Simboluri religioase in marile religii

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Simbolurile au existat de cand lumea. Fiecare cultura, religie, loc,

obiect, a fost asociat cu un simbol de catre cei ce au intrat in
contact cu acesta. Cuvantul "simbol", provenit din latinescul
"symbolum" sau din grecescul "σύμβολον", inseamna
„reprezentare". El este, de cele mai multe ori, o emblema sau o
imagine asociata cu cateva cuvinte sau prescurtari referitoare la
elementul pe care-l reprezinta.

Simbolurile religioase sunt printre cele mai folosite, cunoscute si vechi simboluri din lume.
Simbolurile au ajutat intotdeauna la regasirea sau identificarea numitor valori, convingeri, idei
sau marturisiri de credinta. Ele au avut drept prim scop adunarea la un loc a celor ce impartaseau
aceleasi convingeri religioase ori culturale.

Studierea simbolurilor
religioase este o ocupatie
a celor care studieaza
Istoria Religiilor, a
acelora care compara
credintele popoarelor si
analizeaza radacinile
fiecarei culturi religioase.
Dupa cum spuneam si mai
sus, simbolurile religioase
sunt printre cele mai vechi
din lume, unele dintre
acestea identificandu-se
ca avand o vechime de
peste 100.000 de ani. O
parte dintre acestea sunt
cele egiptene, descoperite
in mormintele faraonilor, ele identificand credinta in zei, viata vesnica, cheia vietii, etc. Unele
dintre cele mai vechi simboluri sunt cele intalnite in unele situri arheologice din Africa, acestea
datand inca din perioada Epocii de Piatra, adica de acum mai bine de 100.000 de ani. Aici se
pastreaza pigmeti de culoarea ocru (rosu inchis) care erau folositi spre desenarea simbolurilor
vanatoresti.

Simbolurile si folosirea acestora in exprimarea plastica a marilor religii

1
Utilizarea simbolurilor este un fenomen mondial. Arheologul Steven Mithen, in urma multor
studii asupra fenomenelor religioase, concluzioneaza cum ca este comun tuturor religiilor faptul
ca acestea sa implice si o exprimare plastica a credintelor teoretice. Adica, intotdeauna credintele
in fiinte spirituale, in viata de dupa moarte, cat si in alte puteri nevazute, au fost plasticizate in
imagini si simboluri fizice, acestea din urma avand drept scop indicarea celor dintai.

Datorita faptului ca, de obicei, tot ceea ce tine de lumea spirituala difera de lumea materiala si
senzitiva, a fost intotdeauna dificila intelegerea si exprimarea acelora in sistemul nostru de
cunoastere. Daca era usor sa simti ori sa intelegi un lucru suprafiresc, dificultatea aparea insa
atunci cand incercai sa transmiti altora acel lucru. Aceasta problema va fi insa rezolvata in
momentul in care lucrurile spirituale au fost „intrupate" in semne vizibile, in simboluri materiale.
Prin semne si simboluri, cele negraite si nevazute puteau fi mai usor exprimate, transmise si
intelese.

Simboluri religioase in Baha’i

In religia bahai’lor intalnim urmatoarele simboluri, general valabile: steaua cu cinci colturi,
steaua cu noua colturi si inelul cu simbol. Steaua cu cinci colturi simbolizeaza corpul uman si pe
trimisii lui Dumnezeu, in timp ce steaua cu noua colturi si inelul cu simbol aduc aminte de
perfectiune.

Steaua cu cinci colturi, numita "haykal", adica "templu", este simbolul oficial al religiei Baha’I,
dupa cum mentioneaza invatatorii acesteia. Steaua cu cinci colturi a fost folosita ca insemn, in
cele mai importante scrisori, atat de catre Bab, cat si de catre Bahaulah.

Steaua cu noua colturi este al doilea mare simbol al bahailor. Potrivit sistemului de calcul
numeric Abjad, cuvantul Baha are un coeficient numeric de 9, motiv pentru care aceasta cifra
este des intalnita in scrierile, arhitectura si credinta acestora. Cea mai cunoscuta personificare a
cifrei noua este steaua cu noua colturi.

