Sunteți pe pagina 1din 56

Etapa 1:

 Cladirea care trebuie expertizata


 Beneficiar unic sau asociatie de proprietari
 Certificatul de urbanism solicita realizarea unei expertize
 Cauze:
 Varsta cladirii
 Schimbarea de destinatie
 Extindere:
 Pe orizontala si/sau
 Pe verticala
 Demolarea/realizarea unor pereti
 Construire la calcan
Etapa 2:
 Cladirea care trebuie expertizata
 Lucrarea se poate realiza:
 Prin licitatie
 Prin incredintare directa
 Coduri de proiectare:
 P100-92 – Capitolele 11 si 12 modificate in 1996
 P100-3 / Cod de evaluare si proiectare a lucrărilor de
consolidare la clădiri existente, vulnerabile seismic vol. 1 –
Evaluare
 P100-3 / Cod de evaluare si proiectare a lucrărilor de
consolidare la clădiri existente, vulnerabile seismic vol. 2 –
Consolidare
 Toate celelalte coduri valabile pentru cladiri noi
Etapa 3:
 Obligatiile beneficiarului:
 Certificatul de urbanism care sa solicite realizarea unei
expertize asupra cladirii respective avand una dintre cauzele
mentionate
 Consultari privind comportarea cladirii in timp, la eventuale
seisme si cu privire la posibile interventii suferite in timp
 Planurile cladirii existente sau accesul in fiecare incapere a
cladirii in scopul realizarii unor relevee de arhitectura si de
structura si unor incercari nedistructive care sa permita
determinarea pozitiei elementelor structurale, a calitatii
materialelor puse in opera
 Studiul geotehnic pe amplasament
 Adoptarea uneia dintre eventualele solutii de punere in
siguranta rezultata in urma expertizarii
Etapa 4:
 Obligatiile expertului:
 Verificarea cerintelor reiesite din Certificatul de Urbanism si
corelarea acestora cu cazul in studiu si cu solicitarea
beneficiarului
 Realizarea releveelor de arhitectura si rezistenta pentru
cladirea care face obiectul expertizei
 Realizarea de incercari nedistuctive pe amplasament
 Realizarea calculelor necesare in concordanta cu normele in
vigoare
 Evaluarea gradului nominal de asigurare al cladirii (seismic si
gravitational)
 Incadrarea cladirii intr-o clasa de risc seismic.
 Propunerea a doua solutii de consolidare din care una
minimala si alta maximala, in functie de gradul nominal de
asigurare si clasa de risc seismic in care cladirea a fost
incadrata.
Clasa de Tipuri de cladiri γI Rmin
importanta

I Clădiri cu funcţiuni esenţiale, a căror integritate pe durata cutremurelor 1.40 0.70


este vitală pentru protecţia civilă: staţiile de pompieri şi sediile poliţiei;
spitale şi alte construcţii aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu
secţii de chirurgie şi de urgenţă; clădirile instituţiilor cu responsabilitate în
gestionarea situaţiilor de urgenţă, în apărarea şi securitatea naţională;
staţiile de producere şi distribuţie a energiei şi/sau care asigură servicii
esenţiale pentru celelalte categorii de clădiri menţionate aici; garajele de
vehicule ale serviciilor de urgenţă de diferite categorii; rezervoare de apă şi
staţii de pompare esenţiale pentru situaţii de urgenţă; clădiri care conţin
gaze toxice, explozivi şi alte substanţe periculoase.
II Clădiri a căror rezistenţă seismică este importantă sub aspectul 1.20 0.60
consecinţelor asociate cu prăbuşirea sau avarierea gravă:
•clădiri de locuit şi publice având peste 400 persoane în aria totală
expusă
•spitale, altele decât cele din clasa I, şi instituţii medicale cu o
capacitate de peste 150 persoane în aria totală expusă
•penitenciare
•aziluri de bătrâni, creşe
•şcoli cu diferite grade, cu o capacitate de peste 200 de persoane în
aria totală expusă
•auditorii, săli de conferinţe, de spectacole cu capacităţi de peste 200
de persoane
•clădirile din patrimoniul naţional, muzee etc.
III Clădiri de tip curent, care nu aparţin celorlalte categorii 1.00 0.50

