Sunteți pe pagina 1din 18

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

DIRECŢIA GENERALĂ MANAGEMENT ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

FINALITĂŢILE ŞI EFECTELE INTRODUCERII EDUCAŢIEI TIMPURII ÎN SISTEMUL


ROMÂNESC DE EDUCAŢIE
Studiu de impact

I. Context

Într-o accepţiune generală, educaţia este procesul (acţiunea) prin care se realizează formarea
şi dezvoltarea personalităţii umane. Ea constituie o necesitate pentru individ şi pentru societate. Ca
urmare, este o activitate specific umană, realizată în contextul existenţei sociale a omului şi, în
acelaşi timp, este un fenomen social specific, un atribut al societăţii, o condiţie a perpetuării şi
progresului acesteia. Aşadar, ea se raportează, în acelaşi timp, la societate şi la individ.
Educaţia formală, care are un caracter organizat, sistematizat, instituţionalizat. în ansamblul
procesului permanent al educaţiei, ea constituie o perioadă de formare intensivă care face din
acţiunea educativă un obiectiv central. Ea se adresează vârstei de formare şi asigură asimilarea
sistematică a cunoştinţelor, exersarea intensivă a comportamentelor sociale şi dezvoltarea
capacităţilor individuale.
Numeroase cercetări arată că, pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil, cu
cât intervenţia este mai timpurie, cu atât şansa de remediere este mai mare. De asemenea, cu cât
intervenţia se produce mai târziu, cu atât mai mari sunt costurile asociate şi prognosticul poate fi
nefavorabil.
În acest context, analizând procentul de repetenţie în învăţământul primar, dar şi rata de
părăsire timpurie a şcolii (tineri 18-24 ani) în ultimii ani, în România, constatăm că acestea au valori
relativ ridicate în comparaţie cu statele Uniunii Europene (vezi tabelele).

Rata de părăsire timpurie a şcolii

2005
2002 2003 2004
RO UE-25
TOTAL 22,9 22,7 23,4 20,8 15,2
Băieţi 23,7 23,9 24,9 21,6 17,3
Fete 22,1 21,5 21,8 19,9 13,1

Rata abandonului şcolar în învăţământul primar

2002-2003 2003-2004 2004-2005


TOTAL 0,9 1,2 1,3
Urban 1,0 1,0 1,3
Rural 0,9 1,4 1,4
Băieţi 1,1 1,4 1,5
Fete 0,8 1,1 1,2

Ţinând cont de cercetările existente, conştientizăm din ce în ce mai mult faptul că o modalitate
clară de reducere a repetenţiei (în special la nivelul învăţământului primar) şi a părăsirii timpurii a
şcolii este intervenţia la vârstele mici şi foarte mici. De asemenea, suntem conştienţi de faptul că
educaţia timpurie poate fi o pârghie esenţială de reducere a inegalităţilor sociale.
Educaţia timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, asigură intrarea
copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacităţii

1
de a învăţa. Investiţia în educaţia timpurie este cea mai rentabilă investiţie în educaţie, după
cum arată un studiu elaborat de R.Cuhna, unul dintre laureaţii Premiului Nobel în economie.
Învăţarea timpurie favorizează oportunităţile de învăţare de mai târziu. Deprinderile şi cunoştinţele
dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficienţele de cunoştinţe şi deprinderi
produc în timp deficienţe mai mari, oportunităţi de învăţare ratate sau slab valorificate.
În România, de regulă, se vorbeşte despre educaţie timpurie odată cu intrarea copilului în
grădiniţa. în acelaşi context, se consideră că grădiniţa asigură mediul care garantează siguranţa şi
sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului,
implică atât familia cât şi comunitatea în procesul de învăţare.
Ca note distinctive ale educaţiei timpurii am putea aminti:
• adultul/educatorul, la nivelul relaţiei „didactice”, apare ca un partener de joc, matur,
care cunoaşte toate detaliile jocului şi regulile care trebuie respectate;
• activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional sunt adevărate ocazii de
învăţare situaţională;
• părintele nu poate lipsi din acest cerc educaţional, el este parteneral-cheie în educaţia
copilului.
Sistemul de învăţământ românesc a înregistrat progrese remarcabile, în ciuda condiţiilor
economice grele şi a deselor schimbări sociale înregistrate după 1989. La sfârşitul anului 1990 ţara
înregistra o stagnare economică, dar după 1998, ca rezultat al democratizării treptate şi a infuziei
fondurilor europene şi ale Băncii Mondiale, reforma în educaţie a fost demarată.
Anul 2000 aduce o nouă viziune asupra educaţiei la nivel preşcolar, văzută, în cadrul
programului educaţional „Organizarea învăţământului preprimar”, ca un prim pas pentru formarea
tânărului şi specialistului de mâine. Astfel, primii ani de viaţă şi educaţia la această vârstă au devenit
probleme cruciale pentru evoluţia ulterioară a oricărei persoane.
Odată cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, privind generalizarea treptată a
grupei pregătitoare pentru şcoală, rata de înscriere a copiilor la grădiniţă a crescut anual.
Tabel 1. Rata de înscriere a copiilor preşcolari în grădiniţe între 1999-2004

Copii cu vârste între Nr. copiilor înscrişi în


Anul şcolar Rata de înscriere
3 şi 6 ani grădiniţe

1999-2000 945.333 616.313 65.2

2000-2001 925.001 611.036 67.1

2001-2002 912.440 616.014 67.5

2002-2003 885.898 629.703 71.1

2003-2004 886.205 636.709 71.8


2004-2005 883.812 644.911 73,9
2005-2006 867.923 648.338 74,7

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Rata netă de înscriere a copiilor în învăţământul preşcolar a crescut de Ia 65.2% în 1999-2000


la 74.7% în 2004-2005. De asemenea, analizând rata înscrierilor şi ţinând cont şi de criteriul
rezidenţă, putem observa o diferenţă de aproximativ 9 procente în favoarea mediului urban (respectiv:
79,6% în urban comparat cu 70,5% în rural).
Aceste diferenţe se înregistrează la toate nivelurile de vârstă cuprinse în sistemul de educaţie
preşcolară. Cauzele sunt multiple şi variate:
- În zonele urbane nivelul de ocupare al populaţiei a crescut; părinţii nu au suficient timp să-şi
supravegheze copilul în familie, pe când în zonele rurale natura ocupaţiilor, în special cele

