1.

Conceptul de "victima"
Din punct de vedere lingvistic cuvantul "victima" are mai multe semnificatii:
persoana care sufera chinuri fizice sau morale din partea unei persoane, a societatii
etc.; persoana care sufera urmarile unei intamplari nenorocite, cum ar fi boala,
accident, catastrofa etc.; in antichitate victima era un animal sau un om care urma
sa fie sacrificat unei zeite.
Pornind de la trasatura definitorie a notiunii, indiferent de disciplina care o
abordeaza - consecinta negativa pe care o persoana o suporta in urma unei
intamplari nefericite -, victimologia are propria ei definitie prin care explica
414g69e notiunea supusa analizei de fata. Astfel, prin victima se intelege orice
persoana umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice, materiale sau
morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale[1].
Analizand definitia se pot constata mai multe aspecte. Unul dintre ele ar fi
acela ca victima poate fi doar o fiinta umana. Nu pot fi considerate victime obiecte
distruse de raufacatori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora. Insa nu
orice fiinta umana care sufera o consecinta a unui act criminal poate fi considerata
victima, pentru aceasta calitate fiind necesar sa mai fie indeplinita o conditie:
persoana care a suferit consecinta sa nu isi fi asumat constient riscul, deci sa
ajunga jertfa in urma unei actiuni sau inactiuni criminale fara sa vrea. De aceea nu
pot fi considerate victime politistii, care sunt raniti sau isi pierd viata in misiunile
specifice, militari, pompieri, initiatorul actului criminal sau infractorul care isi
pierd viata in urma derularii lui, etc.
Pe de alta parte definitia introduce o serie de elemente pretioase pentru
intelegerea fenomenului victimal, precizand pe langa consecintele directe si pe cele
indirecte, pe langa consecintele fizice sau materiale si pe cele morale, adesea mult
mai importante ca primele. De asemenea este de remarcat cuprinderea posibilitatii
ca totul sa se realizeze si ca urmare a unei inactivitati de tip criminal.
Preocupari pentru victima se intalnesc in cadrul culturilor antice, atunci cand
exista un sistem de compensatii si rascumparari cu scopul de a mentine echilibrul
intre situatia infractorului si a victimei. Ulterior justitia va parasi aceste forme
incipiente, pe masura perfectionarii ei, figura centrala devenind infractorul. Legea
urmareste in cea mai mare parte depistarea si pedepsirea infractorului, victima
avand doar un rol secundar, acela de a se constitui ca parte civila, caci procesul sub
aspect penal continua chiar daca victima nu se constituie ca parte vatamata.
2. Clasificarea victimelor[2]
Incercarea de a clasifica sigur victimele nu este deloc usoara. Principalele
dificultati care stau in calea unui asemenea demers pot fi sistematizate astfel:
1. marea diversitate a infractiunilor si, in consecinta, a victimelor;
2. victimele apartin, chiar daca cu ponderi diferite, tuturor categoriilor de
variabile: varsta, sex, pregatire socio-profesionala, pregatire culturala, rol-status
social, rol-status economic etc.;
3. diferente mari interindividuale in grupurile de victime in ceea ce priveste
responsabilitatile si rolul jucat de acestea in comiterea infractiunii.
1