IV Clădiri de mică importanţă pentru siguranţa publică, cu grad redus de 0.80 0.50
ocupare şi/sau de mică importanţă economică, construcţii agricole,
locuinţe unifamiliale.
Grupe tipologice:
 Cladiri ante-belice - realizate inainte de 1900-1920:
 Cod de proiectare – DIN 1045 – fara calcule seismice
 Structura: pereti de zidarie de cpp
 Plansee:
 Lemn
 Grinzi metalice si corpuri de umplutura (caramida, beton simplu)
 Bolti si arce din zidarie
 Fundatii din zidarie
 Cladiri interbelice - realizate in perioada 1920-1948:
 Cod de proiectare – DIN 1045 – fara calcule seismice
 Structura:
 Pereti din zidarie de cpp
 Schelet din beton armat (grinzi si stalpi) si cu zidarie de umplutura (cpp sau
caramizi cu goluri)
 Plansee:
 Lemn
 Grinzi metalice si corpuri de umplutura (caramida, beton simplu)
 Plansee din beton armat
 Fundatii din beton simplu
Grupe tipologice:
 Cladiri post-belice - realizate in perioada 1948-1962
 Pre-coduri – cu ceva influente de calcule antiseismice
 Structura:
 Pereti din zidarie de cpp

 Schelet din beton armat (grinzi si stalpi) si cu zidarie de umplutura (cpp sau caramizi cu
goluri)
 Pereti din beton armat

 Elemente prefabricate din b.a.

 Plansee:
 Plansee din beton armat monolite sau prefabricate

 Fundatii din beton simplu sau beton armat


 Cladiri de tip P13 – P13-63 si P13-70 pana in 1977
 Standarde si norme + primele coduri de proiectare antiseismica P13-63 si P13-70
 Structura:
 Pereti din zidarie de cpp simpla sau confinata

 Cadre din b.a. Monolite si/sau prefabricate

 Pereti din beton armat

 Elemente prefabricate din b.a.

 Plansee:
 Plansee din beton armat monolite sau prefabricate

 Fundatii din beton simplu sau beton armat


Grupe tipologice:
 Cladiri de tip P100:
 Standarde si norme+ coduri de proiectare antiseismica de tip P100 – P100-78, P100-
82, P100-92
 Structura:
 Pereti din zidarie de cpp u sau fara confinare
 Cadre din beton armat monolite si/sau prefabricate

 Pereti din beton armat

 Elemente prefabricate din b.a.

 Plansee:
 Plansee din beton armat monolite sau prefabricate

 Fundatii din beton simplu sau beton armat

 P100-92 – primul cod in care s-a introdus si problematica cladirilor existente in


Capitolele 11 si 12. Acestea au fost imbunatatite in 1996
 P100-06 partea a III-a va contine evaluarea si consolidarea cladirilor existente
Harti de zonare seismica:

STAS 2923 -1952


STAS 2923 -1963 – P13-63
Coeficienti b – P13
STAS 11100/1-77
Coeficienti b – P100-78
STAS 11100/1-93
Coeficienti b – P13-70 si P100-92
Zonarea teritoriului Romaniei
in termeni de valori de vârf ale acceleraţiei terenului pentru proiectare ag
pentru cutremure avand intervalul mediu de recurentă IMR = 100 ani
Zonarea teritoriului României
în termeni de perioada de control (colţ), TC a spectrului de raspuns
Coeficienti b – Tc=0.70 sec
Coeficienti b – Tc=1.00 sec
Coeficienti b – Tc=1.60 sec
Coeficienti b – Tc=0.70 sec – surse crustale BANAT
3.00

2.50

2.00

1.50
b

1.00

0.50

0.00
0.00 0.50 1.00 1.50 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00 4.50 5.00

T (sec.)

P13-63 P13-70 P100-78 P100-92 P100-06

Coeficienti b – Tc=0.70 sec


3.00

2.50

2.00

1.50
b

1.00

0.50

0.00
0.00 0.50 1.00 1.50 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00 4.50 5.00

T (sec.)

