cred cã pot afirma cã aceastã sarcinã a
fost onorificã ºi cã n-am fost remunerat nici cu jetoane, nici cu tantiemã, în
calitate de membru al acestui Comitet. La ºedinþe, care se þineau în fiecare joi, în
afarã de membrii suscitaþi, mai asistau ºi domnii directori ca dl. Tabacovici,
Crãciun ºi alþii.
În ordinea zilei se puneau numai chestiunile aduse de domnii directori
generali ºi, de obicei, dl. Aristide Blank fãcea ºi o scurtã expunere a situaþiei
bãncii. Nu-mi aduc aminte sã fi fost supuse vreodatã Comitetului chestiuni de
numiri, de administraþie sau de bilanþ.
Cu privire la desfãºurarea crizei bancare din vara anului 1931, am de dat
urmãtoarele lãmuriri:

238
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Politica mea, ca ministru de Finanþe în aceea epocã, a fost îndrumatã de


urmtãoarele principii:
1. Sã salvez de la prãbuºire cât mai multe instituþiuni de credit ºi, mai ales,
pe cele viabile.
2. Sã împiedic contaminarea celor câteva bãnci rãmase în picioare.
3. Sã salvez cât se putea mai mult din depunerile particulare, mai ales
depunerile mici ºi mijlocii.
Pentru aceasta trebuia sã împiedic, fie cu un sacrificiu din partea Statului,
panica ce ameninþa sã cuprindã întreaga piaþã.
Aceste principii sunt cele care au condus pe toþi miniºtrii de Finanþe, în
toate þãrile, sub regimul capitalist, pe care nimeni nu s-ar fi gândit sã le
nesocoteascã în acea epocã.
În afarã de aceste principii generale pe care m-am hotãrât sã le urmez,
m-am hotãrât sã nu fac niciun pas decât în perfect acord ºi cu colaborarea Bãncii
Naþionale.
Am luat aceastã hotãrâre, fiind de perfect acord cu dl. Auboin, consilierul
tehnic pentru stabilizarea monetarã, am socotit cã Institutul de Emisiune
monetarã era ºi regulator tranzacþiunilor ºi operaþiunilor bancare – ºi fiindcã o
mãrturisesc, Banca Blank reprezentând punctul nevralgic al crizei, nu am vrut sã
se zicã cã, în mãsurile ce le-aº putea lua, am fost influenþat de fosta mea calitate
de membru în Consiliul ei.
Am mers atât de departe pe aceastã cale încât am lãsat Bãncii Naþionale
toatã iniþiativa în diferitele operaþiuni sãvârºite în lupta împotriva crizei, în lunile
iulie, august ºi septembrie. Am fãcut sugestiuni Consiliului Bãncii Naþionale, dar
nimic mai mult, ºi am adoptat întotdeauna concluziile ei.
Banca Naþionalã a fost perfect de acord cu mine asupra acestei politici, ºi
a exprimat acest acord ºi prin Guvernatorul ºi consilierul ei tehnic, precum ºi prin
glasul întregului sãu Consiliu, pe care l-am întrunit pentru a-i lua avizul la
începutul crizei.
Pe aceastã cale:
1. Am aprobat propunerea Bãncii Naþionale de a trece din portofoliul
Bãncii Blank la portoofliul preluat de Stat o primã tranºã de efecte în valoarea de
300 milioane lei.
2. De asemenea, o a doua tranºã în valoare de 600 milioane lei.
3. De a organiza un Sindicat Bancar compus din urmãtoarele bãnci:
Banca Chrissoveloni;
Banca de Credit Român;
Banca Marmorosch, Blank & Co.;
Banca Moldovei;
Banca Româneascã,
pentru susþinerea solidarã a bãncilor participante.
La acest Sindicat, care a luat fiinþã la jumãtatea lui august, nu au intrat nici
Banca Generalã, nici Banca Berkowitz, deoarece cea dintâi ceruse concordat la
sfârºitul lunii iulie ºi cea de a doua se prãbuºise la sfârºitul lui iulie.
Marea noastrã preocupare, a Bãncii Naþionale ºi a mea, în tot acel rãstimp
din iulie-octombrie 1931, a fost Banca Blank, din cauza importanþei ei româneºti
ºi mondiale, precum ºi din cauza marelui numãr de deponenþi ameninþaþi printr-o
prãbuºire a bãncii, prãbuºire ce ameninþa sã atragã în vâltoarea ei ºi celelalte
douã bãnci cu depozite mari, Banca Româneascã ºi Banca de Credit, rãmase
pânã atunci în vigoare.

239
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Cu toate cã Sindicatul Bãncilor a pus la bãtaie un miliard de lei, suma n-a


fost suficientã ca sã zãgãsuiascã panica ºi ne-am gândit la o nouã mãsurã, la o
fuziune a bãncilor Româneascã, Blank, de Credit ºi Chrissoveloni.
Guvernul a pregãtit un decret-lege pe baza cãruia fuziunile erau uºurate
din punct de vedere al formelor, ºi încurajate din acela al aplicãrii taxelor de
înregistrare ºi fiscale.
Banca Naþionalã a dus negocierile cu cele patru bãnci ºi a ajuns la un
acord cu ele abia la 16-17 octombrie. În ziua de 18 octombrie, bãncile fiind
convocate la Banca Naþionalã pentru semnarea portofoliului definitiv, domnul
Nae ªtefãnescu a declarat cã Banca Româneascã nu putea intra în nicio fuziune
de niciun fel. Prin retragerea Bãncii Româneºti, întregul edificiu al fuzionãrilor se
prãbuºea.
Banca Blank era însã la sfârºitul mijloacelor sale de rezistenþã.
În ziua de 19 octombrie, am fost chemaþi la Sinaia, de MS Regele,
guvernatorul Manoilescu, consilierul tehnic Auboin ºi subsemnatul.
Pe drum spre Sinaia, guvernatorul Manoilescu mi-a comunicat cã se
gândise la o fuziune între Banca Blank ºi Creditul Industrial, cã fusese
propunerea administratorului delegat Ghiþã Popescu, dar cã Consiliul de
Administraþie al Creditului Industrial, întrunit chiar în acea dimineaþã, respinsese
cererea.
Sosiþi la Sinaia, am expus Regelui situaþia ºi, ca o ultimã încercare de
salvare, am propus sporirea capitalului Bãncii Blank de la 125 milioane lei la 300
milioane lei, noile acþiuni în valoare de 175 milioane lei urmând sã fie subscrise
de Stat. Banca, devenind astfel, în majoritatea ei, proprietatea Statului,
încrederea deponenþilor putea reveni ºi retragerile zilnice oprite.
Reprezentanþii Bãncii Naþionale au primit propunerea mea, care a fost
gãsitã excelentã mai ales de cãtre consilierul tehnic Auboin. E metoda care
salvase câteva luni înainte Banca Comercialã Italianã din Milano ºi care a fost
adoptatã, câþiva ani mai târziu, la Berlin, alãturi de fuziune, pentru salvarea celor
patru mari bãnci germane.
Domnul Manoilescu a pus condiþiuni:
1. Demisia imediatã ºi prealabilã a domnilor Blank ºi Soepkez.
2. Cesiunea cãtre Stat a celor 126.000 acþiuni Blank, aparþinând familiei
Blank ºi Soepkez ºi constituind majoritatea acþiunilor bãncii.
A propus, în acelaºi timp, ca director al bãncii reînnoite pe domnul
Tabacovici ºi unul sau doi delegaþi ai Statului. Eu am pus, ca condiþie, ca
propunerea „etatizãrii” Bãncii Blank sã fie fãcutã de Banca Naþionalã. Regele a
aprobat întregul proiect.
Ne-am înapoiat la Bucureºti, împãrþindu-ne sarcinile: eu mi-am luat pe
aceea de a obþine de la domnul Aristide Blank ºi Soepkez demisiunile cerute ºi
cesiunea acþiunilor. Dl. Auboin s-a însãrcinat cu redactarea protocolului de
supus Consiliului Bãncii Naþionale, iar dl. Manoilescu de a convoca, chiar pentru
a doua zi, acest Consiliu ºi de a-i supune protocolul redactat de dl. Auboin.
Înapoiat la Bucureºti, am convocat pe dl. Soepkez ºi Rosental (dl. Blank
lipsea din Bucureºti) ºi am obþinut cesiunea acþiunilor ºi demisiile.
Dl. Auboin a redactat un protocol pe baza unui plan puþin diferit de cel
convenit la Sinaia. Prin noul plan, o „societate de gestiune” a Bãncii Blank se
forma pe baza acþiunilor cedate, Statul având facultatea sã sporeascã ulterior
capitalul noii instituþiuni.
Consiliul Bãncii s-a întrunit în ziua de 20 octombrie ºi a aprobat protocolul
Auboin. Dl. Guvernator a venit însã seara sã-mi spunã cã Consiliul a fost în
240
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

unanimitate al nostru, cã domnia sa a smuls votul ºi, considerând cã-ºi


îndeplineºte însãrcinarea luatã, ºi-a dat demisia din postul ce ocupa, conºtiinþa
domniei sale nepermiþând sã-l ocupe mai departe.
Am respins demisia domnului Guvernator ºi i-am declarat cã, credincios
politicii sale de a nu proceda la niciun act în desfãºurarea crizei decât de perfect
acord cu Banca Naþionalã, refuzam eu sã aprob o hotãrâre smulsã cu sila.
- Dar mâine Banca Blank se va prãbuºi...” a declarat dl. Manoilescu.
- Se va prãbuºi ... am rãspuns eu.

Înainte de vizita domnului Manoilescu, fusese la mine domnii: Aristide


Blank ºi Tabacovici. Dl. Aristide Blank era purtãtorul demisiunilor semnate de
domnia sa ºi de dl. Soepkez. La sosirea domnului Manoilescu, dl. Blank i-a remis
cele douã demisii, iar dl. Tabacovici ºi-a scris în acel moment demisia ºi a remis-o
ºi dânsul d-lui Manoilescu, care a protestat, spunând cã dl. Tabacovici trebuie sã
rãmânã.
Dupã cele ce se întâmplase, Banca Blank nu mã mai interesa. Îmi dam
deja seamã de câtva timp cã nu mai putea fi salvatã. Prãbuºirea ei nu mai
ameninþa bãncile rãmase în picioare, care, în rãstimpul de 3 luni cât am parvenit
sã amân dezastrul, se mai întãrise, iar vremurile de panicã trecuse...
Dl. Manoilescu ºi-a retras demisia, iar a doua zi, miercuri, am raportat MS
Regelui cã nu mai rãmânea Bãncii Blank decât soluþia unui concordat...
Urmãtorul comunicat a fost publicat:

„D. Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici, demisionând din


conducerea Bãncii Marmorosch Blank, Banca a fost închisã pentru trei
zile, în vederea instalãrii noii Direcþiuni ºi a preluãrii Serviciilor.”

Ghiºeele bãncii au fost astfel închise în acea miercuri seara, 21


octombrie, ºi n-au mai fost deschise.

(ss) Constantin Argetoianu

Preºedinte,
(ss) Al. Stârcea

Secretar,
(ss) B. Scondãcescu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

241
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 52 BIS

DEPOZIÞIE DE MARTORI

Constantin Argetoianu, domiciliat în Bucureºti, str. Victor Emanuel nr. 7,


70 ani.
Nu sunt rudã, nu am afaceri cu N. Tabacovici ºi moºtenitorii defunctului
Richard Soepkez.
În executarea planului de stabilizare al leului, s-a preluat de cãtre Stat de
la Banca Naþionalã portofoliul de efecte imobilizate, pentru a da lichiditate Bãncii
Naþionale. Vãzându-se însã cã, cu portofoliul de efecte existent pânã la data
stabilizãrii, nu se atingea scopul urmãrit, s-a elaborat legea din iunie 1930, care a
permis sã se preia efecte ºi dupã data stabilizãrii ºi pânã la data acestei din urmã
legi ºi chiar dupã.
În operaþiunea preluãrii, principalul rol îl juca Banca Naþionalã ºi experþii,
consilierii tehnic strãini, Rist ºi Auboin.
Operaþiunea preluãrii urmãrea ºi scopul de a facilita ºi normalizarea
pieþei.
Nu am cunoºtinþã ca Banca Blank sau dl. N. Tabacovici sã fi intervenit în
vreun fel pentru preluarea portofoliului ºi nici altcineva din direcþiunea Bãncii
Blank.
Dl. Auboin îmi semnalase cã ministrul de Finanþe avea nevoie de
redresarea pieþei prin preluarea portofoliului preluat; domnia sa era spiritus
rector în aceste operaþiuni. Domnia sa era chiar mai preocupat decât direcþiunea
Bãncii Naþionale de aceste probleme. În acest portofoliu intra pentru o mare
parte portofoliul Bãncii Blank.
Dl. N. Tabacovici era la Banca Blank un executant, nu un îndrumãtor.
Nu cunosc ce situaþiune avea la Banca Industrialã.
Guvernul a fost sesizat de cererea d-lui Auboin ºi a direcþiunii Bãncii
Naþionale, în frunte cu guvernatorul M. Manoilescu, pentru a cere demisia
domnilor Blank ºi Soepkez ºi a se încredinþa direcþiunea d-lui N. Tabacovici, însã
a refuzat sã primeascã direcþiunea Bãncii Blank.
Mai înainte de chestiunea preluãrii portofoliului imobilizat, Soepkez nu a
mai participat efectiv la direcþia Bãncii Blank, deºi se prezenta la bancã, fãcea pe
supãratul.
Opera de asanare a pieþei preocupa atât pe Guvern, cât ºi pe Banca
Naþionalã, însã iniþiativa era a Bãncii Naþionale; în chestiunea preluãrii
portofoliului imobilizat, numai Banca Naþionalã avea iniþiativa.
Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã, astãzi, 14 iunie 1941.

Adaug cã operaþiunea preluãrii portofoliului imobilizat de Statul Român a


fost o operaþiune fãcutã în interesul Statului ºi al Economiei Naþionale ºi cã
nimeni din cei care au avut vreo rãspundere în efectuarea acestor operaþiuni n-
au urmãrit un interes personal.
Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã, astãzi, 14 iunie 1941.

(ss) Constantin Argetoianu

Consilier delegat,
(ss) M. Possa
242
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Secretar,
(ss) Rud. Üllrich

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA
Societate Anonimã

243
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 53

TRIBUNALUL ILFOV SECÞIA NOTARIAT


Nr. 70.025 din 2 sept. 1940

2/IX/1940
Cu referatul Grefei ºi Arhivei, cerându-se dosarul
(ss) C. Cnobloch
30 sept. 1940

Termen la 8 oct. 1940 în Camera de Consiliu. Citaþii prin Grefã


(ss) Ioan. N. David

Domnule Preºedinte,

Subsemnatul dr. Hans Meyer, domiciliat în Pforzhein, Germania, prin


procurator avocat I. Hacal, din Bucureºti, Calea ªerban Vodã nr. 41, unde îmi
aleg domiciliul, în calitate de creditor ipotecar al d-lui Adolf Roller, în baza actului
de împrumut garantat cu ipoteca aut. de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr.
9.631/1928 ºi înscris la nr. 1.024/1928, asupra imobilului din Bucureºti, str.
Coþofeni nr. 71-77, fost 14, am onoarea a vã ruga sã binevoiþi a constata, în
conformitate cu art. 1.786 Cod Civil, cã inscripþiunea ipotecarã fãcutã în registrul
de inscripþiuni al acestui onor. Tribunal la nr. 53/1923 asupra aceluiaº imobil de
cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. SA prin reprezentanþii sãi legali, cu sediul
în Bucureºti, str. Mauriciu Blank nr. 4, în baza actului de ipotecã aut. de Tribunalul
Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 494/1923, cesionat Bãncii Naþionale a României în
calitate de mandatarã legalã a Statului Român, prin actul autentificat de
Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 22.113/1933, este perimatã, întrucât
aceastã inscripþiune nu a fost reînnoitã în curs de 15 ani din ziua de 4 ianuarie
1923, data luãrii acestei inscripþiuni, în consecinþã vã rog sã binevoiþi a dispune
radierea inscripþiunii sus-arãtate luatã sub nr. 53/1922, din registrul de
inscripþiuni ale acestui onor. Tribunal.
Primiþi asigurarea deosebitei mele consideraþiuni.

p.pr. dr. Hans Meyer


(ss) I. Bacal, avocat

REFERAT

Conform rezoluþiei dupã pe petiþia înregistratã la nr. 70.025/1940. am


onoarea a referi cu:
Examinând registrele de inscripþiuni, de la 4 ianuarie 1923 pânã la 7
septembrie 1940, pe numele de Roller Adolf, nu am gãsit reînnoitã ipoteca
înscrisã de acest Tribunal prin ordonanþa nr. 53/1923 ce greveazã imobilul din
Bucureºti, str. Coþofeni nr. 14, pentru suma de Lei 12.000.000, cât sus-numitul
debitor a luat cu împrumut de la Banca Marmorosch, Blank & Co. SA.
Cercetat sarcinile.

Grefier,
(ss) M. Grãdinaru

9 septembrie 1940
244
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

REFERAT

Conform rezoluþiei pusã pe cererea înregistratã la nr. 70.025/1940, am


onoarea a referi cã, în afarã de lucrãrile din dosar, nu se mai aflã vreo cerere de
reînnoire de inscripþie.

Arhivar
(ss) V. Popescu

25 septembrie 1940

nr. 11.213

GREFA

Tribunalului Ilfov Secþia Notariat,


Prezenta copie fiind conformã cu originala petiþie înregistratã la nr.
70.025/1940, aflatã în dosarul acestui Tribunal cu nr. 366/1923, se legalizeazã
de noi, conform cererii înregistratã la nr. 63.551/1941.

Grefier,
(ss) Indescifrabil

Domniei sale
Domnului Preºedinte al Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

245
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 54

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI


Bucureºti, 19 august 1931

Intrat sub nr. 7 din 19.08.1931

Capital social: 600.000.000 lei


Adresa telegraficã: Bancanat
Nr. 49.221

Domnule Ministru,

Fiind sesizat de marile bãnci româneºti cu o propunere privind preluarea


de cãtre Stat a acþiunilor „Steaua Românã” ºi un proiect de emisiune de
obligaþiuni industriale garantate de Stat, avem onoarea a vã exprima mai jos
pãrerea noastrã:
Suntem principial de pãrere cã, în situaþiunea actualã, când Banca
Naþionalã cautã, în înþelegere cu Statul, sã asigure bãncilor o cât mai mare
lichiditate, este de datoria Statului sã vinã în sprijinul lor.
Or, în împrejurãrile cunoscute, dupã rãzboi, marile bãnci au constituit, în
interesul Statului ºi dupã îndemnul acestuia, Sindicatul Român „Steaua
Românã”, luând fiecare un numãr însemnat de acþiuni ale acelei întreprinderi,
pentru care au plãtit pânã acum peste un miliard de lei ºi au mai rãmas cu
angajamente importante, care constituie pentru ele o sensibilã imobilizare.
Bãncile interesate propun, azi, ca Statul sã ia asuprã-ºi acþiunile lor, împreunã cu
sarcinile ce mai greveazã aceste acþiuni. Ele vã vor supune un proiect de
convenþiune, pe care vã rugãm a-l examina ºi eventual, a-l aproba.
În ce priveºte obligaþiunile pe care industriile furnizoare ale Statului au
intenþiunea sã le emitã în vederea sporirii lichiditãþii bãncilor de care sunt
finanþate, ar fi util ca Statul sã dea garanþia, pentru a înlesni plasarea, în þarã sau
în strãinãtate, a acestor obligaþiuni. Bãncile creditoare vor garanta, la rândul lor,
Statul pentru eventuale pierderi.
Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, încredinþarea deosebitei noastre
consideraþiuni.

