Sunteți pe pagina 1din 583
CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ DIN ANII 1929-1933: PRÃBUªIREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. DOCUMENTE
CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ
DIN ANII 1929-1933:
PRÃBUªIREA
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
DOCUMENTE REVELATORII
1904-1948
Volumul II
ANII 1929-1933: PRÃBUªIREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. DOCUMENTE REVELATORII 1904-1948 Volumul II KIRSON
KIRSON
KIRSON

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ DIN ANII 1929-1933:

PRÃBUªIREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

DOCUMENTE REVELATORII

1904-1948

ªI BANCARÃ DIN ANII 1929-1933: PRÃBUªIREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. DOCUMENTE REVELATORII 1904-1948

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI”

DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA BANCARÃ ªI ECONOMICÃ A ROMÂNIEI NR. 2

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ DIN ANII 1929-1933:

PRÃBUªIREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

DOCUMENTE REVELATORII

1904-1948

(ACTE ªI DOCUMENTE ALE PROCESULUI BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. CU MINISTERUL DE FINANÞE; PROCESE-VERBALE ALE CONSILIULUI DE ADMINISTRAÞIE)

Volumul II

Ediþie îngrijitã de ªtefan Petre Kirson, istoric de bãnci

KIRSON E D I T U R A
KIRSON
E
D
I
T
U
R A

Bucureºti

2010

Tehnoredactare ºi corecturã ªtefan Petre Kirson

Realizare graficã Mihail Popescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Criza economicã ºi bancarã din anii 1929-1933: prãbuºirea Bãncii Marmorosch, Blank & Co.: documente revelatorii / ed. îngrij. de ªtefan Petre Kirson. - Buftea : Kirson, 2010- 3 vol. ISBN 978-606-92420-0-1 Vol. 2: 1904-1948: (acte ºi documente ale procesului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cu Ministerul de Finanþe, procese-verbale ale Consiliului de Administraþie). - Bibliogr. - Index. - ISBN 978-606-

92420-2-5

I. Kirson, ªtefan Petre (ed.)

336.71(498)

© Editura KIRSON

ISBN

978–606–92420–3–2

978–606–92420–5–6

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Prefaþã

Continuãm sã editãm, în cuprinsul volumului al doilea dedicat prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., documente ce au fãcut parte din dosarele procesului intentat de Ministerul de Finanþe Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Astfel, în Capitolul I, sunt prezentate, sub forma unui singur document, concluziile redactate de avocaþii bãncii – Mircea Djuvara, Nicolae Corodeanu, Constantin Bãlescu ºi Mihai Arþãreanu – ºi depuse de aceºtia în ianuarie 1942 la Înalta Comisie de Apel. Documentul reprezintã forma sinteticã scrisã a ideilor exprimate de avocaþii apãrãrii bãncii în dezbaterile ce au avut loc în faþa judecãtorilor de la Înalta Comisie de Apel. Ca ºi documentele publicate în primul volum, ºi acest document prezintã o valoare istoricã ºi documentarã excepþionalã din cel puþin douã puncte de vedere: în primul rând, prin informaþiile furnizate, care ne determinã, chiar ºi sub rezerva unei analize riguroase privind subiectivitatea autorilor, date fiind condiþiile sub care a luat naºtere documentul judiciar, sã completãm înþelegerea mai profundã a evenimentelor care au condus la prãbuºirea, în anul 1931, a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. În al doilea rând, prin stilul de redactare – concis ºi bine articulat în jurul formulei ºi a ideilor de apãrare a avocaþilor Bãncii Marmorosch, Blank & Co.–, astfel încât, la finalul procesului, banca sã fie exoneratã de eventualele impuneri de naturã financiarã sau penalã. Prin felul cum a fost redactat, el devine un model pentru cei care astãzi profeseazã în domeniul juridic sau judiciar, sau al experþilor din departamentele juridice, de conformitate ºi contencios din cadrul instituþiilor bancare. Informaþii despre declanºarea crizei economice ºi bancare româneºti din anii 1929-1933, precum ºi efectele acesteia asupra bãncilor ºi a mediului economic ºi social, prezentarea evenimentelor ºi a condiþiilor care au condus la provocarea unor anomalii monetare ºi financiare româneºti petrecute în anii menþionaþi mai sus, cunoaºterea mentalitãþii mediului bancar românesc sau a personalitãþilor din lumea bancarã ºi politicã a acelor vremuri, implicate în operaþiunile financiare ale Statului ºi ale bãncilor, le regãsim pe toate în aceastã capodoperã juridicã, devenind ea însãºi o paginã de istorie economicã ºi bancarã, ce are rolul de a ne ajuta în înþelegerea complicatului mecanism financiar-bancar al crizei din anii 1929-1933.

În Capitolul al II-lea prezentãm anexele care au însoþit, ca suport informaþional, concluziile scrise ce au fost depuse de avocaþii apãrãrii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în cursul procesului amintit mai sus. Prin varietatea lor:

decrete-legi, depoziþii de martori ale marilor bancheri sau guvernatori ai BNR din timpul crizei: Constantin Angelescu, Dumitru Burillianu, Victor Slãvescu, sau politicieni, ca, de exemplu, Constantin Argetoianu ºi Virgil Madgearu, corespondenþã secretã dintre BNR ºi Ministerul de Finanþe, expertize contabile etc., toate acestea dezvãluind cercetãtorului interesat, bancherului ºi funcþionarului de bancã, dar ºi cititorului care nu dispune de o culturã ºtiinþificã sau bancarã, elemente informaþionale importante, care dau posibilitatea de a percepe mult mai bine cu ceea ce s-a petrecut cu adevãrat în acele momente de tensiune ce au precedat prãbuºirea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., precum ºi îmbogãþirea propriei noastre culturi de naturã economicã ºi bancarã, prin descrierea, sub raport tehnic, a mecanismelor ºi a ingineriei financiar-bancare.

5

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

În ierarhia superioarã a unei bãnci, Consiliul de Administraþie întruneºte puterea decizionalã cea mai mare. În general, el este organismul care hotãrãºte liniile strategice de dezvoltare, politica de afaceri, natura ºi cuantumul dobânzilor ºi al comisioanelor, politica de personal etc. Datã fiind complexitatea ºi diversitatea informaþionalã pe care o cuprinde documentele emise de aceastã structurã superioarã de conducere, am hotãrât editarea, împreunã cu documentele procesului din anii 1940-1942, ºi a unor procese verbale ale Consiliului de Administraþie al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. pentru o perioadã mai mare decât cea aparþinând crizei bancare din anii 1929-1933, sau a momentelor imediate de declanºare a prãbuºirii bãncii, aplicând o selecþie riguroasã în publicarea lor, prin alegerea doar a acelora cu valoare istoricã deosebitã. În fondul arhivistic al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. se pãstreazã doar registrele cu procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de Administraþie care au avut loc între anii 1924-1948. Aºadar, avem astfel o proiecþie generalã asupra momentului de apogeu a activitãþii bãncii, asupra evenimentelor în care a fost implicatã banca în perioada culminantã a crizei ºi de intrare a sa în concordat, precum ºi mecanismele care au condus, ulterior, la despãgubirea creditorilor ºi a deponenþilor, precum ºi la lichidarea definitivã a acesteia în anul 1948. Prin conþinutul lor, procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de Administraþie ne oferã un izvor bogat de informaþii, ca, de exemplu: politica bãncii ºi raporturile ei cu celelalte instituþii bancare, cu clientela sau alte instituþii economice, politice ºi sociale; cunoaºterea motivaþiei luãrii unor decizii de cãtre ierarhiile superioare – Adunarea Generalã a Acþionarilor, Comitetul de Direcþie sau cel Executiv; efectele mediului politic, economic, economic ºi social asupra activitãþii bãncii; percepþia acesteia asupra conjuncturilor economice, sociale ºi politice, a mecanismelor ºi pârghiilor de intervenþie ale unor organisme statale în diferite sectoare socio-economice; influenþarea proceselor ºi fenomenelor economico-sociale prin intervenþia bãncilor asupra unor structuri sociale sau segmente economice; cercetarea formãrii ºi distribuþiei capitalului, precum ºi dezvoltarea pieþei de capital, prin prisma afacerilor economice ale bãncilor ºi a operaþiunilor lor, ale relaþiilor cu clienþii ºi partenerii de afaceri. Pentru cazul de faþã, procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de Administraþie mai sunt importante ºi din punct de vedere al modului cum a reuºit Banca Marmorosch, Blank & Co. sã-ºi lichideze datoriile în urma aplicãrii concordatului preventiv în anul 1931, adicã soluþiile identificate de conducãtorii bãncii pentru îndeplinirea prevederilor concordatului preventiv. Este interesant, de asemenea, sã aflãm, parcurgând aceste documente, mecanismul prin care s-a încercat revenirea în viaþa economicã a bãncii dupã încheierea celui de al doilea rãzboi ºi ceea ce a condus la lichidarea forþatã, adicã la dispariþia definitivã a acesteia, în anii atât de dramatici ai instaurãrii modelului economic sovietic în viaþa economicã a României. Lecturarea acestor procese-verbale, atât de cei iniþiaþi în domeniu, dar ºi pentru cei care nu dispun de o cunoaºtere a domeniului financiar-bancar, îi ajutã sã înþeleagã mult mai bine prin ceea ce trecem acum, prin ce experienþe au trecut bãncile ºi bancherii din trecut, ce greºeli s-au sãvârºit ºi ce trebuie evitat astãzi, ºi nu în ultimul rând ce soluþii s-au cãutat pentru rezolvarea multiplelor probleme care au apãrut în desfãºurarea fenomenului financiar-bancar cunoscut sub numele de criza economicã ºi bancarã a anilor 1929-1933.

6

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL I

CONCLUZIILE SCRISE DE BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. PREZENTATE ÎNALTEI COMISII DE APEL, ÎN PROCESUL CU MINISTERUL DE FINANÞE

1942

DE BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. PREZENTATE ÎNALTEI COMISII DE APEL, ÎN PROCESUL CU MINISTERUL DE

7

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II – 8

8

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

LISTA DOCUMENTELOR

1. 12 ianuarie 1942. Concluziile scrise de Banca Marmorosch, Blank & Co., prezentate Înaltei Comisii de Apel, instituitã prin Decretul-Lege nr. 584/1941, în procesul cu Ministerul de Finanþe.

9

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II – 10

10

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CONCLUZIUNI SCRISE Cuprinsul

Capitolul I COMPETENÞA COMISIEI DE ANCHETÃ ªI A COMISIEI DE APEL

1/ Competenþa Comisiei de Anchetã. 2/ Competenþa Comisiei de Apel.

Capitolul II TEMEIURILE DE DREPT ªI SISTEMUL DE DREPT ÎN MATERIILE CE INTRÃ ÎN COMPETENÞA COMISIUNII

1/ Decretul Lege nr. 3.441/1940 nu a derogat de la normele dreptului comun. 2/ S-a recunoscut valabilitatea legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936. 3/ Sancþionarea fraudelor sau a prejudiciilor grave nu poate avea loc decât în cadrul normelor dreptului comun.

Capitolul III LEGILE DE BAZÃ

1/ Legea Monetarã din 7 februarie 1929. 2/ Legea pentru administrarea portofoliului trecut la Stat ºi de interpretarea planului de stabilizare din 27 iunie 1930. 3/ Legea din 1 aprilie 1936.

Capitolul IV PRELUAREA SUCCESIVELOR TRANªE ªI CONVENÞIILE ULTERIOARE

1/ Tranºa de 300.000.000 lei. 2/ Tranºa de 600.000.000 lei. 3/ Tranºa de 108.000.000 lei. 4/ Legea din 1 aprilie 1936.

Capitolul V COMBATEREA CRITICILOR DE LEGALITATE DE ORDIN GENERAL

1/ Valoarea legalã a convenþiilor ºi tranzacþiilor încheiate. 2/ Ce se înþelege prin efecte statutare? 3/ Plafonul de reescont. 4/ Scoaterea din obligo. 5/ Finalitatea legii din 27 iunie 1930.

Capitolul VI RÃSPUNDEREA DE DAUNE

1/ Frauda sau culpa. 2/ Legãtura cauzalã între faptul incriminat ºi prejudiciul suferit.

11

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Capitolul VII COMBATEREA CRITICILOR ADUSE „POLITICII BÃNCII BLANK”

1/ Inadmisibilitatea discuþiei acestor critici faþã de competenþa restrânsã a Comisiei. 2/ Aceste critici sunt ºi nefondate, deoarece politica de investiþiuni industriale a fost susþinutã dupã rãzboi de Guvern ºi de Banca Naþionalã, ba uneori chiar impusã, în scopul industrializãrii þãrii ºi naþionalizãrii industriilor din teritoriile alipite. 3/ Banca Blank ºi-a îndeplinit cu prisosinþã „funcþia socialã” în tot timpul existenþei ei de la 1848 încoace. 4/ Pretinsele bilanþuri false. 5/ Cauzele adevãrate ale cãderii Bãncii Blank.

Capitolul VIII INADMISIBILITATEA CONDAMNÃRII LA DAUNE INTERESE FÃRÃ RESTITUTIO IN INTEGRUM.

Capitolul IX CUANTUMUL PRETINSULUI PREJUDICIU

1/ Toate ratele eºalonate, ce mai sunt de încasat, trebuie scãzute, contrar pretenþiunea Statului este prematurã. 2/ Trebuie scãzute ºi reducerile consimþite debitorilor cedaþi prin convenþiile ºi tranzacþiile încheiate. 3/ În ce priveºte bunurile date în platã /”Cultura Naþionalã” ºi „Buzãu-Nehoiaºu”/ trebuie avutã în vedere valoarea actualã. 4/ Aplicând normele de calcul ºi valorile de mai sus se constatã lipsa de prejudiciu. 5/ Dobânzi ºi cheltuieli de urmãrire nu se pot în niciun caz reclama.

Capitolul X REZERVE DE NECONSTITUÞIONALITAE

SUMARUL CONCLUZIILOR LISTA ANEXELOR

12

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CONCLUZIUNI SCRISE DIN PARTEA APELANTEI BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. ÎN PROCES CU MINISTERUL DE FINANÞE

Complexitatea procesului de faþã, care rezultã din natura particularã ºi din lunga perioadã de timp pe care o îmbrãþiºeazã substratul sãu de fapte, a fost mult agravatã atât din pricina chestiunilor neconcludente puse în discuþie prin Raportul Comisiunii de Anchetã, cât ºi prin acelea cu totul lãturalnice, puse în discuþie de onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe în instanþã. În concluziile noastre de faþã, vom cãuta sã clasãm pe cât posibil materialul, pornind de la ideea cã acele fapte constante, care nu au fost contestate, sunt dobândite cauzei ºi cunoscute, ºi înþelegem a ne referi cu privire la ele la însuºi Raportul Comisiunii de Anchetã, precum ºi la cererea noastrã de apel. (Anexa 1).

13

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL I COMPETENÞA COMISIUNII DE ANCHETÃ ªI A COMISIUNII DE APEL

1/ Competenþa Comisiunii de Anchetã. De la început trebuie sã precizãm care e cadrul de competenþã al prezentei cauze, tocmai pentru a stabili care sunt chestiunile ce pot fi în mod concludent examinate în aceastã procedurã, ºi care sunt strãine de ea. (Anexa 2). Iatã ce prevede decretul-lege 3.441 din 11 octombrie 1940 /”Monitorul Oficial” nr. 239 din 12 oct.1940/:

„Art. 1 Se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri o Comisiune însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte aflat la Banca Naþionalã, potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi legii din 1 aprilie 1936, precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte.”

Din simpla citire a acestui text, rezultã cã obiectul anchetei îl formeazã:

a/ operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora s-a fãcut rãscumpãrarea portofoliului de efecte; b/ precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte. Este vorba, prin urmare, de a se examina mai întâi operaþiunile ºi lucrãrile de rãscumpãrare ºi apoi convenþiunile ºi tranzacþiunile încheiate pentru realizarea efectelor rãscumpãrate, cãci, dupã cum se ºtie, în conformitate cu legile din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936, aceste operaþiuni aveau douã etape:

una, preluarea efectelor, alta, realizarea lor. Art. 3 din acelaºi decret-lege 3.441/1940 dispune urmãtoarele:

„Când se constatã fraude sau grave prejudicii aduse Statului, Consiliul de Miniºtri va putea, printr-un jurnal publicat în Mon. Of., sã declare la cererea Comisiunii de Anchetã blocate ºi indisponibile, fãrã îndeplinirea vreunei formalitãþi de inscripþie sau sechestru, toate bunurile mobile ºi imobile ale întreprinderilor ºi persoanelor ale cãror portofolii de creanþe au fost preluate de Stat, ale întreprinderilor afiliate sau controlate de acestea, ale organelor de conducere a acestor întreprinderi, precum ºi ale beneficiarilor operaþiunilor de pe urma cãrora Statul a fost prejudiciat. Aceleaºi mãsuri se pot lua ºi împotriva întreprinderilor ºi persoanelor care au garantat solvabilitatea creanþelor ºi au fost în urmã exonerate de obligaþia plãþii acestor creanþe ”

Prin acest articol se precizeazã cã ancheta va avea sã stabilescã ºi dacã s-au comis fraude sau grave prejudicii aduse Statului cu prilejul operaþiunilor de preluare de creanþe sau a exonerãrii de obligaþia plãþii lor, putându-se în atare cazuri lua ºi unele mãsuri de asigurare asupra averii celor rãspunzãtori sau beneficiarilor. Acest text precizeazã încã o datã cã obiectul anchetei îl formeazã operaþiunile de rãscumpãrare ºi cele consecutive lor. a/ Materia de examinat ºi, prin urmare, competenþa instanþei de anchetã se plaseazã, deci, în mod strict, în epoca în care s-au fãcut rãscumpãrãrile de portofoliu ºi actele de realizarea lui. În consecinþã, nu intrã în competenþa Comisiunii de Anchetã:

epoca anterioarã rãscumpãrãrii de efecte;

14

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

gestiunea bãncii în general; reescontul de efecte ale bãncii la Banca Naþionalã etc., toate acestea fiind chestiuni strãine ºi ca materie ºi ca timp de sfera de competenþã, aºa cum e delimitatã prin art. 1 ºi 3 al D.L. 3.441/1940. Însãºi Comisiunea de Anchetã

adoptã formal acest punct de vedere în privinþa competenþei ei, cãci iatã ce citim

în raportul întocmit de ea /cap. IV, lit. B, pag. 31/:

„În adevãr, misiunea Comisiunii nu e aceea de a cerceta întreaga gestiune a Bãncii Blank ºi rãspunderea pentru aceastã gestiune, ci numai aceea de a cerceta operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul a fãcut rãscumpãrarea de portofolii, precum ºi condiþiile fixate sau convenþiile încheiate pentru realizarea efectelor respective /art. 1/ ”

Totuºi, Comisiunea, în flagrantã contrazicere cu propria ei definiþie a competenþei sale, se ocupã ºi de acele materii ce nu intrau în cadrul legal al însãrcinãrii ei, ºi prin aceasta ºi-a excedat competenþa ºi astfel constatãrile ce pretinde a fi fãcut nu au nicio putere legalã ºi nu pot fi invocate în sprijinul concluziunilor din raportul ei, adoptat ºi chiar depãºit prin decizia de condamnare

a Ministerului de Finanþe. Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au cãutat a

menþine, totuºi, în cadrul de competenþã a cauzei, ºi aceste materii ºi epoci, susþinând:

cã art. 1, vorbind de ancheta asupra operaþiunilor ºi lucrãrilor în baza cãrora s-au rãscumpãrat efectele, aceasta ar însemna cã tot ceea ce s-a petrecut înainte de rãscumpãrare, poate fi util examinat în cauzã; cã, fiind vorba de stabilirea unor rãspunderi, acestea pot cuprinde ºi rãspunderi din epoca precontractualã, iar nu numai cele din epoca strict contractualã. Asemenea susþineri merg direct în contra textului legii, ele pãcãtuiesc ºi printr-o extensiune cu totul abuzivã în materie de rãspundere precontractualã. b/ Rãspunderea precontractualã îmbrãþiºeazã numai epoca de pregãtire prin tratative sau corespondenþe a încheierii unui contract, adicã epoca imediat anterioarã încheierii contractului ºi numai acea epocã, iar nu ºi raporturile ce pãrþile ar fi putut avea înaintea acestei epoci. Noþiunea de „fazã precontractualã” înglobeazã, de exemplu, timpul în care o parte putea, prin propunerile ce fãcea celeilalte pãrþi, sã o inducã în eroare sau sã exercite un dol asuprã-i, pentru a o determina sã încheie un contract. Dar aceasta nu are nimic de a face cu alte contracte anterioare între aceleaºi pãrþi, ºi mai puþin încã cu trecutul îndepãrtat al

relaþiunilor lor. Cu atât mai puþin ar putea fi vorba în speþã de examinarea epocii anterioare celei din care au început rãscumpãrãrile de efecte, cu cât faptele reþinute sau discutate din acea epocã anterioarã aici nu privesc mãcar relaþiunile bãncii cu Statul. Dacã banca ºi-a condus bine sau rãu afacerile înainte de legea din 27 iunie 1930, aceasta nu avea nicio legãturã cu Statul, cu care nu era atunci

în raporturi contractuale. Tot astfel, dacã banca a reescontat la BNR efecte mai

bune sau mai slabe în acea epocã, aceasta priveºte cel mult raporturile ei cu BNR, iar nu cu Statul. Nu trebuie citat cã ne aflãm în faþa unei instanþe cu desãvârºire excepþionalã ºi specialã, a cãrei competenþã e cu totul derogatorie de la competenþa instanþelor ordinare ºi, prin urmare, strict limitatã, neputându- se extinde în niciun fel cadrul ei de activitate, excepþiile fiind dintotdeauna de strictã interpretare ºi aplicare.

Se impune deci, ca primã concluzie, cã tot ceea ce pretinde a ni se imputa din epoca anterioarã rãscumpãrãrilor de efecte, trebuie înlãturat din discuþie.

15

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

2/ Competenþa Comisiunii de Apel. Conform principiului cã competenþa instanþei de apel e determinatã de cuprinsul hotãrârii de primã instanþã ºi al apelului /tantum devolutum, quantum apellatum/, onor. Comisiune de Apel nu poate avea o competenþã mai întinsã decât cea a primei instanþe. Trebuie, de asemenea, þinut seama cã Statul, nefãcând apel, nu se putea aduce în discuþie instanþei de apel chestiuni noi, nereþinute de Raportul Comisiunii de Anchetã, ºi cu atât mai puþin formula pretenþiunii noi, nereþinute de decizia de condamnare a Ministerului Finanþelor. Cu aceasta se eliminã din discuþie o serie de afirmaþiuni ºi pretenþiuni fãcute ºi ridicate în cursul dezbaterilor de cãtre reprezentanþii Ministerului de Finanþe. Dacã, totuºi, ne vom ocupa în cuprinsul acestor concluziuni de asemenea elemente noi ce rãmân, pentru motivele arãtate, afarã din sfera procesului, o facem numai cu titlu informativ, pentru cã nu dorim sã lãsãm impresia cã avem ceva de ascuns.

16

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL II TEMEIURILE DE DREPT ªI SISTEMUL DE DREPT ÎN MATERIILE CE INTRÃ ÎN COMPETENÞA COMISIUNII

1/ Din principiul cã D.L. 3.441/1940 este o legiuire excepþionalã ºi specialã, rezultã dintru început cã nu s-a derogat de la dreptul comun decât în mãsura în care o dispoziþie expresã în acest decret ar fi impus o asemenea derogare.

Din redactarea textului, nu rezultã nici expres, nici implicit, o abandonare în totalitate a normelor de drept comun, care astfel rãmân principialmente valabile ºi obligatorii ºi pentru speþã. O aplicaþiune a acestei reguli elementare, o gãsim în însuºi raportul Comisiunii de Anchetã /cap. IV, lit B, pag. 31/, acolo unde

se ocupã de rãspunderea conducãtorilor:

„Comisiunea, interpretând disp. art. 3 din D.L., a gãsit cã legiuitorul nu a înþeles sã deroge, în privinþa rãspunderii personale a organelor de conducere, de la dispoziþiile dreptului comun.”

Reprezentanþii Ministerului, ori de câte ori noi am înþeles sã invocãm principiile fundamentale de drept comun, ne-au dat un singur rãspuns: cã este vorba de o legiuire „revoluþionarã”. Acesta nu e un rãspuns pentru cã textele de lege se interpreteazã dupã aceeaºi logicã, chiar dacã sunt edictate de un guvern adus la cârmã printr-o schimbare de regim, nefiind permise confuziuni între

natura unei miºcãri social-politice ºi natura unor texte de drept pozitiv. Nu existã revoluþie în materie de logicã juridicã.

O altã formã a acestei susþineri a reprezentanþilor Ministerului de Finanþe,

e caracterul pretins „special” al acestei legi, se susþine cã legea aceasta

prevede, de exemplu, o rãspundere specialã, o rãspundere sui generis etc., fãrã

ca sã se fi putut preciza ce înseamnã asemenea rãspunderi speciale sau sui

generis ºi din care text al legii rezultã ele. Astfel, susþinerile pãrþii adverse rãmân simple alegaþiuni arbitrare despre înþelesul legii, care nu se pot sprijini pe adjective ca „special”, „revoluþionar”, sui generis etc. 2/ D.L. 3.441/1940 nu numai cã nu abrogã legiuirile anterioare, dar dimpotrivã se referã la ele ºi le confirmã, cãci art. 1 vorbeºte de anchetarea rãscumpãrirlor de efecte ce s-au fãcut potrivit legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936. Aceasta înseamnã cã ancheta poartã, în primul rând, asupra respectãrii sau violãrii acestor legi, prin modul cum s-au încheiat operaþiunile de rãscumpãrãri. De aici, consecinþa inexorabilã cã, dacã operaþiunile s-au încheiat

în conformitate cu acele legi, ele nu pot fi criticate ºi cu atât mai puþin rãsturnate.

De altfel, Ministerul de Finanþe nu tinde la anularea actelor intervenite, cãci aceasta implicã o restitutio in integrum, ºi vom arãta mai jos la ce consecinþe

inadmisibile duce poziþia nejuridicã adoptatã de Ministerul de Finanþe în acest proces.

3/ Se susþine de partea adversã, ºi de astã datã în acord cu Comisiunea

de Anchetã, cã ancheta purta ºi asupra fraudelor sau gravelor prejudicii ce s-ar fi sãvârºit cu prilejul rãscumpãrãrilor sau tranzacþiunilor ulterioare, fãcute în aplicarea ziselor legiuiri. Suntem ºi noi de acord cã o convenþie legalã ca formã poate, totuºi, sã fie pãtatã de fraudã, sau cã la încheierea sau executarea ei s-ar fi putut sãvârºi de vreo parte o culpã gravã, dar aceasta nu înseamnã cã ar fi vorba de o derogare de la dreptul comun. Dimpotrivã, noi socotim cã, pentru a stabili o rãspundere în sarcina noastrã din operaþiunile de rãscumpãrare ºi cele urmãtoare lor, trebuie stabilit dupã dreptul comun: a/ cã existã un fapt culpabil, adicã ilicit; b/ cã existã un prejudiciu ºi anume unul grav, dupã cum cere art. 3; c/

17

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

cã între culpã ºi prejudiciu existã o cauzalitate directã ºi exclusivã. În adevãr, pentru ca un fapt sã fie considerat culpabil, el trebuie sã aibã un caracter antijuridic, adicã sã se gãseascã într-o relaþiune de contrarietate sau în opoziþiune faþã de ordinea juridicã, în contrast cu relaþiunea de conformitate. Numai prin aceasta actul devine ilicit. Savigny a demonstrat cã fundamentul oricãrui delict este lezarea unui drept primar /delict penal/ sau secundar /delict civil/. Fãrã asemenea caractere precis calificate, faptele nu sunt culpabile în drept. Vom vedea cã asemenea fapte nu ne pot fi imputate. Vom avea sã verificãm totodatã, pentru fiecare imputaþiune fãcutã nouã pe bazã de pretinsã culpã, dacã ºi întrucât aceste trei condiþii sunt îndeplinite.

18

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL III LEGILE DE BAZÃ

Pentru îndeplinirea atât a rãscumpãrãrilor de efecte, cât ºi a convenþiilor ulterioare, ºi anume fie sub raportul legalitãþii lor ca fond ºi formã, fie sub raportul pretinselor fapte de fraudã sau culpã gravã, e nevoie de a preciza cuprinsul ºi scopul dispoziþiilor legale în materie, în lumina împrejurãrilor care le-au determinat. 1/ Legea monetarã, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 30 bis din 7 februarie 1929, a fost, dupã cum se ºtie, determinatã de necesitatea stabilizãrii valorii monedei naþionale, în urma devalorizãrii postbelice ºi a fluctuaþiilor ce au urmat.

Stabilizarea s-a fãcut cu concursul bãncilor de emisiune din þãrile amice, care au cãutat sã dea un suport sãnãtos atât finanþelor publice, cât ºi în special institutului privilegiat de emisiune /Banca Naþionalã/. Iatã, în adevãr, ce citim în Programul Guvernului Român pentru stabilizarea ºi dezvoltarea economicã, care constituie anexa Aa acestei legi monetare:

„Introducere Generalã Guvernul Român, dorind sã consolideze opera de restaurare financiarã urmãritã de România de la rãzboi încoace, sã aºeze în mod definitiv creditul þãrii ºi sã uºureze dezvoltarea sa economicã, asigurându-i în condiþiuni normale resursele necesare producþiei naþionale, a hotãrât sã stabilizeze leul pe baza aurului, la cursul actual al schimbului ºi sã ia mãsurile necesare pentru a da acestei stabilizãri un caracter definitiv. În acest scop, Guvernul Român a elaborat un program a cãrui realizare va trebui îndeplinitã în trei ani, sub rezerva unor termene mai scurte, prevãzute mai jos, pentru un anumit numãr de mãsuri. Bãncii Naþionale a României i se va da posibilitatea sã menþinã în þarã siguranþa ºi stabilitatea monetarã, statutele sale vor fi revizuite în aºa chip încât sã precizeze natura operaþiunilor sale. Lichiditatea ei va fi asiguratã, pentru a-i permite sã îndeplineascã funcþiunile monetare normale ale unei bãnci de emisiune, pe care le sãvârºea înainte de rãzboi ”

Secþiunea II Mijloacele de a asigura lichiditatea Bãncii Naþionale. Revizuirea statutelor îngãduie definirea unor operaþiuni care vor putea fi efectuate în viitor de Banca Naþionalã. Pentru a-i pune la dispoziþie mijloacele necesare pentru a- ºi îndeplini rolul în condiþii normale, va trebui, de asemenea, sã fie ajutatã ca sã înlocuiascã anumite active rezultate din operaþiunile sale anterioare, cu alte active cu desãvârºire lichide. Totalul datoriei Statului cãtre Banca Naþionalã va trebui simþitor redus. Anumite creanþe litigioase, în special asupra strãinãtãþii, vor fi scoase din bilanþul bãncii, rezervându-ºi drepturi pe care ele le reprezintã. Alte creanþe interne, cu gaj sigur dar încasabile la o scadenþã prea îndepãrtatã, nu vor putea fi considerate printre activele menite sã formeze contrapartea unei circulaþiuni convertibile. În acest scop, se va proceda, pe de o parte, la anumite operaþiuni contabile, care vor permite purificarea unor anumite posturi ale bilanþului, pe de alta, împrumutul prevãzut va da bãncii, în mod direct sau indirect, mijlocul de a nu conserva decât active de bancã de emisiune.”

Dupã ce se vorbeºte mai departe de creanþe care vor continua sã figureze în bilanþ numai pro memoria, se mai spune:

19

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„Pe de altã parte, se va proceda la amortizarea unei pãrþi importante din avansul consimþit Statului de cãtre Banca Naþionalã, precum ºi la ventila- þia portofoliului comercial al Bãncii Naþionale ºi al avansurilor consimþite de ea diferitelor institute de credite 2. Pentru a elimina din portofoliul Bãncii Naþionale efectele cu o scadenþã prea îndepãrtatã, care figureazã azi în acest portofoliu, Statul va remite Bãncii Naþionale Totalul acestor sume, aproape 4.000-5.000 milioane, va fi întrebuinþat la cumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului Bãncii Naþionale, care prezintã o lichiditate insuficientã, începând cu efectele care reprezintã imobilizarea cea mai mare. Pe mãsurã ce vor fi cumpãrate aceste efecte, vor fi retrase din portofoliul Bãncii Naþionale ºi girate de ea pentru contul Statului, în afarã de bilanþ. Încasãrile realizate vor fi afectate acoperirii cheltuielilor de investiþiune ale CFR.”

Din aceastã primã parte a legii se vede cã, la acea epocã, Banca Naþionalã avea în activul ei o serie de creanþe ºi efecte despre care legea se exprimã eufemistic, cã sunt „lichide”, sau „insuficient lichide”, sau „imobilizate”, sau „cu scadenþã prea îndepãrtatã”, dar a cãror naturã realã rezultã din faptul cã se impune îndepãrtarea lor prin „purificare”, „ventilaþiune”, din bilanþul Bãncii Naþionale, în care sunt nedemne de a figura, devreme ce se propune ca acea bancã sã nu conserve decât „active de bancã de emisiune”. Denumirea curentã datã mai târziu acestui portofoliu, de portofoliu „putred”, confirmã aceastã realitate perfect cunoscutã ºi forurilor care au tratat convenþiunile de stabilizare ºi Parlamentului care a legiferat stabilizarea, ºi, deci, cu atât mai mult Ministerului de Finanþe ce avea sã suporte sarcinile rezultate din stabilizare. Aceste sarcini luate asuprã-ºi de Stat, faþã de primul ºi cel mai puternic institut bancar al þãrii, se justificã prin aceea cã împrejurãrile rãzboiului ºi consecinþele sale economico-financiare au obligat Banca Naþionalã sã primeascã, prin scont sau altfel, o serie de efecte ºi creanþe greu de realizat sau chiar irealizabile, ºi cã, deci, Banca Naþionalã a trebuit ajutatã din fondurile Statului, pentru a redobândi o situaþie de lichiditate normalã, Statul preluând astfel anumite creanþe ºi efecte de micã sau nulã valoare. Cu toate aceste sacrificii fixate de Stat pentru Banca Naþionalã, situaþia generalã economicã ºi financiarã nu a putut fi îndreptatã. În primele luni ale anului 1930 au început sã se facã simþite efectele marii crize americane din toamna anului 1929 care, pornind de la deprecierea catastrofalã a produselor agricole, de la o crizã de supraproducþie ºi subconsumaþie, a provocat o prãbuºire a cursurilor acþiunilor la bursã ºi apoi o cascadã de insolvenþe pe piaþa bancarã, ajungând la închiderea ghiºeelor a mii de bãnci, cu capitaluri de miliarde de dolari. Repercusiunile acestei crize, ºi în ce priveºte preþurile ºi în ce priveºte cursurile de bursã ºi în ce priveºte insolvenþele bancare, nu a întârziat a se produce în Europa, agravându-se treptat cu trecerea timpului. Negarea ºi ironizarea acestor evenimente de cãtre onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe nu suprimã realitatea lor. România, ca þarã principialmente agricolã, cu o industrie tânãrã ºi cu resurse financiare limitate, a trebuit sã se resimtã într-o mãsurã ºi mai mare de efectele acestei crize. De atunci chiar a început a se vorbi ºi s-a ajuns la suspendãrile de executare /moratorii/ pentru datoriile agricole, ºi mai târziu la conversiunea agricolã, urbanã ºi chiar comercialã /v. art. 15 din legea de lichidare a datoriilor agricole ºi urbane din 7 aprilie 1934/.

20

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Anii 1930/32 au fost deosebit de grei pentru instituþiile bancare, prin aceea cã, alarma stârnitã din cauza insolvenþelor din alte þãri, a determinat pe deponenþi sã dea nãvalã la ghiºee, spre a obþine plata depozitelor lor. Astfel, bãncile au fost obligate sã-ºi lichideze în grabã activul, pentru a plãti pe deponenþi ºi sã solicite stãruitor noi credite de la Banca de Emisiune, pe cale de reescont, spre a cãpãta numerarul necesar restituirilor. În adevãr, bãncile, conform rolului lor normal ºi încã mai mult misiunii speciale, pe care unele bãnci, printre care ºi a noastrã /vezi depoziþia domnului profesor Victor Slãvescu înaintea acestei onor. Comisiuni/ au îndeplinit-o în þara noastrã în acea epocã, investiserã o mare parte din depozitele lor în întreprinderi industriale, creând astfel industrii noi ºi naþionalizând pe cele din teritoriile alipite. Aceste întreprinderi nu puteau sã fie lichidate imediat ºi nici nu puteau replãti imediat ceea ce datora bãncilor care le finanþaserã, respectiv ale cãror afiliate erau, mai ales cã, din cauza crizei, Statul nu-ºi plãtea furnizorii ºi el era tocmai unul din cei mai importanþi clienþi ai acestor industrii. Astfel, bãncile au fost nevoite a cere sprijinul Bãncii Naþionale, pe cale de reescont, prezentând acesteia la reescont, în mare parte, efecte emise de întreprinderile create ºi finanþate de ele, care le erau datoare, însã nu puteau plãti curând datoriile lor. Din aceastã cauzã, lichiditatea mai mare ºi mobilizarea portofoliului, care fusese obiectivul principal al redresãrii financiare a Insitutului de Emisiune, nu au putut fi stinse, iar bãncile private ºi-au vãzit mãrite angajamentele lor faþã de banca de emisiune, având drept cauzã efecte emise în mare parte de propriile lor afiliaþiuni, pentru datoriile existente, dar foarte greu de plãtit. Agravarea crizei a produs ºi o scãdere a preþurilor produselor industriale, cum ºi o micºorare notabilã a consumaþiunii, pricinuind prin aceasta o ºi mai mare slãbire a puterii de platã a întreprinderilor respective. 2/ Aceastã situaþie a obligat Statul Român, întocmai ca ºi foarte numeroase alte State, sã vinã cu noi mãsuri de asanare financiarã, de astã datã nu numai în privinþa Bãncii Naþionale, ci ºi tot atât de mult în privinþa institutelor de bancã privatã. Era vorba de astã datã nu numai de a statornici lichiditatea Institutului de Emisiune, ci ºi de a însãnãtoºi creditul privat, restabilind încrederea publicã în institute, care tocmai de aceea se numesc de credit, ºi permiþând astfel o circulaþie normalã a bunurilor ºi valorilor.(Anexa 2). Aceastã intervenþie a Statului s-a produs prin Legea pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat, conform planului de stabilizare ºi de interpretare a planului de stabilizare, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 140 din 27 iunie 1930. Facem trimitere la textul acestei legi în mod general, totuºi vom reproduce aici, pentru necesitatea expunerii noastre, art. 1 ºi

2:

„Art. 1 Pentru administrarea portofoliului de efecte cu scadenþã prea îndepãrtatã, trecute sau care vor fi trecute de Banca Naþionalã Statului, conform prevederilor planului de stabilizare de la cap. I, Secþiunea II, pct. 2, ºi conform convenþiei dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 7 februarie 1929, Secþiunea III, art. 8, Ministerul Finanþelor ºi Banca Naþionalã vor proceda precum se aratã în dispoziþiile de mai jos. Prin portofoliu de efecte cu o scadenþã prea îndepãrtatã se înþelege efectele care întrunesc toate prevederile statutare, afarã de lichiditatea în termenul prevãzut de art. 24 din statutele Bãncii Naþionale /art. 28 din vechile statute/. Art. 2 În urma propunerii Bãncii Naþionale, Ministerul Finanþelor e autorizat sã rãscumpere efectele vizate de art. 1 ºi care se gãseau în portofoliul

21

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, pânã la concurenþa sumei totale de Lei 3.250.885.742. Ministerul Finanþelor e autorizat, de asemenea, sã rãscumpere, în urma avizului conform al Bãncii Naþionale, alte efecte scontate de aceasta, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu, în vedere de a contribui la asanarea financiarã ºi în mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor întrece totalul de mai sus.”