P13-63 P13-70 P100-78 P100-92 P100-06

Coeficienti b – Tc=0.70 sec – surse crustale BANAT


3.00

2.50

2.00

1.50
b

1.00

0.50

0.00
0.00 0.50 1.00 1.50 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00 4.50 5.00

T (sec.)

P13-63 P13-70 P100-78 P100-92 P100-06

Coeficienti b – Tc=1.00 sec


3.00

2.50

2.00

1.50
b

1.00

0.50

0.00
0.00 0.50 1.00 1.50 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00 4.50 5.00

T (sec.)

P13-63 P13-70 P100-78 P100-92 P100-06

Coeficienti b – Tc=1.60 sec


 5.2. PREZENTARE DE SINTEZA PRIVIND CLADIRILE CONSTRUITE INAINTE DE
1948 CU STRUCTURA DE REZISTENTA DIN STALPI SI GRINZI DIN BETON
ARMAT.
 In cazul grupei tipologice a cladirilor construite inainte de 1948, caracterizata prin
lipsa documentatiei initiale, pe baza unui numar important de blocuri expertizate sau
pentru care s-au facut studii de caz, au fost identificate aspecte cu caracter de generalitate
corespunzatoare proiectarii in perioada respectiva si elaborata o metodologie pentru
expertizarea si consolidarea constructiilor existente.

 5.2.1. NEREGULARITATI ARHITECTONICE CARACTERIZATE DE:
 forma terenului de amplasament;
 conditiile de sistematizare inainte de razboi:
 procentul (%) construit din suprafata terenului (A construita / Ateren ): in functie de gradul
de ocupare al terenului cladirile se realizau cu :
 1,2,3 laturi de tip calcan datorate vecinatatilor;
 expunerea dubla a cladirii cu retragere a calcanelor pe inaltime ;
 curti de lumina;
 numar de niveluri;
 retrageri in gabarite;
 existenta bowindourilor incepand cu etajul 1 pentru a majora suprafata nivelurilor;
 alcatuirea peretilor: zidarie de caramida plina presata de 28 cm, 14 cm si 7 cm, si zidarie
americana (uneori) la fatade
 5.2.2. REZEMARI MULTIPLE ALE GRINZILOR SI
REZEMARI DE STALPI PE GRINZI
 neregularitatile arhitecturale conduc practic si inevitabil la
neregularitati structurale
 configuratia structurala in plan (dispunerea stalpilor si
grinzilor) era puternic influentata de forma terenului si
dispozitia functionala (dispunerea scarilor, camerelor si de
vecinatati, care impuneau rezolvari cu calcane , curti de
lumina);
 parte din grinzile principale pot rezema fie direct pe
stalpi, fie in imediata apropiere a stalpului sau in campul
unei grinzi de pe alta directie; se reduce astfel numarul de
legaturi de tip “grinda - stalp”;
 fundatiile:
 fundatii continui pe contur : de regula pereti din beton
simplu sau zidarie mixta cu stalpii opriti la cota  0.00 pe
un cuzinet;
 fundatii interioare izolate , in general de tip obelisc
 5.2.3. CARACTERISTICILE METODOLOGIEI DE CONFORMARE
STRUCTURALA ALE PERIOADEI DINAINTE DE 1948.
 In acea perioada nu existau prescriptii nationale pentru proiectare si
nici coduri romanesti. Caracteristici structurale ale acestei grupe
tipologice, privind metodologia de proiectare din perioada respectiva:
 Lipsa de cunoastere si de metodologii corecte si complete de proiectare
nu I-a oprit pe proiectantii de atunci sa proiecteze aceste cladiri
complicate, cu metode rudimentare si fara rezerve de siguranta;
 Sistemele structurale cu stalpi si grinzi nu aveau o configuratie regulata
astfel incat sa realizeze cadre spatiale
 Structurile au in general multe neregularitati structurale
 Metoda Cross a fost formulata pentru cadre cu noduri fixe intr-o
comunicare din 1932. Mai tarziu a fost extinsa si pentru cadre cu noduri
deplasabile
 Conceptia de cadru era dupa o singura directie (“cadre portante”)
 Grinzile se calculau dupa caz (continue pe 2,3, 4 sau 5
deschideri), dupa tabelele din Beton Kalender
 Inginerul facea o dimensionare cu metoda rezistentelor admisibile
astfel incat
 sef  sadm
 pentru calculul la forta taietoare tef  tadm
 se calculau momentele incovoietoare in camp si pe reazem iar
sectiunea de armatura se calcula cu relatia:

