Sunteți pe pagina 1din 6

CURS 3

(continuare) Analiza potenţialului uman


C) Al treilea model, abordează productivitatea muncii prin prisma legăturii ei cu gradul de
înzestrare tehnică a personalului angajat.
CA
Was = , dar introducând în relaţie mijloacele fixe utilizate, şi mai mult, mijloacele fixe
Np
active, vom obţine:
s CA CA F F CA F CA Fa
Wa = = × = × = × × =
Np Np F Np F N p F Fa
F F CA
= × a × = g t × g f × CA Fa
Np F Fa
s
W a = g t ×g f ×CA Fa

noua relaţie fiind corectă atât matematic, cât şi economic pentru că:
g t = gradul de înzestrare tehnică pe salariat (factor cantitativ);
g f = ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe ale întreprinderii (factor de
structură);
CA Fa = eficienţa utilizării mijloacelor fixe active, exprimată prin cifra de afaceri (volumul
vânzărilor obţinute) la 1 leu mijloace fixe active utilizate (factor calitativ).
a) modificarea fenomenului analizat:
s s s
∆W a1 / 0 = W a1 − W a 0
b) cuantificarea influenţei factorilor:
(1) în funcţie de gradul de înzestrare tehnică pe salariat:
s ( gt )
∆W a = g t 1 × g f 0 × CA Fa 0 − g t 0 × g f 0 × CA Fa 0
(2) în funcţie de ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe:
s (gf )
∆W a = g t 1 × g f 1 × CA Fa 0 − g t 1 × g f 0 × CA Fa 0
(3) în funcţie de cifra de afaceri la 1 leu mijloace fixe active:
s ( CA Fa )
∆W a = g t 1 ⋅ g f 1 ⋅ CA Fa 1 − g t 1 ⋅ g f 1 ⋅ CA Fa 0

∆g t
∆W
s ∆g f
a
∆CA Fa

s s ( gt ) s Fa s (g f ) (C A )
În final: ∆ W = ∆ W
a + ∆W a + ∆W a a
Măsurile de îmbunătăţire a productivităţii constau în optimizarea celor trei factori implicaţi
direct.

DE REZOLVAT
Aplicaţia nr. 3
IND. 0 1
Cifra de afaceri - CA (mii lei) 2.000 5.000
Mijloace fixe – F (mii lei) 200 250
Mijloace fixe active – Fa (mii lei) 100 200
Număr de personal - Np (pers.) 25 50
1
Se cere:
a) să se analizeze factorial (cantitativ) productivitatea muncii în funcţie de
gradul de înzestrare tehnică, folosindu-se modelul:
s
W a = g t ×g f ×CA Fa

b) să se analizeze calitativ (explice) şi să se propună măsuri pentru creşterea


productivităţii muncii.