Cu toate acestea numerosi autori au realizat diverse clasificari in functie de

numeroase criterii.
Un prim criteriu il reprezinta categoria infractionala care genereaza victime.
Din acest punct de vedere putem avea victime ale infractiunii de omor, victime ale
infractiunii de vatamare corporala, victime ale infractiunii de lovituri sau alte
violente cauzatoare de moarte, victime ale infractiunii de viol, victime ale
infractiunii de furt etc. Nu are importanta natura infractiunii, daca este prevazuta
intr-o lege generala sau speciala etc.
Folosind relativ aceleasi criterii A. Karmen identifica urmatoarele categorii de
victime: 1. copii disparuti; 2. copii maltratati fizic si sexual; 3. persoane in varsta victime ale crimei; 4. femei maltratate; 5. victime ale actului sexual; 6. victime ale
soferilor aflati in stare de ebrietate.
Cele mai multe clasificari au in vedere criteriul privind gradul de implicare si
de responsabilitate al victimelor in comiterea infractiunii.Astfel, Mendelshon
diferentiaza urmatoarele categorii: 1. victima total nevinovata (pruncuciderea); 2.
victima mai putin vinovata decat infractorul (ignoranta, imprudenta); 3. victima tot
atat de vinovata ca si infractorul (provocatoare); 4. victima mai vinovata decat
infractorul; 5. victima care poarta responsabilitatea totala (agresoare); 6. victima
innascuta, simulatoare, imaginara.
Folosind acelasi criteriu E. A. Fattah (1967) elaboreaza urmatoarea clasificare:
1. victima participanta, dispusa sa suporte orice consecinta din spirit de aventura;
2. victima latenta, lipsita de initiativa va aprecia desfasurarea agresivitatii intr-un
mod imprevizibil, putand reactiona oricand pentru a evita sau accepta esecul
actului victimizant; 3. victima predispusa, cu reactii spre inclinatii schimbatoare,
rigide si complexe care contrazice si incearca sa revina la vechile atitudini; 4.
victima provocatoare, fidela unor conceptii in care dispretul si sfidarea regulilor
comportamentale indeamna la actiuni nesocotite, la schimbari de atitudini
periculoase, euforice, isterice, exaltate, melancolice; 5. victima neparticipanta, care
adopta posibilitatea de a-si controla comportarea, acceptand doar actele cu
semnificatii cunoscute.
Aproximativ tot in baza acestui criteriu, L. Lamborn (1968) identifica
urmatoarele tipuri de intalnire victima-infractor: 1. initiere; 2. facilitare; 3.
provocare; 4. comitere, savarsire; 5. cooperare; 6. instigare.
O interesanta clasificare la aceasta categorie o realizeaza J. Sheley (1979): 1.
infractor activ -victima; 2. infractor activ - victima semiactiva; 3. infractor activ victima activa; 4. infractor semipasiv - victima activa; 5. infractor pasiv - victima
activa. Aceasta clasificare scoate in evidenta foarte clar care este rolul pe care il
poate juca victima in comiterea infractiunii.
In anul 1977, criminologul american S. Schafer, in volumul "Victimology. The
Victime and His Criminal", clasifica victimele astfel: 1. victime fara relatii
anterioare cu criminalul, deci fara a-l cunoaste, fapta fiind imputabila doar
agresorului; 2. victime provocatoare, doar provoaca, cu intensitati deferite de la un
caz la altul; 3. victime citatoare, cand victima initiaza si participa la actul
agresional; 4. victime slabe sub aspect biologic, conformarea executarii actiunii
2

agresionale este rezultatul neputintei biologice de a se impotrivi; 5. victime slabe

sub aspect social; 6. alte victime; 7. victime politice.
Hans von Hentig elaboreaza urmatoarea clasificare pornind de la rolul unor
elemente situationale specifice victimelor in comportamentul lor: 1. victime
nevarstnice, psihologia acestora fiind afectata de lipsa de experienta sociala si de
lipsa fortei fizico-morale care sa le permita opunerea de rezistenta agresorului; 2.
victime femei, care devin cu precadere subiectul pasiv al infractiunilor sexuale
daca sunt tinere sau al infractiunilor motivate material daca sunt mai in varsta; 3.
victime varstnice, care depind de sanatatea mentala, de modul de implicare in
realitatea inconjuratoare, de gradul de adecvare a relatiilor individuale psihovolitionale; 4. dependentii de alcool si stupefiante, cei din urma fiind expusi in
primul rand autovictimizarii; 5. imigrantii, psihicul acestora fiind afectat de
probleme de ordin comunicational, de lipsa mijloacelor materiale si de ostilitatea
bastinasilor; 6. etnicii care se confrunta cu problema integrarii sociale din partea
lor, si a discriminarii rasiale din partea majoritarilor; 7. indivizii normali dar cu
inteligenta redusa, nu au capacitatea de a anticipa rezultatele actiunilor lor in raport
cu influentele mediului; 8. indivizii temporar deprimati la care prezenta scopului in
plan mental este redusa datorita lipsei de vointa si a sentimentului de inferioritate;
9. indivizii achizitivi, starea de relationare a acestora cu mediul fiind determinata
de vointa de a realiza profituri in orice context se iveste o oportunitate; 10.
desfranatii si destrabalatii care devin vulnerabili fata de manevrele infractorilor
datorita indiferentei si dispretului relativ fata de legi; 11. singuraticii, care ajung sa
isi modifice comportamentul prin absolutizarea izolarii in interpretarea tuturor
proceselor psihice, suportand greu singuratatea sunt foarte vulnerabili; 12.
chinuitorii, care participa la un flux de fapte psihice prin care denatureaza regulile
si raporturile interindividuale, devenind victimele acestora, fenomenul fiind mai
des intalnit in relatiile de familie unde unul din membrii, de regula barbat, ii
victimizeaza pe ceilalti pana cand acestia ajung la o stare de saturatie si riposteaza;
13. indivizii "blocati" si cei nesupusi. Primii sunt cei datornici, care nu isi mai pot
achita datoriile pe cai legale, acceptand cu usurinta solutiile ilicite ale unor
infractori. Nesupusii sunt acei indivizi care nu se lasa usor victimizati atunci cand
sunt atacati. Ei reprezinta "victimele dificile" aflate in antiteza cu "victimele
usoare".
In anul 1970, in lucrarea "The Resurement of Deliquency", T. Selling si M.
Wolfgang, clasificand infractorii dupa gradul de victimizare, considera ca exista
urmatoarele tipuri de victimizare: 1. victimizare primara, urmarea oricarei
agresiuni; 2. victimizare secundara, vizeaza situatiile de pagubire a unor societati
comerciale; 3. victimizare tertiara, reflecta delictele care au ca obiect convietuirea
sociala sau administratia publica; 4. participarea mutuala, cand infractiunea se
produce prin initiativa infractorului dar victima adopta fie o maniera relativ pasiva,
fie o atitudine voluntara de a pastra secretul victimizarii: adulter, avort; 5.
victimizarea juvenila, priveste minorii.
Criminologul german Wolf Middendorf in lucrarea "Victima inselaciunilor",
publicata in anul 1988, prezinta tipologia victimelor in functie degradul de
3

