Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Tema
* Obiectivele cărţii * Ce înseamnă LCV * LCV şi Sincronicitatea * LCV Resursele şi
Valorile * Gratuitatea şi LCV * Modele naturale ale LCV * LCV şi limbajul articulat *
Alte modele umane ale LCV * Banii şi LCV * LCV şi Ritmurile Interioare * Sistemul
Mondial al LCV * Dezvoltarea LCV * Cum poţi intra în LCV * Consumul şi Producţia *
* Principiile LCV * Elementele Proiectului *
* Cuprins * EOF * *
Obiectivele cărţii
Dacă ideea vi se pare nouă, ei bine, vă voi spune cu toată părerea de rău, că ea a fost
enunţată foarte probabil de la începuturile existenţei speciei umane, din câte am putut noi să
constatăm. Totuşi, într-o formă modernă, mult mai accesibilă nouă oamenilor „obişnuiţi”,
aceste idei, concepte, metode, au fost enunţate începând de acum 100 de ani, de către autorul
american Wallace Wattles, în cartea sa „The Science of Getting Rich” (1910!!) — Ştiinţa de
a deveni bogat — şi ulterior, în cartea „The Science of Being Well” — Ştiinţa de a fi bine.
Pentru cei interesaţi de aceste cărţi, fac precizarea că aceste cărţi se află deja în
patrimoniul Liberei Circulaţii a Valorilor. Căutaţi cu motorul de căutare Google următoarele
frraze-cheie, şi le veţi găsi:
„Rebecca Fine” şi
„The Science of Getting Rich”.
Cartea „The Science of Getting Rich”, poate fi procurată aşadar în Sistemul Mondial al
Liberei Circulaţii a Valorilor = FreeWare.
Ce înseamnă LCV
Subliniem aici că prin termenii cultură şi civilizaţie, înţelegem sensul atribuit acestor
termeni de cercetătorul rus Serghei Nikolaevici Lazarev şi anume:
CULTURĂ = Totalitatea aspectelor informaţional-energetice vibraţionale ale întregului
Univers Infinit, la orice scară ar fi acesta privit: minerale, vegetale, animale, planete, sisteme
planetare, vid cosmic, etc.
Între acestea, ceea ce interesează poate în gradul cel mai înalt, este CULTURA SPECIEI
UMANE, cu toate subansamblele acesteia, începând de la omul privit ca individualitate sau
Metodele prin care dezvoltăm cunoaşterea, sunt analiza = identificarea celor mai mici
detalii care pot fi descoperite la un moment dat şi sinteza = identificarea elementelor comune,
cu gradul cel mai mare de generalitate, care pot caracteriza o entitate, fără a îi degrada
caracteristicile care o definesc.
Mai simplu exprimat, prin analiză descoperim toate amănuntele posibil de descoperit,
iar prin sinteză, eliminăm amănuntele mai puţin semnificative pentru cazul general. „Măr” spre
exemplu, poate fi descris şi ca „fruct rotund, vag alungit în partea opusă codiţei, care creşte
într-un pom, are codiţă, cu seminţe în interiorul său, cu gust dulce, cu coajă roşie, lucioasă,
groasă” — „bot de iepure”. Dar este la fel de măr este şi cel cu „coajă galbenă sau verde,
mată, cu puncte mici, mai dulce decât cele roşii” — Golden (auriu).
valorilor, deoarece sintagma reflectă situaţia în care se află cunoaşterea metafizică în raport
cu cunoaşterea ştiinţifică.
De altfel, este extrem de uşor de observat scăderea dramatică a impactului social al
religiilor, mai ales ale celor tradiţionale. Ceea ce este în opinia noastră însă mult mai grav
decât scăderea impactului, este acuzaţia de desacralizare a omenirii, adusă de către biserici
asupra întregii omeniri. Mai mult, în tentativa bisericilor de a îşi păstra starea de amorţeală şi
indiferenţă faţă de obligaţiile ei, degradarea interesului pentru cunoaşterea Adevărului, care se
manifestă de cel puţin 10 secole, combate cu vehemenţă întreaga civilizaţie umană, căutând
să acrediteze ideea satanizării lumii şi a venirii „sfârşitului iremediabil”.
Fără îndoială, cel puţin un sfârşit a venit şi anume, sfârşitul crimelor în numele lui
Dumnezeu, al luptelor sângeroase ale bisericii pentru acapararea cât mai multor avantaje
materiale şi a unei influenţe politico-administrative şi militare cât mai mari.
Pe de altă parte, ştiinţa însăşi se află în pericolul de a sufoca bisericile, ca răspuns la
opacitatea faţă de comunicare pe care acestea au dovedit-o.
Credem însă că ceea ce trebuie făcut, este să facem o sinteză între cele două căi de
cunoaştere, să admitem că ambele îşi au propriile lor avantaje dar totodată şi limite specifice şi
să căutăm să folosim instrumentul adecvat împrejurărilor. De altfel, această soluţie a fost
sintetizată de înţelepciunea milenară prin învăţătura „Omul potrivit, la locul potrivit”.
În volumul precedent, „Schimbul de Valori”, am expus cum înţelegem noi să aplicăm
această învăţătură.
Această învăţătură, acum o prezentăm dintr-o altă perspectivă şi anume, a cunoaşterii,
a valorii şi a resurselor.
În acest context, învăţătura seculară „Omul potrivit, la locul potrivit”, capătă
următoarea formulare:
„Metoda de cercetare potrivită, la tema de cercetare potrivită”.
Există în prezent, două şcoli care abordează într-o viziune integratoare cunoştinţele
acumulate în tezaurul de cunoaştere şi experienţă al umanităţii: Şcoala de Inforenergetică a
domnului profesor Claudian Dumitriu, organizată sub forma Societăţii Române de Radiestezie
şi şcoala cercetătorului rus Serghei Nikolaevici Lazarev, organizată sub denumirea „Sistemul
Autoreglării Câmpurilor” sau, „Diagnosticul Karmei”.
Ambele şcoli sunt la început şi desigur, prezintă foarte multe avantaje, ca şi
imperfecţiuni şi de aceea, ele sunt supuse oricând dezvoltării, perfecţionării.
Aşa cum spunea însă profesorul Claudian Dumitriu în februarie 2009 la Braşov,
dezvoltarea înseamnă înainte de orice implicare a cât mai multora dintre cei care vor cu
adevărat evoluţie, iar implicarea înseamnă în egală măsură însuşirea limbajului de comunicare,
sau „teorie” cum îi mai spunem şi foarte multă practică. Domnul profesor Dumitriu chiar
sublinia faptul că, în momentul respectiv, ceea ce constituia prioritatea maximă a Şcolii, era şi
rămâne şi mai departe practica, întrucât experimentul este singurul care poate valida sau
invalida orice sistem teoretic.
Volumele din cadrul Proiectului Ritmuri Interioare sunt în acest sens, o contribuţie
modestă la munca miilor de colegi ai mei atât din cadrul Societăţii Române de Radiestezie, cât
şi de pretutindeni în lume, unde minţile şi spiritele neobosite, investesc resurse-valori
pentru dezvoltarea noastră, atât ca entităţi distincte, ca oameni, ca Fiinţe, cât şi ca entitate
colectivă, ca Umanitate.
Cu cât vor fi mai mulţi cei care vor investi în ei înşişi, cu atât vom evolua mai repede cu
toţii şi Succesul, Bogăţia, Fericirea, vor deveni mai repede bunuri comune.
De fiecare dintre noi, depinde cât va dura acest proces.
În cele ce urmează, vom analiza ce anume înţelegem noi prin „Libera Circulaţie a
Valorilor” şi cum poate fi aceasta realizată astăzi, în contextul general ştiinţific,
tehnologic, spiritual şi al Ritmurilor Interioare, sau altfel exprimat, al Harului, al
aptitudinilor native, al talentului, dezvoltate prin cunoaştere spirituală şi ştiinţifică, privite ca
resurse naturale, regenerabile.
LCV şi Sincronicitatea
Termenul „sincronicitate” este destul de des utilizat. Din păcate, constatările noastre
făcute pe baza observării realităţii înconjurătoare, arată că felul în care este înţeleasă
La finele capitolului anterior, am arătat că, potrivit Legii Conservării Energiei, orice
proces din Univers, este guvernat de o transformare, ceea ce înseamnă între alte aspecte
particulare, consumul unei resurse sau a unei valori şi obţinerea unei alte resurse sau a altei
valori, pe seama acestui consum.
Pe cale de consecinţă, este exclus ca un proces de transformare, cum este de pildă
circulaţia, sau într-o altă exprimare, deplasarea unei valori de la o entitate către alta, să
Iată prin urmare, chiar şi la o scară de timp convenabilă unei Fiinţe mai puţin
binevoitoare faţă de specia umană, dar totuşi dispusă să acorde circumstanţe atenuante,
istoria semnificativă a omenirii, se rezumă la ultimele 8 luni, din totalul celor 20.000 de ani de
istorie. Jenantă concluzie...
Dacă exprimăm la scara 200.000.000 ani, valoarea înseamnă aproximativ 500 de ani de
istorie adevărată şi 8000 de ani de istorie semnificativă...
Ce am vrut să subliniem prin aceste calcule?
IMPORTANŢA INFORMAŢIEI ŞI A CIRCULAŢIEI INFORMAŢIEI.
Cu alte cuvinte, mai general exprimat, CIRCULAŢIA VALORILOR ŞI A RESURSELOR.
Cred că este evident pentru oricine că imediat după apariţia scrisului, societatea umană
a evoluat, a apărut diviziunea muncii şi evoluţia specializării diferitelor segmente ale societăţii.
A fost primul salt notabil în evoluţie.
Al doilea salt notabil, a fost invenţia lui Gutenberg, care a permis reducerea costurilor
transmiterii experienţei, sub forma informaţiei şi în acest fel, procesul de Circulaţie a Valorilor
a cîştigat un grad suplimentar de libertate, care înseamnă independenţa fizică de sursa
informaţiei (Învăţat, cronicar, călugăr, scrib).
În fine, al treilea salt notabil îl reprezintă calculatoarele şi internetul, care au adăugat
un nou grad de libertate, care înseamnă căderea barierei spaţiale din calea circulaţiei
informaţiei. Putem fi situaţi oriunde pe planetă şi în acelaşi timp să comunicăm cu oricine, aflat
în orice punct al planetei în care există o posibilitate de conectare la reţeaua mondială numită
Internet.
Ce înseamnă aceasta?
În primul rând, ACCESUL LA EDUCAŢIE, LA INSTRUIRE.
Până la apariţia internetului, costurile instruirii trebuiau suportate de către întreaga
societate, pe calea unor fonduri colectate de la toţi membrii acesteia, „bugetul public”.
Teoretic, toate bune şi frumoase, dar practic, modelul comunist de dezvoltare, a eşuat
lamentabil în producerea de automate umane, indivizi care se complac într-o formă de sclavie
autoimpusă, vânzarea timpului propriu (vezi Sindromul 15 – 30) şi în acelaşi timp a înăbuşit
orice formă de dezvoltare bazată pe libera iniţiativă. Totuşi, sistemul comunist a scos în
evidenţă importanţa educaţiei, a instruirii, la nivelul întregii societăţi. Toate distorsiunile sociale
care s-au manifestat în societăţile blocului comunist, au adus în conştiinţa publică atât efectele
lipsei de instruire, cât şi problematica specifică a evoluţiei unei societăţi în care toţi membrii
sunt trataţi uniform, ca şi cum ar fi identici.
Revenirea României şi a fostelor ţări din blocul comunist răsăritean la sistemul de
oranizare socială bazat pe capital şi libera iniţiativă, a scos în evidenţă prin comparaţiacu
forma socială de oranizare, importanţa liberei iniţiative dar, în eală măsură, importasnţa
Liberei Circulaţii a Resurselor şi Valorilor.
Spre deosebire de experienţa comunistă, în ţările în care există o tradiţie neîntrteruptă
a societăţii în privinţa liberei iniţiative, consecinţa imediată a organizării societăţii pe principiul
capitalului, a condus la deformarea percepţiei Vaslorilor şi Resurselor, până într-acolo încât
acestea sunt confundate cu substitutul lor, adică, cu banii, care sunt de fapt o modalitate
convenţională de a evalua în mod coerent şi uniform Valorile şi Resursele.
Se spune despre bani că ar fi „rădăcina tuturor relelor”. Noi considerăm că a susţine
această afirmaţie, este în detrimentul evoluţiei tuturor. Este nevoie, dincolo de orice îndoială,
de o unitate de măsură şi schimb al Valorilor şi Resurselor. Ceea ce este deocamdată încă
deficitar şi crează din acest motiv rave distorsiuni sociale, este Schimbul de Valori şi
mecanismul acestui schimb. În volumul anterior, am adus în discuţie tocmai acest schhimb şi o
parte din ceea ce considerăm a fi important în acest proces de schimb al Valorilor care, aşa
cum am mai subliniat, îmbracă fie forma Valorii (informaţie+energie vibraţională înaltă), fie
forma Resurselor (informaţie+energie vibraţională joasă).