pl 2
 Momentul incovoietor in reazem M r  8 iar in camp M c  (0.4  0.6)M r
 stalpii se dimensionau la compresiune centrica
 evaluarea eforturilor axiale se realiza multiplicand aria aferenta a unui
stalp cu o incarcare medie pe m2
 se luau incarcari reduse in asa fel incat consumurile de beton si otel sa
fie cat mai reduse si sa se incadreze in niste indicatori de piata
 consumul de otel in armaturi era limitat la 100Kg/m3 (stalpi, grinzi si
placi) cu grinzile facute cat mai inguste, sectiunea stalpilor cat mai
mica si placile cat mai subtiri
 consumul de beton era de circa 20-25 cm/nivel (dupa 1977 devine 40-45
cm cu un consum de armatura de peste 170 kg/m3)
 aceasta dimensionare se facea sub minimul admisibil
pentru proiectarea gravitationala a structurilor
sadm=W28zile/3
 armatura verticala se limita la procente minime de 0.5-
0.6%
 Caracteristici d.p.d.v. al capacitatii de rezistenta ale elementelor
structurale:
 dimensionarile s-au facut numai pentru incarcari gravitationale
 grinzile au fost calculate ca grinzi continue cu deschideri egale
 stalpii se dimensionau ca aria de beton supusa la compresiune axiala:
 armarea longitudinala se facea pe procente reduse de 0.5-0.6%
 etrierii la stalpi erau f6 la minnim 12f distanta
 conformarea armaturilor:
 la grinzi barele drepte inferioare se duceau numai pe latimea
reazemelor
 la stalpi innadirile prin petrecere erau scurta (20-30 cm)
 in executie:
 nu existau betoniere
 nu se vibrau betoanele
 calitatea betoanelor era la limita inferioara deoarece deseori retetele de
dozare nu se respectau
 Placile de planseu aveau in general dimensiunea camerelor si armare pe
doua directii avand grosimea minima lmin/40;
 Grinzile principale au urmarit configuratia peretilor despartitori;
 Structura de rezistenta a bowindourilor era realizata din:
 grinzile perpendiculare pe fatada scoase in consola in afara planului
fatadei;
 grinda paralela cu fatada rezemata pe capul grinzilor in consola;
 stalpi rezemati pe grinzile in consola si pe grinda paralela cu fatada;
 intreruperea grinzilor de legatura intre stalpi in planul fatadei pe
lungimea bovindourilor;
 in loc de o distributie ortogonala a stalpilor pot fi identificate 6-8
directii de distributie;
 rezemarea stalpilor pe grinzi, in special la etajele superioare care se
retrag succesiv fata de planul fatadei nivelurilor curente;
 existenta salilor de conferinte si spectacole la nivelurile inferioare (in
special la parter) au condus la realizarea de grinzi Vierendel care sustin
6-8 etaje deasupra;
 unul sau 2-3 niveluri de la partea superioara sunt complet din zidarie
sau se ridica numai o parte din stalpi;
 nu exista conceptul de cadru planar si cu atat mai mult cadru spatial
antiseismic;
 5.2.4. CARACTERISTICILE METODOLOGIEI DE PROIECTARE
CORESPUNZATOARE PERIOADEI DINAINTE DE 1948: METODE DE
CALCUL, MASURI CONSTRUCTIVE.
 Conceptele de proiectare pentru constructiile inalte nu erau diferite fata de cele
aplicate la proiectarea constructiilor joase;
 Nu existau concepte de proiectare antiseismica;
 Calculul eforturilor sectionale se facea numai pentru incarcari gravitationale;
 M grinzi; Q grinzi; N aferent pentru stalpi ;
 Eforturile sectionale pentru grinzi erau stabilite in ipoteza de grinda continua cu
incarcari gravitationale;
 Dimensionarea grinzilor si stalpilor;
 in lipsa prescriptiilor de proiectare , fiecare inginer calcula cu coeficienti personali de
siguranta;
