Actualităţi în stomaterapie

Autor: Mădălina Florina Necula

 Obiectivele lucrării
Stomaterapeutul trebuie:
• să cunoască componentele majore ale tractului gastrointestinal şi funcţiile lor
• să enumere organele accesorii ale tractului gastrointestinal şi funcţiile lor
• să identifice punctele importante ale evaluării tractului gastrointestinal, inclusiv
munca de laborator
• să identifice argumentele pentru nevoile stomei
• să nominalizeze principalii paşi ai îngrijirilor postoperatorii ale unui pacient
stomizat
• să identifice majoritatea problemelor comune ale unei stome precum şi
soluţionarea lor
• să enumere felurile de hrană care au probabilitatea de a afecta sistemul stomal al
unui pacient
• să enumere problemele fiziologice astfel încât să le poată cunoaşte şi pacientul
• să clasifice diferite diagnostice de nursing astfel încât acestea să poată fi însuşite
şi de pacienţii cu stomă
• să identifice strategiile folosite în ajutorul pacientului cu disfuncţie sexuală
apărută ca urmare a stomei
 Despre stomaterapie şi stomaterapeut.
• STOMATERAPIA
– reprezintă ştiinţa şi arta de a
îngriji pacientul stomizat
– ansamblul demersurilor
tehnice şi relaţionale care au
menirea de a ameliora viaţa
unui pacient stomizat
– Răspunsul la nevoia de ajutor
al pacientului stomizat
• STOMATERAPEUTUL
– Are un rol foarte important
– Este asistentul medical cu competenţă
în stomaterapie
– Consiliază pre- şi postoperator
pacientul purtător de stomă
– Marchează situarea stomei
preoperator împreună cu medicul
– Asistă pacientul pentru recuperarea
postoperatorie
– Educă pacientul pentru a deveni
independent în îngrijirea stomei
– Contribuie la implicarea familiei în
recuperarea postoperatorie a
pacientului
– Îşi desfăşoară activitatea în spital şi în
comunitate
– Acordă îngrijiri speciale la pacienţii cu
fistule, escare, ulceraţii, plăgi supurate
 Scurt istoric al
stomaterapiei
• Primele izvoare istorice datează din secolul IV
• Rezolvarea imperforaţiei anale, enunţată de Alexis Littre
în 1710, se pune în practică abia la sfârşitul sec. XVIII
• Prima cecostomie este realizată de către Henri Pillore în
1776
• Prima colostomie ilio-lombară este efectuată în 1793 de
către Dured
• Prima transversostomie este realizată în 1797 de către
Pierre Fine
• Diversificarea tehnicilor chirurgicale doua jumătate a
secolului al XIX-lea, sub auspiciile şcolii germane
 Scurt “rewiew” anatomic al
sistemului gastrointestinal
• TRACTUL DIGESTIV
Orificiul bucal
Faringele
Esofagul
Stomacul
Intestinul subţire

Intestinul gros
• ORGANELE ACCESORII
Ficatul
Vezicula biliară
Pancreasul
 CAUZE CARE DETERMINĂ REALIZAREA UNEI
STOME

• Traumatismele tractului
gastrointestinal
• Bolile
• Anomaliile congenitale
TIPURI DE STOME
• COLOSTOMIA
SIGMOIDOSTOMIA
TRANSVERSOSTOMIA
COLOSTOMIA CU INEL (loop colostomy)

COLOSTOMIA ASCENDENTĂ

• ILEOSTOMIA
ANASTOMOZA ILEOANALĂ

ILEOSTOMIA CU TROMPĂ

• UROSTOMIA
Punga Kock şi punga “J”
ÎNGRIJIRI PREOPERATORII
•HEMOLEUCOGRAMA completă
•testul sângerărilor
•statusul electroliţilor
oculte din scaun
•proteinemia
•pregătirea psihologică
•ureea şi creatinina
preoperatorie
•enzimele hepatice

TESTELE RADIOLOGICE
Cancer de colon - imagini colonoscopice

1 2 3

Cancer de colon - piesă de rezecţie

Cancer de colon - imagini colonoscopice

Cancer obstructiv în colonul descendent

 ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII

• evaluarea semnelor vitale

• obişnuirea pacientului însuşi cu
stoma
• aspect roşu cărnos, cu peste 2,5 cm Ø
şi umedă
• tegumentul peristomal
 MANAGEMENTUL PROBLEMELOR
COMUNE ALE STOMIILOR

EVALUAREA STOMEI LEZIUNI MECANICE

locul amplasării stomei LEZIUNILE CHIMICE
aspect roşu cărnos PRURITUL
poziţia stomei faţă de planul PROLAPSUL STOMEI
tegumentar ERITEMUL STOMAL
cantitatea de reziduu STENOZA STOMALĂ
eliminată zilnic ABCESUL ŞI FISTULA STOMEI
tegumentul peristomal: DEZECHILIBRELE HIDRO-
eritematos, friabil, ELECTROLITICE
urticariform, zemuind
IRIGAŢIA COLICĂ
 MANAGEMENTUL PROBLEMELOR
COMUNE ALE STOMIILOR - imagini
Prolaps stomal Stenoză stomială