Relaţia de transformare a Valorii în Resurse şi invers, este furnizată de cele două ecuaţii
fundamentale ale mecanicii cuantice, Einstein şi Plank, despre care am discutat în volumul
„Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”:
Întrebarea firească pe care e normal să şi-o pună orice căutător, este „Poate exista
lumea noastră fără Lumea de Dincolo?”
Cele două ecuaţii, dau răspunsul la această întrebare. Ele desemnează graniţele formale
ale unui Univers coerent, indivizibil. Aceste stări extreme, sunt doar simple stări posibile dintr-
o infinitate de alte stări în care, pe drumul evoluţiei, Universul Infinit, se poate afla într-un
moment oarecare, izolat de contextul integrităţii sale.
Atât „Lumea de Dincolo” cât şi „lumea noastră” sunt doar simple forme de existenţă ale
Universului Infinit. Ele se pot transforma una în cealaltă după nişte reuli precise.
O parte din aceste reguli (Legi generale) am reuşit să le descoperim. Mai sunt însă
multe altele de descoperit.
Avem prin urmare nevoie în eală măsură şi de bani şi de Resurse şi de Valori şi de
Oameni şi de delfini şi de Pământ şi de Soare şi de ce mai vreţi să adăugaţi la această listă.
Orice am adăuga, ea tot incompletă va rămâne, pentru că aşa cum ne spune Biblia în Corinteni
XIII, „cunoaştem în parte”.
Cu cât vom perfecţiona mai repede Schimbul de Valori/Resurse, cu atât mai repede
vom ajunge la noi stadii de dezvoltare şi cunoaştere. De noi depinde viteza cu care realizăm
acest Schimb de Valori.
Unul din mecanismele posibile ale Schimbului de Valori, este cel propus aici, în cadrul
Proiectului Ritmuri Interioare: LIBERA CIRCULAŢIE A VALORILOR.
Este posibilă o circulaţie a Valorilor Liberă şi înacelaşi timp ECHITABILĂ?
Poate fi conceput un mecanism operaţional de schimb liber al Resurselor şi Valorilor?
Avem Resursele şi Valorile necesare construirii unui astfel de mecasnism?
Ce anume din ceea ce există, putem refolosi, îmbunătăţi, perfecţiona, pentru a ajunge
la obiectivul propus, adică: LIBERA CIRCULAŢIE A VALORILOR?
Cine ar trebui să facă toate aceste schimbări şi cum este posibil să le facă?
Gratuitatea şi LCV
Sărăcia, gratuitatea, caritatea, pomana şi cerşetoria
Foarte multă lume este săracă. Asta însemnând potrivit statisticilor mondiale
referitoare la bunăstarea generală a omenirii, care pun în evidenţă o cifră alarmantă: doar
5% din populaţia mondială se poate încadra „beyond any reasonable doubt” — dincolo de orice
îndoială rezonabilă — în categoria oamenilor deplin realizaţi.
Pe această valoare statistică, s-a speculat mult şi cei încadraţi în „strâmta” lume a lui
5%, sunt acuzaţi de tot felul de practici inumane. Aparent, realitatea stă de partea majorităţii,
de partea celor 95%, care intră în cateoria celor mai mult ori mai puţin „săraci”, dar care,
dincolo de îndoială, mai au destul până la a se putea numi „deplin realizaţi”.
În încercarea de a descoperi care este cauza, pentru că eu sunt convins că întotdeauna
există o cauză sau chiar mai multe, m-a izbit o informaţie destul de cunoscută şi răspândită:
„Media gradului de utilizare a creierului pe plan mondial este între 2,5 şi 5%.
La prima vedere, între „bogaţii lumii” şi acest procent este dificil de stabilit o
conexiune.
Am suferit însă un şoc devastator, când am făcut un calcul aritmetic foarte simplu: Cât
anume din creierul meu STĂ NEFOLOSIT? În cazul fericit, 95%... Iar în cazul NE-fericit,
97,5%!
Acum observaţi legătura? Dintre oamenii planetei, doar 5% sunt consideraţi REALIZAŢI
DEPLIN. Restul, adică 95%, sunt undeva, „pe drumul către Fericire”.
La o analiză superficială, desigur, vom fi tentaţi să spunem că acei 5% sunt vinovaţi
pentru inechităţile sociale, pentru cei 95% săraci, etc., etc., etc.
În momentul când furia mea tindea să se dezlănţuie asupra „bogaţilor”, am început să
mă izbesc de conceptul Liberul Arbitru. Atât în viaţa personală cât şi pe calea autodezvoltării şi
autoinstruirii. Am povestit mai mult în volumul II, „Autodezvoltarea...”.
Căutând să înţeleg dincolo de „zarva de cuvinte” conceptul Liberul Arbitru, am ajuns
inevitabil în situaţia de a mă întreba:
Cine mă opreşte să îmi dezvolt capacitatea de a utiliza la început 4%, apoi 5%, apoi
7%, etc., din potenţialul creierului meu?
Am dreptul să lâncezesc, să mă complac în situaţia în care mă aflu?
Şi dacă cineva, foloseşte acest potenţial al meu, după bunul său plac, fără ca eu să pot
face ceva?
Am povestit în volumul II, întâmplarea cu influenţarea mentală. Acest concurs de
împrejurări şi reflecţii, mi-a zdruncinat într-atât existenţa, încât „mi-am jurat în barbă”, vorba
poetului Eminescu, să clarific toate aceste aspecte şi în măsura în care voi găsi soluţia pentru a
ieşi din această robie a ignoranţei, să mă depărtez cât mai mult de starea de adormire în
care mă aflu. DA. ADORMIRRE.
Cum poate fi oare numit un creier care funcţiuonează la NUMAI 2,5% din întreaga sa
capacitate? Treaz şi perfect funcţional, ori... scos din funcţiune şi trecut pe „stand-by”, adică,
în expectativă? În expectativa a ce? Să pice para mălăiaţă, în gura aşteptătorului, ar fi singurul
răspuns cât de cât evident.
Ar fi fost bine dacă toată această desfăşurare de idei motivante, chiar dacă cu uşor iz de
şedinţă de partid, ar fi rezolvat furia împotriva „bogaţilor”. Furia, a rămas, trebuie să recunosc.
Mi se părea injust ca 5% din oameni să deţină 80% din Valori şi Resurse şi să dispună de
acestea, după bunul lor plac, după cum spunea propaganda. Asta a fost ceea ce s-a petrecut
înăuntrul meu, până într-o zi când, într-o meditaţie, făcând o proiecţie astrală, m-am decis să
admir Pământul de pe orbita ascestuia.
Pentru cei care sunt obişnuiţi cu OBE — experimente de extracorporalizare —
spectacolul este fascinant. La început, singurul lucru pe care ţi-l doreşti este să termini cu viaţa
aceasta mizerabilă pe Pământ şi să rămâi acolo veşnic, admirând minunăţiile din acea lume.
În fine, starea de vibraţie s-a risipit, am revenit cu conştiinţa în corpul fizic şi am avut
un şoc imens!
Ce văzusem eu de pe orbită? O FIINŢĂ. Pământul, ESTE O FIINŢĂ!
Asta SIMŢISEM. Asta mă atrăgea şi mă atrage şi acum când fac meditaţii şi rămân o
vreme pe orbită. FIINŢA GEEA.
Mi-am pus atunci întrebarea firească: Cum poate tolera Geea, ca o parte componentă a
ei — specia umană — şi încă chiar mai grav, doar o mică parte a ei, acei 5%, să dispună la
voia întâmplării, de atâtea resurse, în vreme ce practic întreaga omenire se scaldă în mizerii şi
nenorociri?
Apoi, am înţeles diferenţa dintre modul meu de gândire, o furnicuţă revoltată şi modul
de gândire normal pentru o Fiinţă de talia unei planete: Pentru Terra, indivizii speciei, sunt
irelevanţi. Puţin îi pasă Terrei că printre cei 5% care gestionează resursele, noi oamenii
distingem indivizi. Din punctul de vedere al Entităţii PĂMÂNT, ceea ce contează, este că atât
timp cât Omenirea ca Entitate are doar o parte de 5% din ea conştientă, acea parte TREBUIE
să îi gestioneze resursele şi valorile, oricât de prost ar face-o, deoarece acea parte este mai
dezvoltată, acea parte poate, are şanse să fie un exemplu.
Restul, sunt amănunte de interpretare...
Pot eu să schimb ceva?
DA! Mă pot schimba pe mine. Restul, desigur, potrivit Liberului Arbitru, poate rămâne
în ignoranţă.
Mai pot face şi altceva?
DA! Pot să scriu de pildă o carte, în care să povestesc oricui este interesat, cum anume
m-am schimbat.
Restul, este treaba fiecăruia ce face şi cum face.
Popescu, Margareta Pogonat, Doina Badea, Tamara Buciuceanu, Alexandru Arşinel, Stela
Popescu, Claudiu Bleonţ, Dan Piţa, Nadia Comăneci, Ion Ţiriac, Ilie Năstase, Teodora
Ungureanu, Dan Grecu, Gheorghe Hagi, Ion Ţuculescu, Theodor Amman, Camil Ressu, Nicolae
Grigorescu, Nicolae Tonitza, Mihai Eminescu, Camil Petrescu, Marin Preda, Theodor
Theodorescu-Branişte, Ileana Vulpescu, Cella Serghi...
Aş mai continua, dar vă rog să mă credeţi, am obosit scriind...
Da, avem modele, avem VALORI, avem RESURSE.
Avem nevoie însă să le facem să circule cât mai liber cu putinţă. Şi asta o putem face
începând în grupuri restrânse, „între prieteni” cum se spune, între apropiaţi; apoi, între grupuri
mai largi, la nivelul ţării, apoi între ţări, între continente şi în fine, la nivel planetar şi, în mod
sigur, dacă vom face aceasta, „zgomotul” iscat de această trepidaţie a Circulaţiei Valorilor, va
ajunge la o planetă oarecare, la o civilizaţie oarecare, aflată sub un Soare oarecare, dintr-o
galaxie oarecare, care, în căutarea COMUNICĂRII, va poposi la „uşa” sistemului nostru solar şi
ne va cere prietenia şi colaborarea, aşa cum o facem noi acum pe internet, prin intermediul
reţelelor sociale ale Web 2.0... Sau poate că acea civilizaţie minunat,ă la care visează milioane
de pământeni, se află deja AICI, printre noi, deghizată într-un pământean oarecare, aflat în
aşteptarea cuvântului magic, care să arate că omenirea este gata să întindă o mână
prietenească, plină de Iubire, încredere, respect... Omenirea în ansambul ei.
Toate au un început! Trebuie însă să vrem cu adevărat să EVOLUĂM.
Trebuie să vrem cu adevărat să ne despărţim de paradigma învechită „răi-buni”,
„săraci-bogaţi”, „urâţi-frumoşi”, „proşti-deştepţi”, etc. Adică, să TRANSCENDEM DUALITATEA.
Dualitatea a fost o vreme o soluţie, şi-a avut poate rolul ei formator, dar a venit vremea să
spunem „la revedere” vechilor obiceiuri, pentru a face loc noilor obiceiuri.
Putem munci „fiecare pentru el” dar în acelaşi timp, putem munci „fiecare pentru toţi”.
Despre „fiecare pentru el” şi simultan „fiecare pentru toţi”, este vorba în
cărţile Proiectului Ritmuri Interioare.
Să lăsăm deci pomana, datul „degeaba”, care este imposibil prin prisma Legii Universale
a Conservării Energiei. Ne-am amăgit destul cu această aberaţie! Hai mai bine să construim un
Circuit al Valorilor, bazat pe concepte, pe modalităţi de Liber Schimb al Valorilor, în care
fiecare să poată găsi modalitatea de a îşi valorifica resursele, potrivit modului care i se pare cel
mai potrivit momentului şi cel mai favorabil dezvoltării sale.
Există vreun model în apropierea noastră din care să ne putem inspira?
Pe care să îl copiem şi să îl îmbunătăţim?
Hai să îl căutăm împreună şi să îl analizăm. E destul să găsim unul singur şi apoi, vom
reuşi ca pe baza descrierii acestuia, să descoperim şi altele, mai puţin evidente.
Apa! Ce ne-am face oare dacă APA ar dispare brusc din întreaga noastră lume? Asta
înseamnă ceva cam cum e Marte, deşi se pare că pe Marte, totuşi este şi oxigen şi apă... Dar e
o imagine destul de apropiată de ce anume s-ar petrece dacă ar dispare...
Altă abordare: Câte zile ai rezista dragul meu partener de dezbatere, fără apă?
Am ţinut post doar cu apă, vreo 15 zile. Atât am reuşit să fac faţă transformărilor din ce
în ce mai accelerate din organism, în absenţa alimentelor clasice. Am povestit în volumul II
„Autodezvoltare...”. Fără apă însă, mi-a fost foarte greu să rezist. După o zi, am abandonat. E
adevărat, în România, mai ales în Sud, unde am eu locuinţa, e foarte cald şi uscat şi pierderile
de apă sunt masive în sezonul călduros. Am mai ţinut post fără apă şi când era mai rece. Tot
greu mi-a fost. Tot o zi am reuşit. E greu să înveţi să renunţi la apă.