În completarea acestui text, citãm aici art. 24 din statutele Bãncii Naþionale din 1929:

„Art. 24 Nu sunt admise la scont decât efecte de comerþ la ordin timbrate, având o cauzã realã cu scadenþã de cel mult 100 zile ºi garantate prin 3 semnãturi solvabile.” Totuºi: a/ efectele cu 2 semnãturi pot fi admise în cazurile prevãzute ºi dupã modalitãþile fixate de regulamentul stabilit în Consiliul General ”

Mari discuþii s-au fãcut în aceastã instanþã în privinþa înþelesului art. 2 mai

sus reprodus. În primul alineat din art. 2 este vorba de preluarea de cãtre Stat a efectelor care, conform articolului 1, întrunesc toate prevederile statutare, în afarã de lichiditatea la termenul de 100 zile ºi care se aflau la BNR la 7 februarie 1929. Aceastã preluare s-a fãcut evident în interesul lichiditãþii Bãncii Naþionale, urmãritã prin programul de stabilizare. Prin al doilea alineat al art. 2 se admite rãscumpãrarea altor efecte scontate de Banca Naþionalã, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu, aceasta nu numai pentru a mãri lichiditatea Bãncii Naþionale, ci ºi pentru a contribui la asanarea financiarã a institutelor private de credit. Tocmai de aceea legea prevede, în chiar titulatura ei, cã este vorba ºi de „interpretarea programului de stabilizare” ºi anume în sensul de a proceda la noi operaþiuni în vederea asigurãrii stabilizãrii, mãsuri devenite necesare faþã de înrãutãþirea situaþiei pieþei din România. Aceste noi mãsuri priveau tocmai efectele altele decât cele care sã fi întrunit toate prevederile statutare ºi textul o spune formal: „alte efecte scontate de aceasta”, adicã altele decât cele prevãzute de art. 1 ºi menþionate în art. 2, al.

1.

Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au pretins cã art. 2, al. II, prin redacþiunea sa literalã a înþeles prin cuvintele „oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu” cã, între efectele din al. I ºi cele din al. II, diferenþa e numai în privinþa datei intrãrii lor în portofoliul Bãncii Naþionale. O asemenea interpretare nu rezultã din text, cãci pentru a fi înþeles în sensul voit de reprezentanþii Ministerului de Finanþe ar fi trebuit sã sune nu „alte efecte scontate de aceasta”, ci „efecte scontate de aceasta, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu.” Efectele rãscumpãrabile conf. al. I sunt definite prin douã calificãrii: a/ efecte prevãzute de art. 1, ºi b/ care se gãseau în portofoliul Bãncii Naþionale la 7 februarie 1929. În al. II cele douã calificative sunt astfel înlocuite: a/ ”alte efecte scontate de Banca Naþionalã”, deci altele decât cele prevãzute de art. 1, ºi b/ ”oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu”, adicã ºi posterior datei de 7 februarie 1929. Adãugãm cã expresiunea „oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu” cuprinde ºi efectele care ar fi intrat înainte de 7 februarie 1929, dar care n-ar fi din cele prevãzute de art. 1, adicã n-ar îndeplini condiþiile statutare, cãci altminteri s- ar fi spus pur ºi simplu: „efecte intrate dupã 7 februarie 1929”.

22

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Acest înþeles al legii rezultã din lucrãrile pregãtitoare ºi este confirmat atât de cei ce au prezidat la alcãtuirea legii, cât ºi de cei ce au aplicat-o la acea epocã, în strânsã legãturã cu Ministerul de Finanþe. În adevãr, teza noastrã a fost combãtutã de cãtre reprezentanþii Statului în instanþã, menþinându-se cã nu era admisibil de a se rãscumpãra efecte nestatutare care ar fi putut deci produce pagube Statului, pe când noi susþinem hotãrât cã Statul, tocmai prin

dispoziþiunile în chestiune ale legii din 27 iunie 1930, a înþeles sã facã sacrificii nu în interesul Bãncii Naþionale sau al bãncilor private ajutate, ci în interesul restabilirii încrederii ºi al asigurãrii stabilizãrii, deci al economiei naþionale în general. Chiar termenii de „a contribui la asanarea financiarã” implicã ideea de „sacrificii”, cãci „contribuþia” este o platã fãrã echivalent.

În

dovedire, citãm urmãtoarele din expunerea de motive a legii din 27

iunie 1930 /Mon. Of., Partea a III-a, Dezbateri Parlamentare, nr. 78/1930/:

„Pentru rãscumpãrarea portofoliului imobilizat al Bãncii Naþionale, programul de stabilizare prevede afectarea unei sume importante din împrumutul fãcut în acest scop ºi întregul beneficiu al monedei divizionare, acest sacrificiu fiind necesar Institutului de Emisiune spre a-i da putinþa sã rãspundã menirii sale ºi sã reintre în fãgaºul normal al funcþiunilor ce trebuie sã îndeplineascã. Cum încã zisul program nu aratã în mod desluºit felul cum va fi administrat acest portofoliu, proiectul de lege de faþã completeazã programul, fixeazã statutul de administrare a portofoliului cu toate garanþiile cerute unei bune gospodãrii, ºi îngãduie astfel recuperarea unei pãrþi importante din sumele destinate unor investiþiuni productive.”

Prin urmare, e vorba în mod mãrturisit de sacrificu, de completarea programului de stabilizare, adicã de ceva ce nu e în acel program, ºi de recuperarea – cu toatã buna gospodãrire – numai a unei pãrþi din investiþiune, deci evident de posibilitatea pierderii restului. Iatã ºi Raportul Delegaþilor la Camerã: /”Monitorul Oficial”, Partea III-a, nr.

78/1940/:

Prin acest proiect se lasã

portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale în administrarea acestei bãnci, care va acþiona în numele ºi în contul Statului, ºi dupã normele stabilite de acesta:

Ministerul de Finanþe capãtã autorizaþia de a încheia orice convenþiuni ºi a lua

orice mãsuri pe care le va crede necesare pentru salvarea unei pãrþi cât mai mari din aceastã avere. Se stabileºte de la început situaþia ºi bonitatea efectelor, pentru ca urmãrirea debitorilor ºi lichidarea portofoliului sã se facã în cele mai bune condiþiuni ”

„Jertfa pe care a consimþit sã o facã Statul

Se accentueazã, deci, din nou, cã e vorba de jertfã, cã nu se va putea salva decât o parte din aceastã avere, cã efectele trebuie examinate dupã situaþie ºi dupã bonitate, deci este vorba de ceva relativ, exprimându-se dezideratul unei lichidãri cât mai bune.

Se vede, prin urmare, cât de conºtient era legiuitorul cã Statul va avea de suportat pierderi, pe care le justificã prin interesul general. (Anexa 5).

A fost audiat de Comisiunea de Anchetã defunctul Virgil Madgearu,

autorul legii în chestiune, în calitate de ministru de Finanþe la acea epocã, ºi iatã ce a declarat:

23

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„Luând contact cu conducerea Institutului de Emisiune, am ridicat chestiunea suportãrii riscurilor eventuale, deoarece eram informat cã în

portofoliul Bãncii Naþionale, cu toate cã prin operaþiunile preliminare stabilizãrii se decisese amortizarea din fonduri proprii a unei pãrþi din pierderile constatate,

rãmãseserã efecte care cuprindeau pierderi virtuale 1/.

/pag.

Recunoscând, totuºi, cã din totalul creanþelor de preluat, dintre care

unele foarte imobilizate, s-ar putea ivi pierderi, /BNR/ socotea cã ele urmeazã a fi acoperite de Stat, din fondul creat prin planurile de stabilizare ºi girat în contul Statului de Banca Naþionalã. Recuperarea va servi a alimenta fondul de investiþiuni al CFR, care, în cazul adeveririi pierderilor pesimiste ale bãncii, va fi necesarmente micºorat cu

aproximativ suma arãtatã mai sus, cca. 600-700 milioane

Aceastã dispoziþie, menitã sã permitã intervenþia excepþionalã pe piaþa

financiarã în scopul sprijinirii bãncilor aflate în dificultate de plãþi, se explicã prin operaþiunea de la începutul primãverii 1930, a primelor fenomene de crizã, de neîncredere în solvabilitatea bãncilor, constând în retrageri precipitate de

depuneri, îndeosebi de la Banca Blank

/pag. 2/.

/Pag. 3/.

Prin urmare, nu numai cã autorul legii confirmã cã era vorba ca Statul sã preia portofolii la care consimþea sã aibã pierderi, dar aceasta se fãcea cu privire chiar la portofoliul ce urma sã se preia de la banca noastrã, legea neavând astfel, ºi în mod general ºi în mod special, pentru noi, sensul ce l-am arãtat mai sus. Cã era vorba de efecte nestatutare, despre a cãror prezenþã în portofoliul Bãncii Naþionale, Statul era perfect informat ºi tocmai de aceea înþelegea sã intervinã, rezultã ºi din depoziþia d-lui Constantin Angelescu, fost în 1931 guvernator al Bãncii Naþionale:

„Am fost întrebat cum s-a putut ca în portofoliul Bãncii Naþionale a României sã existe cambii greu încasabile.” Am rãspuns cã, în vremuri normale, Banca Naþionalã nu trebuia sã aibã

cambii protestate, ºi, în fapt, în toate bãncile de emisiune nu existã asemenea cambii. Dar, e adevãrat cã, în vremuri anormale, la zdruncinãri economice neobiºnuite, nu e bancã de emisiune care sã nu sufere, dupã cum a suferit ºi

banca noastrã naþionalã

”/Pag. 3/. (Anexa 6).

ªi dupã ce aratã cã originea acestor efecte nestatutare era politica de industrializare protejatã ºi chiar impusã de Stat, direct sau prin Banca Naþionalã, continuã:

„Se înþelege cã, în asemenea condiþiuni, Banca Naþionalã, oricâtã prudenþã ar fi întrebuinþat, se putea aºtepta la derutãri de portofoliu îngheþat, pentru ilustrarea acestei observaþii exemplul cel mai bun e cã a existat portofoliu îngheþat la Cooperative, la Creditul Industrial, la Creditul Funciar Rural, instituþii de Stat sau controlate de Stat /pag. 4/. Sunt realitãþi de care trebuie sã se þinã seamã, ºi în cele mai multe cazuri admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat susþine un institut serios, folositor economiei naþionale, ºi împiedicã de multe ori ºi cãderea altora care la început nu erau ameninþate. În momente de panicã, golul pe care-l lasã retragerea depozitelor trebuie sã fie acoperit cel puþin în parte, ºi rezistenþa de achitare a unora din creanþele de primã calitate altãdatã forþeazã conducerea Bãncii Naþionale sã fie mai puþin rigidã în judecarea portofoliului ce i se prezintã la reescont.” /Pag.5/.

Acest înþeles al legii e confirmat ºi prin depoziþia /luatã înaintea acestei onor. Comisiuni/ domnului Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului la BNR ºi ªeful Serviciului Economiei Financiare din Ministerul de Finanþe, însãrcinat cu

24

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

aplicarea legilor de rãspundere de portofoliu:

„Printre aceste efecte /propuse de BNR spre a fi preluate de Stat/ erau ºi unele la care Statul cunoºtea insolvabilitatea debitorilor, dar nu le putea refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii portofoliului era de a debarasa Banca Naþionalã de asemenea creanþe, care nu se puteau niciodatã realiza. Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizarea integralã a efectelor preluate, cãci acesta era în parte scopul legii.” (Anexa 7).

Socotim, deci, cã am dovedit fãrã putinþã de îndoialã cã efectele, ce se puteau rãscumpãra pentru asanarea financiarã a bãncilor private, puteau fi ºi efecte de calitate inferioarã, Statul fiind hotãrât a face sacrificii, adicã a suporta pierderi prin preluarea acestor efecte în interesul general. b/ Pentru ce sumã se puteau rãscumpãra portofoliile? Am citat mai sus art. 2, al. II, din legea din 27 iunie 1930, din al cãrui prim alineat rezultã cã rãscumpãrarea de efecte prevãzute de art. 1, adicã de efecte statutare, dar nelichide, care se preluau în interesul asanãrii Bãncii Naþionale, se putea face „pânã la concurenþa sumei totale de Lei 3.250.885.742”. Al. II al art. 2 prevede cã celelalte efecte, adicã cele nestatutare, oricare ar

fi fost data intrãrii lor la BNR ºi care se preluau în vederea asanãrii financiare a institutelor private de credit, se puteau rãscumpãra:

„În mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor întrece totalul de mai sus”.

Prin planul de stabilizare s-a pus la dispoziþia Statului pentru aceste rãscumpãrãri o sumã de Lei 4.069.041.735 în total, precum e evaluatã ºi prin depoziþia domnului Costin Stoicescu. Raportul Comisiunii de Anchetã considerã cã, pentru preluarea de efecte din cele prevãzute la al. II, ar fi fost disponibilã numai diferenþa între 4.069.041.735 ºi 3.250.885.742 lei, adicã cca 819.000.000 lei, pe când totalul efectelor preluate de la banca noastrã se ridica la 1.008.000.000. Acest lucru s-a putut face pentru cã, dupã cum constatã Comisiunea, s-au rãscumpãrat efecte din cele prevãzute în art. 1, numai pentru 2.507.000.000 lei, astfel încât au rãmas fonduri disponibile de Lei 1.515.000.000 în total. Putea Statul sã afecteze partea rãmasã neîntrebuinþatã din prima tranºã de 3.250.000.000 lei, pentru a mãri a doua tranºã ce era iniþial de 819.000.000 lei, ºi a rãscumpãra deci mai multe efecte din cele prevãzute în al. II al art. 2? Desigur cã da. Art. 2 pune la dispoziþia Statului totalul resurselor prevãzute în planul de stabilizare, în scopul de rãscumpãrare de efecte, iar în al. II rezervã pentru efectele nestatutare suma ce va depãºi totalul întrebuinþat pentru rãscumpãrarea de efecte statutare. Interpretarea contrarie ar fi însemnat ca acele câteva sute de milioane sã rãmânã fãrã întrebuinþare, deºi Statul le împrumutase ºi plãtea dobânzi pentru ele, în loc de a fi folosite pentru asanarea completã a pieþei financiare. Limita sumelor de întrebuinþat pentru rãscumpãrare

o formeazã resursele puse la dispoziþia Statului prin planul de stabilizare ºi, deci,

Statul putea merge pânã la epuizarea acestor resurse. De altfel, art. 2, al. I, fixeazã numai un plafon pentru rãscumpãrarea de efecte statutare, cãci întrebuinþeazã expresia „pânã la concurenþa sumei de Lei 3.250.885.742, nu cere în mod imperios ca sã se utilizeze întreaga sumã pentru preluarea de asemenea efecte. Dacã în al. II al art. 2 se prevede cã se va putea întrebuinþa pentru preluarea de portofolii nestatutare chiar ceea ce depãºeºte totalul de mai sus, a fortiori putea fi întrebuinþat ceea ce rãmânea disponibil din acel total, pânã

25

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

la totalul resurselor disponibile conform planului de stabilizare.

c/ Procedura preluãrii. Art. 4 ºi 5 al. I ºi art. 7 aratã cum se preiau efectele

de cãtre Stat – BNR propune preluarea ºi dacã Statul acceptã –, el va comunica

expres Bãncii Naþionale adeziunea sa la propunerile fãcute ºi va remite Bãncii Naþionale contravaloarea efectelor primite în portofoliul sãu /art. 4/. O datã cu

trecerea efectelor la Stat, BNR va prezenta Ministerului de Finanþe un referat cu

o situaþie generalã detaliatã asupra situaþiei financiare a întreprinderilor

debitoare ºi a debitorilor, /art. 6 al. I/ ºi o datã cu aceasta va arãta care sunt

posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare asupra portofoliului trecut Statului,

în cazul unei urmãriri sau lichidãri ºi în cazul încheierii unei convenþii sau

tranzacþii /art. 7/. Este, deci, de reþinut cã acest referat ºi aceste informaþiuni BNR trebuia sã le dea nu înainte de preluare, ci o datã cu trecerea efectelor la Stat. Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, fixeazã condiþiile de

platã, garanþiile, termenele ºi dobânzile pentru fiecare efect /art. 5/. Dar, dacã din referatul Bãncii Naþionale, Ministerul de Finanþe îºi face

convingerea cã întreprinderile debitoare sau debitorii nu pot fi cu folos urmãriþi sau lichidaþi pe baza pe baza efectelor trecute Statului, ci e recomandabil a se încheia cu aceºtia o convenþiune sau o tranzacþie pe care o va crede utilã sau necesarã pentru realizarea debitului datorat, luând orice garanþii personale sau reale, pentru ca realizarea lui sã fie bine asiguratã /art. 6/. Aceste convenþii sau tranzacþii vor fi fãcute cu avizul Comisiunii prevãzutã

la art. 10, ºi vor fi supuse spre ratificare Consiliului de Miniºtri, iar în urmã

comunicate Bãncii Naþionale, care administra portofoliul, spre aplicare. aa/ Este mai întâi de remarcat cã aceste convenþii sau tranzacþii implicã acele sacrificii de mai înainte avute în vedere din partea Statului. În adevãr, dacã debitorii ar fi putut plãti datoriile pe baza titlului de creanþã originar, nu ar fi fost locul la nici o convenþie ºi cu atât mai puþin la vreo tranzacþie ºi nu ar fi avut niciun înþeles sã se înconjoare încheierea acestor convenþii ºi tranzacþii de atâtea formalitãþi /avizul Bãncii Bãncii Naþionale, avizul Comisiunii ºi ratificarea Consiliului de Miniºtri/. Însãºi noþiunea de tranzacþiune implicã, conform definiþiei din Codul Civil, concesiuni, deci sacrificii, ºi cei doi termeni, convenþie ºi tranzacþie, sunt întrebuinþaþi ca echivalenþi în textul legii. Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au încercat sã susþinã cã, deoarece convenþiile sau tranzacþiile urma sã se facã „pentru realizarea debitului datorat” ºi „luând orice garanþii personale sau reale, pentru ca realizarea lui sã fie bine asiguratã” /art. 6/, aceasta înseamnã cã ele urmãreau realizarea întregii datorii ºi încã cu bune garanþii. O asemenea interpretare este lipsitã de sens, deoarece, pe de o parte, dacã s-ar putea încasa întreaga datorie pe baza titlului originar, n-ar mai fi niciun motiv de a încheia convenþii speciale, necum tranzacþii, ºi n-ar mai fi nevoie de a lua garanþii suplimentare, pe de altã parte, debitorii nu pot fi în nici un fel de obligaþii sã mai dea garanþii suplimentare peste totalul creanþei originare. Se pot obþine de la dânºii asemenea garanþii, evident numai în cazul când li se oferã vreun avantaj, de exemplu plata eºalonatã pe termen lung sau reducerea de datorii, garantându-se mai bine restul de platã. Tocmai acesta

era rostul ºi esenþa „convenþiilor” sau „tranzacþiilor” ºi, de aceea, legea vorbeºte de necesitatea ºi utilitatea unor asemenea convenþii sau tranzacþii. Conþinutul acestora rãmâne la libera apreciere a Statului, cãci legea zice „orice convenþii sau tranzacþii, pe care o va crede utilã sau necesarã”. Este, deci, bine lãmurit cã aceste convenþii sau tranzacþii puteau implica reducerea de creanþe ºi amânarea

de platã, deci pierderi în capital sau ºi dobânzi, faþã de preþul de rãscumpãrare al

acestor efecte de cãtre Stat.

26

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

bb/ În ce priveºte formalitãþile acestor convenþii ºi tranzacþii, este, de asemenea, de remarcat cã pentru rãscumpãrarea de efecte nu se cere nicio formalitate, decât acordul între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe, rãscumpãrarea fãcându-se pe valoarea nominalã a creanþelor. Numai pentru convenþiile ºi tranzacþiile încheiate cu debitorii dupã preluare, se cere, dupã cum am arãtat, pe lângã avizul Bãncii Naþionale ºi al Comisiunii Portofoliului, ratificarea Consiliului de Miniºtri. Asupra înþelesului acestei din urmã formalitãþi, dacã este vorba numai de

o ratificare ulterioarã sau poate fi ºi o autorizaþie specialã anticipatã, vom avea prilejul sã revenim la locul indicat. cc/ În orice caz, este de reþinut cã convenþiile de rãscumpãrare, adicã de preluare de portofolii, se încheie exclusiv între Banca Naþionalã ºi Stat, peste

capul ºi fãrã întrebarea institutelor de la care provin efectele, care astfel nici nu au vreun amestec în aceastã operaþiune. Alegerea efectelor se face de cãtre Stat, din cele propuse de Banca Naþionale, instituþia debitoare neavând nici în aceastã privinþã vreo ingerinþã. Un raport direct între Stat ºi instituþia debitoare se stabilea de abia atunci când se încheia vreo convenþie ºi tranzacþie din cele arãtate mai sus, care aveau

în general ºi caracter novatoriu faþã de titlul originar.

3/ Fizionomia acestei întregi legislaþiuni este întregitã cu Legea din 1 aprilie 1936 /Mon. Of. 77/1936/, ce conþine ratificarea convenþiei încheiate de Stat, prin Ministerul de Finanþe, cu BNR la 22 iunie 1935, cãci din ea se desprinde încã o datã ideea fundamentalã cã Statul ºtia cã rãscumpãrãrile de efecte implicã sacrificii, adicã pierderi pentru dânsul, ºi în ea se repetã, ca punct de plecare, cã debitorii preluaþi nu puteau plãti tot ce datorau:

„În vedere cã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale trecut la Stat, pe baza planului de stabilizare ºi al legii din 27 iunie 1930, a fãcut în mare parte obiectul unor convenþii de platã pe termene lungi, încheiate de Stat cu debitorii respectivi; cã parte din aceste convenþii nu s-au putut executa, iar parte din datorii au devenit insolvabile; considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a mai fost micºoratã ºi prin efectul legii pentru reglementarea datoriilor agricole ºi urbane, iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidare sporeºte procentul de insolvabili, deci pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, se înfiinþeazã prin decizia ”

ministerialã nr. 87.623/1935 o Comisiune etc

(Anexa 4).

Se confirmã, deci, cã convenþiile cu debitorii trebuia sã fie pe termene lungi ºi cã, totuºi, nu s-au putut executa în parte constatarea imposibilitãþii de platã fiind, deci, un fapt obiectiv indiscutabil. Se constatã cã alþi debitori au devenit insolvabili; cã valoarea intrinsecã a portofoliului s-a mai micºorat ºi prin efectul legii conversiunii, cum ºi cã existã un procent de insolvabili ce poate încã spori etc. Iar mãsura pe care Statul o ia faþã de aceste rezultate ale preluãrii portofoliilor este de a face noi reduceri, în scopul unei lichidãri grabnice, aceasta fiind, totuºi, mai avantajoasã decât urmãrirea debitelor originale „care nu s-au putut executa”. De altminteri, dacã insistãm asupra acestei chestiuni este numai cã partea adversã a controversat-o cu îndãrãtnicie, însã nouã discuþia ni se pare oþioasã. În adevãr, dacã efectele ar fi fost bune, necesitatea preluãrii lor de cãtre

27

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Stat, mãsurã desigur foarte gravã ºi împovãrãtoare pentru tezaurul public, nu era imperios necesarã ºi s-ar fi putut gãsi mijloace mai benigne pentru restabilirea

lichiditãþii institutelor de credit. Însuºi faptul cã Statul s-a socotit dator, cu ajutorul creditului de stabilizare primit din strãinãtate, sã facã operã de solidaritate naþionalã, preluând asuprã-ºi aceste creanþe, dovedeºte cã era vorba de creanþe slabe ºi cã aceastã slãbiciune era cu drept cuvânt atribuitã împrejurãrilor postbelice ºi crizei create de creºterea organismului economic-financiar al României întregite. Apreda creanþe bune, fie ºi pe termene mai lungi, nu putea fi

o necesitate absolutã pentru institutele de credit. Necesitatea era mai ales ca ele

sã fie despovãrate de acele posturi din bilanþul lor care nu reprezentau active destul de serioase, ba chiar uneori trebuia sã figureze numai „pro memoria”. Acest termen „pro memoria” nu este necunoscut în drept. Codul Comercial, în art. 24, al. III, prevede urmãtoarele: „datoriile active greu de încasat sau îndoioase se vor preþui dupã probabilitate. Creanþele ce nu se pot încasa se vor scrie numai „pentru memorie”.” Iatã ce fel de creanþe urma sã treacã la Stat, pe lângã cele care, deºi nu erau cu totul reale, erau însã greu de încasat sau îndoioase. Dacã ar fi fost într-adevãr vorba numai de efecte cu scadenþã îndepãrtatã, nu exista nicio raþiune ca sã se rãscumpere asemenea efecte pânã ºi de la Creditul Industrial. Aceastã instituþie prin menirea ei de a ajuta industria naþionalã nu putea avea decât asemenea efecte ilichide sau imobilizate, cu scadenþe lungi, ºi nu avea nevoie sã fie despovãrate de ele pentru motive de lichiditate, ea neavând de asigurat nici stabilitatea monetarã /ca BNR/ ºi nici de restituit depozite /ca bãncile particulare/. Explicaþia trebuie cãutatã în calitatea proastã a acestor efecte, în lipsa lor de bonitate. Este tot atât de evident ºi firesc cã Banca Naþionalã care avea iniþiativa de

a propune Statului preluarea de efecte, sã aleagã dintre debitorii acestor efecte,

pe cei ce plãteau mai greu sau nu puteau plãti într-un termen previzibil ºi nici în totalitate. Altfel, Banca Naþionalã nu ar fi fost cu nimic uºuratã ºi operaþiunea nu ar mai fi avut scop practic. Tot asemenea, facultatea lãsatã Statului de a tranºa cu debitorii aceºtia indicã, dupã cum am arãtat, conºtiinþa legiuitorului cã trecerea la Stat a creanþelor contra acestor debitori nu poate fi suficientã pentru „epuraþiune”, „ventilaþiune” sau „mobilizarea” pieþei creditului, ci trebuia numaidecât încheiate convenþii sau tranzacþii cu sacrificii notabile pentru a obþine asemenea rezultate practice. Se ºtie de câte ori Statul a trebuit sã ia asuprã-ºi pierderile instituþiilor cooperative ºi ale bãncilor populare ºi nimeni nu a criticat vreodatã serios asemenea mãsuri din punct de vedere obiectiv ºi general, cãci ajutorarea unor instituþiuni de interes general în stare de dezvoltare, expuse ca atare dibuielilor, greºelilor, eºecurilor, deci pierderilor, este ea însãºi de interes general ºi deci trebuie fãcutã cu mijloace neobiºnuite. În toatã examinarea prezentei pricine, oricât ar fi ea de exorbitantã în drept, nu este permis a se pierde din vedere aceastã premisã fundamentalã.

28

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL IV PRELUAREA SUCCESIVELOR TRANªE ªI CONVENÞIUNILE ULTERIOARE

Statul a preluat de la Banca Naþionalã efecte provenite de la noi, în trei

tranºe:

300.000.000, în vara anului 1930, în schimbul cãrora am dat în platã un alt

portofoliu de efecte ºi acþiunile Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”;

600.000.000 – prin convenþiile din august ºi octombrie 1931, preluare

urmatã de o convenþie din iunie 1933;

108.000.000 – efect emis pentru plãþi fãcute la 21 octombrie 1931, de

însãºi organele BNR în contul nostru, adicã în ajunul concordatului nostru, preschimbat ºi acesta prin dare în platã a altor efecte ºi creanþe ºi a 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu, printr-o convenþie din august 1933.

1/ Tranºa de Lei 300.000.000 a fost preluatã de Ministerul de Finanþe, în seria preluãrilor fãcute de la diferite instituþiuni bancare, aceasta dupã înþelegerea prealabilã cu BNR ºi cu acordul consilierului tehnic, dl. Auboin. Tratativele se urmau în acelaºi timp ºi în vederea „convenþiei” sau „tranzacþiei” ce trebuia sã se încheie ulterior între Stat ºi Banca Blank, pentru acoperirea acestei tranºe de 300.000.000 lei. Tratativele au dus la rezultatul concretizat în adresa Ministerului de Finanþe nr. 5 din 15 aprilie 1930 cãtre BNR, care începe astfel:

„Având în vedere cã BNR, de acord cu consilierul tehnic, a fost silitã sã intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã, spre a salva situaþia unor bãnci de mare importanþã pentru economia naþionalã, care, din cauza neliniºtii publice, era ameninþatã, având în vedere cã portofoliul scontat provizoriu la Banca Naþionalã cu aceastã ocazie a fost în parte de categoria celui ce fusese retras dupã data de 7 februarie 1929, ca fiind imobilizat; Miniserul de Finanþe, pentru a asigura lichiditatea cât mai deplinã a portofoliului Institutului de Emisiune, a dispus a primi din efectele scontate cu ocazia evenimentelor de mai sus, de cãtre Banca Blank & Co., o sumã de Lei 300.000.000, care se va socoti în suma de cca. 4.000.000.000, prevãzutã în planul de stabilizare pentru ventilaþiunea ”

portofoliului Bãncii Naþionale

(Anexa 8).

Se vãd din aceastã adresã împrejurãrile care au justificat oportunitatea preluãrii acestei tranºe. Se vede, de asemenea, cã totul se fãcea cu ºtirea Bãncii Naþionale ºi a consilierului tehnic. În aceeaºi adresã se aratã cã, pentru 201.500.000 lei din cele 300.000.000 lei, Statul e dispus sã preia Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, pe care îl va trece Monitorului Oficial, urmând ca acesta sã verse contravaloarea Bãncii Naþionale în timp de 10 ani. Restul de 98.500.000 lei se prevede sã fie girat de BNR în condiþiunile generale ce se vor stabili pentru toate efectele de aceeaºi mãsurã. Aceasta se explicã prin faptul cã hotãrârea de a prelua aceastã tranºã este de fapt anterioarã legii din 27 iunie 1930, care abia dupã aceasta a stabilit norme precise pentru modalitãþile de preluare, norme ce au fost apoi aplicate întregii tranºe de 300.000.000 lei. Banca Naþionalã a admis aceastã propunere prin adresa ei nr. 35.478 din 2 mai 1930. (Anexa 9). Perfectarea acestei operaþiuni nu a avut loc decât dupã promulgarea legii din 27 iunie 1930 prin urmãtoarele acte:

29

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

La 23 iulie 1930, Comisiunea Portofoliului, creatã prin art. 10 din aceastã lege, în baza referatului domnului Radu Romanescu, referent al Oficiului de Studii din Ministerul de Finanþe, dã avizul ei favorabil, cu nr. 2 pentru aceastã preluare. Prin jurnalul 1.208, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 167 din 29 iulie 1930, Consiliul de Miniºtri autorizeazã Ministerul de Finanþe sã preia Institutul „Cultura Naþionalã” pe preþul de Lei 201.500.000, în schimbul unui portofoliu imobilizat de egalã valoare al BNR, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co. (Anexa 10). În ce priveºte însãºi preluarea Institutului „Cultura Naþionalã”, ea fusese pregãtitã prin laborioase tratative ºi dupã expertize amãnunþite, care se vãd menþionate în adresa nr. 10.008 din 14 martie 1930 a Regiei Autonome a Monitorului Oficial cãtre Ministerul de Finanþe, în care se justificã cum s-a ajuns la valoarea de 201.500.000, arãtându-se, totodatã, cã proprietara acþiunilor Societãþii „Cultura Naþionalã” ºi anume Banca Industrialã ceruse un preþ mai mare, redus în urmã prin tratative. (Anexa 11). Pentru restul de 98.500.000, pânã la completarea totalului de 300.000.000, rãmâneau trecute la Stat cambii emise de Banca Industrialã, ºi de alte 12.000.000 emise de dl. Florian Procopie Dumitrescu, toate reescontate ºi girate de noi la Banca Naþionalã. Acest portofoliu a fost mai târziu înlocuit prin altul ºi anume: la 30 octombrie 1930 am propus Ministerului de Finanþe înlocuirea poliþelor de 98.500.000 lei cu un portofoliu de la diferiþi debitori, în cea mai mare parte agricultori, cu datorii totalizând 145.673.000 lei. S-a luat avizul favorabil al Bãncii Naþionale, de acord cu dl. consilier tehnic, prin adresa nr. 86.330 din 6 noiembrie 1930 a Bãncii Naþionale. S-a luat, de asemenea, avizul nr. 18 din 27 noiembrie 1930 al Comisiunii Portofoliului, care, examinând chestiunea, conchide cã operaþiunea este utilã ºi conformã scopurilor legii din 27 iunie 1930. (Anexa 12). Acest Aviz este completat printr-un al doilea aviz cu nr. 20/1930 în care, examinându-se ºi garanþiile cu ipoteci ºi gajuri ale creanþelor oferite în platã, se ajunge la concluzia cã noul portofoliu urmeazã a fi transmis Statului printr-un act de cesiune, Banca Blank scoþându-se din gir ºi reducându-se efectele de înlocuire la un total de Lei 133.835.150. În sfârºit, aceastã operaþiune este ratificatã prin Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996 din 31 decembrie 1930, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 46 din 25 februarie 1931, ºi actul de cesiune se încheie sub nr. 90.936 din 24 martie 1931. Prin acest act, noi transmitem Statului efectele debitorilor cedaþi, printr-un gir fãrã regres sau obligo, în ordinul Bãncii Naþionale, ca mandatarã a Statului, dimpreunã cu toate garanþiile ºi accesoriile lor ºi primim înapoi poliþele de Lei 98.500.000. (Anexa13 ºi 14). Se vede din înºirarea acestei serii complete a actelor cã toate cerinþele legale, ca fond ºi ca formã, pentru regulata ºi valabila preluare a efectelor, cum ºi pentru încheierea convenþiei ulterioare, au fost îndeplinite cu prisosinþã: la preluare, acordul între BNR ºi Stat; pentru luarea în platã a Institutului „Cultura Naþionalã”, avizul Comisiunii Portofoliului, cum ºi ratificarea Consiliului de Miniºtri; de asemenea, la înlocuirea primului portofoliu de 98.500.000 lei cu cel de al doilea de 133.000.000, cu scoaterea din obligo a bãncii noastre, avizul Bãncii Naþionale ºi al Comisiunii Portofoliului, cum ºi ratificarea Consiliului de Miniºtri. b/ Numai printr-o eroare grosierã de fapt, în adevãr surprinzãtoare, afirmã Comisiunea de Anchetã în Raportul ei /pag. 9/ cã, pentru scoaterea noastrã din

