Sunteți pe pagina 1din 12

Numărul 3, mai 2010

REVISTA C.D.I.
Documentare – informare profesională
Revista profesorilor documentarişti

Echipa de redactare a acestui număr:


Profesori documentarişti:
Laura Păicuţ, Delia Vidican, Lavinia Buha

CUPRINS:
Instituţiile culturale ale Oradiei
Spaţiile din CDI – Lavinia Buha
Profesorul documentarist perfecţionarea prin grade didactice – mit sau
realitate? – Laura Păicuţ
Calendar cultural – luna mai
Despre Murphy

ISSN 2067 – 5976

Numărul 3, mai 2010

1
Numărul 3, mai 2010

INSTITUŢIILE CULTURALE ALE ORADIEI

“Educatia inseamna sa stii unde sa te


duci pentru a gasi ceea ce ai nevoie sa
stii; si inseamna sa stii cum sa folosesti
informatiile pe care le afli.”
William
Feather

Oradea s-a bucurat de o viaţă socială şi spirituală variată şi complexă încă din

secolul al XIX-lea, oraşul jucînd un rol important în cultura românească. Existau aici

societăţi culturale şi publicaţii încă din anii 1850, unele având rezonanţă în viaţa

oraşului şi în prezent.

Cele mai importante instituţii culturale ale oraşului Oradea sunt:

• Biblioteca Judeţeană “Gh. Şincai”, bibliotecă publică de nivel judeţean, cu

profil tradiţional enciclopedic. Se deschide la 11 septembrie 1912 şi devine din

anul 1950 bibliotecă regională. Începând cu anul 1974, biblioteca a devenit

judeţeană, iar din 19 noiembrie 1991 a primit numele marelui istoric iluminist

Gheorghe Şincai. Biblioteca dispune în prezent de o colecţie care însumează

peste 642 000 unităţi de inventar.

• Teatrul de Stat, a cărui inaugurare a avut loc la 15 octombrie 1900,

reprezintă una dintre clădirile cele mai impunătoare – în stil secesion - ale

oraşului Oradea. În prezent teatrul are o secţiune în limba română şi una în

limba maghiară.

2
Numărul 3, mai 2010

• Teatrul de Stat pentru copii şi tineret “Arcadia” dispune de două secţiuni,

una în limba română şi una în limba maghiară.

• Casa de cultură a municipiului a fost înfiinţată în anul 1968, spectacolul de

inaugurare având loc în anul 1972. De-a lungul timpului aici s-au desfăşurat o

serie de evenimente la care au participat distinşi oameni de cultură ai judeţului

şi nu numai.

• Muzeul Ţării Crişurilor a fost inaugurat la 17 ianuarie 1971, impunându-se ca

un centru cultural-ştiinţific pentru comunitatea de aici şi nu numai. Cuprinde

următoarele secţiuni: istorie, etnografie, artă, ştiinţele naturii.

• Muzeul memorial “Iosif Vulcan” funcţionează în clădirea care a găzduit, în

perioada 1896-1906, locuinţa lui Iosif Vulcan şi redacţia revistei “Familia”. A

fost inaugurat în anul 1965 cu prilejul organizării festivităţilor de aniversare a

unui secol de la apariţia revistei “Familia”. Muzeul cuprinde colecţii ale revistei

“Familia”, creaţii spirituale ale marelui om de cultură Iosif Vulcan, precum şi

obiecte care i-au aparţinut acestuia.

• Muzeul “Ady Endre” a fost inaugurat în anul 1955. Legăturile strânse pe care

poetul le-a avut cu oraşul de pe Crişul Repede au stat la baza creării acestui

muzeu. În patrimoniul lui se găseşte colecţia cuprinzând volume din opera

scriitorului, precum şi documente şi manuscrise care i-au aparţinut. Tot aici se

află numeroase reviste literare apărute de-a lungul secolului XX.