Guvernator,
(ss) M. Manoilescu

Secretar General,
(ss) Indescifrabil

Domniei sale
Domnului Ministru al Finanþelor

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

246
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 55

DEPOZIÞIE DE MARTOR

Numele ºi prenumele, Victor Slãvescu, etatea 50 ani, domiciliul Aleea


Alexandru nr. 43, Bucureºti, ocupaþiunea profesor universitar, jurând pe Sf.
Cruce, conform Procedurii Civile, declarã:

Banca Blank, ca mai toate bãncile mari, s-a ocupat îndeaproape, în


perioada de dupã rãzboi, atât cu operaþiuni de finanþare, cât ºi cu operaþiuni de
participare /cointeresare/ în întreprinderile industriale ºi comerciale.
Multe firme particulare au fost transformate, prin ajutorul bãncilor, în
societãþi pe acþiuni, apelându-se ºi la subscripþia publicã.
Uneori bãncile lichidau stocul de acþiuni, alteori le reþineau, în care caz
constituiau un capital imobilizat, cel puþin pânã se consolida întreprinderea ºi
puteau vinde acþiunile.

Astfel a lucrat ºi Banca Blank pânã în anul 1923, când aceastã activitate a
fost încetatã de toate bãncile o datã cu crearea Creditului Industrial, care a avut
de scop, între altele, ºi degajarea bãncilor de portofoliile industriale. Banca Blank
a fãcut ºi operaþiuni de mãrfuri ca ºi alte bãnci. Aceastã activitate nu era în afarã
de orice criticã.
Din punctul de vedere al principiilor însã, a contribuit la nostrificarea,
adicã la atragerea cãtre economia naþionalã româneascã a industriilor din
provinciile alipite.
Pe acel timp, acest fenomen s-a produs ºi în alte þãri, ca bãncile sã iasã
din rostul lor bancar.

În ceea ce priveºte întreprinderile industriale, erau consorþii de diferite


bãnci care le crease ºi care îºi pãstrau participaþiile lor. Industriile mici au putut sã
vândã acþiunile lor la Bursã ºi bãncile sã reintre cu câºtig în fondurile lor. Dupã
1923, din cauza instabilitãþii monetare, multe din întreprinderile la care participau
bãnci au suferit pierderi, care s-au repercutat asupra bãncilor.
Creditul Industrial nu a putut sã preia toate plasamentele de finanþare la
întreprinderile industriale. El nu a luat deloc participãrile de capital ale bãncilor în
întreprinderile industriale, cãci acesta nu era scopul sãu.

În 1928-1929, prin planul de stabilizare s-a prevãzut preluarea de la


Banca Naþionalã a portofoliilor diferitelor bãnci ce se gãseau reescontate, dar
care nu aveau o lichiditate bancarã, fiindcã – în bunã parte – erau portofolii
industriale. Scopul acestei operaþiuni a fost de a da lichiditate Bãncii Naþionale,
iar nu de a degreva bãncile de datoriile lor. Pe atunci, nu era în mintea nimãnui
ideea portofoliilor putrede.
ªtiu cã ºi în alte þãri, precum în Austria, Italia ºi Germania, Statul a
intervenit pentru a asana bãncile mari care se gãseau în dificultate, cum erau:
Banca Comercialã Italianã, Darmstädter Bank etc.

În unele cazuri, debitorul, a cãrui poliþe erau reescontate la Banca


Naþionalã, cerea preluarea portofoliului sãu de cãtre Stat. La aceastã iniþiativã

247
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Banca Naþionalã supunea chestiunea Ministerului de Finanþe, care decidea. Nu


ºtiu însã cum a procedat Banca Blank.
Citindu-se, se stãruie ºi semneazã.

(ss) Victor Slãvescu

Consilier Delegat,
(ss) M. Possa

Secretar,
(ss) D. Negulescu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

248
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 56

BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.


Societate Anonimã

EXTRAS
din Procesul-Verbal
al ºedinþei Consiliului de Administraþie din 8 iulie 1927

Dl. administrator-director general Aristide Blank expune Consiliului


urmãtoarele:
Banca noastrã a încheiat o tranzacþie importantã cu un grup format din
Banca de Credit Român, Internationale Suiker Maatschappij ºi Kredit Anstalt din
Viena /grupul Rotschild/.
Banca noastrã, care în urma rãscumpãrãrilor de la mai mulþi strãini
/Schöeller etc./ a ajuns sã posede 96% din acþiunile Fabricii de Zahãr „Lujani”, a
revândut, respectând cam aceeaºi proporþie de capital românesc ºi strãin,
grupului de mai sus 86% din aceste acþiuni.
În urma acestei tranzacþiuni, banca noastrã va încasa, în intervalul de la
iulie pânã la decembrie a.c., cca. 1.400.000 Lstg., sumã din care va rãmâne,
dupã achitarea tuturor datoriilor pe care le are în strãinãtate ºi a reducerilor cu 40
milioane lei /de la 671 la 631 milioane/ a reescontului la Banca Naþionalã, cca.
Lstg. 600.000.
În ceea ce priveºte situaþiunea bãncii în Oficiul de Vânzare al Zahãrului,
deºi nu am mai rãmas participanþi la fabricã decât cu 10%, poziþiunea noastrã a
fost redusã de la 100 la 60%, noi pãstrând un numãr de 3 din 5 reprezentanþi.
Consiliul mulþumeºte domnului Aristide Blank pentru ducerea la bun
sfârºit a acestei operaþiuni ºi îºi exprimã dorinþa de a da acestor mulþumiri o
formã mai concretã.
Dl. Aristide Blank cere voie sã se retragã, pentru ca deliberaþiunile unei
asemenea chestiuni sã se poatã face în mai mare libertate de cãtre domnii
consilieri, colegii domniei sale.
Dl. Preºedinte C.P. Olãnescu încuviinþeazã aceastã retragere ºi dã
cuvântul d-lui administrator Emilian Pantazi, care face urmãtoarea expunere:
„Întrucât situaþiunea bãncii se schimbã în urma acestei operaþiuni într-un
mod atât de favorabil cum s-a expus mai sus ºi, întrucât pentru ducerea ei la bun
sfârºit, dl. Aristide Blank, de patru luni ºi jumãtate nu a încetat de a face cele mai
mari sforþãri – meritul acestei încheierii îi revine în cea mai mare parte.
Pe de altã parte, deoarece de la rãzboi încoace, domnia sa, într-un mare
avânt patriotic ºi cu mari sacrificii bãneºti, din care o parte se traduce în actualul
domniei sale sold debitor la bancã, a creat Societatea „Cultura Naþionalã”,
identificatã de mult de opinia publicã cu Institutul nostru, iar scopul acelei
societãþi a fost înlocuirea prin cãrþi româneºti, în Basarabia, Bucovina ºi Ardeal a
cãrþilor ruseºti, nemþeºti ºi ungureºti – singurele care erau la dispoziþia tineretului
– ºi, întrucât dl. Aristide Blank, o datã aceastã operã înfãptuitã, a trebuit s-o
neglijeze fiindcã situaþiunea bãncii cerea din ce în ce mai mult atenþiunea
domniei sale exclusivã /mod de proceda care a dus, dupã cum se vede, la cele
mai bune rezultate pentru bancã, dar la mai puþin bune pentru domnia sa/, eu
propun cumpãrarea „Culturii Naþionale” de cãtre bancã. Înainte însã de a face
aceastã cumpãrare, aº dori sã se rebonifice dobânzi pentru cca. 60 milioane,
249
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

percepute d-lui Aristide Blank, ºi apoi, pentru anularea soldului rãmas de Lei 125
milioane, banca sã preia „Cultura Naþionalã”. Pentru a vedea cã aceastã sumã
este justificatã, vã prezint expertiza „Creditului Industrial”, care evalueazã
instalaþiunile ºi inventarul acestei societãþi, la cca. Lei 145 milioane.”
În urma câtorva cuvinte de asentiment din partea d-lor C.P. Olãnescu ºi
general C. Coandã, Consiliul, în unanimitate, aprobã vederile ºi propunerea d-lui
Emilian Pantazi.

(ss) C.P. Olãnescu (ss) Em. Pantazi


(ss) Simon Rosental (ss) A. Vaida-Voevod
(ss) I.V. Stârcea (ss) Grigore Iunian
(ss) general C. Coandã (ss) I. Boambã
(ss) M. Seulescu
(ss) Richard Soepkez
(ss) Victor Romniceanu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

250
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 58

CONSILIUL DE ADMINISTRAÞIE

ªedinþa din 20 octombrie 1931 (dupã amiazã)


Prezideazã dl. Guvernator, M. Manoilescu.
Membrii prezenþi, domnii:
Viceguvernator Oscar Kiriacescu,
N. Bãlãnescu,
Al. Buzdugan,
C. Stoicescu,
C.I. Bãicoianu,
G. Cesianu,
D.I. Gheorghiu.
M. Demetrescu, comisar al Guvernului.
Absenþi domnii administratori: I. Lapedatu. P. Poruþiu.

Consiliul, luând cunoºtinþã de proiectele de scrisori ce urmeazã sã fie


adresate de cãtre domnii: Aristide Blank ºi Soepkez, pentru retragerea domniilor
lor de la conducerea Bãncii Blank, precum ºi proiectele de convenþiuni între
Banca Naþionalã ºi Stat privitoare la ajutorarea Bãncii Marmorosch, Blank,
constatã – ca o chestiune prealabilã – cã în aceste proiecte de scrisori ºi
convenþii lipseºte o scrisoare de retragere din partea domnului Tabacovici, aºa
cum fusese anunþatã de cãtre dl. Ministru de Finanþe.

ºi decide:

A se stãrui sã se producã – ca o condiþie prealabilã a discuþiunii acestor


proiecte – o scrisoare de retragere ºi a domnului Tabacovici de la conducerea
Bãncii Blank, ca astfel sã fie schimbatã întreaga direcþiune a bãncii.

(ss) M. Manoilescu (ss) C.I. Bãicoianu


(ss) O. Kiriacescu (ss) G. Cesianu
(ss) N. Bãlãnescu (ss) D.I. Gheorghiu
(ss) C. Stoicescu (ss) A. Oþoiu
Dl. Al. Buzdugan face opinie separatã.

Aceastã copie este conformã cu originalul din registrul Consiliului de


Administraþiune pe anul 1931.

Secretar General,
(ss) Indescifrabil

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

251
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 59

CONSILIUL DE ADMINISTRAÞIUNE

ªedinþa din 21 octombrie 1931 (dimineaþa).

Prezideazã dl. Guvernator M. Manoilescu.


Membrii prezenþi, domnii:
Viceguvernator Oskar Kiriacescu,
N. Bãlãnescu,
Al. Buzdugan,
C. Stoicescu,
C.I. Bãicoianu,
G. Cesianu,
D.I. Gheorghiu,
A. Oþoiu,
M. Demetrescu, comisar al Guvernului.

Absenþi domnii administratori: I. Lapedatu, P. Poruþiu.

CONSILIUL

Luând cunoºtinþã de îndeplinirea tuturor condiþiunilor acceptate de Banca


Naþionalã a României în ºedinþa precedentã în ce priveºte reorganizarea ºi
refacerea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., împuterniceºte pe dl. Guvernator M.
Manoilescu a semna scrisoarea de mai jos:

„Domnule Ministru,

Am primit scrisoarea Dumneavoastrã de astãzi cu urmãtorul


conþinut:

Domnule Guvernator,

Ca urmare la scrisoarea noastrã de astãzi, vã comunicãm


cã Ministerul de Finanþe înþelege a da concursul sãu spre a
împiedica cãderea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în
urmãtoarele condiþiuni:
1. Banca Naþionalã va ajuta Statul în luarea mãsurilor de
urgenþã pentru a asigura o nouã direcþiune provizorie Bãncii
Marmorosch, Blank & Co.
2. De asemenea, va da concursul sãu constituirii unei
societãþi de geranþã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., denumit
mai jos Societatea de Geranþã.
3. Societatea de Geranþã va cumpãra cele 126.000
(unasutãdouãzeciºiºasemii) acþiuni ale Bãncii Marmorosch, Blank
& Co., vândute de cãtre semnatarii convenþiei sindicale din 20
decembrie 1930 la preþul de Lei 1.000.000 (unmilion), va fi vãrsat
Statului pentru micºorarea avansurilor fãcute Bãncii Marmorosch,
Blank & Co.
252
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

În termen de 3 zile de la data prezentei noua direcþiune a


Bãncii Marmorosch, Blank & Co. va încheia un bilanþ provizoriu pe
data de 30 septembrie 1931, din care va reieºi situaþiunea realã a
activului ºi pasivului Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Statul se obligã a acoperi în întregime pierderile se vor
rezulta din acest bilanþ dupã scãderea rezervelor.
Aportul Statului pentru acoperirea pierderilor va comporta
rãscumpãrarea unei fracþiuni a portofoliului Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. la Banca Naþionalã, ºi în plus remiterea de cãtre Stat
de titluri de rentã 6% amortizabile în 15 ani ºi decontate cu 80% din
valoarea lor nominalã.
Serviciul acestor titluri va fi asigurat, în primul rând, prin
compensare cu impozitele datorate de Banca Marmorosch, Blank
& Co., Statului.
În caz de lichidare, Statul va avea dreptul de a relua partea
din activ aferentã acþiunilor cumpãrate de cãtre Societatea de
Geranþã, pentru preþul de 1 milion.
De îndatã ce cifrele bilanþului pe 30 septembrie 1931 vor fi
definitiv stabilite de cãtre noua direcþiune a Bãncii Marmorosch,
Blank & Co., aporturile Statului, stabilite cum se aratã la par. 8 vor fi
îndreptate conform cifrelor acestui bilanþ, definitiv.
Primiþi, vã rog, Domnule Guvernator, asigurarea distinsei
noastre consideraþiuni.”

ªi vã comunicãm, prin aceasta, cã suntem de acord cu conþinutul acestei


scrisori.
Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, încredinþarea distinsei noastre
consideraþiuni.

(ss) M. Manoilescu (ss) G. Cesianu


(ss) O. Kiriacescu (ss) A. Oþoiu
(ss) Al. Buzdugan
(ss) C. Stoicescu

Pentru motivele arãtate pe larg pentru ultima oarã în ºedinþa din 18


octombrie a.c., (ºi pentru care au cerut permisiunea a le consemna într-un
memoriu separat), fiind contra unei noi încercãri de salvare a Bãncii Blank care
ar expune Banca Naþionalã la noi avansuri de sume ºi Statul la sacrificii enorme,
în mod necesar suntem contra acestei împuterniciri.

(ss) N. Bãlãnescu
(ss) C.I. Bãicoianu
(ss) D.I. Gheorghiu

Aceastã copie este conformã cu originalul din registrul Consiliului de


Administraþiune pe anul 1931.

Secretar General,
(ss) Indescifrabil

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã
253
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 60

TRIBUNALUL ILFOV, SECÞIA I COMERCIALÃ


Dosar nr. 4484/1931

Bucureºti, 22 noiembrie 1934

RAPORT DE EXPERTIZÃ
referitor la constatarea creanþelor agricole ºi urbane asanabile din
portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

Domnule Preºedinte,

Numirea, jurãmântul Subsemnatul profesor Sp. Iacobescu, numit


ºi asistenþii expertului expert în litigiul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.,
conform Jurnalului acestui Onor. Tribunal cu nr. 17.161
din 2 oct. 1934, am depus legiuitul jurãmânt la 4
octombrie 1934.
Am avizat pãrþile prin scrisorile noastre
recomandate nr. 54.715/21/1934, ataºate la acest
raport de expertizã.
Au rãspuns acestei invitaþii reclamanþii:
Constantin Vasilescu ºi Gavril Noica, personal ºi prin dl.
Av. Grüberg. Dl. Av. Grüberg a mai declarat cã
reprezintã ºi pe reclamanþii Feny ºi pe Iulius
Rothenberg, care nu au asistat ºi personal la
constataþiile expertizei.
Au lipsit reclamantele Elena Rãdulescu ºi Tiny
Oscar Schnabel.
Obiectul expertizei Prin Jurnalul de numire mi se cere:
“Sã facã expertiza contabilã a registrelor
societãþii debitoare (Banca Marmorosch, Blank & Co.)
pentru a se stabili: a) dacã aceasta posedã în portofoliul
sãu creanþe atinse de efectele legii pentru lichidarea
datoriilor agricole ºi urbane din aprilie 1934; b) dacã
debitorii respectivi au cerut beneficiul legii ºi c) dacã
pârâta a acceptat pentru toþi debitorii condiþiunile Cap. I
ºi II din acea lege ºi d) dacã procentul ce reprezintã
aceste creanþe faþã de totalitatea creanþelor societãþii
debitoare.

Registrele ºi actele Registrele ºi actele Bãncii Marmorosch, Blank &


bãncii Co.
Pentru misiunea încredinþatã nouã, am cercetat
cã ele sunt regulat þinute, vizate ºi parafate ºi încheiate
conform legii.
Menþionãm cã s-au urmãrit creanþele asanabile
pânã la originea lor anterioarã datei de 18 decembrie
1931.

254
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

S-a cercetat, de asemenea, actele prin care s-au


cerut ºi îndeplinit formele pentru lichidarea creanþelor
agricole ºi urbane, atât de cãtre debitori, cât ºi de bancã.

