IUC Curs Final v4

Introducere in utilizarea calculatorului
Cuprins
1. COMPONENTELE UNUI SISTEM DE CALCUL........................................................................................ 5

1.1. OBIECTIVE ................................................................................................................................................... 5
1.2. SISTEMUL DE CALCUL SISTEM DE PRELUCRARE A INFORMAIILOR ........................................................ 5
1.3. MODELUL STRUCTURAL AL UNUI SISTEM DE CALCUL ................................................................................ 5
1.3.1. Sistem de Calcul cu sistem de I/E cu transfer programat .......................................................... 6
1.3.2. Sistem de Calcul cu sistem de I/E cu transfer prin Acces Direct la Memorie (DMA) ............. 6
1.4. MODELUL FUNCIONAL AL UNUI SISTEM DE CALCUL ................................................................................. 7
1.5. COMPONENTELE HARDWARE ALE SISTEMULUI DE CALCUL ........................................................................ 8
1.5.1. Placa de baza ................................................................................................................................... 8
1.5.2. Unitatea centrala de procesare CPU.......................................................................................... 9
1.5.3. BIOS Basic Input/Output System................................................................................................ 9
1.5.4. Sloturile de extensie ......................................................................................................................... 9
1.5.5. Tipuri de magistrale.......................................................................................................................... 9
1.5.6. Memoria sistemului de calcul.......................................................................................................... 9
1.5.7. Monitoare si placi video ................................................................................................................... 9
1.5.8. Conectori externi porturile.......................................................................................................... 10
1.5.9. Componente de stocare a datelor................................................................................................ 11
1.5.10. Carcasa si sursa de tensiune a calculatorului.......................................................................... 11
1.5.11. Componente de retea .................................................................................................................. 11
1.6. DISPOZITIVE PORTABILE ........................................................................................................................... 12
2. INSTALAREA SI PORNIREA UNUI SISTEM DE CALCUL................................................................... 13
3. LUCRUL CU INTERFATA GRAFICA (FERESTRE) IN WINDOWS ..................................................... 15
3.1. FEREASTRA UNEI APLICATII....................................................................................................................... 15
3.2. REDIMENSIONAREA UNEI FERESTRE......................................................................................................... 15
3.3. COMUTAREA INTRE FERESTRE ................................................................................................................. 16
4. LUCRUL CU SISTEMUL DE FISIERE....................................................................................................... 17
4.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE ............................................................................................................................ 17
4.2. CUM ORGANIZEAZA W INDOWS FISIERELE SI FOLDERELE......................................................................... 17
4.3. TIPURI DE FISIERE ..................................................................................................................................... 18
4.4. STRUCTURA UNUI FOLDER ........................................................................................................................ 18
4.5. VIZUALIZAREA FISIERELOR DINTR-UN FOLDER ......................................................................................... 18
4.6. GASIREA FISIERELOR ................................................................................................................................ 19
4.7. COPIEREA SI MUTAREA FISIERELOR SI FOLDERELOR ............................................................................... 20
4.8. CREAREA SI STERGEREA FISIERELOR ...................................................................................................... 21
4.9. SCRIEREA PE CD/DVD............................................................................................................................. 21
5. FACILITATI MULTIMEDIA .......................................................................................................................... 23
5.1. ELEMENTE MULTIMEDIA DE BAZA .............................................................................................................. 23
5.1.1. Hardware de baza necesar ........................................................................................................... 23
5.1.2. Placa video ...................................................................................................................................... 24

