Sunteți pe pagina 1din 3

Trasaturile compozitionale a gradinilor baroce si

peisagere

Grădinile baroce sunt de obicei mai sofisticate, încărcate cu multe tipuri de plante
cu flori sau frunze decorative. Sunt caracterizate de rigoarea oferită de gardurile vii
din buxus, care formează desene labirintice în interiorul cărora sunt elaborate
adevărate opere de artă, în aşa fel încât tabloul floral să fie cât mai variat şi
îndelungat, în funcţie de succesiunea anotimpurilor.

Oricine urmeaza sa viziteze Salzburg nu trebuie sa rateze ocazia de a se plimba prin minunata Mirabell
Gardens, situata intre fortareata Hohensalzburg si catedrala Salzburger, in apropierea casei lui Mozart si
a locului in care s-a nascut Doppler.

Considerata a fi cea mai frumoasa gradina amenajata in stil baroc din Europa, Mirabell Gardens dateaza
din anul 1689, insa structura sa a fost modificata de mai multe ori de-a lungul timpului. Partea centrala,
numita si ''marele parter'' este singura care si-a pastrat pozitia initiala.

Gradinile includ o serie de statui reprezentand zeii Romei Antice, o orangerie si un pavilion care
adaposteste Muzeul Baroc din Salzburg. Chiar langa castelul Mirabell se afla o mica piateta in centrul
careia troneaza o fantana arteziana - Fantana lui Pegas -; daca locul vi se va parea cunoscut, este pentru
ca in aceast loc au fost filmate cateva scene din filmul ''Sunetul muzicii''.

Ascuns dupa garduri mereu verzi, se afla o zona in care se puneau in scena piese de teatru inca din
perioada baroca; acum, pe timpul verii, aici au loc concerte in Festivalului din Salzburg. O ciudatenie a
gradinii este zona in care sutn dispuse statuile unor pitici care au trait la curtile printilor din Salzburg.

Pitoresca prin definitie, pentru ca se inspira din pictura sec al XVIII – lea, gradina
englezeasca se caracterireaza prin libertatea liniilor, vegetatia, in aparenta salbatica, da
impresia de natural.

Se foloseste din plin relieful accidentat (vai, coline) pentru a reda bogatia culorilor blande
si odinhnitoare a naturii.
Primele gradini peisagere au fost create de William Kent, pictor si arhitect englez. El s-a inspirat
din pictura romantica, in care peisajul este un mijloc de exprimare artistica.

Alei intortocheate, masive de arbori si arbusti, roci dispuse pe terenuri cu relief variat creaza un
efect surprinzator.
În ultimii ani ai secolului al XVI-lea se manifestă ca fenomen cultural Barocul,
marcând întraga civilizaţie euroreană, exercitandu-si influenţa asupra tuturor
domeniilor artei. Spre deosebire de Renaştere, mişcare de origine intelectuală,
nascută în medii umaniste, greu accesibilă omului de rând, Barocul reprezintă
dorinţa de a restaura o disciplină strictă, sub conducerea fermă a papalităţii.
Barocul se transformă rapid într-o artă de masă, devenind mai mult o atitudine de
gust decât un stil. În ceea ce priveşte arta grădinilor aceasta cunoaşte transformari
importante. Principiile de bază rămân aceleaşi. Se păstrează compoziţia
arhitecturală, simertia, echilibrul. Traseul aleilor devine mai amplu, mai curb,
atenuând schematismul rigid. Dimensiunile grădinii sunt mai mari, transformându-
se treptat în parc. Compoziţia este simetrică faţă de o axă principală ce are drept
capăt de perspectivă castelul. Piesele de apă sunt mai grandioase, apar fântâni cu
stânci, teatre de apă, grote, nişe în constucţii pentru statuete. Terenul este mai
plan, terasele mai largi, cu denivelări mici. Arborii sunt lăsaţi să se dezvolte liber,
dar sunt dispuşi regulat pentru a sublinia grandoarea compoziţiei. Un element
caracteristic sunt broderiile din buxus tuns, cu modele elaborate.

O operă reprezentativă a artei baroce este grădina palatului Versailles, pentru care
Ludovic al XIV-lea a adunat cei mai iscusiţi artişti din toate domeniile, printre care şi
Le Nôtre, creatorul acesteia. Gradina Palatului Versailles-ul a rămas o capodoperă
de refarinţă pană în zilele noastre, reprezentand apogeul in arta gradiniilor
franceze.

Apar pentru prima data in Anglia secolului al XVIII-lea grădinile peisagere,


un stil cu totul aparte fata de ce cunoscuse Europa pana la acea data.
Apariţia lor a fost desigur influenţată de numeroasele călătorii făcute în
Extremul Orient. Un alt factor de influnţă al grădinilor peisagere a fost
literatura vremii care a încurajat puternic reîntoarecerea la natură şi la
valorile acesteia. De fapt această tendinţă se face simţită în toate artele,
inclusiv în pictură. Treptat temele abordate în tablouri sunt inspirate din
natură, fenomen a atins apogeul odată cu curentul impresionist.
O trătură definitorie a stilului peisager este compoziţia liberă.
Traseul aleilor este sinuos, liniile drepte lipsind cu desăvârşire. Forma
naturală a reliefului este păstrată. Vegetatia este lăsată să crească liber, nu
se mai modelează prin tăieri coroanele arborilor şi arbuştilor. Piesele de apă
introduse sunt identice cu cele naturale: cascade, râuri, lacuri. Lipsesc
bazinele, fântânile, canalele, toate atât de prezente în grădinile europene
până la aceea dată. Delimitatea grădinii nu se mai realitează prin
împrejmuirea cu garduri, ea se face printr-un şant, modalitate mult mai
discretă şi naturală. Cu ajutorul vegetaţiei se crează privelişti din cele mai
variate, peluze întinse, dar şi masive de arbori asemenea unei păduri. În
ceea ce priveşte imitarea naturii se ajunge la un moment dat chiar la
exagerări prin plantarea de arbori uscaţi.
Construcţiile decorative sunt reduse ca număr. Acestea evocau diverse
perioade istorice, de tipul ruinelor şi templelor antice, poduri, chioşcuri,
pavilioane chinezeşti.
La vremea apariţie sale, stilul peisager a fost o adevărată revoluţie în
arta grădinilor. Foarte apreciat a fost repede preluat de restul ţărilor
europene, dar şi în America. Elementele sale caracteristice au fost preluate,
asimilate şi îmbinate cu elemente ale unor stiluri deja înrădăcinate. Aceasta
impletire a dus la aparitia în Franţa a stilului mixt.
Ca orice artă, si arta grădinilor s-a aflat mereu într-o continuă
mişcare şi transformare, fiind influenţată de conjuncturi istorice, dezvoltarea
tehnică, religie. Ce forme va îmbrăca aceasta în următoarele secole rămâne
de văzut, cert este faptul că întoarecea la Natură si la valorile acesteia este
absolut necesară.

S-ar putea să vă placă și