DELIA VIDICAN – PROFESOR


DOCUMENTARIST

3
Numărul 3, mai 2010

Spaţiile centrului de documentare şi infomare trebuie să aibă o relaţie funcţională unele


cu altele şi să ofere un cadru agreabil de studiu. Delimitarea lor se poate realiza atât prin mobilier
cât şi prin elemente de semnalare, ţinându-se cont că această structură este în continuă evoluţie.
a) Spaţiul de primire şi spaţiul documentaristului
Amplasarea se va face la intarea în C.D.I., pentru ca fiecare utilizator să poată
cere cu uşurinţă informaţiile de care are nevoie şi să se înscrie în registrul de evidenţă,
specificând totodată scopul venirii în C.D.I. Dotări recomandate:
 birou documentarist;
 scaun mobil;
 calculator şi imprimantă;
 raft/dulap pentru documentele care nu sunt cu acces liber;
 conexiune Internet;
 fişiere/soft documentar;
 telefon;
 panou afişaj;
 mobilier pentru depozitarea bagajelor şi a hainelor groase.
b) Spaţiul informatic
Amplasarea va fi realizată astfel încât ecranul calculatoarelor să poată fi văzut de la biroul
documentaristului şi să nu deranjeze activităţile din alte spaţii. Dotări recomandate:
 mobilier specific multimedia;
 calculatoare;
 imprimantă.
c) Spaţiul de lucru individual
Se va amplasa în apropierea spaţiului de documentare şi informare şi va avea următoarele
dotări:
 mese individuale;
 scaune.
d) Spaţiul de lucru pe grupe

4
Numărul 3, mai 2010

Acest spaţiu poate coincide cu spaţiul de documentare sau poate fi amenajat într-o altă
sală, în funcţie de numărul de utilizatori şi de specificul instituţiei şcolare.Dotări recomandate:
 mese
 scaune.

e) Spaţiul pentru presă


Poate funcţiona separat sau poate fi integrat într-un alt spaţiu. Dotări recomandate:
 mobilier specific pentru păstrarea periodicelor: rafturi, cleme cutii speciale.

f) Spaţiul audiovizualului
Se va amplasa în sala principală sau într-o altă sală din imediata apropiere a C.D.I.,
comunicând cu acesta. Dacă acest spaţiu nu dispune de o sală aparte, se va amplasa astfel încât
lumina să nu cadă pe ecranul de proiecţie sau pe cel al televizorului. Acest spaţiu va avea
minimum 15 locuri pe scaune. Dotări recomandate:
 Video, televizor, CD-player, DVD, diapozitivele etc.
 Rafturile se vor aşeza orizontal (având sertare rabatabile pentru plasarea comentariului).
Atenţie la noua prezentare a documentaţiei fotografice;
 Masă luminoasă adaptată la dimensiunea sertarelor (pentru ca diapozitivele să poată fi
scoase pentru consultare când este nevoie);
Pentru casete audio şi video este necesar:
 Dulap cu vitrină securizat;
 Căşti, magnetofoane şi video-uri pentru a permite ascultarea pe loc fără a deranja alţi
utilizatori.
g) Spaţiul pentru cadrele didactice
Se va amplasa într-o sală anexă, în măsura în care spaţiul o permite, sau izolat de spaţiul
elevilor. Dotări recomandate:
 mese;
 scaune;
 calculator şi imprimantă;
 documente specifice.
h) Spaţiul de orientare şcolară şi profesională
Amplasarea se va face într-un loc uşor accesibil, în interiorul C.D.I. sau într-o sală anexă.
- Se va ţine cont de profilul şcolii si de centrul de interes al elevilor
- Documentaţia pentru fiecare calificare si profesie in parte.
Dotări recomandate:
 calculator conectat la Internet;
 mese;
 scaune;
 panou afişaj;
 documente specifice.
i) Spaţiul lecturii de destindere
Se va amplasa astfel încât să ofere o oarecare izolare de celelalte spaţii. Se va avea în
vedere ca spaţiul să fie agreabil şi comod şi lumina să fie suficientă, de preferinţă naturală.
Dotări recomandate:

5
Numărul 3, mai 2010

 romane, reviste, albume, poezii, nuvele etc.;


 rafturi;
 cutii speciale pentru albume etc.;
 fotolii sau canapea;
 măsuţă joasă;
 masă de lucru cu scaune;
 calculator pentru consultarea fondului, dacă există un soft documentar.
j) Spaţiul de afişaj
Amplasarea se va face în interiorul C.D.I., în locuri uşor accesibile şi vizibile în unitatea
şcolară, de exemplu la intrarea în centrul de documentare şi informare. Documentele afişate vor
ţine cont de de publicul căruia le sunt adresate iar informaţiile conţinute de acestea vor fi concise
şi actuale. Este de recomandat ca pe fiecare panou de afişaj să existe un material de semnalare
explicit, acelaşi pe toate panourile (de ex.: sigla C.D.I., o culoare caracteristică C.D.I. etc.).
Dotări recomandate:
 panouri de afişaj;
 cleme, piuneze etc.;
 documente de actualitate.
k) Spaţiul de documentare
Este un spaţiu larg care trebuie să poată primi un număr mare de cititori (de ex.o clasă de
elevi). Este recomandabil ca plăcile rafturilor să fie mobile pentru a permite aranjarea verticală a
documentelor în format mare (cum ar fi atlasele sau enciclopediile). Dotări recomandate:
 mese individuale;
 scaune;
 tablă mobilă;
 calculator;
 documente diverse;
 rafturi pentru documente;
 retroproiector.
l) Spaţiul expoziţional
Acest spaţiu se poate amplasa fie în interiorul, fie în exteriorul centrului de documentare
şi informare. Dotări recomandate:
 panouri.
m) Spaţiul pentru stocare şi arhivare
Amplasarea lui se va realiza într-o sală anexă centrului de documentare şi
informare.Dotări recomandate:
 rafturi înalte;
 dulapuri;
 scară.
 n) Spaţiul de multiplicare a documentelor
Se poate amplasa fie în interiorul centrului de documentare şi informare, fie într-o sală
anexă a acestuia. Acest spaţiu are nevoie de o bună ventilaţie, indiferent de locul unde este
amplasat. Având în vedere zgomotul realizat de către copiator, se va evita amplasarea acestuia în
apropierea spaţiilor care necesită linişte (cum este cel de lectură, spre exemplu). Cererile de
multiplicare vor fi analizate atent de către profesorul documentarist, astfel încât să nu fie
încălcată legea în vigoare. Dotări recomandate:

6
Numărul 3, mai 2010

 copiator;
 maşină de spiralat;
 aparatură tipografică.

Spaţiu de primire Spaţiul profesorului documentarist Spaţiu de lectură

Spaţiu de afişaj Spaţiu de muncă în echipă Spaţiu audio-video

Spaţiu de multiplicare Spaţiul pentru profesori Spaţiu multimedia Spaţiul pentru orientare şcolară şi profesională

Spaţiul pentru Spaţiul de consultare Spaţiu (sală) pentru


activităţi în echipă a lucrărilor documentare arhive şi stoc de material

PROF. DOC.
BUHA LAVINIA GABRIELA

7
Numărul 3, mai 2010

PROFESORUL DOCUMENTARIST
Perfecţionarea prin grade didactice – mit sau realitate?