Apa, în ciuda a ceea ce cred mulţi, se află pretiutindeni în natură: Ape, organisme
diverse, minerale. De exemplu, diferenţa dintre carbonatul de calciu (CaCO3) cristalizat numit
de obicei „marmură” şi cel amorf, numit de obicei „cretă”, este numărul de molecule de apă
legate de molecula de CaCO3. Da... Surprinzător? Aşa mi s-a părut şi mie la ora de chimie
când am învăţat chestia asta...
Tot la chimie am învăţat cu toţii că în urma oricărui proces de ardere, rezultă bioxid de
carbon şi apă. La fel se întâmplă oriunde în natură, inclusiv în organismul nostru. Înăuntrul
nostru însă, „arderile” se numesc „procese de oxidare”, au viteze mai mici decât „arderea” cu
flacără, de pildă. Rezultatul însă, este tot bioxid de carbon şi apă.
Apa în natură... Sub influenţa energiei radiante de la Soare, apa se evaporă, trecând în
stare gazoasă. Astfel, ea circulă pe suprafaţa întregului glob pământesc şi de asemeni, în
straturile atmosferei. Uneori, când aerul este rece, sub temperatura de vaporizare a apei,
vaporii condensează şi... plouă!
Apa cade pe Pământ, hrănind astfel o mulţime de Fiinţe. O absorb plantele din sol prin
sistemul canalelor capilare, sau direct prin frunze, prin procesul de difuzie. Aşa încât, apa este
pretutindeni.
E nevoie pentru asta de legi, tribunale, poliţie, administraţie financiară şi alte
asemenea? Te las să cercetezi. Dacă descoperi instituţiile cu pricina pe undeva prin nori, sau
prin vreo celulă de clorofilă, să mă anunţi! Negreşit! Eu până acuma am descoperit că
funcţionează „singur” acest mecanism. Am descoperit că există un mecanism de Liberă
Circulaţie a Valorilor.
Plantele absorb apă, se dezvoltă, fac seminţe şi fructe, apoi „mor” şi apa din ele, se
recirculă.
Valabil pentru cam tot ceea ce am studiat eu în cele 5 decenii de viaţă.
Apa se evaporă din mări şi oceane, ajunge să fie absorbită în plante, pe care le
consumă animalele şi astfel ajunge şi în animale sub forma particulară arătată. Animalele
transpiră, au procese de excreţie prin care elimină apa, o mai elimină şi prin respiraţie şi ea se
întoarce în natură. Mai mor şi oamenii din când în când, ceva mai rar ca plantele, ocazie cu
care, structurile lor fizice se descompun, eliberând apa înmagazinată, care ajunge în
atmosferă, apoi condensează şi... plouă!
Totul se transformă.
Unul din gazele cele mai cunoscute, este bioxidul de carbon. Mă poate contrazice
cineva? Toată lumea a auzit de bere. De exemplu, berea Tuborg! Sau de şampanie. „Băşicile”
din bere, din şampanie, vin de la bioxidul de carbon din ele...
Noi oamenii, ca şi multe alte vieţuitoare de pe planetă de altfel, când expirăm, eliminăm
bioxid de carbon şi apă, între altele. Bioxidul de carbon ajunge în atmosferă. De acolo, el este
preluat de plante, care îl folosesc alături de apă, lumină şi sărurile minerale din sol, drept
hrană. Din CO2, ele sintetizează prin fotosinteză, molecule organice mai complexe, din care îşi
construiesc corpul fizic şi astfel, se dezvoltă. Aşadar, între noi şi plante, între noi şi atmosferă,
există o formă de Liberă Circulaţie a Valorilor.
Şi asta, pentru că între alte alimente, oamenii consumă şi plante...
Totul se transformă...
Dar noi mai folosim şi maşini care au motoare cu ardere internă şi care, elimină şi ele
CO2, ca urmare a proceselor de ardere ale combustibililor fosili, pentru a transforma
hidrocarburile în energie mecanică, prin intermediul motoarelor cu ardere internă.
Totul se transformă...
Noi oamenii însă, mai folosim CO2 spre exemplu în industria chimică, unde, între altele,
din carbonat de sodiu (sodă de rufe, industria clorosodicelor) şi apă, se obţine bicarbonatul de
sodiu. Gospodinele, am eu o bănuială că ştiu despre ce vorbesc. Cele care fac prăjituri,
...Da. Am abordat puţin stilul pamflet. Totuşi, dincolo de nota umoristică, mai „neagră”
sau mai „albă”, un fapt rămâne: vorbim fără oprelişti, vorbim liber, vorbim mult şi schimbăm
astfel valori. Ce valori? Alegem fiecare dintre noi subiectele preferate şi astfel, ne îmbogăţim.
Mai mult ori mai puţin, are loc un schimb liber de valori.
Foarte multă lume în zilele noastre foloseşte calculatoare personale. Cum spuneam şi în
celelalte cărţi, lucrez cu calculatorul de 15 ani. Îmi scriu cărţile cu ajutorul calculatorului, îmi
fac grafica pentru paginile web sau cărţile electronice, paginile web, filmele pe care le plasez
pe internet sau pe DVD-uri, îmi înregistrez muzica, îmi scriu articolele, realizez programe de
calculator care să îmi uşureze anumite sarcini foarte frecvente.
Spuneam în „Cum să faci bani”, că timp de aproape 3 ani, am căutat soluţii pentru a îmi
valorifica aptitudinile native şi că după ce mi le-am descoperit, am înţeles într-o primă etapă că
trebuie să investesc foarte mult în dezvoltarea acestora. Aflat în acest punct, mi-am pus
problema cum pot să le dezvolt. La prima vedere, singura soluţie era bazată pe bani. Cursuri
de specializare sau de iniţiere, după caz. Foarte probabil, dacă aş fi avut bani suficienţi, aş fi
cheltuit o sumă mare de bani în direcţiile identificate. La ce rezultate aş fi ajuns, acum sunt
convins că pot aprecia cu o marjă de eroare foarte redusă. Rezultatele, indiferent de mărimea
cheltuielilor efectuate, ar fi venit în timp îndelungat.
Am descoperit acest lucru, bazându-mă pe experienţa acumulată, chiar înainte să iau
decizia de a cheltui bani, în ipoteza că la un moment dat aş fi fost în situaţia de a avea o sumă
de bani suficient de mare.
În 2006, cînd făceam analiza şi căutam să găsesc o soluţie, am pus pe hîrtie cam ce
anume vreau să obţin şi cam cît ar putea să coste. La vremea respectivă, aveam deja
experienţa a cîteva mici „planuri de afaceri” şi începusem să întrezăresc un adevăr extrem de
important: în afară de bani mai trebuie şi altceva. Ce altceva? De exemplu, o casă, haine,
aragaz, maşină de spălat. Fiind singur, spălatul cu mîna mi-ar fi luat mult timp şi ar fi fost
scurtat timpul pentru învăţătură.
Atunci cînd am reluat ideea motivului pentru care am nevoie de anumite alte lucruri,
parcă un fulger mi-a trecut prin minte: vreau timp pentru învăţătură.
Tot ceea ce înseamna în acel moment experienţa mea de viaţă, a început să fiarbă
înăuntrul meu. Frînturile de informaţie, experienţa de viaţă aflată în diverse forme înregistrată
înăuntrul meu, clocotea, se amesteca, făcându-mă să mă simt ameţit şi obosit peste măsură.
Şedeam în fotoliul meu din faţa calculatorului la care lucrez de obicei şi priveam la monitoarele
aflate la câteva zeci de centimetri de mine. Am petrecut astfel multe ore, multe zile.
Într-o zi însă, căutând ceva prin sertarul cu arhiva de CD-uri şi DVD-uri, am dat peste
lucrarea mea de la cursul de operatorie video. Mi-am amintit cu mare plăcere noaptea dinainte
de examen, cînd cinci dintre cei opt cursanţi, ne-am aflat la mine şi am muncit într-o
atmosferă excepţională să ne ajutăm la realizarea lucrărilor. Am colaborat la realizarea
scenariilor, eu am făcut editarea video (montajul) şi coloanele sonore, am venit cu idei de
valorificare a materialelor brute, scenele fimate pentru proiect de către fiecare. Profesorul
nostru, Călin Dinulescu, a fost alături de noi şi am fost o adevărată echipă de studio de
producţie cinematografică. Ne-a oferit cred lecţia finală, arătându-ne unde greşeam, cum
trebuie gândit un film, un scenariu, cum trebuie privită arhiva video cu material brut.
Toate acestea se petrecuseră în vara 2004.
În 2006, mă aflam tot în faţa calculatorului. Aveam o carte scrisă şi mă chinuiam să
găsesc soluţii pentru a îmi dezvolta aptitudinile native mai departe.
Atunci, pentru prima oară cred, am reuşit să pun cap la cap următoarele idei:
— Am făcut filme pe calculator;
— Am scris o carte pe calculator;
— Am înregistrat muzică pe calculator;
Am spus puţin mai înainte că mi-a trecut un fulger prin minte. Adică, s-a făcut
lumină pentru câteva clipe în noianul de gânduri. Am putut vedea dezordinea şi ce anume
gânduri stau „claie peste grămadă” şi mă incomodează.
Iată acum un alt fel de aritmetică:
Filme + carte + muzică + calculator = APTITUDINI FINALIZATE.
Apare vreun ban în ecuaţia de mai sus?
Desigur, banii există, dar ei sunt într-un plan secundar. Energia electrică consumată de
calculatoare, apă, canalizare, detergenţi, taxe şi impozite.
Ai descoperit Secretul?
Am dubii serioase, aşa că, să mergem mai departe.
Ce anume sunt toate cele enumerate? Cum pot fi ele numite în general?
Vedeam înaintea ochilor lista cu „ingrediente”... Calculatoarele, cărţile din bibliotecă,
anii de studiu individual, programele de pe calculatoarele mele, arhiva cu CD-uri şi DVD-uri cu
tot ce lucrasem de-a lungul celor pest 11 ani pe calculator...
Aşadar, ce sunt toate acestea?
Simţeam că explodez, aşa că, am închis ochii... Am stat câterva zeci de secunde aşa şi
dintr-o dată...
BOOOM!
Da! Booooommm! S-a spart în bucăţele carapacea de oţel în care mă închisese
perspectiva mea îngustă asupra vieţii.
Mi-am amintit de când eram în şcoala generală, de la geografie, un concept
fundamental în economie. În orice economie, oricît de mică ar fi ea.
Tu, ţi-ai amintit care este conceptul?
Până te mai gândeşti, riscăm să pierdem o mulţime de TIMP PREŢIOS.
Aşa că, ţi-l spun eu:
RESURSE!
Da, este vorba de RESURSE. Am avut senzaţia că mă prăbuşesc în gol după ce am
înţeles. Mi-am dat seama că trebuie să îmi reiau tot filmul vieţii şi să fac o analiză pas cu pas.
RESURSE...
Câte resurse am avut de-a lungul anilor? Ce am făcut cu ele? Ce altceva aş fi putut
face? De ce am văzut totul prin prisma banilor? Care este adevărata listă a resurselor de
care dispun ACUM?
Dacă vei citi cu atenţie cărţile scrise în seria „Ritmuri Interioare”, cu siguranţă vei găsi
un răspuns şi încă mai mult decât atât, argumentele necesare şi metodele prin care am ajuns
la aceste succese.
În opinia noastră, ceea ce am realizat, este o consecinţă a gestionării mult mai bune a
resurselor de care dispune fiecare dintre noi. O gestionare în echipă a acestor resurse, pornind
de la convingerea că pe primul plan sunt aptitudinile native şi abia pe urmă celelalte resurse.
Avem acum amândoi convingerea că Liberea Circulaţie a Valorilor, înseamnă un
circuit care poate fi construit la o scară din ce în ce mai mare, dacă este realizată o condiţie
simplă, dar indispensabilă: ÎNCEPE SĂ DEVII CONŞTIENT DE PROPRIILE TALE RESURSE.
Odată ce vei şti care este măcar una dintre aptitudinile tale native (har, talent, Graţie
Divină, zi-i cum vrei), poţi începe să cauţi soluţii de înglobare a acestei resurse într-un produs
sau serviciu.
Pentru că, iată, îţi dezvăluim un alt secret al nostru:
LIBERA CIRCULAŢIE A VALORILOR ÎNCEPE DE LA TINE!
Dacă vei continua să te subestimezi, să îţi ignori talentele, atunci cea mai importantă
resursă, talentul, va zace nefolosită. Ştii ce înseamnă asta? MĂRUL PUTRED.
Pentru Universul Infinit, este un semnal negativ faptul că îţi dispreţuieşti AVEREA CEA
MAI MARE. Din acest motiv, Universul Infinit, pe calea Legii Atracţiei, îţi va trimite din ce în ce
mai multe probleme spre rezolvare. Toate îţi vor cere în mod cert să îţi foloseşti aptitudinile
native. Orice altă cale de rezolvare vei găsi, va fi una ocolită şi care te va secătui de resurse.