5.1.3. Caracterizarea monitoarelor de calculator .................................................................................. 24
5.1.4. Formate de fisiere multimedia ...................................................................................................... 25
5.1.5. Hardware si software MPEG......................................................................................................... 25
5.2. PLACA DE ACCELERARE VIDEO ................................................................................................................. 25
5.2.1. Tipurile PCI si AGP ........................................................................................................................ 25
5.2.2. Instalarea si configurarea driver-elor si aplicatiilor pentru placa video................................... 25
5.3. PLACA DE CAPTURA VIDEO ....................................................................................................................... 26
5.4. PLACA DE SUNET....................................................................................................................................... 26
5.4.1. Functionarea unei placi de sunet ................................................................................................. 26
5.4.2. USB, PCI si sunet integrat............................................................................................................. 27
5.4.3. MIDI si conectare la surse audio externe.................................................................................... 27
5.5. CD SI DVD................................................................................................................................................ 28
5.5.1. Unitatile CD-ROM........................................................................................................................... 28
5.5.2. Inregistrarea CD-urilor folosind tehnologiile CD-R si CD-RW.................................................. 29
5.5.3. Extragerea de muzica de pe CD-uri audio.................................................................................. 29
5.5.4. Unitatea DVD .................................................................................................................................. 29
5.5.5. DVD-uri reinscriptibile .................................................................................................................... 29
5.5.6. Standarde de scriere pe CD ......................................................................................................... 30
5.5.7. Formate de DVD-uri ....................................................................................................................... 30
5.6. VIDEO DIGITAL ........................................................................................................................................... 30
5.6.1. Camere foto digitale si camere video digitale............................................................................. 30
5.7. EXERCITII SI INTREBARI ............................................................................................................................. 31
6. INSTALARE APLICATII............................................................................................................................... 34
6.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE ............................................................................................................................ 34
6.2. INSTALARE OPEN OFFICE ......................................................................................................................... 34
6.3. INSTALARE APLICATIE PENTRU CONVERSIE DOCUMENTE IN FORMAT PDF ............................................... 35
6.4. INSTALARE YAHOO MESSENGER .............................................................................................................. 36
6.4.1. Salvarea aplicatiei .......................................................................................................................... 36
6.4.2. Instalarea aplicatiei......................................................................................................................... 36
6.4.3. Lansarea aplicatiei.......................................................................................................................... 37
6.5. INSTALARE SKYPE..................................................................................................................................... 37
7. LUCRUL CU DOCUMENTE ........................................................................................................................ 38
7.1. PRINTAREA UNUI DOCUMENT .................................................................................................................... 38
7.2. SCANAREA UNUI DOCUMENT FOLOSIND W INDOWS VISTA ....................................................................... 38
7.3. TRECEREA DIN FORMATUL DOC IN FORMAT PDF ................................................................................... 38
7.4. CREAREA UNEI ARHIVE ZIP IN W INDOWS VISTA ...................................................................................... 39
7.5. DECOMPRIMAREA UNEI ARHIVE ZIP IN W INDOWS VISTA ......................................................................... 40
7.6. ATASARE FISIER LA EMAIL ......................................................................................................................... 40
8. EDITARE CU NOTEPAD ............................................................................................................................. 42
9. PROCESOARE DE TEXTE ......................................................................................................................... 46
9.1. OBIECTIVE ................................................................................................................................................. 46
9.2. INTRODUCERE IN OPENOFFICE ................................................................................................................ 46
9.2.1. Pornirea OpenOffice ...................................................................................................................... 46
9.2.2. Elementele ferestrei OpenOffice .................................................................................................. 47
9.2.3. Utilizarea Meniurilor OpenOffice .................................................................................................. 48
9.2.4. Introducerea textului....................................................................................................................... 48
9.2.5. Salvarea unui document................................................................................................................ 48
9.2.6. Inchiderea unui document si iesirea din OpenOffice................................................................. 49
9.3. EDITAREA UNUI DOCUMENT ...................................................................................................................... 50
9.3.1. Deschiderea unui fisier existent.................................................................................................... 50
9.3.2. Navigarea printr-un document ...................................................................................................... 50
9.3.3. Utilizarea barelor de defilare ......................................................................................................... 51
9.3.4. Inserarea textului intr-un document ............................................................................................. 51
9.3.5. Selectarea textului .......................................................................................................................... 52
9.3.6. Stergerea si restabilirea textului intr-un document .................................................................... 53
9.3.7. Crearea unui folder......................................................................................................................... 53
9.4. FORMATAREA TEXTULUI ............................................................................................................................ 54

