Sunteți pe pagina 1din 4

Raportul dintre Vechiul şi Noul Testament

Din cele mai vechi timpuri au apărut multe dificultăţi de ordin exegetic, moral şi religios
în urma necunoaşterii sau a neluări deliberate în seama a adevăratului raport dintre Vechiul şi
Noul testament: raţionaliştii resping profeţiile şi împlinirea lor, iudaizanţii socotesc obligatorii
unele dispoziţii ale Legii vechi pentru creştinii Noului Testament ,alţii critică legile Vechiului
Testament ca fiind imperfecte neîmplinite, alţii înlocuiesc cu totul Vechiul Testament cu Noul
Testament socotindu-l pe primul ieşit din uz sau o simplă literatură naţională a evreilor.
Aceste păreri diferite şi devieri pot cauza probleme şi rătăciri care din punct de vedere a
doctrinei pot fi periculoase şi păgubitoare moral de aceea este necesar să se cunoască adevăratul
raport şi adevărata legătură dintre cele două Testamente asta deoarece astfel vom şti adevărata
valoare a Vechiului Testament şi a autorităţii sale.
Martorul cel mai autenticc şi mai indicat în privinţa definirii raportului dintre cele două
Testamente este chiar Noul Testament. Acesta ne spune că Vechiul este făgăduinţă imagine şi
umbră, iar Noul împlinire adevăr şi trup. Prin urmare între Testamente este o legătură
indisolubilă, o armonie evidentă şi de netăgăduit pentru oricine se opreşte şi studiază cu minte
limpede această chestiune.1
Deocamdată ne vom opri aici la o singură idee, prin care, dacă o vom păstra în minte
încă de la început, vom putea să pătrundem în complexitatea evenimentelor gustînd din
încîntarea oferită de Noul Testament de la început şi pînă la ultima lui filă. Dominînd toate
scrierile separate care alcătuiesc împreună Noul Testament ceea ce le caracterizează dîndu-le o
notă de unitate este ideea de împlinire.
Stabilind chiar de la început tonul tuturor scrierilor, Matei repetă de 12 ori ca pe un
„memento" următoarea frază: „Ca să se împlinească ce fusese vestit". (1:22; 2:15, 17, 23; 4:14;
8:17; 12:17; 13:35; 21:4; 26:56; 27:9, 35). În prima afirmaţie înregistrată de Matei, Domnul Isus
însuşi spune: „ Lasă acum că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea" (Matei 3:15).
Nu numai Matei este preocupat de această temă. Marcu scrie: „S-a împlinit vremea şi
împărăţia lui Dumnezeu este aproape"(Marcu 1:15).
Luca înregistrează declaraţia Mântuitorului : „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din
Scriptură, pe care le-aţi auzit" (Luca 4:21).
Ioan, ca de obicei deosebit de ceilalţi trei Evanghelişti sinoptici,completându-i, subliniază
această idee nu redându-ne vorbe ale Domnului Iisus, ci înregistrând reacţia celor din anturajul
Lui. Cei ce L-au „primit" ajung la următoarea concluzie: „Noi am găsit pe Mesia!" (Ioan 1:41).
„Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în Lege, şi proorocii" (Ioan 1:45).
În întreg textul Evangheliei sale, el întăreşte această idee, scriind ca şi Matei că cele
petrecute s-au întîmplat: „Ca să se împlinească Scripturile" (Ioan 12:38; 13:18; 15:25; 17:12;
19:24, 28, 36).
Cu mici deosebiri de frazare, la fel se petrec lucrurile şi în Faptele Apostolilor şi în
Epistole. Sfântul apostol Pavel spune în această privinţă evreilor ,, Într-adevăr, având doar umbra
bunurilor viitoare (adică Legea Veche) şi nu chipul însuşi al lucrurilor,nu poate niciodată cu