Crede-mă, ţi-o spune un om care şi-a irosit 96% din existenţă, investind enorm de
multe rersurse în dezvoltarea unor aptitudini latente şi extrem de puţin, în dezvoltarea
aptitudinilor native.
Reţine bine, pentru toată viaţa ta:
Ca urmare a neglijării talentelor tale, vei fi incapabil să descoperi talentele copiilor tăi.
În acest fel, le vei frâna, le vei împiedica evoluţia şi îi vei transforma în nişte automate care îşi
vând din ce în ce mai mult din timpul lor, în timp ce aleargă după himere. Vei fi incapabil să
apreciezi orice alt talent, al oricui. Cum ai putea oare să apreciezi talentele altora, atât timp
cât le dispreţuieşti pe ale tale? Când ceea ce este mai de preţ la tine însuţi, zace nefolosit? Din
acest motiv, vei fi incapabil să participi eficient la procesul general al schimbului de valori şi te
vei zbate din ce în ce mai greu să supravieţuieşti. Iar ultimul semnal de alarmă pe care
Universul Infinit îl mai are la îndemână pentru a te aduce pe Calea Succesului, este boala şi
mizeria. Dacă vei ignora până şi acest semnal, atunci mai rămâne doar actul final al
existenţei tale şi căderea cortinei peste ceea ce a fost viaţa ta.
Paolo Coelho, în cartea sa „Alchimistul” face o afirmaţie esenţială:
„Comoara ta, este acolo unde este inima ta.”
Dar aceasta este doar prima jumătate a Secretului Succesului, Fericirii şi Bogăţiei.
Oricine citeşte cartea, îşi pune întrebarea, „Bine şi unde este inima mea?”
Această întrebare ne-am pus-o şi Monica şi eu când am citit şi recitit cartea. De fiecare
dată ne-a venit să râdem în hohote, când ne gândeam cât de simplu este „Secretul”, în câte
locuri am reuşit să îl descoperim de-a lungul istoriei, de când suntem împreună! Dar ne-a fost
cu neputinţă să râdem, pentru că ne-am dat seama cât de puţini au înţeles cu adevărat ce a
vrut să-i spună Alchimistul lui Santiago... Şi totuşi, cartea descrie cu lux de amănunte
Secretul întreg!
TU, ai înţeles care este a doua jumătate a Secretului?
Răspunsul se află în cartea „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”, aşa cum se află
şi în această carte; în acest capitol.
Ţi-am prezentat aici un model uman al Liberei Circulaţii a Valorilor. La scara cea mai
mică posibilă: TU.
Noi considerăm că orice mare realizare trebuie să înceapă de undeva. Înţelepciunea
chineză, spune „Orice drum de o mie de li, începe cu un pas”. Noi spunem că:
Ţi-am prezentat ce anume a însemnat pentru noi doi, punerea în valoare a talentului
literar şi într-o oarecare măsură a altor aptitudini.
Dacă pentru tine înseamnă puţin ca un om să realizeze 87,5% din tot ceea ce i se
pare mai important în viaţă în numai 4% din viaţa sa, atunci înseamnă că îţi doreşti cu
adevărat eşecul, boala, mizeria şi orice altceva mai ţine de partea întunecată a vieţii.
Fiecare e liber să aleagă, prin urmare, eşti liber să alegi absolut ce vrei.
La fel şi noi. Alegerea noastră, o ai sub ochi.
Suntem AICI, ACUM!
Banii şi LCV
Se spune despre bani că ar fi rădăcina tuturor relelor. Am crezut şi eu într-o vreme
asta. Încă mai credeam în această idee după publicarea primei ediţii a volumului I, „Ritmuri
Interioare”. Cu acest mod de gândire m-am apucat să scriu ceea ce credeam eu că va fi cea
de-a doua carte a mea, „Valoarea Timpului”. După ce am terminat-o însă, am început să am
îndoieli. Deja în cuprinsul ei, începusem să abordez dintr-o altă perspectivă Viaţa, în general.
Prin vară, chiar îmi făceam planuri să lansez cartea pe internet. Eram însă nemulţumit
de ceva care refuza să se contureze clar ca motiv. Am revenit la primul volum, în ideea de a
face o pauză, în care să mai reflectez. Ceva se schimbase însă înăuntrul meu. Şi primul volum
începea să mă nemulţumească, aşa încât am fost chiar bucuros că am decis să revăd prima
ediţie. Am început prin a descoperi greşeli de culegere a textului. Apoi, pe măsură ce
revedeam textul, am început să îmi dau seama că sunt în text multe negaţii. Negaţiile
respective, îmi dădeau o senzaţie de furie înăbuşită pe care textul o conţine. M-am gândit să
elimin negaţiile din primul text. Am început prin a şterge pur şi simplu negaţiile, să văd cum
arată textul fără particula lexicală negativă. Aşa am înţeles că trebuie reformulate multe dintre
fraze şi că, există fraze pe care sunt incapabil să le reformulez. Totodată, am înţeles de unde
Până la aflarea acestui răspuns însă, hai să facem ceva constructiv. Să căutăm
răspuns la câteva întrebari interesante:
Mai avem nevoie de bani într-un Circuit al Valorilor în care Valorile şi Resursele
circulă LIBER?
Se pare că de cel puţin două secole, banii au devenit o obsesie generală a omenirii.
Banii au ajuns să fie astăzi principalul vinovat pentru toate neputinţele noastre.
O idee interesantă asupra căreia am reflectat mult căutând răspuns la întrebările „De ce
avem nevoie de bani?” şi „Sunt oare banii cu adevărat cauza distorsiunilor majore din
societate?”.
Cercetătorul rus S. N. Lazarev, afirmă în cărţile sale că evoluţia Universului are loc între
două stări-limită sau, „extreme”: Materialitatea şi Spiritualitatea. Oscilaţiile între aceste două
forme de existenţă, au loc potrivit unor legi interne specifice acestui sistem energetico-
informaţional, numit Univers Infinit sau, mai familiar mie, Dumnezeu. Asemeni atomului, care
analizat dincolo de structura sa grosieră, formată din electroni, protoni şi neutroni prezintă
câteva mii de particule sub-atomice, numite „cuantice”, Universul Infinit, prezintă şi el o
anumită structură particulară, pe care noi o studiem la astronomie dar care, la rândul său,
manifestă la o scară mai mică, aceleaşi caracteristici ca ale atomului.
Există însă un nivel al analizei, la care dacă ajungem, constatăm că indiferent de calea
pe care am efectuat cercetarea — ştiinţifică ori metafizică — rezultatul obţinut, este acelaşi.
Totul în Univers, indiferent de scara a ceea ce este observabil, există la nivel fundamental sub
forma unei „substanţe”, care SIMTE, GÂNDEŞTE, SE MANIFESTĂ ŞI ÎŞI TRANSMITE
EXPERIENŢA.
Atât timp cât m-am simţit depăşit în înţelegerea conceptului ortodox „predanie”, mi-a
fost practic imposibil să înţeleg rolul şi rostul banilor. O consecinţă imediată era că, de îndată
ce obţineam o sumă de bani oarecare, „ceva” apărea şi banii parcă se evaporau! Ca mai toată
lumea, îi invidiam pe cei cu bani şi îi compătimeam pe săraci.
Dar în 1989 sistemul social s-a schimbat, am început să descopăr ce înseamnă liberă
iniţiativă în adevăratul înţeles al cuvintelor.
Astfel, am început să realizez că pentru ca orice valoare sau resursă să circule, este
nevoie de cel puţin 6 elemente:
(1) Omul; (2) Necesitatea; (3) Valoarea şi/sau Resursa; (4) Sistemul de evaluare; (5)
Unitatea de măsură; (6) Piaţa de schimb.
Oricare dintre aceste elemente ale sistemului în care circulă Valorile ori Resursele ar
lipsi sau ar funcţiona defectuos, sistemul va suferi distorsiuni.
Aceste elemente de bază, le putem aplica multor categorii de sisteme în care circulă
Valori şi Resurse.
Dacă luăm ca exemplu sistemul numit „învăţământ”, iată cum ar suna identificarea
particularizată a acestor elemente:
(1) Omul = copilul; (2) Necesitatea = Formarea capacităţii de supravieţuire şi dezvoltare
autonomă, pe baza experienţei şi informaţiilor acumulate de către specia umană; (3)
Valoarea sau Resursa = copilul, aptitudinile sale native şi resursele oferite de părinţi; (4)
Sistemul de evaluare = Unilateral, izolat de contextul informaţional asupra căruia
acţionează, impus prin lege şi aplicat de către profesori, potrivit unor criterii SUBIECTIVE,
raportate la propria scară a valorilor, specifică evaluatorului, criterii mai mult ori mai puţin
conforme cu realitatea; (5) Unitatea de măsură = nota, mediile generale pe obiecte şi media
generală anuală; (6) Piaţa de schimb = Instituţiile de învăţământ.
Primul aspect pe care trebuie să îl analizăm şi cât masi corect şi conform cu realitatea,
este posibilitatea de a elimina unitatea de măsură.
Putem renunţa la note? Cum mai putem determina în acest caz măsura în care elevul
În acest context de dezbatere conturat aici, problema care se pune, este cu totul alta
decât eliminarea banilor, care sunt modalitatea de a evalua Valori şi Resurse, în vederea
puneri i acestora în circulaţie. Procesul de evaluare are loc pe baza unor unităţi de măsură şi a
unor principii general acceptate după care se efectuează evaluările.
Pe cale de consecinţă, avem nevoie de bani şi de întreg sistemul financiar.
Denumirea adoptată pentru unitatea de măsură convenţuională, poate fi oricare.
Ceea ce ne interesează este să facem valorile să circule liber, acesta este obiectivul
propus. Miojloacele prin care realizăm circulaţia, pot fi multe şi tocmai aici este locul în care
trebuie să găsim soluţii.
De ce mijloace mai multe?
Suntem circa 6,5 miliarde de oameni. Fiecare este în felul său, unic. Prin urmare,
fiecare are particularităţile sale unice, funcţie de care îşi stabileşte nevoi particulare, Valori
particulare şi Resurse particulare. Dacă ne vom aştepta ca aceste aspecte particulare să
coincidă în masă, cum este cazul acum, rezultatul previzibil este uniformizarea forţată.
Consecinţa imediată este rezistenţa opusă de către entitate — omul în cazul nostru. Conflictul
astfel apărut, trebuie soluţionat.
Modelele rezolvării conflictelor = dezechilibre, sunt cel puţin două şi le cunoaştem
pe ambele: eliminarea şi integrarea.
Societatea umană a evoluat timp de zeci de secole pe calea eliminării, deşi calea
integrării este oferită spre studiu pretutindeni. Nivelul foarte scăzut de cunoaştere a
Universului şi de înţelegere al omenirii însă, a făcut dificilă observarea proceselor de integrare
şi mult mai evidente procesele de eliminare = distrugere.
Odată cu dezvoltarea ştiinţelor, tehnicii şi tehnologiei, am avurt acces la informaţie din
ce în ce mai complexă şi astfel, am descoperit procesul de integrare numit fuziune nucleară.
De aici mai departe, te las să îţi exersezi spiritul de observaţie, imaginaţia,
perspicacitatea.
Concluzia finală, este însă aceea că avem nevoie de tot ceea ce există, de absolut tot
ceea cde există! De fiecare om, de fiecare idee, de fiecare cucerire din orice domeniu, dec i
includem aici şi domeniul financiar.
Toate aceste realizări ale omenirii înseamnă enorm de multe Resurse şi Valori înglobate
de miile de generaţii de oameni, care s-au străduit fiecare după puterea sa să se integreze.
Acolo unde au apărut probleme mai mari ori mai mici, înseramnă că mecanismul
integrării are lipsuri şi lacune, care necesită perfecţionări.
PERFECŢIONARE, DEZVOLTARE! Iată ce avem nevoie să facem.
Acesta este obiectivul pe care ni-l propunem aici, în cadrul Proiectului Ritmuri
Interioare. Să operăm în actualele sisteme de circulaţie a valorilor, deschiderile necesare
pentru ca, prin echilibrare, prin integrare treptată pe calea comunicării şi a schimbului de valori
şi resurse, să eliminăm dezechilibrele, stările conflictuale şi chiar să prevenim apariţia unor noi
stări conflictuale la scară mare. Cu cât scara conflictelor va fi mai mică, cu atât ne vom putea
numi mai mult FIINŢE EVOLUATE.
În acest context, Libera Circulaţie a Valorilor odată pusă în mişcare la nivelul unui
grup relativ restrâns, va scoate în evidenţă ceea ce trebuie perfecţionat, se procedează la
modificarea imperfecţiunilor, apoi sistemul se extinde treptat, în mod natural, potrivit
necesităţilor reale ale fiecăruia dintre participanţi.