2
legate de agricultură, oferă, aparent, mai mult timp părinţilor pentru supravegherea copilului
în familie. De asemenea, modelul familiei lărgite (părinţi, copii şi bunici), care este
conservat îndeosebi în zonele rurale, este în favoarea educării copilului în familie în această
perioadă a vârstelor mici;
- Nivelul de trai al populaţiei din mediul rural este mai scăzut decât cel al populaţiei din
mediul urban, aşadar posibilităţile financiare ale familiei privind costurile întreţinerii
copilului în grădiniţă sunt, de asemenea, scăzute;
- Chiar dacă numărul grădiniţelor este mai mic în mediul urban decât în mediul rural (4327
grădiniţe în mediul urban în comparaţie cu 9627 grădiniţe în mediul rural), accesul copiilor la
educaţia preşcolară înregistrează valori mai mari în mediul urban în comparaţie cu mediul
rural unde sunt şi localităţi fără nici o grădiniţă (această situaţie a devenit critică după
aplicarea măsurilor de raţionalizare a reţelei şcolare). De asemenea, distanţa considerabilă
dintre grădiniţă şi domiciliul copiilor face imposibil accesul acestora, în special în anotimpul
rece.
Diferenţele în participare, care nu sunt în favoarea mediului rural, pot duce la inechităţi în
pregătirea copiilor pentru şcoală şi, de asemenea, la situaţii de risc la intrarea în clasa 1, înregistrate la
copiii care nu au putut parcurge grupa pregătitoare (15% mai mulţi copii în această situaţie în mediul
rural).
Alte aspecte îngrijorătoare privind accesul la educaţia preşcolară şi calitatea acesteia în
România sunt:
• numărul crescut al copiilor cu vârste între 5 şi 6 ani înscrişi în grădiniţe,
comparativ cu cel al copiilor cu vârste între 3 şi 5 ani înscrişi;
• înscrierea copiilor în grupe de vârstă, care se face în 90% din cazuri în urban şi
numai în 55% din cazuri în mediul rural unde predomină grupele mixte, cu copii
de 3 până la 6/7 ani;
• rata de parcurgere a educaţiei preşcolare în rândul populaţiei rome este de 4 ori
mai scăzută decât cea generală, pe ţară;
• o perpetuă subfinaţare a sistemului de educaţie preşcolară (ex.: în 2005, costurile
pentru educaţia preşcolară au fost de 15,24% din totalul cheltuielilor pentru
educaţie, atâta timp cât cheltuielile pentru educaţie au fost de 3,9% din PIB);
• numai 5% din grădiniţe au facilităţi pentru integrarea copiilor cu nevoi speciale;
• 7% dintre grădiniţe semnalează dificultăţi în legătură cu distanţa mare dintre casă
şi instituţia de învăţământ, lipsa mijloacelor de transport sau dificultăţi în
transportul copiilor în caz de vreme nefavorabilă;
• 2,1% dintre grădiniţele din mediul urban şi 38,3% dintre cele din mediul rural nu
au sursă individuală de apă;
• mai mult de 20% dintre grădiniţe necesită reparaţii capitale şi 54,7% au o uzură
medie;
• un număr scăzut de cabinete medicale în grădiniţe, în special în mediul rural
(2,0% în rural comparativ cu 32,4 în urban) - lipsa asistentelor medicale din
grădiniţe.
Această situaţie este agravată în continuare de insuficienta dotare a grădiniţelor şi de numărul
crescut al cadrelor didactice necalificate în mediul rural.
În contextul prezentat, putem afirma că experienţa românească în domeniul educaţiei
timpurii din ultimii 16 ani, prin studiile, aplicaţiile şi adaptările realizate (vezi menţiunile din analiza
SWOT - puncte tari), oferă argumente solide pentru legiferarea conceptului de educaţie timpurie şi
formarea de pârghii de acţiune la nivel de sistem educaţional.
Pe de altă parte, în acest moment, perioada atât de delicată, de la naştere la 3 ani, este
considerată de decidenţi, şi nu numai, ca mai puţin importantă şi, ca atare, sistemul dispune de un
mozaic instituţional ineficient şi încă nestructurat, de genul:
• centre de zi cu copii de la naştere la 6 ani, şi aflate sub directa
îndrumare/coordonare a DJASPC;
3
• centre de zi sau grădiniţe particulare pentru copii până la 6 ani, avizate de
MEdC, care, uneori, pot oferi exemple pozitive sistemului;
• grădiniţe cuplate cu creşe (cazuri izolate), care au aceeaşi gamă de vârste ca şi
centrele de zi;
• grădiniţe pentru copii de la 3 la 6/7 ani, în care funcţionează, nelegal, grupe
precoce pentru copii de 2-3 ani, ia solicitarea expresă a părinţilor, finanţate de
consiliile locale, aflate în subordinea MEdC;
• creşe pentru copii de la 4 luni la 3 ani, care reţin copiii şi după 3 ani în instituţie
pentru a-şi menţine personalul, finanţate şi aflate în subordinea consiliilor
locale şi rămase fără nici o îndrumare profesională din partea vreunui for
specializat, aşadar, fără o garanţie că oferă copiilor educaţie sau măcar îngrijire
de calitate.
În afară de acest mozaic instituţional şi de lipsa unui cadru legislativ şi instituţional coerent
pentru educaţie timpurie ar trebui să luăm în considerare şi datele referitoare la mortalitatea infantilă
care în România este de 1,9 ori mai mare decât media în ţările Europei Centrale şi de Est şi de 5,8
mai mare decât în ţările europene în general. Diferenţele sunt semnificative şi sunt strâns legate, în
cazul României, de insuficienţa condiţiilor de igienă şi de acces al copiilor la serviciile medicale, în
special în zonele dezavantajate.
Realizarea unui sistem coerent de educaţie timpurie a copilului în România este o necesitate
care decurge din priorităţile educaţiei la nivel mondial şi naţional. Convenţia cu privire la Drepturile
Copilului, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, pe care 189 de state membre ale Naţiunilor Unite
s-au angajat, la Sesiunea Specială dedicată Copiilor din mai 2002, să le îndeplinească până în 2015,
programul Guvernului României (2005-2008), Programul Naţional de Reformă, precum şi Strategia
Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu proiecţie până în 2013 trasează coordonatele de bază ale
sistemului de educaţie timpurie.
Dezvoltarea timpurie, integrată a copiilor este o prioritate a UNICEF, cu rol determinant în
îndeplinirea obiectivului de dezvoltare al mileniului trei şi anume: asigurarea absolvirii ciclului
complet de învăţământ primar de către toţi copiii, fete şi băieţi. Declaraţia adoptată de Adunarea
Generală a Naţiunilor Unite la cea de a XXVI-a Sesiune Specială din data de 10 mai 2002 cuprinde
principiile care ghidează mişcarea globală de construcţie a unei lumi demne pentru copii, şi care
constituie, de asemenea, jaloane pentru construcţia unui sistem de educaţie timpurie a copiilor din
România. Principiile cheie pentru viabilitatea acestui sistem:
• Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile
legate de copii.
• Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai eficiente
de eradicare a sărăciei.
• Orice copil este născut liber şi egal în demnitate şi drepturi.
• Copiii trebuie să aibă parte de un start cât mai bun în viaţă.
• Toţi copiii trebuie să aibă acces şi să absolve învăţământul primar, gratuit, obligatoriu şi
de bună calitate.
• Copiii şi adolescenţii sunt cetăţeni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea
unui viitor mai bun pentru toţi.
• Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită reînnoirea voinţei politice,
mobilizarea şi alocarea unor resurse suplimentare la nivel naţional şi internaţional,
avându-se în vedere urgenţa şi gravitatea nevoilor speciale ale copiilor.
• O lume mai bună pentru copii este o lume în care toţi copiii se vor putea bucura de anii
copilăriei - un timp ai jocului şi al învăţării, când copiii sunt iubiţi, respectaţi şi alintaţi,
când drepturile le sunt promovate şi protejate, fără nici un fel de discriminare, când siguranţa
şi bunăstarea lor sunt considerate primordiale şi când se pot dezvolta în sănătate, pace şi
demnitate.
Planul de acţiune adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite plasează un accent
deosebit pe următoarele elemente, care pot constitui structura de rezistenţă în construcţia unui sistem
4
de educaţie timpurie în România:
• Dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială, afectivă, cognitivă şi culturală a copiilor
constituie o prioritate naţionala şi globală.
• Principala răspundere pentru protecţia creşterea şi dezvoltarea copiilor îi revine familiei şi,
ca atare, familia este îndreptăţită să beneficieze de toată protecţia şi sprijinul de care are
nevoie.
• Accesul părinţilor, familiilor, tutorilor, al persoanelor care au în îngrijire copii şi al copiilor
înşişi la o gamă completă de informaţii şi servicii este o prioritate.
• Punerea în practică a unei legislaţii naţionale, a unor politici şi planuri de acţiune, alocarea
resurselor pentru protecţia drepturilor copilului şi înfiinţarea sau consolidarea unor
organisme naţionale sau a unor instituţii pentru asigurarea bunăstării copiilor este o
obligaţie a guvernelor care s-au angajat să implementeze planul de acţiune adoptat la Sesiunea
Specială a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, din care România a făcut parte.
• Dezvoltarea sistemelor naţionale de monitorizare şi evaluare a impactului acţiunilor asupra
copiilor este o măsură de primă necesitate.
• Consolidarea parteneriatelor cu factorii care pot contribui în mod deosebit la promovarea
şi protecţia drepturilor copiilor include implicarea directă a autorităţilor locale, a
parlamentarilor, a organizaţiilor neguvernamentale, a sectorului privat şi a agenţilor
economici, a conducătorilor religioşi, spirituali, culturali, ai liderilor şi ai membrilor
comunităţilor.
• Este necesară îmbunătăţirea statutului, moralului şi profesionalismului persoanelor care
lucrează direct cu copiii şi al educatoarelor din creşe şi grădiniţe, asigurarea unei remunerări
adecvate a muncii acestora şi crearea de oportunităţi şi stimulente pentru evoluţia lor.
• Dezvoltarea şi implementarea unor politici şi programe naţionale privind frageda copilărie
este o măsură de primă necesitate în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de şefii de
stat şi de guvern care au participat la Sesiunea Specială dedicată copiilor a Adunării
generale ONU.
• Educaţia este un drept al omului şi un element esenţial pentru reducerea sărăciei şi muncii în
rândul copiilor, dar şi pentru promovarea democraţiei, păcii, toleranţei şi dezvoltării.
• Extinderea şi îmbunătăţirea ocrotirii şi educaţiei în perioada copilăriei mici, în mod egal
pentru băieţi şi fete, şi mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili şi mai dezavantajaţi este un
obiectiv primordial al educaţiei
• Îmbunătăţirea calităţii educaţiei, satisfacerea nevoilor de învăţare ale tuturor copiilor,
consolidarea ocrotirii şi educaţiei în perioada copilăriei mici prin asigurarea de servicii şi
susţinerea de programe orientate spre familii, tutori, personalul de ocrotire şi educaţie şi
comunitate sunt obiective şi acţiuni care trebuie cuprinse în strategia de formare a
sistemului de educaţie timpurie în România.

