Sunteți pe pagina 1din 4

Romanul social realist mitic

(traditional)
Baltagul Mihail Sadoveanu
Eseu comentariu

Perioada literara
Perioada interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor poetice
dezvoltate pe tendinte moderniste, realiste si traditionaliste. Mihail Sadoveanu a fost unul
dintre cei mai importanti prozatori din prima jumatate a secolului al XX-lea si remarca in
aceasta perioada datorita povestirilor, nuvelelor si romanelor alaturi de alti scriitori
precum Vasile Voiculescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu.

Ipoteza
Opera literara Baltagul scrisa de Mihail Sadoveanu apartine genului epic, fiind un
roman social, de tip traditional. In opinia lui George Calinescu, fiind si un roman mitic, al
transhumantei apartinand curentului literar traditionalism.

Teorie
Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu personaje
numeroase, complexe si amplu caracterizate, cu o intriga complicata si o actiune ampla.
Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei comunitati.
Romanul obiectiv este specific doar realismului si se axeaza pe mai multe particularitati.
Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al 19-lea a
carui estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta. Operele surprind o
realitate neinfrumusetata, veridica, dar valorificata artistic. Se realizaza o fresca sociala
prin ilustrarea categoriilor sociale in evolutie.
Traditionalismul este atitudinea culturala care exprima un atasament excesiv pentru
valorile trecutului, ale traditiei, vazute intr-o pozitie de superioritate fata de cele noi.
Curentul literar se realizeaza ca ideologie in jurul revistei Gandirea, in special aparut la
Cluj in 1921, sub conducerea lui Cezar Petrescu, mutata la Bucuresti in 1922, sub
conducerea lui Nechifor Crainic, unde isi continua aparitia pana in 1944.

Tip de roman
Baltagul este un roman al transhumantei deoarece se bazeaza pe urcatul si coboratul
oilor. Oamenii isi sincronizeaza viata dupa mersul barbatului cu cu oile intre munti, in
timp ce femeia ramane acasa, avand grija de gospodarie si de copii, dar si de produsele
rezultate de la animale.
Baltagul este un roman social deoarece se realizeaza o fresca sociala prin ilustrarea
categoriilor sociale in evolutie. Oamenii (satenii) isi organizeaza viata la sat.
De asemenea, opera este un roman mitic deoarece apar elemente legendare cum ar fi
vrajitoria, magia sau farmecele, dar care nu se adeveresc, ele stand la baza genezei
operei sau la subiectul acesteia.

Geneza si surse de inspiratie


Publicata in anul 1930, opera a necesitat un numar de doar spate pana la zece zile de
scriere deoarece se afla in mintea scriitorului de foarte mult timp. La baza inspiratiei
scriitorului au stat trei tipuri de surse: autobiografice, folclorile si mitice.
Sursele biografice arata ca intr-un interviu oferit de scriitor, acesta povesteste cum in
calatoriile sale pe jos prin Moldova a facut popas la un han. Acolo a avut prilejul sa
asculte doi jandarmi care vorbeau despre uciderea unui cioban caruia i s-au furat oile.
Sursele folclorice sustin ca opera se inspira din teme, motive sau tipuri de personaje
care apar in trei balade populare. Din balada populara Miorita se preia motto-ul operei
Stapane, stapane / Mai cheama s-un cine., se preia motivul complotului si motivul
transhumantei. Din balada populara Salga se preia tipul femeii justitiare. Din balada
populara Dolca se preia imaginea cainelui credincios.
Sursele mitologice asociaza o parte a povestii familiei Lipan cu legenda lui Osiris, fost
rege al Egiptului zeificat ca zeu al fertilitatii. Dupa ce a fost ucis de fratele sau Seth
pentru a-i urma la tron, sotia lui Osiris, Isis, mare preoteasa da nastere unui fiu pe nume
Horus. Dupa ce copilul ei creste, impreuna cu mama sa si insotit de un caine, pleaca in
cautarea ucigasului. In toate picturile rupestre, baiatul poarta in mana o arma cu doua
taisuri.

Titlul
Titul operei, din punct de vedere morfologic, este format dintr-un substantiv articulat cu
articolul hotarat -ul care, in sens denotativ, semnifica un topor cu doua taisuri. In sens
conotativ, se concretizeaza motivul labirintului la nivelul actiunii. Baltagul devine obiect
simbolic, ambivalent: arma a crimei si instrumentul actului justitiar, reparator.

Tema
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoviene se regasesc aici: viata
pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea. Tema textului este
monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in primplan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.

Perspectiva narativa
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul moniprezent si omniscient
reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei, lumea satului de
munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul omniscrient este unic, la parastasul sotului,
Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si calculata ca un Hamlet feminin, ea
reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o povesteste veridic celor prezenti, ceea
ce ii determina pe criminali sa-si recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor.