În acest circuit al Valorilor însă, banul este doar un element oarecare, care face parte
din sistem. Din acelaşi sistem fac parte multe alte elemente, cum spuneam anterior, între care
Omul, este mai important decât altele, întrucât el este deţinătorul şi gestionarul Valorilor şi
Resurselor, de la naştere până la „moarte”.
Ce se petrece „după moarte” cu Valorile şi Resursele, am discutat mai pe larg în
„Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”.
Ceea ce avem efectiv de schimbat, cred că este mai puţin „locul” banilor, din punct de
vedere strict fizic. Vreau să spun prin asta că, circuitul banilor este suficient de dezvoltat,
instrumentele de lucru suficient de perfecţionate. Avem sistemele monetare care deja
manifestă tendinţa unificării: euro şi dolarul, trebuie privite ca alternative aflate în testare şi
perfecţionare, la scară continentală şi intercontinentală. Fiecare dintre comunităţile care au
adoptat aceste monede, au acumulat o cantitate uriaşă de Valori şi Resurse şi ceea ce este
înţelept să facem, este să analizăm cât mai bine tot ceea ce putem analiza şi să susţinem doar
ceea ce corespunde intereselor noastre.
De altfel, la nivelul subconştientului planetar („Egregoriu”, „Sufletul Planetei”), deja
soluţiile au fost adoptate şi puse în practică. Ceea ce trebuie să facem efectiv, este să aderăm
la, sau să respingem prin ceea ce facem, prin ceea ce gândim, prin ceea ce vorbim, micile
schimbări care ni se propun. E mult de discutat aici, dar în esenţă, dacă spre exemplu ne
convine un anumit produs, îl susţinem cumpărându-l şi îl sancţionăm, refuzând să îl
cumpărăm. La fel cu serviciile şi orice altceva. Este exact ceea ce facem sistematic, zilnic, ceas
de ceas, secundă cu secundă. Diferenţa constă în faptul că, acum putem să o facem în mod
conştient şi chiar mai mult, putem să comunicăm, să ne sfătuim şi să ne alegem conştient
produsele, serviciile, prietenii, pasiunile, munca, etc. Practic, Spaţiul Vital, îl putem reconstrui
pas cu pas, cât de repede vrem, în funcţie de ceea ce avem şi în funcţie de ce anume vrem să
fim şi să devenim. Orice element din mulţimea resurselor şi valorilor pe care îl includem în
Spaţiul nostru Vital, primeşte practic un vot „pentru” iar orice element exclus din Spaţiul Vital,
va ajunge în procesul reciclării, în mod natural. Puteţi găsi exemple cu milioanele în istoria
ultimelor decenii ale omenirii şi în orice perioadă de istorie le-am căuta. Dau un singur
exemplu, medicamentul numit „streptomicină”, care şi-a avut perioada sa de glorie, când era
chiar o modă să te tratezi cu penicilină, indiferent ce aveai. Au apărut însă complicaţiile, s-a
dovedit că a fost un simplu balon de săpun, o soluţie de criză, cu efecte extrem de limitate şi a
fost abandonat. Freonii (cloro-fluoruri de carbon) din industria agregatelor frigorifice, ar fi un
alt exemplu.
Diferenţa dintre selecţia inerţială, făcută la nivelul subconştientului colectiv şi selecţia
conştientă, făcută prin manifestarea conştienţă a alegerilor fiecăruia dintre noi, constă în
viteza şi calitatea evoluţiei întregii societăţi. Amintesc iar faptul că „tăria lanţului este dată de
veriga cea mai slabă”. Drept consecinţă a acestei legi, tăria unei societăţi, este dată de
segmentul cel mai puţin dezvoltat al întregii civilizaţii umane.
Revenind strict la conceptul „bani”, ceea ce este important să facem este mai puţin să
„revoluţionăm” acest instrument de evaluare şi tot ceea ce ţine de bani în sine, cât
mecanismul evaluării în unităţi valorice, al timpului propriu.
Atunci vom şti să alegem o ofertă de schimb de resurse şi valori corectă şi avantajoasă
reciproc, când vom fi capabili să ne stabilim o valoare bine exprimată în bani pentru ora
noastră de existenţă. DA! Pentru ora de existenţă trebuie calculată valoarea timpului!
Atunci când calculăm valoarea fiecărei ore din cele 24, zi de zi, lună de lună, an de an, abia
atunci putem spune că preţuim timpul cu adevărat; şi doar atunci, schimbul de valori va fi cu
totul altul decât acum. Asta deosebeşte oamenii de succes şi oamenii realizaţi de restul lumii:
faptul că ei preţuiesc CLIPA. Fiecare clipă pentru ei este valoroasă.
Mecanismul actual, dincolo de anumite inconveniente inerente oricărui sistem în
dezvoltare, este un bun câştigat. Fie vorba între noi, e mai uşor să reamenajezi o casă apelând
la serviciile unui arhitect specializat în design interior, decât să te apuci să o dărâmi şi să începi
construcţia de la fundaţie, ori chiar şi de la elevaţie. Perfecţionarea este mult mai avantajoasă
decât desfiinţarea, demolarea, negarea a ceea ce ai şi inventarea a ceva nou.
În cazul particular al banilor, ar însemna să reluăm toate greşelile începutului, din
vremea pietrelor din silex, a scoicilor şi a pielilor de animale şi să renunţăm la o experienţă de
secole. Cui foloseşte oare asta? Am făcut asta în viaţa mea, arzând peste 1600 pagini
manuscrise. Ştiu cât mă costă şi acum, ce să mai vorbesc de cât m-a costat deja. Şi aici e
vorba doar de un singur om! Dar a ignora experienţa a mii şi mii de generaţii? Refuz să accept
şi ideea de a mă gândi la aşa ceva. Vreţi un exemplu mai grăitor? Cele două războaie
mondiale!
Prin urmare, ceea ce trebuie făcut, este să imaginăm soluţii îmbunătăţite în acest
mecanism al Circulaţiei Valorilor şi Resurselor, plecând de la experienţa banilor.
În această ordine de idei şi în acest context de dezbatere, fiecare om poate oferi în mod
natural, fără a pierde, prin schimbul natural de energie manifestată sub diferite forme,
anumite forme de energie, cum ar fi spre exemplu aptitudinile native.
Prin identificarea şi dezvoltarea continuă a acestor aptitudini, orice om poate ajunge
într-un interval de cel mult câţiva ani, la nivel de performanţă ridicată. Potrivit cercetărilor şi
experienţelor mele, acest interval de timp este sub cinci ani, iar în cazul unei educaţii foarte
personalizate, acest timp poate fi redus considerabil. Cât anume, este o chestiune de
interacţiune directă între instructor şi instruit. E vorba în primul rând de un proces de
armonizare energetică, apoi de elaborarea de metode particulare, care să integreze cât mai
bine metodologia de studiu şi practică la nivelul fiecărei persoane instruite, care, aşa cum am
precizat, este unică, în felul ei.
Din acest motiv, comunicarea este esenţială. Abia după ce prin comunicare s-au
identificat particularităţile care constituie Valorile şi Resursele fiecăruia, se poate elabora o
metodă eficientă de abordare a dezvoltării, indiferent de direcţia preferată.
Primele etape ale comunicării, pot fi desfăşurate pe internet, prin intermediul
instrumentelor pe care le-am creat exact în acest scop, în cadrul Proiectului Ritmuri
Interioare: Cărţile scrise şi publicate sau aflate în curs de publicare, blogurile şi grupurile de
lucru.
Celelalte etape însă, necesită o grijă mai mare, asumarea unor răspunderi mai mari de
ambele părţi, un contact aproape continuu, o comunicare aproape continuă şi de aceea
legătura directă, personală cu noi, este cea mai recomandată. Modul în care vom realiza
această legătură directă, este „workshopul”, adică „atelierul” sau „cursul practic” şi va fi
discutat individual, cu fiecare dintre cei interesaţi. În cartea Monicăi, „Elev la Şcoala
Succesului” (încă este în lucru), veţi găsi nişte opinii care m-au surprins şi pe mine, dar care
mi-au dat multe motive de adâncă reflecţie.
La finele cărţii, am ataşat o listă a acestor resurse şi o scurtă descriere a acestora, care,
sperăm noi, va fi de folos celor interesaţi se se integreze în Proiectul Ritmuri Interioare.
Aşa cum din punct de vedere psihologic se întocmesc pe baza unor teste şi a unui
sistem de cerinţe rezultat din practică, fişe (profile) care evidenţiază trăsături şi calităţi
specifice necesare sau recomandate pentru ca un om să poată desfăşura o anumită activitate,
tot aşa se pune problema înzestrării unei Fiinţe omeneşti, dar la o altă scară şi anume, din
punct de vedere informaţional-energetic.
Din perspectivă informaţional-energetică, evaluarea psihologică abordează doar o
foarte mică parte a Fiinţei şi anume primele 3 nivele energetice în măsură mai mare şi doar
colateral, tangenţial, celelalte 4 nivele energetice ale Fiinţei. Pentru cei interesaţi de detalii, am
discutat în volumul „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasernzorial”. De asemeni recomand celor
mai avansaţi în domeniu, lucrarea premiată de Academia Română, „Teoria biostructurată a
Universului” a acad. Eugen Macovski. Voi reda doar principalele nivele de organizare ale
Universului, potrivit lucrării amintite: Fizic, Biosic, Noesic, Enisic, Supra-Enisic. Din păcate,
lucrarea în sine îmi este necunoscută, informaţiile pe care le am provin din desele referinţe ale
altor autori, la lucrarea în cauză. Este foarte posibil deci ca noţiunile introduse în lucrare să fie
mult mai nuanţate şi în mod cert, foarte bine argumentate. În ce mă priveşte, lucrarea se află
de foarte mulţi ani pe lista mea de priorităţi şi când voi fi în măsură să o obţin, voi putea să fac
conexiunile necesare, cu atât mai mult cu cât, Inforenergetica, ştiinţa fondată de profesorul
Claudian Dumitriu, utilizează o parte considerabilă a acestui instrument ştiinţific, Teoria
Biostructurată.
Dacă ai găsit în tine curajul de a privi cu atenţie în jurul tău, dacă ai cântărit cu curaj şi
răbdare tot ceea ce ai văzut şi ai simţit, tot ceea ce te înconjoară, indiferent cum s-ar numi,
atunci vei găsi în tine puterea să admiţi că:
INTERNET.
Argumente?
Oricât de puţin ţi-ar veni să crezi, şi TU pierzi dacă te îndoieşti, internetul este cea mai
vastă colecţie de Valori şi Resurse pe care o putea imagina omenirea.
O colecţie de Valori şi Resurse care circulă liber.
Iată mai jos, o listă mică de argumente, care demonstrează aceste afirmaţii, pe care
chiar suntem curioşi şi Monica şi eu, cum poţi să o combaţi:
1. Pe internet am publicat pentru prima oară un articol, în regim FREE, pe portalul
www.agonia.net;
2. Pe internet am publicat primele două ediţii ale primului volum al seriei Ritmuri
Interioare;
3. Pe internet am reuşit să îmi fac prieteni şi să fiu cunoscut, ca urmare a publicării
primului volum;
4. Pe internet am reuşit să fac primii paşi în programare, folosind un compilator şi un
limbaj de programare care circulă FREE=LIBER, RapidQ, şi care este creaţia
programatorului William Yu;
5. Pe internet am reuşit să fiu listat (fără ştirea mea) pe un sit francez de programare,
cu două contribuţii ale mele la Libera Circulaţie a Valorilor, un IDE (Integrated
Development Environnement) pentru RapidQ şi cu proiectul „RQDP” - Rapid Q
Documentation Project. Poate fi găsit căutându-l cu Google;
6. Pe internet am reuşit să învăţ cum se face administrarea unui spaţiu de găzduire, şi
tot aici mi-am însuşit primele noţiuni de programare web, în CSS (Cascading Style
Sheet) şi PHP (PHP Hypertext Preprocessor);
7. Pe internet am reuşit să realizez primele situri web găzduire pe spaţiul meu de
găzduire şi să învăţ cum trebuie administrat un domeniu, cum se optimizează pentru
motoarele de căutare o pagină web;
8. Pe internet am reuşit să învăţ atât noţiunile de bază de marketing, cât şi tehnici
speciale, online marketing şi în fine, Home Business;
9. Pe internet am reuşit să descopăr cum îmi pot valorifica aptitudinile, atât cele native
cât şi cele dobândite şi mai ales, cum pot face o sinteză a acestor aptitudini, care să îmi
ofere mult mai multe opţiuni de a face ceva folositor pentru mine şi pentru alţii;
10. Pe internet am reuşit să particip la cursuri de tot felul în regim F, să obţin manuale,
literatură de specialitate, fotografii, filme artistice şi documentare, filme de instruire
(lecţii video), muzică, programe de calculator, TOATE, dar ABSOLUT TOATE, având
Pot să lungesc încă foarte mult lista. Ceea ce am vrut însă să spun, am spus deja. Cine
poate pricepe, va pricepe. Altfel, va considera lista excesiv de lungă şi foarte posibil, fără
înţeles.