II. Diagnoză (analiză SWOT):

S W
Experienţe acumulate în domeniul educaţiei Legislaţie:
preşcolare după 1990: - lipsa unei legislaţii în domeniul educaţiei privind
• programe derulate în perioada 1991-2004 de grupa de vârsta de la naştere la trei ani;
MECT, ISE, ISJ, ONG şi grădiniţe din aproape Disfuncţii de ordin instituţional: inexistenţa
toate judeţe tarii, finanţate de UNICEF, WB , unui sistem interinstituţional de monitorizare a
Phare au construit o baza solida pentru reforma copilului începând cu momentul naşterii şi până la
educaţiei preşcolare, în raport cu cerinţele 18 ani;
contemporane, vizând elemente fundamentale - existenţa unor centre de zi pentru copii de la
ale sistemului de invatamant preşcolar: 0 la 6 ani, în subordinea DJASPC, fără nici o
curriculum, formarea resurselor umane, mijloace consultare sau implicare a MECT;

5
didactice, elemente de infrastructura, prevederi - funcţionarea ilegală, în sistemul naţional de
ale legii învăţământului şi ale statutului cadrelor educaţie preşcolară, a unor grupe precoce (copii
didactice. între 2-3 ani), care, deşi sunt considerate
• experienţele acumulate în perioada 1991- experienţe reuşite, nu pot fi generalizate din
2001 prin Programul de Educaţie Timpurie pe cauza vidului legislativ;
Arii de Stimulare (PETAS), derulat în - trecerea creşelor din subordinea DJSP în
grădiniţe din 22 de judeţe, în parteneriat cu subordinea administrativa a consiliilor locale
Reprezentanţa UNICEF în România au avut şi, astfel, privarea sistemului creşelor de un
ca principale rezultate organizarea mediului organism de reglementare şi privarea
din grădiniţe pe arii de stimulare, centrarea personalului respectiv de îndrumare profesională
actului educaţional pe jocul copilului, şi a copiilor de partea educaţională;
iniţierea procesului de elaborare a - desfiinţarea masivă a creşelor, odată cu
documentelor (materialelor) necesare acordarea concediului de maternitate până la
formarii de noi competenţe ale cadrelor vârsta de 2 ani a copilului corelată cu lipsa unui
didactice şi includerea în politica MECT a sistem de educaţie parentală coerent la nivel
NGO-urilor ca prestatoare de servicii. naţional pentru femeile gravide şi/sau tinerii
• expertiza pentru grapa de vârsta 0 - 2 ani şi părinţi; (justificarea consta în
3-6 ani (inspectori la nivel central şi local, servicii nesatisfăcătoarea)
educatoare) acumulată în diverse programe - riscul rămânerii unui segment de vârstă (2-
realizate de MECT, Step by Step şi alte 3 ani) în afara educaţiei, deoarece în creşe nu
ONG-uri a creat premisele introducerii se face educaţie, părinţii ar dori să-şi ducă
educaţiei copilului de la naştere până la 2 ani copiii la grădiniţă, iar grădiniţa nu-i poate
în sfera de preocupări a MECT. primi decât de ia 3 ani.

