Suntem precum toamna...

Cnd soarele devine din ce n ce mai palid, cnd aerul e rece,

cnd pomii i leapd armura fluturnd steagul alb pe cmpul
de btlie,nseamn c a venit toamna. ns, aceasta nu este
prezent doar n natur, ci i n sufletele oamenilor. De aceea,
mi permit s fac o comparaie ntre ea i fiinele umane,
trasformnd-o ntr-o stare luntric. Psrile din zonele
temperate pleac spre alte zri, i prsesc poate locul natal
pentru a cunoate i a nva, pentru a descoperi mistere ascunse
de paii timpului. n acelai mod, oamenii i croiesc un drum
prin via, dificil sau uor, ntunecat sau senin, fiecare zboar pe
propria rut spre rile calde.
n acelai timp, frunzele cad, se desprind ncet i cu un ultim
surs i prsesc locul. Natura parc se revolt i ncearc s
lupte pentru a supravieui ct mai mult. Dar, toamna e un ucenic
al iernii; i pregtete calea spre scaunul de domnie. Supus, nu
are curajul s cotropeasc omenirea la fel cum o face iarna, doar
prevestete ce va urma. E cald i rece, toamna... . E puternic i
fragil, e blnd i rutcioas, e un contrast; nu tii la ce s te
atepi, la fel ca omul. i, cum nu ar fi de-ajuns, pune tax de
robie pe sufletele melancolicilor vistori, i trezete la realitate i
ncep s se ngijoreze, precum greierele. E misterioas dar

sincer...
Probabil c toamna ne amorete aa nct s nu mai simim
frigul.
Cteodat soarelui i se las puin rgaz i permisiunea de-a mai
nclzi o dat omenirea. De aceea , unele zile sunt precum cele
din poveti, cnd el se reflect pe frunzele czute care cer
ndurare sau i accept soarta. Toamna biruiete i proclam
revenirea iernii, devendind vasalul ei. Pmntul se deschide cu
roade, cu fructe, cu flori nmiresmate, ca o ultim ofrand
nchinat toamnei. Oamenii sunt totui minusculi i nu o pot
controla. Avem totui puteri nebnuite ns nu i curaj. Dac
toamna ar avea destul curaj, ar prelua tronul iernii, s-ar
dezlnui, s-ar revolta... Dar, e panic i se mulumete s fie un
simplu sol. Uneori, e sublim, alte ori friguroas, la fel ca i
cmrile sufletului unui om, unde stau ascunse roadele acestuia,
prfuite i ndeprtate de ochii altora, unde toamna sufleteasc
ncepe a nimici treptat, ca un parazit.
E muribund ,dar plin de via; e dulce i amar, e plin de
compasiune sau nemiloas. Se schimb, la fel ca oamenii, subit i
fr vreun temei.
E fermectoare sau neneleas...
Sunt eu, eti tu, suntem noi, la fel ca toamna.