Orice profesor, suplinitor calificat sau titular, trebuie să obţină, pe


parcursul a cel puţin 6 ani, grade didactice: definitivatul, gradul didactic II şi
gradul didactic I. Pentru cei ce urmează studii doctorale şi le finalizează înainte de
obţinerea gradului didactic I, acest grad este obţinut automat pe baza
doctoratului. În acest sens, înainte de recunoaşterea gradului I se efectuează o
inspecţie specială.
Pentru profesorii titulari, obţinerea definitivatului este obligatorie în
decursul a maxim 5 ani de la titularizare, riscând altfel să piardă titulatura.
Deşi centrele de documentare şi informare există de 10 ani în România,
funcţia didactică a profesorului documentarist există şi este ocupată de către
cadre didactice calificate doar de aproximativ 2 ani.
La fel ca şi ceilalţi profesori, profesorul documentarist trebuie să obţină
gradele didactice. La momentul publicării acestui articol, profesorii documentarişti
nu ştiu unde şi cum îşi vor putea susţine şi obţine gradele didactice. Există printre
profesorii documentarişti, profesori care au obţinut deja grade didactice
(definitivat, gardul II sau gradul I) într-o altă specializare obţinută anterior.
Acestora li se recunosc gradele obţinute, dar sunt destui profesori documentarişti
care în vara anului 2010 ar trebui să-şi dea definitivatul, să aibă inspecţiile
necesare efectuate. Unele inspectorate şcolare judeţene nu au un inspector de
specialitate care să poată face aceste inspecţii. Există metodişti la Casele corpului
didactic care ar putea să facă aceste inspecţii, dar unii au altă specializare decât
profesorul documentarist.
Cred că inspecţiile, care în mod normal se fac la orele de curs pentru
profesorii care predau o anumită disciplină, s-ar putea să fie făcute la activităţile
desfăşurate şi organizate în CDI, fără a fi neaparat necesară existenţa orelor de
predare în norma profesorului documentarist.
Profesorul documentarist are şi el un portofoliu, realizează planificarea
activităţilor, fişe de activitate şi alte documente specifice şi utile desfăşurării
activităţii. Deci, condiţiile necesare, din punctul de vedere al profesorului
documentarist ar putea fi îndeplinite.

8
Numărul 3, mai 2010

Însă, nu există o bază legală, o metodologie şi o programă, măcar pentru


definitivarea în învăţământ a profesorului documentarist, măcar a acelor profesori
cu o singură specializare (bibliologie şi biblioteconomie, de exemplu).
Nu există, cel puţin în partea de vest a ţării vreu Departament pentru
pregătirea personalului didactic care să se ocupe de gradele didactice pentru
profesorii documentarişti. E adevărat, demersuri s-au făcut la DPPPD din cadrul
Universităţii din Oradea, dar se pare că ministerul de resort e prea preocupat de
aprobarea şi promulgarea faimoasei LEGI A EDUCAŢIEI NAŢIONALE, care nu
face referire nici cât e negru sub unghie la gradele didactice a profesorului
documentarist. Mă întreb, oare de ce s-au zbătut atât francezii să aducă în
România Centrele de documentare şi informare şi meseria de profesor
documentarist (urmare firească a înfiinţării CDI-urilor), ca acum cei care ocupă
acest post, titulari sau suplinitori, să fie în imposibilitatea de a susţine un grad
didactic.

Profesor documentarist, Laura Păicuţ

9
Numărul 3, mai 2010

Calendar cultural – luna mai


Mai
Ziua Internaţională a Muncii (1 mai)
Ziua Mondială a Libertatii Presei (3 mai)
Topîrceanu, George (20 martie 1886 – 7 mai 1937) poet, prozator şi publicist ; 73
de ani de la moarte
Ziua Internaţională a Crucii Roşii (8 mai)
Ziua Europei (9 mai)
Blaga, Lucian (9 mai 1895 – 6 mai 1961) filozof, poet, dramaturg, traducător,
jurnalist, profesor universitar şi diplomat ; 115 ani de la naştere
Ziua Latinităţiii (15 mai)
Ziua Internaţională a Familiei (15 mai)
Preda, Marin (5 august 1922 – 16 mai 1980) nuvelist şi romancier ; 30 de ani de la
moarte

Popovici, Titus (16 mai 1930 – 30 noiembrie 1994) scriitor şi scenarist ; 80 de ani
de la naştere
Ziua Mondială a Protecţiei Mediului (17 mai)
Ziua Internaţională a Muzeelor (18 mai)
Ziua Internaţională a Diversitatii Culturale (21 mai)
Arghezi, Tudor (21 mai 1880 – 14 iulie 1967) poet ; 130 de ani de la naştere

Rhédei Lajos (1760 – 21 mai 1831) filantrop ; 179 de ani de la moarte

Sebastian, Mihail (18 octombrie 1907 – 29 mai 1945) romancier şi dramaturg ; 65


de ani de la moarte
Ziua Mondială de luptă împotriva fumatului (31 mai)
Ghibu, Onisifor (31 mai 1883 – 3 octombrie 1972) profesor ; 127 de ani de la
naştere