implicare a victimei in activitatea economica si afectiva astfel: 1. victima

generoasa, este dependenta de modul in care infractorul reuseste sa o impresioneze,
punand accentul pe naivitatea si disponibilitatea materiala a victimei; 2. victima
"ocaziei bune", cand infractorul ofera pentru comercializare, la preturi modice,
bunuri si valori sustrase sau devalorizate; 3. victima afectivitatii si devotiunii
presupune tendinta primei categorii de a crede ca psihicul sau se afla in relatie cu
divinitatea astfel incat procedeaza la efectuarea de donatii pentru purificare.
Cealalta categorie de victime ia in considerare realitatea adiacenta a oricaror
simptome pentru realizarea mariajului sau a aventurii intime; 4. victima lacomiei,
cade prada necesitatilor sale materiale.
Imbinand criteriul gradului de responsabilitate a victimei in comiterea
infractiunii cu cel al reactiei societatii in raport cu victimele, A. Karmen stabileste
doua categorii de victime: acuzate si aparate. In categoria victimelor acuzate intra
victimele impotriva carora sunt dovezi de vinovatie impartita cu infractorul.
Tipurile de comportament de care pot fi facute vinovate victimele sunt in special
cele de facilitare, precipitare si provocare. In cealalta categorie se afla victimele
impotriva carora nu exista dovezi de vinovatie comuna cu agresorul.
In sfarsit, in functie de pozitia si situatia victimei dupa comiterea
infractiunii, putem diferentia urmatoarele tipuri de victime: 1. victime disparute,
sesizarea organelor judiciare fiind facuta de persoane cunoscute victimei sau chiar
de infractor; 2. victime decedate dar care nu sunt disparute, acestea furnizeaza
informatii despre autor in functie de modul in care a fost comisa fapta, obiectele
folosite, atitudinea victimei in timpul actului agresional si urmarile vizibile ale
acesteia etc.; 3. victime ce supravietuiesc agresiunii dar nu pot identifica
infractorul din motive obiective (fapta s-a comis pe intuneric, infractorul era
mascat etc.), ele pot oferi unele informatii in legatura cu unele caracteristici fizice
sau psihice ale infractorului cum ar fi vocea, nervozitatea lui, precipitarea etc.; 4.
victime ce supravietuiesc agresiunii si care cunosc infractorul dar nu il denunta din
teama de razbunare a acestuia; 5. victime care supravietuiesc agresiunii si cunosc
infractorul dar nu il denunta din motive ce tin de viata lor particulara (de exemplu
agresorul e concubinul victimei casatorite); 6. victime care supravietuiesc
agresiunii, cunosc pe infractor dar refuza sa il denunte, incercand sa-i gaseasca o
justificare, inclusiv autoacuzandu-se; 7. victime care supravietuiesc agresiunii si
care cunosc pe infractorul adevarat dar denunta o alta persoana pe care vor sa se
razbune; 8. victime care supravietuiesc infractiunii, cunosc infractorul si, profitand
de situatie, pune pe seama lui fapte pe care nu le-a comis (de exemplu victima unui
viol reclama ca faptuitorul i-a furat si niste bunuri, desi el nu a facut-o); 9. victime
care, profitand de o anumita situatie, reclama o infractiune care nu a avut loc, din
dorinta de razbunare fata de pretinsul infractor sau pentru a profita de pe urma
acestuia.
Practica judiciara a dovedit ca tipologia victimelor este mult mai complexa,
iata de ce eforturile de sistematizare a acestei tipologii nu corespund intrutotul.
3. Reactiile societatii fata de victima: acuzarea si apararea sa[3]
4