2
 Simbolul de pe inele este opera lui
Abdul-Baha, fiul si succesorul lui
Bahaulah. Acesta este cel mai intalnit
si folosit simbol al bahailor, fiind
folosit pe mai toate inelele acestora. El
este pus adesea si pe coliere, bratari,
coperti de carte, tablouri, etc. Acest
simbol este alcatuit din doua stele cu
cinci colturi si un "baha" stilizat. Linia
de jos reprezinta umanitatea si lumea
creata, linia cea mai de sus este lumea lui Dumnezeu, iar linia de la jumatate reprezinta
manifestarea lui Dumnezeu in lume si revelatia. Linia verticala este Prima Vointa, care vine din
Dumnezeu si strabate, prin revelatie, umanitatea. Cele doua stele ii reprezinta pe Bahaulah si pe
Bab.

Simboluri religioase in Budism

Simbolismul budist apare in jurul anului 2100 i.Hr, fiind legat mai ales de simboluri aniconice,
ocolind astfel reprezentarea directa a lui Buddha. Simbolismul cu motive umane a aparut in
perioada secolului I, odata cu artele Mathura si arta
greco-budista din Gandhara. Acestea s-au combinat
cu vechile simboluri religioase budiste.

Roata vietii, "roata dreptatii" sau "roata dharma"

este roata ce infatiseaza conceptul budist "dharma".
Numita "dharmacakra", aceasta arata calea spre
iluminare, inca din primele zile ale budismului.
Aceasta seamana cu o roata de car de lupta, cu opt
sau mai multe spite. Este unul dintre cele mai vechi
simboluri din arta indiana. Cele opt spite ale rotii
indica cele Opt Nobile Adevaruri ale religiei
budiste. Cercul simbolizeaza perfectiunea dharmei.

Simboluri religioase in Hinduism

De-a lungul sutelor de ani, hinduismul si-a dezvoltat un intreg sistem de simboluri religioase
iconice. Formand iconografia hindusa, aceste simboluri se trag din plasticizarea unor scripturi ori
a unor traditii specifice. Semnificatia exacta a fiecarui simbol difera insa de la loc la loc, de la
timp la timp, de la invatator la invatator. De-a lungul timpului, unele dintre simboluri, precum
"svastika", au ajuns sa aiba o foarte mare varietate de intelesuri, pe cand altele, precum "aum",
au ramas tipice si unice reprezentante ale hinduismului. Iconografia hindusa este caracterizata

3
prin doua categorii de semne: murti, insemnand semnele exterioare, si mudra, insemnand pozitia
trupului si gesturile specifice.

Aum sau "omkar" este o silaba

mistica din religiile Indiei, fiind
intalnita atat in hinduism, cat si in
sikhism, jainism si budism. Acest
simbol este mai mult o exclamatie
de mirare, de venerare, fiind
scoasa in vremea rugaciunii.
Astfel, la inceputul fiecarui text
hindus, la fiecare sfarsit de text din
Vede, cat si la rostirea fiecarei rugaciuni, aceasta exclamatie nu va lipsi din gura hindusului.

Svastika sau "swastika" este un fel de cruce, cu cele patru brate indoite la 90 de grade, in sensul
acelor de ceasornic. Acest semn a fost descoperit ca existand inca din Perioada Neolitic. Acesta
va reaparea insa, cu putere, in cultura indiana moderna. Datorita asocierii acestui semn cu
miscarea nazista, el a ajuns sa fie stigmatizat in lumea apuseana, lovind prin aceasta chiar in
radacinile sale. Astfel, semnul nu mai este folosit foarte puternic in hinduism.

Simboluri religioase in Islamism

Simbolurile religioase intalnite in Islam nu sunt nici verbale, nici textuale, ci doar vizuale.
Acestea evoca sentimentele religioase prin semne. Unele detalii din simbolurile religioase
islamice sunt general recunoscute, avand o vechime considerabila. Astfel, culoarea verde este
asociata cu Islamul inca de la inceput.