30

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

obligo, n-ar fi existat autorizarea Consiliului de Miniºtri, deºi Jurnalul nr. 1.996/1930 prevede expres aceastã dispoziþie. (Anexa 13). În afarã de aceastã eroare de fapt, prin raportul Comisiunii de Anchetã nici nu se aduce acestor operaþiuni altã criticã de legalitate. c/ Care sunt atunci criticile fãcute acestor operaþiuni prin raport? Ele nu au nimic de a face cu legalitatea operaþiunii ca atare. În expunerea de fapt a operaþiunilor relative la prima tranºã se aratã cã, din cauza retragerilor de depozite, provocate de alarma cu care a debutat criza la noi la începutul anului 1930, Banca Naþionalã a socotit de bine sã mãreascã reescontul Bãncii Blank, pânã la 885.000.000 lei în primãvara anului 1930. În mod greºit, Comisiunea afirmã cã asemenea credite nu fuseserã acordate niciunei bãnci, dupã cum vom arãta în altã parte. Dar faptul cã creditul s-ar fi acordat dupã tratativele duse cu Ministerul de Finanþe, în urma unor „discuþii vii” ºi a „stãruinþelor” depuse, nu poate fi – credem noi – în niciun fel, vreo incriminare. Era oare mai bine ca asemenea credite sã se acorde fãrã maturã chibzuinþã ºi pripit? Tocmai faptul cã s-au acordat dupã o atentã examinare a situaþiei, dovedeºte cã ele erau necesare ºi utile. Raportul continuã pe temeiul depoziþiei domnului Costin Stoicescu, arãtând cã, acordarea acestui reescont mãrit, impunea Bãncii Blank mãrirea lichiditãþii ei, dar cã, în loc de aceasta, Banca Blank a fãcut faþã în special unor angajamente în strãinãtate ºi ºi-a mai procurat, prin noi sucursale ºi agenþii, fonduri pe care le-a întrebuinþat – zice Comisiunea – riscat, la întreprinderile ei. Comisiunea conchide cã, din aceastã cauzã, a devenit necesarã preluarea de cãtre Stat a celor 300.000.000 lei. Vom observa, în primul rând, cã critica de pânã aici a Comisiunii nu se referã la operaþiunea de preluare, ci la situaþia bãncii anterioarã preluãrii. Dar, în orice caz, aceste critici complet neconcludente sunt ºi nefondate. ªi angajamentele din strãinãtate trebuia plãtite ºi aceasta tot pentru sporirea lichiditãþii bãncii, ba putem zice cã ele aveau precãdere, pentru cã de plata lor depindea creditul bãncii ºi în parte creditul pieþei româneºti în strãinãtate ºi de altminteri criza, care ne venea de acolo, a fãcut ca alarma sã fie încã mai mare acolo decât în þarã. Deci, dacã în adevãr am fi plãtit pe unii creditori strãini mai exigenþi, am fi fãcut un act de bunã gospodãrie. Tot asemenea, deschiderea de noi sucursale ºi agenþii, când mãrirea numãrului sucursalelor ºi agenþiilor nu era interzisã ºi nu poate justifica nicio imputare. Deschiderea noilor sucursale ºi agenþii nu era o cauzã de micºorare a lichiditãþii bãncii. Numãrul sucursalelor ºi agenþiilor bãncii noastre a variat în decursul anilor prin înfiinþãri sau desfiinþãri de sedii secundare dupã necesitãþile pieþelor locale ºi corespundea, de obicei, cu numãrul sucursalelor ºi agenþiilor celorlalte bãnci mari, ca de pildã Banca Româneascã. În sfârºit, întrebuinþarea depozitelor în întreprinderi „riscate” este o chestiune de simplã apreciere, fãrã concludenþã. Se pierde din vedere, de altfel, dupã cum am mai spus, cã industriile noastre trebuiau sã fie menþinute în funcþiune, într-o epocã când Statul nu plãtea nici lefurile funcþionarilor sãi, nici chiar soldele militarilor ºi pensiile, necum pe furnizori. Politica contrarie ar fi însemnat sã provoace agravarea crizei financiare printr-un ºomaj industrial, ceea ce, desigur, era nepermis ºi ar fi avut încã ºi mai prompte rãsfrângeri pãgubitoare asupra situaþiei bãncii înºiºi. În fine, raportul Comisiunii de Anchetã mai observã cã propunerea noastrã de a se înlocui portofoliul de 98.500.000 cu altul de 145.000.000

31

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

/restrâns apoi la 133.836.150 lei/, sub motiv cã acest nou portofoliu este agricol ºi cã Statul urmãreºte încurajarea agriculturii, nu ar fi fost în totul corespunzãtor realitãþii, deoarece – zice Comisiunea – numai 52% din debitorii daþi în schimb erau agricultori. Noi nu ºtim cum a stabilit Comisiunea aceastã proporþie, cãci vedem cã chiar aceia dintre debitorii oferiþi în schimb, care nu erau personal agricultori, erau însã întreprinderi comerciale sau industriale agricole /Moara Röhrlich, Carol Röhrlich, Banca Sindicatului Agricol Ialomiþa, Hercules - Fabricã de mobile etc/. De altfel era fãrã importanþã dacã creanþele ce ofereau erau sau nu agricole, în tot sau în parte. În fine, Comisiunea reproºeazã cã portofoliul dat în schimb nu era destul de bun, de vreme ce dintr-însul nu s-a încasat decât o sumã relativ micã, de cca. 13.322.000 lei. Dar ceea ce Comisiunea omite, este cã am oferit un portofoliu mai mare cu 50% decât cel înlocuit, deci cu o marjã foarte suficientã în plus, adicã cu arãtarea explicitã cã nu tot acest portofoliu va putea fi încasat, altminteri nu aveam de ce sã oferim o valoare nominalã o datã ºi jumãtate cât cea înlocuitã. Era vorba, deci, de o convenþie evident aleatorie ca sumã, deºi creanþele erau prevãzute cu garanþii reale. Am vãzut cã, prin avizul nr. 20/1930, Comisiunea Portofoliului a opinat cã scoaterea din obligo a bãncii noastre era justificatã prin faptul cã ofeream un portofoliu de înlocuire mai mare /cu cca. 50%/ ºi cu garanþiile reale aferente. Dar simplu fapt cã aceste creanþe emise în 1930 nu au putut fi complet încasate, este fãrã îndoialã neconcludent în toate privinþele, cãci de atunci au urmat cunoscutele legi de suspendare a executãrilor, asanare ºi conversiune a datoriilor etc., care au înrâurit foarte grav solvabilitatea debitorilor, mai ales agricoli, reducând enorm atât valoarea nominalã a datoriilor lor, cât ºi dobânzile, ºi prelungind atât de mult termenele de platã încât creditorii au trebuit sã se mulþumeascã cu orice li se oferea de debitori. În aceaste condiþii, obiecþiunea Comisiunii de Anchetã cã nu au fost decât 52% debitori agricoli apare cu totul deplasatã. Ne rezervãm a discuta în alt loc chestiunea dacã, prin luarea în platã a „Culturii Naþionale”, Statul a fãcut o bunã sau rea afacere, cu alte cuvinte dacã a fost sau nu pãgubit prin aceasta, deºi aceastã chestiune nu este în sine concludentã. 2/ Tranºa de Lei 600.000.000. Dupã preluarea primei tranºe de 300.000.000 lei, situaþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., sub raportul lichiditãþii, s-a îmbunãtãþit, cum se dovedeºte cu faptul cã, pânã la finele anului 1930, reescontul ei la Banca Naþionalã a României se redusese la circa Lei 250.000.000, adicã aproape la un sfert din ce era în primãvara anului 1930 /vezi depoziþia domnului D. Burillianu, fost guvernator al BNR la acea epocã/. Este, deci, surprinzãtor cã raportul Comisiunii de Anchetã afirmã cã situaþiunea bãncii rãmãsese neschimbatã ºi cã banca ºi-ar fi continuat existenþa prin artificii contabile. a/ Adevãrul este cã criza s-a accentuat mereu, mãrind neliniºtea deponenþilor, în mãsura în care opinia publicã cerea tot mai mult sã se facã conversiunea datoriilor, care însemna o mare loviturã adusã, între alþii, ºi bãncilor. Acela care s-a alarmat din proprie iniþiativã de aceastã situaþiune precarã ce ameninþa bãncile, ºi în primul rând, banca noastrã, care avea cele mai mari depozite de altfel, a fost consilierul tehnic de pe lângã Banca Naþionalã, domnul Auboin, care a cerut în mod insistent sã fie uºuratã banca noastrã prin preluarea unui nou portofoliu important. Vom reveni ºi cu alt prilej asupra acestor rapoarte, care dovedesc cã Banca Naþionalã era perfect informatã de situaþiunea bãncii noastre: menþionãm

32

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

scrisoarea domnului consilier tehnic din 24 iulie 1931 cãtre dl. Manoilescu, guvernatorul Bãncii Naþionale, prin care arãta cã sprijinul dat nouã a avut efectul dorit:

„Pour sa part la Banque Blank a remboursé, dans le courant de l’année 1929, 140 millions. Au debut de l’année 1930, la Banque Blank a été obligée, par un mouvement de retrait de dépôts, de demander l’aide de la BNR /pag.2/. Depuis cette époque les différentes échéances à plusieurs reprises d’ ailleurs prolongées, ont été d’une manière géneralé couvertes par la Banque Blank, dont la situation a été grandement ameliorée par la decision prise par l’

Etat

”/Pag 3/.

Dar cã în 1931 retragerile de depozite au continuat ºi conchide urmãtoarele:

„Le renflouement de la Banque Blank aparaît comme extrémement

souhaitable dans l’intérét général du pays

”/Pag 7/.

Dl. Auboin a revenit asupra acestei chestiuni cu Nota sa despre Banca Blank din 30 iulie 1931, în care propunea, din proprie iniþiativã, preluarea unui portofoliu reescontat de banca noastrã la Banca Naþionalã de 600.000.000, întocmind chiar în acest scop un proiect de acord sub data de 1 august 1931. La rândul ei, Banca Naþionalã a gãsit, de asemenea, necesarã o operaþiune de acest fel ºi, cu adresa sa nr. 46.119 din 4 august 1931, a înaintat Ministerului de Finanþe proiectul de convenþiune întocmit de dl. Auboin, ce ºi l-a însuºit ºi prin care se prevedea preluarea a cel puþin 600.000.000 lei din totalul de 1.211.000.000 lei la cât se ridica atunci reescontul nostru la Banca Naþionalã ºi un nou credit de scont de Lei 400.000.000, cu pãstrarea garanþiilor aflate la Banca Naþionalã ºi altele noi. (Anexa 19). Cu adresa nr. 1 din 6 august 1931, Ministerul de Finanþe rãspunde Bãncii Naþionale cã, în principiu, este de acord cu proiectul de convenþiune, motivând astfel:

„Ministerul de Finanþe socoteºte în adevãr cã, în criza actualã ºi faþã de greutãþile prin care trece economia naþionalã, este de datoria Statului sã vie în ajutorul marilor noastre instituþiuni de credit, chiar cu preþul unor însemnate sacrificii.”

Totuºi, Ministerul de Finanþe declarã cã înþelege sã preia numai Lei

500.000.000.

Banca Naþionalã a României, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931, rãspunde Ministerului de Finanþe cã, examinând din nou chestiunea împreunã cu dl. Auboin, nu poate accepta reducerea sumei de Lei 600.000.000:

„În adevãr, este o imposibilitate a reduce la 500.000.000 lei portofoliul ce Statul urmeazã sã ia de la Banca Naþionalã, întrucât ar urma ca, pentru restul de 700.000.000 lei ce am reþinut în portofoliul Bãncii Naþionale, sã pãstrãm ºi garanþiile aferente în totalitatea lor, ceea ce ar face imposibilã o prezentare de nou portofoliu /cu o parte din aceste garanþii/ pe care Banca Blank, în orice caz, ar trebui sã-l prezinte la scont pentru ajutorul ei zilnic.” (Anexa 21).

Mai departe, Banca Naþionalã aratã cã o ajutorare pe o scarã atâta de întinsã se impune, fiind vorba de:

33

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

operaþiune de mare importanþã, cum este aceea a redresãrii Bãncii Blank, operaþiune care ar interesa situaþiunea generalã a întregii pieþe româneºti.”

o

Dl. consilier tehnic Auboin insistã ºi mai departe, prin scrisoarea sa din 7 august 1931 cãtre dl. Guvernator, asupra urgenþei operaþiunii ºi condiþiunilor ei, ceea ce dl. Guvernator aducea la cunoºtinþa ministrului de Finanþe /dl. C. Argetoianu/ cu ocazia tratativelor urmate. (Anexa 22).

De aceea, la 12 august 1931, dl. ministru de Finanþe confirmã Bãncii Naþionale a României cã este de acord ca Statul sã preia 600.000.000 lei din portofoliul reescontat la Banca Naþionalã. (Anexa 23). Cum una din condiþiunile puse de Banca Naþionalã prin proiectul de convenþiune era gajarea pachetului majoritar al sindicatului acþionarilor Bãncii Blank, mandatarii acestui sindicat constituie aceste acþiuni în gaj Ministerului de Finanþe, prin intermediul Bãncii Naþionale, cu scrisorile din 14 ºi 17 august 1931. Este cazul sã relevãm aici o altã eroare grosierã de fapt ce o comite raportul Comisiunii de Anchetã /pag. 11/, când afirmã cã nu s-au depus în gaj aceste

acþiuni. /În ce priveºte cealaltã acuzaþie menþionatã în acelaºi loc din raport cã nu s-a numit în Consiliul de Administraþie al bãncii noastre o persoanã de încredere

a Statului, nu ne poate fi pusã nouã în sarcinã, de vreme ce nu se dovedeºte cã

Ministerul de Finanþe sã ne fi comunicat [

persoana aleasã în acest scop/. (Anexa 23 ºi 24). La 18 august 1931, Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale, în unanimitate, faþã de situaþiunea creatã marilor bãnci prin retragerile masive din ultimul timp, aprobã intervenþiunile fãcute de dl. Guvernator ºi de Comitetul Executiv pe lângã domnul ministru de Finanþe, pentru a se lua mãsuri anume în interesul pieþei generale /constituirea Sindicatului Marilor Bãnci etc./, iar în ce priveºte pe banca noastrã decide:

]

pânã la intrarea în concordat,

„De asemenea, considerând situaþiunea dificilã a Bãncii Blank ºi intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat pentru a consimþi la o serie de mãsuri ºi sacrificii în favoarea sa, Consiliul ia în discuþie un proiect de convenþiune propusã a fi încheiat între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe. Dupã dezbaterile urmate, CONSILIUL Aprobã în totul intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat ºi mãsurile propuse de Banca Naþionalã ºi autorizeazã pe dl. Guvernator sã semneze convenþia referitor la asanarea Bãncii Blank. (Anexa 26).

Aceastã convenþie se încheie în adevãr la 19 august 1931, sub nr. 49.413,

ºi ea conþine în esenþã urmãtoarele clauze principale, a cãror motivare se vede în

preambulul convenþiunii:

„Date fiind împrejurãrile pieþei financiare actuale ºi în scopul asanãrii ”

(Anexa 27).

situaþiunii Bãncii Marmorosch, Blank & Co

ºi anume:

a/ Statul preia efecte de 600.000.000 lei – ce urmeazã a fi specificate de Banca Naþionalã – din totalul portofoliului reescontat de Banca Naþionalã de Lei 1.211.000.000, banca noastrã urmând a fi scoasã din obligo; b/ Banca Naþionalã pãstreazã în portofoliul sãu restul de 611.000.000 lei

34

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

efecte, stabilind un plan de rambursare pentru acelea care nu prezintã un scont comercial normal; c/ Banca Naþionalã deschide un nou credit special de scont de Lei

400.000.000;

d/ Banca Naþionalã pãstreazã gajurile ce le are de la Banca Blank, care îi va mai da în gaj ºi activele ce nu sunt cuprinse între aceste gajuri; e/ se depun în gaj la Ministerul de Finanþe ºi acþiunile Bãncii Blank, iar în administraþia bãncii va mai intra o persoanã de încredere ca administrator delegat; f/ beneficiile ce se vor realiza din concesiunea distribuþiei produselor Casei Autonome a Monopolurilor /afacerea „Discom” încheiatã cu puþin înainte/ sã fie afectat pentru asanarea bãncii ºi amortizarea pierderilor. g/ în executarea acestei convenþiuni, prin adresa nr. 51.323 din 27 august 1931, Banca Naþionalã comunicã Ministerului de Finanþe cã, din portofoliul

imobilizat prezentat la scont de Banca Blank, a ales efecte pentru 600.000.000 ºi anume: (Anexa 28)

Lei 496.000.000

Banca Industrialã;

Lei

52.000.000

Societatea de Armãturi;

Lei

49.000.000

Societatea Mecano;

Lei

2.000.000

Societatea Producþia;

Lei

1.095.000

C. Rãdulescu.

Care, conform convenþiunii, trec în proprietatea Statului. /Ulterior cu adresa nr. 55.398 din 18 septembrie 1931, BNR aduce o micã modificare compunerii acestui portofoliu, înlocuind efectul C. Rãdulescu de Lei 1.095.000 cu altele de egalã valoare/. Comisiunea Portofoliului de pe lângã Ministerul de Finanþe, examinând convenþiunea din 19 august 1931 ºi adresa Bãncii Naþionale din care rezultã efectele alese, opineazã, prin avizul nr. 39 ºi 27 august 1931 în mod favorabil pentru încheierea unei convenþiuni cu Banca Blank, prin care sã fie scoasã din obligo pentru acest portofoliu de 600.000.000 lei. Prin referatul nr. 269.803 din 1 septembrie 1931, Ministerul de Finanþe, fãcând referire expresã la Convenþia dintre Stat ºi BNR din 19 august 1931 ºi, arãtând compunerea portofoliului de 600.000.000 ales de BNR, cere autorizarea Consiliului de Miniºtri pentru încheierea acestei convenþiuni cu Banca Blank, propunând totodatã ca Statul sã încheie ulterior convenþiuni speciale cu fiecare din debitorii portofoliului trecut la Stat. Consiliul de Miniºtri, prin Jurnalul sãu nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 213 din 12 septembrie 1931, autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie aceastã convenþiune de care luase cunoºtinþã din referatul ministrului de Finanþe. (Anexa 29ºi 30). La 7 octombrie 1931 se încheie aceastã convenþiune între Ministerul de Finanþe ºi Banca Blank ºi ea prevede scoaterea din obligo a Bãncii Blank pentru aceste 600.000.000 lei efecte preluate. (Anexa 31). Banca noastrã nu a putut însã fi salvatã ºi, dat fiind cã alarma creatã pe piaþã, care îºi avea cauzele generale ce le cunoaºtem, dar care se agravase ºi mai mult din cauza chiar a ezitaþiunilor ºi ostilitãþii Bãncii Naþionale, îºi avea rãsunet ºi în presã, s-a ajuns, în urma ordinului domnului ministru de Finanþe din 21 octombrie 1931, la închiderea ghiºeelor bãncii, care a fost urmatã apoi de cererea de concordat. (Anexa 32). În aceste împrejurãri, Ministerul de Finanþe, punând ºi mai puþin preþ pe semnãtura noastrã de pe efectele preluate, a încheiat convenþiuni directe cu emitenþii principali ai acestor efecte /Banca Industrialã, Soc. Mecano ºi Prima

35

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Fabricã de Armãturi/, ceea ce s-a întâmplat prin actele urmãtoare:

Avizul nr. 72 din 3 iunie 1932 al Comisiunii Portofoliului; Referatul nr. 248.339, din 23 august 1932, al domnului ministru de Finanþe /G.G. Mironescu/ cãtre Consiliul de Miniºtri, în care se face referire la convenþia prin care banca noastrã a fost scoasã din obligo; (Anexa 33) Jurnalul nr. 926 din 31 august 1932 al Consiliului de Miniºtri care, „în executarea Convenþiei din 7 octombrie 1931”, confirmând astfel din nou aceastã convenþie ºi scoaterea din obligo, decide încheierea unei convenþiuni directe cu Banca Industrialã, care va rãmâne unica obligatã, precum ºi cu Societãþile Mecano ºi Prima Fabricã de Armãturi, obligate solidar cu Banca Industrialã. Totodatã, se specificã în acest jurnal garanþiile ce urmeazã sã le constituie Banca Industrialã Statului.(Anexa 34). Convenþia din 12 iunie 1933, autentificatã sub nr. 15.322, prin care Banca Industrialã dã o serie de acþiuni ºi constituie, respectiv cedeazã, o serie de ipoteci ce le deþinea pentru garantarea datoriei sale, precum ºi cea a Societãþii Mecano ºi a Primei Fabrici de Armãturi. (Anexa 35). Din aceastã lungã înºirare a actelor referitoare la aceastã a doua tranºã de 600.000.000 lei, rezultã:

a/ cã iniþiativa acestei operaþiuni nu a avut-o Banca Blank, ci Banca Naþionalã, de acord cu dl. consilier tehnic Auboin; b/ cã convenþiunea iniþialã din 19 august 1931 s-a încheiat de Banca Naþionalã cu Ministerul de Finanþe, fãrã amestecul bãncii noastre; c/ cã alegerea portofoliului de trecut Statului s-a fãcut de Banca Naþionalã, fãrã nicio ingerinþã a noastrã; d/ cã Banca Naþionalã a declarat cã înþelege sã treacã Statului efectele considerate ca mai puþin solide, ºi sã-ºi pãstreze ei garanþiile pentru restul efectelor reescontate la ea; e/ cã preluarea s-a fãcut cu respectarea tuturor formelor legale /avizul Bãncii Naþionale, Avizul nr. 39/1931 al Comisiunii Portofoliului ºi Jurnalul nr. 1.118/1931 al Consiliului de Miniºtri, deºi acesta nici nu era necesar/; f/ cã, ulterior, a intervenit o convenþiune directã cu semnatarii principali ai efectelor preluate de Stat, însumând Lei 597.000.000 din totalul de 600.000.000, banca noastrã fiind scoasã din obligo, convenþiune ce s-a încheiat tot cu respectarea formelor legale; avizul Bãncii Naþionale exista de la început, de asemenea, avizul Comisiunii Portofoliului chiar ºi autorizarea Consiliului de Miniºtri, totuºi a mai intervenit un nou aviz al Comisiunii Portofoliului cu nr. 72/1932 ºi un nou jurnal al Consiliului de Miniºtri nr. 926/1932. Raportul Comisiunii de Anchetã observã ºi cu privire la aceastã a doua tranºã cã ar fi lipsit ratificarea Consiliului de Miniºtri. Am arãtat însã cã ea existã ºi chiar de douã ori. O datã în septembrie 1931, sub nr. 1.198, ºi a doua oarã în august 1932, sub nr. 926, deci ºi aici o eroare grosierã de fapt ca ºi la prima

tranºã. Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au modificat în instanþã aceastã criticã, în sensul cã, deºi existã o autorizare a Consiliului de Miniºtri /nr. 1.198 din septembrie 1931/, aceasta nu întruneºte condiþiunea legalã de ratificare a convenþiunii; cu alte cuvinte, au susþinut cã mai întâi trebuie sã se semneze convenþiunea cu toate datele ei ºi sã fie prezentatã spre ratificare Consiliului de Miniºtri, iar nu Consiliul sã dea autorizare prealabilã, fãrã a cunoaºte condiþiunile convenþiunii. Susþinerea este, evident, fãrã temei. Principialmente, ratificarea echivalentã cu mandatul ºi, dacã s-a dat mandat, nu mai este necesarã ratificarea. Toatã chestiunea este ca mandatul sã

36

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

fie special, adicã sã cuprindã elementele necesare ale convenþiunii de încheiat, în care caz ratificarea ar fi complet inutilã. Or, jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931 nu numai cã conþinea toate aceste elemente, dar el era dat în baza referatului ministrului de Finanþe asupra convenþiunii încheiate la 19 august 1931 cu Banca Naþionalã, astfel încât dacã Jurnalul vorbeºte de „Convenþiunea ce urmeazã a se

aceasta nu se referã la convenþiunea cu Banca Naþionalã, care este

implicit ratificatã, ci la aceea cu banca noastrã, care în adevãr s-a încheiat, în executarea celei dintâi, la 7 octombrie 1931. (Anexa 30).

Dar am arãtat cã mai existã ºi un al doilea jurnal, nr. 926 din august 1932,

care începe cu cuvintele: „În executarea convenþiunii nr. 309.467 din 7 octombrie 1931, încheiatã între Ministerul de Finanþe ºi Banca Marmorosch, Blank & Co.

SA adicã acela prin care am fost scoºi din obligo, iar acest jurnal a fost dat pe

baza referatului domnului ministru G.G. Mironescu, în care se face vorbire expresã de scoaterea noastrã din gir. Nu mai încape îndoialã cã, în orice caz, acest jurnal aprobã ºi ratificã tot ce s-a fãcut mai înainte, precum ºi convenþiunea directã cu societãþile emitente ale portofoliului preluat în aceastã tranºã, astfel încât stãruinþa adversarilor în aceastã privinþã nu este numai zadarnicã, dar este de-a dreptul rãuvoitoare. (Anexa 34 ºi 33) Nevoind sã dezarmeze nici în faþa evidenþei, onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe au criticat ratificarea venitã un timp mai lung dupã actele de ratificat; dar nici ei nu au cutezat a susþine cã, prin aceasta, ratificarea nu ar fi valabilã, ºi nici nu ar fi putut-o susþine, fiindcã legea nu fixeazã niciun termen pentru darea ratificãrii, deci nu se pot crea sancþiuni de nulitate în lipsã de text, ºi pentru cã ratificarea prin natura ei are efect retroactiv, oricând ar fi ea datã, ºi tocmai de aceea momentul când este datã este absolut irelevant. Repetãm însã cã am discutat aceastã obiecþiune numai pentru a nu o lãsa fãrã rãspuns, dar, cã dupã cum am arãtat în Capitolul III, preluãrile ca atare nu au nevoie de nicio ratificare a Consiliului de Miniºtri, aceasta fiind cerutã numai pentru convenþii ºi tranzacþiuni ulterioare preluãrii, în scopul lichidãrii creanþelor preluate. c/ Raportul Comisiunii de Anchetã criticã însã caracterul oneros pentru Stat al acestei operaþiuni, dat fiindcã obiectele cu care Statul a rãmas nu acoperã suma de 600.000.000 lei, iar încasãrile din acest portofoliu au fost mici. Prin urmare, ceea ce reproºeazã acestei operaþiuni este numai cã Statul a avut de suferit pierderi de pe urma ei. Or, noi am arãtat ºi demonstrat mai sus /Cap. III/, la expunerea legislaþiei de bazã a preluãrilor de portofoliu, cã sacrificiile pentru Stat erau de mai înainte

încheia

”,

”,

acceptate ca singurul mijloc posibil pentru asanarea – în interes general – a Bãncii Naþionale ºi a instituþiilor private de credit. aa/ În afarã de unele critici care sunt de ordin general ºi pe care le vom examina în altã parte, raportul mai obiecteazã, în mod special, cu privire la aceastã tranºã, cã Banca Industrialã, de la care emanau cea mai mare parte din efectele preluate în aceastã tranºã ºi de care þineau ºi acele societãþi emitente de cambii preluate, nu ar fi fost decât o creaþiune fictivã, lipsitã de orice avere realã.

Aceastã afirmaþiune se datoreºte unei false impresiuni, rezultatã din rapoartele tendenþioase ºi pãtimaºe ale unor inspectori ai Bãncii Naþionale. Am dovedit cu actul constitutiv al Bãncii Industriale, autentificat la nr. 23.243/1921, cã aceastã instituþie fusese creatã cu 10 ani înainte de epoca acestor preluãri de portofoliu, deci în vremea când situaþiunea bãncii noastre era foarte bunã ºi când nimeni nu ar fi putut sã prevadã cele ce aveau sã se întâmple peste un deceniu.

37

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Crearea Bãncii Industriale, despre care raportul se exprimã cã era numai

o „secþiune” a bãncii noastre, corespundea în primul rând unei necesitãþi de bunã gospodãrie. (Anexa 36). În adevãr, banca noastrã avea încã de pe atunci un numãr mare de

afiliaþiuni industriale, care necesitau o administraþie unitarã ºi de specialitate; de asemenea, se cuvenea ca participaþiunea noastrã industrialã sã fie concentratã la un loc, noi având raport direct numai cu Banca Industrialã. Am arãtat, de asemenea, cã planul ce urmãream prin înfiinþarea Bãncii Industriale era acela de a emite, pe baza industriilor ce ea poseda, obligaþiuni ipotecare cu dobândã fixã, care ar fi permis un câºtig net important, dat fiindcã industriile trecute Bãncii Industriale aveau un randament mediu mult superior unei dobânzi fixe în asemenea materie. Voiam, cu alte cuvinte, sã facem ceea ce mai târziu ºi-a propus sã facã Creditul Industrial, înfiinþat cu concursul Statului. Tocmai faptul înfiinþãrii Creditului Industrial dovedeºte cã noi cunoºteam bine nevoile pieþei ºi cã planul nostru era bine chibzuit, iar dacã nu l-am mai adus la îndeplinire a fost fiindcã faþã de înfiinþarea Creditului Industrial, instituþie privilegiatã, nu s-ar fi gãsit lesne plasament pe piaþã pentru obligaþiuni emise de

o instituþie privatã. bb/ Raportul acceptã ºi alegaþiunea nefondatã a experþilor-contabili cã nici capitalul Bãncii Industriale nu ar fi fost realmente vãrsat. Operaþiunea este descrisã de aceºti experþi-contabili în modul urmãtor:

Societatea se fondeazã cu un capital de Lei 50.000.000, din care 30% se acoperã prin banca noastrã în numerar, dar se retrage dupã constituire. Vãrsãmântul de 30% s-a fãcut în numerar la Casa de Depuneri pentru a satisface cerinþele Codului Comercial ºi evident cã a fost retras dupã îndeplinirea formalitãþilor legale de constituire. Experþii contabili mai spun cã capitalul nu a fost vãrsat. Dar tot ei aratã cã s-au trecut Bãncii Industriale nu numai în schimbul capitalului de 50.000.000, dar pentru o valoare de sute de milioane /ajungând, mai târziu, pânã la circa 2 miliarde/ acþiunile întreprinderilor industriale din concernul nostru, ºi creanþele ce aveam faþã de ele din creditele deschise lor, Banca Industrialã rãmânându-ne datoare în cont curent surplusul peste capitalul ei, care mai târziu s-a majorat la 100.000.000 lei. Aceasta înseamnã cã s-a vãrsat capitalul, dar s-au cumpãrat cu el acþiuni ºi creanþe industriale. Este surprinzãtoare uºurinþa cu care se aruncã ºi se reþin asemenea învinuiri totalmente nefondate. cc/ Tot atât de neserioasã este ºi învinuirea cã scopul creerii Bãncii Industriale în 1921 ar fi fost sã obþinem posibilitatea unei prime semnãturi pe efecte, pe care, cu girul nostru, sã le putem reesconta la Banca Naþionalã, în 1931 acele prime semnãturi fiind, se afirmã, „de complezenþã”. Incriminarea este de mai multe ori gratuitã. Mai întâi, nu era vorba de poliþe de complezenþã, adicã fãrã nicio cauzã realã, cãci Banca Industrialã ne era datoare sume importante în cont curent, în schimbul participaþiunilor ºi creanþelor transmise ei. Datoria acestei bãnci cãtre noi a depãºit în 1931 douã miliarde lei, însã ea era o datorie de cont deschis. Când, mai târziu, am avut nevoie de numerar spre a-l restitui deponenþilor ºi am recurs la sprijinul Bãncii Naþionale pe cale de reescont, Banca Industrialã ne-a dat poliþe de altfel numai pentru o parte din datoria ei cãtre noi, iar noi le-am transmis prin gir Bãncii Naþionale; dar datoria Bãncii Industriale era realã ºi deci poliþele nu erau de complezenþã. Orice bancã, când acordã un împrumut în cont deschis, îºi rezervã dreptul de a cere la nevoie poliþe pentru mobilizarea creanþei sale.

38

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

De altfel, dacã aveam nevoie de o primã semnãturã pe efectele de prezentat la reescont, ne-o puteam procura tot atât de lesne de la întreprinderile cu care am dotat Banca Industrialã, astfel încât nu se vede ce avantaj am fi avut sub acest raport prin crearea Bãncii Industriale. dd/ Asupra afirmaþiunii cã poliþele trimise la reescont aveau numai douã semnãturi în loc de trei, vom reveni în altã parte, fiind o chestiune care nu s-a ridicat numai cu privire la efectele din aceastã tranºã. Dar s-a mers cu exagerarea pânã a se afirma pe simple impresiuni ale unui martor, funcþionar subaltern al Bãncii Naþionale la acea datã, cã efectele Bãncii Industriale ar fi fost create ad-hoc, pentru a fi trecute prin Banca Naþionalã Statului. Aceastã insinuaþiune pe nimic sprijinitã este categoric dezminþitã de actele cauzei. Am arãtat cã, încã înainte de preluarea acestei de a doua tranºe, preluare care s-a fãcut din iniþiativa Bãncii Naþionale ºi a consilierului tehnic, se aflau în portofoliul Bãncii Naþionale efecte reescontate de noi pentru 1.211 milioane, printre care ºi aceste efecte de 600.000.000 lei. Astfel, în „Note sur la Banque Blank” din 30 iulie 1931 a domnului Auboin, dupã ce stabileºte cã datoria noastrã la BNR este de 1.211 milioane, propune:

„L’Etat pourrait accepter de racheter au titre de portofeuille immobilisé, par exemple 600 millions de la créance de la Banque Nationale.”

ªi acesta este primul act ce vorbeºte de preluarea unui portofoliu de 600.000.000 lei, deci la data aceea exista deja acest portofoliu la BNR. Tot aºa ºi Proiectul de Convenþie din 1 august 1931 precizeazã cã e vorba de un portofoliu de 600 milioane, dintr-un total de 1.211 milioane existent la Banca Naþionalã:

„Totalul sumelor avansate pânã la 1 august la Banca Naþionalã Bãncii Marmorosch, Blank & Co. se cifreazã la 1.211.083.314 lei. Statul acceptã sã ia asuprã-ºi 600.000.000 din aceste avansuri, în portofoliul ce urmeazã a fi rãscumpãrat de la Banca Naþionalã Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii Marmorsch, Blank & Co. în valoare de 600.000.000 lei.”

Dacã scãdem din totalul de 1.211 milioane efecte de 600.000.000 lei de preluat de Stat, rãmâne în portofoliul Bãncii Naþionale un rest de 600 milioane circa, astfel cum se specifica în Proiectul de Convenþiune. Prin urmare, dacã Convenþia definitivã intervenitã la 19 august 1931, în art. 1 spune:

primeºte în proprietatea sa cambii scontate de Banca

Marmorosch, Blank & Co. SA la Banca Naþionalã în valoare de 600.000.000 din totalul de 1.211.083.312 reescontat Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA ”,

Statul „

este clar cã e vorba de acel portofoliu preexistent dinainte despre care au fãcut vorbire ºi actele premergãtoare ºi nu de un portofoliu creat ad-hoc. În sfârºit, atât în adresa BNR nr. 51.323 din 27 august 1931 ºi avizul Comisiunii Portofoliului nr. 39 din 27 august 1931, cât ºi în referatul domnului ministru de Finanþe nr. 26.803 din 1 septembrie 1931, pe baza cãruia s-a dat jurnalul nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, este specificatã compunerea portofoliului de 600.000.000, care se vede trecutã ºi în Convenþia din 7 octombrie 1931. (Anexa 28 ºi 29).

39

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Totuºi, printr-o inexplicabilã inadvertenþã, raportul Comisiunii de Anchetã comite eroarea grosierã de fapt sã afirme cã efectele compunând tranºa de 600.000.000 lei au fost emise:

perioada de la 18 septembrie 1931 la 29 noiembrie 1931, când

insolvabilitatea lor era public cunoscutã ºi au fost primite la reescont îndatã ce au fost emise.” /Pag. 21/.

în „

Am arãtat, de asemenea, cã nu noi, ci Banca Naþionalã a ales aceste efecte spre a le trece la Stat. Astfel, cade cu desãvârºire ºi presupunerea cã am fi putut crea efecte ad- hoc pentru a fi preluate de cãtre Stat. Iatã, prin urmare, cã nici una din criticile fãcute, cu privire la preluarea acestor 600.000.000 lei din tranºa a 2-a, nu rezistã celei mai sumare analize. 3/ Tranºa de Lei 108.000.000. Istoricul acestei tranºe este mai simplu:

a/ Din actele cauzei, rezultã cã situaþiunea Bãncii se agravase foarte mult în a doua jumãtate a lunii octombrie 1931, din cauza panicii tot mai mari a depunãtorilor; s-au examinat de cãtre Banca Naþionalã, dl. consilier tehnic Auboin ºi Ministerul Finanþelor, posibilitãþile de reorganizare ale bãncii noastre. Printre altele s-a pus condiþiunea demisiei domnilor Aristide Blank, Richard Soepkez ºi N. Tabacovici, ceea ce s-a ºi executat prin scrisorile de demisie ale acestora din 19 ºi 20 octombrie 1931. Astfel, la aceastã datã, ei nici nu mai erau conducãtori ai bãncii noastre. Din acest motiv, Banca Naþionalã a delegat la ghiºeele noastre pe domnii inspectori Mecu, Nestorescu ºi C. Opriºan, care au dispus la ghiºeele noastre plãþi cãtre depunãtori din fonduri primite de ei de la Banca Naþionalã, cãutând, prin aceasta, sã calmeze alarma. Deºi partea adversã a recunoscut acest fapt, totuºi socotim util a arãta cã el rezultã ºi din actele cauzei, ºi anume din raportul nr. 207 din 30 octombrie 1931 al domnului inspector general Ilie Nestorescu cãtre Guvernatorul Bãncii Naþionale /Dos. VI, fila 110 urm./, care începe astfel:

„Domnule Guvernator, Am onoare a vã aduce la cunoºtinþã cã, în baza delegaþiei ce aþi binevoit a-mi da, am mers la sediul Bãncii Blank, unde am supravegheat la 21 curent plãþile ºi depunerile ce se efectuau de susnumita bancã.”

iar la dosar existã ºi un tablou de aceste plãþi efectuate în ziua de 21 octombrie 1931, tablou semnat de dl. inspector general Mecu /dos. V, fila 216/. Plãþile astfel fãcute se ridicau la circa Lei 106.000.000. Totuºi, reorganizarea Bãncii Blank nu s-a putut face. Ea implica sprijin moral ºi material mai departe pentru redresare ºi, deºi Ministerul de Finanþe, Consiliul Bãncii Naþionale în majoritate, precum ºi consilierul tehnic, aprobaserã ºi stabiliserã modalitãþi de redresare, ºi se obþinuserã demisiile cerute, totuºi s-a produs, din cauza atitudinii domnului guvernator de atunci al Bãncii Naþionale, o situaþiune pe care o vom arãta în alt loc, ceea ce a obligat pe ministrul de Finanþe sã dispunã, prin scrisoarea sa din 21 octombrie 1931 cãtre preºedintele Consiliului nostru de Administraþie, închiderea ghiºeelor bãncii noastre. (Anexa 32). Ele nu au mai fost redeschise, deoarece singura soluþie ce a rãmas a fost cererea de concordat, care s-a încheiat mai târziu cu cota de 100%.