1 Pr. Prof. Vladimir Prepelican, Pr. Prof. Nicolae Neaga, Pr. Prof. Gheorghe Barna, Pr. Prof.
Mircea Chialda, ,, Studiul Vechiului Testament, manual pentru facultăţile teologice”, Cluj
Napoca 2006, pp 372-373
aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie”(Evrei
10,1)
Deasemenea apostolul îi avertizează pe coloseni să nu se lese ademeniţi de iudaizanţii
care impuneau anumite practici ale Legii vechi celor nou deveniţi creştini caci toate prescripţiile
Vechiului Testament ,,…sunt umbră a celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos”, iar galatenilor
le demonstrează că Legea veche a avut numai rolul de a pregăti omenirea pentru primirea lui
Hristos deoarece ,,…Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din
credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză” (Gal. 3, 24-25).
Deşi rolul Vechiului Testament de a pregăti omenirea pentru venirea lui Hristos a încetat
odată cu venirea Sa în lume, totuşi îşi are rolul autoritatea şi demnitatea sa. Legea veche face
parte din iconomia mântuirii neamului omenesc, în ea ne este descoperit cum a pregătit
Dumnezeu această mântuire, cum s-a păstrat credinţa monoteistă şi ideea mesianică până la
plinirea vremii şi cum S-a îngrijit ca Hristos să fie arătat cunoscut şi primit ca Mesia Mântuitorul
de către cei care nu s-au depărtat de adevăratul sens al Legii.2
Pe lângă faptul că Vechiul Testament conţine cele zece porunci, prescripţiile date de Dumnezeu
omului pentru ridicarea sa din mocirla păcatului în care a intrat prin căderea din Eden, în el mai
găsim şi nenumărate adevăruri dogmatice despre însuşirile divinităţii, despre existenţa îngerilor
buni şi răi, mai găsim şi dispoziţii de ordine socială politică şi religioasă, legi civile şi
ceremoniale. Putem spune Pentateuhului lui Moise este temeiul istoric al întregii religii revelate.
Fără Pentateuh întreaga ordine morală şi dogmatică atât a Vechiului cât şi a Noului Testament
este, din punct de vedere istoric inexplicabilă şi nejustificată, cele două Testamente fiind urmarea
logică şi firească a celor cuprinse în Pentateuh adică în Legea Veche şi în celelalte cărţi de după
ea care îşi au izvorul în ea.
Cel mai important pilon de legătură între cele două Testamente este chiar Mântuitorul
nostru Iisus Hristos care s-a născut în sânul acestui popor ales, în care se împlineşte Vechiul
Testament şi mai apoi se desăvârşeste prin cel Nou în care Vechiul este adus la culmile
desăvârşirii.
Însuşi Iisus Hristos spune foarte clar evreilor care-I contestau mesianitatea: ,,Cercetaţi
Scripturile, că voi socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele care mărturisesc despre
Mine” (Ioan 5, 39). Când Mântuitorul spunea aceste cuvinte , ,,Scripturile” cuprindeau doar
cărţile Vechiului Testament, care alcătuiau împreună Legea veche bucurându-se de o cinstire
aparte deoarece Legea dată de Dumnezeu prin Moise a dat poporului evreu o identitate spirituală
unică pregătindu-l astfel pentru primirea ,,la plinirea vremii” a lui Mesia Hristos.3
Celor doi ucenici în drum spre Emaos le explică Scripturile care mărturiseau despre El ,,
Şi începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El”. În
ziua de azi este grav că oamenii renunţând la credinţă şi bazându-se numai pe raţiunea
omenească care este foarte limitată se împlineşte ce a zis Mântuitorul : ,, …dacă l-aţi crede pe

2 Pr. Prof. Vladimir Prepelican, Pr. Prof. Nicolae Neaga, Pr. Prof. Gheorghe Barna, Pr. Prof.
Mircea Chialda, ,, Studiul Vechiului Testament, manual pentru facultăţile teologice”, Cluj
Napoca 2006, p376

3 Pentateuhul sau cele cinci cărţi ale lui Moise tipărit cu binecuvântarea şi cu prefaţa
preafericitului părinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1997, p 5

2
Moise, M-aţi crede şi pe Mine, fiindcă el despre Mine a scris. Iar dacă celor scrise de el nu le daţi
crezare, cum veţi crede în cuvintele Mele?”
Împlinirea profeţiilor mesianice în persoana lui Hristos o arată cu prisosinţă formula
,,Ceea ce sa întâmplat ca să se împlinească ce s-a zis de Domnul prin proorocul”care este folosită
de nenumărate ori în Noul Testament cu referire la aplicarea profeţiilor mesianice la Hristos.
Mai mult întreaga activitate mântuitoare a Bisericii se bazează pe realitatea supranaturală
a Vechiului Testament fără de care Noul Testament este suspendat în aer, fără suport real şi
istoric.Legea veche este abecedarul celei noi, este mugurele şi rădăcina din care Noul Testament
a răsărit după cum spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur ,, Întâi germinează iarba în legea naturii,
apoi produce spice în legea lui Moise, mai pe urmă rod deplin în Evanghelii”. 4
Legătura de armonie deplină şi interconexiune dintre cele două Testamente se vede şi
prin cele peste 200 de citate textuale şi cele peste 3000 de aluzii la Vechiul Testament pe care le
găsim în Noul Testament.
Din toate cele spuse până acum putem trage concluzia că respingerea Vechiului
Testament înseamnă în acelaşi timp şi respingerea Noului Testament, toţi cei care îl resping pe
primul, îl resping şi pe al doilea acest lucru fiind logic şi de la sine înţeles deoarece cele două
Testamente sunt în o legătură de interdependenţă , dacă lipseşte unul celălalt nu mai are suport,
temelie , râmâne suspendat.
Închei cu spusele Fericitului Augustin care arată cel mai bine armonia teologică dintre
cele două Testamente: ,, Novum Testamentum in Vetere latet, Vetus in Novo Patet”.

4 Pr. Prof. Nicolae Neaga ,,Hristos în Vechiul Testament”, Sibiu 1944, p. 1-5

3
Bibliografie
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a prea
fericitului părinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cu aprobarea Sfântului Sinod,
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 2006;
2.Chialda, Mircea, pr. prof, Barna, Gheorghe pr. prof., Neaga, Nicolae, pr.prof.
Prepelican, Vladimir, ,, Studiul Vechiului Testament, manual pentru facultăţile teologice”,
editura Renaşterea, Cluj Napoca 2006
3.Neaga, Nicolae, pr.prof. ,,Hristos în Vechiul Testament”, Sibiu 1944, p 1-5
4. Pentateuhul sau cele cinci cărţi ale lui Moise tipărit cu binecuvântarea şi cu prefaţa
preafericitului părinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1997