Curriculum, materiale curriculare: Inconsistenţe în domeniul politicilor publice


• prima programa (curriculum) de reformă a - lipsa unor politici publice pentru educaţie
învăţământului românesc - 1992 şi programa timpurie (stimulare psihosocială a copiilor de
activităţilor instructiv-educative la naştere la 3 ani);
în grădiniţa de copii, realizata ca urmare a - inconsecvenţe în susţinerea educaţiei timpurii
implementării programului de dezvoltare (şcoală de educatori puericultori, ilegalitatea
a învăţământului preşcolar în România grupei precoce).
(PETAS) au plasat accentul pe abordarea
educaţiei copilului din perspectiva
educaţiei timpurii;
• revizuirea permanenta a programei,
urmând principiile educaţiei centrate pe
copil şi principiul continuităţii intre
ciclurile curriculare din învăţământul
obligatoriu a pregătit terenul pentru
introducerea educaţiei timpurii a copilului
în sistemul naţional de învăţământ

Formare continuă a cadrelor didactice Resursele umane din sistemul de educaţiei


• iniţierea unor cursuri de formare preşcolara
interdisciplinare (1993-2001) pentru cadre - expertiza educatoarelor este limitată pentru
didactice din înv. preşcolar, primari, asistenţi grupa de vârsta de la naştere la trei ani la
sociali şi asistenţi medicali pe teme privind: nivel central şi local;
Educaţia centrată pe copil, Drepturile copilului, - instituţii de formare profesională pentru
Rolul jocului, Abordarea holistică a copilului, grupa de vârsta de la naştere la 3 ani;
Individualizarea, Comunicarea cu părinţii şi cu - rezistenţa la schimbare a personalului din
copilul, Rolul părinţilor în educaţie (îngrijire, sistem
nutriţie, dezvoltare, sănătate, igienă, educaţie, - insuficienţa reactualizare a conţinuturilor

6
dezvoltare socială), Mediul şcolar - Mediul programelor de formare continua a cadrelor
familial, un mediu prietenos a pregătit terenul didactice
pentru restructurarea obiectivelor, conţinuturilor, - lipsa de corelare a obiectivelor, conţinuturilor
metodologiei formarii şi perfecţionării programelor de formare continua cu
profesionale a cadrelor didactice şi pentru activitatea practica a cadrelor didactice care
construirea unui sistem comprehensiv de sunt din ce în
certificare a competentelor dobândite în diverse ce mai mult implicate în proiecte de educaţie
programe de formare continuă şi dezvoltare comunitară.
• editarea unor ghiduri, manuale, studii - Inexistenta unor materiale de informare
privind conţinutul şi metodele de educaţie bazate pe sinteze ale rezultatelor obţinute în
timpurie a copilului, manualul pentru formarea diferite proiecte de educaţie timpurie,
continua a educatoarelor în cadrul proiectului educaţia părinţilor, educaţie şi dezvoltare
PETAS,... Step by Step.. ISE..), realizarea unor comunitară;
filme didactice („Dezvoltarea copilului de la 0 la - Lipsa unui sistem de informare funcţional
6 ani”), existenţa unor rapoarte elaborate în privind politicile de dezvoltare a educaţiei
cadrul diverselor proiecte, existenta unor preşcolare,
publicaţii ale UNICEF, UNESCO,UNDP, WB, conţinuturi şi metode actuale, eficace şi
privind educaţia timpurie şi distribuirea lor eficiente, experienţe din alte tari ale
gratuită constituie punctul de plecare pentru - Lipsa unor programe TV dedicate informării
realizarea unui circuit informaţional intre factorii privind programele de educaţie timpurie,
de politica, decizie, analiza ştiinţifica, execuţie şi educaţie a părinţilor;
administraţie ai sistemului de educaţie a - Lipsa circuitului de informaţie şi
copilului mic, necesar pentru realizarea unei complementarităţii intre diferitele proiecte
reforme viabile. care vizează sănătatea, protecţia şi educaţia
timpurie a copilului;
Acces la educaţie timpurie al grupurilor - Lipsa bazelor de date locale şi centrale,
defavorizate realizate prin cooperarea intre sistemele de
• existenţa unui program intensiv de învăţământ, protecţie sociala, sănătate şi
educaţie preşcolara pentru copiii romi „Summer primarii,
Kindergarten” dezvoltat şi testat de MEdC în privind toţi copiii de vârsta preşcolara
parteneriat cu UNICEF, ISE şi Romani CRISS (incluzând copiii din familii care nu
(2002), preluat în Programul Phare pentru apelează la serviciile de protecţie
Educaţie în Comunităţi Dezavantajate, cu sociala) care au nevoie de sprijin
Focalizare pe Romi”, existenta unor experienţe pentru a beneficia de stimulare şi
de succes în aceasta direcţie şi a unor materiale educaţie timpurie;
de formare a personalului, deschide perspectiva - Lipsa de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini
integratoare a abordării educaţiei timpurii în corespunzătoare. Nu există un plan de
conformitate cu prevederile Convenţiei cu acţiune pentru educaţia părinţilor care sa
privire la Drepturile Copilului şi cu obiectivele includă forme de educaţie formală (a
ONU de dezvoltare ale mileniului cu privire la viitorilor părinţi) non-formală şi informală;
educaţia de calitate pentru toţii copiii. - Nu exista o preocupare constanta în sistemul
de învăţământ pentru transmiterea de
Educaţia părinţilor. Parteneriat grădinţă- informaţii, elaborarea de materiale, implicarea
familie-comunitate mass-mediei în vederea formarii părinţilor
• Înfiinţarea unor Centre de Resurse pentru pentru creşterea şi educarea copiilor cu
părinţi (1992-2000) cu sprijinul competenta şi responsabilitate;
UNICEF, - Educaţia viitorilor părinţi şi a părinţilor nu este
existenta unui studiu cu privire la rolul şi inclusa în educaţia adulţilor ca obiectiv
eficacitatea acestor centre şi existenţa distinct şi nu constituie indicator de
statutului şi a regulamentului de performanta al sistemului de educaţie.
funcţionare al CRP (realizate în 2002 - - Lipsa mecanismelor de preluare a soluţiilor
2003 de ISE, MECT şi UNICEF) a creat eficace şi eficiente de către MECT