3. Căi şi rezerve de creştere a productivităţii muncii


Există un număr important de posibilităţi de sporire a eficienţei muncii în unităţile
economice. Pentru a fi mai uşor studiate le putem grupa în trei mari categorii şi anume: rezerve
legate de promovarea progresului tehnic; rezerve legate de organizarea ştiinţifică a muncii;
rezerve legate de acţiunea factorilor bio-psiho-sociologici.
a) Rezervele legate de promovarea progresului tehnic
Acestea pot determina cele mai semnificative modificări în îmbunătăţirea productivităţii. Direcţiile
lor de acţiune sunt variate, după cum activităţile umane sunt foarte numeroase, complexe şi eterogene. De
aceea le putem grupa în următoarele rezerve principale, şi anume: dezvoltarea şi modernizarea bazei
tehnico-materiale şi raţionalizarea tehnologiei existente care vor determina economii de timp de muncă.
În cadrul bazei tehnico-materiale se cuprind toate metodele, procedeele, condiţiile şi dotările tehnico -
organizatorice care concură la desfăşurarea activităţii. Tehnologia îmbracă forme particulare de la un gen
de activitate la altul. În acelaşi mod, raţionalizarea tehnologiei are implicaţii diferite asupra eficienţei
muncii. Dacă am particulariza pentru activitatea comercială am spune că, în acest domeniu, aceasta
înseamnă între altele: extinderea aprovizionării directe, de către industrie a unor activităţi care până nu
demult erau tradiţionale comerţului (dozarea, parţionarea, preambalarea, cântărirea), care permit o
simplificare a vânzării, promovarea unor forme moderne de vânzare.
b) Rezerve legate de organizarea ştiinţifică a muncii
Organizarea ştiinţifică a muncii reprezintă “cartea de vizită” a unui management modern de ale cărui
decizii depinde foarte mult succesul firmei. Este evident în discuţie calitatea potenţialului uman, nivelul de
pregătire şi comportamentul său profesional, social. Această calitate trebuie menţinută sau chiar ridicată prin
perfecţionarea continuă, fie prin sisteme organizate, fie individual de către personalul în cauză. Dar, oricât
de bine pregătit ar fi personalul unei firme, economia de piaţă a demonstrat foarte clar că stimularea
materială şi morală au un cuvânt important în sporirea performanţelor profesionale. De aceea, managerii vor
urmări atent indicatori precum salariile şi ceea ce poate deriva de aici. De exemplu, salariul mediu lunar,
dinamica salariului mediu, corelaţiile dintre preţuri şi salarii, raportul dintre salariile mici şi cele mari,
valoarea medie anuală a altor forme de venit etc. În sensul strict al organizării procesului de lucru este
important să se urmărească: repartizarea corespunzătoare a sarcinilor pe tipuri de pregătire profesională şi
categorii de calificare, alocarea cât mai raţională a fondului de timp, lucrul pe schimburi să fie cât mai
eficient organizat, posibilitatea reorganizării rapide în perioadele de vârf de activitate, stabilirea unui flux cât
mai eficient şi a unor activităţi auxiliare corespunzătoare care să sprijine activitatea de bază etc.
c) Rezerve legate de acţiunea factorilor bio-psiho-sociologici
Însuşirile individuale ale salariaţilor, condiţiile lor de trai şi în general existenţa lor “din afara
întreprinderii” îşi pun serios amprenta pe rezultatele muncii. Dintre factorii cu influenţă mare menţionăm:
factori biologici - vârsta, sex, sănătate, capacitate fizică a organismului etc.; factori psihologici -
motivaţia muncii, interesele urmărite, voinţa şi atitudinea faţă de muncă etc.; factori sociali - condiţiile de
locuire, viaţa de familie, sistemul de valori social-culturale, activitatea spirituală, politică, de recreere şi
odihnă, calitatea mediului de viaţă, asigurarea mijloacelor de transport de acasă la serviciu şi invers
ş.a.m.d. Importante sunt şi vor fi întotdeauna asigurarea unei locuinţe adecvate, existenţa de creşe, cămine
şi grădiniţe pentru supravegherea copiilor, sprijinirea femeilor mame etc.
Dacă aceste aspecte nu constituie “probleme”, gradul de atenţie, concentrare, calitatea
muncii sunt substanţial mărite.

2
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-

CURS 4
Analiza mijloacelor fixe

În cadrul analizei potenţialului material la nivelul unei întreprinderi, un loc central îl