9.4.1. Utilizarea barei de instrumente Formatare pentru a formata textul......................................... 54
9.4.2. Alinierea textului intr-un document............................................................................................... 55
9.4.3. Aplicarea stilurilor unui text ........................................................................................................... 55
9.4.4. Formatarea unui text aplicatie practica .................................................................................... 56
10. LUCRUL CU PRELUCRARE TABELARA ............................................................................................. 65
10.1. NOTIUNI DE BAZA .................................................................................................................................... 65
10.2. INTRODUCERE DATE ............................................................................................................................... 66
10.3. UMPLEREA AUTOMATA A CELULELOR ..................................................................................................... 67
10.4. COPIEREA, MUTAREA SI STERGEREA DATELOR...................................................................................... 68
10.5. INSERAREA SI STERGEREA DE RANDURI, COLOANE, CELULE ................................................................. 69
10.6. UTILIZAREA FORMULELOR DE CALCUL .................................................................................................... 70
10.7. FORMATARE CELULE............................................................................................................................... 72
10.8. INTRODUCEREA DE FILTRE DE DATE ...................................................................................................... 74
10.9. REPREZENTARI GRAFICE ........................................................................................................................ 74
11. REALIZAREA UNEI PREZENTARI IN POWERPOINT/OPEN OFFICE IMPRESS......................... 76
12. LUCRUL IN INTERNET: BROWSING..................................................................................................... 81
12.1. INTERNET EXPLORER ............................................................................................................................. 81
12.2. MOZILLA FIREFOX ................................................................................................................................... 82
13. FOLOSIRE WEBMAIL: YAHOO, GMAIL ............................................................................................... 86
13.1. W EBMAIL YAHOO .................................................................................................................................... 86
13.2. W EBMAIL GMAIL...................................................................................................................................... 91
14. CONFIGURARE CLIENT E-MAIL (PENTRU UN CONT LA GMAIL)................................................. 93
14.1. OUTLOOK2003 ....................................................................................................................................... 93
14.2. THUNDERBIRD 1.5 .................................................................................................................................. 95
15. APLICATIA SKYPE .................................................................................................................................... 97
15.1. FUNCTIILE OFERITE DE SKYPE ............................................................................................................... 97
15.2. FOLOSIREA APLICATIEI SKYPE................................................................................................................ 97
16. APLICATIA YAHOO MESSENGER ...................................................................................................... 100
16.1. FUNCTIILE OFERITE DE YAHOO MESSENGER ....................................................................................... 100
16.2. FOLOSIREA APLICATIEI YAHOO MESSENGER ....................................................................................... 100
17. SALVAREA UNEI PAGINI SIMPLE WEB ............................................................................................ 106
18. FUNDAMENTE ALE RETELELOR DE CALCULATOARE ............................................................... 108
18.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE DE RETELE DE CALCULATOARE ...................................................................... 108
18.1.1. Definirea unei retele de calculatoare....................................................................................... 108
18.1.2. Servicii de fisiere, imprimare si aplicatie ................................................................................. 108
18.1.3. Servicii de posta electronica ..................................................................................................... 108
18.1.4. Servicii de gestiunea directoarelor si a numelor in retea...................................................... 108
18.1.5. Internetul ...................................................................................................................................... 109
18.1.6. Administrarea retelelor de calculatoare................................................................................... 109
18.2. TIPURILE RETELELOR DE CALCULATOARE ............................................................................................ 109
18.2.1. Retele punct-la-punct................................................................................................................. 109
18.2.2. Retele de tip client/server.......................................................................................................... 109
18.2.3. Retele locale de calculatoare LAN ....................................................................................... 110
18.2.4. Retele de calculatoare de mare intindere WAN ................................................................. 110
18.3. ADAUGAREA UNEI PLACI DE RETEA INTR-UN SISTEM DE CALCUL ......................................................... 110
18.3.1. Ce este o placa de retea? ......................................................................................................... 110
18.3.2. Setarea adresei de IP ................................................................................................................ 111
18.3.3. Servere DHCP ............................................................................................................................ 111
18.3.4. Setarea gateway-ului implicit al sistemului ............................................................................. 111
18.3.5. Sistemul de rezolvare a numelor DNS................................................................................. 111
18.3.6. Activitate practica Setarea adresei de IP / DHCP / default gateway / DNS server ....... 112
18.4. COMPONENTELE FIZICE ALE UNEI RETELE DE CALCULATOARE ............................................................ 112
3