Explicaþiunea anexelor expertizei


Am ataºat la raport un caiet mare de anexe
cuprinzând:
Situaþia la 7 aprilie A. Situaþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co.,
1934 din care se poate deduce care au fost toate creanþele
bãncii la 7 aprilie 1934, ºi din care s-au separat cele
lichidabile urbane ºi rural, conform legii din 7 aprilie
1934.
Asanabile cu B. Recapitulaþia I este actul în care se constatã
reescontatele procentul de 32,64% creanþe lichidabile, în cazul când
32,64% se admit ca existente în portofoliul bãncii ºi portofoliul
pe care-l avea Banca Blank reescontate la Banca
Naþionalã, precum ºi trei creanþe cesionate Companiei
Industriale.
Asanabile 55,05% C. Recapitulaþia II este actul în care se vede
faþã de cele din procentul de 55,05% creanþe lichidabile, conform legii
reescontul BNR din 7 aprilie 1934, în cazul când se þine seama strict
numai de creanþele realmente aflãtoare în portofoliul
bãncii la 7 aprilie 1934.
Repertoriul judeþelor D. Repertorul judeþelor datornicilor bãncii, cu
creanþele supuse legii din 7 aprilie 1934.
Urmeazã apoi:
E. Tabloul debitorilor agricoli ºi urbani lichidabili,
conform legii din 7 aprilie 1934.
Tabloul creanþelor Acest tablou cuprinde 26 de foi în care sunt
asanabile înºirate, pe judeþe, creanþele ce intereseazã raportul
nostru. Tabloul de creanþe asanabile este alcãtuit cu
urmãtoarele coloane, cuprinzând:
1. Numele debitorilor agricoli ºi urbani cu datorii
reductibile, conform legii din 7 aprilie 1934.
2. Sumele datorate la:
a. 7 aprilie 1934, dupã registrele bãncii;
b. 18 decembrie 1931, cu dobânda
convenþionalã;
c. 7 aprilie 1934, cu dobânda de 2%, de la
18 decembrie 1931 pânã la 7 aprilie 1934.
3. Numãrul inscripþiei certificatului sau cererii de
conversiune.
4. Registrele bãncii unde figureazã creanþa cu:
a. numãrul sau denumirea registrului ºi
b. numãrul paginii din registrul respctiv.
5. Ultimul girant, prezentatorul la scont al creanþei
devenitã asanabilã, conform legii din 7 aprilie 1934.
6. Portofoliul aflat la reescont la Banca Naþionalã
a României la 7 aprilie 1934.
7. Coloana de observaþiuni.
În acest tablou de creanþe asanabile se gãseºte

255
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

tot materialul statistic din care s-au format elementele de


rãspuns la întrebãrile puse de onor. Tribunal, dupã cum
se aratã mai jos:

Chestiunea a I-a
Dacã Banca Marmorosch, Blank & Co. posedã în
portofoliul sãu creanþe atinse de efectele legii pentru
lichidarea datoriilor agricole ºi urbane din aprilie 1934.
Toate creanþele Pentru rãspunsul acestei chestiuni ne servim de
bãncii la 7 aprilie situaþiunea bãncii încheiatã pe ziua de 7 aprilie 1934, în
1934 care vom gãsi toate creanþele bãncii, aflãtoare în seara
zilei de 7 aprilie 1934.
Din aceastã situaþie a registrelor bãncii, Anexa A,
intitulatã Bilanþ General, prezentându-se toate
creanþele debitoare la data menþionatã, noi trebuie sã
alegem pe cele nelichidabil agricol ºi urban, conform
legii din 7 aprilie 1934.
În situaþia aceasta, totalul creanþelor bãncii pe
ziua de 7 aprilie 1934 se formeazã de la urmãtoarele
posturi:
a. Portofoliul de efecte comerciale......................
.......................................................Lei 146.257.145,10
b. Avansuri pe:
Efecte publice ºi acþiuni...Lei 4.138.884,00
Ef. com. ºi cesiuni...........Lei 14.719.271,00
Cereale ºi mãrfuri...........Lei 35.500,00

Total....................67.148.062,88
c. Debitori în cont curent.....................................
............................................................... 87.076.776,77
d. Debitori portofoliu din participaþii
............................................................. 139.152.165,00
Totalul creanþelor din registrele bãncii la 7
aprilie 1934...........................................439.634.149,75
la care, adãugând dobânda calculatã cf. Legii 7
aprilie 1934...............................................4.955.724,00
obþinem totalul creanþelor bãncii la aceastã
datã.......................................................444.589.873,75
Separarea creanþelor
asanabile Din acest total de creanþe trebuie sã separãm pe
cele atinse de legea lichidãrii datoriilor agricole ºi
urbane de la 7 aprilie 1934.
Separaþiunea creanþelor asanabile însã ne
obligã s-o alegem numai pe acele creanþe agricole ºi
urbane pentru care Banca Marmorosch, Blank & Co. a
primit dispoziþiuni Cap. I (rural) ºi Cap. II (urban).
Aceastã obligaþie însemneazã cã pentru datoriile
rurale trebuie sã stabilim cuantumul creanþelor
asanabile aºa cum cere art. 3 legea 7 aprilie 1934.
Prin urmare, nu ar fi îndestulãtor ca sã separãm
numai creanþele asanabile cu cuantumul lor din
registrele bãncii la 7 aprilie 1934, fiindcã legea impune
256
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

refacerea acestui cuantum cu dobânda de 2% de la 18


decembrie 1931 ºi pânã la 7 aprilie 1934.
Stabilirea cuantumului Într-adevãr, art. 3 legea 7 aprilie 1934 prevede
creanþei conf. Legii cã: cuantumul fiecãrei creanþe (agricole) va fi cel
7/IV/1934 existent la data promulgãrii acestei legi, inclusiv
procentele datorate.
Aceste procente pentru dobânzile datorate însã
vor fi calculate dupã acest art. 3 numai pânã la 18
decembrie 1931, pe baza convenþiunilor.
Iar de la 18 decembrie 1931, dobânda acelor
creanþe trebuie socotitã pe baza procentului de 2% pânã
la 7 aprilie 1934 (art. 3, cap. I).
Pentru creanþele urbane asanabile cuantumul
este cel fixat de art. 32, adicã cel aflãtor la promulgarea
legii din 7 aprilie 1934, cu procentele convenþionale.
Astfel fiind, a fost nevoie ca sã arãtãm nu numai
cuantumul creanþelor asanabile cu valoarea ce aveau
ele în registrele bãncii, ci cautã sã stabilim ºi
cuantumurile admise de art. 3 ºi 32 din legea de la 7
aprilie 1934.
Creanþele asanabile potrivit legii din 7 aprilie
1934, aºa cum figurau la acea datã în registrele bãncii
Marmorosch, Blank & Co.
Creanþele asanabile În tabloul debitorilor agricoli ºi urbani asanabili
conform registrelor (anexa E) avem în coloana nr. 2 a sumelor intitulatã
bãncii litera a, înºirate sumele datorate de anumiþi debitori aºa
cum figureazã în registrele bãncii la 7 aprilie 1934.
Aceastã coloanã însumeazã un numãr de 1.511
creanþe, cãrora banca nu le-a calculat totdeauna
dobâna convenþionalã din cauza legiuirilor care au
intervenit pentru împiedicrea urmãririlor ºi din
slãbiciunea solvabilitãþii acelor clienþi.
În chipul acesta, Banca Blank aflatã în concordat
încã de la octombrie 1931 nu ºi-a mai încãrcat conturile
cu multe din dobânzile datorate, regulând dobânzile
reale numai la datele când clienþii respectivi s-au
prezentat la preschimbare sau achitarea parþialã a
creanþelor respective.
Aºa se explicã de ce cuantumul acestor creanþe
aflãtoare în registrele bãncii la 7 aprilie 1934, este mai
mic decât cele douã cuantumuri ce se gãsesc în coloana
nr. 2, sub literele b ºi c, unde avem recalcularea indicatã
de legea din 7 aprilie 1934.
Astfel fiind, totalul creanþelor asanabile agricole
ºi urbane, conform legii din 7 aprilie 1934, se gãseºte
figurând în registrele Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
la 7 aprilie 1934, potrivit celor spuse mai sus cu suma
de Lei 140.177.909,00, aºa cum rezultã din tabloul
debitorilor asanabili Col. nr. 2 lit. A.
Creanþele bãncii, inclusiv cele reescontate la
BNR, asanabile ºi calculate conf. art. 3 ºi 32 din legea de
la 7 aprilie 1934.
257
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Asanabile (portofoliul Dupã cum am vãzut mai sus, Banca


de reescont BNR) Marmorosch, Blank & Co. are creanþe supuse legii de
conf. Legii din 7 lichidare din 7 aprilie 1934, în numãr de 1.511 creanþe.
aprilie 1934 Calculând aceste creanþe cu dobânda lor, aºa
cum cere legea lichidãrii, ajungem ca sã avem mai întâi
valoarea acestora la 18 decembrie 1931, de Lei
144.005.120,00.
Adãugând la totalul acesta de creanþe calculate
cu dobânda convenþionalã pânã la data de 18
decembrie 1931, adicã adãugând procentele cerute de
art. 3 ºi 32 din legea de la 7 aprilie 1934...........................
....................................................... Lei 1.128.513,00
ajungem la totalul de.......................Lei 145.133.633,00

Aceastã sumã reprezintã cuantumul creanþelor


asanabile calculate conform legii respective de la 7
aprilie 1934, dupã cum se vede în tabloul debitorilor
asanabili col. nr. 2 literele b ºi c, pag. 26 tablou.

Creanþele asanabile aflãtoare


în portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

La 7 aprilie 1934, fãrã creanþele reescontate la


Banca Naþionalã a României ºi fãrã creanþele cesionate
Companiei de Investiþiuni.
Am arãtat la pag. 4 de mai sus cã totalul
creanþelor Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la 7 aprilie
1934 este de................................... Lei 444.589.873,75
În acest tablou însã intrã ºi urmãtoarele sume:
Lei 241.322.863,59 – portofoliul reescontat la
BNR ºi retras de acolo potrivit convenþiei de la 20 aprilie
1934 (Cap. III) ºi
Lei 2.191.442,00 – trei creanþe cesionate
Companiei de Investiþii, dar refuzate de debitorii cedaþi.
Total Lei 243.515.305,59

Totalul creanþelor fãrã Dacã scãdem acum


cele de la BNR etc. din totalul de........................Lei 444.589.873,75
Portofoliul de la BNR
cesionatele..........................Lei 243.514.305,59
ajungem la suma de............Lei 201.075.568,16
adicã la valoarea creanþelor total existente în portofoliul
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la data de 7 aprilie
1934 (fãrã reescontatele la BNR).
Fãcând separaþia de mai sus în totalul creanþelor
Bãncii Blank, astfel ca sã avem scãzute creanþele
reescontate (241.322.863,59), cedatele (Lei 2.191.442)
trebuie sã facem ºi separaþia respectivã a creanþelor
asanabile ºi aflãtoare la 7 aprilie 1934 în reescont la
BNR, dar retrase de acolo, conform cap. III din Conv. de
la 20 aprilie 1934.

258
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Totalul creanþelor bãncii aflãtoare în reescont la


BNR este suma de...........................Lei 32.237.372,00
arãtatã în tabloul debitorilor asanabili:
la pag. 26, coloana nr. 6,
la care adãugãm suma de.................Lei 2.191.442,00
Total Lei.......................34.428.814,00
de creanþe neaflãtoare în portofoliul bãncii la 7 aprilie
1934.
Cele trei creanþe cedate Companiei de Investiþii ºi
refuzate de cãtre debitorii lor sunt:
Speranþa ºi Osias Siegler
............................Lei 1.061.068,00 pag. 4 tablou,
Carol Finger (Prahova)
.............................Lei 495.031,00 pag. 5 tablou,
Rubin David (Satu Mare).
.............................Lei 635.353,00 pag. 13 tablou,
Total Lei 2.191.442
Creanþele asanabile Ajungem astfel ca sã reducem totalul
fãrã cele reescont creanþelor asanabile de...........Lei 145.133.633,00
BNR etc. cu creanþe asanabile din reescont etc...........................
..................................................... Lei 34.428.814,00
rãmânând în cazul acesta numai...................................
......................................................Lei 110.704.819,00

Creanþe asanabile în portofoliul bãncii la 7 aprilie


1934, fãrã nici o preocupare de creanþele reescontate la
BNR ºi cele cesionate contestabil.

Concluzie pentru chestiunea I-a

Banca Marmorosch, Blank & Co. are la 7 aprilie


1934:
a) Totalul creanþelor sale (cu cele reescontate la
BNR etc.)....................................Lei 444.589.873,75
b) Totalul creanelor fãrã reescontate la BNR etc.
.....................................................Lei 201.075.568,16

Din aceste totaluri de creanþe banca are:


a) Creanþe asanabile inclusiv cele din reescont
BNR etc. ......................................Lei 145.133.633,00
b) Creanþe asanabile fãrã cele din reescont BNR
etc. ............................................Lei 110.704.819,00

Chestiunea II ºi III
Dacã debitorii respectivi (cei agricoli ºi cei urbani
favorizaþi de legea asanãrii din 7 aprilie 1934) au cerut
Îndeplinirea formelor beneficiul legii ºi pentru rãspunsul acestor chestiuni am
cerute de legea notat în tabloul debitorilor asanabili ataºat acestui raport
7/IV/1934 în coloana 3 numerele actelor din care se constatã cã
debitorii din acel tablou au fãcut formele pentru ca sã fie
la adãpostul legii din 7 aprilie 1934 ºi cã Banca
259
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Marmorosch Blank & Co. i-a suportat ca atare, potrivit


acelei legi.
Totalul sumelor asanabile conformate legii de la 7
aprilie 1934 s-a arãtat ºi în concluziile de la chestiunea I-
a de mai sus.

Chestiunea a IV-a
a) Procentul ce reprezintã aceste creanþe
(lichidabile) conform legii din 7 aprilie 1934 ( faþã de
totalitatea creanþelor societãþii debitoare (Banca
Marmorosch, Blank).
Dupã cum am vãzut în concluzia chestiunii a I-a
(pag. report) am prezentat onor. Tribunal ambele
situaþiuni adicã:
Situaþia I-a. Totalul creanþelor bãncii împreunã cu
cele reescontate la BNR + cesionatele.
a) Creanþele asanabile inclusiv cele aflate în
reescont la BNR + cesionatele ºi
Situaþia II-a. Totalul creanþelor bãncii fãrã
reescontul de la BNR ºi fãrã cesionatele contestate.
b) Creanþele asanabile fãrã cele din reescontul
BNR + cesionatele.
Comparând acum sumele corespunzãtoare celor
doua situaþiuni vom avea rezultatele urmãtoare:
32,64% este 1. Procentul creanþelor asanabile în situaþiunea I-
procentul asanatelor a, când contam cã ºi creanþele din reescont etc., o
faþã de toate privesc pe Banca Marmorosch, Blank & Co.
creanþele bãncii În cazul acesta avem:
Creanþele asanbile Lei 145.133.633 x 100
Totalul creanþelor Lei 444.589.873,00 = 32,64%
cu cele de la BNR.
Aceastã situaþie ne aratã cã Banca Blank are
creanþe asanabile în proporþie de 32,64% faþã de
minimul de 15% cerut de art. 61 legea 7 aprilie 1934.
Procentul acesta l-am obþinut însã numai pentru
situaþia când se admite cã Banca Blank, deºi are trecutã
o mare parte din creanþele sale la BNR prin reescont,
totuºi ea trebuie sã se considere titulara acestor creanþe
potrivit angajamentului ce ºi-l iau prezentatorii la scont
cãtre BNR, ºi potrivit faptului cã convenþia din 20 aprilie
1934 i-a readus materialmente bãncii acele cambii
reescontate la BNR.
55,05% este 2. Procentul creanþelor asanabile în situaþiunea
procentul asanatelor neglijãrii creanþelor aflate la BNR în reescont etc.
excluzând În cazul acesta vom avea:
reescontatele la Creanþe asanabile Lei 110.704.819 x 100 =
BNR. creanþe asanabile
Total creanþe fãrã BNR Lei 201.075.568,16 =
55,05% asanabile BNR.
Aceastã situaþiune ne aratã cã, în cazul când nu
se þine seama de creanþele de la BNR, ci numai de
260
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

cele materialmente aflãtoare în Banca Blank la 7 aprilie


1934, atunci procentul creanþelor asanabile faþã de
creanþele din bancã este de 55,05%, faþã de minimul de
15% cerut de art. 61 legea din 7 aprilie 1934.
Dupã cum se vede, oricum s-ar socoti creanþele
totale ale bãncii, ea are creanþe asanabile, depãºind cu
mult minimul prevãzut de lege.
Cu aceste constatãri încheiem lucrarea noastrã,
rãmând la dispoziþia dvs. pentru orice lãmuriri le-aþi mai
socoti necesare.

Expert contabil,
(ss) Sp. Iacobescu

Profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale


ºi Industriale din Bucureºti
Str. General Broºteanu 27 (fost Precupeþii Noi)

261
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 61

RAPORT DE EXPERTIZÃ
privind „Cultura Naþionalã”

Subsemnaþii C.S. Fãgeþel, directorul Institutului de Arte grafice „RAMURI”


SA din Craiova, ºi inginer Zaharia Constantinescu, directorul Imprimeriei CFR,
numiþi potrivit încheierii nr. 32 din ªedinþa de la 10 iunie 1941 a Comisiunii
Speciale de Apel, instituitã conform art. 7 al Decretului Lege nr. 584 din 3 martie
1941, ºi adresei Ministerului de Finanþe nr. 373 din 11 iulie 1941, pentru facerea
unei contraexpertize asupra Imprimeriei Naþionale fost „Cultura Naþionalã”,
primitã în platã de cãtre Stat de la Banca Marmorosch, Blank & Co., în contul
creanþei acestei bãnci, preluatã de Stat de la Banca Naþionalã a României, avem
a rãspunde la urmãtoarele chestiuni:
a)Stabilirea valorii investiþiunilor întreprinderii „Cultura Naþionalã”, la data
achiziþiei ei de cãtre Stat;
b)Valoarea aceloraºi investiþiuni în starea în care au fost cedate, raportate
la preþurile de astãzi;
c)Valoarea comercialã a întreprinderii ”Cultura Naþionalã” la data
achiziþiei ei de cãtre Stat;

Dupã lungi ºi laborioase cercetãri a tot ce putea sã se punã la îndemânã


materialul care alcãtuia întregul inventar al fostei „Culturi Naþionale”, precum ºi în
faþa unor expertize ºi evaluãri atât de disparate ca aprecieri, ajutã sã ne
dezbãrãm de orice influenþã ºi indiferenþi de conjunctura în care s-a fãcut
aceastã tranzacþie, am rãmas în faþa realitãþilor precise, ajungând la urmãtoarele
constatãri:

A. VALOAREA INVESTIÞIUNILOR ÎNTREPRINDERII „CULTURA


NAÞIONALÔ

Pentru o mai bunã orientare ºi pentru un control mai eficace al analizelor


noastre, am împãrþit investiþiunile în categoriile de mai jos:

I. MAªINI, UNELTE, SCULE

La acest capitol, am apreciat fiecare piesã la preþul de cost din 1929,


servindu-se de cunoºtinþele noastre, de vânzãrile reale din acea epocã, precum
ºi de ofertele cerute special de la diferiþi reprezentaþi de maºini tipografice,
confruntate cu facturile de vânzare ale anilor 1929 ºi 30.
Am aplicat, dupã o vechime, uzurã ºi felul maºinilor, amortismente variind
între 28 ºi 60%.

