Dupa a doua catisma, Sedealna (glas 1)

Podobie: Mormantul Tau, Mantuitorule...

Asemeni lui Hristos ai rabdat, Constantine, vanzare de la cei de aproape, slavite; ci Pastile si trecerea
in slujbe a inchipui nelasandu-te de-Dumnezeu-uratorii, Voievodule, muceniceste la ceruri trecut-ai
cu fiii tai.
Slava... (aceeasi) Si acum... a Praznicului (glas 4)
Marimurile.
Stih: Inmultitu-s-a peste mine nedreptatea celor mandri, iara eu cu toata inima mea voi cerceta poruncile Tale;
buna este mie legea gurii Tale, decat miile de aur si de argint.

Marimu-te pe tine, de Dumnezeu incununatule Sfinte Constantine, Voievodule si Mucenice al

Domnului.
Stih: Aproape de cei ce se tem de Domnul este mantuirea Lui, ca sa se salasluiasca slava Lui in pamantul
nostru; ca Domnul va da bunatate si pamantul nostru va da rodul sau.

Marimu-va pe voi, Sfintilor slavitilor Brancoveni, si cinstim muceniceasca taierea capetelor voastre.
Stih: Aparatorul nostru, vezi, Dumnezeule, si cauta spre fata unsului Tau, ca mai buna e o zi in curtile Tale
decat mii; ales-am a fi lepadat in curtile lui Dumnezeu, decat a locui in salasurile pacatosilor.

Veniti toti credinciosii pe noul Constantin sa-l laudam, pe unsul lui Dumnezeu, zicand: pe Voievodul
nostru si Mucenicul.
Stih: Ca ne-ai incercat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lamurit, cum se lamureste argintul; ridicat-ai oameni
asupra capetelor noastre, trecut-am prin foc si apa, si ne-ai scos pe noi la odihna.

Veniti toti iubitorii de Mucenici pe Macabeii legii noi dupa dreptate sa-i cins-tim, zicand: pe ceata
Brancovenilor.
Stih: Gatit-am faclie unsului Meu; pe vrajmasii lui ii voi imbraca cu rusine, iar pe el va inflori sfintenia Mea.
Gata este inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea.

Veniti toti credinciosii pe noul Constantin sa-l laudam, pe unsul lui Dumnezeu, zicand: pe Voievodul
nostru si Mucenicul.
Stih: Veniti, fiilor, ascultati-ma, frica Domnului va voi invata pe voi; aceasta e ziua pe care a facut-o Domnul;
sa ne bucuram si sa ne veselim intr-insa.

Marimu-va pe voi, Sfintilor slavitilor Brancoveni, si cinstim muceniceasca taie-rea capetelor voastre.
Sedealna (glas 1)
Podobie: Mormantul Tau, Mantuitorule...

De harul cel de sus cuprinzandu-va astazi, ca intr-o Vitezda pe potriva tocmita cu cinci pridvoare,
Sfintilor, ati intrat, Brancovenilor, in priveliste, marturisind pe Stapanul si cu sangele muceniciei de
moarte spalandu-va sufletul.
Slava... (aceeasi) Si acum... a Praznicului (glas 3)

Luminanda Sfintilor Brancoveni.

In ghicitura legii vechi petrecand Macabeii, muceniceste pentru ea au rabdat omorare; iar
Brancovenii in legea noua, desavarsita, aflandu-se, a harului, cum n-ar face intocmai, pilda avand pe
Hristos a-toate-Stapanitorul si Mielul Cel injunghiat de la facerea lumii?
Luminanda Sfantului Ianache.
Imparatia cea de sus inteleptul Ianache, sfetnicul Voievodului, ca si el asteptand-o, apropiata vazando, indraznind, fericitul, cu ceata Brancovenilor a intrat in aceasta, ca un viteaz capul lepadandu-si-l, si
in ceruri, alaturea de domnul sau, lui Hristos sta alaturi.

Apostolul (Romani 8, 14-18; 28-39)