ocupă analiza mijloacelor fixe, alături de cea a stocurilor. Această analiză a mijloacelor fixe la
nivelul firmei se poate realiza atât din punct de vedere al asigurării întreprinderii cu astfel de
active, cât şi din punctul de vedere al eficienţei utilizării mijloacelor fixe.
Analiza asigurării întreprinderii cu mijloace fixe se face: din punct de vedere cantitativ (al
dinamicii), din punct de vedere al structurii, din punct de vedere al stării.
1. Analiza dinamicii mijloacelor fixe
Analiza dinamicii mijloacelor fixe se poate realiza cu ajutorul următorilor indicatori:
a) Modificarea absolută a mijloacelor fixe
∆ F1/0 = F1 – F0
unde F = valoarea mijloacelor fixe totale sau valoarea mijloacelor fixe dintr-o anumită
categorie.
Mijloacele fixe din întreprindere pot fi evaluate la valoare de intrare în gestiune (cost
istoric), valoare rămasă (valoare de intrare din care se deduce amortizarea calculată) şi la valoare de
înlocuire (valoarea actuală necesară pentru a procura un mijloc fix cu proprietăţi tehnice similare).
b) Modificarea relativă a mijloacelor fixe
%∆ F1/0 = [(F1-F0)/F0] /100
Dacă modificarea absolută a mijloacelor fixe exprimă creşterea sau descreşterea
volumului de mijloace fixe din întreprindere, modificarea relativă a lor exprimă valoarea
relativă a creşterii sau descreşterii.
Teoretic, orice creştere de mijloace fixe poate fi apreciată ca favorabilă pentru firmă,
aceasta pentru că se consideră că întreprinderea dispune de capacităţi suplimentare pentru a
realiza noi sporuri de producţie şi, pe această bază, creşteri ale încasărilor (cifrei de afaceri).
În practică aprecierea creşterii mijloacelor fixe trebuie făcută plecând de la corelaţia
dintre dimensiunea creşterii mijloacelor fixe şi dimensiunea creşterii cifrei de afaceri. Astfel,
se consideră ca fiind favorabilă doar acea creştere de mijloace fixe care determină o creştere
de valoare mai mare a cifrei de afaceri (ICA > IF). În caz contrar, (ICA < IF) apreciem situaţia ca
nefavorabilă deoarece creşterea mijloacelor fixe nu va conduce la o creştere corespunzătoare a
încasărilor, sau, altfel spus, întreprinderea s-a dotat cu mijloace fixe pe care nu le utilizează la
capacitate sau noile mijloace fixe se află în rezervă sau conservare.
c) Coeficientul intrărilor
KI = (I/F) ž 100
unde I - valoarea mijloacelor fixe intrate în funcţiune în cursul exerciţiului.
d) Coeficientul ieşirilor
KE = (E/F) ž 100
unde E - valoarea mijloacelor fixe ieşite din funcţiune în cursul exerciţiului.

3
e) Coeficientul mobilităţii totale
KMT = ((I+E)/F) ž 100
Aceşti indicatori exprimă efortul întreprinderii pentru creşterii stocului de mijloace
fixe sau reducerea acestui stoc şi aprecieri asupra dimensiunii lor se fac tot în corelaţie cu
dinamica volumului de activitate al firmei.
2. Analiza structurii şi stării mijloacelor fixe
Analiza structurii mijloacelor fixe se face plecând de la două criterii de clasificare a
acestora.
O primă clasificare a mijloacelor fixe are în vedere caracterul lor productiv şi în
funcţie de care deosebim:
• mijloace fixe productive (numite active) care contribuie direct la realizarea cifrei de
afaceri (producţiei);
• mijloace fixe neproductive, care deşi asigură condiţii pentru o derulare normală a
procesului de producţie nu au o contribuţie directă, evidentă la realizarea producţiei.
În funcţie de această clasificare se poate calcula un coeficient de structură -
“Ponderea mijloacelor fixe active in total mijloace fixe” (sau structura mijloacelor fixe) –
după relaţia:
gf = (Fa/F) ž 100
unde Fa - mijloacele fixe active.
Favorabilă pentru întreprindere este situaţia în care acest coeficient de structură are o
dinamică crescătoare, aceasta pentru că se consideră că firma dispune de posibilităţi
superioare pentru a realiza noi sporuri de producţie.
O a doua clasificare a mijloacelor fixe are în vedere criteriul contabil, pe
categorii de mijloace fixe: clădiri şi construcţii speciale, maşini şi utilaje, aparate de măsură
şi control, mijloace de transport etc.
Această clasificare permite calculul un coeficient de structură, pe categorii:
gfi = (fi/F) ž 100
unde fi - mijloacele fixe dintr-o anumită categorie .
Acest coeficient are utilitate în stabilirea obiectivelor politicii de investiţii a firmei, în
sensul că o poate orienta spre creşterea ponderii categoriilor de mijloace fixe deficitare şi
restrângerea ponderii mijloacelor fixe excedentare.
Analiza stării mijloacelor fixe se poate realiza cu ajutorul indicatorilor:
1) Coeficientul amortizărilor
KA = (A/F) ž 100
unde A - amortizarea totală calculată a mijloacelor fixe în folosinţă;
Este privit ca nefavorabil un coeficient crescător în dinamică, acesta indicându-ne că
mijloacele fixe din întreprindere suferă un proces de îmbătrânire, iar politica de investiţii este
deficitară.
Procesul de îmbătrânire ne indică faptul că mijloacele fixe sunt uzate într-o proporţie
înaltă fizic şi moral, aspect cu efecte nefavorabile asupra productivităţii (scade), asupra
calităţii producţiei realizate de firmă (calitate inferioară) şi nu în ultimul rând asupra preţurilor
mari de desfacere a produselor realizate de firmă.