ªi am obþinut:

Atelierul de culegere mecanicã................ 22.066.000 lei


” ” manualã...................... 600.000 lei
” stereotipie.................................. 600.000 lei
” imprimare-tipo........................12.467.500 lei
” imprimare-litho.........................4.790.000 lei
” litho-desen..................................500.000 lei

262
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

” legãtorie, desen,
gumat, ºi liniaturã mecanicã....6.490.000 lei
” cartonaje ºi plicuri................... 4.250.000 lei
” electromecanic.........................1.400.000 lei
” tâmplãrie.....................................150.000 lei
” turnat valuri................................ 200.000 lei
” spãlãtorie mecanicã................... 150.000 lei
Uzina electricã.............................................. 600.000 lei 54.265.500

II. LITERE ªI MATRIÞE


Litera de fabricã....................2.200.000 lei
Albiturã..................................1.800.000 lei
Linii de alamã.......................... 235.000 lei
Regleþi de fier...........................600.000 lei
Matriþe, monotypo bune........1.749.750 lei
” ” potrivite...... 767.175 lei
Material de literã................... 1.480.000 lei 8.831.925
63.095.452

III. INSTALAÞIUNI GENERALE

În acest capitol sunt cuprinse:


Instalaþiuni de încãlzire, curent electric (forþã ºi luminã), gaz aerian,
telefoane, sonerii, apã, canal, incendii etc.
Toate aceste instalaþii le-am evaluat la 30% din valoarea clãdirilor –
expertiza Ciortan – deºi aceste instalaþiuni, în condiþiile de confort ale unei
industrii moderne, trec de 40%.
În felul acesta, valoarea acestor instalaþiuni se ridicã la suma de Lei
10.200.000. Din aceastã sumã am scãzut suma de 837.290, sumã cheltuitã
ulterior de Monitorul Oficial pentru îmbunãtãþirea ºi perfecta lor funcþionare.
Rãmâne deci Lei .....................................................................9.362.710.

IV. MATERIALE

Verificând inventarul materialelor de fabricaþie, aflat în dosarele


„Monitorul Oficial”, ºi anume: hârtie, carton, mucava, cernealã, sârmã de
legãtorie etc., am aflat exactã cifrã înregistrãrilor de la acea datã,
adicã..........................................................................................Lei 13.661.947.

V. SEMI-FABRICATE

Valoarea corespunde cu înregistrãrile


Monitorului Oficial, adicã.................................................Lei 2.167.321

VI. MOBILIER

Idem, Lei 920.000..................................................................89.207.403

263
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

VII. TEREN ªI CLÃDIRI

Pentru ca raportul nostru sã fie complet ºi pentru ca cercetãrile sã aibã un


rezultat total, am socotit necesar pentru acest capitol:
a) Sã ne adresãm arhitectului care a construit imobilul „Cultura
Naþionalã”, d-lui arhitect C. Gicu. Domnia sa ne-a depus un memoriu asupra
lucrãrii ºi o serie de planuri pe care le ataºãm actului nostru de expertizã;
b) Sã cerem Facultãþii de Arhitecturã prin dl. Decan arhitect G. Iotso sã ne
recomande un specialist în mãsurã de a ne pune la îndemânã elementele de
judecatã. Domnia sa ne-a indicat pe dl. profesor arhitect C. Nanescu, care ne-a
depus raportul ce-l anexãm, în original, noi înregistrând numai concluziunile
domniei sale.
Astfel, terenul este socotit la Lei 24.072.500
Clãdirile sunt socotite la Lei ...

Aºadar, valoarea realã a întreprinderii „Cultura Naþionalã” este de Lei ...


repartizat pe capitolele de mai sus astfel:

Maºini, unelte, scule................................. 54.263.500 lei


Litere, matriþe.............................................. 8.831.925 lei
Instalaþiuni generale................................... 9.342.710 lei
Materiale....................................................13.661.947 lei
Semifabricate.............................................. 2.167.321 lei
Mobilier...........................................................920.000 lei
Teren (Dupã D-l Arhitect Nanescu)........... 24.072.500 lei
Clãdiri (idem)............................................. ... ...

C. VALOAREA COMERCIALÃ A ÎNTREPRINDERII „CULTURA


NAÞIONALÔ LA DATA ACHIZIÞIEI DE CÃTRE STAT

Valaorea comercialã a unei întreprinderi este determinatã de anumiþi


factori, între care cei mai importanþi sunt: vadul comercial, adicã situaþia
geograficã în cuprinsul hãrþii comerciale a oraºului; deverul, în limbajul clasic
comercial, adicã volumul operaþiunilor dintr-un an al întreprinderii.
Fireºte nu se poate susþine cã ar fi vorba de un vad comercial atunci când
cumpãrãtorul acestei întreprinderi este Statul, adicã Monitorul Oficial îngrãdit de
avantajul unei legi speciale prin care imprimatul de stat este monopolizat.
Nu putem trece însã cu vederea faptul cã întreprinderea „Cultura
Naþionalã” a fost predatã în perfectã stare de funcþiune, lucru ce a îngãduit
Monitorului Oficial, care nu avea o capacitate de lucru ºi prejudicia interesele
Statului prin întârzierea lucrãrilor, dupã cum reiese din raportul Consiliului de
Administraþie al Monitorului Oficial adresat Ministerului de Finanþe (aflat în
dosarul procesului) se aflã faþã de urgentele nevoi ale Statului.
O instalaþie de aceastã dimensiune nu poate fi adusã din strãinãtate (cca.
50 vagoane) montatã ºi pusã în stare de funcþiune nici în cursul unui an.
Pe de altã parte, formarea personalului necesar ºi încadrarea lui ar fi
necesitat cel puþin încã ºase luni. Or, acest personal a fost preluat în întregime de
Monitorul Oficial ºi este notoriu cã tipografia aceasta era pe atunci cea mai
calitativã din þarã.

264
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

De aceea, apreciem cã este cazul sã se adauge la valoarea realã suma


de Lei 26.000.000, care reprezintã beneficiul Imprimeriei Naþionale în primul an
de funcþionare (1931 din bilanþul M.O.)
Aºadar, valoarea comercialã a întreprinderii se poate considera rotund la
suma de Lei 180.000.000.

D. VALOAREA ACELORAªI INVESTIÞIUNI ÎN STAREA ÎN CARE AU


FOST CEDATE, RAPORTATE LA PREÞURILE DE AZI.
Valoarea de astãzi a fostei „Cultura Naþionalã” este de aproximativ
400.000.000, sumã repartizatã pe capitolele de mai sus astfel:

Maºini, unelte, scule................................140.000.000 lei


Litere, matriþe............................................ 25.000.000 lei
Materiale................................................... 26.000.000 lei
Semifabricate.............................................. 5.000.000 lei
Mobilier........................................................2.000.000 lei
Instalaþiuni generale.................................. 32.000.000 lei
Teren (Dupã D-l Arhitect Nanescu)........... 62.500.000 lei
Clãdiri (idem)...........................................107.500.000 lei 400.000.000 lei

Repetând din nou cã evaluãrile de mai sus sunt rezultatul unor severe ºi
disciplinate cercetãri timp de mai bine de douã luni de zile, socotim cã mandatul
ce ni s-a încredinþat l-am îndeplinit cu stricteþe ºi deplinã obiectivitate.

3 septembrie 1941,
Bucureºti,

(ss) C.S. Fãgeþel


(ss) N.Z. Constantinescu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

265
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

AD ANEXA NR. 61

MEMORIU

asupra lucrãrilor sub nivelul solului cauzate de terenul slab la construirea


Fabricii de Împletituri ºi Þesãturi din Calea ªerban Vodã nr. 143, transformatã
apoi în Imprimeria „Cultura Naþionalã”, azi proprietatea Monitorului Oficial.

Fundaþii de piloþi la fabricã (atelierele de tipografie „Cultura Naþionalã”).


În anul 1907, începându-se construirea Fabricii de Împletituri ºi Þesãturi,
s-au întâmpinat greutãþi la fundaþii, gãsindu-se terenul slab (umpluturã), iar la
2,00 metri de la suprafaþa solului, apã care era la nivelul mlaºtinii din dosul
proprietãþii, în str. Lânãriei. S-a procedat la batere de piloþi de stejar ºi construirea
unui rolier din grinul de stejar sub zidurile care cãdeau pe terenul slab.
Planul nr. 1 aici alãturat aratã detaliat distribuþia piloþilor, care au un
diametru între 20-25 cm. ºi o lungime care variazã între 5.00-8.00 m., lungimea
totalã a piloþilor bãtuþi este de 1.619,50 m.
Pe capãtul acestor piloþi retezaþi la nivel s-a construit radierul din grinzi
longitudinale ºi transversale de stejar conform planurilor nr. 2 ºi 3. Pe acest
radier s-au ridicat zidurile exterioare ale fabricii. În planul de situaþie suprafaþa
haºuratã aratã porþiunea fundatã pe piloþi.
Restul fundaþiilor la fabricã, ziduri exterioare, sunt fundaþii obiºnuite de
beton, adâncimea lor variind între 3.00 ºi 4.20, iar lãþimea între 0,80 ºi 1.00.

Fundaþii pentru maºinile tipografice din fabricã.


În anul 1921, fabrica a fost preluatã de „Cultura Naþionalã”, care a
transformat-o în tipografie, înlocuind planºeele vechi de lemn cu planºee de
beton ºi litografie. Planul nr. 4 aratã fundaþiile tuturor maºinilor cu amplasament
ºi mãrime. Adâncimea acestora este de 4.00 m. din cauza terenului slab.

Fundaþiile corpului de clãdire de la stradã (Calea ªerban Vodã) denumit


depou, se aflã pe teren bun ºi cu adâncimea normalã de 1,50 m.
Dau aceste date ºi detalii tehnice dupã situaþiile definitive ale lucrãrilor
executate sub direcþiunea mea.

(ss) C. Gicu
arhitect

Bucureºti, 7 august 1941

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

266
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

AD ANEXA NR. 61

Domnilor S. Fãgeþel ºi inginer S. Constantinescu,

Loco,

Conformându-mã însãrcinãrii ce aþi binevoit a-mi da pentru a evalua


terenul ºi clãdirile fostei întreprinderi „Cultura Naþionalã” din Calea ªerban Vodã
nr. 133, ºi a stabili valoarea lor din anul 1930, precum ºi cea de astãzi, am
onoarea a vã aduce la cunoºtinþã urmãtoarele:
A. Valoarea imobilului din anul 1930.
I. Terenul arãtat în planuri, ºi situat în Bucureºti pe Calea ªerban-Vodã nr.
133, are o faþadã pe str. Biserica Alexe unde rãspunde, în lungime de 32,15
metri. Suprafaþa totalã a terenului este de 9.629 metrii pãtraþi.
Deoarece acest teren, atât prin suprafaþã, cât ºi prin formã, îndeplineºte
condiþiunile cerute de regulamentul comunal pentru a putea fi împãrþit în parcele
mici pentru locuinþe, în cazul când sistematizarea oraºului Bucureºti ar prevedea
îndepãrtarea industriilor dintr-un anumit perimetru al oraºului, valoarea acestui
teren destinat locuinþelor ar creºte cu 30-35% faþã de valoarea actualã.
Pentru acest motiv, valoarea lui se poate stabili la preþul de Lei 2.500
(douãmiicincisute) pe metrul pãtrat, adicã:
m.p. 9.629 la Lei 2.500.....Lei 24.072.500.

II. Clãdirile
Având în vedere cã unele din clãdirile construite pe terenul arãtat mai sus
sunt de construcþiuni speciale cu fundaþii pe piloþi de stejar, cu postamente
speciale pentru maºini, iar altele de diferite categorii, valoarea lor am stabilit-o pe
metrul pãtrat de construcþie, dupã cum urmeazã:

a.- Clãdiri cu parter din cãrãmidã.


m.p. 740,71 la lei 8.000............................................................... 5.925.680 lei
b.- Clãdiri mici anexe.
m.p. 29,68 la lei 1.500...................................................................... 44.520 lei
c.- Clãdiri cu etaj (locuinþe ºi birouri).
m.p. 691.40 la lei 10.000............................................................. 6.914.000 lei
d.- Clãdiri cu 2 etaje din zidãrie de cãrãmidã pe cadre
ºi planºee de beton armat.
m.p. 1.037,76 la lei 18.000.........................................................18.679.680 lei
e.- Clãdiri cu 2 etaje ºi mansardã, construcþie
din zidãrie de cãrãmidã ºi planºee din lemn.
m.p. 624,86 la lei 14.000............................................................. 8.753.040 lei
f.- Magazie.
m.p. 1.051 la lei 3.000................................................................ 3.154.620 lei
g.- Clãdiri vechi de zid (locuinþe).
m.p. 176,76 la lei 2.000.................................................................. 353.520 lei
h.- Depozitul de benzinã.
m.p. 37 la lei 1,500........................................................................... 55.500 lei
i.- ªopronul de lemn.
m.p. 48,75 la lei 1.000...................................................................... 48.750 lei
267
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

j.- Atenanse mici (closete)


m.p. 5,50 la lei 1.000.......................................................................... 5.500 lei
k.- Construcþii de lemn (legãturi între clãdiri)
m.p. 57,50 la lei 1.000...................................................................... 57.500 lei
Valoarea totalã a clãdirilor......................................................... 43.987.310 lei
Se scade 10% uzurã ºi amortismente......................................... 4.398.731 lei
Rãmâne valoarea clãdirilor............................. 39.588.579 lei

Recapitulaþie:

Valoarea terenului.................................... 24.072.500 lei


Valoarea clãdirilor..................................... 39.588.579 lei
Valoarea totalã a imobilului
în anul 1930.............................................. 63.661.079 lei

adicã ºasezeciºitremilioaneºasesuteºaizeciºiunamiiºaptezeciºinouã

B. Valoarea imobilului în luna august a anului 1941.


I.Terenul. Pentru motivele expuse mai sus, se poate evalua la preþul de
Lei 6.500 (ºasemiicincisute) pe metrul pãtrat, adicã:
m.p. 9.629 - la lei 6.500.................................................................62.588.500 lei

II. C l ã d i r i l e, ca la ºi capitolul precedent, sunt evaluate la metru patrat de


construcþie, avându-se în vedere felul construcþiei, dupã cum urmeazã:
a.- Clãdiri parter din zidãrie de cãrãmidã.
m.p. 740,71 la lei 22.000............................................................16.295.620 lei
b.- Clãdiri mici anexe.
m.p. 29,68 la lei 4.000.....................................................................118.720 lei
c.- Clãdiri cu etaj (locuinþe ºi birouri).
m.p. 691.40 la lei 25.000............................................................17.288.000 lei
d.- Clãdiri cu 2 etaje pe cadre ºi planºee din beton armat.
m.p. 1.037,76 la lei 50.000........................................................ 51.888.000 lei
e.- Clãdiri cu 2 etaje ºi mansardã, construcþie din zidãrie
de cãrãmidã ºi planºee din lemn.
m.p. 624,86 la lei 38.000........................................................... 23.744.680 lei
f.- Magazie, m.p. 1051 la lei 8.000................................................... 8.408.000 lei
g.- Clãdiri vechi de zid (locuinþe).
m.p. 176,76 la lei 7.000................................................................1.237.320 lei
h.- Depozitul de benzinã.
m.p. 37 la lei 4.000..........................................................................148.000 lei
i.- ªopronul de lemn.
m.p. 48,75 la lei 4.000.....................................................................195.000 lei
j.- Atenanse mici (closete)
m.p. 5,50 la lei 4.000........................................................................ 22.000 lei
k.- Construcþii de lemn (legãturi între clãdiri)
m.p. 57.50 la lei 4.000.................................................................... 230.000 lei

Valoarea clãdirilor lei total........................................................119.572.340 lei


Se scade 10% uzurã ºi amortismente........................................11.957.234 lei
Rãmâne valoarea clãdirilor........................... 107.615.106 lei

268
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Recapitulaþie

Valoarea terenului.................................................................... 62.588.500 lei


Valoarea clãdirilor................................................................... 107.616.104 lei

Valoarea totalã a imobilului


în luna august 1941.............................................. 170.203.606 lei

adicã unasutãºaptezecimilioanedouãsutetreimiiºasesuteºase lei.

Bucureºti, 23 august 1941.

Cu deosebitã stimã,
(ss) Constantin Nanescu
Profesor Arhitect
str. ªtirbey Vodã nr. 131

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

269
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 62

RAPORT DE EXPERTIZÃ

I
Lucrãri suplimentare

Prin adresele nr. 0376 din 11 iunie 1941 ºi nr. 0403 din 13 iunie 1941,
subsemnaþii:
Profesor inginer inspector general Gr.G. Stratilescu, ºi
Profesor inginer ºef Cezar D. Orãºanu, am fost desemnaþi de Comisiunea
Specialã de Apel, instituitã conform art. 7 al Decretului Lege nr. 564 din 8 martie
1941, ca experþi tehnici pentru „evaluarea liniei de cale feratã Buzãu-Nehoiaºu ºi
a întregii zestre a acestei exploatãri, în scopul determinãrii valorii acþiunilor
Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, cedatã Statului de cãtre Banca Marmorosch, Blank
& Co. în august 1944, în contul unui portofoliu de creanþe imobilizate al acestei
bãnci, preluat de Stat de la Banca Naþionalã a României.
Evaluarea urmeazã sã fie fãcutã la preþurile din 1933 ºi la preþurile de
astãzi, în ambele ipoteze þinându-se seamã de starea în care se gãseau aceste
investiþiuni în anul 1933.

Dupã ce am depus jurãmântul cerut de lege în faþa Comisiunii Speciale de


Apel, anume acela al subsemnatului inginer inspector general Gr. Stratilescu, în
audienþa din 12 iunie 1941, ºi acela al subsemnatului inginer ºef Cezar Orãºanu,
în audienþa din 13 iunie 1941, subsemnaþii am convocat, conform legii, prin
scrisori recomandate, în ziua de 20 iunie 1941, ora 10½, la locuinþa
subsemnatului inginer inspector general Grigore Stratilescu, la Calea Dorobanþi
nr. 184, Bucureºti, pãrþile interesate în cauzã ºi anume:
1/ Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanþelor, Calea Victoriei,
Bucureºti,
2/ Societatea de Cãi Ferate Buzãu-Nehoiaºu, societate anonimã, cu
sediul în Palatul Bãncii Marmorosch, Blank & Co., str. Doamnei nr. 4, Bucureºti,
3/ Banca Marmorosch, Blank & Co., Societate Anonimã, str. Doamnei nr.
4, Bucureºti,
4/ Dl. Aristide Blank, str. General Berthelot nr. 29,
5/ Dl. Nicolae Tabacovici, str. Sofia nr. 16, Bucureºti,
6/ ºi 7/ D-nele Margareta Soepkez ºi Vera Florescu, în calitate de
moºtenitoare a defunctului Richard Soepkez, la procuratorul lor, dl. Avocat Emil
Ottulescu, Calea Dorobanþi nr. 4, Bucureºti.
8/ Domnul inginer Alexandru Garvin, str. Sofia nr. 27, Bucureºti.
Recipisele Oficiului Poºtal-Griviþa sunt aici anexate la dosar.
Din persoanele citate la locul ºi ora mai sus arãtate au rãspuns:
1/ Statul Român reprezentat prin dl. Inginer Gradiu, din Oficiul de Licitaþii
al Ministerului de Finanþe,
2/ Societatea de Cãi Ferate Buzãu-Nehoiaºu, prin dl. Teodor Teodorovici,
secretarul general al societãþii,
3/ Banca Marmorosch, Blank & Co. prin dl. avocat Arþãreanu,
4/ Dl. Aristide Blank, personal,
5/ Dl. inginer Alexandru Garvin, personal.