40

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

23 octombrie 1931, Banca Naþionalã, care fãcuse prin delegaþii ei, într-

un moment când nu mai aveam conducãtorii noºtri la bancã, acea platã de 106.000.000 lei, a impus sã i se dea drept acoperire pentru aceastã sumã cu

dobânzi ºi cheltuieli un efect de 108.000.000 lei, ce a cerut sã fie emis de Banca Industrialã ºi girat de noi. Atrebuit, fireºte, sã ne executãm. Banca Naþionalã, în ºedinþa Comitetului Executiv din 23 octombrie 1931,

a decis ca acest efect de Lei 108.000.000 sã fie trecut Statului, deoarece suma fusese avansatã în cadrul programului de reorganizare a Bãncii Blank, aprobat de Ministerul de Finanþe, ºi, cu adresa sa nr. 65.645 din 31 octombrie 1931, a cerut Ministerului de Finanþe sã preia acest efect. (Anexa 37).

A urmat un lung schimb de corespondenþã între Banca Naþionalã ºi

Ministerul de Finanþe, care refuza preluarea acestui efect.

b/ În cele din urmã, Ministerul de Finanþe a consimþit sã preia acest efect

ºi, prin jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 508 din 4 mai 1933, Ministerul de Finanþe

fost autorizat sã ratifice operaþiunea rãscumpãrãrii acestui efect, urmând ca, în locul lui, banca noastrã sã treacã Statului un portofoliu de efecte ºi creanþe în cont curent de egalã valoare, precizate de acord cu Banca Naþionalã. (Anexa

La

a

38). Se specificã, de asemenea, în jurnal, cã condiþiunea acestei convenþiuni cu banca noastrã va fi aceeaºi ca ºi pentru tranºa de 600.000.000 lei, deci cu scoaterea noastrã din obligo Totodatã, jurnalul prevedea cã, pentru acoperirea eventualelor pierderi la aceastã nouã preluare, noi sã trecem Statului în plinã proprietate ºi 6.184 acþiuni ale Societãþii Române de Cãi Ferate Buzãu-Nehoiaºu. Convenþiunea, în sensul Jurnalului, s-a încheiat sub nr. 122.113 din 12 august 1933 ºi a fost semnatã de cãtre Stat prin mandatara sa Banca Naþionalã, iar în textul Convenþiunii se prevede cã noi reprimim efectul de Lei 108.000.000, fiind definitiv descãrcaþi pentru aceastã datorie, ºi cedãm efecte ºi creanþe de cont curent, cu garanþiile lor, de egalã valoare, cum ºi cele 6.184 acþiuni Buzãu- Nehoiaºu. (Anexa 39). Cu privire la aceastã tranºã, raportul Comisiunii de Anchetã afirmã cã s-ar

fi cãlcat dispoziþiunile legale, prin aceea cã Banca Naþionalã nu ar fi înaintat

Ministerului de Finanþe raportul detaliat o datã cu trecerea efectului ºi nici nu ar fi arãtat posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare ale acestui efect.

Am arãtat în Cap. III, examinând dispoziþiunile legii din 27 iunie 1930 cã, conform art. 6 din acea lege, ceea ce Banca Naþionalã trebuia sã prezinte Ministerului de Finanþe o datã cu trecerea efectului la Stat era un referat despre

situaþiunea financiarã a Bãncii Industriale; informaþiuni cu privire la posibilitãþile de încasare aveau a se da, conform art. 7, dupã preluare ºi anume în vedere unei urmãriri sau lichidãri, sau în vederea unor convenþiuni sau tranzacþii.

speþã, informaþiuni cu privire la efectul de preluat nu numai cã se

cuprindeau implicit în cererile adresate de Banca Naþionalã Ministerului, cu arãtarea împrejurãrilor în care se emisese acest efect, dar situaþiunea era atât de bine cunoscutã Ministerului ca una ce în acel moment /1933/ era de notorietate publicã, încât nu mai era nevoie de nici un fel de referat. Actele dovedesc cã Ministerul era perfect informat încã din epoca preluãrii celei de a doua tranºe ºi cu atât mai mult în 1933, un an ºi jumãtate dupã concordatul bãncii noastre.

În

orice caz, acest referat nu este prevãzut sub sancþiune de nulitate ºi,

deci, cunoºtinþa Ministerului despre situaþiune îl înlocuieºte cu prisosinþã. Însuºi faptul cã o datã cu preluarea efectului, Consiliul de Miniºtri a hotãrât ºi lichidarea lui prin înlocuirea cu alte efecte, aratã cât de bine era informat Ministerul despre situaþiune.

În

41

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Adãugãm cã o asemenea omisiune, chiar dacã ar fi existat ºi ar fi avut vreo importanþã, nu ar putea produce efecte juridice faþã de noi, fiindcã nu este omisiunea noastrã, ci cel mult a Bãncii Naþionale. ªi aici raportul obiecteazã faptul cã preluarea s-a hotãrât mult mai târziu decât a fost emis efectul, fãrã însã a arãta ce concluziune se poate trage în drept din aceastã împrejurare. Am arãtat mai sus cã legea nu a fixat niciun termen pentru ratificarea operaþiunilor de preluare ºi cã ratificarea are întotdeauna efect retroactiv. Este, totuºi, ciudat cã Comisiunea de Anchetã pare a prefera preluãrile rapide, celor care se fac dupã o discuþie mai îndelungatã, deci în ºi mai deplinã cunoºtinþã de cauzã. c/ În sfârºit, în dezbateri s-a mai pretins cã nu ar exista încuviinþare de scoaterea noastrã din obligo pentru aceastã tranºã. Am arãtat atunci împrejurãrile în care s-a emis efectul ºi s-a cerut Ministerului de Finanþe sã-l preia adicã dupã concordat. Din actele cauzei, rezultã cã nu s-a reflectat niciun moment ca banca noastrã sã rãmânã în obligo pentru acest efect, cã de altminteri, de la început, se socotise semnãtura noastrã ca fãrã interes în acel moment, deci s-a cerut sã se ia în platã de la noi alte valori creanþe ºi acþiuni. Aceastã menþiune clarã, ca sã fim noi scoºi din obligo, rezultã, de altfel, în mod expres ºi din jurnalul Consilului de Miniºtri din 4 mai 1933, care face trimitere la condiþiunile în care s-a preluat tranºa de 600.000.000 lei ºi v-am arãtat cã acolo, de asemenea, am fost scoºi din obligo prin convenþiunea aprobatã de Consiliul de Miniºtri. De altminteri, aceastã discuþiune este oþioasã, cãci prin înlocuirea efectului iniþial cu un portofoliu de efecte ºi creanþe ºi cu darea în platã a acþiunilor Buzãu-Nehoiaºu, chiar dacã am fi fost menþinuþi în obligo pe atunci, eram necesarmente liberaþi prin efectul novatoriu al acestei convenþiuni de lichidare. 4/ Este locul sã amintim aici din nou de legea din 1 aprilie 1936 pentru ratificarea convenþiunii încheiate la 21 iunie 1935 de Stat prin Ministerul de Finanþe cu Banca Naþionalã /”Monitorul Oficial” nr. 77 din 1936/, despre care am vorbit deja la Cap. III. (Anexa 4). Examinând preluãrile de portofoliu efectuate se fac urmãtoarele constatãri:

„Cã parte din aceste convenþiuni nu s-au putut executa, iar parte din debitori au devenit insolvabili. Considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a mai fost micºoratã ºi prin efectul legii reglementãrii datoriilor agricole ºi urbane, iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidarea lui mãreºte procentul de insolvabilitate, deci pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, s-a înfiinþat prin decizia ministerialã nr. 87.622/1935 o Comisiune ”

Prin acea convenþiune s-a destinat produsul acestor lichidãri acoperirii pierderilor suferite de Banca Naþionalã prin efectul conversiunii datoriilor, întrucât Statul se obligase, prin legea de conversiune, de a acoperi în parte aceste pierderi ale Bãncii Naþionale. Aceastã lege, care în realitate este o convenþie legiferatã, conþine, totodatã, o nouã sancþionare legislativã a tuturor operaþiunilor fãcute în cadrul legii din 27 iunie 1930, la care se face expresã referire în preambulul noii legi. Prin aceasta se confirmã, de altminteri, ºi preluãrile de efecte ºi convenþiile ºi tranzacþiile încheiate în urma acestor preluãri ºi aceasta într-un moment când pagubele rezultate din preluare erau perfect cunoscute, chiar ºi în

42

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

cifra lor de atunci, iar ºansele de a mai avea încasãri importante de la debitorii preluaþi de Stat direct sau prin înlocuire, erau foarte mult reduse, tocmai în urma conversiunii datoriilor, ca ºi prin rezultatul grelei crize strãbãtute de economia naþionalã de la 1930 pânã atunci. Este astfel încã o dovadã cã Statul a consimþit voluntar la sacrificii pentru îmbunãtãþirea pieþei financiare ºi, prin aceasta, a economiei naþionale în general.

43

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL V COMBATEREA CRITICILOR DE LEGALITATE DE ORDIN GENERAL

Dupã cum am spus la începutul acestor concluziuni, raportul Comisiunii de Anchetã cautã a motiva rãspunderea noastrã pe douã temeiuri: a/ cã preluãrile de efecte s-ar fi fãcut fãrã respectul dispoziþiunilor legale; b/ cã s-ar fi sãvârºit mai înainte, ºi cu prilejul acestor preluãri, fapte care ar justifica o rãspundere pentru prejudiciul adus Statului. În ce priveºte primul temei al legalitãþii actelor, trebuie sã observãm din nou cã Ministerul de Finanþe, prin decizia sa, nu a dispus anularea actelor intervenite pentru vicii de formã sau de fond, pentru cã ea necesitã o restitutio in integrum. Totuºi, onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe în instanþã, invocând raportul Comisiei de Anchetã, au articulat o serie de pretinse vicii, fãrã a þine seamã cã acestea implicã anularea actelor intervenite, cu consecinþa inevitabilã a repunerii lucrurilor în situaþia de dinainte, ceea ce Ministerul de Finanþe nu a voit prin decizia sa. În aceste împrejurãri, am fi putut sã ne dispensãm de a mai discuta aceste pretinse vicii. O facem totuºi – cu toatã rezerva punctului de vedere exprimat – pentru a invedera cât de nefondate sunt ºi temeiurile bazate pe aceste pretinse vicii.

În acest capitol, vom examina numai chestiunile generale de legalitate, deoarece cele speciale fiecãrei tranºe le-am cercetat în capitolul precedent. 1/ Înainte de toate este cazul sã subliniem cã ne aflãm în faþa unor convenþiuni încheiate de Stat în temeiul unor legi ce nu sunt anulate ºi la care, de altminteri, se face expresã trimitere prin chiar art. 1 din decretul-lege nr.

3.441/1940.

Aceste convenþiuni legale ºi valabile, dupã cum am arãtat, au fost urmate de alte convenþiuni ºi tranzacþii, înconjurate ºi acestea de toate formele ºi precauþiunile prevãzute de lege. Acestea au fost apoi din nou confirmate prin legea din 1 aprilie 1936. Este de aceea greu de înþeles cum s-au putut repune în discuþie aceste convenþii ºi tranzacþii fãcute pe bazã de lege ºi neconfirmate prin lege. În sine, convenþiunile ºi mai ales tranzacþiile au, în dreptul nostru, cel puþin atâta putere cât o hotãrâre judecãtoreascã. Atacarea unei tranzacþii, de exemplu, nu se poate face în dreptul nostru decât în cazuri cu desãvîrºire rare, cum ar fi, de pildã, dovedirea falsitãþii titlului de creanþã asupra cãruia s-a tranºat. Rãsturnarea unor tranzacþii cãrora nu li se poate aduce nicio criticã vrednicã de acest nume, apare de aceea cu totul arbitrarã, cu atât mai mult cu cât nu vom înceta sã repetãm, este vorba de tranzacþii în aplicarea unor legi ºi reconfirmate prin alte legi. De aceea, pentru a se putea atinge cât de puþin efectul unor asemenea acte de valoarea unor hotãrâri judecãtoreºti definitive, ar fi trebuit arãtate temeiuri de o evidenþã ºi de o forþã cu totul hotãrâtoare, ori ceea ce ce invocã este de-a dreptul lipsit de seriozitate. 2/ Prima chestiune ce se discutã în raport, ºi s-a amplificat încã în dezbateri, este aceea a efectelor zise „nestatutare” preluate de Stat; pornindu-se de la art. 24 din statutele Bãncii Naþionale, menþionat în art. 1 al legii din 27 iunie 1930, s-a susþinut cã, pentru ca efectele sã fi putut fi preluate valabil de Stat, trebuia sã îndeplineascã o serie de condiþiuni riguroase. Am examinat pe larg în Cap. III, înþelesul art. 2, al. II, al legii din 27 iunie

44

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

1930, ºi credem cã am dovedit cã, pentru asanarea instituþiilor private de credit, se puteau prelua ºi efecte care nu îndeplineau toate condiþiunile cerute de art. 24 din Statutele Bãncii Naþionale. Totuºi, vom examina aici ºi fondul acestor obiecþiuni. Art. 24 din Statutele Bãncii Naþionale prevede:

„Nu sunt admise la scont decât efectele de comerþ la ordin, timbrate, având o cauzã realã, cu scadenþa de cel mult 100 zile ºi garantate prin 3 semnãturi solvabile.”

Totuºi:

„a/ efectele cu douã semnãturi pot fi admise în cazurile prevãzute ºi dupã ”

modalitãþile fixate de regulamentele stabilite în Consiliul General

Dintre aceste condiþiuni nu se discutã dacã efectele trecute la Stat erau la ordin, timbrate ºi pe termen mai lung de 100 zile; de altfel, termenul nu este important, fiindcã însãºi legea de stabilizare, ca ºi legea din 27 iunie 1930, urmãreºte preluarea tocmai a efectelor cu scadenþã îndepãrtatã. a/ Se obiecteazã prin raportul Comisiunii de Anchetã cã efectele reescontate de noi ºi preluate de Stat nu aveau decât douã semnãturi, deci nu ar fi fost din acest punct de vedere statutare ºi nu puteau fi preluate legalmente. Din textul art. 24 de mai sus rezultã însã cã Consiliul Bãncii Naþionale putea admite reescontarea unor cambii cu numai douã semnãturi. În raportul Comisiunii de Anchetã se ºi recunoaºte cã banca noastrã a avut o asemenea încuviinþare din 1906, care nu ar fi fost însã reînnoitã cu ocazia tranformãrii bãncii în societate anonimã în 1924. Avem aici o nouã eroare grosierã de fapt, cum s-a lãmurit perfect ºi în cursul dezbaterilor. În adevãr, banca noastrã s-a constituit ca societate anonimã încã din 1904 cu actul autentificat la nr. 10.336/1904, astfel încât încuviinþarea primitã în adevãr în 1906 de a prezenta efecte cu numai douã semnãturi a fost datã societãþii anonime ºi niciodatã pânã la concordat nu a fost retrasã. (Anexa 40). Ne permitem a exprima ºi aici surprinderea cã s-au putut strecura în raportul Comisiunii de Anchetã atâtea erori grosiere de fapt, care nu se poate sã nu fi înrâurit prin impresiunea lor defavorabilã spiritul de obiectivitate al judecãtorilor acelei prime instanþe. b/ S-a pretins chiar cã aceste efecte nu ar avea decât o singurã semnãturã, pentru cã Banca Industrialã nu ar fi avut o existenþã realã. Am examinat ºi în altã parte realitatea economicã pe care o reprezenta la epoca emiterii efectelor Banca Industrialã, proprietara unui complex de numeroase întreprinderi, din care multe foarte solide ºi prospere cum sunt ºi astãzi.

Nu trebuie uitat cã dacã Banca Industrialã a ajuns a ne datora nouã pânã la 2 miliarde, care, în adevãr, nu au mai putut fi complet acoperite cu averea Bãncii Industriale, efectele ei însã, reescontate la Banca Naþionalã ºi trecute Statului, nu au atins decât câteva sute de milioane, care atunci erau cu prisosinþã acoperite prin acele participaþiuni industriale. Pierderi de découvert puteam suferi deci noi pentru partea de credit de cont curent, depãºind efectele emise de Banca Industrialã, reescontate ºi trecute Statului, iar nu Banca Naþionalã, respectiv Statul. Prin ce împrejurare Statul a avut, totuºi, pierderi la o parte din aceste

45

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

efecte, vom arãta mai jos, dar aici am lãmurit pe deplin cã Banca Industrialã era o realitate economicã ºi juridicã, astfel cã semnãtura ei nu se putea considera ca inexistentã. /Lãsând la o parte faptul cã aici se confundã de adversari regularitatea formalã a efectelor cu bonitatea semnatarilor/. Întrucât priveºte subordonarea Bãncii Industriale faþã de banca noastrã, aceasta nu este întru nimic un motiv de a socoti drept ficþiune Banca Industrialã, chiar dacã îºi avea sediul în imobilul bãncii noastre ºi dacã conducãtorii principali ai ambelor instituþiuni erau aceiaºi. Viaþa comercialã ºi dezvoltarea societãþilor pe acþiuni a creat, fãrã niciun impediment legal, formele de societãþi anonime succesive, în care acþiunile unei societãþi sunt deþinute de o alta /societate fiind faþã de ea societate mamã/; aceste societãþi apar în mod frecvent în toate marile concerne industriale ºi financiare, când societãþile principale administreazã acþiunile altor societãþi subordonate. Dreptul german numeºte aceste societãþi „Kapitalverwaltungegesellschaften”. Aºa deþineam noi acþiunile Bãncii Industriale ºi aceasta, la rândul ei, deþinea majoritatea acþiunilor societãþilor pe care le administra. Cum poate cineva sã considere cã, în aceastã situaþiune atât de frecventã în comerþ, Banca Industrialã era o ficþiune, rãmâne un lucru pentru noi inexplicabil. c/ S-a mai pretins de cãtre adversari, în sensul unui punct din raportul Comisiunii de Anchetã, cã efectele emise de Banca Industrialã nu ar fi avut cauzã realã. Aceastã discuþiune porneºte de la o confuzie despre care am mai vorbit în altã parte. Am arãtat cã Banca Industrialã ne era datoare în cont curent pânã la 2 miliarde lei în ultima vreme, deci dacã a dat pentru o parte din datoria sa cambii, cauza cambiilor era tocmai existenþa datoriei de cont curent; iar aceastã datorie reprezenta preþul acþiunilor ce-i transmisesem ºi al creanþelor noastre contra întreprinderilor afiliate, ce, de asemenea, i le transmisesem; de asemenea, avansurile în numerar foarte importante, fãcute succesiv Bãncii Industriale pentru nevoile de finanþare a acestor întreprinderi. În dezbateri s-a mai fãcut aluzie la faptul cã efectele ce o bancã de emisiune are de reescontat, trebuie sã fie efecte rezultate din operaþiuni comerciale pe termen scurt. Aceastã cerinþã nu rezultã din art. 24 al Statutului Bãncii Naþionale, care cere cauzã „realã” ºi nu „cauzã curentã comercialã”. Nu este aici o eroare de redacþiune, ci o adaptare la nevoile speciale ale pieþei române, þinând seama cã Banca Naþionalã a trebuit sã înlesneascã ºi chiar sã încurajeze creditele pentru agricultori ºi cele pentru industrii, ambele prin firea lor destinate a fi achitate într-un termen îndelungat. Împrejurãri potrivnice postbelice ºi criza consecutivã au determinat chiar necesitatea epuraþiunii portofoliului Bãncii Naþionale de aceste efecte cu scadenþã îndepãrtatã. Dar aceasta nu înseamnã cã efectele cu scadenþã îndepãrtatã sunt efecte fãrã cauzã realã. Ceva mai mult, chiar pentru tranºa de efecte ce Statul a preluat-o conform art. 1 ºi 2, al. I, din legea din 27 iunie 1930 de la Banca Naþionalã ºi unde se cere în mod expres ca efectele preluate sã întruneascã toate condiþiunile statutare, se face abstracþie de lichiditatea lor la termen, deci implicit se recunoaºte cã pot fi ºi efecte care nu au la baza lor o cauzã comercialã curentã. Cu atât mai mult, aceasta este adevãrat pentru efectele din art. 2 al. II al acelei legi, care dupã cum am arãtat, nici nu trebuie sã îndeplineascã condiþiunile statutare.

46

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

d/ În fine, s-a afirmat cã efectele preluate de Stat nu aveau semnãturi solvabile, ceea ce s-a crezut a se putea deduce din faptul cã încasãrile din unele efecte au fost relativ mici. Aceastã interpretare a art. 24 din Statutele Bãncii Naþionale este cu siguranþã abuzivã, cãci nimeni nu poate admite ca regularitatea unui efect, sub raportul solvabilitãþii semnãturilor, sã se examineze dupã cum efectul este sau nu plãtit la scadenþã, ceea ce cere Statutul, este ca semnãtura sã fie solvabilã în momentul predãrii efectului la reescont, ceea ce era în general cazul cu efectele reescontate de noi, inclusiv cele ale Bãncii Industriale, care am arãtat cã cel puþin pentru suma acestor efecte avea cu prisosinþã acoperire în averea ei. De altfel, dacã raportul Comisiunii de Anchetã socoteºte cã Serviciul de Scont ºi Comitetul de Scont nu a ales cu destulã grijã efectele de reescontat, aceasta priveºte epoca reescontului, ce nu intrã în cadrul competenþei acestei instanþe ºi priveºte în orice caz pe Banca Naþionalã ºi organele sale, iar nu pe noi.

Totuºi, este locul sã explicãm cum s-a fãcut cã, din aceste efecte emise de Banca Industrialã, s-a realizat o sumã în adevãr micã, cu toate cã, dupã cum am arãtat, la epoca când aceste efecte au intrat la BNR, Banca Industrialã avea un activ depãºind cu foarte mult aceste angajamente cambiale. Explicaþia stã în aceea cã în intervalul dintre reescontare la BNR a acestor efecte ºi preluarea lor de cãtre Stat, Banca Naþionalã a luat de la noi în gaj, pentru garantarea creditului de reescont ce ni-l acordase, aproape toate acþiunile de participaþiuni industriale pe care le avea Banca Industrialã, golind astfel Banca Industrialã de conþinutul ei. Iar, în urmã, Banca Naþionalã a ales spre a trece la Stat tocmai efectele provenite de la Banca Industrialã ºi ºi-a reþinut pentru sine toate gajurile pentru garantarea restului de 611 milioane efecte reescontate ce mai deþinea de la noi. În adevãr, în proiectul de convenþie din 1 august 1931 dintre Banca Naþionalã ºi Stat, se prevede cã Statul va prelua 600 milioane din totalul portofoliului reescontat la acea datã la BNR, de Lei 1.211 milioane, urmând ca BNR sã specifice care anume cambii trec asupra Statului. Aceastã specificare, BNR a fãcut-o prin adresa sa nr. 51.323 din 27 august 1931, ºi în ea figureazã tocmai efectele Bãncii Industriale, ale Societãþii Mecano ºi ale Fabricii de Armãturi, care au ºi fost preluate de Stat. Deci, este dovedit cã aceste efecte se aflau la BNR înainte de 1 august 1931. Or, pentru întregul portofoliu reescontat la BNR, aceasta a primit un numãr foarte important de acþiuni, cu actele de gaj din 16, 24 ºi 31 iulie 1931 ºi din 8 ºi 14 august 1931, recapitulate în Tabloul actelor de gaj de acþiuni aflat în Dos. V, fila 221, din care majoritatea covârºitoare provenea tocmai de la Banca Industrialã. Valoarea nominalã a acestor acþiuni este indicatã în tablou cu Lei 602 milioane. Valoarea lor realã a fost însã mult mai mare, cãci numai acþiunile Societãþii Generale de Construcþiuni /care reprezentau imobilele bãncii/ în valoarea nominalã de Lei 49 milioane, au fost evaluate la Lei 475 milioane: Vezi „Note sur les mesures à prendre avant la formatien du Syndicat”, a domnului Auboin din 16 august 1931, unde citim:

„Entre temps, la Banque Nationale a reçu en garantie des actions representant les immeubles de la banque, évaluée par celle-ci à 475 millions, évaluation à ramener à env. 400 millions.”/Pag. 2/.

Cã acþiunile gajate proveneau în majoritate de la Banca Industrialã, se

47

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

poate lesne vedea din comparaþia alãturatului tablou de gajuri cu tablourile acþiunilor aparþinând Bãncii Industriale, anexate la expertiza contabilã ordonatã de Comisiunea de Anchetã /Dos. VII, filele 66 ºi 67/. Dl. Auboin socotea cã este cazul ca mãcar o parte din aceste gajuri ºi anume 151 milioane din acþiunile Societãþii Generale de Construcþiuni, care reprezentau imobilele bãncii, sã serveascã la garantarea efectelor de 600 milioane de trecut la Stat; aºa scria el în nota sa din 16 august 1931, citatã mai sus:

ne rèste en garantie des 600 millions réservés pour être passés à l’

Etat, que la solde des actions des immeubles, soit /400-153+96/151 millions, ou un peu plus, ci on admet une évaluation plus élevés de l’immeuble.” /Pag.2/.

il „

ºi s-a vãzut mai sus cã evaluarea fiind de 475 milioane ºi nu 400 milioane, în realitate rãmânea o garanþie de 151,75-226 milioane pentru portofoliul de 600 milioane. Dar Banca Naþionalã nu a trecut Statului nimic din toate aceste gajuri. Dimpotrivã, i-a pus în vedere cã înþelege sã ºi le reþinã pentru sine. Astfel, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931, BNR scrie Ministerului de Finanþe:

„În adevãr, este o imposibilitate de a reduce la 500 milioane portofoliul ce Statul urmeazã sã ia prin intermediul nostru de la Banca Blank, deoarece ar urma ca, pentru restul de Lei 700 milioane ce am reþinut în portofoliul Bãncii ”

Naþionale, sã pãstrãm ºi garanþiile aferente în totalitatea lor (Anexa21).

Tot asemenea, în Convenþia din 19 august 1931, dintre Stat ºi BNR, este expres prevãzut:

„2/ Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co., în valoare de Lei 611.083.314. Se va stabili un plan de rambursare pentru acea parte a efectelor de mai sus, care nu reprezintã un scont comercial normal, cum s-a fãcut în 1930 pentru scontul excepþional, care se gãsea atunci acordat. Se vor lua suficiente garanþii pentru aceste efecte. 3/ Pentru a da Bãncii Naþionale putinþa de a mai acorda Bãncii Blank & Co. sprijinul sãu, în special în caz de retragere a depozitelor, se va deschide un nou credit special de scont de Lei 400 milioane. În scop de a face posibil acest scont, Banca Marmorosch, Blank & Co. va da în gaj activele ce nu sunt cuprinse în gajurile pãstrate de Banca Naþionalã, în virtutea paragrafului II.” (Anexa 27).

Se vede, deci, cã BNR punea expres în vedere Ministerului de Finanþe cã va da Statutului poliþe care nu reprezintã un scont comercial normal ºi cã va þine gajurile pentru restul poliþelor ce deþinea prin reescont ºi pentru noi credite. Toate acestea s-au petrecut între BNR ºi Stat fãrã amestecul nostru, dar este explicabil cã, în asemenea condiþiuni, efectele trecute la Stat, alese de BNR ca efecte mai slabe, de vreme ce substratul lor material îl reþinea chiar Banca Naþionalã, au produs atât de puþin. Este însã bine dovedit cã, în momentul reescontului, aceste efecte aveau acoperire ºi, deci, nu se poate spune nici mãcar cã semnãturile de pe aceste efecte nu erau semnãturi solvabile, în sensul art. 24 din Statutele BNR. Se poate cã tocmai aceastã experienþã a inspirat legislaþia de mai târziu ºi anume legea pentru înlesnirea ºi refacerea creditului, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 24 din 20 aprilie 1935, care, în art. 33, modificat la 1 noiembrie 1940,

48

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

conþine dispoziþiunea ca, cel puþin în favoarea instituþiunilor bancare, gajurile ºi ipotecile ce garanteazã o cambie se transmit beneficiarului de drept, prin însuºi girul cambiei. e/ Se mai fac discuþii ºi cu privire la suma provenitã din contravaloarea unor cecuri de lire sterline trase de noi, ºi care nu au fost onorate de banca trasã din Londra, susþinându-se cã aceste datorii n-ar fi avut o cauzã realã. În realitate, este vorba de obiºnuitele relaþiuni între bãncile mari din þarã, depãrtate una de alta, care îºi acordã reciproc credite „de curier”, pe cecuri trase reciproc de una asupra celeilalte, ºi care se lichideazã prin plata diferenþei. În speþã aºa s-au ºi lichidat o parte din cecurile trase de banca noastrã, iar dacã restul nu au fost onorate la Londra, aceasta se datoreºte alarmei întreþinute de însãºi BNR în jurul bãncii noastre, care lãsa sã se întrevadã o retragere pripitã a sprijinului la care avea dreptul. Când un administrator delegat al BNR declara cã se abþine de la orice deliberãri privitoare la banca noastrã, pe motiv cã cunoaºte situaþia de pe când era funcþionarul nostru, aceastã abþinere, pe care neprietenii noºtri aveau grijã s-o facã publicã, era mai gravã decât o opunere formalã. Reproºul ce ni se aduce cã n-am avut grijã sã informãm din ajun Banca Naþionalã cã cecurile nu vor fi plãtite, dovedeºte, din contrã, neºtiinþa în care ne aflãm asupra neonorãrii acestor cecuri ºi siguranþa ce o aveam cã raporturile existente între noi ºi bãncile din Londra vor continua sã se desfãºurare în mod normal ca ºi în trecut, de vreme ce nu existau cauze obiective de tulburare a acestor raporturi. Refuzul de onorare a restului de cecuri se datoreazã însã exclusiv zvonurilor pornite chiar de la BNR, întreþinute ºi prin articolele de presã ºi ajunse fireºte ºi pe piaþa din Londra. Dar întrucât priveºte procesul de faþã, este o eroare profundã de a se susþine cã efectele emise de Banca Industrialã ºi reescontate de noi la BNR pentru acoperirea avansului fãcut nouã de BNR pentru achitarea cecurilor acestea, n-ar fi avut cauzã realã. Între Banca Industrialã ºi noi, am arãtat cã Banca Industrialã ne era datoare o sumã cu mult mai mare în cont curent, deci poliþele aveau la baza lor aceastã datorie realã; între noi ºi Banca Naþionalã, cauza girului nostru era însuºi avansul fãcut de BNR. Prin aceasta s-a novat raportul anterior, astfel cã discuþiile în aceastã privinþã sunt lipsite de interes. Aceste discuþii se explicã tot prin confuziunea pe care adversarii o fac între „cauzã realã” ºi „cauzã curentã comercialã”, ce nici nu este prevãzutã în aceºti termeni restrictivi, în art. 24 din Statutele BNR. 3/ O altã criticã de legalitate este aceea cã reescontul nostru la Banca Naþionalã ar fi depãºit „plafonul de reescont”. De la început, aceastã criticã, care este una pur cantitativã, iar nu calitativã, apare bizarã, când este pusã sub aspectul unei pretinse ilegalitãþi. Nefiind mãcar prevãzutã de lege o limitã de reescont, un scont mai mare sau mai mic nu poate constitui o ilegalitate. Nici nu se aratã de adversari care sã fi fost plafonul de reescont, când s-a stabilit el, pentru ce epocã, ce putere obligatorie avea, când ni s-a fãcut cunoscut etc., sã presupunem cã BNR ar fi fixat la un anume moment un asemenea plafon; dacã, ulterior, ni se primeau efecte la reescont peste suma aºa-zisului plafon, aceasta înseamnã cã se mãrise plafonul ºi, deci, iarãºi nu putea fi vorba de o depãºire. Noi nu puteam forþa Banca Naþionalã sã primeascã efecte la reescont pentru orice sumã, ºi nici chiar pânã la limita plafonului, iar cât primea atât era plafonul. S-a mai pretins, în aceeaºi ordine de idei, cã banca noastrã a beneficiat de un reescont mai mare decât alte instituþiuni bancare, cãutându-se a se trage din aceastã concluzie cã reescontul nostru era anormal. ªi aici trebuie sã

49

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

observãm cã creditele de reescont nu sunt fixate prin lege ºi nici altminteri nu sunt fixate, ci variazã dupã împrejurãri, necesitãþi, aprecieri, ºi se pot, bineînþeles, modifica chiar în cursul anului. Nu noi singuri fixam creditele de reescont pentru noi ºi cu atât mai puþin pentru alte bãnci. Dar este ºi inexact cã banca noastrã ar fi beneficiat sub acest raport de un tratament de favoare. Alte bãnci, cu depozite mai puþine ºi cu operaþiuni comerciale mai puþin întinse, au atins cam acelaºi nivel de reescont. Anexãm un tablou comparativ de creditele de reescont de care au beneficiat Banca Româneascã, Banca de Credit Român ºi banca noastrã, între 1921-1932 /datele fiind luate pe ziua de 31 decembrie a fiecãrui an, dupã bilanþurile publicate/, din care tablou rezultã: 1/ cã ºi în trecut, de exemplu, de la 1923-1926, creditele de reescont ale bãncii noastre au atins ºi au depãºit chiar acele din 1929 ºi 1930; 2/ cã, în unii ani, creditele de reescont ale Bãncii Româneºti, de exemplu, au atins sau chiar au depãºit creditele noastre. (Anexa 48). Cu aceasta am rãspuns ºi la observaþia din raportul Comisiunii de Anchetã, cã scontul ce ni s-a acordat în primãvara anului 1930, mergând pânã la 885 milioane lei, a fost un scont neobiºnuit. De altfel, în aceastã privinþã, ne referim ºi la depoziþia domnului D. Burillianu, fostul guvernator al BNR în acea epocã, în faþa acestei onor. Comisiuni deApel:

„În mod normal, Banca Blank se bucura de un credit de reescont de 300 milioane, maximul l-a atins la 800-900 milioane lei, dupã volumul afacerilor ei. Cum aceeaºi sumã se acorda ºi celorlalte bãnci mari, nici acest maximum n-ar fi anormal, cãci el nu se permanentiza.” (Anexa 49).

De altfel, pânã la finele anului 1930, sprijinul primit de la BNR ne-a permis sã reducem reescontul la 247 milioane. D. Burillianu, în depoziþia sa, confirmã ºi acest lucru:

„În 1930, ivindu-se pe piaþã panicã din cauza începutului crizei mondiale, am ajutat banca la cererea domnului Aristide Blank, pentru a face faþã dificultãþilor, cu o sumã de aproape 1 miliard lei. Suma a fost rambursatã chiar în cursul anului 1930.”

Din tabloul comparativ al reescontului se mai poate vedea cã plafonul atins de Banca Româneascã la finele anului de preluare /1931/ a fost de 1.649 milioane lei, adicã la fel cu cel acordat bãncii noastre, cu toate cã Banca Româneascã avea depozite mai mici decât noi. Þinem sã menþionãm cã capitalul ºi fondul de rezervã al bãncii noastre era tot atât de mare ca ºi cel al Bãncii Româneºti, în decursul anilor menþionaþi în tabloul comparativ al reescontului. 4/ O obiecþiune care la prima vedere ar avea aparenþa uneia de drept, este aceea cã banca noastrã a fost scoasã din obligo pentru efectele trecute la Stat. Se susþine, cu alte cuvinte, cã scoaterea din obligo nu ar fi fost permisã prin legea din 27 iunie 1930. Aceasta este o altã formã a interpretãrii legii pe care am combãtut-o ºi anume cã legea nu prevedea sacrificii pentru Stat, cãci, se zice, dacã nu am fi fost scoºi din obligo, Statul ar fi fost complet plãtit. Legea însã nu interzice nicidecum scoaterea din obligo a instituþiilor al cãror portofoliu se preia de Stat, deci de o dispoziþie legalã în acest sens nu poate fi vorba. Iar în ceea ce priveºte scopul legii, am arãtat pe larg, în Capitolul III, cã legea a urmãrit uºurarea situaþiunii atât a Bãncii Naþionale, cât ºi a instituþiunilor

50

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

private de credit, prin jertfe din partea Statului, astfel încât nu ar fi fost aici un ajutor dacã pentru efectele preluate de Stat aceste instituþiuni ar fi rãmas în obligo ºi ar fi trebuit sã le plãteascã integral. Am arãtat cã, chiar de la început, legea întrevedea imposibilitatea realizãrii integrale a efectelor preluate ºi dãdea, ca soluþie legalã, convenþii ºi tranzacþii cu debitorii preluaþi, ceea ce implicã lãmurit tocmai scoaterea din obligo a instituþiilor de la care se prelua efectele, cãci aceste convenþii ºi tranzacþii cu debitorii aveau efect novatoriu, Statul punându-se în legãturã directã cu debitorii; prin aceasta, ieºeau din obligo giranþii efectelor. Adversarii nu observã cã este o contrazicere între susþinerea lor, de care ne vom mai ocupa, cã banca noastrã avea goluri bilanþiere, cã, deci, pasivul ei nu va putea fi complet acoperit ºi între aceea cã nu trebuia scoasã din obligo, cãci ar

fi putut plãti toate datoriile. În realitate, la aceea epocã banca poseda active ce

constituise rezerve latente, dar care, de ar fi fost lichidate pripit, nu erau suficiente pentru a face faþã întregului pasiv de atunci. Astfel, soluþia problemei, care nu era una de interes special a bãncii noastre, ci, dupã cum am arãtat, una de interes general, era numai scoaterea din obligo pentru o parte din valoarea efectelor trecute la Stat. Simpla schimbare de creditor nu ar fi putut rezolva

dificultãþile ºi aici nu ar fi permis mãcar speranþa achitãrii restului datorat Bãncii Naþionale ºi depunãtorilor, astfel încât operaþiunea nu ºi-ar fi atins scopul. Este locul sã menþionãm aici cã legea românã din 27 iunie 1930 nu este izolatã. Toate þãrile lovite de criza din 1929-1931 au avut ºi în orice caz au fãcut sacrificii, ºi chiar mult mai mari, pentru uºurarea situaþiei instituþiilor de credit ameninþate de panicã, prin jertfe ale statelor respective. Astfel, în Italia, pentru Banca Comercialã Italianã, Mussolini, om de stat cu vederi largi, a decis, într-o noapte, sã dea cca. 5 miliarde de lire italiene. În Statele Unite, unde criza ameninþa cu prãbuºirea a sute de bãnci, s-a cheltuit peste 1 miliard de dolari. În Germania, s-a dat pentru Darmst dter ºi Dresdner Bank miliarde de mãrci. În

Franþa, Banque Nationale de Credit a primit de la Stat 2 miliarde de franci. În Austria, numai pentru Kredit Anstalt, a fost angajat aproape tot bugetul Statului austriac, ceea ce echivaleazã cu 40 miliarde lei. Dacã se examineazã aici oportunitatea acestor sacrificii, chestiune în afara competenþei onor. Comisiuni, aceasta este ca ºi cum s-ar critica, dupã o bãtãlie câºtigatã, cantitatea de muniþiuni cheltuitã, sub imperiul panicii ce cuprinsese atunci piaþa mãsurile trebuia luate urgent ºi fãrã precupeþire, altfel panica ar fi contaminat grav ºi alte instituþiuni ºi se ajungea la acea catastrofã generalã, despre care consilierul tehnic Auboin scrie în rapoartele sale: „Je n’ai pas le goût des catastrophes”. Trebuie sã reamintim ºi cu acest prilej cã ori de câte ori, mai ales în epoca postbelicã, s-a socotit necesar a se ajuta o instituþiune de interes general, Statul

a fãcut sacrificii. Aºa, de exemplu, în agriculturã, Statul a acoperit de repetate ori

pierderile de miliarde de lei ale instituþiilor cooperative. Tot asemenea, prin legea de conversiune din 1934, Statul se angajeazã sã plãteascã 450 milioane lei anual, timp de 15 ani, adicã aproape ºapte miliarde, pentru a acoperi pierderile Bãncii Naþionale, rezultate din conversiunea creanþelor. Or, Banca Naþionalã, ca instituþie de credit, ar fi trebuit sã suporte ºi ea efectele conversiunii, ca orice altã instituþie, pentru cã conversiunea a fost o necesitate generalã a societãþii româneºti dupã criza din anii 1929-1931. Totuºi, Statul a fãcut în favoarea Bãncii Naþionale aceste sacrificii imense, de care indirect au profitat ºi bãncile private, ale cãror angajamente faþã de Banca Naþionalã au fost reduse corespunzãtor pierderilor din conversiune, afarã de banca noastrã.