Societatea isi creeaza si ea o parere cu privire la victima unui fapt reprobabil,

parere ce va fi impartita in doua tabere: una acuzatoare, care va reprosa victimei ca
a facilitat, precipitat sau provocat actul agresional, si alta protectoare, ce va
incrimina doar pe infractor considerand ca nu exista scuza pentru actul agresional.
De altfel fenomenul a fost observat de catre specialistii victimologi, propunandu-se
si o clasificare dupa acest criteriu[4].
Acuzarea victimei. Procesul de acuzare a victimei parcurge mai multi pasi. In
primul rand acuzatorii victimei presupun ca exista ceva rau cu victimele, pentru ca
ele difera in mod semnificativ de celelalte persoane care nu au fost victimizate: fie
atitudinea lor, fie conduitele, fie ambele se disting in mare masura de cei neafectati.
In al doilea rand, acuzatorii presupun ca aceste diferente prezumate sunt sursa starii
si conduitei victimei, caci, daca ar fi fos ca si ceilalti, ele nu ar fi fost alese pentru
atac.In al treilea rand, acuzatorii argumenteaza ca daca victimele vor sa evite
suferinte viitoare trebuie sa isi schimbe modul lor de a gandi si de a actiona, sa
renunte la comportamentul licitativ care favorizeaza procesul victimizarii lor.
Acuzarea victimei poate aparea in tripla ipostaza:
a) Ca o explicare individualista pentru problemele sociale, promovata de
doctrina "responsabilitatii personale". Teoria pleaca de la convingerea ca indivizii
umani au un anumit grad de control asupra evenimentelor petrecute in viata lor.
Victimele sunt condamnate pentru ca au comis erori grave care au dus la
consecinte negative. Asa cum infractorii sunt condamnati pentru incalcarea legii, si
victimele trebuie sa raspunda pentru comportamentul lor gresit.
b) Ca proces psihologic. Acuzarea victimei rezulta din credinta intr-o "lume
justa", un loc in care indivizii obtin ceea ce merita si merita ceea ce obtin. Lucruri
si intamplari rele apar numai pentru persoanele rele, oamenii buni sunt
recompensati pentru ca ei respecta regulile. Deci, daca cineva este vatamat de un
infractor, victima trebuie sa fi facut ceva rau de a meritat o asemenea soarta.
Acuzatorii din aceasta categorie condamna victimele pentru a-si asigura linistea
interioara caci imaginarea unei lumi in care acte brutale si fara sens pot fi produse
de catre oricine si in orice moment este deconcertanta si amenintatoare.
c) Ca un mod de a vedea al infractorilor. Infractorii recurg la acuzarea si
denigarea victimei pentru a-si justifica si legitima actul agresiv, dar si ca un proces
de desensibilizare care reduce sau chiar elimina in totalitate sentimentele si starile
de vinovatie, rusine, remuscare, mustrari de constiinta, inhibitii morale. Actele
gresive devin posibile cand victima este vazuta ca fiind fara valoare, sau ceva
inferior umanului, ca o tinta pentru ostilitate si agresiune, ca un proscris ce-si
merita maltratarea sau ca un act de justitie bazata pe razbunare si care trebuie
apreciat, nu condamnat.
Apararea victimei reprezinta o respingere a conceptiilor privind acuzarea
victimei. In primul rand, aparatorii consedera ca acuzatorii exagereaza masura in
care facilitarea, precipitarea sau provocarea contribuie la comiterea infractiunii. In
al doilea rand, aparatorii considera ca acuzatorii confunda exceptia cu regula in
ceea ce priveste vinovatia victimelor in savarsirea agresiunilor. "Vinovatia" unui
procent relativ mic de victime este generalizata pentru toate victimele unei anumite
5

categorii de infractiuni. In al treilea rand, aparatorii considera ca acuzatorii

victimelor cer in mod nerational ca acestea sa isi schimbe modul de viata, fapt
imposibil de cele mai multe ori din diferite motive de natura financiara, sociala,
culturala, de pozitionare in spatiu etc. Astfel, celor mai multi indivizi le lipsesc
posibilitatile si resursele pentru a-si schimba mijloacele de calatorie, orele de lucru,
scolile frecventate, vecinatatiile in care traiesc etc.De asemenea e absurd sa ceri
renuntarea la libertatile personale indragite "de dragul" infractorilor. In al patrulea
rand, aparatorii au obiectii legate de soliditatea conceptelor acuzarii privind
deosebirile categorice dintre victime si nonvictime.
In cadrul apararii victimei pot fi identificate doua perspective:
a) Blamarea criminalului. Acuzatorii infractorului neaga orice incercare a
acestuia de a schimba povara responsabilitatii actului reprobabil de pe spatele lui
pe umerii victimei. La fel ca acuzarea victimei, si apararea victimei adopta doctrina
responsabilitatii personale pentru conduita delictuala, dar aceasta responsabilitate
revine exclusiv faptuitorului, nu si victimei.
b) Acuzarea sistemului. Teoria acuzarii sistemului nu vizeaza atat
contracararea acuzarii victimei cat acuzarea sistemului social in care traiesc
victima si agresorul. In acord cu principiile blamarii sistemului, nici infractorul si
nici victima nu sunt vinovati, ambii, in grade diferite, sunt "victime" ale culturii lor
si mediului inconjurator. In functie de acest punct de vedere, radacinile problemei
crimei sunt de gasit in institutiile de baza pe care este construit sistemul social.