270
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Lipsã cei citaþi ºi anume:


1/ Dl. Nicolae Tabacovici,
2/ D-na Margareta Soepkez,
3/ D-na Vera Florescu.
În prezenþa celor mai sus arãtaþi, noi, experþii, am declarat începutã
expertiza.
Au luat cuvântul domnii: Teodor Teodorovici, avocat Arþãreanu, Aristide
Blank ºi inginer Alexandru Garvin, dând diferite explicaþiuni.
Pentru documentarea noastrã, am arãtat cã vom merge în primul rând la
sediul societãþii Buzãu-Nehoiaºu, pentru consultarea planurilor documentelor
referitoare la expertizã ºi apoi, în al doilea rând, la faþa locului, pentru a examina
atât linia Buzãu-Nehoiaºu ºi zestrea ei, cât ºi a culege toate informaþiunile ce pot
servi interesului cauzei.
Pentru consemnarea cãrora am încheiat un proces-verbal semnat de toþi
cei prezenþi ºi anexat aici /anexa 8/.

II
La sediul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu în Palatul Bãncii Marmorosch, Blank
& Co. str. Doamnei nr. 4.

Neputând sã ne deplasãm la faþa locului din cauza dificultãþilor de tot felul,


care la acel moment decurgeau din starea de rãzboi a þãrii, în special dificultãþilor
de transport, precum de altfel ºi a faptului cã linia Buzãu-Nehoiaºu se gãsea
întreruptã în mai multe puncte din cauza viiturilor apei Buzãului ºi neputând fi
deci parcursã ºi examinatã în întregime, am început expertiza prin culegerea de
informaþiuni la sediul Societãþii de Cãi-Ferate Buzãu-Nehoiaºu, unde dl. Teodor
Teodorovici, secretarul general a Societãþii, ne-a pus la dispoziþie pentru
consultare:

1/ Profilul pe lung ºi
2/ Planul de situaþiuni al liniei ºi ne-a comunicat:
a) Cã nu are decât câte un singur exemplar din numitele planuri ºi, deci,
consultarea lor urmeazã sã se facã numai la sediul societãþii, având ºi d-lor
nevoie din când în când de aceleaºi planuri.
b) Cã de la 1933, datã la care se face una din evaluãrile cerute ºi pânã
astãzi, nu s-a produs nicio schimbare, nici relativ la traseu ºi nici relativ la
inventar; cã, de altfel, în ceea ce priveºte traseul liniei ºi amplasamentul staþiilor
etc., ele au rãmas aºa cum au fost construite în anul 1908.
c) Dosarele din care se puteau lua informaþiuni privitoare la modul cum a
fost fãcutã exploatarea liniei în timpul de la 1933 pânã în prezent /informaþiuni
relative la întreþinerea liniei, reviziile ºi reparaþiile locomotivelor ºi vagoanelor
etc./.

III
Raportul de expertizã al liniei-ferate Buzãu-Nehoiaºu, întocmit în anul
1925.

Ca o altã sorgintã de informaþiuni asupra trecutului liniei Buzãu-Nehoiaºu,


am folosit raportul de expertizã întocmit în 1926 de Comisiunea însãrcinatã
atunci cu expertizarea liniei, raport pe care Oficiul de Studii ºi Coordonare
Financiarã din Ministerul Finanþelor ni l-a pus la dispoziþie prin actul nr. 137.585
din 8 iunie 1941.

271
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

IV
Examinarea la faþa locului a Cãii Ferate Buzãu-Nehoiaºu ºi a
înregistrãrilor ei tehnice.
Atunci când condiþiunile de transport ºi de stare a liniei Buzãu-Nehoiaºu
înbunãtãþindu-se au permis deplasarea noastrã, ºi anume abia la 4 septembrie
a.c., ne-am transportat la faþa locului, unde am examinat în toatã întinderea ei
calea feratã Buzãu-Nehoiaºu, precum ºi toate înzestrãrile ei – staþiuni, înzestrãri
ale liniei ºi staþiunilor, ca instalaþiunile de telegraf ºi telefon, alimentãri cu apã
etc., depoul ºi atelierele pentru îngrijirea ºi reaparaþiunile materialului rulant ºi de
tracþiune etc. – ºi am cules încã ºi toate informaþiunile de care mai avea nevoie
pentru expertiza noastrã /verbale sau din acte/. Am constatat cele ce urmeazã:
1/ Calea feratã Buzãu-Nehoiaºu se gãseºte astãzi, în general, în bunã
stare – afarã doar de punctele unde ea fusese ruptã de viiturile apei Buzãului
/podul mare de la Ruºevãþ complet distrus, linia ruptã pe întinderi mici în cinci
sute puncte spre km. 60 ºi pe o lungime mai mare /de 600 m./ spre km. 69 ºi este
în curs de reparaþie peste tot – lucrãrile executându-se, de altfel, în bune
condiþiuni.
De asemenea, am constatat cã atât traseul liniei, cât ºi staþiunile ei, sunt
aceleaºi ca în trecut, în special ca în anul 1933.
2/ Exploatarea liniei a fost fãcutã dupã normele stabilite pentru cãile ferate
de aceastã categorie, cãile ferate de interes local – în special întreþinerea liniei ºi
a materialului rulant ºi de tracþiune.
3/ Materialul rulant ºi de tracþiune care era existent în 1933 este ºi azi în
fiinþã – cu excepþiunea unor achiziþiuni noi fãcute dupã 1933, precum
automotoarele, remorcile lor ºi o drezinã automotoare – pe care însã noi nu le-
am putut lua în consideraþiune, însãrcinarea noastrã ca experþi prescriindu-se sã
þinem numai de starea lucrurilor din 1933. Notãm noi cã, în afarã de vagoanele
proprietate a Societãþii de Cale Feratã Buzãu-Nehoiaºu, calea feratã Bz.-N are
încã în parcul ei de vagoane ºi 68 vagoane de marfã CFR de diferite categorii,
cedate înainte de 1933 cãii ferate Buzãu-Nehoiaºu de Cãile Ferate Române, cu
compensaþie pentru tot atâtea vagoane Buzãu-Nehoiaºu distruse sau pierdute
în timpul rãzboiului 1916-1918. De aceste vagoane aici, s-a þinut seama în
evaluãrile noastre, deºi ele nu sunt proprietate propriu-zisã ale cãii ferate Bz.-N,
pentru consideraþiunea cã ele au fost cedate ca compensaþiune pentru niºte
vagoane proprii ale sale, pierdute sau distruse într-o epocã când ele se gãseau
rechiziþionate de CFR ºi cã aceastã cedare a avut loc înainte de 1933. Evaluarea
au fãcut-o însã într-un tablou separat de celelate vagoane Bz.-N.
4/ Am constatat, în fine, cã starea lucrãrilor în atelierele ºi depoul de
locomotive ale Cãii Ferate Bz.-N este aceeaºi astãzi ca în 1933, în special în ce
priveºte maºinile-uneltele ºi instalaþiunile mecanice din ateliere. În magazia
generalã de materiale /din staþia Drãgaica/, unde sunt þinute materialele
necesare serviciilor cãii ºi unde se þine ºi inventarul lor, se gãsesc ºi azi, ca ºi în
trecut, toate materialele foarte diverse, precum ºi sculele, uneltele ºi piesele
diverse, care trebuie sã fie menþinute, pe mãsurã ce se tot consumã, necontenit
în aprovizionare suficientã pentru necesitãþile curente, în special de bunã
întreþinere ale cãii ºi înzestrãrilor ei. Am luat în consideraþiune materialele notate
în inventar în scop de a determina valoarea lor pentru 1933 ºi pentru 1941, þinând
seamã de preþurile corespunzãtoare epocilor considerate.

272
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

V
Evaluarea Cãii Ferate Buzãu-Nehoiaºu ºi a înzestrãrilor ei tehnice.
În baza celor constatate la faþa locului, ºi a informaþiunilor complementare
culese, precum s-a menþionat mai sus, am fãcut evaluarea cãii ferate Bz.-N ºi a
înzestrãrilor ei, þinând seama, cum am spus, numai de starea lucrurilor /cale ºi
investiþiuni/ din anul 1932 ºi fãcând evaluarea aºa cum ni s-a cerut, atât la
preþurile din 1933, cât ºi la preþurile de astãzi /1941/.
Evaluãrile diferitelor pãrþi ale cãii ºi a investiþiunilor /înzestrãrilor/ ei, le-am
fãcut atât pentru 1933, cât ºi pentru 1941, având în vedere, pe de o parte,
preþurile din acel an privitoare la aceste înzestrãri ºi, pe de altã parte, þinând
seamã ºi de deprecierea lor prin uzurã produsã de vechimea lor, în serviciu,
adicã pe timpul de când ele fuseserã executate ºi luate în serviciu.
Pentru stabilirea deprecierilor suferite de diferitele pãrþi ale Cãii, cu:
lucrãri diverse, ºine, traverse etc., precum ºi de diferitele înzestrãri ale ei, ca:
locomotive, vagoane, maºini-unelte etc. am urmat normele uzitate în general în
industrie ºi, în special, de cãile ferate atât strãine, cât ºi române.
Notãm aici cã preþurile adoptate de noi pentru evaluãrile privitoare la 1941
au fost aproximativ acele din ultimele luni /august, septembrie 1941/, ele
nerãmânând constante în cursul anului ºi observam cã aceste preþuri manifesta
încã o oarecare tendinþã de urcare.

VI
Rezultatele cercetãrilor ºi evaluãrile fãcute.
Rezultatele calculelor fãcute de noi pentru a stabili valoarea Cãii Ferate
Buzãu-Nehoiaºu ºi a înzestrãrilor ei, sunt indicate atât pentru 1933, cât ºi pentru
1941, în tablourile conþinute în 2 caiete /caietul nr. 1 ºi caietul nr. 2/ aici anexate,
în mod detaliat, atât constitutiv, cât ºi ca valoare a diferitelor categorii de lucrãri
sau înzestrãri ºi anume:
1/ Evaluarea cãii, cifra ºi suprastructura ei, cu staþiunile ei ºi cu
instalaþiunile de pe cale ºi din staþiuni, este arãtatã în caietul nr. 1 ºi se rezumã
precum urmeazã.
Pentru 1933 Pentru 1941
I. Terasamante..........................11.637.003 29.092.251
II. Lucrãri de artã.......................21.272.254 72.201.775
III. Apãrãri ºi consolidãri.............10.913.607 27.284.020
IV. Clãdiri....................................20.658.761 51.345.845
V. Material de cale.....................47.620.781 117.405.878
VI. Pozã ºi balastare...................19.201.845 47.961.809
VII. Lucrãri ºi accesorii cãi.............4.800.512 12.001.280
VIII. Alimentãri cu apã....................... 605.996 1.514.997
IX. Exploatãri.............................. 10.584.197 21.937.063

Total 147.345.066 380.744.918


2/ Evaluarea materialului rulant ºi de tracþiune /vagoane ºi locomotive/, a
maºinilor-unelte ºi instalaþiunilor mecanice din ateliere, precum ºi a materialelor
de aprovizionare din magazie, sunt arãtate în caietul nr. 2, aici anexat, în 23
tablouri /30 file/, cu un total indicat în tabloul nr. 23, sub titlul „Recapitulaþiunea
Generalã a materialului rulant ºi de tracþiune maºini-unelte ºi instalaþiuni
mecanice din ateliere ºi materiale de aprivizionare din magazie a Cãii ferate Bz.-
N în fiinþã la începutul anului 1932”, ºi care se rezumã precum urmeazã:
273
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Pentru 1933 Pentru 1941


I. Material Rulant ºi de Tracþiune.............27.322.074 255.757.712
II. Maºini-Unelte ºi Instalaþiuni
mecanice în Ateliere..............................1.307.000 2.548.000
III. Materiale de Aprovizionare................... 5.503.100 13.832.000

Total 34.132.174 72.137.712


În rezumat, rezultã deci pentru întreaga cale feratã Bz.-N cu investiþiunile
ei, în starea în care se gãseau în 1933, prin însumarea cifrelor de mai sus:

Pentru 1933 Pentru 1941


1. Calea propriu-zisã
/Caiet. No. 1/.....................................147.345.066 380.744.918
2. Material rulant,etc.
/Caiet. No. 2/.......................................34.132.174 72.137.712

Total general 181.477.240 452.882.630

Adicã, în total general, evaluarea Cãii Ferate Bz.-N, cu investiþiile ei, în


starea în care se gãsea în 1933, este:
Pentru 1933: Lei 181.477.240 ºi
Pentru 1941: Lei 452.882.730.
Acesta fiind rezultatul cercetãrilor noastre, am încheiat prezentul raport
de expertizã.
Bucureºti, octombrie 1941.

Experþi,
(ss) prof. Ing. Stratilescu
(ss) prof. Ing. Al. Orãºanu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

274
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 63

TABLOUL
recapitulativ al diferenþelor de preþuri în minus constatate
în Raportul de Expertizã Tehnicã a liniei ferate Buzãu-Nehoiaºu,
întocmit de d-nii prof. Ing. Gr. Stratilescu ºi prof. Ing. Cezar Orãºanu

Diferenþa

În Caietul I anexat la Raport 91.488.465 Lei

Terasamente, ºine, material de


legãturi, traverse, exproprieri

În Caietul II anexat la Raport

Vagoane 8.449.990
” 3.068.860 11.518.250 Lei

Diferenþa totalã 103.006.715 Lei


------------------------

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

275
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

AD ANEXA NR. 63
CAIETUL I

Teren, linie, clãdiri ºi diverse instalaþii

Diferenþa
Preþ în expertizã Preþ real între preþul Observaþiuni
Obiect Cantitãþi
real ºi preþul
Unitar Real Unitar Total expertizei

Terasamente 378.900,100
m.c. 75 29.092.251 100 38.790.010 9.697.759

ªine 4.064.227
Kg. 21,25 86.364.824 27,40 112.579.088 26.214.264 Preþul la Contractul
Regiei Autonome C.F.R.
No. 81.510 din 26 aprilie
1941, încheiat cu firma
Otto Wolf din Germania,
de 35.000 tone, este de
27.71 lei/Kg.
Material 10% din ºine
mãrunt adicã 21,25 8.636.482 33 lei/Kg. 23.584.662 23.948.180 Greºit apreciat 10% din
406.423 Kg. cantit. ºinelor. CFR
greºit apreciazã între 20 ºi 30%
trebuie socotit dec în medie 24% aºa
24% din ºine cum a comandat la
adicã 26 aprilie 1941. Contr.
987.414 Kg. No. 81.510 din 26.IV/41
încheiat cu firma Otto
Wolf din Germania.
Preþul variazã la
materialul mãrunt între
29,24 ºi 40 lei/Kg. Deci,
o medie de 33 lei/Kg.

Traverse bune 35.145 176 6.185.520 300 10.543.500


s. bune 35.144 98 3.092.672 150 5.271.750 7.626.553 O traversã de stejar
rele 35.145 44 1.546.380 75 2.635.875 categ. III-a costã pe
CFR 300 lei/buc.
Total: 10.824.572 18.451.125

Exproprieri 17.539.047 41.540.756 24.001.709 Greºit apreciat preþul


la de 2 ori preþul din
1933, trebuie socotit
la cel puþin de patru
ori acest preþ.

Diferenþã în minus la expertizã...........................................91.488.465 lei

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

276
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

AD ANEXA NR. 63

C A I E T U L II

Vagoane cedate de CFR

În expertizã Preþul total


Tipul Nr. Diferenþa între
Preþul Valoare Proporþia Preþul real real socotit
vagonului vag. Preþul preþul real ºi
unitar totalã deprecierii în 1941 cu
total expertizã
1941 apreciatã depreciere

[...] 24 442.000 10.776.000 4.314.243 0,40 540.000 5.184.000 [...]

[...] 22 594.700 11.103.400 5.080.562 0,46 510.000 6.173.200 1.112.645

[...] 12 401.800 4.821.600 1.926.640 0,40 485.000 2.328.000 [...]

[...] 3 443.100 1.529.300 567.168 0,43 530.000 683.700 116.532

[...] 1 443.100 443.100 177.240 0,40 530.000 212.000 34.760

1 510.300 1.020.600 408.240 0,40 620.000 476.000 87.760

3 486.600 1.434.400 574.540 0,40 850.000 1.020.000 443.640


-----------------------------------
Total Lei 3.058.260

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

277
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

AD ANEXA NR. 63

C A I E T U L II

Vagoane Proprietatea Bãncii

În expertizã Preþul total Diferenþa între


Tipul Nr. Valoare Preþul unitar Proporþia real socotit preþul real depr.
vagonului vag. Preþul Preþul real în 1941 depr.
totalã în coef. de ºi cel din
unitar total 1941
apreciatã depreciere expertizã

Persoane
A. cl. I ºi
B. II-a 4 1.717.800 6.671.200 2.748.480 2.200.000 0,40 3.520.000 771.520

Co.cl.3 8 1.399.200 11.193.600 4.477.440 1.900.000 0,40 6.080.000 1.602.560

Dp. bagaje 3 1.255.200 2.510.400 1.004.160 1.600.000 0,40 1.280.000 275.840

Marfã
G. cu frânã 7 600.000 4.200.000 1.681.680 850.000 0,40 2.380.000 698.310
G. fãrã frânã 9 525.700 4.731.300 1.892.320 650.000 0,40 2.340.000 447.680
K. cu frânã 7 536.900 3.758.300 1.503.320 650.000 0,40 1.820.000 316.680
K. fãrã frânã 16 466.900 7.470.400 2.988.160 570.000 0,40 3.762.000 773.840
Kn. cu frânã 6 462.000 2.772.000 1.108.500 560.000 0,40 1.344.000 235.200
Kn. fãrã frânã 19 415.000 7.885.000 3.154.760 530.000 0,40 4.028.000 873.240
Knb cu frânã 5 535.500 2.677.500 1.071.000 640.000 0,40 1.280.000 209.000
Knb fãrã frânã 7 474.600 3.322.200 1.328.880 590.000 0,40 1.652.000 323.120
Le. cu frânã 5 443.100 2.215.500 686.200 540.000 0,40 1.280.000 393.800
Ls. fãrã frânã 7 406.000 2.142.000 1.136.800 500.000 0,40 1.400.000 263.200
L cu frânã 8 556.000 4.448.000 1.780.000 680.040 0,40 2.176.000 396.000
L fãrã frânã 20 525.000 10.500.000 4.200.000 640.000 0,40 5.120.000 920.000
-----------------------------------
Total Lei 8.449.990