Semiluna si steaua este unul dintre cele mai renumite simboluri din Islam. De fapt, simbolul ar fi
doar semiluna, steaua aparand mai tarziu, in special pe steagurile mai multor tari din lumea
islamica (Turcia, Malaezia si Pakistan). Criticii sustin ca acest simbol nu a fost folosit de
Mahomed, drept pentru care el nu are nici o baza traditionala in Islam. Oricum, semnul a ajuns sa
fie identificat cu Califatul.

Semiluna era simbolul Imperiului Sasanid din

Persia (Iran), acesta aparand pe mai toate coroanele
regilor. Dupa cucerirea araba a imperiului, in anul
651, acest semn a fost preluat, din ce in ce mai mult,
de catre califi si musulmani. Acest semn caracteriza
si Imperiul Otoman.

Culoarea verde are o semnificatie speciala in Islam.

Aceasta culoare este foarte folosita in decorarea

4
interioara a moscheilor, a mormintelor invatatorilor musulmani, cat si pe multe dintre steagurile
tarilor arabe. Se crede ca aceasta era culoarea preferata a lui Mohamed, acesta purtand chiar un
turban verde.

Simboluri religioase in Iudaism

Steaua lui David sau Scutul lui David este unul dintre cele mai cunoscute si intalnite simboluri
religioase iudaice. Numele acestui semn vine de la Regele David, autorul cartii Psaltirea, din
Vechiul Testament. Se crede ca folosirea acestui semn a inceput inca din Evul Mediu. Din punct
de vedere geometric, acest semn este un fel de hexagrama. Odata cu infiintarea statului Israel, in
anul 1948, Steaua lui David a fost pusa pe steagul national. De asemenea, simbolul a fost asociat
si cu Miscarea Sionista.

Menorah este un sfestnic cu sapte brate, acesta fiind specific Iudaismului pentru mai bine de
3000 de ani, ramanand pana astazi o emblema a statului Israel. Acest obiect era folosit in
Templul Sfant, in Ierusalim. Cupele bratelor acestuia erau umplute cu ulei de masline, el arzand
tot timpul. Se crede ca acesta simbolizeaza Rugul Aprins, pe care Moise l-a vazut pe Muntele
Horeb - Sinai. Tora marturiseste ca Dumnezeu insusi i-a descoperit lui Moise cum sa
confectioneze acest sfestnic special, numit menorah. Se mai crede ca cele sapte brate ale sale
sunt chipuri ale celor sapte zile ale saptamanii. Din aceasta se intelege ca Domnul isi doreste o
legatura cu poporul Sau tot timpul, iar nu numai in ziua odihnei.

Simboluri religioase in Taoism

In filosofia chineza, conceptul de yin si yang este folosit spre a

descrie modul in care fortele opuse se intrepatrund in sustinerea
lumii. Fiecare lupta cu cealalta, insa o si sustine prin existenta
sa. Acest concept, cum ca la baza lumii stau doua puteri egale
(dualism) se regaseste in multe dintre stiintele si filosofiile

5
chineze. Yin si yang inseamna intunericul si lumina, femeia si barbatul, josul si susul, binele si
raul, etc. Yin, care inseamna "loc intunecos" sau "panta nordica", este reprezentat de partea
neagra a simbolului, pe cand yang, care inseamna "loc insorit" sau "panta sudica", este
reprezentat de partea alba a cercului.

Simboluri religioase in Zoroastrism

Faravahar este unul dintre cele mai cunoscute si intalnite simboluri religioase zoroastriene.
Zoroastrismul era religia de stat in anticele Imperii Persane. In Iran, succesorul de astazi al
dinastiilor persane, Zoroastrismul nu mai este oficial religia de stat, insa simbolul numit
"faravahar" a ramas inca, reprezentand vechea si actuala Persie, intrupata in Iran.

Discul inaripat are o foarte lunga istorie in cultura si arta antica. Din punct de vedere istoric,
acest semn este simbolizat de un soare cu aripi. Acest semn apare inca din Epoca Bronzului, in
special pe sigiliile pastrate. In timpurile neo-asiriene, un bust uman este adaugat acestui antic
simbol. Acest "slujitor in roba" este simbol al lui Ashur. De asemenea, el poate simboliza si pe
"Ingerul pazitor" ori "Slava Dumnezeiasca".

Teodor Danalache