4
2) Coeficientul investiţiilor
KINV = (INV/F) ž 100
unde INV - valoarea investiţiilor date în folosinţă în cursul anului realizate fie în regie
de întreprindere, fie în antrepriză (realizate de alte întreprinderi specializate).
Situaţia e favorabilă dacă KINV ia valori crescătoare în dinamică, altfel spus firma are o
bună politică de investiţii, îngrijindu-se de gradul ei de dotare tehnică şi având condiţii pentru
menţinerea standardului pe piaţa pe care acţionează.
3) Coeficientul modernizărilor
KMOD = (MOD/F) ž 100
unde MOD - mijloacele fixe modernizate în cursul exerciţiului.
Prin modernizare se înţelege procesul prin care o serie de mijloace fixe uzate sunt
aduse la un nivel tehnic superior în privinţa parametrilor lor de funcţionare.
De regulă, se apelează la modernizare atunci când costurile acestei operaţiuni sunt
mult mai reduse în raport cu cele presupuse de achiziţionarea/realizarea unui nou mijloc fix,
iar rezultatele obţinute în urma modernizării proprie mijlocul fix supus acestui proces de
caracteristicile tehnice ale noilor mijloace fixe, din aceeaşi categorie, apărute pe piaţă.
3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe
Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe presupune măsurarea rezultatelor obţinute
de firmă cu ajutorul mijloacelor fixe pe care le are în patrimoniu.
Eficienţa se va măsura cu ajutorul a doi indicatori:
1) Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe:
CAF1000 = (CA/F) ž 1000
2) Profitul la 1000 lei mijloace fixe:
PF1000 = (P/F) ž 1000.
Dacă aceşti indicatori sunt crescători în dinamică, situaţia firmei va fi una favorabilă,
semnificaţia fiind aceea că întreprinderea obţine sporuri de încasare sau profit la 1.000 lei
mijloace fixe. Ambii indicatori se pretează la analiză factorială.
Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe (CAF1000) se va analiza având în vedere faptul
că nu toate mijloacele fixe din întreprindere contribuie la realizarea ei, ci numai cele active
(Fa).
CAF1000 = (CA/ F) x 1000 =(CA/ F) x 1000 x (Fa/ Fa) = (Fa/ F) x (CA/ Fa) x 1000 =
= gf ž CAF1000

CAF1000 = gf x CAF1000

Deci, CAF1000 depinde de doi factori direcţi :


• gf = ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe (factor de structură);
• CAFa1000 = cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe active (factor calitativ).

5
Profitul la 1000 lei mijloace fixe (PF1000) se va analiza factorial avându-se în vedere
fluxul care generează profitul întreprinderii (CA – care, de altfel, este şi baza maximizării
rezultatului firmei).
PF1000 = (P/ F) x 1000 = (P/ F) x 1000 x (CA/ CA) = (CA/ F) x 1000 (P/CA) =
= CAF1000 x RRC

PF1000 = CAF1000 x RRC

Deci, PF1000 depinde şi el de doi factori direcţi:


• CAF1000 = cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe (factor cantitativ)
• RRC = rata rentabilităţii comerciale (factor calitativ).

DE REZOLVAT
Aplicaţia nr. 1

CAF1000 = gf x CAF1000

Indicatori 0 1
Cifra de afaceri - CA (mii lei) 1000 2500
Valoarea totală a mijloacelor fixe - F (mii lei) 500 2000
Valoarea totală a mijloacelor fixe active - Fa (mii lei) 400 1500

Aplicaţia nr. 2

PF1000 = CAF1000 x RRC

Indicatori 0 1
Cifra de afaceri - CA (mii lei) 1000 250
0
Valoarea totală a mijloacelor fixe - F (mii lei) 500 200
0
Profitul - P (mii lei) 200 250