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

278
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 64

RAPORT DE EXPERTIZÃ

Domnule Preºedinte,

Cu adresa nr. 402 din 15 iulie a.c. a Ministerului de Finanþe, Oficiul de


Studii ºi Coordonare Financiarã, mi s-a adus la cunoºtinþã cã, în ºedinþa din 12
iulie a.c., Comisiunea Specialã de Apel, instituitã conform art. 7 al decretului-lege
nr. 584/1941, m-a desemnat ca expert contabil, pentru ca pe baza lucrãrilor de
evaluare a liniei de cale feratã Buzãu-Nehoiaºu ºi a întregii zestre a exploatãrii, a
cãrei expertizã a fost încredinþatã d-lor prof. Ing. Gr. Stratilescu ºi Cezar
Orãºanu, sã stabilesc valoarea unei acþiuni a Soc. Buzãu-Nehoiaºu la data de 31
august 1933 ºi 31 august 1941, þinând seama ºi de celãlalt activ al Societãþii ºi de
pasivul ei, aceasta la data de 31 august 1933 ºi 1941.
În executarea misiunii ce mi s-a dat, dupã ce am depus legiuitul jurãmânt,
dupã ce am citat pãrþile în litigiu pentru a-ºi expune fiecare punctul de vedere,
aceasta pentru o completã lãmurire a problemelor ce fac obiectul acestei
expertize, am procedat la examinarea materialului necesar ce mi s-a pus la
dispoziþie, la cerere, de pãrþile în cauzã.
Menþionez cã, în examinarea ce am fãcut-o, am luat ca bazã bilanþul
susmenþionatei societãþi încheiat la data de 31 decembrie 1933, întrucât, în
intervalul de la 1 septembrie-31 decembrie 1933, nu a intervenit nicio modificare
esenþialã în structura patrimoniului sãu, cifra investiþiilor, ce reprezintã postul cel
mai important din activ, fiind acela la 31 august 1933, cifrã ce s-a menþinut ca
stare pânã în anul 1940, când a suferit o majorare de Lei 16.247.360,
reprezentând valoarea a trei automotoare „Malaxa”, procurate de societate în
cursul acestui an.
Din examinarea scriptelor la data de 31 decembrie 1933, am constatat
urmãtoarea situaþie patrimonialã:

ACTI V
-------------
Linie feratã, clãdiri ºi investiþiuni........34.918.826 Lei
Materiale diverse....................................780.660 Lei
Cassa Generalã a Staþiunilor...............3.192.574 Lei
Disponibil la Bãnci................................1.385.070 Lei
Obligaþiuni rãscumpãrate........................205.500 Lei
Debitori diverºi.....................................3.988.127 Lei
Garanþii diverse.......................................407.715 Lei 44.878.472
-----------------

P AS I V
-------------
Capital..................................................6.000.000 Lei
Obligaþiuni în circulaþie.........................4.725.000 Lei
Fond de rezervã statutar.........................300.000 Lei
Fond de amortisment...........................3.249.927 Lei
Creditori diverºi..................................30.603.545 Lei 44.878.472
-----------------
279
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Posturile mai importante din Activ ºi Pasiv, ºi anume: postul debitori din
Activ ºi postul creditori din Pasiv, le-am dezvoltat în tablourile anexate
prezentului raport, pentru a se putea vedea cu uºurinþã componenþa ºi implicit
lichiditatea ºi exigibilitatea fiecãrui element component, în vederea stabilirii unei
cât mai reale situaþii care sã ne ducã la concluzii cât mai juste.
Trecând peste postul investiþiilor ºi al materialelor asupra cãrora vom
reveni în legãturã cu concluziile raportului celorlalþi domni experþi privind
evaluarea acestora, sunt necesare câteva sumare consideraþiuni asupra
celorlalte posturi din Activ.

Posturile „Cassa Generalã a staþiunilor”, „disponibil la bãnci”, „obligaþiuni


rãscumpãrate” ºi „garanþii diverse” nu pot suferi o discuþiune, întrucât toate
aceste posturi reprezintã elemente de Activ lichide, ºi deci de luat în considerare
ca atare în concluziile pe care le urmãrim.
Stãruim un moment asupra postului „debitori diverºi”, care figureazã în
Activ cu suma de Lei 3.988.127, pentru a vedea în ce mãsurã acest post poate
suferi unele modificãri, în funcþie de lichiditatea elementelor ce-l compun.
Din examinarea tabloului anexat /tabloul 1/, constatãm cã majoritatea
debitorilor care figureazã cu sumele cele mai mare sunt diverse ministere ºi
autoritãþi de Stat pentru transporturi creditate, celelalte posturi provenind din
operaþiuni curente cu un caracter sigur de lichiditate. Considerând, deci, debitele
diverselor autoritãþi de Stat ca realizabile integral, având în vedere caracterul de
permanenþã al acestora ºi titlurile sigure de creanþã, suma de Lei 3.988.127, cu
cât figureazã debitorii societãþii în Activul bilanþului sãu, o putem considera ca
lichidã în calculele ce urmeazã a le face în vederea stabilirii valorii unei acþiuni.
Din examinarea listei debitorilor întocmitã la 31 decembrie 1933, în
comparaþie cu lista debitorilor întocmitã la 31 decembrie 1940 /tabloul 2/, se
constatã cã debitorii ce au figurat la 31 decembrie 1933, rezultând din operaþiuni
singulare, s-au lichidat între timp ceilalþi debitori, respectiv diferitele instituþii de
Stat care au relaþii permanente de cont cu Societatea Buzãu-Nehoiaºu, continua
a figura atât în lista din 1933, cât ºi în lista din 1940, bineînþeles cu solduri ce au
rezultat, la acele date, din operaþiunile curente, ceea ce demonstreazã justeþea
punctului nostru de vedere de a considera debitorii existenþi la 31 decembrie
1933, cu un Activ integral realizabil.
De la Pasiv, singurul post ce suferã discuþiune este postul „creditori
diverºi” /tabloul 1/, care figureazã cu o sumã de Lei 30.603.545 ºi care, pe conturi
mai importante, se prezintã dupã cum urmeazã:

Serviciul cupoanelor ºi obligaþiunilor.........14.358.380 Lei


CFR trafic de tranzit....................................8.970.804 Lei
Cassa de Pensii, Credit ºi ajutor..................6.046.930 Lei
Diverºi creditori............................................1.227.431 Lei
Total 30.603.545 Lei
--------------------------------
Dupã cum reiese din situaþia de mai sus, postul cel mai important – în
afarã de „CFR trafic de tranzit”, care reprezintã operaþiuni de cont curent ºi
„Cassa de Pensi, Credit ºi Ajutor”, ce-ºi gãseºte explicaþia prin prelevãrile din
fondul sus-zisei casse de la CEC pentru nevoile temporare ale societãþii,
prelevãri ce s-au rambursat, de altfel, în cursul anului 1934 – este „Serviciul
cupoanelor ºi obligaþiunilor”, cu suma de Lei 14.358.380.
280
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

O sumã atât de mare poate surprinde la prima vedere, dar ea îºi gãseºte
explicaþia în numãrul mare de cupoane exigibile ºi neplãtite la data de
31.12.1933 ºi prin numãrul obligaþiunilor ieºite la sorþi ºi nerambursate la
aceastã datã, pe de o parte, iar, pe de altã parte, prin calcularea francilor
francezi, în care sunt exprimate aceste valori, la un curs mai ridicat decât 1
Frs.fr.=1 leu, egalitate ce se aplicã în plata acestor valori.
Prin aceastã operaþiune, Societatea a înþeles sã-ºi constituie o rezervã de
cca. 7-8 milioane lei, pentru acoperirea unei eventuale diferenþe ce ar rezulta la
plata obligaþiunilor, ce apar în Pasiv cu suma de Lei 4.725.000.
În vederea acestei eventualitãþi, am considerat cã nu este cazul sã
diminuez suma de Lei 14.358.380, reprezentând Serviciul cupoanelor ºi
obligaþiunilor, cu rezerva de mai sus, pentru a nu determina, prin aceastã
diminuare, o mãrire a activului ºi, implicit, a valorii unei acþiuni, în raport cu
aceastã mãrire.
Cu aceste consideraþiuni asupra posturilor din Pasivul bilanþului încheiat
la 31.12.1933 ºi din cercetãrile fãcute în scripte, au ajuns la constatarea cã
postul „creditori diverºi” ce figureazã cu suma de Lei 30.603.545 reprezintã un
pasiv exigibil, ºi deci, de luat ca atare în calculele ce le urmãrim.
Ca o consideraþiune de ordin general asupra bilanþului Societãþii Buzãu-
Nehoiaºu, încheiat la 31 decembrie 1933, de Lei 44.932.229, ºi creditorii
Societãþii ce figureazã în Pasiv cu suma de Lei 30.603.545, ceea ce ar putea sã
facã sã se presupunã cã situaþia Societãþii este mult prea angajatã.
Este evident numai o aparenþã ce rezultã din cifrele din bilanþ, în care
Activul Societãþii, în speþã investiþiile ºi materiale de exploatare /tablou 3/, sunt
înregistrate cu sume mult sub valoarea lor realã, respectiv cu valoarea lor
antebelicã, dupã cum demonstreazã raportul d-lor experþi tehnici, ce au fãcut
evaluarea la data de mai sus ºi la data de 31 august 1941.
Cu aceastã situaþie ºi luând în considerare valoarea investiþiilor ºi
materialelor de exploatare stabilitã de d-nii experþi tehnici în 1933, datele
problemei, pe care le luãm în considerare pentru a stabili valoarea unei acþiuni în
1933, sunt urmãtoarele:

LA ACTIV
Linia feratã propriu-zisã, maºini, instalaþiuni,
ateliere ºi materiale de aprovizionare.............. 181.477.240 Lei
Cassa Generalã a Staþiilor................................... 3.192.574 Lei
Disponibil în bãnci................................................ 1.385.070 Lei
Obligaþiuni rãscumpãrate........................................ 205.500 Lei
Debitori diverºi..................................................... 3.988.127 Lei
Garanþii diverse....................................................... 407.715 Lei
Total Lei 190.656.226 Lei
------------------------------------
LA PASIV
Luând numai Pasivul real cu excluderea capitalului ºi a
fondurilor / fondul de rezerve statutar ºi fondul de
amortisment / ºi anume:
Obligaþiuni în circulaþie.........................................4.725.000 Lei
ºi Creditori diverºi.............................................36.602.545 Lei
--------------------------
obþinem un total de............. Lei 35.328.545 Lei
---------------------------------------------------------------
281
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Calculând diferenþa între Activ ºi Pasiv, stabilitã conform celor de mai sus,
se obþine suma de Lei 155.327.681, care reprezintã Activul net real la data de
mai sus, în funcþie de care am stabilit valoarea unei acþiuni.
Împãrþind, deci, suma de Lei 155.327.681 la 12.000 acþiuni emise la
înfiinþarea Societãþii Buzãu-Nehoiaºu în anul 1909, rezultã cã valoarea unei
acþiuni, în 1933, se ridicã la suma de Lei 12.945, faþã de valoarea ei nominalã de
Lei 600, care, fiind din 1909, trebuie consideratã ca exprimatã în lei aur.
Luând în considerare evaluarea inventarului stabilit de d-nii experþi tehnici
în 1941, de Lei 452.882.630, precum ºi celelalte elemente din Activ ºi Pasiv la
data de mai sus /respectiv la data de 31.12.1940, data ultimului bilanþ încheiat de
Societate /dupã aceleaºi criterii ca ºi în 1933 ºi anume:

LA ACTIV

Linia feratã propriu-zisã, maºini, instalaþiuni,


ateliere ºi materiale de aprovizionare.............. 452.882.630 Lei
Cassa Generalã a Staþiilor..... ............................. 3.031.378 Lei
Disponibil în CEC.............. .................................. 6.513.471 Lei
Garanþii diverse......................................................... 88.574 Lei
Efecte publice în depozit.......................................1.745.030 Lei
Debitori diverºi...................................................... 7.887.217 Lei 472.147.300
----------------------

LA PASIV

Obligaþiuni în circulaþie..........................................3.301.700 Lei


Creditori diverºi...................................................27.119.479 Lei 30.420.921
-----------------------------------------
Se obþine un Activ net real de................................. Lei 441.726.271
-------------------------------------------------------------------------------------------

Împãrþind acest Activ social de 441.726.371 lei la 12.000 acþiuni, rezultã


cã valoarea unei acþiuni în 1941 se ridicã la suma de Lei 36.800, faþã de valoarea
ei nominalã de 500 lei aur ºi faþã de valoarea ei din 1933, de Lei 12.945, stabilit
conform celor de mai sus.
Prin stabilirea valorii unei acþiuni în funcþie de evaluarea inventarului
fãcutã de d-nii experþi tehnici în 1933 ºi în 1941, ºi de celelalte elemente active ºi
pasive ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, constatate la aceleaºi date, conform
expunerii de mai sus, rãspunzând misiunii ce mi s-a încredinþat – am onoarea a
depune prezentul raport de expertizã.
Nu pot încheia, totuºi, acest raport, fãrã a nu lua în considerare un fapt a
cãrei importanþã nu poate fi trecutã cu vederea ºi care are o strânsã legãturã cu
problema ce mi s-a dat spre rezolvare.
Societãþile anonime sunt creaþiuni care au luat naºtere în viaþa economicã
modernã din nevoia concentrãrii de capitaluri din rândul micilor deþinãtori de
economii, pentru a pune în valoare imensele surse de bogãþii ale unor teritorii
noi, pe de o parte, iar, pe de altã parte, a valorifica numeroasele invenþiuni în
domeniul tehnic, operaþiuni pe care individul izolat ar fi fost incapabil sã le
realizeze.
În aceste societãþi anonime, indiferent de natura ºi de scopul pe care-l
urmãresc, capitalul este fracþionat într-un numãr mai mare sau mai mic de
acþiuni, care reprezintã cota parte din capitalul subscris de acþionar ºi care-i dã
282
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

dreptul sã ia parte la conducerea societãþii, prin votul pe care-l are în adunãrile


generale, ºi în plus sã i se atribuie, din beneficiile realizate sau pierderile
încercate de societate, o cotã parte variabilã în funcþie de numãrul de acþiuni
subscrise.
Reprezentarea capitalului sub forma acþiunii, de cele mai multe ori la
purtãtor, a determinat o circulaþie extrem de simplã ºi de uºoarã a dreptului de
proprietate ºi, implicit, a dreptului de dispoziþie în conducerea afacerilor acestor
societãþi anonime.
Acest fapt a contribuit într-o largã mãsurã la concentrarea acþiunilor în
mâinile capitaliºtilor ce aveau interese în conducerea societãþilor anonime,
întrucât prin deþinerea majoritãþii acþiunilor îºi asigurau un cuvânt hotãrâtor, un
drept de comandã asupra micilor acþionari ºi, în plus, puteau beneficia de o primã
faþã de acþiunile izolate, în cazul negocierii acestora în bloc.
În lumina acestor consideraþiuni, este indicutabil faptul cã deþinãtorul
majoritãþii acþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu îºi avea asiguratã o situaþie
privilegiatã faþã de micii acþionari, situaþie pe care ºi-ar fi valorificat-o mai ales în
ipoteza rãscumpãrãrii acestei linii ferate de cãtre Stat, datã fiind importanþa ei
economicã ºi stategicã.
Dacã este indiscutabil faptul cã stocul majoritar de acþiuni ar fi fãcut
asupra acþiunilor deþinute de micii acþionari, este tot atât de indiscutabilã
greutatea de a aprecia cuantumul acestei prime virtuale.
Dacã apreciez la 1/3 aceastã primã, cred cã sunt în notã justã a realitãþii.
Traspunând în cifre aceastã ipotezã, rezultã cã valoarea unei acþiuni din
stocul majoritar /6.184 acþiuni din totalul de 12.000/ s-ar ridica la suma de cca.
17.250 Lei în 1933, corespunzãtoare unui Activ de cca. Lei 106.000.000 din
totalul de 155.327.681 lei, ºi la suma de cca. 49.000 lei în 1941, corespunzãtoare
unui Activ de cca. 303 milioane lei din totalul de 441.726.371 lei, totaluri rezultate
din calculele de mai sus.
Cu aceastã ipotezã, ce rãmâne la suverana apreciere a onor. Comisiuni,
închei raportul de expertizã contabilã în litigiul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu.

(ss) expert contabil C. Dinulescu

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

283
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 65

„Monitorul Oficial” nr. 192 din 22 august 1934

Extras din
ACORD

privitor la reglementarea anumitor chestiuni anexe în suspensie între


Statul Român ºi purtãtori
Art.1
Guvernul Român se angajeazã sã lichideze pe cale de schimb contra
obligaþiuni de consolidare 4½% ale Regatului României, cu folosinþã de la 1
noiembrie 1934, potrivit modalitãþii prevãzute mai jos:
1. Cota parte a capitalului ºi a cupoanelor scãzute posterior datei de 2
ianuarie 1919 ºi anterioare celei de 1 ianuarie 1935, care incumbã României, în
virtutea tratatelor de pace în împrumuturile gajate aici arãtate.
Împrumut 4% 1897 „Temes-Begethal NassorregulierungsGesellschaft”;
Rentra ungarã 3½ 1897;
Împrumutul 4% 1894 /a treia emisiune/ al Societãþii de Cale Feratã
Lemberg-Cernãuþi-Iaºi.
2. Capitalul obligaþiunilor împrumutului 4½ 1913 al Societãþii Cãii Ferate
Akkerman ºi cupoanele scãzute asupra acestor obligaþiuni de la 1 aprilie 1918
inclusiv, la 1 octombrie 1934 inclusiv.
3. Capitalul obligaþiunilor Împrumutului 5% 1909 al Societãþii de Cale
Feratã Buzãu-Nehoiaºu ºi cupoanele neprescrise la 1 noiembrie 1916, scãzute
asupra acestor obligaþiuni pânã la 1 noiembrie 1934 inclusiv.
Obligaþiunile de consolidare care vor fi emise în vederea lichidãrii
prevãzute în prezentul articol se vor bucura, în toate privinþele, de aceleaºi
drepturi ca ºi obligaþiunile de consolidare care vor fi emise pentru lichidarea
soldului cupoanelor împrumuturilor externe ale Statului român scãzute între 1
octombrie 1933 ºi 31 martie 1934.

Art. 3

Valoarea de schimb aplicabilã Împrumutului 4½% 1913 al Societãþii de


Cale Feratã Akkerman ºi Împrumutului 5% 1909 al Societãþii de Cale Feratã
Buzãu-Nehoiaºu, va fi de 100 Frs.fr., astfel cum sunt în definiþia de cãtre legea
din 25 iunie 1928, pentru 100 Frs.fr. /valoare nominalã/ în ce priveºte capitalul, ºi
de 50 Frs.fr., astfel cum sunt definiþi de cãtre legea monetarã din 25 iunie 1928,
pentru 100 Frs.fr. /valoare nominalã/, în ce priveºte cupoanele.

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

284
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 66

NOTÃ
asupra acþiunilor SAR de Telefoane

Capital conform bilanþului de la 31.XII.1940 (publicat în Lei 1.650.000.000


Mon. Of. No. ... /941) repartizat în 1.650.000 acþiuni
lei 1.000 val. nom.

Rezerve conform bilanþului de la 31.XII.1940 3.107.315


468.874.691
[...]
17.187.743

Rest beneficiu trecut la rezerve [...]