 stalpii interiori centrali : s admisibil = 40 kg/ cm2
 stalpi marginali: s admisibil = 30 kg/ cm2
 stalpi de colt: s admisibil = 20 kg/ cm2
 procentele minime totale de armare longitudinala pentru stalpi: 0,5-0,6% functie de
raportul dintre dimensiunea minima a sectiunii transversale si lungimea stalpului;
 diametrele barelor longitudinale curent folosite 12- 14;
 armarea transversala a stalpilor cu etrieri rari: 6 / 15  ;
 otelul folosit de obicei era otelul comercial cu s admisibil = 1200 kg/ cm2
 in general stalpii erau considerati ca fiind comprimati centric;
 pentru proiectarea fundatiilor se aplica o singura regula: “terenul bun de fundatie poate
sa fie incarcat cu 2-3 kg / cm2
 Modul de rupere ductil
 E caracterizat de QF si un Qy destul de mare astfel
incat Dcap,final=d/x>10
 Nu se produce rupere inclinata
 Nu se produc tipuri degradari din cauza unor defecte
(de proiectare sau executie)
 ruperea ductila este favorabila
 un element are tendinta de rupere ductila cand fisurile
au fost provocate predominant de efectele momentului
incovoietor
 exista riscul de rupere a elementului iar daca
elementul este vertical poate duce la colaps partial sau
total
 Modul de rupere fragil
 Se datoreaza Qmax si se poate produce imediat dupa
Qy sau inainte de QF sau Qy
 Nu are un caracter de deformare post-curgere
 fisurile oblice, zone de expulzare a betonului arata
tendinta de rupere fragila (forta taietoare provoaca
fisuri oblice in timp ce expulzarea betonului este
provocata de insuficienta capacitate de ductilitate)
 fisurile inclinate arata un efect puternic al fortei
taietoare ruperea producandu-se dupa curgere
 ruperea fragila este defavorabila
I a  N  C a  Cb
 dar deoarece Aa=Aa’ atunci Ia=Ca=Aasy deci N=Cb
 x
 M y  0.5dN 1    Aas y z
 d
N bx N
 N  Cb  bxRc deci se poate scrie  Rc iar cum s0
bd b d bd
rezulta s0 
x
Rc si in final
d R d
  c
x s0
 Capacitatea de ductilitate este invers proportionala cu
inaltimea zonei comprimate sau direct proportionala
cu raportul d/x
 STAS 10107 prescrie o inaltime minima pentru zona
comprimata (x) pentru a asigura o capacitate minima
de ductilitate
 5.2.6 ASPECTE PRIVIND APLICAREA UNOR MODELE DE CALCUL SI
METODOLOGII SIMPLIFICATE PENTRU EVALUAREA VULNERABILITATII
SEISMICE A CLADIRILOR REALIZATE IN PERIOADA 1920-1948
 Tinand cont ca pentru acest tip de cladiri posibilitatea de gasire a documentatiei
tehnice initiale este practic aproape nula (in unele cazuri, prin consultarea “Arhivelor
Statului”, se pot gasi unele materiale) si ca releveele de arhitectura si structura sunt in
marea majoritate a cazurilor cele de la care trebuie sa pornim investigatia, atunci in
conditiile impuse de beneficiari se regasesc cele referitoare la incercarile nedistructive
pentru determinarea claselor de betoane si a pozitiei si diametrelor de armatura.
 Incercarile nedistructive nu pot fi realizate, totusi, pentru majoritatea
componentelor structurale deoarece necesita inevitabil decopertarea stratului de
tencuiala si refacerea ulterioara a acestuia si bineinteles ar duce la cheltuieli foarte mari
dar mai ales la refuzul beneficiarilor in acordarea posibilitatii de investigare. De aceea in
cele mai multe cazuri, aceste incercari se realizeaza in zonele de substructura
(demisol, subsoluri, etc).
 De asemenea, este practic imposibila realizarea pahometriei pentru stabilirea
pozitiilor si diametrelor de armatura pentru toate componentele structurale de tip stalpi