ä

51

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Dar este locul de a examina ºi mai de aproape cum s-a petrecut aceastã scoatere din obligo, spre a se vedea cã ea este de fapt efectul juridic al naturii convenþiilor încheiate. În ceea ce priveºte prima tranºã de 300 milioane lei, pentru 201.500.000 s-au dat în platã acþiunile „Cultura Naþionalã”, deci cambiile au fost achitate ºi, prin urmare, nici nu a existat scoatere din obligo. Pentru înlocuirea efectelor de 98.500.000 lei s-au transmis printr-un act de cesiune alte efecte de 135 milioane, iar cedentul în legea noastrã nu garanteazã decât existenþa creanþei cedate ºi nu solvabilitatea ei, astfel încât încetarea obligaþiilor noastre cambiale este consecinþa actului de cesiune, prin care s-a novat raportul cambiei anterior. Or, nu se poate pretinde cã legea ar fi interzis a se face acte de cesiune pentru lichidarea efectelor trecute la Stat, când ea întrebuinþeazã formula „orice convenþii sau tranzacþii”. Pentru tranºa de 600 milioane lei, scoaterea efectivã din obligo este prevãzutã în orice caz ºi în convenþia încheiatã cu Banca Industrialã dupã concordat, la 12 iunie 1933, ºi este natural ca, dupã ce banca noastrã fusese silitã a cere concordat, menþinerea ei în obligo nu mai apãrea ca interesantã. Dar nici nu ar mai fi fost posibil, în mod practic, sã fim mai departe þinuþi în obligo, pentru cã, dupã cum vom mai avea prilejul sã arãtãm, Statul nu se prezentase ca creditor le verificarea creanþelor în procedura concordatarã, ºi astfel activul nostru era angajat cu preferinþã în favoarea creditorilor concordatari, înscriiindu-se chiar ºi o ipotecã asupra imobilelor noastre pentru pasivul concordatar, ipotecã existentã ºi azi asupra imobilului bãncii. Astfel, în realitate, scoaterea noastrã din obligo este un rezultat al neprezentãrii Statului la concordat. În ce priveºte tranºa a treia, de 108 milioane, situaþia este în total analoagã cu cea a primei tranºe. Aici s-au dat în platã, printr-un act de cesiune, alte efecte ºi chiar creanþe necambiale în locul celor preluate de Stat de la Banca Naþionalã, ºi este, deci, cu atât mai evident cã nu mai aveam nicio rãspundere pentru plata efectelor ºi creanþelor emise prin cesiune, dar totodatã s-au dat în platã ºi 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu, care rãmâneau dobândite Statului, chiar dacã efectele ar fi fost integral plãtite, deci a ne mai menþine pe noi în obligo în aceste condiþii ar fi fost un lucru inadmisibil. Dimpotrivã, scoaterea noastrã din obligo, atât la tranºa a doua, cât ºi la a treia, apãrea ca un avantaj ºi ca un act de bunã gospodãrie, când noi ne aflam deja în concordat, iar nesocotirea noastrã din obligo nu fãcea pe debitorii cedaþi mai solvabili decât erau. Repetãm însã, încheind aceastã discuþie, cã, convenþiile fiind încheiate atunci, ele nu puteau forma obiectul unei critici de legalitate care nu e admisibilã decât în cadrul unei prevederi formale ale legii. 5/ Trecând pe deasupra textelor de lege, s-a susþinut, de cãtre reprezentanþii Ministerului de Finanþe, cã finalitatea legii din 27 iunie 1930 nu ar fi fost aceea de a ajuta o bancã care, totuºi, nu a putut fi salvatã. Aceastã pretinsã „finalitate” se deduce de cãtre adversarii noºtri dintr-un fragment al expunerii de motive din decretul-lege nr. 3.441/1940, unde se zice cã greºit au fost ajutate întreprinderile falimentare. A priori, aceastã tezã apare stranie din douã puncte de vedere: 1/ se interpreteazã legea din 1930 prin expunerea de motive la decretul-lege din 1940, lucru cu atât mai puþin admisibil cu cât nu numai cã o expunere de motive nu are valoare de lege nici mãcar pentru legea pe care o motiveazã, dar ºi pentru cã legea din 1930 era elaboratã de un Parlament, pe când un decret-lege este opera puterii executive. 2/ Se cautã a se examina sensul unei legi din 1930 dupã rezultatele cifrice ce se constatã cu un deceniu în

52

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

urmã. Dacã, deci, noi am fi putut fi salvaþi, atunci finalitatea legii era satisfãcutã. Am arãtat, în Cap. III, cât de conºtient era legiuitorul de la 1930 de ceea ce avea sã însemne pentru Stat ajutorarea bãncilor în dificultãþile de platã, ºi am vãzut cã autorul legii din 1930, defunctul Virgil Madgearu, pe atunci ministru de Finanþe, a confirmat, prin mãrturia sa, înaintea Comisiunii de Anchetã, nu numai cã Statul era hotãrât sã facã sacrificii cu pierderi pentru Stat în aceastã operã de ajutorare a creditului privat, dar cã s-a avut în vedere în mod special ºi banca noastrã. Iatã cum se exprimã defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa:

„Aceastã dispoziþiune /art. 2, al. II, din legea din 27 iunie 1930/ menitã sã permitã intervenþiunea excepþionalã pe piaþa financiarã în scopul sprijinirii bãncilor aflate în dificultate de platã, se explicã prin apariþia la începutul primãverii 1930 a primelor fenomene de crizã, de neîncredere în solvabilitatea bãncilor, constând în retrageri precipitate de depuneri, îndeobºte la Banca ”

Marmorosch, Blank & Co

/Pag.3/. (Anexa 5).

Lucrul rezultã, de asemenea, ºi din corespondenþa dintre Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã, pe care am citat-o la expunerea succesivelor preluãri de efecte. A pretinde, deci, cã scopul legii din 1930 excludea ajutorarea bãncii noastre, a cãrei situaþie bine cunoscutã determinase, între altele, voinþa legiuitorului, înseamnã a nega cu ºtiinþã adevãrul. Adversarii au susþinut chiar cã legea s-a fãcut pentru noi ºi, totuºi, tot ei spun cã nu ne încadrãm în finalitatea legii.

În realitate, ceea ce se urmãrea nu era salvarea bãncilor ajutate ca întreprinderi, ci salvarea depozitelor ºi a încrederii depunãtorilor în sistemul bancar. Sub acest raport, banca noastrã prezenta o importanþã deosebitã pentru cã avea cele mai multe depozite. O serie de acte ºi mãrturii vin sã confirme interesul general ce nu impunea ajutorarea bãncii noastre. Însã cu ocazia acþiunii întreprinse în primãvara anului 1930, Ministerul de Finanþe scria Bãncii Naþionale în adresa cu nr. 5 din 15 aprilie 1930:

„Având în vedere cã Banca Naþionalã, de acord cu consilierul tehnic, a fost silitã sã intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã spre a salva situaþia unor bãnci de mare importanþã pentru economia naþionalã, care, din cauza neliniºtii publice, erau ameninþate ”

Aceastã neliniºte a deponenþilor, luând forme ºi mai acute în vara anului 1931, dl. consilier tehnic, care a dat o datã alarma prin scrisoarea sa din 24 iulie 1931 cãtre dl. Guvernator, scriind:

„Tout retard et toute faiblesse dans l’action que commandent les circonstances seraient de nature à compromettre gravement la situation de la banque et du pays tout entier.” /Pag. 9/.

Revine cu scrisoarea sa din 7 august 1931, adresatã tot domnului guvernator, amintind cã:

„Dans une conférence tenue le 21 juillet avec M-le Ministre des Finances, celui-ci a donné au Comitet l’assurance que l’Etat ferait au besoin les sacrifices necessaires dans l’interêt des deposants, afin d’eviter au marché les risques qui présenteraient en ce moment la chuté d une grande banque.”

53

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Conducerea Bãncii Naþionale, dându-ºi perfect seama de gravitatea situaþiunii generale, dupã ce înainteazã la 4 august 1931 domnului ministru de Finanþe proiectul de convenþie din 1 august 1931, în care se spune lãmurit cã scopul lui este:

„Pentru a evita în împrejurãrile de faþã cãderea bãncii, þinând seama de

interesul depunãtorilor ei ºi al întregii pieþe

Stãruieºte, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931, pe lângã dl. ministru de Finanþe ca sã accepte acel proiect pentru întreaga sumã de 600 milioane lei, propusã de a fi preluatã de Stat, accentuând cã este vorba de:

operaþiune de mare importanþã, cum este aceea a redresãrii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., operaþiune care ar interesa situaþiunea generalã a întregii pieþe româneºti”,

o

iar în procesul-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie al BNR din 18 august 1931 gãsim consemnate aceleaºi aprecieri asupra necesitãþii de a sprijini banca noastrã:

„Dl. Guvernator face cunoscut consilierului faþã de situaþiunea creatã marilor bãnci prin retragerile masive de depuneri din ultimul timp, domnia sa ºi apoi Comitetul Executiv al Bãncii Naþionale au avut mai multe întrevederi cu dl. Ministru de Finanþe cãruia, având în vedere interesul general al pieþei financiare, i s-a cerut concursul Statului.” (Anexa 26).

Care apoi se repetã ºi în adresa Bãncii Naþionale nr. 49.212 din 19 august 1931, cu care înainteazã domnului ministru al Finanþelor Convenþia din aceeaºi zi:

„Având în vedere toate acestea ºi, mai ales, interesul depozitelor la aceastã bancã, am cãzut de acord cu dumneavoastrã a se întreprinde o acþiune de asanare a ei, ºi în acest scop s-a ajuns la încheierea alãturatei convenþiuni (Anexa 50).

În depoziþia domnului Costin Stoicescu /dos. II, fila 92 urm./ gãsim, de asemenea, preþioase mãrturii pentru preocupãrile de atunci ale conducãtorilor finanþelor þãrii în legãturã cu situaþia creatã bãncii noastre prin panica deponenþilor:

considerat mai degrabã cã ar fi o necesitate de ordin superior ca

Banca Blank sã fie ajutatã a-ºi consolida ºi uºura lichiditatea, acea bancã fiind dintre toate bãncile din þarã aceea care avea cele mai numeroase ºi cele mai însemnate depozite.” /Pag.5/.

Ministerul Finanþelor, fiind însã continuu preocupat de situaþia generalã a

pieþei ºi a bãncilor, care erau asaltate de depunãtori, a insistat zilnic ca sã se continue acordarea de noi credite Bãncii Blank.” /Pag. 6/.

Finanþelor a continuat sã insiste pe lângã BNR ca, în

interesul calmãrii pieþei, sã continue sprijinirea Bãncii Blank.” /Pag.6/.

s-a „

Ministerul „

Or, banca noastrã s-a conformat în totul scopului urmãrit de Ministerul de Finanþe, prin ajutorarea noastrã, cãci, deºi ni s-a retras în mod brusc ºi intempestiv sprijinul Bãncii Naþionale ºi am fost nevoiþi sã cerem concordatul, am oferit, totuºi, deponenþilor ºi creditorilor noºtri plata 100% fãrã nicio reducere, ºi

54

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

am renunþat sã ne prevalãm de art. 52 din legea din 7 aprilie 1934, pentru a obþine pe calea unui nou aranjament o reducere a datoriilor noastre. De altfel, între timp, am executat aproape în totalitate obligaþiile noastre, cu toate cã în interval ºi noi am suferit pierderi la debitorii noºtri în conversiune, toate vicisitudinile anilor ce au trecut ºi pe cele rezultate din lichidãrile forþate, din starea de rãzboiu etc. Am depus la dosar un tablou, arãtând cât ºi în ce mod am achitat noi pasivul existent la data concordatului. (Anexa 51). Din acest tablou rezultã cã pasivul bãncii noastre la data cererii de concordat se compunea, conform bilanþului din 21 octombrie 1931 depus de noi la dosarul acestei onor. Comisiuni, din:

Lei 1.758.519.927 – datorii cãtre deponenþi ºi creditori, formând masa creditorilor concordatari propriu-ziºi; Lei 1.842.001.981 – datorii pe reescont cãtre BNR direct ºi prin Sindicatul Bancar /inclusiv efectul de 108 milioane preluat ulterior de Stat/; Lei 120.597.142 – datorie în valutã strãinã pentru acþiunile „Steaua Românã”; Lei 62.958.471 – datorii diverse pentru ordine de platã, cecuri etc. exceptate de la concordat; Lei 41.780.116 datorie pentru Fondul de Pensiuni. Lei 3.825.857.637 Total pasiv.

Din acest pasiv total, am achitat, pânã la 31 octombrie 1941, urmãtoarele

sume:

Lei 1.532.245.073 cãtre deponenþii ºi creditorii concordatari propriu-ziºi; Lei 1.385.774.787 cãtre BNR, pentru datoria pe reescont directã ºi prin Sindicatul Bancar; Lei 42.566.061 cãtre Sindicatul „Steaua Românã”; Lei 58.826.455 cãtre diverºi creditori exceptaþi de la concordat; Lei 41.780.116 cãtre beneficiarii Fondului de Pensiune Lei 3.050.851.715 în total.

În rezumat:

dintr-un pasiv total la data concordatului

/21 oct. 1931/ de

Lei 3.825.857.637,

banca a achitat, pânã la 31 octombrie 1941, Lei 3.050.851.715, ceea ce înseamnã 80%.

În ce priveºte pe deponenþii ºi creditorii concordatari propriu-ziºi, raportul între plãþile efectuate /1.532.245.000/ ºi datoria de la data concordatului /1.842.001.000/ este chiar de 87%. În aceste condiþiuni, se mai poate spune cu bunã credinþã cã Banca Blank este o instituþie falimentarã? Mai existã vreo bancã în concordat care sã fi achitat datoriile ei într-o asemenea mãsurã? Neosteniþi încã de a lovi în orice chip în noi, reprezentanþii Ministerului de Finanþe au susþinut cã n-am fi plãtit efectiv pe creditori, ci cã plata s-ar fi fãcut prin compensaþiune cu livrete de economie ale bãncilor noastre. Or, din tabloul la care ne referim, rezultã cã asemenea compensaþiuni s-au fãcut numai pentru 50 milioane din totalul de 1.532 milioane, plãtit creditorilor concordatari, adicã o proporþie disparentã /3%/. Dar aceste plãþi prin compensaþiune nici nu au fost fãcute de bunã voie de

55

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

cãtre noi, ci ele ne erau impuse prin art. 72 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934, astfel cã noi nu puteam refuza compensaþiunile. Ele nici nu erau în interesul nostru. În adevãr, cum s-au fãcut asemenea compensaþii? Debitorul unei bãnci în concordat, pentru a-ºi plãti datoriile, cumpãra de la un depunãtor livretul lui de economie, desigur cu o cotã redusã din suma figurând în livret, dar debitorul preda bãncii livretul pe valoarea lui nominalã pentru datoria sa de egalã valoare, cu alte cuvinte banca noastrã primea livretul pentru 100% din activul ei. Operaþiunea profita cel mult debitorilor, dar în nici un caz bãncii concordatare, pentru care era oneroasã ºi deloc doritã. În rezumat, dacã este adevãrat cã finalitatea legii din 1930 are de a ajuta întreprinderi ce aveau sã-ºi îndeplineascã angajamentele faþã de creditori, atunci suntem o instituþie ajutatã de Stat, care, primind sprijinul Statului, pe baza acelei legi, ºi-a fãcut un punct de onoare de a-ºi îndeplini angajamentele ºi le-a ºi îndeplinit aproape în totalitate. Nici din acest punct de vedere deci nu se poate pretinde cã s-ar fi eludat legea. Nici textul, nici spiritul, nici scopul legii nu au fost cu nimic violate, dimpotrivã, s-a procedat în strictã conformitate cu legea ºi, din acest punct de vedere, preluarea efectelor noastre ºi aranjamentele ulterioare nu îngãduie nicio criticã.

De altfel, þinem sã relevãm cã, din însãºi legea din 27 iunie 1930, rezultã implicit cã se hotãrâse ajutorarea chiar ºi a instituþiilor cu situaþie slabã. Iatã, în adevãr, ce prevede art. 9 din aceastã lege:

„În cazul când convenþiuni sau tranzacþii ar privi o întreprindere la care

Statul devine creditor pentru cel puþin o jumãtate din totalul datoriilor, Ministerul de Finanþe va putea numi un comisar al Guvernului, care va funcþiona pe lângã Comitetul ºi Direcþiunea acelor întreprinderi ºi care va fi retribuit de acele

Îndatã ce Banca Naþionalã, la cererea instituþiilor de mai sus, va

constata cã situaþiunea lor s-a consolidat, se va cere Ministerului Finanþelor încetarea funcþionãrii comisarului Guvernului pe lângã ele. Ministerul Finanþelor, în baza constatãrii Bãncii Naþionale, va referi Consiliului de Miniºtri ºi, cu aprobarea acestuia, va desfiinþa postul de comisar al Guvernului.” (Anexa 3).

întreprinderi

Se vede, deci, cã puteau fi ajutate instituþii ce aveau protofolii slabe, întrucât chiar mai mult de jumãtate putea ajunge sã fie preluat de Stat. Aceasta aratã ºi mãsura foarte largã a ajutorului avut în vedere. Se mai prevede cã mãsurile de supraveghere nu vor înceta decât dupã „consolidare”, ceea ce presupune cã mai înainte instituþiile de bancã nu erau solide. Dar cine zice consolidare eventualã pune, totodatã, ºi ipoteza eventualitãþii contrarii. Puteau deci fi ajutate instituþii, preluându-se mai mult de jumãtate din portofoliu ºi, totuºi, ele sã nu se poatã salva. Cum se mai poate vorbi în aceste condiþiuni cã sensul legii din 1930 era acela de a ajuta numai întreprinderile puternice? Asemenea întreprinderi se puteau redresa ºi singure ºi, în tot cazul, dacã numai acestea ar fi fost ajutate, nu s-ar fi putut restabili piaþa creditului, adicã atinge scopul urmãrit.

56

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL VI RÃSPUNDEREA DE DAUNE

Am vãzut cã raportul Comisiei de Anchetã cautã sã sprijine condamnarea noastrã la daune pe douã temeiuri: a/ pe pretinsele violãri de lege sãvârºite cu prilejul trecerii la Stat a efectelor; am vãzut însã cã nicio criticã de legalitate nu se poate face acestor operaþiuni; b/ pe o pretinsã rãspundere de daune, chiar dacã operaþiunile ar fi legale. Asupra naturii ºi temeiurilor acestei „rãspunderi” am arãtat, în mod sumar, în Cap. II al prezentelor concluziuni, cã decretul-lege 3.441/1940 nu prevede o derogare de la dreptul comun ºi, în special, nu prevede o rãspundere independentã de culpã ºi cã acest principiu este adoptat expres în raportul Comisiei de Anchetã. Reamintim pasajul, plasat – ce e drept – cu privire la rãspunderea conducãtorilor /Cap. IV, lit. B, pag 31, din raport/:

„Comisiunea, interpretând dispoziþiunile art. 3 din decretul-lege, a gãsit cã legiuitorul nu a înþeles sã deroge în privinþa rãspunderii personale a organelor de conducere de la dispoziþiunile dreptului comun, fãcând responsabile, fãrã nicio discriminare, pe toate persoanele care au avut un rol de conducere sau de control, ci numai pe acele persoane cãrora li s-ar putea imputa o culpã

evident cã, dacã legiuitorul ar fi înþeles sã facã responsabile toate

efectivã

este „

persoanele care au condus, fãrã nicio discriminare, ar fi decretat aceasta în mod formal ºi nu ar mai fi atribuit Comisiunii de Anchetã rolul de a cerceta ºi identifica persoanele responsabile, rol care implicã necersarmente o verificare ºi o discriminare în sensul stabilirii unor culpe personale.”

Acest principiu pus de Comisiunea de Anchetã la temelia construcþiei ei – deºi ea se contrazice prin modul cum îl aplicã – rãmâne dobândit cauzei de vreme ce nu a fost apelat de Ministerul de Finanþe. Comisiunea de Anchetã stabileºte, conform normelor de drept generale ºi etern valabile pentru oricine, persoanã fizicã sau juridicã, ºi în orice calitate, cã nu existã rãspundere fãrã culpã efectivã; cã, dacã legea ar fi voit sã creeze o asemenea rãspundere, ar fi trebuit s-o prevadã formal; cã, dacã legea a instituit o Comisie de Anchetã, aceasta are tocmai drept misiune de a stabili dacã ºi întrucât existã culpã ºi cui este ea imputabilã. Este locul sã reamintim aici cã „culpa prezumatã” nu existã în drept. Într-o singurã materie de mare interes social doctrina s-a ostenit, timp de decenii, sã stabileascã existenþa unei asemenea rãspunderi prezumate: este materia accidentelor de muncã. Rãspunderea patronului pentru accidente întâmplate muncitorilor în stabilimentele industriale, în genere din cauza maºinilor, s-a cãutat a se sprijini pe teoria riscului profesional unit cu al profitului pentru întreprinzãtor. Dar jurisprudenþa n-a acceptat aceastã teorie, fiindcã este de esenþa dreptului, cã rãspundere fãrã culpã efectivã nu existã. ªi atunci a fost nevoie sã intervinã legiuitorul care sã creeze el, prin lege, aceastã rãspundere fãrã culpã, adicã o culpã prezumatã. Dar nici aceastã legiuire nu a rãmas în vigoare, ci dimpotrivã, legiuitorii cei noi au creat sistemul asigurãrilor sociale contra accidentelor de muncã, negând rãspunderea individualã a patronului fãrã culpã, ºi acesta este ºi sistemul aplicat în legile noastre asupra asigurãrilor sociale din 1912, 1923, 1933 ºi 1938, sistem ºi actualmente în vigoare. Aceastã inadmisibilitate a unei culpe prezumate este cu atât mai mare în

57

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

cazul nostru cu cât, pe de o parte, s-a dovedit perfecta legalitate a operaþiunilor fãcute ºi rãmase de neînþeles cum s-ar putea pretinde daune pentru operaþiuni conform cu legea; pe de altã parte, noi suntem o persoanã juridicã care poate avea o rãspundere a contractelor încheiate în numele ei, dar nu ºi pentru delicte sãvârºite de ea, cãci o persoanã juridicã nefiind o realitate materialã, nu poate sãvârºi delicte. Rãspunderea extracontractualã a persoanei juridice este numai pentru delictele sau cvasidelictele prepuºilor ei, temeiul unei asemenea rãspunderi a persoanelor juridice nefiind art. 998 Cod Civil, ci art. 1.000 Cod Civil.

Or, este caracteristic pentru lipsa de temei juridic a condamnaþiunii de la prima instanþã faptul cã, în loc de a se sprijini rãspunderea noastrã pe pretinse fapte culpabile ale prepuºilor noºtri, se rãstoarnã problema ºi se aratã a stabili rãspunderea prepuºilor pentru pretinse culpe imputabile nouã înºine. Iatã unde se ajunge atunci când fãrã bazã legalã, ba chiar, dupã cum vom arãta, în contra termenilor ei, se cautã a se crea, contrar tuturor normelor de drept, rãspunderi sui generis, rãspunderi fãrã culpã, rãspunderi pentru acte legale, culpa prezumatã etc. – într-un cuvânt, un haos juridic. Constrânºi de aceste obiecþiuni ale noastre, onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe au cãutat sã gãseascã în textul decretului-lege 3.441/1940 un punct de sprijin pentru aceastã culpã prezumatã. Ei au trebuit sã formuleze teoria lor, în sensul cã simplul prejudiciu adus Statului, ar fi suficient pentru stabilirea rãspunderii de daune ºi cã aceasta ar rezulta din art. 1 ºi 6 ale decretului-lege în chestiune. Se zice de cãtre adversarii noºtri: art. 1, dispunând anchetarea operaþiunilor încheiate prin cunoscutele convenþiuni ºi în aplicarea ºtiutelor legi, se înlãturã efectul obligator ºi al convenþiunilor ºi al legilor menþionate, iar art. 6 din decretul-lege, dispunând cã:

„Comisiunea de Anchetã va înainta Ministerului de Finanþe rapoarte asupra constatãrilor ce va face. În baza acestora, Ministerul va da o deciziune prin care se va constata prejudiciile suferite de Stat ºi care va constata titlul legal definitiv în temeiul cãruia se va proceda la executarea, conform dispoziþiunilor din legea pentru unificarea procedurii fiscale”,

permite condamnarea pe simpla constatare a prejudiciilor suferite de Stat. Aceasta ar mai rezulta, dupã onoraþii noºtri adversari, ºi din finalul expunerii de motive din decretul-lege:

„Cum, prin operaþiunea preluãrii portofoliului acestor întreprinderi, Statul a suferit – dupã cum am arãtat – un important prejudiciu, socotim cã se impune revizuirea operaþiunii preluãrii ºi rãscumpãrarea portofoliului imobilizat.”

Dupã onoraþii noºtri adversari, deci, nu ar mai fi nevoie de vreo operã judiciarã; însãºi legea ne-a condamnat cu anticipaþie, iar Comisia de Anchetã nu ar avea altceva decât sã stabileascã cuantumul prejudiciului. Dacã aºa ar fi, era suficient de a se numi niºte experþi, iar nu magistraþi de la Înalta Curte de Casaþie ºi personalitãþi reprezentative ale celor mai înalte instituþiuni financiare. Or, dimpotrivã, nu numai cã Comisia de Anchetã era una de ordin judiciar, iar nu contabil ori tehnic, dar decretul-lege modificator din 10 martie 1941 a instituit aceastã onoratã Înaltã Comisie de Apel, motivând cã este cazul unei bune judecãþi, cu toate posibilitãþile de apãrare care stau la baza „oricãrei opere de justiþie”, precum sunã referatul domnului ministru al Justiþiei cãtre Conducãtorul

58

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Statului. Operã de justiþie cu condamnare anticipatã fãrã culpã, pentru acte

legale, nu este însã de închipuit. Am atras atenþiunea cã art. 3 din decretul-lege nr. 3.441/1940 prevede posibilitatea luãrii mãsurilor de asigurare, atunci când se constatã fraude sau grave prejudicii. Faþã de corelaþia dintre cuvintele „fraude” ºi „grave prejudicii” nu se poate înþelege decât culpa gravã, conform principiului culpa lata dolus est, la care, desigur, s-a gândit legiuitorul. Spuneam, deci, cã legea exprimã prin acest text condiþiunea existenþei fraudei sau a culpei grave, pentru a stabili o rãspundere. Onoraþii reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe au crezut cã pot rãspunde la aceastã obiecþiune, cã fraudã sau culpã gravã ar fi necesarã numai pentru luarea mãsurilor mãsurilor provizorii de asigurare, înainte de terminarea anchetei, spunând cã era nevoie de un text expres pentru asemenea mãsuri grave preventive. Straniu mod de a interpreta o lege! Aºadar, dupã onoraþii noºtri adversari, pentru a lua o simplã mãsurã de asigurare, este nevoie sã se stabileascã o fraudã ºi o culpã gravã; iar pentru a condamna definitiv, spre a proceda apoi la executare, nu se mai cere condiþiunea fraudei sau culpei grave! Cine poate înþelege ºi admite un asemenea sistem? El ar însemna, traspune în altã materie, cã un inculpat sã poatã fi deþinut preventiv numai dacã i se gãseºte vreo vinã, dar sã poatã fi condamnat definitiv la închisoare, deºi nu i se gãseºte vreo vinã. Raþiunea ºi simþul de dreptate refuzã în modul cel mai hotãrât un asemenea sistem, care nu ar fi legiuit, ci de-a dreptul scelerat. Cu toate acestea, noi fiind obligaþi a pune concluziuni complete ºi a nu lãsa impresiunea cã fugim de discuþie, vom examina mai de aproape aspectele sub care se prezintã aceastã învinuire de culpã. Pentru aceasta, vom reaminti cã orice rãspundere extracontractualã presupune trei elemente:

o fraudã sau culpã,

un prejudiciu, ºi

o legãturã cauzalã directã ºi necesarã între faptul culpos ºi prejudiciul. În acest capitol, ne vom ocupa de primele douã elemente, rezervând discuþia prejudiciului pentru Cap. IX de mai jos. I. Frauda sau culpa.

se imputã în mod special sub acest titlu, este cã am fi

determinat preluarea de cãtre Stat a unor efecte ce nu au putut fi plãtite în totalitate, din cauzã cã atât emitenþii lor, cât ºi noi înºine, nu aveam suficientã solvabilitate. O asemenea culpã ar fi, în realitate, o fraudã, un dol, o inducere în eroare cu rea credinþã, în sensul cã Statul a preluat efecte a cãror slãbiciune nu ar fi cunoscut-o. Aceasta este ºi aplicaþia ce se cautã a se da termenului de „fraudã” din art. 3 din decretul-lege 3.441/1940. Or, nu existã fraudã atunci când obiectul convenþiunii a fost cunoscut, cu toate riscurile sale, pãrþii ce îl acceptã. Volenti non fit injuria zice adagiul roman ºi, desigur, cã cel ce îºi dã consimþãmântul, dupã ce i s-au pus în vedere însuºirile obiectului contractului, voieºte în mod liber sã contracteze ºi nu se mai poate pretinde nedreptãþit. Or, în privinþa faptului cã Statul se aºtepta la pierderi ºi înþelegea de mai înainte sã le suporte, ca un sacrificiu pentru asanarea pieþei, am citat dovezi mai presus de orice discuþiune, atunci când am arãtat scopul legilor din 7 februarie 1929 ºi 27 iunie 1930. Aici vom arãta însã cã, în mod special, în ce priveºte

Ceea ce ni

59

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

efectele de preluat de la banca noastrã, calitatea lor a fost perfect cunoscutã atât Bãncii Naþionale cât ºi Ministerului de Finanþe.

Iatã ce scrie dl. consilier tehnic Auboin domnului guvernator al Bãncii Naþionale la 24 iulie 1931:

„Il est devenu évident ègalement que la Banque /Blank/ èprouvait de plus en plus des difficultés à presenter à la Banque Nationale des effets d’un qualité non seulement satisfaisante, mais acceptable.” /Pag. 4/.

ªi în aceeaºi scrisoare, dl. consilier tehnic aratã cã existau goluri în bilanþ, care nu au putut fi compensate contabiliceºte, decât prin supraevaluãri de active.

Din Nota sa asupra Bãncii Blank din 30 iunie 1931, prezentat domnului guvernator /vezi depoziþia domnului Costin Stoicescu pag. 7/, citãm:

„Pertes 1.790 millions ou 1.465 millions en plus du capital et des resérves” /Pag.1/.

Proiectul de convenþiune dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 1 august 1931 „pentru a evita cãderea Bãncii Blank” /dos. IV, fila 2 urm./, începe în preambulul sãu cu constatarea cã, în urma examinãrii situaþiei bãncii noastre, s-ar fi dovedit cã:

/pag.1/.

existã „

o pierdere importantã de activ ºi un serios deficit de exploatare”

Ministerul de Finanþe, primind acest proiect de convenþie, scrie la 6 august 1931 domnului guvernator al Bãncii Naþionale:

„Ministerul de Finanþe socoteºte, într-adevãr, cã, în criza actualã ºi faþã de greutãþile prin care trece economia naþionalã, este de datoria Statului sã vinã în ajutorul marilor noastre instituþii de credit, chiar cu preþul unor însemnate sacrificii.” /Pag.1/.

La rându-i, Banca Naþionalã subliniazã încã ºi mai mult cã vor fi pierderi, prin scrisoarea ei nr. 46.756 din 7 august 1931 cãtre Ministerul de Finanþe:

„Astfel este de prevãzut cã vor fi necesare operaþiuni ulterioare cu mijloace mult mai puternice ºi care ar necesita noi sarcini din partea Statului, singurul în mãsurã în circumstanþele actuale a le face.” /Pag. 2/.

În scrisoarea domnului consilier tehnic Auboin cãtre domnul guvernator Manoilescu din 7 august 1931, citim:

„Dans une conférence tenue le 21 juillet avec M-le Ministre des Finances, celui-ci a donné au Comite l’assurance que l’Etat ferait au besoin les sacrifices necessaires dans l’interêt des deposants, afin d’eviter au marché les risques que présenterait en ce moment la chute d’une grande banque.”

Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale decide, în ºedinþa sa din 18 august 1931:

60

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„De asemenea, consider situaþiunea dificilã a Bãncii Blank ºi intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat pentru a consimþi la o serie de mãsuri ºi sacrificii în favoarea sa, Consiliul ia în discuþiune un proiect de convenþiune, propus pentru a fi încheiat între Banca Naþionalã ºi Ministerul Finanþelor.”

ªi Banca Naþionalã înainteazã acest proiect cu adresa sa nr. 49.212 din 19 august 1931 Ministerului de Finanþe, în care, dupã ce aratã cã existã un minus de 1½ miliard lei la banca noastrã, între valoarea activelor noastre dupã bilanþ ºi cea apreciatã de Banca Naþionalã, ºi mai evalueazã pierderea anualã de exploatare la 200 milioane lei, Banca Naþionalã scrie expres:

„În aceste condiþiuni, Statul, apreciind cã trebuie fãcut totul pentru a evita cãderea numitei bãnci, dupã cum a rezultat din conferinþa avutã de dumneavoastrã cu Comitetul nostru Executiv ºi Statul, fiind gata a face sacrificiile necesare pentru aceasta, s-a cãutat sã se precizeze în aceastã convenþiune mijloacele de a obþine, cu un sacrificiu limitat al Statului ºi graþie mãsurilor luate de Banca Naþionalã ºi considerate suficiente, o situaþiune amelioratã pentru a se putea lua o soluþie definitivã ” Prin urmare, acoperirea împrumuturilor fãcute ºi preluarea de cãtre Stat a unui portofoliu de 600 milioane, nu va putea, în niciun caz, garanta Statului cã va primi în schimb un activ real de egalã valoare.”

Aceste acte – ºi nu am citat decât câteva – sunt completate cu depoziþiile martorilor audiaþi. Citãm depoziþia domnului Costin Stoicescu, administrator delegat al Bãncii Naþionale /dos. II, fila 92 urm./:

„Cu ocazia discuþiunilor care au avut loc, s-a discutat cu Statul bonitatea întregului portofoliu al Bãncii Blank /pag.4/. Subsemnatul, cunoscând din propria mea activitate de mai înainte situaþiunea Bãncii Blank, am arãtat celor în drept cã, în realitate, aceastã bancã trebuie sã fie deficitarã cu o sumã importantã, pe care o evaluasem la circa un miliard /pag.4/. Am semnalat continuu Comitetului Executiv al Bãncii Naþionale cã portofoliul pe care Banca Blank îl prezenta la scont era cu desãvârºire slab, imobilizat, sau fãrã vreo garanþie din partea subscriitorilor.” /Pag.6/.

Domnul Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului la Banca Naþionalã ºi conducãtor al Serviciului Economic din Ministerul de Finanþe, însãrcinat cu aplicarea legii de preluare din 27 iunie 1930 audiat de aceastã onor. Comisiune de Apel, declarã:

„Printre aceste efecte erau ºi unele la care Statul cunoºtea insolvabilitatea debitorilor, dar nu le putea refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii era de a debarasa Banca Naþionalã de asemenea creanþe, care nu se puteau niciodatã realiza. Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare integralã a efectelor preluate, dar nu putea obiecta, cãci acesta era în parte scopul legii.” (Anexa 7).

Defunctul ministru de Finanþe V. Madgearu, în depoziþia sa, declarã:

portofoliul Bãncii Naþionale rãmãseserã efecte care cuprindeau

pierderi virtuale /pag.1/. Banca Naþionalã a recunoscut cã din totalul creanþelor de preluat, unele

în „

61

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

foarte imobilizate, s-ar putea ivi pierderi. Conducerea Bãncii Naþionale recunoºtea existenþa la data stabilizãrii a unei pierderi de 6-700 milioane lei /pag.2/. Asanarea bãncii necesita sacrificii din partea Statului /pag.10/.” (Anexa

5).