[1] T. Bogdan si colab., Comportamentul uman in procesul judiciar, 1983, citat

de N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciara, Casa de Editura si
Presa "Sansa" - S.R.L., Bucuresti, 1994, p. 69; si de I. Tanasescu, G. Tanasescu,
C. Tanasescu, Criminologie (Agresologie. Victimologie. Detentologie), Editura All
Beck, Bucuresti, 2003, p. 134-135.
[2] N. Mitrofan s.a., op. cit., p. 71-78; I. Tanasescu s.a., op. cit., p. 143-148; I. T.
Butoi, T. Butoi, Tratat universitar de psihologie judiciara: teorie si practica,
Editura Pinguin Book, Bucuresti, 2006, p. 67.
[3] N. Mitrofan s.a., op. cit., p. 74-77.
[4] A. Karmen, Crime Victims. An Introduction to Victimology, in N. Mitrofan
s.a., op. cit., p. 70.

Violena sexual
Violena sexual reprezint orice form de constrngere asupra actului sexual i de
comportament exagerat cu coninut sexual. Aceste forme pot aprea n contexte
foarte diverse ca hruri sexuale la locul de munc, ca un mod de a profita de
femeie ntr-o relaie n care aceasta depinde de brbat sau ca obligarea la sex n
csnicie. Violena sexual se caracterizeaz print-o exercitare a puterii care
umilete i descurajeaz femeia. Ea nu presupune neaprat violen fizic,
corporal. Deseori este de ajuns o ameninare cu fora sau cu pedeapsa.
Formele de violen sexual sunt:

Observaii insinuante i penibile cu coninut sexual,

Gesturi i micri corporale de tip sexual,

Atingeri nedorite,

Agresiuni sexuale i corporale care pot culmina n constrgere sau viol.

Hruirea sexual (fie direct, fie la telefon, prin pot, sms sau e-mail), acte sexuale
cu persoane care depind de autoritatea brbatului, constrngerea sau violul
reprezint toate fapte penale care trebuie urmrite corespunztor.
Atenie!
Violena sexual ca fapt penal poate fi comis i n cadrul cstoriei sau
parteneriatului.
Hruirea sexual la locul de munc
Legea egalitii n drepturi ntre brabat i femeie interzice hruiala sexual la
locul de munc. Femeile nu trebuie s accepte observaii insinuante, replici sau
glume cu coninut sexual nici prezentarea sau expunerea de materiale pornografice.
De asemenea sunt absolut interzise la locul de munc contactele corporale
nedorite, insistenele sau ncercrile de apropriere cu promisiuni de avantaje sau cu
ameninri.
Femeia are dreptul s se apere
Dac vi se pare c suntei hruit sexual spunei imediat c nu dorii un astfel de
comportament. Nu trebuie s v facei reprouri, avei dreptul s v exprimai liber
propria prere i s pretindei un comportament adecvat chiar dac este vorba de o
persoan aflat ntr-o poziie superioar i cu att mai mult cnd este vorba de
colegi sau colege.
Atenie!
Dac persoana lezat ignor agresiunea acest comportament poate fi interpretat de
agresor ca o acceptare.
Recomandare
Dac hruiala continu ar fi bine s notai ntr-un jurnal defurarea ei n
timp. Vorbii cu ceilali colegi. Dac hruiala provine de la un ef adresai-v
biroului de personal sau persoanei superioare efului respectiv.
Nu ezitai s cutai ajutor profesional pentru c apsarea fizic i psihic se
poate agrava.
Violul
7

Violul nseamn o penetrare forat i nedorit a vaginuluii de ctre penis.

Penetrarea anusului sau gurii cu un obiect, deget sau penetrarea cu penisul
reprezint agresiune sexual. Amndou conceptele violul i agresiunea sexual
sunt tratate juridic la fel. Majoritatea violurilor sunt exercitate asupra femeilor de
ctre persoane la care ele nu se ateapt- indiferent c aceste persoane sunt puin
sau bine cunoscute. Chiar i n cadrul cstoriei sau parteneriatului se poate ajunge
la
situaia
comiterii
unui
viol.
Atenie!
Efectuarea unui act sexual forat i a unei agresiuni pentru practici sexuale nedorite
reprezint o fapt penal pedepsibil chiar dac are loc ntr-o cstorie sau
parteneriat.
Dup un viol femeia agresat trebuie neaprat s caute ajutor medical imediat.
Dac ai suferit o astfel de situaie v putei adresa oricnd la prima clinic pentru
femei.
Pentru informaii suplimentare citii la capitolui Situaii de criz paragraful
referitor la viol ce trebuie fcut?.
Urmrirea
Urmrirea reprezint hruiala sau, repetat, intensiv terorizarea unei persone.
Urmritorii ncearc s exercite for i control asupra victimei sale prin
numeroase aciuni, cum ar fi pnda, observarea, urmrirea, cercetarea de date,
apeluri telefonice uneori terorizante, expedierea de scrisori sau cadouri, distrugerea
de obiecte. Urmrirea este o situaie care se desfoar pe o perioad mai
ndelungat i poate deteriora masiv calitatea vieii victimei.
85% dintre cei care comit aceast fapt sunt brbai. n majoritatea cazurilor este
vorba de soi sau parteneri de care femeia s-a desprit.
Recomandare
Dac suntei victima unei astfel de situaii se recomand urmtoarele:

Evitai absolut orice contact.

Informai persoanele din apropierea dumneavoastr.

Notai-v toate incidentele.

Conform Codului Civil judectoriile civile au posibilitatea s ordone msuri de
protecie dac exist dovezi cu privire la astfel de hruieli. Msurile constau n
ordine de restricie. Dac interdiciile nu sunt respectate brbatul poate fi
sancionat cu amend sau penal. Pentru a putea fi sanionat ns este necesar ca
fapta s fie adus de victim la cunotina poliiei sau judectoriei care a decis
msura de protecie.
Recomandare
Dac suntei victima unei astfel de situaii adresai-v unui centru de
consiliere a victimelor din apropierea domiciliului i consultai-v cu privire
la ceea ce putei face pentru a obine protecia juridic de care avei nevoie.

Victimizarea femeii
Femeia face parte din categoriile de victime cu cel mai mare grad de
vulnerabilitate victimal, alturi de copii i btrni. Spre deosebire de victimele de
sex masculin care, datorit instinctului de conservare, ncearc s evite, s combat
sau s anihileze efectele agresiunii practicnd la rndul lor o agresiune, victimele
de sex feminin, n general, sunt stpnite de sentimentul fricii, rezultat din
ameninrile i agresiunea suferit care determin, de regul, acceptarea efectului
victimal. La acestea se adaug i alte trsturi favorizante ale actului agresional:
sensibilitate, finee, emotivitate, for fizic limitat.
sleep_-_le_sommeil_salvador_dali.jpg
Dintre formele de victimizare a femeii cele mai des ntlnite, violul ocup un
loc foarte important. Uneori acesta este nsoit i de acte de cruzime sau urmat de
moartea victimei. Reacia societii fa de aceast infraciune este dual: pe de o
parte se consider c femeia are ntotdeauna un grad oarecare de vinovie, fie sub
forma precipitrii, fie chiar a provocrii directe, n timp ce tabra advers
consider c agresiunea ncepe atunci cnd un brbat continu dup ce femeia
spune nu. Uneori este destul de dificil de stabilit dac exist viol sau nu i care
este responsabilitatea victimei n comiterea infraciunii.[1] Dar indiferent de gradul
de implicare a victimei n svrirea agresiunii, dac se stabilete existena cu
certitudine a delictului, infractorul este vinovat i trebuie sancionat, fapta nefiind
scuzabil pe motivul vinoviei victimei.
Dup M. Minovici exist patru mari grupe de viol: prin constrngere fizic,
prin constrngere moral, violul prin aa-zisele abuzuri de situaie i violul
profitnd de strile patologice fizice i mentale ale victimei. Exist i viol n timpul
somnului hipnotic sau al somnului natural. Violul poate fi comis de ctre un strin
(55% din cazuri) sau de ctre cineva care a avut relaii anterioare cu victima (40%
din cazuri). Raportul real ar putea fi ns altul, avnd n vedere c victima unui viol
comis de o cunotin este inhibat n a face plngere penal. Dup criteriul vrstei,
situaia statistic este urmtoarea: 20-24 ani 27%, 16-19 ani i 25-34 ani 25%,
12-15 ani 11%, 35-49 ani 7%. Din datele statistice rezult de asemenea c sunt
cu risc crescut femeile cu situaie material modest, din medii sociale ndoielnice
precum i femeile care lucreaz n domeniul prostituiei. De asemenea agresorii, n
majoritatea cazurilor, au cu cel puin cinci ani mai mult dect victimele i
antecedente penale.
O alt form de victimizare a femeii este maltratarea sau uciderea ei de ctre
so. Cauzele sunt multiple: conflicte intraconjugale, infidelitate, gelozie, alcoolism,
soul bolnav psihic etc. Uneori ca urmare a agresiunii soiile pot comite ele nsele
infraciuni, de regul asupra soilor. ntr-o asemenea situaie stabilirea gradului de
vinovie a celor doi membrii ai cuplului penal este foarte dificil. Pentru aceast
9