si grinzi (din care unele chiar sunt in spatele unor plafoane false).
 Pentru peretii din zidarie, determinarea clasei de caramida si a marcii de mortar
este destul de dificila. Apare ca recomandabila extragerea unor caramizi din pereti si de
asemenea a mortarului. Determinarea calitatii mortarului poate fi realizata prin analize
chimice (se determina cantitatile elementelor componente dintr-o unitate de volum si
functie de aceasta reteta se poate gasi marca de mortar). Insa din acest punct de vedere
incercarea este mai mult sau mai putin “nedistructiva”
 Programele de calcul avute la dispozitie de executant sunt determinante in
alegerea modelelor si metodologiilor de calcul. In cazul in care se dispune de
programe performante de calcul spatial elastic si/sau inelastic, atunci se pot
realiza, practic modele de calcul structural complexe si complete (e adevarat cu
o munca deosebit de laborioasa) care sa ofere raspunsuri de sistem
, subsisteme, elemente si componente structurale.
 In majoritatea cazurilor, aceste programe sunt destinate cu predilectie
cercetarii (NASTRAN, COSMOS/M, ANSYS, ADINA, ABAQUS,etc) si atunci
modelarea atat a structurii cat si a actiunii seismice conduce la o munca practic
nejustificata pentru cazurile de investigare curente. Pot fi utilizate, desigur, si
programe elastice de calcul spatial (SAP2000, ETABS, IMAGES
3D, CASE, ASTADIS, etc) dar rezultatele oferite chiar in conditiile ipotezei de
spatialitate, nu aduc lamuriri precise in privinta comportarii reale a structurii.
Aceste programe pot fi utilizate in special in cazul solutiilor de interventie
pentru punerea in siguranta, in special pentru partea de substructura si
fundatii.
 Avand in vedere acest aspect, se justifica folosirea unor programe mai putin
laborioase dar ale caror rezultate nu inseamna ca sunt mai putin corecte.
 In acest scop se propune utilizarea unui program de calcul inelastic planar, de
exemplu ANELISE (dar poate fi oricare altul, ex. IDARC 2D, DRAIN 2D, etc)
pentru care se propune folosirea unui model simplificat de tip “condensat” si a
unei metodologii acoperitoare de calcul.
 Modelul de calcul simplificat, “condensat” este un model de calcul de tip “cadru
forfecat” ale carui elemente orizontale sunt de tip rigle infinit rigide si
rezistente iar elementele verticale denumite generic “stick-uri” provin din
condensarea pe anumite criterii (impuse de executant) a subansamblelor
structurale de tip stalpi si grinzi.
 Se alege un astfel de model pentru a obtine rezultate similare modelului fizic
existent, cu un efort substantial redus.
 Acest model trebuie sa aiba, desigur, minim doua stick-uri si maxim cate
apreciaza executantul functie de raspunsurile pe care doreste sa le capete. De
exemplu:
 in cazul unei cladiri formate din mai multe corpuri, neseparate prin rosturi
(antiseismice sau de dilatare termica), atunci executantul poate condensa in
fiecare stick subansamblurile stalpi-grinzi separat pentru fiecare corp;
 in cazul in care cladirea are “n” directii principale atunci pot sa apara “n” stick-
uri, in care sa se regaseasca proiectiile (de rigiditati si/sau capacitati de
rezistenta) pe o directie aleasa de executant ale fiecarui subansamblu stlpi-
grinzi;
 se pot introduce in unul dintre stick-uri subansamble stalpi-grinzi de contur si
in alt stick restul subansamblelor;
 se pot folosi doua stick-uri in care sa se introduca, practic, in mod egal
rigiditatile si/sau capacitatile de rezistenta;
 etc.