În fine, domnul C. Argetoianu, fost ministru de Finanþe, audiat în faþa Comisiei de Anchetã, atestã si domnia sa:

„/ca ministru de Finanþe/ trebuia sã împiedic, fie ºi cu un sacrificiu din partea Statului, panica ce ameninþa sã cuprindã întreaga þarã /pag.3/. Aceste principii /de sprijinire cu sacrificii din partea Statului/ au condus pe toþi miniºtrii de Finanþe din toate þãrile.” /Pag.3/. (Anexa 51).

Socotim cã aceste citate nu mai au nevoie de niciun comentariu. Statul ºtia ce preia, ºtia cã va avea pierderi ºi consimþea la sacrificii în interes general. Prin urmare, despre fraudã sau inducere în eroare nu se putea vorbi. În treacãt, notãm dar cã s-a pus întrebarea cum este admisibil ca Banca Naþionalã sã fi primit la reescont efecte atât de slabe. Se insinueazã, deci, ºi sub aceastã formã fie o pretinsã fraudã, fie cel puþin o culpa lata – lãsãm pentru moment discuþiunea cine ar fi în aceastã privinþã culpabil, noi sau Banca Naþionalã, ºi vom reveni. Dupã ce am eliminat ipoteza fraudei, este locul sã examinãm ipoteza „culpei”, chiar de s-ar califica culpã gravã, spre a arãta, totodatã, cã epoca în care se situeazã faptele pretins culpoase nu intrã în cadrul de competenþã al acestei instanþe ºi cã, dacã ar exista o culpã, ea nu priveºte raporturile noastre cu Statul ºi nici nu este a noastrã. De la începutul examinãrii acestei chestiuni trebuie însã sã atragem din nou atenþiunea cã nu pot veni în discuþie, sub acest aspect, pierderile ce ar rezulta din simplul conþinut, sau din simpla executare a convenþiunilor ºi tranzacþiunilor, cãci atâta timp cât legalitatea lor este stabilitã, ele nu pot naºte nicio rãspundere. O convenþie legal fãcutã poate fi ºi pãgubitoare pentru una din pãrþi, dar aceasta nu poate atrage nicio consecinþã în sarcina celeilalte. Pe de altã parte, trebuie sã relevãm cã nu ni se poate imputa cã nu am fi executat vreo obligaþiune contractualã, cãci prin convenþiile în discuþie au fost scoºi din obligo. Când se vorbeºte în cazul nostru de culpã, trebuie deci neapãrat stabilitã o culpã extracontractualã, cãci culpa contractualã nu poate consta decât în neexecutarea convenþiei; or, repetãm, nu ni se imputã cã nu am fi executat vreo obligaþiune, ci, din contra, vina ar fi cã nu am avut obligaþiuni contractuale, cã am fost liberaþi de obligo, cã nu s-a obligat decât instituþii ºi persoane insuficient de solvabile etc. Vom urmãri însã în detaliu toate faþetele sub care a încercat partea adversã sã construiascã aceastã culpã. Înainte de toate însã trebuie sã reamintim un punct de drept câºtigat definitiv pentru acest proces ºi care se aflã exprimat în însuºi Raportul Comisiei de Anchetã la începutul Cap. III „Critica preluãrii portofoliului ºi prejudiciul adus Statului” /pag.18 urm./:

„Acestea fiind împrejurãrile ºi condiþiunile în care a fost preluat de Stat portofoliul imobilizat de Lei 1.008.335.241, este de observat cã operaþiunea preluãrii a trecut prin 3 faze: prima a fost prezentarea la reescontul Bãncii Naþionale a efectelor Bãncii Blank, operaþiune în care este evident cã rolul de cãpetenie l-a jucat Banca Blank,

62

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

obligatã sã prezinte efecte care sã întruneascã condiþiuni statutare; a doua operaþiune, în care Banca Blank nu a avut sã intervinã, a fost prezentarea portofoliului imobilizat de cãtre Banca Naþionalã la Ministerul de Finanþe, de efectele ce avea în portofoliul sãu de reescont; ºi a treia operaþiune, dupã ce efectele care formau portofoliul imobilizat au intrat în patrimoniul Statului, au intervenit o serie de convenþiuni, prin care Banca Blank a obþinut înlocuirea unor efecte din portofoliul imobilizat cu altele pe care le-a dat în schimb ºi în care rãspunderea Bãncii Blank este din nou angajatã, ºi o a doua serie de convenþii prin care Statul, ajuns în stãpânirea acelui nou portofoliu, a aranjat plata datoriilor cu debitorii ce-i fuseserã cedaþi.”

Din aceastã parte a raportului Comisiei de Anchetã, rezultã cã pretinsa noastrã culpã ar putea fi examinatã în cele 3 faze ale operaþiunii ºi anume:

reescontul; preluarea efectelor; tranzacþii ulterioare. a/ În ce priveºte preluarea efectelor, Comisiunea de Anchetã însãºi constatã cã la aceastã operaþiune banca noastrã nu a avut a interveni ºi aceastã constatare, neapelatã de partea adversã, rãmâne câºtigatã pentru apãrarea noastrã. Am vãzut cã ºi din sistemul legii ºi din felul cum s-au fãcut preluãrile, rezultã cã trecerea de efecte la Stat ce trata numai între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe ºi cã alegerea efectelor o avea exclusiv Banca Naþionalã, Ministerul putând accepta în tot, sau în parte, propunerile Bãncii Naþionale. Am vãzut chiar cã, în unele acte, Ministerul de Finanþe dãdea mandat expres Bãncii Naþionale sã aleagã efectele de trecut la Stat. Dl. Burillianu, fost guvernator al Bãncii Naþionale la data preluãrii primei tranºe, întrebat, ca martor înaintea acestei onorate Comisiunii de Apel, cine fãcea alegerea portofoliului de trecut la Stat, a rãspuns:

„Alegerea portofoliului imobilizat ce urma sã fie preluat de Stat, conform planului de stabilizare, se fãcea numai de cãtre Banca Naþionalã ºi se accepta de Ministerul de Finanþe. Bãncile nu aveau niciun rol în aceastã operaþiune. Din partea Bãncii Blank nu s-a prezentat nimeni pentru a influenþa alegerea efectelor de preluat; contrariul ar fi fost chiar o ofensã pentru Banca Naþionalã.” (Anexa 49).

Domnul Constantin Argetoianu, fost ministru de Finanþe la data preluãrii celei de a doua tranºe, în depoziþia sa, fãcutã înaintea acestei Onor. Comisiuni, declarã:

„În operaþiunea preluãrii, principalul rol îl juca Banca Naþionalã ºi experþii, consilierii tehnici strãini, Rist ºi Auboin. Nu am cunoºtinþã ca Banca Blank sau dl. N. Tabacovici sã fi intervenit în vreun fel pentru preluarea portofoliului ºi nici altcineva din direcþiunea Bãncii Blank.

Dl. Auboin îmi semnalase cã ministrul de Finanþe avea nevoie de redresarea pieþei prin preluarea portofoliului preluat; domnia sa era spiritus rector în aceste operaþiuni. Domnia sa era chiar mai preocupat decât direcþiunea Bãncii Naþionale de aceste probleme. Opera de asanare a pieþei preocupa atât pe Guvern cât ºi pe Banca Naþionalã, însãºi iniþiativa era a Bãncii Naþionale. În chestiunea preluãrii portofoliului imobilizat, numai Banca Naþionalã avea iniþiativa.” (Anexa 52).

63

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Dl. Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului pe lângã Banca Naþionalã ºi conducãtor al Serviciului Economiei Financiare din Ministerul de Finanþe, însãrcinat cu operaþiunile de preluarea portofoliului, ca unul ce a cunoscut în amãnunþime ºi partea tehnicã a operaþiunii preluãrilor, confirmã acelaº lucru cu ocazia audierii sale în faþa acestei onor. Comisiuni:

„Efectele care compuneau portofoliul Bãncii Naþionale ºi pe care le propunea sã fie preluate de cãtre Stat erau indicate numai de Banca Naþionalã.”(Anexa 7).

Deci, rãmâne bine ºi definitiv stabilit cã în faza de preluare nu se putea vorbi despre vreo culpã a noastrã, noi nefiind parte în convenþiunea de preluare ºi neavând nicio ingerinþã la încheierea ei.

b/ Tocmai de aceea, Raportul Comisiei de Anchetã ºi concluziunile onor.

noºtri adversari atacã cu deschidere operaþiunea de reescont, la care, în adevãr, am fost parte.

Am atins în Cap. III al acestor concluziuni chestiunea cã faza reescontului iese din sfera de cercetare a Comisiunii de Anchetã ºi a acestei onor. Comisiuni de Apel. Am arãtat cã onor reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe cred a putea

justifica aceastã extensiune inadmisibilã a sferei de competenþã pe cuvintele din art. 1 al D.L. 3.441/1940 cã se ancheteazã „operaþiunile ºi lucrãrile în baza

cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte

cautã a deduce cã nu se cerceteazã numai preluãrile, ci ºi lucrãrile ce stau la baza lor, printre care se susþine ºi operaþiunea de reescont.

Am combãtut acolo aceastã adãugire la lege prin care se încearcã a se îngloba, în cadrul unor operaþiuni cu Statul, operaþiuni cu mult anterioare fãcute cu Banca Naþionalã ºi care, prin ele înºile, nu aveau nicio legãturã necesarã cu preluarea. Prin operaþiunea ºi lucrãri în baza cãrora s-au fãcut rãscumpãrãrile, nu se pot înþelege decât tratativele, corespondenþele, expertizele prin care s-au încheiat aceste preluãri.

A confunda preluãrile cu reescontul, este a manifesta o lipsã de respect

pentru seriozitatea cauzei ºi a Înaltei instanþe, în faþa cãreia se dezbate. Am combãtut, tot la Cap. I, abuzul de limbaj ce se face de cãtre onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe, când se menþine cã modul cum s-a fãcut reescontul ar putea justifica o rãspundere „precontractualã”. Am arãtat cã nu existã o asemenea rãspundere, ci o rãspundere obiºnuitã, care însã se poate referi ºi la „faza precontractualã”. Dar faza precontractualã este epoca imediat premergãtoare a unui contract, fãrã de care contractul nici nu se poate încheia, cãci orice acord de voinþe presupune o cât de scurtã comunicare ºi dezbateri între pãrþi ºi numai acestea formeazã faza precontractualã a contractului încheiat. A zice cã faza precontractualã a preluãrii de protofoliu între Stat ºi Banca Naþionalã, reprezintã faza efectelor reescontate de noi la Banca Naþionalã, este a confunda grav lucrurile, persoanele ºi epocile, ºi, în genere, a lega contracte ce nu au nicio legãturã între ele, numai pentru a apãra o tezã ce nu poate fi apãratã. Totuºi, trebuie sã ne oprim ºi asupra incriminaþiunilor fãcute privitor la reescont, oricât ar fi ele de neconcludente:

”,

din care

aa/ prima întrebare ce se pune este explicaþia prezenþei unor efecte de

slabã solvabilitate în portofoliul Bãncii Naþionale. Ne vom mãrgini sã citãm în aceastã privinþã pãrerea domnului C. Angelescu, fost guvernator al Bãncii Naþionale:

64

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„Sunt realitãþi de care trebuie sã se þinã ºi în cele mai multe cazuri admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat, susþine o instituþie serioasã folositoare economiei naþionale ºi împiedicã de multe ori cãderea altora care l-a început nu erau ameninþate. În momente de panicã, golul pe care îl lasã retragerile depozitelor trebuie

ºi forþeazã conducerea Bãncii Naþionale sã fie

mai puþin rigidã în judecata portofoliului ce i se prezintã în reescont /pag.5/.

a existat portofoliu îngheþat la Cooperaþie, la Creditul Industrial la

Creditul Funciar Rural, instituþiuni de Stat sau controlate de Stat.” /Pag.4/.

sã fie acoperit cel puþin în parte

bb/ Am arãtat cã în speþã au existat ºi cauze particulare, care au fãcut ca efecte date ca bune la origine sã nu poatã fi mai târziu onorate de cei angajaþi prin ele. A fost mai întâi criza din 1929/1931, cu toate consecinþele ei catastrofale; a fost conversiunea cu legile ce au precedat-o ºi au urmat-o ºi cu repercusiunile ei pânã la anihilarea conºtiinþei de platã a debitorilor; ºi a fost, cu deosebire, în privinþa efectelor emise de Banca Industrialã, absorbirea de cãtre Banca Naþionalã ºi reþinerea pentru ea a gajurilor din activele acestei bãnci, din care s- ar fi putut plãti poliþele reescontate, poliþe ce au fost însã trecute la Stat de Banca Naþionalã, complet golite de substratul lor patrimonial. Acestea nu sunt fapte de care sã avem a rãspunde noi, ci cel mult Banca Naþionalã în ce priveºte efectele emise de Banca Industrialã, deºi am arãtat cã Banca Naþionalã a pus expres în vedere Statului cã reþine pentru sine garanþiile acestor efecte ce i le transmite. cc/ Dar ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este cã reescontul este un contract comercial care se încheie între o bancã ºi alta mai puternicã, în genere, Institutul de Emisiune, la care cea dintâi prezintã efectele, pretinzând reescontarea lor.Aceastã fazã precontractualã a reescontului este ceea ce Luigi Mosa – /”La Cambiale secondo la nuova legge I” pag.232/ – numeºte „precontracte de examinare”, în care se lasã efectele la banca de reescont spre examinarea lor formalã ºi luarea cuvenitelor informaþiuni despre angajamentele ºi solvabilitatea semnãturilor lor. Dacã în aceastã fazã organele bãncii de reescont fac greºeli sau omisiuni, aceasta nu poate în niciun fel influenþa validitatea contractului de reescont ce se încheie ulterior, fiindcã lucrarea de examinare are caracter intern ºi o datã dat consimþãmântul bãncii de reescont, nu mai intereseazã elaborarea acestui consimþãmânt în forul intern al bãncii de reescont. Astfel fiind, este inutil a discuta învinuirile aduse prin raportul de anchetã Serviciului Scontului ºi Comisiunii de Scont a Bãncii Naþionale; menþinem numai cã dl. Cantuniari, ºeful Serviciului de Scont la Banca Naþionalã, în depoziþia sa, aratã cã efectele prezentate la scont se triau ºi cele ce nu pãreau bune se restituiau. Adversarii pretind cã nu aveam dreptul a prezenta a doua oarã la reescont efecte o datã respinse, deºi aceasta este o pãrere pe nimic întemeiatã, dar am arãtat cã în fapt nu am prezentat niciodatã la reescont un efect respins motivat, ci numai efecte care nu erau respinse la reescont fãrã vreo motivare, astfel încât rãmâneam în drept, în mod firesc, sã le prezentãm din nou. În aceastã privinþã, citãm depoziþia domnilor Mihail Thanos, fost procurist, ºi Mihail Spiratos, fost funcþionar la Serviciul de Scont al bãncii noastre în acea

epocã: M. Thanos /dos. II, fila 60 urm./:

„Efectele respinse, pe care totuºi le prezentam din nou, erau din acelea în privinþa cãrora Banca Naþionalã nu arãta motivele pentru care le-a respins.”

65

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Mihail Spiratos /dos. II, fila 62 urm./:

„Când Banca Naþionalã ne respingea anumite efecte fãrã arãtare de motive, se întâmpla adesea sã le prezentãm din nou cu alte ocaziuni

dd/ Dar, în nici un caz, nu se poate înþelege cum asemenea greºeli sau omisiuni în îndeplinirea atribuþiunilor, a organelor de reescont ale BNR, ar putea avea vreun efect juridic, cu privire la raporturile de mai târziu dintre emitenþii efectelor reescontate ºi pãrþile în mâna cãrora efectele ajung, prin împrejurãri de altfel imprevizibile, la reescontare. Operaþiuni petrecute între A ºi B. Nu pot avea efecte juridice între Aºi C. Mai este nevoie sã reamintim principiul res interalios? Dacã expunerea de motive a D.L. 3.441/1940 vorbeºte de posibilitatea de revizuire a convenþiunilor încheiate, este evident cã o asemenea revizuire nu ar putea-o cere decât pãrþile contractante, ori Statul este un terþ faþã de contractul de reescont ºi, deci, nu are calitatea de a-l discuta ºi revizui. Legea nu a putut prevedea, deci, o revizuire a contractului de reescont de cãtre Stat, cãci ar fi fost sã se legifereze o imposibilitate juridicã. ee/ Ceva mai mult, pretenþiunea Statului de a reclama daune în legãturã cu reescontul efectelor trecute mai târziu în proprietatea sa, apare cu atât mai puþin de înþeles cu cât Statul, care este un terþ cesionar al acestor efecte, nu are calitatea sã invoce pretinse vicii sau nulitãþi ale contractului cambial ce i s-a

cedat. În adevãr, art. 1.396 Cod Civil prevede cã trece în favoarea cesionarului accesoriile creanþei cedate, precum cauþiunea, privilegiul ºi ipoteca. Iar acþiunea de nulitate pentru vicii, sau pretenþii de daune pentru vicii ale contractului din care rezultã creanþa cedatã, nu sunt accesorii ale creanþei; din contrã, creanþa nu se poate exercita decât de cel care recunoaºte existenþa contractului fãrã rezerve ºi aceastã recunoaºtere este evidentã la cesionar, cãci îl ºi însuseºte o datã cu creanþa, contractul din care se naºte. Aexercita un drept de creanþã ºi a ataca, în acelaºi timp, baza ei contractualã, este o contradicþie ireductibilã: cel ce o face, taie el singur craca pe care s-a aºezat. Iatã ce gãsim în aceastã privinþã în Aubry ºi Rau, pag. 359 bis:

„Pe de altã parte, cesionarul, cu toate cã este subordonat cedentului în privinþa creanþei cedate ºi a mijloacelor de a valorifica, nu se bucurã prin aceasta de toate drepturile ºi acþiunile care aparþin cedentului, relative la ºi în virtutea convenþiunii sau actului din care derivã creanþa. Astfel, nu sunt permise, afarã de cazul când existã stipulaþiuni speciale, acþiuni în nulitate, sau resciziuni, nici chiar toate acþiunile în reziliaþiune, pe care cedentul le-ar fi putut intenta.”

ff/ Sub acelaº raport este inadmisibil ca cineva ce devine creditorul altuia sã discute faþã de acesta fapte petrecute anterior momentului când a devenit creditor. Este un principiu cã un creditor trebuie sã primeascã situaþiunea patrimoniului debitorului aºa cum este ea în momentul când devine creditorul acestui debitor. Astfel, chiar în acþiunea paulianã, creditorul nu poate discuta decât actele frauduloase sãvârºite de debitor, dupã naºterea datoriei sale cãtre creditor. Cu atât mai puþin ar putea creditorii sã se plângã cã, anterior stabilirii raportului de creanþe dintre el ºi debitor, debitorul a fãcut acte imprudente, care nici mãcar nu pot fi calificate de frauduloase, fiindcã frauda presupune o victimã cunoscutã ºi un creditor viitor este un necunoscut. Cu aceasta socotim cã am rãspuns la toate criticile de altfel complet nenconcludente, relative la legea reescontului.

66

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

c/ În ce priveºte faza convenþiilor ºi tranzacþiunilor ulterioare preluãrii, nici nu s-a articulat în ce ar fi constat culpa noastrã, ce anume fapte neîngãduite de lege, sau mãcar de moralã am fi sãvârºit cu prilejul acestor acestor convenþiuni ºi tranzacþiuni, mai toate încheiate direct de Stat cu debitorii preluaþi, fãrã participarea noastrã. În general, este greu de admis ca încheierea unui contract, care poate da ocazie cel mult unei rãspunderi de naturã contractualã, în caz de neexecutare, sã formeze, totodatã, ºi prin ea însãºi baza unei rãspunderi extracontractuale. Acest cumul este în general negat de doctrinã ºi jurisprudenþã. Dacã în faza precontractualã poate fi vorba de o rãspundere delictualã sau cvasidelictualã, este tocmai pentru cã în aceastã fazã încã nu existã contract, iar faptele imputabile pot consta în inducerea în eroare, dolul, sau violenþa exercitatã de o parte asupra celeilalte. În speþã, ceea ce s-a încercat a ni se imputa a fost inducerea în eroare a Statului asupra calitãþii efectelor ce le-a preluat, imputaþiune pe care am spulberat-o complet, astfel cã nu mai revenim asupra ei. II. Legãtura cauzalã între culpã ºi prejudiciu. Altã condiþiune cerutã de doctrinã ºi jurisprudenþã pentru existenþa unei rãspunderi pe bazã de culpã este, dupã cum am spus, legãtura cauzalã directã ºi necesarã între faptul incriminat ºi prejudiciul suferit. Nu ne vom extinde aici asupra numeroaselor ºi complicatelor teorii emise în aceastã privinþã, cãci ceea ce jurisprudenþa a adoptat din ele, este ceea ce bunul simþ, raþiunea ºi echitatea dicteazã ºi care se poate exprima în câteva principii elementare:

Din tot ce a procedat prejudiciul ºi care a concurat la producerea sa, nu se poate reþine drept cauzã decât aceea care în mod direct l-a produs, cu alte cuvinte cauza imediatã, iar nu vreo cauzã a cauzei ºi cu atât mai puþin vreo cauzã cu totul îndepãrtatã în succesiunea faptelor. Dar chiar dintre cauzele directe ºi imediate nu poate fi reþinutã drept cauzã juridicã a prejudiciului decât aceea necesarã, fãrã de care, pe de o parte, prejudiciul nici nu s-ar fi produs, ºi care face a se prevedea efectele pãgubitoare. Ori de câte ori între un fapt culpabil, adicã ilicit, nedrept, ºi un prejudiciu, s- au introdus alte fapte, legãtura cauzalã este întreruptã; ori de câte ori faptul va fi produs chiar direct un prejudiciu, dar urmãrile faptului nu se puteau prevedea, lipseºte, de asemenea, condiþiunea necesarã pentru existenþa rãspunderii. Sub acest aspect trebuie sã reamintim cã pretinsul prejudiciu suferit de Stat, chiar dacã am ales cã este rezultatul numai al faptelor sau omisiunilor noastre ºi am arãtat cã se datoreazã unor împrejurãri generale ºi de forþã majorã nu poate fi pusã în legãturã cauzalã directã, necesarã ºi previzibilã cu reescontul fãcut de noi la Banca Naþionalã ºi nici cu convenþiunile sau tranzacþiile ulterioare. a/ Reescontând efectele la Banca Naþionalã, puteam eventual sã ne gândim cã aceasta va fi prejudiciatã, dar în nici un fel reescontul la Banca Naþionalã nu trebuia sã aibã ca urmare directã ºi necesarã o pagubã pentru Stat ºi nici nu o avea. Aceastã pagubã, atunci când este, rezultã din preluare ºi nu din reescont, iar pentru preluare Comisiunea de Anchetã recunoaºte cã nu avem a rãspunde, deoarece alegerea efectelor se fãcea exclusiv de BNR ºi apel nu s-a fãcut asupra acestui punct. ªirul faptelor, ca ºi al persoanelor ce vin în consideraþie, este, deci, întrerupt obiectiv ºi subiectiv ºi astfel cauzalitatea creatã nu existã. b/ Am arãtat cã aºa numitul prjudiciu al Statului se atribuie scoaterii noastre din obligo. Or, nu s-a dovedit cã scoaterea noastrã din obligo este rezultatul unui fapt culpos al nostru, ea este rezultatul înlocuirilor de portofoliu, al dãrilor în platã, al novaþiunilor ce s-au produs, cum ºi al faptului cã cesiunile de

67

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

creanþã ºi chiar transmisiunile prin gir de efecte, ajunse la scadenþã – cum este cazul –, nu implicã nicio garanþie pentru plata lor. Deci, iarãºi zisul prejudiciu al Statului nu rezultã din vreun fapt culpabil al nostru, ci din natura ºi efectul contractelor încheiate, care, fiind legal încheiate, nu poate fi vorba de vreo altã rãspundere pentru noi. La aceasta se mai adaugã, dupã cum am arãtat, ºi faptul cã Statul nu s-a prezentat la concordat ca sã-ºi verifice pretinsa creanþã ºi prin aceasta el a lãsat ca creditorii concordatari sã obþinã dreptul de preferinþã prevãzut în art. 44 din legea concordatului preventiv ºi chiar ipotecile de garanþie, înscrise de Tribunal asupra imobilelor noastre, cea grevând imobilul bãncii existenþã ºi astãzi. Or, hotãrârea de concordat este opozabilã erga canes ºi Statul trebuie sã-i suporte efectul, dar a vorbi de culpã ºi rãspundere acolo unde existã o hotãrâre judecãtoreascã este un lucru complet ininteligibil. c/ Numai în treacãt vom reaminti cã rezultatul acestor operaþiuni de preluare de efecte ºi chiar preluarea însãºi, au devenit necesare în urma inflaþiei postbelice, care a determinat mãsuri de stabilizare. Unul din administratorii Bãncii Naþionale, dl. Bãlãnescu, într-o depoziþie rechizitorie, criticã cu vehemenþã stabilizarea, pe care o declarã funestã pentru finanþele României. Iatã o persoanã cu cunoºtinþele unui administrator al Bãncii Naþionale, care socoteºte cã, dacã s-au pierdut bani, este din cauza stabilizãrii. Toþi martorii, ca ºi toate actele cauzei constatã însã cã, chiar dupã stabilizare, au fost indisponibile salvarea finanþelor acestei operaþiuni care au justificat sacrificiile fãcute de Stat. În raportul Comisiei de Anchetã acest punct de vedere este principiul adoptat, cãci se admite în principiu a se scãdea din minusul de încasãri ale Statului, reducerile creanþelor cedate, rezultate din legea de conversiunea. Nu mai este necesar sã insistãm care a fost efectul legilor de asanare, de conversiune etc., asupra pierderilor la creanþe, bonitãþii debitorilor, conºtiinþei lor de îndatorirea de a plãti etc., ºi care au fost repercusiunile acestor legislaþii asupra bãncilor. Dar în aceste cauze de ordin general, s-a mai adãugat ºi reaua administrare de cãtre Stat a portofoliului ce i s-a cedat. Am arãtat cu titlu de exemplu unul din cazurile ajunse la cunoºtinþa noastrã, când Statul a neglijat inscripþia unei creanþe ipotecare ºi astfel nu mai are decât o creanþã chirografarã /vezi cererea de perimare fãcutã de Hans Mayer – creditor în rangul al doilea la Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, cu referatul grefei/; este vorba de o creanþã de 5½ milioane, garantatã în rangul I, asupra unor importante imobile din Bucureºti. (Anexa 53). Chiar în cuprinsul raportului Comisiei de Anchetã se poate vedea urmãtoarele: cã 23 debitori nu au fost deloc executaþi, nici mãcar acþionaþi, cã 35 debitori urmeazã sã fie verificaþi dacã au avere etc. Mai grav este însã faptul cum Statul a tranºat cu diverºii debitori, chiar înaintea acestei onor. Comisiuni de Apel au fost examinate unele din aceste tranzacþii /C. Bursan ºi Schapira/ ºi s-au obþinut suplimente de platã de câteva milioane în sarcina debitorilor. Cu toate acestea, Comisiunea de Anchetã ne þine la obligo ºi pentru reducerile la tranzacþiunile fãcute debitorilor cedaþi, ceea ce este o evidentã inconsecvenþã, aceste reduceri nefiind faptul nostru, ci faptul Statului. În rezumat, socotim cã am dovedit cã nu existã nicio culpã a noastrã, niciun fapt ce ar putea fi pus în legãturã directã ºi necesarã cu preluãrile de efecte ºi, în consecinþã, nicio rãspundere a noastrã nici sub acest aspect.

68

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL VII COMBATEREA CRITICILOR ADUSE „POLITICII BÃNCII BLANK”

Am semnalat ºi cu alt prilej contrazicerea în care se aflã onor. partea adversã; pe de o parte, susþine cã legile relative la preluarea de portofoliu au avut în vedere ajutorarea bãncii noastre, pe de alta, susþine cã banca noastrã nu trebuie ajutatã, pentru cã „politica noastrã de afaceri” nu justifica o asemenea ajutorare. Aceastã contrazicere ar fi suficientã pentru a face inutil examenul criticilor ce ni se aduc sub acest titlu. Adversarii socot cã au dreptul de a se ocupa ºi de asemenea chestiuni, invocând pentru aceasta un crâmpei din Expunerea de motive de motive a D.L. 3.441/1940, unde se spune cã au fost ajutate unele bãnci care nici prin scopul, nici prin politica lor, nu ar fi meritat-o. Am mai arãtat ºi în altã parte cã nu este posibil a se interpreta textul legilor din 1929 ºi 1930 prin Expunerea de motive a D.L. 3.441/1940, cât timp acele legi nu sunt abrogate, ci dimpotrivã se face expresã referire în ele în D.L. 3.441/1940. De asemenea, am mai arãtat cã Expunerea de motive din D.L. 3.441/1940 nu se poate modifica textul categoric al decretului-lege însuºi ºi nu poate face utilã discuþiunea asupra unor chestiuni neconcludente. Consecvenþi însã cu disciplina ce ne-am impus-o, vom rãspunde ºi la aceasta:

1/ Socotim de la început cã examinarea actelor de gestiune ale bãncii noastre nu intrã în cadrul competenþei nici a Comisiei de Anchetã ºi, deci, nici a acestei onor. Comisiuni deApel. Am trasat limpede limitele competenþei instanþei în faþa cãreia ne aflãm. Ea nu se întinde în timp dincolo de actele directe, legate de preluãrile de portofoliu. Dar discuþiuni asupra modului cum ne-am condus afacerile, asupra liniei generale de conduitã a bãncii noastre, cu ani ºi decenii în urmã, nu sunt numai evident inadmisibile, din cauzã cã trec peste marginile competenþei instanþei, dar sunt ºi inutile, din douã puncte de vedere:

a/ nu existã nicio legãturã cauzalã directã ºi necesarã între aceste fapte îndepãrtate ºi prejudiciul ce Statul pretinde cã a avut prin preluarea de portofoliu. b/ asemenea acte de gestiune intereseazã exclusiv pe acþionarii bãncii, care însã au dat descãrcare conducerii bãncii ºi nu pe creditori. Cu atât mai puþin pot ele sã fie discutate de cei ce nu sunt nici mãcar creditori, ci criticã aceastã instituþie, pentru cã pe acest temei sã încerce a deveni creditorii noºtri. Am mai arãtat ºi cu alt prilej cã Statul, intrând în raporturi cu noi abia dupã preluarea efectelor, nu are calitatea de a discuta cele petrecute anterior naºterii titlului sãu ºi cu atât mai puþin epoci cu ani ºi decenii anterioare – chiar legilor din 1929 ºi 1930. Cu drept cuvânt s-a spus cã, cu sistemul acesta, se putea merge cu discuþia faptelor pânã la înfiinþarea bãncii noastre ca societate anonimã, sau chiar pânã la înfiinþarea ei ca simplã casã de bancã individualã sau colectivã, acum aproape un secol. Prin urmare, nici natura instanþei, nici competenþa ei, nici regulile de drept ºi nici logica juridicã nu îngãduia asemenea discuþiuni în speþa de faþã, în care se cautã a se stabili pretinse rãspunderi de daune-interese pentru prejudicii, deci chestiuni de drept, iar nu chestiuni de istorie economicã ºi financiarã ce nu pot avea vreo consecinþã juridicã.

69

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

2/ În fapt, ce se imputã „politicii noastre de afaceri”? Se zice: Banca Blank nu s-a menþinut în cadrul strict al operaþiunilor de bancã tipice, primiri de depozite ºi acordãri de credite comerciale – ci a fost „o bancã de afaceri” – , termen cãruia adversarii îi dau un sens peiorativ. Se zice: Banca Blank a creat ºi finanþat industrii ºi, prin aceasta, a investit pe termen lung în afaceri „riscate” banii depunãtorilor ºi astfel nu a mai avut lichiditatea necesarã în faþa panicii din 1929/1931. Rãspunzând caracterizãrii fãcute de onor. noºtri adversarii, noi, nu numai cã nu tãgãduim, dar ne facem un punct de onoare în a afirma cã, în adevãr, am finanþat întreprinderi comerciale ºi industriale, am creat sau dobândit multe ºi puternice, participând în mare mãsurã cu ele, ºi aceasta pentru cã, pe de o parte, am înþeles singuri care era la acea epocã rostul adevãrat al unei mari bãnci în România, pe de alta, am rãspuns prin aceastã a noastrã „politicã de afaceri” la cerinþele ºi directivele celor ce au imprimat dupã rãzboi ritmul economiei naþionale ºi impulsurile date de Banca Naþionalã însãºi. Cã aceasta era concepþia guvernãrii postbelice, ca ºi a sferelor conducãtoare în economia þãrii, este de notorietate publicã; în special regretatul Vintilã Brãtianu, unul din cei mai luminaþi ºi mai patrioþi conducãtori ai finanþelor ºi economiei þãrii, a exprimat prin deviza „prin noi înºine” tendinþa hotãrâtã de creare a unei industrii naþionale puternice, atât prin nostrificarea industriilor din teritoriile alipite, cât ºi prin înfiinþarea de noi industrii cu capital intern. Se ºtie cã, în acest scop, s-a utilizat chiar o dispoziþiune din vechea legiuire în vigoare în teritoriile alipite, care nu îngãduia majorarea de capital, sau mutarea de sediu a societãþilor comerciale ºi industriale, decât cu încuviinþarea Ministerului Industriei ºi Comerþului; de aceea, s-a înfiinþat pe lângã acel minister o Comisiune specialã pentru examinarea ºi rezolvarea cererilor de acest gen, iar Comisiunea ºi Ministerul nu încuviinþa asemenea cereri, decât dacã sporirea de capital ºi mutarea sediului erau fãcute în sensul nostrificãrii /naþionalizãrii/ acelor societãþi. Aceastã Comisiune a funcþionat pânã la trecerea atribuþiunilor ei asupra Camerelor de Comerþ ºi Industrie, prin legi cu mult mai recente. Tendinþa de creare a unei industrii naþionale a fost imprimatã activitãþii bancare ºi prin aceea cã Banca Naþionalã le cerea sã prezinte la scont un portofoliu în care efectele industriale sã prezinte o proporþie cât mai importantã. Iatã ce citim în Expunerea de motive la legea pentru organizarea ºi reglementarea comerþului de bancã din 8 mai 1934. Expunere de motive semnatã de dl. profesor Victor Slãvescu ca ministru de Finanþe, ºi nu trebuie sã uitãm cã domnia sa este, în acelaº timp, un mare economist ºi a fost mult timp conducãtorul Societãþii Naþionale de Credit Industrial. În partea de consideraþiuni generale, expunerea de motive spune:

„Dezvoltarea operaþiunilor de credit public ºi privat, înlesnitã de concretizarea creditului în efecte ºi comercializarea titlului de credit, corelatã dezvoltãrii necontenite a întreprinderilor comerciale capitaliste ºi a marilor investiþii provocate de dezvoltarea maºinismului, transformã în veacul al XIX-lea sfera operaþiunilor active ale bãncilor, pânã aici precumpãnitor comerciale. Bãncile, care pânã acum avuseserã cu principalã activitate sfera operaþiunilor comerciale de bancã, limitând finanþarea industriilor exclusiv la procurarea fondurilor de rulment necesare în momentul intrãrii în fabricaþie ºi momentul punerii în vânzare a mãrfurilor produse, îºi lãrgesc activitatea, interesându-se tot mai mult de crearea ºi dezvoltarea întreprinderilor industriale ºi de sprijinirea afacerilor rentabile. Prin aceasta însã bãncile dobândesc în viaþa economicã a statelor moderne o funcþie de prim ordin, cãci o datã cu interesarea bãncilor în afaceri se defineºte un nou rol al întreprinderii bancare, acela de

70

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

regulator al economiei naþionale Din cele expuse mai sus, se desluºeºte cã fiecãrui regim de dezvoltare economicã îi corespunde o anume noþiune de bancã ºi fiecãrei noþiuni de bancã îi corespunde o formã deosebitã de organizare a acestei întreprinderi. Astfel, în þãrile occidentale, în care capitalismul s-a dezvoltat gradual, bãncile de afaceri s-au dezvoltat din bãncile comerciale propriu- zise

Dimpotrivã, în þãrile cu evoluþie capitalistã recentã, fãrã tradiþie comercialã ºi fãrã mari acumulãri de capitaluri, s-a dezvoltat un tip intermediar de bancã, cumulând funcþiunile active ale bãncilor de afaceri cu a celor comerciale, întemeindu-se însã pe un pasiv asemãnãtor celui al bãncilor comerciale.”

Iar sub Capitolul II, „Situaþiunea bãncilor în România”, citim:

„a/ Înainte de rãzboi

Bãncile din România, indiferent de originea capitalurilor lor, erau aproape exclusiv bãnci de afaceri, în care participaþiunile de finanþãri industriale ocupau un rol preponderent, alãturi de creditele acordate marilor agricultori ºi de operaþiunile de comercializare ale produselor subsolului. Natura acestor plasamente, care prezentau o lichiditate redusã ºi incompatibilã cu existenþa unor angajamente pe termen scurt, obliga în special pe bãncile româneºti sã recurgã la instituþii de emisiune, pentru procurarea de disponibilitãþi. Primirea depozitelor în sume apreciabile putea sã pericliteze într-un moment situaþiunea lor b/ Dupã rãzboi

Particularitãþile sistemului bancar din România, existente înainte de rãzboi, s-au accentuat prin modificãrile profunde intervenite în perioada postbelicã. Extinderea teritoriilor þãrii, lichidarea participaþiunilor foºtilor inamici în Þara Româneascã, reforma agrarã, precum ºi tendinþele de naþionalizare a industriilor din provinciile alipite, au impus bãncilor o continuare a politicii lor de participaþiuni ºi finanþãri industriale pe o scarã mãritã

În 1923, când în urma începerii inflaþiei a început sã aparã tensiunea creditului, bãncile erau angajate în numeroase întreprinderi industriale, unele naþionalizate, iar altele create dupã rãzboi, care reclamau fonduri de rulment importante, pentru menþinerea activitãþii lor. Lichiditatea defectuoasã a bãncilor nu a putut fi remediatã, deoarece lipseau de mijloace de acþiune ºi imposibilitate a unor emisiuni de obligaþiuni, au zãdãrnicit îndeplinirea integralã a scopurilor

iniþiale. În acest mod, bãncile au fost nevoite sã constituie participaþiunile ºi finanþãrile industriale create de ele. Dificultãþile de trezorerie ale Statului, prin neplata furnizorilor sãi, au potenþat dificultãþile întreprinderilor care au fost nevoite sã recurgã la sprijinul financiar al bãncilor. Astfel, în momentul declanºãrii crizei în 1929, bãncile erau angajate în numeroase întreprinderi industriale, ceea ce a afectat în mod serios lichiditatea lor ºi în unele cazuri, chiar solvabilitatea lor.”