operaie trebuie s fie cunoscut istoria relaiilor dintre cei doi, frecvena
conflictelor dintre ei, motivaia acestora. Victimizarea soiei se poate datora n
ntregime conduitei ostile a soului, dar poate exista i o contribuie, mai mic sau
mai mare, a soiei, n sensul c ea poate provoca, direct sau indirect, prin
rspunsurile sau atitudinile sale, comportamentul violent al soului. O caracteristic
a victimizrii n familie este refuzul victimei de a renuna la modul de via agresiv
impus de so, renunare ce s-ar putea produce prin separarea n fapt a soilor, pe o
anumit perioad, pn la soluionarea problemelor conjugale sau prin divor.
Atitudinea pasiv a victimei are patru mari argumente: copiii au nevoie de ambii
prini, dificultile financiare, opinia societii i lipsa sprijinului real din partea
autoritilor i a legii. ntruct familia este celula de baz a societii, n cazul unor
crize majore din viaa unui cuplu este necesar s se intervin cu psihoterapie
conjugal i consiliere familial.
Firete c femeile pot fi supuse oricrui tip de agresiune, aici fiind analizate
cele mai ntlnite dintre ele. Alte infraciuni care au cu precdere victime femei
sunt: infraciunile privind viaa sexual (celelalte dect violul) i tlhria.

[1] Spre exemplu, ntr-un prim caz, o femeie de 22 de ani intr noaptea trziu
ntr-un bar de noapte plin cu brbai i ncepe s bea i s flirteze cu unii dintre
patroni. Ulterior se comite violul. Suntem n prezena unui caz tipic de licitare a
infraciunii, n care victimei i se pot reproa ignorana fa de pericol,
supraaprecierea capacitii sale de a relaiona cu i de a nelege mediul ambiental,
stilul provocator. Toate acestea nu justific ns nclcarea libertii individuale a
femeii. ntruct comportamentul acesteia nu reprezint pentru agresori o
constrngere fizic sau psihic, rezult c atitudinea victimei nu poate fi
considerat nici circumstan atenuant a agresiunii. Victima va putea fi
sancionat doar n planul relaiilor sociale.
ntr-un alt exemplu, un tnr convinge o tnr s mearg mpreun n
apartamentul lui. El ncepe s se dezbrace, dar cnd el continu s fac pregtirile
sexuale, ea i-a optit nu. El persist, considernd c regula dragostei solicit ca
brbatul s fie mai agresiv, iar femeia s reziste, mai ales la nceput. El a presupus
din experiena trecut c nu nseamn poate, iar poate nseamn da. Cnd
ea a spus c nu este pregtit pentru asta, el a interpretat protestul ca fiind o
invitaie de a fi mai categoric. Atunci el s-a urcat deasupra ei iar ea s-a ncordat
foarte mult. Seara s-a terminat, brbatul fiind convins c i-a sedus partenera, iar
femeia c a fost violat.
Violul este definit ca fiind ntreinerea de relaii sexuale, folosind
constrngerea fizic sau psihic, punnd astfel victima n imposibilitate de a
riposta, ori profitnd de imposibilitatea victimei de a se apra. Pentru a determina
existena unui viol n situaii neclare, aa cum este cazul exemplului de mai sus,
10

trebuie analizate intensitatea constrngerii pentru a stabili dac victima a fost sau
nu pus n imposibilitate de a riposta. De asemenea trebuie stabilit dac victima a
consimit n mod indirect actul sexual. Sunt des ntlnite cazurile n care femeia nu
este de acord cu actul sexual n acel moment, dar l accept pentru a nu pierde
relaia cu partenerul. n sfrit trebuie analizat perspectiva noiunii de
constrngere moral. Strict juridic constrngerea moral conform art. 46 alin. 2 C.
pen. presupune ameninarea (antajul) cu un pericol grav care nu poate fi nlturat
altfel. n acest sens nu poate fi considerat un astfel de pericol teama de a pierde
relaia cu partenerul. Pe de alt parte este necesar determinarea modului n care
mecanismele psihologice ale victimei afecteaz voina acesteia. Iat argumentele
pentru care uneori grania dintre existena i inexistena violului este foarte fragil.