Fratilor, cati sint manati de Duhul lui Dumnezeu, acestia sint fii ai lui Dumne-zeu. Pentru ca
n-ati luat duh de robie, iarasi, spre frica, ci ati luat Duhul infierii, intru Care strigam Avva, Parinte.
Duhul Insusi impreuna-marturiseste cu duhul nostru ca sintem fii ai lui Dumnezeu. Iar de sintem fii,
sintem si mostenitori, mostenitori ai lui Dumnezeu, impreuna-mostenitori cu Hristos, daca impreunapatimim cu El, ca sa ne si impreuna-slavim cu El. Caci socotesc ca nu sint vred-nice patimirile vremii
de acum de slava ce va sa ni se descopere. Si stim ca toate impreuna-lucreaza spre bine celor ce
iubesc pe Dumnezeu, celor ce dupa voia Lui sint chemati. Ca pe care de dinainte i-a cunoscut, de
dinainte i-a si randuit sa fie asemenea Fiului Sau, ca sa fie El intai-nascut intre multi frati. Iar pe care
de dinainte i-a randuit, pe acestia i-a si chemat; iar pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar
pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si slavit. Ce vom mai zice, dar, la acestea? De e Dumnezeu cu noi,
cine e impotriva noastra? Cela ce pe Insusi Fiul Sau nu L-a crutat, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu
ne va da dimpreuna cu El toate? Cine va pari asupra alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu e Cela ce indrepteaza; cine e cel ce osandeste? Hristos e Cela ce a murit si, mai ales, Cela ce a si inviat, Care si
este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care si mijloceste pentru noi; cine ne va desparti pe noi de dragostea
lui Hristos? Necaz ori stramtorare ori prigoana ori foamete ori golatate ori primejdie ori sabie?
precum este scris: Ca pentru Tine sintem omorati toata ziua; socotiti am fost ca oile spre junghiere. Ci
intru toate acestea preabiruim prin Cela ce ne-a iubit pe noi. Caci sint incredintat ca nici moarte, nici
viata, nici ingeri, nici incepatorii, nici puteri, nici cele ce sint, nici cele viitoare, nici inaltime, nici
adancime, nici oricare vreo alta zidire nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu
cea in Hristos Iisus, Domnul nostru.

Evanghelia (Marcu 4, 25-29; 8, 31-39; 9, 1)

Zis-a Domnul ucenicilor Lui: Celui ce are i se va da, iar de la cel ce nu are, si ce
are i se va lua. Si zicea: asa e imparatia lui Dumnezeu, precum pune omul samanta in
pamant, si doarme si se scoala noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cum nu stie
el. Ca pamantul rodeste de la sine, mai intai pai, apoi spic, dupa aceea grau deplin in
spic. Iar cand rodul se coace, indata trimite secera, ca a sosit secerisul. Si a inceput sa-i
invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de batrani, de
arhierei si de carturari si sa fie omorat, si dupa trei zile sa invieze. Si spunea acest
cuvant pe fata. Si luandu-L Petru deoparte, a inceput sa-L dojeneasca zicandu-I: Fie-Ti
mila de Tine, sa nu Ti se intample Tie aceasta. Iar El intorcandu-Se si uitandu-Se la
ucenicii Lui, l-a certat pe Petru si i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano; ca nu cugeti cele
ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Si chemand la Sine multimea impreuna cu
ucenicii Lui, le-a zis: Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia
crucea si sa-Mi urmeze Mie. Ca cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va
pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela si-l va mantui. Ca ce-i va
folosi omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul sau? Sau ce va da omul
in schimb pentru sufletul sau? Ca cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in
neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul omului se va rusina de el cand va veni intru
slava Tatalui Sau cu ingerii cei sfinti. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sint unii
din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea imparatia lui
Dumnezeu venind intru putere.

La Laude cantam intai acestea:

Stihiri prosomii ale Praznicului (glasul 2)
Podobia: Casa Efratului...
Ceata sa inchegam veniti toti pamantenii, cantare de iesire Fecioarei preacurate cantand intru mutarea
ei.
Moartea cea dupa trup cum, dar, sa n-o primeasca mantuitoarea lumii, de vreme ce cu trupul murit-a
Ziditorul ei?
Cu ingroparea ta sfintitu-s-a pamantul, Fecioara, si vazduhul intru a ta straina suire catre Fiul tau.
Apoi aceste Stihiri prosomii ale Mucenicilor. Asemenea.
Astazi pe Constantin cu sfetnicul Ianache si Constantin cel tanar, Matei, Stefan si Radu Biserica ii
lauda.
Marelui Avraam urmat-ai, Constantine, pe fiii tai jertfindu-i, salasul dobandindu-ti in sanurileaceluia.
Domnului s-a adus bineprimita jertfa spita brancoveneasca, facandu-i-se sortul cu ceata Mucenicilor.
Slava... (glasul 6)
In biserica voastra, Voievozilor ai lui Hristos, astazi adunandu-ne si luminan-du-ne cu pomenirea,
bine este noua aici, o, Mucenicilor; ci imbracand nu lumeasca, ci muceniceasca purpura, Imparatului
si Mielului cu indraznire rugati-va pace noua sa daruiasca si impreuna-salasluire, o, Brancovenilor, in
lumina cea vesnica.
Si acum... a Praznicului (glas intai)