992.678.475

Se scoate postul de rezerve destinat acoperirii


pierderilor din teritoriile evacuate 485.604.984 Lei 507.071.491
Total Lei 8.157.071.491

Deoarece capitalului plus rezervele în casã de


lei 2.157.071.491 corespunde desigur ca activ real de
egalã valoare, rezultã, repartizând aceastã sumã la
numãrul acþiunilor de 1.650.000 bucãþi, cã:
Valoarea realã a unei acþiuni de Nom. lei 1.000
este de..................................................................Lei 1.300

Cursul unei acþiuni la bursã la 8 ianuarie 1941, conf.


Cotei Bursei din Mon. Of. no. 7, part. II-a, din 9.I.1941,
pag. 204...................................................................Lei 840

Cursul pachetului majoritar vândut Bãncii Naþionale la


8.Ian.1941 a fost de 7 Dolari, ceea ce face:
a) pe cursul oficial de lei 217.97
cf. Mon. Of. din 9.I.1941, pag. 204.....................Lei 1.525
b) pe cursul cu care BNR a pus la dispoziþie dolari
în cazuri similare, pentru cumpãrarea acþiunilor
Socomet sau Socotub de la un holding elveþian,
de circa 360 lei..................................................Lei 2.520

c) iar pe cursul real al dolarului de la 8 ianuarie 1941


de circa 1.000 lei...............................................Lei 7.000

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã
285
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 67

TABLOUL GENERAL
al lichidãrii portofoliilor preluate de Stat
de la Banca Marmorosch, Blank & Co.

Bunurile
primite
Rest de platã în platã pe
Reduceri eºalonat pe valoarea
Reduceri baza Legii de actualã
Tranºa

conven-
Portofoliul Conversiune /1941/ conf. Diferenþa
Încasãri legale prin þionale Total
finalã
preluat Conversiune aprobate de sau a expertizelor
Comisie convenþiilor ordonate de
aprobate de Onor.
Comisie Comisia
de Apel

I 300.000.000 13.322.653 13.322.653 68.833.532 23.474.814 426.000.000 570.438.554 + 270.438.554

II 600.000.000 1.421.086
x/
1.150.000

2.571.086 3.190.000 5.761.086 - 594.238.914

III 108.335.241 10.026.612 7.368.930 33.277.409 38.249.914 303.000.000 391.922.145 + 283.586.904

1.008.335.241 26.920.351 46.176.475 105.300.941 61.714.028 729.000.000 968.121.785 - 40.213.456

Observaþiuni:
x/ Suma de 1.150.000 s-a încasat ulterior datei Raportului
Comisiei de Anchetã, ºi anume în Iulie 1941 din vânzarea
a 2.300 acþiuni Fichet ale Bãncii Industriale pe baza
aprobãrii Onor. Comisiei de Apel, ºi aceastã sumã a fost
vãrsatã la BNR cu chitanþa nr. 2.327 din 31 Iulie 1941
/Anexa No. 68/

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

286
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

ANEXA NR. 68

BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI Nr. ...


CHITANÞA Bucureºti,31 iulie 1941
Serviciul Portofoliului de Stat
Secþia

Încasat de la Banca Industrialã

din Loco., str. Mauriciu Blank


nr. 4
prin dl. ...
conform specificaþiei de mai
jos

Suma Explicaþia

1.150.000 prezentând vãrsãmântul în contul


datoriei prin Banca Marmorosch, Blank & Co., circa 600 milioane în baza
avizului nr. 22 din 13 iunie 1941 al Comisiunii Speciale de pe lângã
Ministerul de Finanþe, conform decretului-lege nr. 584/1941.

Total Lei 1.150.000 (adicã unmilionunasutãcincizecimiilei)

Inspector, Control,
(ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

Banca Naþionalã a României,


(ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

verificat dupã încasare,


(ss) Indescifrabil

pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã

287
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

288
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL III

PROCESE-VERBALE
ALE ªEDINÞELOR
CONSILIULUI DE ADMINISTRAÞIE
AL BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
1924-1940, 1945-1948

PROCESE-VERBALE
ALE ADMINISTRATORULUI UNIC
AL BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
1941-1942, 1945

289
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

290
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

LISTA DOCUMENTELOR

1. 06 februarie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.


2. 01 aprilie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
3. 16 octombrie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
4. 01 decembrie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
5. 26 ianuarie 1925. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
6. 07 februarie 1925. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
7. 17 octombrie 1925. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
8. 19 noiembrie 1925. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
9. 23 ianuarie 1926. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
10. 01 februarie 1926. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
11. 18 noiembrie 1926. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
12. 25 noiembrie 1926. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
13. 29 ianuarie 1927. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
14. 26 februarie 1927. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
15. 07 aprilie 1927. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
16. 08 iulie 1927. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
17. 30 noiembrie 1927. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
18. 07 februarie 1928. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
19. 06 martie 1928. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
20. 17 decembrie 1928. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
21. februarie 1929. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
22. 31 octombrie 1929. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
23. 27 noiembrie 1929. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
24. 05 decembrie 1929. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
25. 03 martie 1930. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
26. 03 februarie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
27. 21 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
28. 25 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
29. 26 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
30. 29 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
31. 02 noiembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
32. 05 noiembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
33. 09 noiembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
34. 23 noiembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
35. 03 decembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
36. 11 decembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
37. 23 decembrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
38. 04 ianuarie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
39. 25 ianuarie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
40. 16 februarie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
41. 10 martie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
42. 28 iunie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
43. 02 septembrie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de
Administraþie.
44. 18 noiembrie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
45. 22 martie 1933. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
46. 13 aprilie 1933. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
47. 22 iunie 1933. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
291
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

48. 02 aprilie 1934. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.


49. 14 mai 1934. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
50. 23 noiembrie 1934. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
51. 05 aprilie 1935. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
52. 24 aprilie 1935. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
53. 16 mai 1935. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
54. 18 septembrie 1935. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de
Administraþie.
55. 09 decembrie 1935. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
56. 15 februarie 1936. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
57. 29 februarie 1936. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
58. 30 aprilie 1936. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
59. 06 noiembrie 1936. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
60. 10 februarie 1937. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
61. 26 iunie 1937. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
62. 22 iulie 1937. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
63. 10 decembrie 1937. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
64. 14 ianuarie 1938. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
65. 11 aprilie 1938. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
66. 16 iulie 1938. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
67. 09 decembrie 1938. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
68. 10 februarie 1939. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
69. 27 iunie 1939. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
70. 18 octombrie 1939. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
71. 26 februarie 1940. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
72. 26 martie 1940. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
73. 28 mai 1940. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
74. 24 iulie 1940. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
75. 22 octombrie 1940. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
76. 29 aprilie 1941. Proces-verbal al administratorului unic.
77. 29 aprilie 1941, bis. Proces-verbal al administratorului unic.
78. 12 iulie 1941. Proces-verbal al administratorului unic.
79. 10 noiembrie 1941. Proces-verbal al administratorului unic.
80. 14 noiembrie 1941. Proces-verbal al administratorului unic.
81. 09 februarie 1942. Proces-verbal al administratorului unic.
82. 10 martie 1942. Proces-verbal al administratorului unic.
83. 12 martie 1942. Proces-verbal al administratorului unic.
84. 04 octombrie 1942. Proces-verbal al administratorului unic.
85. 10 octombrie 1945. Proces-verbal al administratorului unic.
86. 12 octombrie 1945. Proces-verbal al administratorului unic.
87. 14 noiembrie 1945. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
88. 21 noiembrie 1945. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
89. 15 ianuarie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
90. 27 februarie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
91. 05 aprilie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
92. 25 aprilie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
93. 03 iunie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
94. 12 iulie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
95. 07 noiembrie 1946. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
96. 18 ianuarie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
97. 14 februarie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
292
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

98. 26 martie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.


99. 31 martie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
100. 19 aprilie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
101. 21 mai 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
102. 30 iunie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
103. 04 iulie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
104. 11 iulie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
105. 25 august 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
106. 22 octombrie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de
Administraþie.
107. 14 februarie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
108. 30 martie 1948. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
109. 11 mai 1948. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
110. 27 mai 1948. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
111. 03 iulie 1948. Proces-verbal de predare-primire a patrimoniului ºi
administraþiei.
112. 19 august 1948. Decizie a lichidatorului Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

293
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

294
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Proces-verbal
ªedinþa Consiliului de Administraþiune
din 6 februarie 1924

Prezenþi domnii: Mauriciu Blank, Constantin Argetoianu, Aristide Blank,


Ioan Boambã, Grigore Iunian, Simon Rosental, Mihail Seulescu, Richard
Soepkez, Toma Stelian ºi Alexandru Vaida-Voevod.
Reprezentat domnul Deºliu prin domnul Ioan Boambã.
Au mai luat parte la ºedinþã ºi domnii cenzori: G.G. Duca, G. Kapri ºi Chr.
Staicovici.

ªedinþa se deschide sub preºedinþia domnului Mauriciu Blank,


vicepreºedintele Consiliului. Domnia sa rezumã deciziunile luate de cãtre
Comitetul de Direcþiune în ºedinþa sa care a precedat, în aceeaºi zi, aceastã
ºedinþã, ºi Consiliul ia act de cele comunicate.
Dupã propunerea domnului Mauriciu Blank, Consiliul înainteazã pe Henri
H. Haralamb, actual subdirector al Sucursalei din Arad, ca director al aceleiaºi
sucursale, pe domnul I. Wechsler, actual procurist al sucursalei ºi al agenþiei din
Galaþi, îl înainteazã ca subdirector al aceleiaºi sucursale ºi agenþii, iar pe domnul
I. Kelemen îl numeºte procurist la Sucursala din Oradea Mare. Toþi aceºtia cu
dreptul de semnãturã a firmei sociale prevãzut de statute, respectiv pentru
sucursalele ºi agenþia unde au fost înaintaþi sau numiþi.
Domnul Mauriciu Blank dã apoi citire Bilanþului General ºi Contului de
Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 decembrie 1923 cu un beneficiu de Lei
45.641.962,49, la care adãugându-se reportul precedent de Lei 18.126.739,35
rezultã un disponibil ca beneficiu net de Lei 63.768.701,84.
Domnia sa dã cuvenitele explicaþiuni fiecãrui capitol din bilanþ ºi propune
distribuirea pentru exerciþiul expirat a unui dividend de 23%, adicã Lei 115 de
fiecare acþiune.
Consiliul aprobã în unanimitate Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi
Pierdere, astfel cum au fost prezentate, ºi decide a supune Adunãrii Generale
Ordinare a Acþionarilor distribuirea dividendului propus.
Conform art. 12 din statute, Consiliul de Administraþie fiind reînnoit în
întregul sãu prin tragere la sorþi, sunt declarate vacante, în ordinea vechimii,
locurile ocupate de domnii: Ioan Boambã, Aristide Blank, M. Deºliu, M. Seulescu
ºi Achille Levy Strauss; aceste vacanþe urmeazã a fi complinite de cãtre
Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor, întrucât actuala redacþie a art. 12 din
statutele societãþii pare confuzã, iar pe de altã parte, fiind necesar a se completa
redacþiunea actualã a art. 23 spre a-l pune în concordanþã cu cerinþele de
organizare internã administrativã, precum ºi spre a stabili, din nou, modalitãþile
de semnãturã a firmei sociale, potrivit înmulþirii serviciilor, rezultând din
dezvoltarea ºi variata activitate a bãncii, Consiliul aprobã noua redactare datã de
cãtre Comitetul de Direcþie acestor articole, redactare ce se înscrie mai departe
în acest proces-verbal ca fãcând parte din Darea de Seamã a Consiliului de
Administraþie cãtre Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor.
Se decide apoi a se convoca Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor
pentru sâmbãtã, 23 februarie a.c., ora 4 p.m., în Palatul bãncii din Bucureºti, cu
urmãtoarea ordine de zi:
1. Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie ºi Raportul Cenzorilor
asupra gestiunii exerciþiului anului 1923;

295
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

2. Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere pe acest exerciþiu,


încheiate la 31 decembrie 1923;
3. Întrebuinþarea beneficiului ºi descãrcarea Consiliului de Administraþie
ºi a Direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul expirat;
4. Retribuþiunea cenzorilor;
5. Completarea vacanþelor statutare din Consiliul de Administraþie;
6. Alegerea cenzorilor ºi a supleanþilor lor;
7. Modificarea art. 12 ºi 23 din statutele societãþii.

Se aprobã apoi urmãtoarea redactare a Dãrii de Seamã, întocmitã de


cãtre Comitetul de Direcþie cãtre Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor:

Domnilor Acþionari,
Pentru Europa ºi, în mare parte, pentru celelalte continente, anul 1923
poartã pecetea „rãmânerii pe poziþiuni”.
Afarã de Italia ºi Chehoslovacia, care au marcat o îndreptare simþitoare
pe diferite terenuri, celelalte popoare care au participat la marele rãzboi nu se pot
fãli decât cu încercãri ºi sforþãri pentru a-ºi îmbunãtãþii situaþiunea, fãrã rezultate
apreciabile.
Chestiunile reparaþiunior, datoriilor interaliate, reluãrii relaþiunilor cu
Rusia ºi comerþul liber, care dominã încã toate problemele politice sociale ºi
economice din Apus, nu numai cã sunt ºi ale noastre, dar le simþim povara într-o
mãsurã îndoitã. Situaþiunea noastrã geograficã ºi necesitatea în care ne aflãm,
de a contopi succesiv cu tact ºi cu rãbdare trei influenþe ºi mentalitãþi, ca cele
austriece, maghiare ºi ruse, cu a noastrã, a patra, cea latinã, la care se adaugã
interdependenþa fireascã cu statele ºi popoarele vecine ºi din Occident, ne fac sã
resimþim ºi mai greu ecoul zbuciumãrilor lor, suprapuse nevoilor ºi preocupãrilor
noastre.

Recolta ºi echilibrarea Bugetului


În mijlocul acestor suferinþe ºi greutãþi internaþionale ºi naþionale, meritul
României de a voi ºi crede posibilã convalescenþa ei treptatã este ºi mai mare.
Ajutatã de o recoltã care permite întrevederea unui export de circa 3 pânã la 3½
milioane tone cereale, ºi de hotãrârea Guvernului de a veghea, în limitele
posibilitãþilor la echilibrarea bugetului ºi balanþei comerciale, þara noastrã poate
aºtepta, cu imensele ei resurse ºi bogãþii, capacitãþi ºi buneivoinþi, venirea unor
vremuri mai bune, fie ele chiar mai puþin imediate decât le-am dori ºi le-ar merita
atâtea sforþãri obºteºti.
O primã razã de speranþã a ºi apãrut în aceastã direcþiune, sub forma unei
oarecare stabilizãri a leului în ultimele luni ale anului trecut.

Criza de numerar
Printre dificultãþile cu care au avut mai cu seamã de luptat bãncile în
decursul anului expirat, trebuie sã relevãm, înainte de toate, criza de numerar
care a dus la o accentuatã urcare a chiriei banului ºi, deci, la o retragere de
depozite. Dobânda bonificatã de bãnci fiind adeseori cu mult inferioarã aceleia
pe care comerþul ºi industria, lipsite în mare parte de ajutorul instituþiunilor
financiare, erau nevoite sã plãteascã, depozitarii gãseau avantajul de a-ºi plasa
numerarul. Consecinþa acestor retrageri a fost, natural, o îngreunare ºi mai mare
a rolului bãncilor ºi, astfel, industrii importante ºi mari case de comerþ au trebuit
sã reducã activitatea lor, producând, prin stagnaþiuni temporare, dificultãþi

296
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

importante în traiul de toate zilele ºi în costul general de fabricaþiune. Astfel, se


explicã în parte urcarea indexului de scumpete de la 2.451, în ianuarie 1923, la
3.677, în ianuarie 1924.

Banca Naþionalã
Din fericire, Banca Naþionalã, continuu preocupatã de marele ei rol de
regulator al vieþii noastre economice în general ºi al circulaþiunii monetare în
special, ºi-a fãcut ºi de astã datã datoria într-o foarte largã mãsurã, trecând de la
13 miliarde lei emisiune de bilete, la începutul anului 1922, la 18 miliarde, cât
înscrie astãzi la pasivul ei, a dat aproape totalitatea acestor 5 miliarde industriei
ºi comerþului þãrii, care nu pot rãmâne nerecunoscãtoare faþã de marele nostru
institut de credit. Aceasta cu atât mai mult cu cât Statului nu i-a fost încã cu
putinþã sã-ºi achite integral datoriile faþã de furnizorii sãi.
Credem cã exprimãm pãrerile domniilor voastre, ale tuturor, dacã
adãugãm acestor sentimente de gratitudine ºi mulþumirile noastre cele mai
sincere.

Domnilor Acþionari,
Întreprinderile bãncii
Întreprinderile noastre, despre care în cea mai mare parte vi se
raporteazã în detaliu de cãtre Banca Industrialã, afiliata noastrã, în Darea ei de
Seamã, au avut ºi ele de suferit de situaþiunea generalã expusã mai sus. Dacã
dificultãþile lor au fost mai mici ºi dacã putem marca „o nepierdere de teren”,
aceasta se datoreºte în mare parte ºi depozitelor noastre care, cu toate
retragerile fireºti în asemenea vremuri de raritate monetarã, au fost continuu
alimentate de sucursalele noastre din strãinãtate. Acestea ºi-au îndeplinit, ca ºi
în anul trecut, misiunea lor de canalizatori ai economiilor îndepãrtate înspre
centrele româneºti.

Creditul Industrial
Din nefericire, acele sume nu au fost destul de mari ºi noul Credit
Industrial, creat pe la sfârºitul anului 1923, nu a avut încã timp sã dea ajutoarele
aºteptate pentru a ne permite continuarea programului nostru de naþionalizare.

Naþionalizarea industriilor aparþinând strãinilor


Am fi dorit sã facem mai mult ºi sã putem apãrea mai des ca cumpãrãtori
ai industriilor aparþinând pe pãmântul României încã supuºilor strãini. Dar
preluarea rolului pe care l-au avut pânã la rãzboi centrele financiare ca: Berlin,
Viena, Budapesta, Kiev ºi Odessa, nu se putea ºi nu se poate face într-un timp
atât de scurt ºi într-o vreme atât de grea. Ne rãmâne în schimb speranþa cã, o
datã cu normalizarea vieþii noatre noastre economice, vom putea relua
românizarea succesivã a acestor întreprinderi.

Reorganizarea Bursei de Valori


Unul din mijloacele la care vor avea de avizat în aceastã direcþiune
organele publice este ºi reorganizarea Bursei, prin care se vor putea scurge în
marele public acþiunile ºi obligaþiunile industriilor româneºti serioase,
descongestionând astfel portofoliile bãncilor ºi permiþându-le sã treacã la noi
naþionalizãri ºi la noi creaþiuni.