11

Violul - atitudinea victimei

Este destul de cunoscut faptul ca un mare numar de violuri sau agresiuni sexuale
raman nestiute. Majoritatea covarsitoare a victimelor sunt femei, de cele mai multe
ori tinere. Dar asta nu inseamna ca un agresor ar avea vreun fel de "preferinte".
Victimele pot fi din toate categoriile de varsta. Faptul ca sunt alese adolescentele si
femeile tinere se datoreaza numai constiutiei lor fragile ... agresorii sunt "puternici"
numai in fata persoanelor care nu se pot apara. Tocmai fiindca sunt atat de "curajosi"
de multe ori sunt cate doi sau trei. Si tocmai de aceea, de foarte multe ori, opozitia
ferma ii poate descuraja.
Dar uneori victimei nici nu ii trece prin cap ca ar putea suferi o agresiune sexuala
fiindca agresorul este din cercul de prieteni, poate fi o persoana cunoscuta de victima
sau agresiunea se intampla in locuri cunoscute si frecventate de victima. Uneori se
poate intampla chiar acasa iar agresorul sa fie chiar un membru al familiei.
De multe ori agresorul prins incearca sa invinuiasca victima de cele intamplate
spunand ca "a fost provocat". Incearca sa dea vina pe orice din comportamentul
femeii pentru a lasa impresia ca el a fost "victima" si ca daca victima "nu s-ar fi purtat
asa" nimic nu s-ar fi intamplat. De la o privire lunga si un zambet nevinovat, la o
gluma sau implicarea in discutii "deocheate" si pana la acceptarea unei invitatii la "o
cafea", la "un pahar" sau simpla purtare a unei fuste scurte, a unei bluze decoltate sau
a unui tricou subtire purtat fara sutien, toate pot fi aduse ca "argumente" de catre
agresor pentru a-si "justifica" comportamentul criminal. Tocmai de aceea este bine ca
femeia sa isi controleze atitudinea pentru a nu lasa loc de interpretari sau
neintelegeri.
Nimic nu justifica comportamentul agresiv, fortarea unei persoane de a avea contact
sexual impotriva vointei ei.
Si fiindca vorbim despre contactul sexual impotriva vointei este cazul sa amintesc si
faptul ca uneori violul se poate produce fara ca victima sa isi poata exprima
impotrivirea. Mai multe pahare de alcool intr-o discoteca sau drogurile de la o
petrecere "monstru" pot aduce victima in starea de a nu mai putea sa isi exprime
vointa ...
Marea majoritate a victimelor sunt coplesite, atat de urmarile fizice ale agresiunii
sexuale cat mai ales de urmarile psihice. Victima sufera o criza emotionala si are
puternice sentimente de degradare si dezgust, furie neputincioasa, vina, rusine, dar
mai ales un imens sentiment de frica ce duce la paralizarea vointei.
Fiindca le este frica sa nu fie agresate mai tarziu daca vor spune ceva, fiindca isi pierd
increderea in oameni, fiindca sentimentul de neputinta este foarte mare, cele mai
multe victime tac. Dar faptul ca nu spun nimic, sigur va da nastere unor alte
probleme in viitor. Poate ca violatorul va profita de frica victimei si o va viola din nou,
poate ca, liber fiind, va viola pe altcineva, poate ca violul va avea drept consecinta o
sarcina nedorita, poate ca violul are drept consecinta o infectie sexuala, etc. Pentru
12

toate aceste motive si inca multe altele, victima TREBUIE sa treaca peste momentul
acesta atat de greu al unui viol si sa faca tot ce ii sta in putinta pentru ca cel vinovat sa
isi primeasca pedeapsa.
Victima nu trebuie sa se spele si nu trebuie sa arunce hainele pe care le-a purtat
in
timpul
violului.
Este normal sa incerce sa scape de tot ceea ce a fost si primul gest este cel de a
se spala si de a-si schimba hainele. Dar odata cu spalarea zonei genitale si
schimbarea hainelor vor dispare si toate dovezile care ar putea sa stabileasca,
fara gres, fapta si faptuitorul.
Primul drum trebuie facut la Institutul de Medicina Legala in primele 24 de ore
de
dupa
incident.
Numai aici se pot recolta aceste dovezi si se elibereaza un certificat ce este
folosit apoi in instanta.
Apoi trebuie mers la sectia de politie pentru a se da o declaratie in legatura cu
ceea ce s-a intamplat,pentru ca agresorul sa fie cat mai repede prins.
Apoi trebuie mers la un medic ginecolog pentru a se stabili ordinea si
procedurile medicale care sunt necesare in aceste cazuri - examinare clinica,
tratament de urgenta contra unei sarcini nedorite, teste de laborator pentru a
depista probabile infectii cu transmitere sexuala.
Este bine de stiut ca victima nu trebuie sa treaca singura prin toate aceste momente.
Intotdeauna va gasi oameni gata sa o ajute sa treaca de aceste momente dificile.
Madicul care o examineaza, politistul care va urmari vinovatul si voluntarii care se
implica in ajutorarea victimelor violurilor si agresiunilor sexuale, toti sunt gata sa
ajute pentru ca urmarile agresiunii sa poata fi indepartate cat mai repede.
De asemenea sunt organizatii, fundatii sau asociatii care acorda sfatuire si ajutor
pentru victimele unei agresiuni sexuale sau ale unui viol. Ajutor din toate punctele de
vedere - ingrijire medicala, consiliere psihologica, asistenta juridica. Care sunt aceste
organizatii, asociatii sau fundatii ? Unde sunt aceste locuri ? Citeste in sectiunea cu
acest subiect

13