Oriunde veţi întâlni bannerul de mai jos, trebuie să înţelegeţi că aţi întâlnit o
Resursă sau o Valoare care este parte componentă a Proiectului Ritmuri Interioare.
Poţi oricând să devii o parte componentă a acestui proiect, care începe dinăuntrul tău şi
se răsfrânge în afara ta, prin ceea ce oferi tu, ca contribuţie a ta, la Libera Circulaţie a
Valorilor.
Dezvoltarea LCV
Ca orice Entitate, Libera Circulaţie a Valorilor, este şi ea supusă rigorilor Legii
Dezvoltării. Acum mai mult ca oricând, minţile iscoditoare ale omenirii au intuit potenţialul
colosal pe care îl poate oferi pentru dezvoltare internetul şi l-au folosit în cele mai felurite
moduri, au inventat şi au inovat din ce în ce mai multe instrumente şi mijloace de comunicare,
din ce în ce mai complexe şi mai performante. Cum spuneam cândva, în una din cărţi şi în
seria de articole „Dincolo de ecran”, internetul este şi el un instrument care vine să completeze
în mod extraordinar evantaiul de instrumente pe care omenirea le care la dispoziţie pentru a se
dezvolta, începând de la fiecare, înspre toţi ceilalţi.
Comunicarea cât mai liberă, s-a dovedit a fi cea mai eficientă şi mai productivă cale. În
ce fel comunicăm, la ce nivel, cu ce ţinută, depinde de noi. NOI suntem în spateled tuturor
instrumentelor, oricât de sofisticate şi oricât de complexe ar fi acestea. Fiinţele care suntem,
dincolo de ţărâna trupurilor noastre, este cea care face din plumb aur, din apă vin şi din
animal, OM.
Am scris aceste cărţi pentru a vă spune că asta se poate şi că vârsta la care ne-am
hotărât să o facem, este destul de departe de anii adolescenţei, când ai o viaţă înainte şi îţi
poţi permite să faci greşeli. Aceasta e dovada faptului că vârsta cronologică, este lipsită de
semnificaţie.
Am scris aceste cărţi pentru a vă spune că suntem nişte oameni obişnuiţi, care s-au
decis să se pună în situaţii neobişnuite, pentru a se convinge care anume parte din ei, Fiinţa
ori animalul, conduce spre reuşită şi pe unul şi pe celălalt. Dacă am fi avut un miminum de
condiţii asigurate la venirea noastră în Grecia şi am fi supravieţuit ca urmare a acelor condiţii,
am fi ştiut poate, deşi este puţin probabil, că a fost animalul din noi cel care ne-a condus către
reuşită.
Am avut însă de înfruntat dificultăţi prea multe şi prea mari, între care foamea a fost
doar una dintre ele. Aşa am aflat că deşi suntem împreună de abia un an, ceea ce contează
înainte de orice, suntem noi, este relaţia dintre noi şi puterea de a visa şi a crede în visele şi în
planurile noastre.
Aşa s-au născut, rând pe rând, cele cinci cărţi şi încă o serie de elemente ale Proiectului
Ritmuri Interioare, într-un timp record: şapte luni.
Am supravieţuit şi ca Fiinţe şi ca animale, aşa încât, putem spera să devenim oameni.
Avem destule fapte adunate care ne dau puterea să credem şi să mergem mai departe,
chiar dacă vor mai fi greutăţi.
Drumul este deschis!
Dacă îţi închipui cumva că trebuie să fii o vedetă ca să intri în acest circuit al Valorilor şi
Resurselor, te înşeli foarte tare. Monica de pildă, este o femeie ca oricare alta. Eu, la fel.
Am descoperit însă forţa colosală care este talentul, forţă care te poate propulsa mult
mai departe decât orice altă resursă şi într-un timp mult mai scurt.
Multă vreme am crezut în ceea ce am auzit de la alţii şi anume, că ai şanse în viaţă să
faci ceva cu talentul, doar dacă începi la primii ani în viaţă. Asta este cea mai mare minciună,
cea mai puternică otravă pentru orice om. Cu această idee, au fost distruse de-a lungul
secolelor, milioane sau poate chiar miliarde de talente şi destine.
Adevărul este cu totul altul şi este următorul:
Este foarte bine dacă ai condiţii să îţi dezvolţi talentul, încă din prima zi de naştere.
Astfel, vei ajunge foarte sus, foarte devreme şi vei putea să beneficiezi de toate avantajele de
care beneficiază orice om deplin realizat profesional, încă de la anii tinereţii.
Această cale a dezvoltării profesionale, de multe ori conduce la rămânerea în urmă a
Fiinţei, ca urmare a lipsei de experienţă în viaţă. Talentul te acaparează de multe ori şi dacă
din micul Univers care este în jurul tău lipseşte Călăuza care să îţi arate drumul drept când te
abaţi prea tare, ajungi sclavul zgomotului şi prafului sclipitor pe care le stârneşte gloria
timpurie, în goana ei furtunoasă. Şi Fiinţa începe să moară încet, insesizabil, sufocată de larmă
şi praf. Atunci când gloria se ofileşte, ca orice alt bun trecător, Fiinţa care ar trebui să te
călăuzească este prea firavă şi se prăbuşeşte sub greutatea ta. Mai exact şi mai corect, sub
greutatea a ceea ce a mai rămas din ceea ce a fost...
Aşa s-a petrecut cu Mama mea, care s-a prăbuşit sub greutatea frumuseţii fizice, a
inteligenţei şi a educaţiei.
Experienţa noastră, demonstrează că indiferent de vârstă, talentul pus în mişcare îţi
permite să recuperezi rămâneri în urmă uriaşe, chiar de decenii, cum este cazul nostru.
Cazurile de oameni talentaţi care şi-au ratat cariera şi viaţa, ne-au învăţat că este
necesară o altă soluţie, un alt mod de a ne educa, în care să fie înglobate şi cultivarea
talentelor şi a aptitudinii de a înfrunta dificultăţi uneori extreme, pentru ca astfel, să putem
evolua şi să ne dezvoltăm ECHILIBRAT.
Cultivarea talentului nativ chiar şi mai târziu, este o soluţie aplicabilă, dar cere eforturi
imense. Totuşi, chiar dacă vei reuşi la o vârstă înaintată, cei câţiva ani de fericire, vor însemna
atât de mult, încât tot ce îţi vei mai aminti, vor fi clipele de fericire.
Există multe, foarte multe posibilităţi. Primul pas, este înscrierea în grupul nostru de
lucru. Venind alături de noi în grup, ai asigurată comunicarea cu alţi oameni care
împărtăşesc cu noi Resurse şi Valori. Asta înseamnă cunoştinţe, experienţă de viaţă,
experienţă profesională, informaţii şi multe alte Resurse. Lista lor este practic infinită, aşa cum
am mai spus.
Fă aşadar pasul cel mai important: Vino în grup, arată-ne ce îţi trebuie, că ai ceva de
oferit în schimb, că te interesează propria ta dezvoltare, măcar cât ne interesează pe noi.
Printr-un schimb de Valori şi Resurse, de la tine către noi şi de la noi către tine, vei dispune de
mult mai multe posibilităţi de a îţi valorifica potenţialul.
Pentru că în fapt, asta contează: Să fii cunoscut, re-cunoscut, apreciat pentru ceea ce
eşti, să oferi ceea ce ai şi să primeşti ceea ce se oferă, ÎN MOD LIBER, potrivit opţiunilor tale.
În capitolul următor, am prezentat o primă variantă a modului în care înţelegem să
aplicăm în mod practic, concret, conceptul Liberei Circulaţii a Valorilor.
Sugestii, propuneri de îmbunătăţiri, sunt bine venite. Orice organism se dezvoltă, aşa
cum am mai spus, prin schimburi continui de energie, sub diferite forme, cu mediul în care se
află.
Consumul şi Producţia
Deşi pentru majoritatea dintre noi noţiunile „consum” şi „producţie” sunt în aparenţă
foarte clare, în viaţa de zi cu zi, constatăm că aceste noţiuni sunt foarte prost înţelese.
Iată de ce avem în primul rând nevoie de foarte multă comunicare între noi. Pentru
a ne clarifica multe dintre conceptele pe care le folosim, dar prin care fiecare dintre noi,
înţelege altceva. Cât de mare este diferenţa dintre ce înţelegi tu şi ce înţeleg eu prin „Valoare”
şi prin „Resurse”?
Putem afla doar comunicând sistematic.
Dovada acestui Adevăr al greşitei înţelegerei a noţiunilor „consum” şi „producţie” ,
constă în modul în care circulă între noi Valorile şi Resursele.
Ţie spre exemplu, ţi se pare corect şi foarte echitabil felul în care circulă Valorile şi
Resursele? Ţi se pare corect şi echitabil ca pentru 120 sau 150 euro lunar să ţi se ceară să
munceşti 14 – 18 ore de luni până luni, cu mici excepţii?
Hai să iau un exemplu mult mai clar şi uşor de înţeles.
Ai un teren într-un oraş şi pe el, ai construit o casă. Să spunem că Resursele şi Valorile
de care ai dispus la început, erau limitate la tine ca Entitate şi la experienţa ta de viaţă. Restul,
a însemnat o perioadă foarte grea de ani de muncă şi renunţări, de învăţătură, pentru a putea
să îţi creşti competenţa şi în acest fel, rezultatele muncii tale să fie mai căutate pe piaţa
Valorilor şi Resurselor, astfel încât, să poţi obţine mai mulţi bani pe ceea ce oferi.
Să presupunem că efortul tău a necesitat douăzeci de ani de muncă, învăţătură şi
privaţiuni.
Acesta este momentul în care ne aflăm acum. În fine, ţi-ai văzut visul cu ochii, ai
terenul, ai casa, ai reuşit inclusiv să o aranjezi cum ai găsit de cuviinţă mai bine. Te simţi
excelent în ea. Ai tot ce îţi trebuie la îndemână şi asta te face să consideri că toţi cei douăzeci
de ani de eforturi concentrate au meritat, datorită rezultatului pe care l-ai obţinut. Mai mult,
acum te simţi în stare să reiei munca, pentru încă douăzeci de ani, DAR! Atenţie, dar la alt
nivel.
Acum dacă cineva vine şi îţi cere să îi dai pur şi simplu casa şi terenul, pentru că are
nevoie de ele, ce faci? I le dai, pur şi simplu? Doar pentru că are nevoie de ele? Sau îi impui
nişte condiţii clare pentru a face un schimb de valori?
Despre aceste aspecte trebuie să discutăm şi vom discuta în cadrul acestui capitol şi al
următorului.
Avem mult prea multe exemple de lipsă a corectitudinii şi a echitabilităţii, pe întreaga
Planetă pentru a mai pune în discuţie necesitatea clarificării conceptelor producţie şi
consum.
Voi completa exemplul cu casa cu o concluzie imediată:
Consideri că acea persoană care vine şi îţi cere să îi cedezi casa şi terenul pe care le-ai
realizat cu consumul amintit în exemplu, în condiţii de gratuitate, adică de pomană, adică
fără vreo compensaţie oarecare — bani, alte valori pe care tu eşti în măsură să le accepţi ca
fiind corecte din perspectiva nevoilor tale — are o reprezentare clară şi corectă a ceea ce
înseamnă producţie şi consum?
Merg mai departe şi te întreb:
Luând în considerare Legea Universală a Conservării Energiei, care ne spune că în
întregul Univers TOTUL SE TRANSFORMĂ, are cineva dreptul să îţi ceară să cedezi
necondiţionat rersursele de care dispui la un moment dat? Indiferent cine ar fi acest
cineva. Părinţi, copii, rude, statul, oraşul în care locuieşti, etc.
Pe cale de consecinţă, TU ai dreptul să pretinzi să ţi se cedeze rezultatele muncii cuiva,
fără ca TU să dai ceva în schimb?
E posibil ca ţie să ţi se pară corect, dar pentru noi, cei care am muncit şi muncim din
greu şi renunţăm la multe, spre exemplu pentru a scrie cărţile care fac parte din Proiectul
Ritmuri Interioare, un astfel de transfer de Resurse şi Valori, este pur şi simplu inacceptabil.
Ca şi tine, suntem condiţionaţi în multe moduri, de lumea în care trăim.
În primul rând de nevoile noastre biologice, care sunt comune oricărui om, dar şi de
multe alte nevoi. Pentru a ne putea satisface aceste nevoi, trebuie să oferim ceva în
schimb. De cele mai multe ori, trebuie să plătim cu bani, iar pentru a obţine banii aceştia,
trebuie fie să ne vindem timpul propriu, fie să îl folosim pentru a produce produse şi/sau
servicii, a căror vânzare sau schimbare cu alte produse şi/sau servicii să fie mai avantajoasă
decât vânzarea directă a Timpului propriu.
Noi suntem însă convinşi că ţi se pare corectă calea schimbului liber de valori, aşa cum
şi nouă ni se pare corectă această cale.