297
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Domnilor Acþionari,
Bilanþul, ce avem onoarea a vã supune astãzi spre aprobare, este al 76-
lea al instituþiunii dumneavoastrã. Examinând diferitele posturi ale acestui bilanþ,
relevãm:

Imobile
Noua aripã adãugatã la vechiul Palat al bãncii dumneavoastrã a fost
terminatã în cursul anului ºi predatã diferitelor servicii cãrora a fost destinatã.
Enumerând imobilele bãncii, citãm:
Bucureºti: Palatul bãncii cu pãtratul ei (strada Paris, Calea Victoriei, str.
Karagheorghevici, pasagiul Macca);
Arad: imobilul din str. Elena Ghica;
Brãila: imobilul, fost casa Seitler; imobilul fost Coºbuc; magazin, fostã
Gaetan.
Braºov: imobilul din str. Ioan 3;
Calafat: Casa fostã Stan Colan; imobilul fost I. Camugli.
Cernãuþi: Palatul bãncii.
Chiºinãu: antrepozitele bãncii; magaziile ºi antrepozitele.
Constanþa: Palatul bãncii; magazin „Constanþa”; un teren.
Galaþi: Palatul bãncii; magazin.
Izmail: Palatul bãncii.
Chilia nouã: Palatul bãncii.
Oradea Mare: Palatul bãncii.
Târgu-Mureº: Palatul bãncii.

Toate aceste proprietãþi ale bãncii figureazã în suma de Lei 85 milioane,


din care vi se va propune o amortizare de circa Lei 9 milioane, astfel încât, dacã
aprobaþi prezentul bilanþ, imobilele vor figura în registrele noastre cu circa Lei 76
milioane.

Sucursalele din þarã ºi din strãinãtate


ºi anume: Arad, Bãlþi, Bolgrad, Braºov, Cernãuþi, Chiºinãu, Cluj,
Constanþa, Galaþi, Ismail, Chilia, Lipscani, Oradea Mare, Reni, Târgu-Mureº,
Constantinopol, Paris, New-York, au lucrat ºi în acest an cu rezultate
satisfãcãtoare.
Celor existente li s-au adãugat, dupã cum vedeþi, câte una: la Bãlþi,
Lipscani, agenþia Post Galaþi ºi Reni.

Afiliaþiunile
noastre au produs, în majoritatea lor, ca ºi în trecut, rezultate
mulþumitoare.
Bucureºti: Banca Industrialã vã prezintã, o datã cu aceasta, raportul sãu
cãtre a doua Adunare Generalã care s-a þinut astãzi, 23 februarie. Aceastã
bancã, care se dezvoltã conform programului pe care ºi l-a impus, a dat rezultate
satisfãcãtoare ºi va distribui un dividend de 20%.
Craiova: Banca Comerþului, sub conducerea ei destoinicã, ºi-a menþinut
ºi în anul trecut situaþiunea precumpãnitoare în Oltenia bogatã ºi harnicã.
Dicio-sân-Martin: Banca Generalã de Credit, o participaþiune a sucursalei
noastre din regiunea Mureº, a corespuns ºi de astã datã aºteptãrilor noastre.
Iaºi: Banca Moldova a realizat ºi în cursul exerciþiului trecut, la un capital
mãrit, un rezultat foarte satisfãcãtor. Pentru a þine pasul dezvoltãrii sale,
298
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

întrevede o nouã augmentare de capital.


Ploieºti: Banca Centralã din Ploieºti ºi-a sporit capitalul de la 5 la 10
milioane lei, ºi-ºi continuã activitatea ei prosperã.
Salonic: Banca de Comerþ ºi de Depozite. Cu toate cã situaþiunea politicã
nu este normalizatã, prezintã un bilanþ foarte mulþumitor.
Satu Mare: Casa Noastrã a rãmas ºi în anul trecut institutul de încurajare
economicã pentru regiunea sa, lucrând cu rezultate frumoase.
Timiºoara: Banca Timiºoarei ºi Societate Comercialã pe Acþiuni îºi
continuã mersul ascedent ºi propune augmentarea capitalului, pentru a putea
realiza o parte din vastul ei program.
Viena: Comandita Albert Blank & Co., având în vedere dezvoltarea
afacerilor, a hotãrât augmentarea capitalului.

Întreprinderi
care nu intrã în cadrul Bãncii Industriale ºi nu i-au fost predate:
„Continentala”, Societatea Anonimã pentru exportul de cereale, a avut ºi
în acest an o activitate intensã ºi productivã;
„Compania Franco-Românã de navigaþiune aerianã”, Paris, continuã sã-
ºi perfecþioneze organizaþia ei;
„Generala”, Societate de Asigurare, la a cãrei existenþã ºi prosperitate
banca dumneavoastrã este asociatã de la crearea ei. Rezultatele ei normale au
fost ameliorate printr-o consolidare extrem de favorabilã a datoriilor externe;
„Institutul Balnear Sinaia” ºi-a terminat hotelul din Sinaia, pe care
conteazã a-l exploata în cursul anului viitor;
„Internaþionala”, Societate Anonimã de Transporturi ºi Expediþiuni, a
lucrat ºi în anul trecut în mod satisfãcãtor;
„Mecano”, Societate Anonimã, este ocupatã cu organizarea afacerii sale;
„Olãneºti”, a executat numeroase lucrãri de îmbunãtãþire ºi înfrumuseþare
în staþiune, captând 11 izvoare etc.;
„Podgoria”, ºi-a dezvoltat ºi în anul trecut activitatea ei comercialã în mod
mulþumitor;
„Techirghiol”, Societate Anonimã, îºi urmeazã programul de punere în
valoare a acestei frumoase ºi utile staþiuni balneare.
Departamentul comercial continuã sã fie în lichidare ºi ºi-a redus
angajamentele de la 186 la 139 milioane lei.

Domnilor Acþionari,
Activul
Am procedat la evaluarea activului ºi am înregistrat intrãri la dubioºi de
circa 7 milioane lei, faþã de 34 milioane lei amortizãri.

Cheltuieli ºi personal
Comparând cifra din bilanþul anului trecut cu aceea din anul precedent, vã
veþi putea da seama de preocuparea noastrã constantã de a menþine cheltuielile
noastre de exploatare la o limitã atât de moderatã pe cât o permit împrejurãrile
prin care trecem. Totuºi, a trebuit sã adaptãm mijloacele de trai ale personalului
nostru la scumpirea generalã ºi suntem convinºi cã aceastã nouã sforþare a
noastrã nu va fi ignoratã ºi cã dânsa va avea o influenþã binefãcãtoare asupra
prosperitãþii instituþiunii noastre.
Am fost fericiþi sã putem da aceastã dovadã de solicitudine unui personal
cu totul devotat îndatoririlor sale ºi suntem siguri cã veþi binevoi a vã asocia, ca în

299
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

toþi anii, la mulþumirile pe care le exprimãm colaboratorilor noºtri.

Domnilor Acþionari,
Avem onoarea a vã prezenta Bilanþul General încheiat pe ziua de 31
decembrie 1923, cu un beneficiu net de Lei 45.641.962,49.
Conform statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoarea
întrebuinþare a beneficiului:....................................................Lei 46.641.962,49

5% rezervã legalã...........................................................................8.282.098,12

Lei 43.359.864,57

Un prim divident de 5% asupra capitalului social............................6.250.000,00

Lei 37.109.864,57

7% tantiemã Consiliul de Administraþie...........................................2.597.690,59

Lei 34.512.173,87

Al doilea divident de 18% asupra capitalului social........................82.500.000,00

Lei 12.012.173,87

Retribuþiunea Cenzorilor 150.000,00


Fondul de pensiune Mauriciu Blank 2.500.000,00
Amortizare pentru clãdiri 9.091.974,70 11.741.974,70

iar restul de:....................................Lei 270.199,17

împreunã cu suma reportatã din anul precedent, de:..............Lei 18.126.739,35

Total lei 18.396.938,52


sa fie trecut asupra exerciþiului viitor.

Domnilor Acþionari,
Dacã dumneavoastrã aprobaþi propunerile noastre, cuponul de dividend
de 115 lei este plãtibil cu începere de poimâine, 25 Februarie.
În urma aprobãrii acestui bilanþ, rezervele bãncii se vor cifra:

Lei 162.234.523,59 rezerve anterioare


8.282.098,12 noua dotare a acestui fond
18.396.938,52 reportul ultimului exercitiu

Lei 182. 913.560,23 în total

Domnilor Acþionari,
Conform Statutelor avem de completat locurile din Consiliu ocupate de
domnii: I. Boambã, Aristide Blank, M. Deºliu, M. Seulescu ºi Achille Levy-
Strauss, devenite vacante prin ordinea vechimii.

300
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Ne permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor ieºiþi la sorþi se poate


reînnoi.

Domnilor Acþionari,
Sunteþi rugaþi a încuviinþa modificarea art. 12 ºi 23 din Statutele Societãþii.
Aceste modificãri se referã la reînnoirea mandatului membrilor din Consiliul de
Administraþiune, prin ordinea vechimii, precum ºi la semnãturile care angajeazã
banca dvs.
Reducþiunea propusã:
Art. 12. Membrii Consiliului de Administraþiune se aleg de cãtre Adunarea
Generalã, pe un termen de 4 ani.
Reînnoirea se face în fiecare an pentru o pãtrime dupã vechime.
Art. 23. Vor angaja societatea în mod valabil, prin semnãtura lor
dedesubtul firmei scrise, ºtampilate sau tipãrite: administratorii, directorii,
subdirectorii, sau ajutorii de subdirectori, semnând în orice modalitate câte doi
împreunã, în mod colectiv; sau unul dintre directori, subdirectori sau ajutor de
subdirectori cu un procurist.
Procuriºtii au de drept a doua semnãturã pentru toate chestiunile de
oriºice fel care privesc societatea. Consiliul de Administraþie va putea însã sã
dea, în mod special, unora dintre procuriºti, dreptul ºi la prima semnãturã însã
numai pentru un anumit serviciu sau numai pentru un anumit fel de chestiuni,
afaceri sau acte; va putea mãrgini dreptul lor de la a doua semnãturã numai la un
anumit serviciu pentru un anumit fel de chestiuni sau afaceri.
În ce priveºte sucursalele ºi agenþiile, semnãtura o vor avea directorul
sucursalei sau ºeful agenþiei, împreunã cu subdirectorul sau subºeful agenþiei,
împreunã cu subdirectorul sau subºeful agenþiei sau oricare din aceºtia
împreunã cu un procurist.
Administratorul delegat ºi directorul general pot semna valabil ºi singuri
fiecare în parte dedesubtul firmei sociale, dacã sunt autorizaþi pentru aceasta de
cãtre Consiliul de Administraþie. O asemenea autorizare însã trebuie sã fie datã
cu majoritate de cel puþin douã treimi a membrilor Consiliului prezenþi sau
reprezentaþi.
Numirea întreg personalului bãncii se face de Consiliul de Administraþie
sau de Comitetul Executiv, dupã propunerea directorului general. Consiliul însã
poate delega dreptul de a face numirile pentru funcþiunile ºi însãrcinãrile care nu
implicã dreptul la semnãtura socialã unuia sau mai multora dintre directori sau
subdirectori.
Reprezentarea societãþii înaintea justiþiei se va face atât de catre
organele arãtate în alin. 3 ºi 4, cât ºi de cãtre un director singur.

Tabloul viramentelor

1905 Lei 1.816.500.000 1914 Lei 3.694.400.000


1906 Lei 2.369.400.000 1915 Lei 3.716.200.000
1907 Lei 2.430.500.000 1916 Lei 4.357.700.000
1908 Lei 2.293.900.000 1917 Lei 1.790.600.000
1909 Lei 2.169.100.000 1918 Lei 3.195.500.000
1910 Lei 2.512.900.000 1919 Lei 27.300.000.000
1911 Lei 3.093.900.000 1920 Lei 92.156.000.000
1912 Lei 3.502.700.000 1921 Lei 134.900.000.000
1913 Lei 3.533.900.000 1922 Lei 136.500.000.000
1923 Lei 125.600.000.000

301
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Domnilor Acþionari,
În cursul anului trecut, instituþiunea Dumneavoastrã a sãrbãtorit 75 ani de
activitate, cu care prilej ne-au parvenit felicitãri ºi urãri din toate unghiurile þãrii ºi
din toate pãrþile lumii.
Mulþumind ºi aici tuturor acelora care au binevoit sã recunoascã sforþãrile
ºi munca depusã, îi asigurãm cã vom cãuta ºi gãsi întotdeauna în cuvintele lor
încurajarea indispensabilã în ducerea la bun sfârºit a rãspunderilor ce ni s-au
încredinþat spre propãºirea instituþiunii ºi a þãrii.

(ss) Mauriciu Blank (ss) Indescifrabil


(ss) Alexandru Vaida-Voevod (ss) Indescifrabil
(ss) M. Seulescu (ss) Indescifrabil
(ss) George Kapri (ss) Indescifrabil
(ss) Constantin Argetoianu (ss) Indescifrabil
(ss) general G. Cantacuzino (ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil

302
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Proces-verbal
ªedinþa Consiliului de Administraþiune
din 1 aprilie 1924

Prezenþi domnii: Constantin Argetoianu, Ioan Boambã, Aristide Blank,


Grigore Iunian, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, baron I.V.
Stârcea ºi Alexandru Vaida-Voevod, administratori,
precum ºi domnii cenzori: general G. Cantacuzino, George Kapri ºi I.
Pillat.

ªedinþa se deschide sub preºedinþia domnului general C. Coandã,


preºedinte de vârstã în absenþa preºedintelui titular, la ora 5 dupã-amiazã.

La ordinea zilei:
a) chestiunea spargerii geamurilor din localul bãncii.
Domnul Aristide Blank expune Consiliului evenimentele survenite în
seara de sâmbãtã, 29 martie, când mai mulþi manifestanþi, nesupãraþi de nimeni,
au trecut dinaintea bãncii, spãrgând toate geamurile din subsol, geamurile de la
porþile de intrare ºi proferând tot felul de strigãte fãrã ca autoritatea sã intervinã.
Domnia sa cere Consiliului sã avizeze asupra mãsurilor ce sunt de luat.
Domnul administrator Rosental aratã gravitatea faptului, constând în
împrejurarea cã o asemenea manifestaþie îndreptatã contra uneia din cele dintâi
instituþiuni financiare din þarã, ai cãrei acþionari sunt în proporþie de patrucincimi
români, cu un însemnat numãr de deponenþi români, având în Consiliu atâtea
personalitãþi distinse din lumea politicã, fãrã distincþiune de partid ºi exercitând o
activitate atât de intensã ºi de rodnicã pentru interesele þãrii, a putut sã fie
toleratã de autoritãþile poliþieneºti, care nu au gãsit de cuviinþã sã ia mãsurile
necesare pentru a împiedica faptul, nici pentru a-l opri, nici pentru a-l reprima,
astfel încât nici astãzi, la trei zile dupã ce s-a petrecut, nu se ºtie ce anchetã s-a
fãcut ºi ce rezultate a dat.
Domnia sa exprimând convingerea cã autoritãþile superioare nu pot sã
îngãduie asemenea fapte, este de pãrere ca, Consiliul sã numeascã o
delegaþiune care sã se prezinte domnului ministru de Interne, preºedinte al
Consiliului de Miniºtri, ºi domnului ministru al Justiþiei, cãrora sã le expunã
faptele petrecute care au un caracter cu atât mai odios cu cât nu se poate alega
nici o umbrã de explicaþie impasibilitatea autoritãþilor poliþieneºti cum ºi cererea
ca, pe de o parte, sã se ancheteze cu severitate cele întâmplate ºi a se stabili
rãspunderile, iar, pe de altã parte, sã se ia mãsuri serioase ºi eficace pentru a
împiedica pe viitor repetarea unor asemenea incidente de naturã sã aducã
prejudicii nu numai bãncii, dar ºi prestigiului þãrii.
Dupã o discuþiune la care iau parte domnii: Vaida, Pantazi ºi Boambã,
care aprobã în totul propunerea domnului avocat Rosental, ºi domnii general
Coandã ºi C. Argetoianu, care, deºi socotesc cã demersul nu va da nici un
rezultat eficace, se raliazã, Consiliul, în unanimitate, aprobã propunerea ºi
deleagã cu însãrcinarea de a vedea pe miniºtrii de Interne ºi Justiþie, pe domnii
general Coandã, Vaida-Voievod ºi C. Argetoianu, care vor binevoi sã refere
Consiliului rezultatul demersului fãcut.

b) numiri ºi revocãri de funcþionari:


dupã propunerea domnului director-administrator Aristide Blank, domnul
303
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

A.N. ªendrea se numeºte subdirector al Sucursalei din Bucureºti, Calea


Victoriei, cu dreptul de semnãturã a firmei sociale prevãzut de statute pentru
aceastã sucursalã.

Domnul Hermann Müller, subdirector în Centralã, ºi George Matei,


procurist al sucursalei Ismail, nemaifãcând parte din instituþiune, dreptul
dumnealor de semnãturã a firmei sociale înceteazã.
Nemaifiind altceva la ordinea zilei, ºedinþa s-a ridicat la ora 5.30 dupã
amiazã.
„Monitorul Oficial” nr. 84
din 16.04.-pag. 4.332

(ss) Constantin Argetoianu (ss) Indescifrabil


(ss) Simon Rosental (ss) Indescifrabil
(ss) Emilian Pantazi (ss) Indescifrabil
(ss) George Kapri

304
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Proces-Verbal
ªedinþa Consiliului de Administraþiune
din 16 octombrie 1924

Prezenþi domnii: Constantin Argetoianu, Mauriciu Blank, Aristide Blank,


Ioan Boambã, Grigore Iunian, C. Olãnescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental,
Mihail Seulescu, Richard Soepkez, Alexandru Vaida-Voevod
ºi domnii cenzori: general G. Cantacuzino, Grigore Duca, G. Kapri, I. Pillat
ºi Chr. Staicovici.
Domnii general Coandã ºi Grigore N. Filipescu, aflându-se la Paris, n-au
putut asista la ºedinþã.
Domnul adminstrator Toma Stelian s-a scuzat, fiind bolnav.

ªedinþa se deschide la orele 12 a.m., sub preºedinþia domnului


vicepreºedinte Mauriciu Blank.
Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente din 25 septembrie
a.c., care se aprobã.
Domnul Mauriciu Blank prezintã bilanþul per 30 iunie 1924, de care
Consiliul ia act.
Dupã propunerea domnului Mauriciu Blank, se conferã dreptul primei
semnãturi pentru serviciul de „Incasso” al Centralei, domnului C. Aftalion, actual
procurist în Centralã.
Domnul Aristide Blank, luând cuvântul, expune situaþiunea Sucursalei
New York, care, conform hotãrârilor anterioare, a fost lichidatã pe ziua de 1
aprilie a.c., astfel încât nu mai rãmâne decât subînchirierea localului din
Broadway 31-33. Se poate ca aceastã subînchiriere, în jurul cãreia se trateazã în
mod activ, sã aducã o pagubã de 10-12.000 dolari anual.
Domnul Mauriciu Blank face o expunere a situaþiunii generale economice.
Domnia sa declarã cã, în circumstanþele de astãzi, cu obligaþiunea pentru bancã
de a menþine producþiunea industriilor sale în limita posibilului, ºi pentru a face
faþã retragerilor de depozite, este de pãrere ca, neputând apela în mod exclusiv
la Banca Naþionalã, care, cu toatã dorinþa ei de a ne veni în ajutor în mod eficace,
nu poate satisface totalitatea nevoilor, banca sã realizeze câteva participaþiuni
industriale f