7
premisele pentru introducerea educaţiei
părinţilor ca element a! sistemului de Parteneriate interinstituţionale
educaţie timpurie. - colaborarea MECT cu MS, MMSSF
• Prin programele de educaţie a părinţilor ANPDC pentru aceasta grupa de vârsta
derulate în perioada 1997 - 2005 s-a este sporadica;
deschis perspectiva extinderii - lipsa unui for metodologic
conexiunilor educaţiei timpurii cu - lipsa informaţiilor de specialitate
strategiile şi programele de educaţie a (acces, comunicare, difuzare);
adulţilor, implementate de MECT, ONG,
autorităţi locale.
• O serie de programe de educaţie a
părinţilor au acumulat o experienţa
semnificativa din punctul de vedere a
adoptări lor de către MECT:
¾ Programul Naţional de Educaţie
Parentală (pentru părinţi cu copii intre 3
şi 12 ani, derulat pe baza de proiect de
UNICEF în Parteneriat cu MECT şi
Fundaţia Copiii Noştri);
¾ Programul de întărire a capacităţii
DJASPC de a oferi educaţie parentala
pentru părinţi cu copii de la naştere la 3
ani, realizat de UNICEF în parteneriat cu
ANPDC şi Holt România (în cadrul
căruia au fost înfiinţate 12 Centre de
Resurse pentru Părinţi;
¾ Proiectul de strategie de incorporare a
educaţiei parentale în sistemul de
educaţie;
¾ Realizarea în 2004 a unui Curriculum
pentru educaţia elevilor claselor a X-a
ale liceelor şi colegiilor pedagogice ca
viitori părinţi, în cadrul proiectului
realizat de ARED, MECT şi UNICEF,
formarea cadrelor didactice, editarea
unui Ghid metodologic pentru profesori
şi a unui manual pentru elevi, în 2005,
constituie un început pentru includerea
educaţiei părinţilor ca obiectiv al
sistemului de învăţământ

• Studiul privind cunoştinţele, atitudinile şi


practicile parentale în România realizat în
parteneriat de către MECT, UNICEF,
Step-by-Step şi Fundaţia Copiii Noştri
(2005), va furniza datele necesare pentru
definitivarea conţinutului, metodologiei,
mijloacelor şi instrumentelor de
evaluare a educaţiei părinţilor ca parte a
sistemului naţional de educaţie.

Experienţe în domeniul educaţiei copilului 0-

8
3 ani
Crearea unui sistem coerent de educaţie a
copilului începând de la naştere şi până la vârsta
de 3 ani este deja pregătită de următoarele
elementele esenţiale ale unui astfel de sistem:
¾ existenţa unor cadre didactice care au
dovedit, în timp, preocupare pentru
educaţia copilului şi înainte de intrarea în
grădiniţă (Tg. Mureş, Satu-Mare,
Focşani, Suceava etc.);
¾ existenţa unor standarde pentru copiii
până în 3 ani şi a unui ghid de bune
practici pentru educaţia copilului în acest
interval, elaborate de CEDP Step by
Step,
cu sprijinul UNICEF (2002);
¾ existenta unui program destinat întăririi
capacităţii sistemului de creşe din
România prin formarea a 3 Centre
Metodologice Zonale (UNICEF în
parteneriat cu Step-by-Step) care au
devenit centre de resurese pentru
personalul a 30 de creşe din România;
¾ existenta unui program de formare a
personalului din creşe pentru a incorpora
educaţia timpurie în serviciile oferite de
crese (UNICEF în parteneriat cu Step-
by-
Step);

Realizarea unei legături armonioase, în cadrul


unui sistem nou de educaţie timpurie, între
formele de educaţie a copilului în vârstă de 0-3
ani şi sistemul, optimizat, de educaţie preşcolară
beneficiază, de asemenea, de existenţa unor
elemente pregătitoare:

Studii de analiză în domeniul educaţiei


copilului de la naştere la 7 ani
¾ elaborarea unui studiu, cu sprijinul
UNICEF, cu privire la resursele umane
necesare pentru îngrijirea şi educarea
copilului de la naştere la 6 ani (2002),
care a scos în evidenţă necesitatea
abordării holistice a copilului în această
perioadă şi importanţa unei educaţii
timpurii;
¾ elaborarea unui studiu, cu sprijinul
UNICEF, cu privire la starea
învăţământului preşcolar din România
(2003), care a identificat, printre altele,
vidul legislativ în domeniul educaţiei

9
timpurii şi, totodată, experienţele
pozitive ale unor judeţe în acest
domeniu, legea educaţiei care acoperă
grupa de vârsta 3-6 ani
Parteneriate interinstituţionale în sprijinul
educaţiei timpurii
¾ Parteneriate cu organisme internaţionale
şi ONG-uri pentru grupa de vârsta 3-6
ani
Reţea naţională de inspectorate şi grădiniţe ce au
dezvoltat parteneriate la nivel local cu
autorităţile locale şi instituţii private pentru
susţinerea activităţilor din grădiniţe.
O T
¾ ratificarea Convenţiei pentru Drepturile ¾ situaţia socio-economica;
Copilului ¾ decalaj intre planul legislativ şi nevoile
¾ adoptarea „National Millenium sociale şi comunitare;
Development Goals” ¾ schimbările din structurile administrative
¾ interesul organismelor internaţionale- centrale şi locale;
UNICEF, BM, EU, USAID pentru ¾ reglementările privind categoriile
educaţie timpurie considerate cu statut de funcţionar
¾ aquis comunitar public;
¾ interesul şi disponibilitatea unor ¾ rezistenţa la schimbare;
decidenţi de la nivel central şi local ¾ lipsa de informare a marelui public;
pentru educaţia timpurie; ¾ menţinerea unor prejudecăţi legate de
mica copilărie şi nevoile educaţionale în
acesta perioada;
accesul la educaţie;

III. Concluzii şi recomandări

Propunerile şi recomandările următoare se bazează pe rezultatele obţinute în urma analizei


cadrului legislativ naţional şi internaţional cu privire la educaţia, îngrijirea şi protecţia copilului,
precum şi a diagnozei sistemului, având în vedere patru componente convergente: componenta
psihopedagogică, cea socială, cea sanitară şi cea comunitară.

Componenta psihopedagogică:

A. Vârsta 0-3 ani

- Definirea coordonării instituţiei de îngrijire, protecţie şi educaţie a copiilor de la 0 la 7


ani (o singură instanţă - MECT).
- Având în vedere că la vârsta 0-3 ani copiii învaţă prin interacţiune cu adultul se
recomandă o rată de 1 adult la 5 copii.
- Modele din alte ţări au arătat ca eterogenitatea din punct de vedere al vârstei în grupele
de creşă are un efect stimulativ asupra dezvoltării copilului. Imitarea modelului familial
este preferabilă grupării copiilor pe vârste.
- Stabilirea nivelului de pregătire pentru educatorul puericultor şi, implicit, a fişei postului
pentru acesta.
- Stabilirea rutei de formare iniţială şi continuă pentru educatorul puericultor.