Dacă ţi se pare corectă această cale, ceea ce ne rămâne de făcut — şi asta este dincolo
de orice îndoială — este să comunicăm pentru a stabili cât mai clar ce anume ai nevoie,
ce ne putem putem oferi unii altora şi în continuare, cum anume putem face aceasta.
Hai acum să facem legătura între subiectul capitolului şi fraza anterioară şi totodată
cum intervin aptitudinile native sau „talentele” în schimbul de valori.
Am afirmat mai sus că, pentru a putea trăi, trebuie să acoperim anumite nevoi
biologice, dar şi alte nevoi, care diferă de la om la om. În cartea „Schimbul de Valori”, am
precizat că tocmai aceste diferenţe dintre noi, sunt cheia succesului schimbului de valori.
Ceea ce este important PENTRU TINE, ceea ce te interesează pe tine în primul
rând, este cheia succesului tău personal, al meu, al Monicăi şi al oricui de pe această
planetă.
Iar succesul tău şi al oricui, depinde de complexitatea comunicării şi de viteza cu care
se realizează comunicarea. Cu cât comunicarea este mai bună, mai completă, cu atât mai
repede putem face Schimbul de Valori şi de Resurse!
Acest schimb de Valori TREBUIE să fie liber, deoarece fiecare trebuie să fie liber sa îşi
ofere serviciile şi produsele şi să aleagă cea mai bună ofertă de schimb posibilă! Singurii care
pot aprecia corect importanţa Valorii şi a Resurselor, sunt cei care participă direct, efectiv la
acest schimb, pe piaţa de schimb.
Până la stabilirea schimbului însă, e nevoie de cunoaşterea posibilităţilor şi a
necesităţilor.
Fiecare dintre noi are talente diferite şi nevoi diferite. Pe ansamblu, Resursele şi Valorile
de care dispune fiecare la naştere şi mai departe în viaţă, sunt insuficiente unei dezvoltări cât
mai cuprinzătoare, potrivit aspiraţiilor personale ale fiecăruia dintre noi.
Din aceste motive, suntem nevoiţi să obţinem resurse noi, pentru a putea în ultimă
înstanţă să devenim ceea ce simţim că ne face să fim fericiţi şi împliniţi.
Pe unii, îi face fericiţi să picteze, pe alţii să construiască maşini, pe alţii clădiri, pe alţii
să proiecteze, pe alţii să cumpere şi să vândă diferitele produse şi servicii care există pe piaţa
valorilor.
PE TINE, CE TE FACE SĂ ATINGI STAREA ACEASTA NUMITĂ FERICIRE?
E clar acum că dacă vrei să aflu şi eu şi Monica, trebuie să iei legătura cu mine, cu noi?
Că avem nevoie să comunicăm cât mai mult, înainte de orice? Să ne spui cât mai multe despre
tine, despre visele tale, despre cum crezi că le poţi împlini?
În cărţile pe care le-am scris, am căutat să ne prezentăm cât mai bine, cât mai sincer,
astfel încât cei care ajung să le citească, să poată afla în ce măsură şi cum anume ne putem
ajuta reciproc.
Pe lângă această activitate de prezentare, am arătat în cărţi şi modul în care vedem noi
viaţa, ceea ce am făcut, ce rezultate am obţinut.
Cu alte cuvinte, am făcut un efort de comunicare, transmiţându-ne experienţa de viaţă,
astfel încât ea să fie disponibilă tuturor celor care au nevoie să comunice, în primul rând
pentru a scuti foarte mult timp şi resurse consumate, trecând prin experienţele de viaţă
prin care am trecut noi. Este la fel de posibil însă, ca unele dintre experienţele noastre de viaţă
descrise în cărţi, să fie soluţii pentru tine, ori pentru altcineva. Dacă vom comunica foarte bine,
asta înseamnă că vom avea mai multe experienţe de viaţă din care să putem alege. Fiecare
astfel de experienţă, ne oferă cel puţin o soluţie şi în mod sigur, multe idei privind cum putem
rezolva o problemă sau alta.
Singura modalitate de a rezolva problema sau problemele aflate pe lista ta de priorităţi,
este aceea de a te face cunoscut, adică, a face cunoscute aceste nevoi, apoi ceea ce poţi oferi
în schimb, celor care pot să îţi ofere ceea ce ai nevoie.
Exact asta facem la început, în grupul de lucru, „Cum să faci bani” COMUNICĂM:
http://finance.groups.yahoo.com/group/sa_facem_bani/
Înscriindu-te în acest grup de lucru, îţi rezolvi cel puţin câteva nevoi urgente:
Pe internet, deşi este la fel de plin de reclame ca orice alt element al mass-media, ai
libertatea să faci clic pe ce banner vrei, sau pe ce text-ad vrei; ai libertatea să te duci pe orice
sit web ai chef, când ai chef. Mai mult, foarte multe situri web, te roagă să laşi o opinie, dacă
tot ai ajuns acolo. Orice webmaster ştie că soarta sa ca profesionist, depinde de părerea
vizitatorilor de pe situl făcut de el. Iar banii încasaţi pentru situl respectiv, vor fi în funcţie de
fizitatorii de pe el. Pe internet, toţi avem un cuvânt greu de spus! Dacă tu faci reclamă printre
10 prieteni ai tăi la un aspirator să zicem, compania respectivă (să zicem Philips), va vinde
sigur măcar unul. Dar dacă tu scrii un blog, în care spui oamenilor cam aşa:
„Compania Electrocasnice S.A., mi-a vândut o maşină de spălat care a funcţionat 5 ore
şi s-a defectat. M-am dus la magazin şi mi s-a spus să vin cu maşina, că service-ul îl asigură
producătorul. M-a costat taxiul 25 lei, deşi e în garanţie. După o săptămână, am dat telefon tot
eu la magazin şi s-au scuzat că încă mai durează. Am întrebat cât şi mi s-a dat un telefon de la
producător. Am sunat la producător şi mi-a răspuns „o voce blondă” de pe banda unui robot
telefonic. După vreo 9 minute de „muzică şi poezie” pe banii mei, în sfârşit, o voce umană...
Spun despre ce este vorba. Mi se spune să revin cu numărul comenzii de service. De unde să îl
iau? Evident, pricep că magazinul trebuie să mi-l dea. Sun la magazin, tot pe banii mei şi aflu
numărul comenzii interne de service în garanţie. Sun iar la producător, alte 10 minute pe
banii şi pe nervii mei şi îmi spune aceeaşi voce cu care vorbisem, că îşi cere scuze, dar piesa
defectă lipseşte din stoc, e de import şi comanda e în vamă, aşteaptă să fie ridicată. Cer să mi
se spună o dată limită la care pot să ajung în posesia bunului meu. Mi se spune că cel mult trei
săptămâni, depinde de vamă. Până atunci, muncesc precum bunica, cu copaia şi săpunul de
casă... Bună treabă! Vă urez tuturor succes în cumpărarea celor mai ieftine produse de pe
piaţă, electrocasnicele de la Electrocasnice S.A.”
Crezi că ai nevoie să îţi faci reclamă la acest blog? Te înşeli! Iată şi de ce.
Eu vreau un frigider, dar sunt student şi... „the cheaper, the better”. Vreau ceva foarte
ieftin, că atât e bugetul meu. Intru pe net, bat în Google „cele mai ieftine frigidere” şi văd pe
locul I, „Electrocasnice S.A.”. OK. Clic pe link, ajung pe sit, văd „unealta minune”, după care,
fiind eu mai cu experienţă, îmi vine o idee: Ia să vedem, ce hram poartă firma asta? Din nou
search pe Google, cu „despre produsele Electrocasnice S.A.” Google mă trimite pe Softpedia.
Acolo, ce găsesc?
Iată: „Fraţilor, ştie cineva ceva despre chestia asta, „Electrocasnice S.A.”? Zice lumea
că au preţurile cele mai tari de pe piaţă. Avem nevoie şi noi de o combnă frigorifică, suntem
mulţi în casă şi un singur salariu. Mă poate ajuta cineva?”
Răspuns 1: „Am luat o cafetieră de la ei. Vreo şase luni şi jumate, a mers foarte bine.
După, s-a stricat ceva. M-am dus la magazin. Acolo, mi-au zis că să mă uit mai bine pe factură
şi certificatul de garanţie. Că scrie clar acolo că e 6 luni garanţia. Acuma, tu crezi ce vrei. Până
la urmă, un fierbător de cafea, e un fierbător, dă-l încolo, dar mă gândeam şi eu, dacă se
strica după 5 luni, ce îmi făcea magazinul?”
Răspuns 2: „Am luat un aspirator de la ei. Îţi trimit aici povestea, că e la fel cu a mea.”
După acest răspuns, urmează link la blogul tău.
Acuma, ce crezi tu că o să fac eu? O să dau fuga la ei să îmi iau frigider? Sau altceva?
Şi încă ceva: Pe mine, dacă mă întreabă cineva de ei, ce crezi tu că o să spun?
Cam asta e filosofia pe internet. Scurt şi la obiect. Faci ce vrei, scrii ce vrei, accepţi ce
vrei, refuzi şi mai şi spui şi la alţii. LIBER.
Am 9 (NOUĂ!) ani pe internet. Am învăţat enorm de multe de pe internet. Am
adunat şi foarte multe cărţi în regim de liberă circulaţie (FREE). Unele, am dreptul să le
transmit. Altele, sunt doar pentru uz personal. Ideea de bază însă, este că am găsit şi manuale
şi idei şi sugestii şi o mulţimne de alte produse şi servicii folositoare. Ceea ce mi s-a cerut în
schimb, a fost fie să urmez un curs online, fie să mă înscriu la o revistă online, fie să scriu o
părere pe un blog despre un produs oarecare, sau despre un articol, sau să fac publicitate la
un sit. Da, fără bani. Este adevărat! Multe pot fi făcute fără bani!
Am făcut un calcul aritmetic foarte simplu. Am acasă, în România, peste 2000 de cărţi şi
softuri foarte utile, mai ales în învăţarea afacerilor online, dar şi de autodezvoltare,
autocontrol, literatură motivaţională şi multe altele. Toate adunate, sunt o avere.
Cât m-a costat? Cam 12.000 de ore de muncă. Timp în care am învăţat şi am pus în
practică o mulţime din învăţăturile din acele cărţi.
Acum, hai să spunem că toate cărţile au acelaşi preţ, 19 USD ($), deşi multe dintre ele
au valoare de 29, 47 şi chiar 97$. Am însă şi cărţi care au un preţ de 7$ şi unele sunt chiar
FREE, ceea ce înseamnă că am libertatea de a le transmite mai departe. Am considerat
din acest motiv preţul mediu al unei cărţi electronice, ca fiind 19 USD ($), adică 13,50 euro,
bazându-mă şi pe experienţa celor 9 ani de internet dar şi pe Valoarea dată de calitatea
informaţiei din cărţile gratuite.
Privitor la calitatea informaţiei, trebuie să recunosc, este necesar cel puţin un an de
studiu în regimul amintit (cam 12 ore zilnic) pentru a îţi dezvolta singur, doar cu ajutorul
cărţilor, aptitudinea sau abilitatea de a distinge informaţia valoroasă de cea slabă calitativ.
Acum, după acest efort depus în învăţarea şi teoretică şi practică, îmi dau seama că am
pierdut mai mult de un an, aproape doi ani efectiv mi-au fost necesari să capăt experienţa
necesară, aplicând ceea ce am citit şi ideile proprii.
Iată acum calculul:
Valoare bibliotecă electronică (Să zicem că am doar 1500 cărţi) = 1500 x 19 = 28.500
$ = 20.250 euro.
Acum, să vedem dacă am pierdut sau am câştigat:
Rezultat investiţie = 28.500 $ / 12.000 ore = 2,375 $ / oră = 1,688 euro/oră;
Aşadar, am PROFIT = 2,375 $ / oră sau 1,688 euro/oră;
Asta, înseamnă la un program normal de muncă, de 168 ore lunar:
Salariu lunar = 2,375 x 168 = 399 $ / lună sau 283 euro;
Ca să fac ce? Să învăţ, să citesc, să văd situri web, să scriu recenzii. Interesant?
E adevărat, aici în Grecia, ăsta e un salariu de mizerie. Abia îţi poţi duce zilele din el.
Totuşi, eu te las să tragi concluziile.
Bani începi să faci, abia din clipa în care înveţi să preţuieşti TIMPUL ŞI MUNCA.
Îţi voi prezenta acum o perspectivă foarte diferită asupra aceleiaşi situaţii, care
înseamnă a învăţa.
Pe la finele lui 2007, terminasem cursul postuniversitar de informatică şi mă interesa
fericit, 30% pe an. Deci, vom împrumuta 1355 + 30% anual = 1355 + 407 = 1762 euro,
pentru rambursare într-un an...
E posibilă rambursarea într-un an?
Venit anual = 117,5 x 12 = 1410 euro / an. Deficit = 1762 – 1410 = 352 euro.
Deci, exclus!
Stabilim creditul pentru 2 ani, deci se adaugă încă 407 euro dobânzi, deci totalul
creditului, se ridică la 2169 euro.