18.4.1. Topologiile retelelor de calculatoare........................................................................................ 112
18.4.2. Suportul de transmisie al datelor in retele de calculatoare .................................................. 113
18.4.3. Dispozitive de interconectare utilizate in retele de calculatoare.......................................... 113
18.5. ARHITECTURILE RETELELOR LOCALE DE CALCULATOARE.................................................................... 113
18.5.1. Arhitectura Ethernet ................................................................................................................... 113
18.5.2. Arhitectura Token Ring.............................................................................................................. 113
18.5.3. Arhitectura FDDI......................................................................................................................... 113
18.6. PROTOCOALE DE RETEA SI MODELUL OSI ........................................................................................... 114
18.6.1. Modelul de referinta OSI ........................................................................................................... 114
18.6.2. Ce este un protocol de retea? .................................................................................................. 114
18.6.3. Protocolul TCP/IP ....................................................................................................................... 114
18.6.4. Protocolul IPX/SPX .................................................................................................................... 115
18.6.5. Protocolul NetBEUI .................................................................................................................... 115
18.6.6. Protocolul AppleTalk .................................................................................................................. 115
18.7. ACTIVITATE PRACTICA .......................................................................................................................... 115
18.7.1. Utilitarul Ping ............................................................................................................................... 115
18.7.2. Utilitarele ARP, RARP, si NSLOOKUP ................................................................................... 116
18.7.3. Utilitarele netstat si tpcon .......................................................................................................... 116
18.7.4. Utilitarul nbstat ............................................................................................................................ 116
18.7.5. Utilitarele ipconfig, winipconfig, config, si ifconfig.................................................................. 117
18.7.6. Utilitarele tracert, iptrace, si traceroute ................................................................................... 117
19. MASURI PREVENTIVE PENTRU BUNA INTRETINERE A UNUI CALCULATOR....................... 118
19.1. INTRETINEREA PREVENTIVA SI TEHNICIANUL ........................................................................................ 118
19.1.1. Elementele unui program de intretinere preventiva .............................................................. 118
19.1.2. Unelte si echipamente ............................................................................................................... 118
19.1.3. Reguli de mediu pentru camera server-elor ........................................................................... 119
19.2. DESCARCAREA ELECTROSTATICA ........................................................................................................ 120
19.3. INTRETINERE PREVENTIVA PENTRU ECHIPAMENTELE PERIFERICE ...................................................... 121
19.3.1. Monitorul ...................................................................................................................................... 121
19.3.2. Mouse-ul ...................................................................................................................................... 121
19.3.3. Tastatura...................................................................................................................................... 121
19.3.4. Imprimanta................................................................................................................................... 122
19.3.5. Scanner-ul ................................................................................................................................... 122
19.4. INTRETINERE PREVENTIVA PENTRU APLICATIILE SOFTWARE CE RULEAZA PE UN CALCULATOR .......... 122
19.4.1. Utilitare software......................................................................................................................... 122
19.4.2. Responsabilitatile utilizatorului ................................................................................................. 123
19.4.3. Anti-virusi ..................................................................................................................................... 123
19.4.4. Firewall......................................................................................................................................... 124
19.5. DIAGNOSTICAREA PROBLEMELOR HARDWARE ..................................................................................... 125
19.5.1. Elemente de baza ale diagnosticarii problemelor hardware ................................................ 125
19.5.2. Diagnosticarea problemelor componentelor hardware interne............................................ 127
19.5.3. Diagnosticarea problemelor dispozitivelor periferice ............................................................ 130
19.6. DIAGNOSTICAREA PROBLEMELOR SOFTWARE ..................................................................................... 130
19.6.1. Probleme comune ale sistemului de operare Windows........................................................ 130
19.6.2. Utilitare pentru diagnosticarea problemelor sistemelor de operare Windows ................... 131
19.6.3. Probleme cu aplicatiile de conectare la retea in sistemul de operare Windows ............... 132
19.7. EXERCITII .............................................................................................................................................. 133
1. COMPONENTELE UNUI SISTEM DE CALCUL