Tot atât de interesante ºi preþioase sunt ºi declaraþiunile ce le întâlnim în raportul Comitetului Delegaþilor la Senat, cu privire la aceeaºi lege:

„Aceastã politicã de bancã are o circumstanþã uºurãtoare, în ceea ce priveºte conducerea instituþiunilor de credit, în faptul cã, dupã rãzboi, însuºi

71

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Statul, în dorinþa de a naþionaliza industria, a sugerat, mergând de multe ori pânã ºi la obligaþiune, direcþiunilor bãncii sã ia parte la lansarea societãþilor create în acest scop… Imobilizarea în care se aflã majoritatea instituþiunilor noastre de credit, prin lipsa politicii de lichiditate a plasamentelor, a fost agravatã ºi de anchilozarea crescândã a activitãþii economiei noastre naþionale.”

ªi în raportul la Camerã:

„Nu trebuie uitat cã politica de participaþiune ºi de finanþãri industriale, atât de dãunãtoare bunului mers al bãncilor pe bazã de depozite, a continuat, ba chiar s-a amplificat între anii 1919-1922, ani de cunoscutã abundenþã de numerar, sub influenþa necesitãþii de a proceda la lichidarea participaþiunilor foºtilor inamici în þarã ºi mai ales sub influenþa stãruitoare a unei politici de naþionalizare a industriilor din provinciile alipite, la care s-au asociat toate întreprinderile bancare de oarecare însemnãtate, deºi ele nu se bucurau de resurse suficiente pentru a satisface necesitãþile de credit ale întreprinderilor industriale. Momentul declanºãrii crizei din 1929 a surprins bãncile noastre angajate în numeroase întreprinderi industriale, ceea ce compromitea prin aceasta nu numai lichiditatea, dar ºi solvabilitatea lor ”

În extrasele de mai sus, se face în modul cel mai concis un tablou complet al împrejurãrilor care au dus banca noastrã în situaþiune dificilã. Este cazul sã amintim aici de afacerea „Steaua Românã”, încheiatã dupã rãzboi „în interesul ºi dupã îndemnul Statului”, precum se exprimã Banca Naþionalã în adresa sa nr. 49.221 din 19 august 1931 cãtre Ministerul Finanþelor /aflatã în dos. IV, fila 46 urm./ ºi în care s-a investit de marile bãnci – între care ºi banca noastrã – peste un miliard de lei. (Anexa 54). Nu este vorba, deci, de o greºitã politicã a bãncii noastre, ci de o directivã de afaceri conformã cu nevoile þãrii de dupã rãzboi, susþinutã de forurile conducãtoare ºi la care banca noastrã a înþeles întotdeauna a rãspunde, neputându-se mãrgini într-o activitate mai curând sterilã pentru economia naþionalã, aceea de cãmãtar supraprudent. Domnul profesor Victor Slãvescu a confirmat ca martor, sub jurãmânt, înaintea acestei onor. Comisiuni de Apel, cã, în adevãr, banca noastrã a avut aceastã activitate specialã ºi aprecierea domniei sale se exprimã prin aceste cuvinte:

„Din punctul de vedere al principiilor /Banca Blank/ a contribuit la nostrificare, adicã la atragerea cãtre economia naþionalã românã a industriilor din teritoriile alipite.” (Anexa 55).

Dar ºi alþi martori au venit sã confirme cã „politica de afaceri” a bãncii noastre era pe acea vreme politica Statului Român ºi politica economiei naþionale. Citãm:

Defunctul Virgil Madgearu:

„Fireºte, criza prin care au trecut în 1930/1932 bãncile româneºti, este a se considera ca o repercusiune a prãbuºirilor bãncilor în Europa Centralã. Dar situaþiunea extraordinar de gravã în care s-a aflat Banca Marmorosch, Blank & Co. se datoreºte particularitãþii ei de bancã de afaceri,

72

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

concretizatã în participaþiuni comerciale ºi industriale, ca fiind plasamente de lungã duratã, sau fundamental opuse modului de a aduna fondurile prin colectare de depuneri spre fructificare, care sunt fie la vedere, fie pe termen scurt.” (Anexa 5). „Cum sistemul participãrii bãncilor la afaceri industriale în þara noastrã s- a introdus încã din 1914 ºi nu s-a limitat numai la Banca Blank, este surprinzãtor cã Banca Naþionalã, care are misiunea de a îndruma instituþiuni de credit, ºi nu a sesizat la timp caracterul primejdios al acestei politici bancare, ba chiar a îndrumat uneori bãncile la asemenea operaþiuni, cu scopul, de altfel, lãudabil al naþionalizãrii unor industrii strãine.”

Sã nu uitãm cã vorbeºte nu numai omul politic Virgil Madgearu, fost ministru de Finanþe ºi Industrie, dar ºi marele economist ºi profesor universitar. Domnul Constantin Angelescu, fost guvernator al Bãncii Naþionale, declarã:

„O serie de bãnci, în special marile bãnci, ajunseserã sã aibã portofoliu imobilizat din cauza împrejurãrilor înainte de stabilizare, când, printr-un optimism exagerat, se creaserã prea multe industrii ºi se deschiseserã credite cu prea multã uºurinþã. În acest pãcat cãzuserã chiar instituþiile unde Statul avea capital ºi cuvânt de spus la conducere, dupã cum era Creditul Industrial, Cooperaþia, Creditul Rural etc.” (Anexa 6).

Domnul D. Burillianu, de asemenea, fost guvernator al Bãncii Naþionale, declarã:

„Ceea ce a grevat patrimoniul bãncilor, a fost finanþarea importului ºi naþionalizarea industriilor din Ardeal. Prin prima operaþiune, bãncile s-au gãsit datorând în strãinãtate sume în valori strãine, care au crescut pe mãsurã ce scãdea leul. Prin a doua operaþiune, bãncile ºi-au imobilizat o parte din active în efecte ce nu erau bancabile. Aceastã politicã era impusã bãncilor în interesul general de cãtre Stat ºi Banca Naþionalã.” (Anexa 49).

Socotim cã am dovedit cu prisosinþã cã am fãcut nu numai politica cerutã de împrejurãrile epocii, dar cã ea ne-a fost chiar impusã de cãtre Stat ºi Banca Naþionalã. 3/ În aceste condiþiuni, susþinerea temerarã a unuia din apãrãtorii Statului în instanþã cã Banca Blank nu ºi-ar fi îndeplinit „funcþia socialã” – termen vag ce nu ar putea forma temeiul unei condamnãri juridice – este cu totul deplasatã în ce ne priveºte pe noi. Dacã vreuna din bãncile româneºti a îndeplinit în adevãr „funcþia socialã” cerutã ºi impusã în tot timpul existenþei ei, aceasta este cu siguranþã banca noastrã. Nicio altã bancã nu a creat atâtea întreprinderi folositoare economiei naþionale ºi nu a dat de atâtea ori sprijin neprecupeþit finanþelor publice. În aceastã privinþã înþelegem a ne referi la cele cuprinse în Volumul Jubiliar editat în 1923 cu prilejul a 75 de ani de existenþã a bãncii noastre, depuse la dosar, din care notãm în fugã urmãtoarele date:

Banca Marmorosch, Blank & Co, care existã sub formã de societate anonimã din anul 1904, are, sub alte forme juridice, o existenþã mult mai veche. Ea a fost înfiinþatã în anul 1848 de cãtre Jacob Marmorosch ºi a fiinþat sub formã de firmã individualã timp de 24 ani pânã la 1 ianuarie 1874, când Jacob Marmorosch îºi asociazã la conducerea bãncii pe Mauriciu Blank, dând naºtere

73

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

unei societãþi în nume colectiv. Sub aceastã formã, banca a funcþionat pânã la 1899, când, având nevoie de mari mijloace bãneºti, se transformã în societate în comanditã simplã cu un capital de 2.500.000 lei. Comandita fiinþeazã pânã la 1904, când banca se transformã în societate anonimã.

Înfiinþatã în anul 1848, datã ce coincide cu redeºteptarea politicã ºi economicã a þãrii, Banca Marmorosch, Blank & Co. SA este cel mai vechi aºezãmânt de credit din þarã, împlinind 83 de ani de existenþã pânã la concordat /1931/, respectiv 94 de ani pânã azi /1942/, ºi evoluþia ei a urmat pas cu pas propãºirea ºi înãlþarea þãrii.

O istorie economicã ºi financiarã a României moderne nu s-ar putea

scrie ºi ar fi neînþeleasã, dacã s-ar face abstracþie de activitatea acestui aºezãmânt ºi de înrâurirea lui asupra mersului înainte al þãrii.

Dupã terminarea rãzboiului ruso-turc, prin Pacea de la Adrianopole, Marea Neagrã este deschisã vaselor de comerþ a tuturor popoarelor, determinând acel moment mare care a zãmislit România de astãzi.

O datã cu deschiderea Mãrii Negre, popoarele Apusului încep sã trimitã

produsele lor Principatelor Româneºti, în schimbul grânelor necesare acestor popoare industriale.

Preþul cerealelor urcându-se, producþia se face din ce în ce mai mare, fapt care dã extindere proprietãþii cultivate.

O perioadã nouã începe pentru Þara Româneascã. ªi în aceastã

perioadã ia naºtere ºi instituþia noastrã de credit, care ia parte la toatã aceastã miºcare economicã, organizeazã exportul produselor pãmântului; în acelaºi timp, organizarea finanþãrii exportului, fapt care o face din ce în ce mai cunoscutã peste hotarele þãrii, stabilind legãturi ºi relaþii de afaceri care folosesc mult economiei generale a þãrii.

Rãzboiul de la 1877 constituie din punct de vedere economic o grea zdruncinare a temeliilor financiare a tinerei þãri.

Banca noastrã a înþeles latura în care ea poate ºi folositoare þãrii ºi a secundat ºi ajutat aprovizionarea armatelor române ºi ruse, dând un puternic sprijin financiar diferiþilor furnizori ai armatelor ruseºti, oricât de riscate au fost asemenea întreprinderi.

Rãzboiul dovedise o mulþime de goluri în cãile noastre de comunicaþii aproape inexistente ºi neîndestulãtoare.

Perioada reorganizãrii începe imediat dupã rãzboi, construirea de noi linii ferate devine preocuparea oamenilor politici cât ºi a celor de bancã.

Experienþele anterioare i-au fãcut sã se îndrepte spre capitalul naþional ºi în mod firesc asupra bãncii noastre s-au aþintit privirile celor cu rãspundere.

Astfel, banca noastrã îºi dã concursul ei la construirea liniei Ploieºti- Predeal, linie care strãbate cea mai bogatã ºi mai frumoasã regiune a þãrii, deservind câmpiile petrolifere ºi masivele forestiere ale Vãii Prahovei.

De asemenea, linia feratã Buzãu-Mãrãºeºti, care este prima cale feratã construitã de ingineri români ºi de capital românesc, ºi nu este rãu sã amintim aici cuvintele marelui Rege Carol I, rostite cu ocazia inaugurãrii acestei linii:

74

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

„Celebrãm azi o îndoitã sãrbãtoare; deschiderea unei linii de o mare însemnãtate economicã ºi strategicã ºi inaugurarea întâiului drum de fier conceput, condus ºi isprãvit prin noi înºine. Salut cu bucurie ºi mândrie aceastã lucrare româneascã ºi mulþumesc tuturor acelora care au contribuit la aceastã frumoasã izbândã.”

Tot cu colaborarea financiarã a bãncii noastre pe acest tãrâm se construiesc liniile ferate Dorohoi-Iaºi, Râmnicu-Vâlcea-Câineni, precum ºi tunelul Barboºi.

Aportul Bãncii Blank la dezvoltarea industriei ºi exportului petrolului românesc este ºi el însemnat. Meritul bãncii noastre stã în aceea de a fi priceput din vreme rolul la care urma sã fie chematã bogãþia petroliferã în viitorul nostru economic. Prima conductã de petrol între Clodeni ºi Doiceºti a fost construitã cu concursul financiar al bãncii. Datoritã iniþiativei personale a defunctului Mauriciu Blank s-a întemeiat Societatea Românã pentru Comerþul ºi Industria Petrolului, din care avea sã nascã mai târziu Steaua Românã, puternica ºi bine organizata societate pentru extincþia ºi comerþul petrolului, la naþionalizarea cãreia apoi, dupã rãzboiul mondial, Banca Blank avea sã contribuie ºi ea. Tot de banca noastrã, cea dintâi, fu întreprinsã ºi organizarea ºi finanþarea exportului de petrol, prin care s-a atras astfel atenþia lumii financiare strãine asupra acestei mari bogãþii a subsolului nostru.

Cadrul acestei expuneri nu ne îngãduie sã insistãm prea mult asupra tuturor participãrilor, pe care banca noastrã le-a avut în diferite lucrãri de interes general.

Totuºi, nu trebuie sã uitãm participarea bãncii la lucrãrile de canalizare a Capitalei ºi la întreprinderile private, care prezentau un vãdit interes pentru economia naþionalã.

Din numeroasele întreprinderi de acest fel, nãscute ºi dezvoltate graþie concursului bãncii noastre, citãm pe cele mai însemnate:

Înfiinþarea fabricelor de hârtie de la Letea ºi Scãeni, transformarea în societate anonimã a Fabricilor Mandrea, a firmei Goetz & Co., care prezentau un deosebit interes ºi sub raportul politicii industriale ºi sub acela al apãrãrii naþionale.

Tot în aceastã ordine de idei, în 1889 banca noastrã înfiinþeazã, cu I.G. Cantacuzino, prima fabricã de ciment din þarã, cu capital ºi conducãtori români.

În 1895, banca noastrã face un nou fel de operaþiuni, care o pun în fruntea primelor aºezãminte de credit din þarã. Pentru prima datã, ea participã la emiterea unui împrumut public românesc în colaborare cu marile bãnci ale Apusului ºi efectueazã primul împrumut intern al Comunei Bucureºti pentru Lei 32.500.000 cu dobândã de 4½. /toate cele anterioare fiind de 5%/ destinat importantelor lucrãri de canalizare a Dâmboviþei, atât de necesare pentru ridicarea stãrii sanitare a Capitalei noastre.

Un an mai târziu, banca noastrã opereazã, cu concursul aceluiaºi grup de bãnci din strãinãtate, conversiunea în obligaþiuni 4½% a mai multor împrumuturi ale oraºului Bucureºti de 5%, în valoare totalã de 60 milioane lei. Datoritã acestor conversiuni, în care meritul principal este al bãncii, situaþia financiarã a Capitalei s-a consolidat ºi a permis o serie de lucrãri edilitare, care sunt ºi azi în fiinþã.

75

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

În ramurile de asigurãri rãmase foarte puþin dezvoltate în þarã, banca noastrã ia o parte importantã la dezvoltarea lor, stimulând acest fel de întreprinderi. Ei i se datoreºte înfiinþarea Societãþii Române de Asigurare „GENERALA”, la al cãrei capital banca contribuie cu o sumã foarte importantã. La 1898, banca noastrã participã la transformarea Fabricii de zahãr Chitila, care a stat 15 ani închisã, în societate anonimã, dând prin aceasta impulsul pentru dezvoltarea industriei de zahãr în România.

La 1904, Banca Blank, în dorinþa ei neîncetatã de a face þara cât mai puþin tributarã strãinãtãþii, introduce o industrie cu totul nouã, cea a decorticãrii orezului, înfiinþând la Brãila prima fabricã pentru cojitul orezului.

Dar rolul cel mare ºi util, care n-ar trebui uitat, l-a jucat banca în marea crizã de la 1899, când situaþia era extrem de criticã: lipsa de rezerve naþionale; banca avea o îndoitã grijã, pentru ea ºi pentru interesul general.

Graþie bãncii noastre, mulþi au putut strãbate acele vremuri critice.

Dar nu numai faþã de particulari banca ºi-a îndeplinit datoria, ci ºi faþã de Stat ea a dus sacrificii considerabile, dacã avem în vedere clipele în care ele au fost fãcute.

Spre a uºura gestiunea bugetarã, banca a preluat atunci în portofoliul ei bonuri de tezaur pentru lei 10 milioane cu o dobândã de 4½%, avansând, în acelaºi timp, Ministerului de Finanþe alte 6 milioane lei, echivalentul unor ordonanþe de platã urgente, a cãror achitare ea nu a cerut-o decât dupã un interval de 18 luni, când Casa de Depuneri ºi Consemnaþiuni, în acea perioadã grea, avea nevoie urgentã urgentã de fonduri pentru a face faþã plãþilor sale cãtre depunãtori, tot banca noastrã înlesneºte Casei de Depuneri un împrumut de Lei 13 milioane, care îi dã posibilitatea de a face faþã angajamentelor sale.

Tot în aceste împrejurãri grele, împrumutul de Lei 175 milioane contractat de Stat cu concursul bãncii noastre, aduce o uºurare simþitoare a situaþiei.

Alãturi de aceastã activitate desfãºuratã ºi în strânsã legãturã cu viaþa economicã a þãrii, conducãtorii aºezãmântului nu au uitat nici cealaltã activitate culturalã ºi filantropicã, care a contribuit la mersul nostru înainte.

În 1916, lansându-se un mare împrumut intern pentru pregãtirea militarã a þãrii, Banca Blank a contribuit cu 55 milioane lei la subscripþiile pentru acest împrumut, care a ajuns sã atingã suma de 400 milioane lei, deosebit de mare pentru acea epocã.

Victoria noastrã în urma rãzboiului mondial dã þãrii o înfãþiºare cu totul nouã ºi exproprierea executatã pe o scarã atât de mare schimbã ºi starea ei economicã.

Marea proprietate dispare, cu ea dispar ºi marii agricultori, care constituiau majoritatea clienþilor bãncii. Nevoi cu totul noi îºi fac drum, prin mãrirea teritoriului, lichidarea participaþiunilor foºtilor inamici ºi tendinþa de industrializare a þãrii.

Banca noastrã, urmând comandamentul politicii economice de dupã rãzboi, în parte într-o mãsurã largã la opera de naþionalizare a industriei þãrii, mãrind colaborarea ei la unele industrii, întreprinderi dinainte de rãzboi ºi contribuind la naþionalizarea altora din teritoriile alipite.

76

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Dacã nu toate aceste participaþiuni au dat rezultatele aºteptate, nu trebuie sã uitãm numeroasele afiliaþiuni ºi creaþiuni cu totul prospere înfiinþate de banca noastrã sau cu concursul ei, care continuã sã existe ºi azi, ca de exemplu:

Fabrica de Ciment Cantacuzino, Fabrica de Zahãr Chitila, Societatea Forestierã Goetz & Co., Steaua Românã, Societatea de Asigurãri Generala, Atelierele Vulcan, Fabrica de Hârtie Petreºti, Fabricile de Zahãr Lujani ºi Jucica, Fabrica de Industrie Textilã Dorobanþul, Societatea de Cale Feratã Buzãu-Nehoiaºu, Societatea Românã de Navigaþie pe Dunãre, Societatea de Transport Internaþionala, Moara Steaua Galaþi, Prima Fabricã de Bere din Bucovina, Frigul, Continexport, Antrepozitele Obor etc. etc., care au adus foloase Statului prin impulsul dat economiei naþionale ºi prin contribuþiunile directe ºi indirecte plãtite în decursul atâtor zeci de ani. Pe alt tãrâm, al creerii de staþiuni balneare ºi climaterice, Banca Blank a fãcut operã de pionier prin dezvoltarea datã staþiunilor Olãneºti ºi Euforie.

În afarã de operaþiunile de credit privat, Banca Blank a desfãºurat o mare activitate ºi pe tãrâmul operaþiunilor de credit public. Nu numai preluarea curentã de bonuri de tezaur, care au atins uneori cifre considerabile ºi aceasta în cele mai grele clipe pentru Stat , ci ºi operaþiuni de credit public de lungã duratã.

Astfel, în afarã de împrumuturile din 1895 ºi 1896 ale oraºului Bucureºti, efectuate înainte de transformarea în societate anonimã, Banca Blank s-a asociat la cele mai importante operaþiuni de credit public realizate la noi în cursul primului deceniu de la constituirea ei în societate anonimã.

bãnci

bucureºtene, în frunte cu Banca Naþionalã a României, pentru plasarea unui împrumut de 26 milioane lei al oraºului Bucureºti, tip 4%. Produsul acestui împrumut a servit pentru achitarea unor datorii ale comunei ºi la efectuarea unor însemnate lucrãri edilitare.

În

1906,

Banca

Blank

face

parte

din

sindicatul

marilor

În 1912, Banca Blank se asociazã sindicatului bucureºtean, care a preluat un alt împrumut al oraºului Bucureºti, în sumã de 30 milioane lei, tip 4%.

Produsul acestui împrumut a servit pentru refacerea lucrãrilor de alimentare cu apã a Capitalei ºi la construirea unor anexe la abatorul comunal. În anul 1921, Banca Blank preia, împreunã cu alte bãnci, marele împrumut al comunei Bucureºti de 100 milioane lei, tip 3½% cu prime.

În afarã de aceste împrumuturi ale comunei Bucureºti, Banca Blank a luat parte la efectuarea celor mai multe împrumuturi ale oraºelor din provincie, printre care vom aminti:

Împrumutul de 3.600.000 lei al oraºului Ploieºti, pe care banca l-a efectuat împreunã cu Banca Generalã Românã. Împrumutul de 500.000 lei, contractat de oraºul Buzãu la 1906. Împrumutul acesta, purtând o dobândã de 5%, Banca Blank l-a plasat direct, fãrã a mai recurge la o subscripþie publicã. Împrumutul de 13.500.00 lei, 4½% al oraºului Iaºi. Împrumutul acesta a fost efectuat la 1906 de cãtre Banca Blank în asociaþie cu Banca Naþionalã a României, Banque de Bruxelles, Banque Internationale de Bruxelles ºi Banque Centrale Anversoise. Apoi, în anul 1910, un al doilea împrumut al oraºului Ploieºti ºi un al doilea împrumut al oraºului Iaºi.

Tot în seria împrumuturilor comunale, trebuie sã menþionãm ºi participarea Bãncii Blank la împrumutul de 35 milioane leva, contractat la 1906 de cãtre oraºul Sofia ºi plasat de cãtre un consorþiu strãin.

77

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Banca Blank a participat, încã de la primele ei începuturi, la mai toate împrumutãrile lansate de Stat. Dar a participat ºi la acele împrumuturi nevãzute care n-au fost niciodatã lansate. Bonurile, ori de câte ori Tezaurul Public avea nevoie, au gãsit bunã primire în portofoliul bãncii.

La împrumuturile cu caracter public, Banca Blank a participat cu un succes totdeauna egal, stând în chip neîntrerupt în fruntea aºezãmintelor noastre de credit cu caracter particular.

Aºa, în anul 1905, banca participã împreunã cu Banque de Paris et de Pays-Bas ºi Société Générale pour favoriser le développement du commerce et de l’industrie en France, Disconto-Gesellschaft, S. Bleichröder, Norddeutsche Bank, la conversiunea în rentã 4% a celei mai mari pãrþi din împrumuturile 5% emise de Stat în perioada 1881-1888, precum ºi a împrumuturilor din acelaº timp, contractate în anii 1892 ºi 1893. Suma convertitã atunci a fost de 424.613.000 lei, amortizabilã în decurs de 40 ani.

O datã cu aceastã conversiune, care a fost cea mai importantã din operaþiunile de acest gen fãcute la noi, Statul a contractat un împrumut de 100 milioane lei, prin mijocirea aceluiaºi sindicat.

Dar partea însemnatã pe care o ia Banca Blank la împrumuturile Statului începe o datã cu era împrumuturilor interne. Epoca aceasta se inaugureazã la 1916. Rãzboiul mondial odatã început, þãrile strãine, cu care noi eram în relaþiuni financiare, erau în rãzboi ºi aveau

nevoie de bani ca sã ducã ostilitãþile. În timpul neutralitãþii s-a fãcut un export larg

ºi pe preþuri mari, iar importul a fost redus din cauzã cã strãinãtatea, absorbitã de

industria militarã, nu mai fabrica articole necesare nouã.

Într-o asemenea situaþiune internaþionalã, Statul a fost îndemnat de împrejurãri sã se adreseze pieþei interne pentru împrumutul necesar pregãtirii noastre militare.

Dupã propunerea Guvernului, Parlamentul a votat o lege prin care Ministerul de Finanþe era autorizat sã contracteze pe piaþa internã un împrumut de minimum 150 milioane.

Pentru aducerea la îndeplinire a acestei legi, Ministerul de Finanþe a instituit un sindicat de bãnci, ce avea sã garanteze minimum fixat pe cursul de

84%.

Printre bãncile care au dat cel mai puternic concurs la reuºita acestei operaþiuni, despre care au mai vorbit, figureazã Banca Blank, la ale cãrei ghiºee s-au subscris 55 milioane, neîntrecând-o decât Banca Naþionalã, care a strâns 67 milioane.

Trebuie sã adãugãm cã totalul subscrierilor a întrecut cifra de 400 milioane. Guvernul a fixat cifra împrumutului la 400 milioane.

Participarea Bãncii Blank cu peste o treime din minimum fixat ºi cu peste

o optime din totalul realizat, constituie pentru bancã unul din succesele ei pe

acest tãrâm ºi dovedeºte, în acelaºi timp, popularitatea ºi încrederea de care se bucurã Banca Blank.

Dupã încetarea ostilitãþilor, Guvernul a avut nevoie de mari sume de bani pentru consolidarea Unirii, mai cu seamã cã þãrile alipite cereau la început sume

78

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

însemnate, fãrã sã producã prea mult Tezaurului Public. S-a lansat atunci Împrumutul zis al „Unirii”, în sumã de 1.143.143.800 lei. Banca Blank a dat ºi cu acest prilej dovadã de puterea ºi popularitatea ei. La ghiºeele ei, s-au subscris atunci 56 milioane 233 mii lei.

apelat din nou la piaþa internã pentru

împrumutul zis al „Refacerii”. Banca Blank a reuºit atunci sã subscrie la ghiºeele ei 247 milioane, adicã, dupã Banca Naþionalã, suma cea mai mare cu care au participat bãncile cu caracter particular.

În anul 1920, Guvernul

a

La împrumutul stabilizãrii ºi dezvoltãrii din 1929, Banca Blank, împreunã cu Banca Româneascã ºi Banca de Credit Român, au preluat 2 milioane dolari, în pãrþi egale.

În categoria împrumuturilor publice la efectuarea cãrora a luat parte Banca Blank, trebuie amintit împrumutul de 1.500.000 lei contractat la 1910 de cãtre Camera de Comerþ din Bucureºti ºi afectat pentru terminarea noului ei palat.

Cheltuielile construcþiei noului local, întrecând devizul iniþial, Camera de Comerþ din Bucureºti s-a vãzut nevoitã sã contracteze un împrumut amortizabil din veniturile sale. În acest scop, ea s-a adresat Bãncii Blank, care i-a plasat, în câteva zile, împrumutul în obligaþiuni tip 5%.

Tot ca operaþiune cu caracter public, mai trebuie citatã convenþiunea intervenitã la 1905 între Banca Blank ºi statul bulgar, pe o perioadã de 5 ani, pentru fabricarea unei cantitãþi de 110.000 kg. de sare, anual.

Pe baza acestei convenþiuni, banca a stabilit o înþelegere cu Regia Monopolurilor Statului foarte avantajoasã pentru Stat.

În aceeaºi ordine de operaþiuni, vom aminti convenþia din 1906 încheiatã de Banca Blank cu Ministerul de Finanþe, în puterea cãreia banca se obliga sã facã avansuri asupra varantelor emise de vama Bucureºti-Antrepozite, înlesnind astfel pe comercianþi.

Activitatea aceasta a Bãncii Blank s-a manifestat în chip deosebit la 1921, cu prilejul expoziþiei-târg din Parcul Carol.

În pavilionul bãncii, el însuºi o operã arhitectonicã, s-au adunat, pentru întâia oarã laolaltã, toate produsele ºi fabricatele întreprinderilor grupate în jurul Bãncii Blank. Acolo s-a putut vedea dintr-o singurã ochire cât e de importantã înrâurirea bãncii asupra vieþii economice a þãrii ºi cât e de largã sfera ei de influenþã. În pavilionul din Parcul Carol se aflau adunate cele mai diverse produse ale solului ºi subsolului, prelucrate de mâna omeneascã.

Contribuþia Bãncii Blank la expoziþia-târg din 1921 luase proporþiile unui muzeu al produselor româneºti.

Din cele ce preced, s-a putut vedea cã Banca Blank a purtat interes, a ajutat ºi a sprijinit viaþa economicã a þãrii, în aproape toate manifestãrile ei. Nicio ramurã n-a fost neglijatã; unele din ele au cãpãtat primul lor avânt ºi au fost chemate la viaþã de aceastã bancã.

Din totalul lor ºi din diversitatea bogatã a participaþiilor Bãncii Blank se degajeazã ideea cã n-a fost ramurã de activitate în Þara Româneascã de care

79

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

banca sã fi rãmas strãinã. Conducãtorii ei, înþelegãtori ai nevoilor reale ale þãrii, ºi-au fãcut datoria ºi n-au ezitat sã acorde sprijinul instituþiunii ori de câte ori a fost vorba sã se croiascã un drum nou, ori de câte ori a fost vorba sã se punã în valoare o bogãþie încã neexploatatã a acestei þãri. Înãlþarea economiei naþionale, reducerea importului prin stimularea producþiunii indigene, lupta necontenitã pentru independenþa noastrã economicã, au fost în chip permanent preocuparea conducãtorilor Bãncii Blank. Dacã azi Þara Româneascã aduce mai puþin zahãr din strãinãtate, dacã þara noastrã, în loc sã importe, ca în trecut, petrol din Rusia ºi Galiþia, exportã ea produse petrolifere, aceasta se datoreazã în parte strãduinþelor ºi sacrificiilor Bãncii Blank. Dacã statul român a putut trece criza cea mare de la 1899 pânã la 1900, dacã marea proprietate a putut înfrunta urgia din acei ani memorabili, aceasta se datoreazã în parte ºi patriotismului conducãtorilor Bãncii Blank, tãriei acestui aºezãmânt ºi autoritãþiii morale ºi creditului de care el se bucurã în þarã ºi în strãinãtate.

Rãposatul Dimitrie Protopopescu, cãruia economia naþionalã îi datoreazã atât, a vãzut viaþa economicã a þãrii atât de strâns legatã cu existenþa ºi cu activitatea Bãncii Blank, încât atunci când a fondat Banca Româneascã s-a adresat domnului Mauriciu Blank sã-l onoreze cu prima subscripþie la acest atât de important aºezãmânt de credit naþional. Cu prima chitanþã, conþinând subscripþia Bãncii Blank, Dimitrie Protopopescu a purces la întocmirea bãncii ce plãnuia.

ªi când în mintea unui om ca Dimitrie Protopopescu, Banca Blank împlinea un rol atât de important în viaþa economicã a þãrii, credem a nu fi greºit cu mult când am afirmat cã a face istoricul acestei bãnci înseamnã, în realitate, a a scrie o parte din istoria economicã a României moderne.

O apreciere interesantã asupra activitãþii institutului nostru, o gãsim în articolul domnului profesor Mihail Manoilescu, cunoscutul om politic, economist, fost ministru de Finanþe ºi Industrie ºi – printr-o ironie a sorþii – fost guvernator al Bãncii Naþionale în momentul închiderii ghiºeelor bãncii noastre, publicat în ziarul „Îndreptarea” din 22 octombrie 1923, cu ocazia aniversãrii de 75 de ani a bãncii noastre, ºi pe care ne permitem a-l reproduce:

„UN JUBILEU

În cercul închis al personalului sãu, Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi-a

sãrbãtorit sâmbãtã un jubileu unic în România: 75 de ani de existenþã a unei instituþiuni de credit. Într-o altã þarã, o asemenea sãrbãtoare ar fi altfel înþeleasã. Când o instituþiune de progres social atât de fecundã ºi atât de complexã, cum este o bancã modernã, îºi recapituleazã o lungã activitate care reprezintã –

cum ar fi spus Xenopol – o „serie istoricã” hotãrâtoare în dezvoltarea unui popor, guvernul þãrii ºi o datã cu el toate instituþiile oficiale conexe iau parte în mod solemn la sãrbãtorire. Aceastã participare nu este, de altfel, decât consacrarea unui fapt capital ºi caracteristic al vieþii contemporane; este recunoaºterea rolului dominant al instituþiilor naþionale de credit.

O asemenea recunoaºtere solemnã a fãcut Guvernul belgian în anul

trecut, când s-a sãrbãtorit împlinirea unui secol de la înfiinþarea marii bãnci din Bruxelles: „Société Générale de Belgique”. Ea nu s-a putut face la noi – nu voim sã aflãm pentru ce; ne este teamã. Discreþia manifestãrilor oficiale nu scade, totuºi, importanþa

evenimentului.

80

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Vor putea „oficialii” de toate mãrimile sã considere mai sus în ierarhia valorilor ºi a prestigiului social pe cel din urmã birou de poliþie decât pe cea dintâi între instituþiunile private. Adevãrul nu va fi pentru aceasta mai puþin luminos ºi caracterul de „instituþie naþionalã” a unei mari bãnci, mai puþin vãdit. Banca Marmorosch, Blank îºi meritã, nu numai prin activitatea nu de trei sferturi de secol, dar ºi prin concepþia conducãtorilor sãi, aceastã caracterizare. Oriunde este o bogãþie naþionalã de pus în valoare ºi oriunde economia naþionalã reclamã împlinirea unei noi funcþiuni, de la galeriile de minã pânã la liniile aeriene, pe care face sã fluture steagul românesc, Banca Marmorosch, Blank este la postul sãu de stimulent al energiilor þãrii. ªi, pentru ca niciun domeniu sã nu-i rãmânã strãin, cultura noastrã naþionalã gãseºte, sub toate formele ce se pot închipui în aceastã instituþie de credit, un sprijin constant ºi priceput.

/Extras din volumul „O operã ºi o viaþã”, pag. 102, depus la dosar/.

Ca ultim cuvânt la acest capitol, vom adãuga cã Comisiunea de Anchetã nu a reþinut învinuirile ce reprezentanþii Statului se cred în drept a ne aduce pentru politica noastrã de afaceri, pe care noi, totuºi, o considerãm ca un titlu de merit al nostru, dupã cum credea ºi dl. Manoilescu la 1923. 4/ Criticile onor. pãrþi adverse, sub un alt capitol, privesc întocmirea bilanþurilor noastre. Se menþine cã aceste bilanþuri nu erau în toate privinþele corespunzãtoare valorii reale a activelor ce posedau ºi cã ele ascundeau goluri interioare ºi beneficii nereale. Comisiunea de Anchetã a înþeles a se referi în aceastã privinþã ºi la rapoartele unor inspectori ai Bãncii Naþionale, rapoarte fãcute cu mulþi ani înaintea procesului de faþã, ca simple acte de informaþie pentru Banca Naþionalã. Asemenea informaþiuni culese, în afarã de orice cadru judiciar, de niºte funcþionari particulari ai unei instituþii de bancã, fie ea chiar banca ce se bucurã de privilegiul de emisiune, rãmân acte private, neopozabile nouã, nefiind fãcute contradictoriu cu noi. În mod special, aceste acte trebuie privite cu toatã circumspecþia, fiindcã ele au fost, desigur, influenþate de dorinþa de a complace superiorilor ierarhici de la acea epocã, care sunt rãspunzãtori, cel puþin moralmente, de retragerea sprijinului bãncii noastre, ºi a pricinuit cãderea ei ºi, prin aceasta, zguduirea gravã a pieþei române. Dar aceastã circumspecþie se impune ºi pentru motivul cã lipsa de obiectivitate a acestor inspectori s-a manifestat ºi în curprinsul rapoartelor lor, care conþin insinuaþiuni ºi incrimanþiuni fãrã indicaþie de dovezi ºi numeroase erori grave, din care unele au fost, din nefericire, sursã de inspiraþie pentru erorile din raportul experþilor ºi din raportul Comisiei de Anchetã. Ce se pretinde în rezumat prin aceste rapoarte ºi expertize? Se afirmã cã am avut în bilanþurile noastre posturi de activ evaluate exagerat ºi apoi supraevaluate, sau beneficii înregistrate, fãrã siguranþa realizãrii lor. Noi nu ne vom extinde mult asupra unor asemenea încercãri de diversiune. Am spus cã nu este acesta obiectul pricinii de faþã, nici atribuþiunea onor. instanþe ce ne judecã. În realitate, chestiunea evaluãrilor la bilanþ, ca ºi a beneficiilor prevãzute, este una ce priveºte exclusiv aprecierile întreprinzãtorului despre mersul prezent ºi, mai ales, viitor al afacerii sale.

81

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Existã valori care pot sã coteze puþin pe piaþã, sã nu coteze deloc la bursã, ºi totuºi sã fie valori foarte mari, care, câteodatã, tocmai de aceea, nu sunt puse

în circulaþie. Întreprinzãtorul perspicace poate vedea în desfãºurarea viitoare a unei afaceri ºi poate înregistra rezerva latentã pe care ea o conþine, socotind, în felul acesta, compensate ºi eventual depãºite unele pierderi ce întreprinderea sa ar fi suferit.