10
B. Vârsta 0-6/7 ani

¾ Existenţa unui an de practică pedagogică anterior înscrierii în universităţi, care să permită o


selecţie riguroasă a viitoarelor educatoare.
¾ Regândirea duratei studiilor universitare pentru specializarea institutor înv. preşcolar (o durată
mai redusă pentru absolvenţii şcolilor normale/liceelor pedagogice, faţă de absolvenţii altor tipuri
de licee).
¾ Dezvoltarea unui sistem de recunoaştere şi certificare a tuturor formelor de pregătire continuă
(din cadrul programelor europene sau al alternativelor educaţionale) a cadrelor didactice şi a
managerilor.
¾ Organizarea de cursuri pentru managerii de grădiniţă, corelate cu cele realizate pentru directorii
şcolari şi adaptate la cerinţele sistemului preşcolar.
¾ Organizarea de cursuri de formare continuă în domenii precum: tehnici de comunicare,
relaţionare socială, metode de predare şi educaţie, rezolvarea situaţiilor conflictuale etc. pentru
personalul care lucrează în domeniul preşcolar (îndeosebi pentru educatorii metodişti).
¾ Revizuirea curriculei de formare iniţială (manuale, metodici, bibliografie etc.) din perspectiva
noilor cerinţe.
¾ Includerea în programele de educaţie preşcolară a elementelor care fundamentează
competenţele de bază şi asigurarea mijloacelor necesare pentru derularea acestora.
¾ Necesitatea unei legislaţii clare referitoare la: sponsorizarea în educaţie, creşterea numărului
de cadre calificate în învăţământul preşcolar (educatoare, medici, personal de îngrijire), scăderea
vârstei de pensionare în învăţământ (ca urmare a stresului).
¾ Necesitatea introducerii prin lege a obligativităţii grupei pregătitoare pentru şcoală. înfiinţarea
unor instituţii de învăţământ superior pentru formarea de educatori specializaţi pentru
copii sub 3 ani, care devin şi persoane resursă în formarea competenţelor parentale;
¾ Introducerea la nivel naţional în curriculumul pentru ultimele clase gimnaziale a unor noţiuni
legate de importanţa primilor ani de viaţă şi cunoştinţe minime necesare pentru a fi părinte.
¾ Formarea continuă a cadrelor didactice, a asistenţilor sociali şi a altor categorii de personal de
îngrijire care, prin activitatea lor, trebuie să colaboreze cu părinţii în domeniul educaţiei şi
îngrijirii copilului.

Componenta socială:

B. Vârsta 0-6/7 ani

¾ Organizarea de întâlniri comune cu directori, metodişti, reprezentanţi ai Direcţiilor de


protecţie socială, în vederea rezolvării problemelor de asistenţă socială.
¾ Introducerea unor conţinuturi care se referă la probleme sociale atât în formarea iniţială
cât şi cea continuă a educatoarelor.
¾ Subvenţionarea de către stat a hranei pentru copiii provenind din medii defavorizate şi
susţinerea acestor copii prin sponsorizări pentru alte cheltuieli decât cele de hrană.
¾ Accent pe realizarea unei pregătiri psihologice (psihologie generală, psihologia vârstelor
etc.) a asistenţilor sociali, necesară în lucrul cu copiii cu vârsta mai mica de 7 ani.

Componenta sanitară:

B. Vârsta 0-6/7 ani

¾ Realizarea de studii, cercetări şi analize de nevoi referitoare la situaţia educaţiei pentru


sănătate în unităţile preşcolare.
¾ Implicarea MS se rezumă la normele privind profilaxia copilului şi igiena spaţiului care

11
asigură servicii de îngrijire, protecţie şi educaţie a copiilor de până la 7 ani.
¾ Introducerea unor module de educaţie pentru sănătate şi puericultura în formarea iniţială şi
continuă a cadrelor didactice.
¾ Recunoaşterea în sistemul sanitar a cursurilor organizate de Casele Corpului Didactic, pentru a
stimula atât colaborarea între angajaţii MS şi MECT, cât şi dorinţa de perfecţionare a
cadrelor medicale care lucrează în unităţi de învăţământ preşcolar.
¾ Iniţierea unui sistem de colaborare permanentă dintre medicul de familie şi personalul sanitar
din unităţile preşcolare.
¾ Adoptarea unor modele alternative de organizare a educaţiei şi îngrijirii pentru copiii
preşcolari instituţionalizaţi (de ex. case de tip familial).
¾ Iniţierea unor programe de educaţie pentru sănătate cât mai timpuriu.
¾ Implementarea unor schimbări legislative referitoare Ia funcţionarea personalului sanitar în
cadrul unităţilor de educaţie şi îngrijire a copilului mic.
¾ Dotarea fiecărei unităţi preşcolare cu cele necesare pentru intervenţii în caz de urgenţe
medicale.

Componenta comunitară:

A. Vârsta 0-3 ani

Flexibilizarea programului creşei, astfel încât familia să fie ajutată, chiar dacă părintele sau
persoana de îngrijire lucrează în schimburi.

B. Vârsta 3-6/7 ani

¾ Introducerea cursurilor de educaţie comunitară în modulele de pregătire ale educatorilor


şi a managerilor de unităţi de educaţie preşcolară.
¾ Plata personalului medical din unităţile preşcolare de către primărie sau includerea respectivei
categorii de personal în organigrama grădiniţelor.
¾ Asigurarea posturilor de logoped, personal medical etc. pentru toate grădiniţele indiferent de
program şi de mediu de rezidenţă.
¾ Includerea educaţiei comunitare ca o componentă importantă în cadrul educaţiei preşcolare,
cât şi în programele de educaţie pentru părinţi, autorităţi locale, personal medical. Teme
sugerate pentru formarea iniţială şi cea continuă:
ƒ Abordarea interdisciplinară a educaţiei pentru familie;
ƒ Management educaţional pentru colaborarea grădiniţelor cu OG şi ONG;
ƒ Adaptare şi integrare: familia ca liant între grădiniţă şi comunitate;
ƒ Familia ca factor educaţional - climatul educativ din familie;
ƒ Organizarea timpului liber al copiilor;
ƒ Lucrul în reţea şi colaborarea cu alte instituţii;
¾ Facilitarea formării unei reţele de lucru pentru toţi factorii implicaţi în educaţia preşcolară la
nivel comunitar.
¾ Regândirea cadrului legislativ referitor la sponsorizarea unităţilor de educaţie şi îngrijire a
copilului.

12
Secţiunea a IV- a
Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, pentru anul curent,
pe termen scurt şi pe termen lung
Prezentul proiect de act normativ aduce următoarele modificări ale veniturilor şi cheltuielilor bugetare1:
1) Modificări ale veniturilor bugetare, minus, din care:
a) bugetul de stat - nu este cazul

2) Modificări ale cheltuielilor bugetare, plus, din care:


a) bugetul de stat - cheltuielile anuale cresc în medie cu 3.929.178.123 lei faţă de cheltuielile actuale:

Media pe 5
2008 2009 2010 2011 2012
ani
TOTAL 1.483.492.456 4.450.477.372 4.570.640.261 4.570.640.261 4.570.640.261 3.929.178.123

Din care:

Media pe 5
2008 2009 2010 2011 2012
ani
1. Cheltuieli
1.282.677.317 3.848.031.952 3.951.928.815 3.951.928.815 3.951.928.815 3.397.299.143
personal
2. Bunuri
166.814.956 500.444.870 513.956.881 513.956.881 513.956.881 441.826.094
şi servicii

3) Impact financiar, plus, din care:


a) buget de stat; cheltuielile anuale cresc în medie, cu 3.929.178.123 lei faţă de cheltuielile actuale.