10
Numărul 3, mai 2010

DESPRE MURPHY
Legile lui Murphy sunt cunoscute in toata lumea, sunt afisate in birourile
politicienilor si ale cercetatorilor, in atelierele de proiectare si in cabinetele
consultantilor financiari, ale universitarilor si ale studentilor. Toata lumea se amuza
cu ele. Stimulati de spiritul lor, numerosi specialisti au creat legi ce le poarta
numele, legi ce sintetizeaza o experienta intr-un domeniu anume sau surprind
paradoxurile vietii cotidiene. Legile lui Parkinson, legile lui Peter, legile lui Finagle
sunt la fel de celebre ca cele ale lui Murphy. Dar a existat oare Murphy?
MURPHY a existat, el este un personaj real. Identitatea lui, ca si originea
aparitiei primei legi – singura originala, celelalte fiind create de autori anonimi – au
fost dezvaluite intr-un articol aparut in 1977 in ziarul american "Los Angeles Time".
Autorul George E. Nichols, lucra in cadrul proiectului "Viking" la NASA, ca
responsabil cu fiabilitatea si controlul calitatii. El isi aminteste urmatoarele:
"Totul s-a intamplat in 1949, la baza Fortelor Aeriene Edwards din Murdoc,
California, in timp ce lucra la proiectul MX 981. Colonelul J.P. Stapp conducea un sir
de experiente asupra impactului la prabusirea pe pista de aterizare. Proiectul
apartinea firmei Northrop Aircraft care lucra ca subcontractanta pentru
Laboratorul Aero Medical al firmei Wright Field. Eu eram managerul proiectului
Northrop. Capitanul Ed Murphy era un inginer, angajat al lui Wright Field. Enervat
de proasta functionare a unei curele de transmisie, datorita defectuoasei imbinari
la capete a curelei, Ed Murphy a exclamat: "- Daca e vreo posibilitate sa o faca
prost, o va face!" – referindu-se la tehnicianul care a imbinat gresit capetele benzii.
Cateva saptamani mai tarziu, la o conferinta de presa, colonelul Stapp a
afirmat ca rezultatele excelente pe care le-am obtinut de-a lungul a cativa ani de
experiente de aterizari fortate, fara nici un accident, se datoreaza "increderii
noastre absolute" in ceea ce el a denumit atunci "legea lui Murphy", si a "efortului
pe care l-am facut permanent pentru a preintampina posibilele ei consecinte
negative". Presa a asigurat, in lunile care au urmat, o raspandire a "legii lui Murphy"
si apoi a diferitelor ei variante si aplicatii". Aceasta a asigurat, asadar, istoria uneia
dintre cele mai cunoscute legi naturale care, se pare, guverneaza tot ce este viu. si
relatiile viului cu materia neinsufletita. Poate ca este chiar o lege Universala…

11
Numărul 3, mai 2010

Murphy este primul om care a observat ca acolo unde exista posibilitatea ca


lucrurile sa mearga rau, va fi rau. Desi trista in felul ei, aceasta observatie a
insemnat un pas inainte pentru umanitate in a intelege de ce viata si lucrurile isi
urmeaza cursul lor. Intr-un fel "deranjanta" in interiorul psihicului uman, aceasta
revelatie a facut in asa fel incat sa nu mai privim niciodata lumea cu aceeasi ochi.
Murphy a extrapolat teoria de baza si a dat nastere la faimoasele legi ce-i poarta si
numele, dealtfel. Am putea spune ca a fost unul dintre cei mai mari ganditori ai
timpurilor noastre.
El a reusit intr-un fel oarecare sa sustraga esentialul din perversitatea vietii
si felul in care a fost conceputa. A spus: "Daca e imposibil ca ceva rau sa se
intample, se va intampla oricum". Acel moment a fost unul important in istorie, iar
ideile lui Murphy au fost baza pe care multi altii au construit timp de generatii. Cu
alte cuvinte, a existat un singur Murphy, dar restul au contribuit enorm la ceea ce-a
inceput el.
Urmează în numărul viitor legile lui Murphy.

12