Irigaţia colică - rezervor Kock

ACTIVITĂŢI ZILNICE ALE PACIENŢILOR
STOMIZAŢI

plimbări activităţi diverse

tenis bowling

înotul atletism
 ACTIVITĂŢI ZILNICE ALE PACIENŢILOR
STOMIZAŢI
• RECOMANDĂRI GENERALE
– Linia de centură va fi mutată
deasupra stomei
– Hainele vor fi mai largi
– Se vor folosi huse din material
textil pentru pungi
– Se vor evita purtarea curelelor
sau bretelelor
– Se vor evita hainele transparente
– Se vor utiliza centuri cu rol
cosmetic
– Pentru femei se recomandă haine
largi, drapate, lenjerie de corp
adaptată, costume de baie dintr-o
singură piesă
– Pentru bărbaţi se recomandă
pantaloni cu talie înaltă, cămăşi
largi
• Reguli generale în timpul
călătoriilor
– Pacientul trebuie să aibă la el
suficiente provizii
– Să aibă pungi de rezervă pentru
stomă
– În cazul călătoriilor în zone cu
climă diferită de zona din care
pleacă trebuie să se informeze
despre alimentaţia şi apa de acolo
– dacă apa este potabilă este bună şi
pentru irigaţia colică
– Pungile de rezervă trebuie
emnţinute în condiţii optime (loc
răcoros
 ALIMENTAŢIA PACIENTULUI STOMIZAT
• Principii alimentare:
 Înlocuirea principiilor energetice de bază ale organismului
 Asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale necesare
metabolismului normal
 Favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave
 Prevenirea unei evoluţii nefavorabile în bolile latente, acutizarea unei
boli cronice şi/sau apariţia recidivelor
 Consolidarea rezervelor terapeutice obţinute prin alte tratamente

• Regimul alimentar se va alcătui în funcţie de:

 Afecţiunea de bază de care suferă pacientul
 Perioada la care se face referinţă (preoperatorie sau postoperatorie
imediată sau după externare)
 PROBLEME LEGATE DE ALIMENTAŢIE LA
PACIENTUL STOMIZAT

• LIPSA POFTEI DE MÂNCARE

• INFLAMAREA MUCOASEI BUCALE
• AFECTAREA GUSTULUI SAU MIROSULUI
• XEROSTOMIA
• GREAŢA
• VĂRSĂTURILE
• CONSTIPAŢIA
• DIAREEA
• FLATULENŢA
 PROBLEMELE SEXUALE ALE
PACIENTULUI STOMIZAT
• problemă specifică unui pacient stomizat
•stomaterapeutul trebuie să abordeze acest subiect în prezenţa
partenerului de cuplu al pacientului stomizat
• pot apărea efecte permanente asupra sistemului reproducător

Pentru bărbaţi: Pentru femei:

•impotenţa temporară sau •dispareunia
definitivă •discomfortul creat de
•ejaculare retrogradă în vezică prezenţa pungii de stomă

•tulburări •miros
emoţional-psihice
cum ar fi: depresie, negare, •histerectomia totală
neacceptarea situaţiei
 AJUTORUL ŞI SUSŢINEREA PACIENTULUI
STOMIZAT
• Stoma poate fi pentru majoritatea o teamă
• Schimbare totală a ritmului de viaţă
• Reacţii oscilante între anxietate şi suicid
• Stomaterapeutul încurajează pacientul să-şi
recunoască sentimentele
• Fiecare pacient este „sui generis”
• Stomterapeutul nu trebuie să forţeze pacientul
să-şi îngrijească singur stoma
• Evitarea pe cât posibil a izolării pacientului
• Existenţa cabinetelor de stomaterapie 
 FOLOSIREA DIAGNOSTICELOR DE
NURSING
LA PACIENŢII CU STOMĂ
În cazul acceptării intervenţiei
chirurgicale, pacientul este informat
despre:
•Existenţa materialului utilizat pentru
protezarea stomelor şi accesorii pentru
îngrijirea acestora
•Familiarizarea înaintea intervenţiei
chirurgicale cu componentele principale ale
dispozitivului de protezarea a stomei
•Accesorii folosite în îngrijirea stomei
•Principiile de poziţionare a stomei
Factorii care influenţează situarea stomei:

 tehnica operatorie în intenţie

 suprafaţa abdominală pe care se poate aplica
adezivul
 localizarea reperelor anatomice şi elementelor
care influenţează protezarea
 partea regiunii abdominale vizibilă de către
pacient
 alte dispozitive folosite de către pacient
Pentru o poziţie corectă se vor evita:
 proeminenţele osoase
 cicatricile sau inciziile chirurgicale anterioare
 rebordul costal
 simfiza pubiană
 ombilicul
 pliurile cutanate
 linia mediană
 locul inciziei chirurgicale
 linia de centură
 zonele acoperite de sânii mari ai pacientelor
 zonele afectate de boli dermatologice
 regiunile greu vizibile sau neaccesibile