1
Punctele 1, 2 şi 3 se vor completa pentru toate bugetele componente ale bugetului general consolidat, aşa cum este definit în Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu
modificările ulterioare.

13
4) Propuneri pentru acoperirea creşterii cheltuielilor bugetare:
Creşterea cheltuielilor bugetare se asigură din fonduri alocate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului prin redistribuire din cadrul acestuia.

5) Propuneri pentru compensarea veniturilor bugetare:


Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect.

6) Calcule detaliate privind fundamentarea modificărilor veniturilor şi/sau cheltuielilor bugetare:


-lei-
Nr 2008 2009 2010 2011 2012 Media pe 5 ani
crt.

1 Total Ch. personal 1.282.677.317 3.848.031.952 3.951.928.825 3.951.928.825 3.951.928.825 3.397.299.143

din care:
*) I.2 232.200.000 696.600.000 715.408.200 715.408.200 715.408.200 615.004.920
I.4 283.800.000 851.400.000 874.387.800 874.387.800 874.387.800 751.672.680
I.8 34.530.032 103.590.096 106.387.029 106.387.029 106.387.029 91.456.243
II.6 6.966.000 20.898.000 21.462.246 21.462.246 21.462.246 18.450.148
III.5 3.200 9.600 9859 9859 9859 8.475
III.7 640 1.920 1972 1972 1972 1.695
III.8 725.130.672 2.175.392.016 2.234.127.600 2.234.127.600 2.234.127.600 1.920.581.098
III.9 333 1.000 1.027 1.027 1.027 833
111.10 46.440 139.320 143.082 143.082 143.082 123.001
2 Total
166.814.956 500.444.870 513.956.881 513.956.881 513.956.881 441.826.094
Bunuri şi servicii
din care:
*) I.1 11.333.333 34.000.000 34.918.000 34.918.000 34.918.000 30.017.466
I.2 17.500.000 52.500.000 53.917.500 53.917.500 53.917.500 46.350.500
I.3 7.833 23.500 24.135 24.135 24.135 20.748
I.6 137.500.000 412.500.000 423.637.500 423.637.500 423.637.500 364.182.500
I.8 18.133 54.400 55.868 55.868 55.868 48.028
III.5 27.500 82.500 84.727 84.727 84.727 72.836

14
III.7 12.250 36.750 37.742 37.742 37.742 32.445
III.8 380.800 1.142.400 1.173.245 1.173.245 1.173.245 1.008.587
III.9 333 1.000 1.027 1.027 1.027 883
III.10 34.772 104.320 107.137 107.137 107.137 92.101
3 Total
34.000.183 102.000.550 104.754.565 104.754.565 104.754.565 90.052.886
Active nefinanciare
din care:
*
) II. l 5.250.000 15.750.000 16.175.250 16.175.250 16.175.250 13.905.150
II. 5 28.583.333 85.750.000 88.065.250 88.065.250 88.065.250 75.705.817
IIL10 166.850 500.550 514.065 514.065 514.065 441.919
4 TOTAL GENERAL 1.483.492.456 4.450.477.372 4.570.640.261 4.570.640.261 4.570.640.261 3.929.178.123

Pentru stabilirea influentelor financiare pe anii 2010-2011 şi 2012 a fost folosită rata inflaţiei de 2,7%
1
) detalierea indicatorilor din tabelul de mai sus:

I.1. Iniţierea unui demers legislativ de modificare a Legii învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea introducerii
grupei mari pregătitoare (5-6/7 ani) în învăţământul obligatoriu.

IMPLICAŢII FINANCIARE: caiete de lucru pentru copii, rechizite, jocuri educaţionale pentru copiii de 5-6/7 ani (anual, aprox. 400.000
pachete cu rechizite şi caiete de lucru; valoare pachet - 80 RON; anual, aproximativ 20.000 grupe pregătitoare; valoare jocuri educaţionale -100
RON)
I.2. Studierea posibilităţii şi crearea condiţiilor necesare pentru a cuprinde copiii cu vârste între 2 şi 3 ani în grupe preşcolare
precoce, fără frecvenţă obligatorie.

IMPLICAŢII FINANCIARE: dotare spaţii (mese, scaune, paturi, catedră şi scaune cadre didactice, dulapuri jucării pentru 8 copii/grupă),
identificare spaţii necesare (chirie sau construcţie spaţii noi), jocuri şi jucării specifice nivelului de vârstă, plata educatoarei şi a ajutorului de
educatoare (anual, aprox. 200.000 copii cu vârste între 2-3 ani intră în sistem - 25.000 grupe; valoare iniţială dotare grupă - 2000 RON; valoare
jocuri şi jucării - 100 RON; plata educatoarei şi a ajutorului de educatoare -1800 RON/ lună), chirii, construcţii noi

I.3. Aplicarea unor teste standard pentru stabilirea nivelului real de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi pentru copiii de 6-7 ani,
precum şi pentru cei de 2-3 ani, în vederea conceperii programelor de învăţământ specifice acestor grupe de vârstă;

IMPLICAŢII FINANCIARE: grupuri de lucru pentru elaborarea testelor şi a programelor specifice, echipă pentru aplicarea testelor specifice (3
grupuri de lucru a câte 5-7 persoane fiecare; 5 întâlniri într-un an, aproximativ 10 zile; valoare globală/întâlnire: 1500 RON; o echipă pentru
15
aplicare teste formată din 10 operatori; 2 deplasări/operator a câte 5 zile fiecare; cost pe deplasare: 800 RON).

I.4. Introducerea funcţiei didactice de educator-puericultor pentru nivelul 0-3 ani şi, eventual, a funcţiei de ajutor de educatoare
pentru toate grupele cu copii între 2 şi 6/7 ani.

IMPLICAŢII FINANCIARE: anual, salarii pentru aproximativ încă 50.000 cadre didactice, valoare lunară salariu: între 700 şi 1100 RON.

I.6. Subvenţionarea de către stat a hranei pentru copiii provenind din medii defavorizate şi susţinerea acestor copii, prin sponsorizări,
pentru alte cheltuieli decât cele de hrană.

IMPLICAŢII FINANCIARE: anual, plata hranei pentru aproximativ 250.000 copii cu vârste între 0 şi 6/7 ani; valoare contribuţie lunară de hrană
pentru un copil: 150 RON; sponsorizare lunară pentru sprijinirea dezvoltării acestor copii în valoare de 50 RON / copil.