Noi am avut asemenea active, a cãror mare valoare ne era cunoscutã nouã ºi pe care, deci, eram în drept a le supraevalua în raport cu cifrele cu care figurau pe atunci în bilanþ. Vom da câteva exemple de acest fel. Aveam în bilanþ trecute imobilele bãncii cu un leu pentru evidenþã. Eram noi în drept sã le evaluãm ºi supraevaluãm în raport cu preþurile construcþiunilor pe piaþã, cu poziþiunea centralã a imobilului, cu valoarea comercialã pe care o aveau etc.? Evident cã da. Posedam majoritatea covârºitoare a acþiunilor grupului de industrii ºi zahãr Lujani ºi Jucica. Au fost vândute mai târziu cu 1½% miliard, afacere încheiatã dupã foarte îndelungate ºi laborioase tratative ºi care ne-a lãsat un beneficiu de 315 milioane lei /vezi procesul-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie din 8 iulie 1927/. (Anexa 56). Aveam noi dreptul, în prevederea acestei viitoare tranzacþiuni avantajoase, sã evaluãm aceste acþiuni cu cursuri ce nu-ºi putea gãsi corespondent în cursul altor acþiuni la bursã? Evident cã da, cu atât mai mult cu cât posedam – dupã cum am spus – majoritatea acþiunilor ºi se ºtie cã acþiunile majoritare se bucurã de aºa numita primã majoritarã, cãci cine le deþine este stãpânul real al societãþii, deºi nu are toate acþiunile. Acelaºi lucru pentru terenurile Bordei, actualul Parc Jianu, care, la o anumitã datã, valorau poate 3-400 lei m.p., pentru a ajunge sã se vândã cu mii de lei metrul pãtrat. Dupã ce s-au vândut douã treimi din teren, restul meritã însã un sfert de miliard. De vreme ce cunoºteau valoarea adevãratã a acestui obiect, eram în drept a face supraevaluãrile corespunzãtoare. Cã aveam în adevãr rezerve latente aceasta s-a vãzut mai întâi cu prilejul

concordatului, când întregul deficit al bãncii, dupã un bilanþ care însãºi experþii numiþi de Comisia de Anchetã spun cã era un bilanþ sincer s-a dovedit a fi numai

bilanþ

întocmit fãrã artificii a fost acela din 1931, când Banca Blank, cerând concordat, ºi-a încheiat bilanþul cu o pagubã de Lei 184.575.325”/. Dacã scãdem din acest deficit capitalul de Lei 125 milioane, rãmâne ca aºa zisa pagubã de circa 60 milioane lei, ceea ce la un pasiv total de aproape 4 miliarde reprezenta abia 1½%, eroare de apreciere cu totul neînsemnatã ºi inevitabilã la evaluarea unor active de miliarde. Cã aveam rezerve latente o dovedeºte însuºi faptul verificat cã am putut achita pânã la finele octombrie 1941, dupã cum am arãtat, din 1.758 milioane datorii concordatare propriu-zise, 1.538 milioane ºi din totalul pasivului, de la data concordatului de Lei 3.825 milioane, o sumã de Lei 3.057 milioane:

Una din rezervele cele mai importante, era afacerea „Discom” /concesiunea de distribuþie a produselor CAM/, care ne producea net 2½-3% din cifra vânzãrilor acestor produse ºi care deci trebuia sã conteze ca o avere importantã. Totuºi, s-a vorbit despre aceastã întreprindere ca de una care nu are altã valoare decât capitalul ei, când venitul singur era aproape egal cu capitalul! În aceastã ultimã privinþã – fiindcã suntem pe drumul diversiunilor – trebuie sã remarcãm cã aceastã afacere mult hulitã ºi de care am fost deposedaþi printr-un decret din octombrie 1940, fãrã niciun echivalent ºi fãrã

82

184 milioane lei /vezi raportul Comisiei de Anchetã pag. 10/ „

singurul

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

dreptul de a ne plânge în Justiþie pentru aceasta era, totuºi, o afacere din care CAM avea un folos netãgãduit. Datoritã organizãrii comerciale fãcutã de noi distribuþiei produselor CAM, cifra de afaceri a vânzãrii acestor produse s-a

menþinut în ciuda crizei generale începutã în 1929; totuºi, câºtigul net pentru Stat era mai mare decât pe vremea când ºi organiza singur vânzarea, ºi aceasta fãrã cheltuieli ºi riscuri de organizare ºi cu o deservire a publicului infinit mai bunã. Este de ajuns a se vedea ce parc de vehicule ºi ce reþea de distribuitori ai produselor a preluat Statul dupã rezilierea unilateralã a concesiuii în octombrie 1940, spre a se vedea cã crease în totul din nimic. Menþionãm cã contractul de concesiune al Societãþii „Discom” a format o

datã obiectul unei judecãþi cu CAM [

recunoascã cã aceastã sporire se datoreazã sporirii enorme a preþurilor, sporirii anormale a consumului, în urma mobilizãrii /armata cumpãrã pentru soldaþi produse CAM/ ºi prezenþei pe teritoriul român a trupelor alitate, care, de asemenea, consumã mult peste normal. Cã aºa este rezultã din comunicatul CAM-ului apãrut în ziarul „Universul” din 26 octombrie 1941 sub titlul „Mersul încasãrilor la CAM” în care se aratã cã, în septembrie 1941, s-a realizat un plus de încasãri de 511 milioane lei faþã de luna spetembrie 1940 /ultima lunã în care distribuþia se mai fãcea prin Societãþile „Discom”/. Acest spor de încasãri se descompune în: (Anexa 57). Lei 112.000.000 datoritã urcãrii preþurilor, Lei 131.000.000 vânzãri în Basarabia ºi Bucovina de Nord reîntregite, ºi numai diferenþa de Lei 268.000.000 reprezintã o creºtere efectivã de consumaþie. Dar ºi aceastã creºtere de consumaþie e trecãtoare, cãci din suma de Lei 268 milioane, numai circa 25-30 milioane, se spune în acest comunicat, reprezintã contribuþia factorilor permanenþi /creºterea normalã a populaþiei ºi îmbunãtãþirea sistemului de distribuþie/, iar restul se datoreºte factorilor accidentali /marile concentrãri de trupe ºi plusul de populaþie rezultat din refugieri/. Noi susþinem cã ºi pretinsa creºtere normalã de 25-30 milioane lei /care ar reprezenta 2,5-3% din consumul total al lunii septembrie 1941/ nu este realã, cãci luna septembrie a anului precedent 1940 a fost o lunã de mari frãmântãri politice cu consecinþele inevitabile de întreruperi de circulaþie ºi perturbãri ale vieþii economice ºi consumul din acea lunã a fost, desigur, cu mai mult de 25-30 milioane sub cel curent. Aºadar, afacerea „Discom” era ºi ca o bazã serioasã de apreciere a stãrii noastre de avere ºi cum ca datã din vara anului 1931 noi eram în drept sã vedem într-însa contra-partida unora din afacerile mai puþin prospere. Experienþa a dovedit cã noi aveam dreptate ºi, de aceea, nu este îngãduit a se vorbi, în chipul cum s-a fãcut, despre bilanþurile noastre. Þinem sã mai relevãm cã tocmai deceniul urmãtor crizei din 1929 a dat prilej la încadrarea legislativã a unor situaþiuni bilanþiere, permiþând menþinerea în activ a unor posturi ce nu constituie total sau parþial active, legiuitorul considerând cã este just ca unele întreprinderi sã poatã amortiza treptat anumite deficite, fãrã a arãta aceste deficite explicit în bilanþ, spre a-ºi menþine astfel reputaþia neºtirbitã ºi a putea traversa cu succes epoca dificilã de care nu erau vinovate. Astfel vom meeþiona art. 36 din Legea asupra asigurãrilor /”Monitorul Oficial” nr. 148 din 7 iulie 1930/:

dar onor. adversari au trebuit sã

]

„Cheltuielile de achiziþie ale asigurãrilor asupra vieþii, în limita de 3% din capitalul asigurat, vor putea fi amortizate treptat, pe timpul de cel mult jumãtate în durata asigurãrii.”

83

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Iatã dar cheltuieli fãcute, care totuºi nu se trec ca atare, ci apar timp de ani întregi în activ. Art. 71 din Legea lichidãrii datoriilor agricole ºi urbane din 7 aprilie 1934, prevede:

„Societãþile de asigurare, care pentru creanþele lor ipotecare au acceptat integral dispoziþiunile cap. I ºi II, vor putea menþine aceste creanþe ipotecare în calculul rezervelor lor, matematice ºi tehnice cerute de art. 27 ºi 28 din legea asigurãrilor, tot pe valoarea lor întreagã, aºa cum au fost primite de Oficiul Asigurãrilor, pe un timp ce nu va depãºi 5 ani de la promulgarea legii.”

Iatã, dar, din nou pierderi mascate în activ. Art. 73 din aceeaºi lege:

„Toate persoanele fizice, sau societãþile comerciale, obligate prin lege la þinerea registrelor, ºi care ar fi suferit prin aplicarea acestei legi reduceri ale creanþelor lor, vor fi în drept sã contabilizeze aceste reduceri într-un cont special ºi sã le amortizeze, fãrã ca sumele destinate acestui amortisment sã fie supuse la impozitele aferente.”

Iatã ºi art. 32, lit. C, al ult. din Legea pentru comerþul de bancã din 8 mai

1934:

„Pentru dobânzile neîncasate, calculate la creanþe dubioase, se va crea ”

/în bilanþ/ un post rectificativ

Iatã dobânzi, desigur, mai dubioase încã decât capitalul creanþelor dubioase ºi care totuºi figureazã legalmente în bilanþ. Iatã ºi art. 5 din legea publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 69 din 24 martie 1937 pentru convertirea în lei a prestaþiunilor din contracte de asigurare, încheiate în valutã strãinã:

„Pentru completarea eventualelor diferenþe de rezerve ºi plasamente, rezultate din sporul pe care întreprinderile de asigurare sunt obligate a-l plãti asiguraþilor, conform articolului precedent, se acordã întreprinderilor un termen de 7 ani, corepunzãtor exerciþiilor bilanþiere 1937-1943 inclusiv, cu obligaþiunea ca pentru fiecare bilanþ sã se completeze cel puþin 1/7 din aceastã diferenþã.”

Nu mai vorbim de Banca Naþionalã însãºi care a menþinut multã vreme în activ posturi de rezervã metalicã de mult dispãrutã ºi alte pierderi virtuale de 600- 700 milioane lei, recunoscute chiar de conducerea Bãncii Naþionale, precum ne- o spune defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa /Anexa 5, pag. 2/. De altfel, întreaga operã de asanare a Bãncii Naþionale pe baza Programului de Stabilizare din 1929 ºi al Legii din 1930, prin preluarea efectelor aºa zis imobilizate, dar care în realitate erau aproape irealizabile ºi pentru care Statul a destinat fondul de 4 miliarde, nu dovedeºte cã ºi Banca Naþionalã, þinând aceste efecte pe valoarea lor nominalã în activ, încheia bilanþuri fictive care nu au putut fi îndreptate, decât cu concursul Statului. Evident cã Banca Naþionalã a fost ºi ea numai o victimã a crizei economice, dar exemplul este edificator pentru demonstrarea principiului cã sunt împrejurãri excepþionale când rigurozitatea cifricã a bilanþului trebuie sacrificatã, pentru salvarea reputaþiunii întreprinderii ºi a organizaþiei financiare ºi economice din care face parte, aceastã soluþie fiind preferabilã alarmãrii

84

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

publicului, care ar deveni ea însãºi cauza cãderii instituþiei respective ºi ar antrena prãbuºirea unui întreg sistem economic. Când legea însãºi recunoaºte asemenea necesitãþi trebuie sã fie permis ºi întreprinzãtorului sã-ºi evalueze rezervele latente, fãrã a se putea spune cã prin aceasta a fãcut o rea administraþie, mai ales când el reuºeºte sã-ºi achite cinstit ºi integral datoriile sale, dovedind prin aceasta cã prevederile lui erau

juste. 5/ Toate faptele incriminate, sau pur ºi simplu imaginate ºi puse în sarcina „politici de afaceri” a bãncii noastre, nu au încã legãturã cauzalã cu prejudiciul ce Statul pretinde cã l-a suferit. În realitate, vicisitudinile epocii strãbate dupã rãzboi ºi, mai ales, dupã criza din 1929-1931, erau cauze obiective suficiente pentru a zgudui cele mai sãnãtoase întreprinderi; iar împotriva noastrã s-au exercitat cele mai grele ºi aprige presiuni ºi s-au amestecat la dificultãþile obiective elemente personale ºi subiective, ce nu erau îngãduite faþã de gravitatea consecinþelor. Nouã ni s-a retras sprijinul Bãncii Naþionale în cel mai critic moment al existenþei noastre. Motivele le putem vedea, între altele, în urmãtoarele depoziþii ale martorilor audiaþi de Comisiunea de Anchetã. Dupã ce Banca Naþionalã a amânat – amânarea fatalã nouã – luarea în discuþie a proiectului de reorganizare a bãncii noastre, proiect de altfel elaborat de acord cu conducerea Bãncii Naþionale, sunt motive dilatorii inadmisibile în asemenea momente, /vezi procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului Bãncii Naþionale din 20 ºi 21 octombrie 1931/, în sfârºit, Consiliul BNR, în majoritate, a decis sprijinirea mãsurilor de asanare proiectate, domnul guvernator de atunci a fãcut sã eºueze însã aducerea la îndeplinire a hotãrârii Consiliului Bãncii Naþionale, avertizând pe ministrul de Finanþe cã înþelege sã demisioneze. (Anexa 58 ºi 59). Iatã cum relateazã ministrul de Finanþe de atunci, domnul Argetoianu, aceste fapte:

„Consiliul Bãncii s-a întrunit în ziua de 20 octombrie ºi a aprobat protocolul Auboin. Domnul Guvernator a venit însã seara sã-mi spunã cã Consiliul a fost în unanimitate contra, cã domnia sa a smuls votul ºi, considerând cã îºi îndeplinise însãrcinarea luatã, mi-a dat demisia din postul ce-l ocupa, conºtiinþa domniei sale nepermiþând sã-l ocupe mai departe. Am respins demisia domnului guvernator ºi i-am declarat cã, credincios politicii sale de a nu proceda la niciun act în desfãºurarea crizei, decât de perfect acord cu Banca Naþionalã, refuzam eu sã aprob o hotãrâre smulsã cu sila. ”

a declarat domnul

Dar mâine Banca Blank se va prãbuºi Manoilescu.”

– Se va prãbuºi

am rãspuns eu.” /Pag. 6/. (Anexa 51).

Cã, într-adevãr, elemente subiective au fost cauza care ne-a obligat sã închidem ghiºeele, o afirmã ºi defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa:

„Am motive sã cred cã cearta dintre Ministerul de Finanþe ºi guvernatorul Bãncii Naþionale din acel moment a fost sursa unor grave erori în legãturã cu tentativele ºi acþiunea de asanare a Bãncii Blank. Repet, faþã de amploarea crizei, de situaþiunea ºubredã a bãncilor în genere ºi a Bãncii Blank îndeosebi, precum ºi faþã de însemnãtatea sumelor depuse la bãnci, o acþiune de asanare era absolutã necesarã, cu toate cã necesita implicit sacrificii din partea Statului, dar dacã s-ar fi acþionat pe baza

85

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

unui plan obiectiv, sacrificiul Statului s-ar fi putut limita ºi s-ar fi restabilit încrederea publicului în bãnci.” /Pag. 10/. (Anexa 5).

Iatã, în sfârºit, ce spune ºi dl. Burillianu, fost guvernator al Bãncii Naþionale în depoziþia sa fãcutã înaintea acestei onor. Comisiuni deApel:

„În 1930, ivindu-se pe piaþã panicã din cauza începutului crizei mondiale, am ajutat banca la cererea domnului Aristide Blank, pentru a face faþã dificultãþilor, cu o sumã de aproape un miliard lei. Suma a fost rambursatã chiar în cursul anului 1930. Cred cã ºi în 1931 Banca Blank ar fi surmontat criza, dacã ar fi fost ajutatã de BNR. Cred cã ar fi fãcut faþã ºi datoriilor, þinând seama cum a fãcut faþã ºi angajamentelor concordatului.”

Faþã de aceste dovezi, a transforma o instituþie, victimã pe de o parte a unor împrejurãri generale defavorabile, pe de altã parte a unor conflicte personale între puterea executivã ºi guvernatorul Bãncii Naþionale, într-o vinovatã, este mai mult decât o nedreptate. Trebuie sã fim chiar mulþumiþi de faptul cã aceastã parte ne-a dat prilej sã arãtãm o datã care este adevãrul ºi care este cauza situaþiunii la care s-a ajuns ºi de care astãzi se plânge Statul.

86

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL VIII INADMISIBILITATEA CONDAMNÃRII LA DAUNE-INTERESE FÃRÃ RESTITUTIO IN INTEGRUM

Pentru ipoteza când, contrar concluziunilor noastre, onor. Înalta Comisiune de Apel ar gãsi cã avem totuºi a rãspunde faþã de Stat de prejudiciul ce pretinde cã l-a suferit, punem urmãtoarele concluziuni subsidiare:

Statul nu repudiazã convenþiunile încheiate în aplicarea legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 iunie 1936. Nici D.L. 3.441/1940 nu le anuleazã. Ele rãmân astfel în picioare ºi Statul înþelege a rãmâne stãpân pe bunurile dobândite de el prin aceste convenþiuni: un mare stabiliment de arte grafice ºi majoritatea drepturilor într-o societate de cãi ferate, precum ºi un portofoliu de efecte ºi creanþe. De la început, apare bizarã poziþiunea juridicã a Statului. O parte contractantã poate acþiona în judecatã pe cealaltã în douã cazuri:

a/ când aceasta nu ºi-a executat obligaþiunile contractuale, de exemplu, nu a predat lucrul vândut; în acest caz, i se poate reclama executarea cu daune interese; b/ când se cere desfiinþarea convenþiunii, adicã anularea, rezoluþiunea sau rezilierea ei, cu daune-interese. Dar cum în speþã Statul nu cere desfiinþarea convenþiunilor ºi nici nu poate

pretinde cã noi nu am predat obiectul convenþiunilor dintre noi ºi el, iar obligaþiuni altele sau mai mari decât cele pe care le-am ºi executat nu avem din contractele încheiate, rãmâne inexplicabil temeiul de drept pe care am putea fi condamnaþi

la daune-interese.

voi sã menþii un contract complet executat ºi a cere, totuºi, sub titlul de

daune interese, sau sub oricare altul, mai mult decât prevede contractul, este un concept desigur imposibil de încadrat în drept. Este imposibil de a lãsa în patrimoniul Statului ceea ce Banca Blank i-a transferat prin aceste convenþiuni ºi acte, iar, pe de altã parte, sã fie obligatã Banca Blank sã plãteascã sume imense

Statului, împotriva termenilor acestor convenþiuni ºi acte. În felul acesta, Comisia de Anchetã a ajuns de fapt sã oblige Banca Blank la plata unor efecte pentru care

a fost scoasã din obligo, dar sã menþinã ceea ce Banca Blank a dat pentru

liberaþiunea sa din obligo. O asemenea refacere a unui contract, este un lucru contrar tuturor principiilor de drept ºi echitate. Contractul este indivizibil; el stã sau cade în întregime. Cine voieºte altceva decât contractul, trebuie sã repunã lucrãrile în starea

lor anterioarã. Sã dea înapoi ce a primit, ca sã-ºi ia înapoi ce a dat. Aceastã restitutio in integrum, nemaifiind posibilã ºi nefiind voitã de decizia Ministerului de Finanþe, pretenþiunile formulate sunt ºi din aceastã cauzã inadmisibile. Lucru cu atât mai evident, cu cât este vorba de tranzacþiuni cu caracter novatoriu ºi nu se poate concepe cum s-ar putea menþine o tranzacþie numai pro parte ºi anume numai în partea ei activã ºi modifica în partea pasivã. Imposibilitatea refacerii situaþiei create prin preluarea portofoliului de

cãtre Stat, rezultã ºi din faptul cã, în interval, s-au produs alte situaþiuni juridice irevocabile:

a/ prin încheierea concordatului Bãncii Blank, pe baza unei cote de 100%,

faþã de creditorii verificaþi la concordat, la care Statul nu ºi-a anunþat nicio creanþã; b/ prin neuzare de cãtre Banca Blank a posibilitãþilor de aranjament, prevãzute de art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934.

A

87

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

În adevãr, la concordat, Banca Blank fiind scoasã din obligo faþã de Stat ºi Statul neprezentându-se ca creditor, banca a contat pe un anume pasiv ºi de

aceea a oferit plata integralã. Dacã Statul s-ar fi prezentat atunci ca creditor, sã zicem cu un miliard lei, pasivul concordatar /adicã fãrã cel garantat cu gajuri sau exceptat de la concordat, ca de pildã datoriile noastre cãtre BNR din reescont ºi celelalte arãtate mai sus/, ar fi fost de circa 2¾ milioane, dar ºi activul concordatar s-ar fi mãrit prin restiuirea valorilor primite de Stat prin cesiuni de creanþe ºi dare în platã, la circa 2¼-2½ miliarde ºi, în acest caz, am fi oferit creditorilor nu 100%, ci numai 80-90% ºi am fi putut plãti aceastã cotã, inclusiv pretenþiunea Statului. Numai prin neprezentarea Statului noi am fost determinaþi

a oferi 100% ºi, dupã cum s-a vãzut, am achitat aproape întregul pasiv

concordatar pe aceastã bazã. Am atras atenþiunea ºi în altã parte cã hotãrârea de concordat este ºi Statului opozabilã. Statul, neprezentându-se la verificarea concordatului, nu mai poate ridica astãzi pretenþiuni, fiindcã nu ne mai poate pune în situaþia de a oferi o altã cotã concordatarã mai micã, în aºa fel încât sã poatã fi plãtiþi la acea cotã mai redusã ºi Statul ºi ceilalþi creditori. Pentru ca noi sã fim repuºi în aceeaºi situaþie

în

care am fi fost, dacã Statul se prezenta la concordat, ar trebui sã recãpãtãm de

la

cei ce au beneficiat de cota de 100%, ceea ce au primit în plus peste cota de

80-90%, ce am fi oferit, dacã Statul se prezenta ºi el ca creditor. Cum însã nicio modificare a concordatului nu mai este posibilã, Statul nu mai poate pretinde astãzi ce nu a pretins la concordat, cãci îi opunem în compensaþie prejudiciul ce ne-a adus, prin determinarea noastrã de a oferi concordat cu 100%. b/ Acelaºi lucru trebuie sã-l spunem cu privire la faptul cã Banca Blank, ºtiindu-se liberatã din obligo faþã de Stat, nu a înþeles sã se foloseascã de avantajul ce-l oferea art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934, prin care ar fi putut obþine o reducere foarte însemnatã a angajamentelor ei, cum au obþinut atâtea bãnci, deºi întrunea condiþiunile legii, având debitori în conversiune într-o proporþie chiar mai mare decât cea cerutã de lege, precum rezultã din alãturata expertizã din 22 noiembrie 1934 efectuatã de Tribunalul Ilfov, Secþia I Comercialã. (Anexa 60). Chiar înaintea acestei onor. Comsiuuni de Apel s-a discutat cazul unei bãnci care a fãcut un aranjament cu plata unei cote de 17% din datoriile ei, în 10 ani, ºi onor. Comisiune a decis cã Statul trebuie sã suporte pierderea rezultatã din acest aranjament. Acum, dupã ce termenul legal pentru facerea unor astfel de aranjamente a expirat de mult, ºi dupã ce noi am plãtit marilor noºtri creditori ºi deponenþilor aproape 100%, Statul nu ne mai poate repune în situaþiunea anterioarã convenþiunilor ºi actelor în discuþie ºi, deci, nu ne mai poate reclama plata pretinsului sacrificiu ce ar fi suportat, câtã vreme nu reparã prejudiciul ce-l suferim noi prin aceste revendicãri tardive din parte-i, dupã ce s-au creat situaþiuni de drept irevocabile. Iatã atâtea motive pentru care socotim cã obligarea noastrã la despãgubiri, deºi actele ºi convenþiunile încheiate au fost conforme cu legea, iar consimþãmântul Statului ºi buna noastrã credinþã nu pot fi contestate ºi discutate; deºi aceste convenþiuni sunt menþinute de Stat în toate efectele lor în favoarea lui, deºi nu mai este o posibilã o restitutio in integrum este inadmisibilã. Consecinþele ce s-ar produce dovedesc cã premisa onor. noºtri adversari, adicã stabilirea unui prejudiciu fãrã stabilirea ilegalitãþii sau culpei ºi fãrã restitutio in integrum, este fundamental greºitã.

88

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

CAPITOLUL IX CUANTUMUL PRETINSULUI PREJUDICIU

Pentru ipoteza cã s-ar trece ºi peste aceste concluziuni subsidiare ale noastre, suntem nevoiþi sã discutãm cuantumul pretinsului prejudiciului suferit de Stat. 1/ Pentru calcularea cuantumului prejudiciului, înainte de toate sã þinem seama de faptul cã nici la data raportului Comisiei de Anchetã ºi nici astãzi nu erau încã încasate ºi nici chiar exigibile toate ratele creanþelor preluate de Stat. Parte din ele erau, de la început, de platã în rate. Altele au intrat sub regimul legii de conversiune ºi astfel au fost eºalonate pe termene foarte lungi. Raportul Comsiei de Anchetã nu þine seama decât de ceea ce Statul a încasat pânã atunci ºi, de aceea, pretenþiunea Statului astfel stabilitã apare prematurã. Noi cerem scãderea în orice caz din pretenþiunile Statului a tuturor ratelor ce mai sunt de încasat, chiar în ipoteza pe care o combatem, cã noi am fi rãspunzãtori ºi de plata creanþelor cedate. 2/ În ce priveºte pe debitorii cu care Statul a încheiat convenþiuni directe sau tranzacþii, reducânduli-se datoria, noi cerem ca totalitatea creanþelor contra acestor debitori sã fie scãzute fãrã nicio ºtirbire ºi excepþie. În adevãr, însãºi Comisia de Anchetã spune în raportul ei, în Cap. IV sub lit. C „Beneficiari”, /pag. 34 urm./ urmãtoarele:

de Anchetã ºi-a pus întrebarea în ce mãsurã legiuitorul D.L.

3.441/1940 a înþeles sã respecte sau nu aceste convenþiuni /cu debitorii preluaþi/. Este evident cã el nu a înþeles sã le ignore ori sã le înlãture de plano, fãrã vreo discriminare, cãci dacã ar fi vrut acest lucru, ar fi edictat cã reducerile consimþite printr-nsele nu se þin în seamã ºi nu le-ar mai fi supus cercetãrii Comsiei de Anchetã, astfel cum o face în art. 3. Pe de altã parte, am vãzut cã, potrivit art. 3, sunt beneficiari ai operaþiunilor ce au avut loc, în legãturã cu preluarea portofoliului imobilizat – ºi deci ºi a convenþiunilor de care ne ocupãm ºi sunt þinuþi ca atare sã rãspundã pentru prejudiciul Statului – numai acele întreprinderi sau persoane în contra cãrora se constatã fraude sau grave prejudicii, de unde consecinþa cã dacã nu se constata asemenea vicii, convenþiunile respective urmeazã sã fie respectate.”

Comisia „

Iatã cã, încã o datã, Comisia de Anchetã decide: cã unde legea nu a derogat formal de la dreptul comun, aceasta rãmâne în vigoare; cã nu se poate înlãtura o situaþiune juridicã, dacã este indemnã de orice viciu. Comisiunea spune chiar expres cã trebuie menþinute „reducerile consimþite” atât timp cât au fost fãcute cu bunã credinþã ºi pe bazã de lege; cã nu pot fi criticate decât „reduceri injuste”, prin înfãþiºarea inexactã a capacitãþii de platã a debitorilor, sau amputãri de creanþe prea mari, în raport cu capacitatea realã de platã” /pag. 35/, cãci, zice Comisiunea, numai în caz cã debitorii nu puteau plãti tot ce datorau, li se puteau face reduceri de datorie, conform legii din 1 aprilie 1936. Încã o datã deci, Comisia decide cã acolo unde nu s-a respectat legea, nu poate fi cazul la nicio revizuire ºi nu se pot acorda Statului daune. Iatã în ce grave contradicþiuni se pune Comisia atunci când pentru noi aplicã interpretarea contrarie a D.L. 3.441/1940, decât o afirma ea însãºi faþã de debitorii preluaþi.

89

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

Dar contrazicerea nu se opreºte aici. Noi susþinem cã distincþiunea, pe care Comisia de Anchetã o face între reduceri ilegale sau frauduloase a datoriilor debitorilor ºi între reduceri legale ºi corecte, nu ne este nouã în nici un fel opozabilã. Comisia de Anchetã vorbeºte de vicii ale convenþiunilor încheiate de Stat cu debitorii preluaþi. De fapt însã Comisiunea de Anchetã, prin raportul ei, nu considerã ca viciate decât trei convenþiuni ºi anume cele încheiate cu Bursan /pag. 35 urm./, G. Navrodi /pag. 36/ ºi Schapira & Samuelly /pag. 40 urm./. Cazurile Bursan ºi Schapira & Samuelly au venit în cercetarea acestei onor. Comisiuni ºi au fost modificate în mãsura în care aceastã onor. Comisiune a gãsit cã e locul. Dar oricum ar fi, pretinsele vicii ale convenþiilor ºi tranzacþiunilor încheiate de Stat direct cu debitorii respectivi priveau în orice caz numai pãrþile contractante, adicã Statul ºi debitorii respectivi, ºi nu pe noi. Noi am cedat creanþe ºi nu avem a rãspunde decât de existenþa lor, iar nu de plata lor de cãtre debitori. Dar, în niciun caz, adicã chiar dacã prin imposibil noi am fi consideraþi ca menþinuþi în obligo pentru creanþele cedate, nu am putea sã mai fim þinuþi de ele, dacã Statul a încheiat tranzacþii directe cu debitorii, fiindcã aceste tranzacþii implicã, prin simpla lor existenþã, novaþiunea creanþei originale ºi în orice caz renunþarea la pretinsa noastrã rãspundere pentru platã. Cesionarul nu poate tranºa cu debitorul cedat fãrã acordul cedentului ºi, totuºi, sã mai susþinã cã acesta are vreo rãspundere pentru platã. De aceea, am spus ºi repetãm cã oricând Statul a fãcut vreo înþelegere cu debitorii, creanþele cedate trebuie considerate, în ceea ce ne priveºte, ca achitate ºi scãzute, în orice caz din sumele pretinse de Stat. În niciun caz nu ni s-ar putea pune în sarcinã reducerile consimþite debitorilor ºi prin convenþiile ºi tranzacþiile încheiate direct de Stat. Aceste reduceri ne profita nouã pe baza principiilor de drept consacrate /art. 1.141 ºi 1.142 Cod. Civ./, chiar ºi în ipoteza inadmisibilã cã am rãspunde nu numai pentru existenþa creanþelor cedate, ci ºi pentru încasarea lor. 3/ Ne-am ocupat pânã aici de creanþele cedate. Este locul sã vorbim acum de cele douã obiecte date în platã ºi anume: Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã” ºi acþiunile Buzãu-Nehoiaºu. În privinþa acestor douã bunuri date în platã trebuie sã revenim la cele susþinute de noi în capitolul precedent ºi anume la necesitatea în drept ºi echitate ca, dacã se procedeazã la o „revizuire” a situaþiei dintre pãrþi, atunci revizuirea sã se facã þinând seama de situaþia actualã, fiindcã ea implicã o restitutio in integrum. Aceastã tezã se dovedeºte a fi cu atât mai exactã, cu cât orice pretenþiuni de daune interese se fixeazã abia în momentul când se pronunþã hotãrârea de ultimã instanþã de fapt. Acest principiu cardinal în materie de daune interese, nu a putut fi combãtut de cãtre onor. parte adversã. Noi, din respect cãtre Înalta Instanþã ce ne judecã, am þinut sã arãtãm cã aceastã tezã a noastrã este cu totul acceptatã de autori ºi jurisprudenþe, aproape fãrã excepþie. Citãm în aceastã privinþã:

Planiol ºi Ripert, VI, Droit civil français nr. 682 /pag. 922 urm./

„Calcul des dommages interêts”. „Le prejudice est évaluée au jour du jugement, ou à la date de l’arrêt en cas d’appel, qu’il ait augmenté ou diminué pendant l’instance”,

90

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

unde gãsim invocate în sens conform urmãtoiarele hotãrâri: Req., 20 juillet 1852; Reg., 21 mai 1928; Civ., 7 février 1876; Req, 10 novembre 1924; Req, 16 mars 1925; Paris, 27 juillet 1920, Lyon, 6 decembrie 1923; Paris, 31 décembre 1923. Sources des Obligations, vol. IV nr. 458, pag 118-119:

À quel moment faut-il ne placer pour estimer l’indemnité. Des

marchandises ont été détruites par la faute d’un tiers. D’apres les cours, elles valaient 1000 au jour de la destruction, 1.200 au moment de la demande, 1.300 le jour du jugement, ou au contraire elles valaient moins. Un ouvrier rendu incapable de travailler gagnait 15 francs par jous lors de l’accident, mais les salaires ayant augmenté, ses camarades gagnent 18 au jour du jugement. Le juge doit en prononçant le jugement tenir compte de tous les faits

et donner au demandeur indemnité suffisante pour acquérir une

quantité égale de marchandises, il doit aussi tenis compte des accroissements de gains qu’aurait obtenus l’ouvrier. Cela este impose par le but de réparation assigne aux dommage-intérêts. Seul le jugement, dont la mise à exécution provisoire peut être ordonnée, sil s’agit de pension /art. 135 în fine Proc./, clôra la cours des éventualités dont il sera fait état. Cette solution concorde avec l’idée que nous developpons ailleurs /infrà, nr. 565 et suiv./ que le droit de la victime ne prend véritablement forme que par la transaction ou le jugement. S’il y a appel, il este même raisonable que le juge d’ appel apprécie le dommage ou jour ou il statue. L’art 464 Proc., en disant qu’il tiendra compte du préjudice, impliqué cette idée et favorise la théorie générale que nous défendons.”

connus de

Raþiunea acestui principiu de actualizare a calcului de daune interese este în esenþã aceea cã partea trebuie sã fie pusã în mãsurã a-ºi procura obiectul de care a fost lipsitã prin prejudiciul ce l-a suferit, ºi deci valoarea obiectului trebuie sã fie stabilitã la zi, indiferent dacã este mai mare sau mai micã decât la epoca faptului prejudiciabil. În speþã, neputându-se opera o restitutio in integrum, bunurile date de noi în platã ºi care ar fi urmat sã ne fie restituite trebuie sã fie calculate la valoarea de azi, cãci aceasta este valoarea de care suntem noi lipsiþi prin nerestituirea lor ºi acesta este avantajul ce-l realizeazã Statul din reþinerea lor. Iatã pentru ce am cerut, ºi onor. Comisiune de Apel ne-a încuviinþat, a se stabili prin expertizã valoarea actualã a celor douã importante bunuri date Statului în platã:

a/ În ce priveºte Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, înþelegem a ne referi în totul la raportul domnilor experþi C.S. Fãgeþel, directorul Institutului „Ramuri” SA din Craiova, ºi ing. Zaharia Constantinescu, directorul Imprimeriei CFR, numiþi de onor. Comisiune de Apel, care conchid la o valoare de 400 milioane, plus 26 milioane, beneficiul Imprimeriei „Cultura Naþionalã”, în primul an de funcþionare, adicã 426 milioane, deºi ei nu þin seama de vadul comercial preluat de cãtre Stat ºi exploatat mai departe, lucru îndeobºte cunoscut. /Amintim de exemplu de revista „Pandectele Române” ºi de numeroasele cãrþi juridice imprimate la aceastã tipografie/. (Anexa 61). Aceºti experþi, aleºi dintre specialiºtii cei mai emeriþi în aceastã branºã ºi care ºi-au ataºat, în scopul unei lucrãri ºi mai precise, pe domnul profesor arhitect Const. Nanescu, desemnat la cererea lor de cãtre dl. profesor arhitect Ioþu, decanul Facultãþii de Arhitecturã, au fãcut o lucrare în care þin seama de elementele tehnice ºi comerciale ce se cuveneau a fi luate în consideraþie la o asemenea lucrare. Ei motiveazã ºi justificã în toate privinþele constatãrile ºi aprecierile lor, în modul cel mai convingãtor.

91

Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –

În contra acestei expertize, onor. parte adversã a formulat urmãtoarele

critici:

aa/ au susþinut mai întâi cã experþii nu trebuia sã-ºi asocieze pe dl. profesor arhitect Nanescu, care nu a fost numit de aceastã onor. Comisiune de Apel.

Aici este o eroare evidentã a onor. noºtri adversari. Un expert se poate ajuta în lucrãrile sale de orice auxiliar priceput în materie. Expertul nu este obligat sã mãsoare ºi sã calculeze singur, ci numai sã controleze lucrarea pregãtitoare a auxiliarului sãu ºi, dacã îºi însuºeºte lucrarea, expertiza conteazã ca fãcutã integral de dânsul. O lucrare-expertizã ca aceasta, prin volumul ºi durata ei, nu putea fi fãcutã fãrã auxiliari. Aceastã criticã este cu atât mai greu de înþeles, cu cât în speþã persoana la care experþii au recurs oferã toate garanþiile de seriozitate ºi pricepere, fiind chiar mai specializat decât experþii numiþi de Comisiune, în materie de terenuri ºi clãdiri; am arãtat, de altfel, cã nu a fost ales de cãtre experþi dupã placul lor, ci desemnat de cãtre cel mai înalt for de specialitate, decanatul Facultãþii de Arhitecturã. bb/ Se mai criticã evaluarea terenului, ca fiind fãcutã în vederea obligaþiei de mutare a Institutului „Cultura Naþionalã” din ªerban Vodã, prin schimbarea zonei industriale a municipiului. Or, experþii, cu drept cuvânt, au evaluat terenul ca atare, iar nu ca teren de fabricã, fiindcã, în adevãr, Institutul „Cultura Naþi