Structura
Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in saisprezece capitolate,
urmarind doua coordonate fundamentale, aspectul realist (reconstituirea monografica a
lumii pastorale si cautarea adevarului) si aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor
personajului principal). Orizontul mitic include modul de intelegere a lumii de catre
personaje, traditiile pastorale, dar si comunicarea om-natura si mitul marii treceri.

Prima parte (capitolele I al VI-lea)


Framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si pregatirile de drum include expozitiunea si
intriga.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al Vitoriei, care
este surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna
sa cumpere oi.Intriga cuprinde framantarile ei, dar si actiunile intreprinse inainte de
plecarea ei in cautarea sotului: tine post negru douasprezece vineri, se inchina la icoana
Sfintei Ana de la manastirea Bistrita, anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde unele
lucruri pentru a face rost de bani de drum, pe Minodora o lasa la Manastirea Varatesc, iar
lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.

Partea a doua (capitolele al VII-lea al XIII-lea)


Contine desfasurarea actiunii si releva drumul parcurs de Vitoria si fiul ei, Gheorghita, in
cautarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor, facand o serie de
popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crasma domnului David de la
Calugareni, la mos Pricop si bab Dochia din Farcasa, la Vatra Dornei (la han si
la cantelarie,unde afla de actul de vanzare a oilor), apoi spre Paltinis, Brosteni, Borca, de
unde drumul paraseste apa Bistritei, intro tara cu totul necunoscuta. De asemene,
intalnesc o cumetrie, la Borca si la o nunta, la Cruci. Succesiunea acestor mari momente
din viata omului, da de gandit Vitoriei si anticipeaza inmormantarea din final.
Intrebat din sat in sat, ea isi da seama ca sotul sau a disprut intre Suha si Sabasa. Cu
ajutorul cainelui regasit, Lupu, munteanca descopera intr-o rapa ramasitele lui Lipan, in
dreptul Crucii Talienilor.

Partea a treia (capitolele al XIV-lea al XVI-lea)


Prezinta sfarsitul drumului: ancheta politiei, inmormantarea, parastasul lui Nechifor Lipan
si pedepsirea ucigasului. Coborarea in rapa si veghea noctura a mortului marcheaza
maturizarea lui Gheorghita, dovedita in infaptuirea actului de dreptate la parastas.
Punctul culminant este moment in care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei,
surprinzadu-i chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina,
insa al doilea devine agresit. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasit de

cainele Lupu, facandu-se astfel dreptate. Deznodamantul il surprinde pe Bogza, care-i


cere iertare femeii mortului si-si recunoaste fapta.

Personaje
Personajul principal, femeia voluntara, este un exponent al spetei in relatie cu lumea
arhaica, dar si o individualitate, prin insusirile sale. Vitoria este o femeie puternica,
horatara, curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate pe
drum, dar mai ales la parastas, cand demasca ucigasii. Sotie iubitoare, porneste
hotarata in cautarea barbatului: era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i
fusese drag in tinereta Lipan, asa-i era drag si acuma, cand aveau copii mari cat
dansii. Tipatul dinaintea coborarii cosciugului si gesturile concentreaza iubirea si
durerea pierderii sotului: Cu asa glas a strigat, incat prin toti cei de fata a trecut un
cutremur. S-a daramat in genunchi, si-a rezemat fruntea de marginea sicriului. Portretul
fizic releva frumusetea personajului prin tehnica detaliului semnificativ Nu mai era
tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire.
Personajul secundar, Gheorghita, reprezinta generatia tanara, care trebuie sa ia locul
tatalui disparut. Romanul poate fi considerat initiatic, deoarece prezinta drumul spre
maturizarea lui Gheorghita.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin retrospectiva si remorare si
simbolizeaza destinul muritor al oamenilor. Numele sau cel adevarat si tainic, de botez,
este tot Gheorghita, dar primise numele Nechifor.
Personaje episodice sunt Minodora, fiica receptiva la noutatile civilizatiei este trimisa la
manastire pentru purificarel mos Pricop (ospitalitatea), parintele Danila (autoritatea
spirituala in satul arhaic), baba Maranda (superstitiile) personaje reprezentative lumea
satului arhaic.
Trasaturile personajului colectiv, muntenii, sunt surprinse inca de la inceput, in legenda
pe care obisnuia sa o spuna Lipan, rememorata de Vitoria. Viata muntenilor e greal mai
ales viata femeilor. Uneori stau vaduve inainte de vreme, ca dansa. Munteanului i-i dat
sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul ori cu cata.

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera Baltagul de Mihail Sadoveanu este un
roman mitic al transhumantei apartinand curentului literar realism.