I.8. Preluarea ideilor şi iniţiativelor pozitive din cadrul unor programe educaţionale şi dezvoltarea lor până la generalizare la nivelul
întregului sistem: grădiniţa de vară, grădiniţa de week-end, grădiniţa în familie, camerele de joacă (ludotecile), mediatorul şcolar, centrele de resurse
pentru părinţi etc.

IMPLICAŢII FINANCIARE: plata mediatorului şcolar (un salariu mediu pe economie), dotare ludoteci/camere de joacă din comunitate (mobilier
şi jucării în valoare de aproximativ 2500-3000 RON/cameră) şi plata educatorului/angajatului respectiv (plata cu ora), dotare centre de resurse
(mobilier, TV cu video, calculator/laptop, videoproiector/retroproiector, rafturi cărţi şi cărţi, reviste în valoare de aproximativ 4500 - 5000 RON),
consumabile centre de resurse (aproximativ 150 RON lunar) şi plata personalului (cel puţin 3 persoane - plata cu ora).

II. 1. Studierea posibilităţii de reorganizare a sistemului de învăţământ obligatoriu, inclusiv prin includerea grupei mari pregătitoare în şcoală, acolo
unde spaţiul o permite. Va apărea, astfel, o unică entitate grădiniţă-şcoală, în scopul asigurării unui mediu educaţional unic şi a armonizării influenţelor
educative.

IMPLICAŢII FINANCIARE: dotare spaţii şcolare care vor funcţiona ca grupe de preşcolari nou constituite (aproximativ 3500 spaţii noi pentru
cuprinderea, anual, a unui număr de 70.000 copii cu vârste între 5-6/7 ani - valoarea dotării iniţiale a unui spaţiu se va ridica la aproximativ 4500
RON).

II.5 Conceperea unui program naţional de dotare a unităţilor de învăţământ preşcolar şi a claselor I-II din învăţământul primar,
pentru crearea unui mediu educaţional stimulativ şi unitar în cadrul aceluiaşi ciclu curricular.

IMPLICAŢII FINANCIARE: vezi punctul II. 1 la care se mai adaugă încă 14.000 clase I-II a câte 4500-5000 valoare dotare/clasă.

16
II.6 Plata personalului medical din unităţile preşcolare de către primărie sau includerea respectivei categorii de personal în
organigrama grădiniţelor şi asigurarea personalului medical pentru toate grădiniţele, indiferent de program şi de mediu de rezidenţă.

IMPLICAŢII FINANCIARE: plata a aproximativ 1500 cadre sanitare (valoare medie lunară a salariului de aproximativ 900 RON).

II.7. Conceperea unui program naţional de formare a directorilor de şcoli, în vederea conducerii eficiente, precum şi a monitorizării
procesului de învăţământ desfăşurat în grădiniţe.

IMPLICAŢII FINANCIARE: elaborarea modulelor deformare specifice (grup de lucru 6-7 persoane, cel puţin 5 întâlniri pe an, de 2 zile, valoarea
unei întâlniri fiind de aproximativ 1500 RON), taxă de acreditare curs 1000 RON, formarea personalului din cel puţin 85 unităţi de învăţământ (40
ore de formare, 85 persoane formate - total cheltuieli materiale: 4250 RON, total cheltuieli transport şi cazare: 20000 RON, plata a 2 formatori 1920
RON).

III.5. Iniţierea unor programe-pilot de formare continuă a educatoarelor şi a cadrelor medicale, pentru a face faţă cerinţelor
copiilor de 2-3 ani. Aceste programe se vor finaliza cu:
ƒ introducerea în curriculumul de formare iniţială a educatoarelor a elementelor de puericultura şi psihologie a copilului antepreşcolar şi a
unor elemente de educaţie a părinţilor;
ƒ introducerea unor elemente de pedagogie şi metodică în formarea iniţială a cadrelor medicale care vor lucra în echipă cu educatoarele la aceste
grupe precoce.

IMPLICAŢII FINANCIARE: elaborarea modulelor de formare specifice (grup de lucru 10-15 persoane, cel puţin 5 întâlniri pe an, de 2-3 zile, valoarea
unei întâlniri fiind de aproximativ 3000 RON), taxă de acreditare cursuri 5000 RON, formarea personalului din cel puţin 10 unităţi de învăţământ (40
ore de formare/modul - total 200 de ore deformare, 30 persoane formate - total cheltuieli materiale: 7500 RON, total cheltuieli transport şi
cazare:35000 RON, plata a 10 formatori 9600 RON).

III.7. Conceperea unui program naţional de formare a directorilor de şcoli, în vederea conducerii eficiente, precum şi a monitorizării
procesului de învăţământ desfăşurat în grădiniţe.

IMPLICAŢII FINANCIARE: elaborarea modulelor deformare specifice (grup de lucru 6-7 persoane, cel puţin 5 întâlniri pe an, de 2 zile, valoarea unei
întâlniri fiind de aproximativ 1500 RON), taxă de acreditare curs 1000 RON, formarea personalului din cel puţin 85 unităţi de învăţământ (40 ore
de formare, 85 persoane formate - total cheltuieli materiale: 4250 RON, total cheltuieli transport şi cazare: 20000 RON, plata a 2 formatori 1920
RON).

17
III.8. Stimularea înfiinţării Centrelor de Resurse şi Perfecţionare în toate zonele judeţelor ţării. În aceste centre vor exista: informaţii de
specialitate şi informaţii despre dezvoltarea copilului în perioada 2-7 ani (pentru educatoare şi alţi specialişti, pentru părinţi şi alţi membri ai
comunităţii) şi, tot aici, se vor derula formările cadrelor didactice din sistem.

IMPLICAŢII FINANCIARE: vezi punctul 1.9. (partea care se referă la costurile pentru un centru de resurse) - aproximativ 4 centre noi/judeţ

III.9. Introducerea la nivel naţional în curriculumul pentru ultimele clase gimnaziale a unor noţiuni legate de importanţa primilor ani de
viaţă şi cunoştinţe minime necesare pentru a fi părinte (programul a fost deja pilotat în 8 judeţe, urmează să fie aprobat curriculumul de către CNC
şi să fie postat pe site-ui MECT).

IMPLICAŢII FINANCIARE: acreditarea modulului deformare a cadrelor didactice care vor preda acest opţional - 1000 RON.
III.10. Conceperea unui sistem de perfecţionare tip „biblioteca mobilă”, care să pătrundă cu informaţia de specialitate şi în zonele izolate şi
care să stimuleze studiul individual şi perfecţionarea continuă a cadrelor didactice.

IMPLICAŢII FINANCIARE: 5 microbuze, fond de carte, xerox, consumabile (3 luni pe an), benzină, plata şoferului şi a însoţitorului (3 luni pe an)

7) Alte informaţii
Impactul bugetar se va estima: pe termen lung (pe următorii 5 ani):
-lei-
2008 2009 2010 2011 2012 Media pe 5 ani
1.483.492.456 4.450.477.372 4.570.640.261 4.570.640.261 4.570.640.261 3.929.178.123

18