Venit total pe doi ani = 2820 euro, din care rămân pentru supravieţuire 651 euro.
Se poate trăi din 27,125 euro lunar? Adică, din 27,125 x 4,5 = 122 lei?
Aşa că, facem creditul pe 3 (trei) ani! Adică, mai plătim băncii încă 407 euro
dobânzi.
Total credit = 2169+407= 2576 euro;
Total venit = 117,5 x 36 luni = 4230 euro; Rest pentru supravieţuire = 1654 euro;
Bugetul lunar = 1654/36 = 45,94 euro! (206 lei lunar...)
Acum avem ceva mai mulţi bani, dar şi trei ani de plătit rate la bancă! Întrebarea „Se
poate trăi din aceşti bani?” rămâne valabilă.
Ce se petrece dacă facem creditul pe 4 ani?
Total credit = 2576+407 = 2.983 euro;
Total venit = 117,5 x 48 luni = 5.640 euro
Supravieţuire = 5.640-2.983 = 2657
Venit lunar real = 2.657/48 = 55,35 euro = 249 lei.
Cu alte cuvinte, pentru un plus lunar de 46 lei, ne-am îndatorat încă un an la bancă!
Credit pe 5 (cinci!) ani:
Total credit = 2.983+407 = 3.390 euro;
Total venit = 117,5 x 60 luni = 7.050 euro
Supravieţuire = 7.050-3.390 = 3660 euro
Venit lunar real = 3660/60 = 61 euro = 274,5 lei.
De această dată, pentru încă un an, am mai adăugat doar 25,5 lei la salariu.
Câţi dintre cei care împrumută bani din bancă ştiu să facă astfel de calcule?
Se observă că, cu cât este mai mare durata de rambursare a creditului, cu atât
pierderile sunt mai mari şi perioada de lipsuri, sărăcie şi mizerie, mai îndelungată.
Costuri efective = 30 lei lunar, abonament internet + telefonie digitală (!!) + 12.000
ore din timpul liber (!!)
Timpul liber, înseamnă 24 ore – timpul pe care îl vând pentru cei 530 lei salariu lunar,
adică 10 ore – timpul de somn, adică 6 ore = 8 ore zilnic.
În câte zile se acumulează cele 12.000 ore?
Durată studiu = 12.000 / 8 = 1500 zile = 4 ani şi 40 zile.
La salariu pierd doar cei 30 lei — internetul (internet + telefon) — deci pentru trai, îmi
rămân 500 lei lunar. E chiar mai bine decât dacă economisesc 30% timp de 4 ani, aşa e?
Orice, dar absolut orice am face, consumăm TIMP. Aceasta este prin urmare
cheltuiala cea mai importantă.
Orice vrem să facem fără a avea talentul necesar, va conduce la un consum enorm de
resurse, vom dezvolta prin urmare o nouă aptitudine, prin metoda încercării şi a erorii.
Orice eşec doare, demoralizează şi frânează progresul şi dezvoltarea. Este un mecanism
natural care acţionează fără a ţine cont de individ, de specie, de planetă, sistem solar, etc.
Prin urmare, TALENTUL, este o altă resursă fundamentală.
Am prezentat mai sus trei variante de acţiune, sau trei scenarii, care în aparenţă,
conduc toate către dezvoltare.
I Creditul bancar. Am arătat că deşi majoritatea apelează la credite bancare pentru a
rezolva orice gen de problemă, în realitate, creditul bancar conduce la sărăcie şi mizerie. În
final, se ajunge la asistenţă socială, fie oficială, fie mascată, întrucât viaţa celor în cauză, se
desfăşoară pe baza cheltuielilor resurselor rudelor apropiate. Adică, finalitatea acestei
atitudini, este ruinarea întregii familii, a prietenilor, a cunoscuţilor. Cunosc vreo câteva sute de
cazuri de acest fel, doar eu.
II Economiile personale. Fără îndoială, este o soluţie mai bună decât creditul bancar.
Totuşi, câţi o aplică? Am mulţi prieteni, multe cunoştinţe. Din toţi cei pe care îi cunosc, poate 4
– 6% au în vedere şi economisirea ca soluţie. Între „a avea în vedere” şi „a economisi” însă, e
o diferenţă majoră... Mecanismul cel mai întâlnit de mine la capitolul „economii”, este
împrumut în bancă, apoi înfiinţarea unui cont cu dobândă la termen la aceeaşi bancă sau la
alta şi rambursarea creditului în timp. Se vede că cei care aplică metoda, confundă băncile cu o
grămadă de semi-analfabeţi. Băncile întotdeauna au dobânzile mai mari la credite decât la
depunerile populaţiei. Pe ansamblu, această formă de „economie”, înseamnă a plăti comisioane
bancare de dragul de a spune „am bani în bancă”. Finalitatea, este scurgerea lentă a
veniturilor celor care procedează astfel, în conturile băncilor.
Amintesc scepticilor că lucrez cu băncile de 15 ani, cunosc contabilitate în dublă partidă,
am fost propriul meu contabil timp de mai bine de 12 ani din cei 15 ani de afaceri, aşa că ştiu
ce vorbesc. Pe de altă parte, ce demonstraţie mai e necesară, când e evident faptul că dacă ar
fi o afacere pentru cei care procedează astfel, ar fi o pagubă pentru bancă. Aţi auzit
vreodată de bănci care pierd? Las la o parte acele bănci care au fost falimentate intenţionat, ca
urmare a unor interese politico-economice. De altfel şi în aceste cazuri, pierd tot clienţii,
adică cei care au banii în bănci. Vezi scandalul FNI şi multe altele. Banca şi în caz de
faliment, câştigă. Acesta este însuşi principiul fundamental de funcţionare a oricărei instituţii
financiare, fie că e bancă, fie că e firmă de asigurări.
Orice bancă şi orice firmă de asigurări, gestionează valorile altora şi pentru aceasta
percep comisioane. Cheltuielile reale ale oricărei instituţii financiare, SUNT ZERO!
Absolut toate băncile înregistrează exclusiv profituri.
Cine are dubii, să se ducă la sediul oricărei bănci din localitatea sa, să îl compare cu
toate clădirile din jur şi pe urmă, să tragă ce concluzii vrea.
Eu ştiu — Viaţa m-a învăţat asta! — că îţi permiţi să îţi cumperi o vilă cu 3 etaje, 20
de camere, 3 garaje şi piscină, doar dacă ai banii necesari sau resursele necesare.
Las acum la o parte explicarea situaţiilor în care merită şi chiar trebuie folosite băncile.
Pentru că există astfel de situaţii şi pentru astfel de situaţii de fapt, au fost
perfecţionate şi dezvoltate sistemele bancare. Voi spune doar atât: Investiţii pe termen mediu
şi lung, făcute pe baza unui plan de afaceri foarte clar şi extrem de bine documentat.
III Oameni, talente, internet şi calculatoare. Este de departe varianta cea mai
avantajoasă. Am demonstrat şi prin calcule şi am expus şi modalitatea prin care eu însumi am
realizat enorm de multe. Îţi amintesc faptul că mi-am găsit o parteneră de viaţă, folosind
internetul ca mediu de comunicare. Las la o parte faptul că tot cu ajutorul internetului am
învăţat să îmi dezvolt şi să îmi valorific talentele.
Ce ni se pare nouă extrem de important în povestea noastră, sunt două aspecte:
Punctul iniţial de plecare. Acesta este primul, deoarece ne-am situat — credem noi
— într-o categorie foarte defavorizată. Din acest motiv, credem că exemplul nostru, foloseşte
foarte multor oameni care se consideră excluşi aproape din societate, marginalizaţi şi poate
chiar într-o situaţie generală extrem de dificilă, sub toate aspectele. Afirmăm aceasta din
experienţă. Avem mulţi cunoscuţi pe internet cu situaţii dificile, pentru care internetul, este
„gura de oxigen” care îi ţine în viaţă.
Suntem şi Monica şi eu, doi oameni care au la activ căsniciile destrămate, cu toate
implicaţiile destrămării unor căsnicii. Valori şi Resurse risipite, vise amânate, ani scurşi în
căutări cu finalizări discutabile, o vârstă la care societatea îţi oferă prea puţine şanse de a mai
face ceva, oameni ale căror resurse financiare au fost extrem de reduse când au pornit la drum
împreună şi care s-au bazat aproape în exclusivitate pe experienţa lor de viaţă, atât privitor la
decizia căsătoriei, cât şi privitor la stabilirea priorităţilor personale cât şi a celor comune.
Experienţa pe internet. Amândoi avem o oarecare experienţă pe internet. Chiar dacă
Monica spre exemplu are cunoştinţe de calculatoare doar de nivel începător, experienţa mea,
compensează şi chiar depăşeşte necesităţile imediate. Ne place mult de tot internetul, ne-am
făcut şi avem prieteni pe internet cu care ne dorim să dezvoltăm relaţiile, inclusiv în plan fizic,
cum de altfel s-a petrecut cu noi înşine. A fost la început o relaţie bazată pe anumite afinităţi,
interese comune, pasiuni. Relaţia a căpătat consistenţă prin comunicare deschisă şi în final, am
decis că merită să o dezvoltăm în viaţa reală.
Evenimentele au luat o întorsătură caracterizată de viteză, datorită faptului că în viaţa
reală, am descoperit că resursele reale de care dispune fiecare, sunt mult mai mari decât ce
reuşisem să identificăm pe internet şi că experienţa noastră de viaţă, ne permite să acceptăm
provocări mult mai mari.
Ei bine, una din caracteristicile internet şi a afacerilor la domiciliu, este o caracteristică
fenomenală şi anume, limita de vârstă necesară pentru a activa pe internet.
Pe internet, spre deosebire de viaţa reală, a fi tânăr, înseamnă a fi lipsit de experienţă
şi prin urmare, este mai curând un handicap!
Suntem foarte convinşi că sunt foarte puţini cei care au înţeles acest aspect, care este
unul critic în condiţiile actualei aşa-numite crize mondiale.
Pe internet, poţi lucra indiferent ce vârstă ai, deoarece aici contează exclusiv ceea ce
ştii să faci. Vârsta, culoarea, religia, sexul, ţara, oraşul, dacă eşti îmbrăcat luxos sau în
zdrenţe, cu sau fără vilă, cu sau fără maşină, sunt doar aspecte secundare.
Mai mult decât atât, fiecare clipă petrecută pe internet, te dezvoltă, îţi aduce noi
prieteni şi îţi creşte şansele de reuşită, în vreme ce în viaţa reală, vârsta şi uzura îşi scad an
după an şansele de a mai putea produce valoare.
Noi spre exemplu, avem un prieten de 73 de ani, la care ţinem foarte foarte mult. Un
inventator cu 3 brevete de invenţii şi peste 15 de inovaţii. Un om extraordinar! Căutaţi pe
internet „Zembrevis” şi vă veţi convinge cel puţin că şi la peste 70 de ani, internetul îţi oferă
şanse de a fi activ, de a comunica, de a fi folositor!
Numele său este Croitoru Dumitru. Treceţi pe la blogul său, lăsaţi un comentariu sau,
întrebaţi-l ce vreţi. Cu certitudine vă va răspunde!
Câte milioane de oameni sunt ca acest om minunat, oameni care abia aşteaptă să fie
întrebaţi, să li se ceară o părere, o idee?
Întrebaţi-l de pildă cum a învăţat calculatoare şi ce înseamnă calculatoarele pentru un
om ca el, aflat de mult deja la vârsta pensionării.
Pe internet, vârsta este un avantaj, deoarece cu cât ai mai multă experienţă de viaţă,
cu atât şansele de a realiza ceva util, adică, de a trece din categoria consumatorilor în
categoria producătorilor care consumă, cresc pentru mult mai mulţi oameni. Şi aceste şanse
cresc, cu cât gradul în care participă la acest Liber Schimb al Valorilor este mai
ridicat!
Principiile LCV
OMUL. În cadrul Proiectului Ritmuri Interioare (PRI), pornim de la premisa că
OMUL este un sitem complex, conţinând o multitudine de Valori şi Resurse, precum şi o serie
de mecanisme prin intermediul cărora, poate prelucra, poate transforma Energie dintr-o formă
în alta, potrivit anumitor necesităţi specifice.
Elementele Proiectului
Proiectul Ritmuri Interioare, la momentul redactării acestei versiuni (martie 2010), este
compus dintr-o serie de resurse.
Iată pe scurt aceste resurse:
Cele şase volume:
1. „Începutul Călătoriei”; 2. „Casa şi Familia”; 3. „Autodezvoltare, Ocultism,
Extrasenzorial”; 4. „Cum să faci bani”; 5. „Schimbul de Valori”; 6. „Libera Circulaţie a Valorilor
– LCV”.
Situri Web:
Pentru a fi la curent cu ceea ce este nou, citiţi cartea „Ce este Proiectul Ritmuri
Interioare”,
http://www.scribd.com/doc/28696919
şi blogul
http://ritmuri_interioare.weblog.ro/
Cu drag,