1.1. Obiective
Principalele obiective ale acestui capitol introductiv sunt urmtoarele:
caracterizarea noiunii de informaie, reprezentarea i prelucrarea acesteia n sistemele tehnice

modelul structural al unui Sistem de Calcul
prezentarea unui model funcional al unui Sistem de Calcul, ca o ierarhie de maini virtuale
componentele hardware ale unui Sistem de Calcul
prezentarea pe scurt a unui Sistem de Calcul Portabil
1.2. Sistemul de Calcul Sistem de prelucrare a informaiilor

Vom considera informaia o noiune primar, profund, similar noiunii de materie. Informaia poate
fi regsit n ntregul ciclu material, ncepnd cu lumea cuantic i microscopic i continund n
lumea vie i sistemele tehnice. n legtur cu informaia, vom considera urmtoarele probleme :
structurarea i reprezentarea
stocarea pe diferite suporturi de informaie
prelucrarea
transmiterea
n sistemele tehnice, informaia este reprezentat n principal sub form analogic i sub forma
discret (numeric). Sistemul binar trebuie s disting doar dou valori, deci constituie metoda cea mai
sigur de codificare numeric a informaiilor. Unitatea de informaie elementar este n acest caz cifra
binar denumit "Bit". Un bit poate avea doar doua valori, respectiv "0" sau "1".
1.3. Modelul structural al unui Sistem de Calcul

Att funcional, ct i prin construcie calculatorul este un sistem logic. O caracteristic esenial a
unui astfel de sistem este posibilitatea de a descrie funcionarea acestuia independent de detaliile de
realizare fizic concrete.
MB
UC
M e m o r ie
UCP
R EG
U AL
I n tra r e
EP
in tra re
In te r fa ta
in trar e
UC d a
I n terf a ta
ies ir e
EP
iesir e
Iesir e
flu xul d atelor

flu xul infor m a tiilor de con trol ca re asig ur in tera ctiu nea
cor ect a celor tre i su bsistem e
Astfel, indiferent de domeniul de aplicaii, calculatorul poate s fie privit ntr-o prim aproximaie ca
un sistem cu o comportare determinist, predictibil, primind la intrare date pe care le prelucreaz si
genernd la ieire rezultate.
UCda Unitatea de comanda are rolul de a citi, interpreta si executa instructiunile reprezentate sub
forma binara.
5

UAL Unitatea Aritmetica Logica are rolul de a efectua operatii aritmetice elementare, operatii
logice, operatii de deplasare stanga/dreapta, etc.
REG Registre Generale au rolul de a pastra temporar informatia care se prelucreaza sau au un rol
predefinit pentru operatiile de adresare memorie.
Memoria are rolul de a pastra sub forma binara instructiunile si datele.
UCP Unitatea centrala de prelucrare este ansamblul format din Unitatea de comanda, Unitatea
arimetica logica si Registrele generale; UCP = {UCda + UAL + REG}.
UC Unitatea Centrala este ansamblul format din UCP si Memorie; UC = {UCP + Memorie}.
Interfetele I/E au rolul de a asigura att conversia n semnale electrice a datelor reprezentate pe
diferite suporturi n mediul extern ct i transformarea acestor semnale n vectori binari cu structura
cerut de subsistemul de prelucrare. n mod similar interfetele de ieire trebuie s asigure operaii
similare pentru rezultatele trimise spre mediul extern.
Masina de Baza este ansamblul format din Unitatea Centrala si Interfetele de Intrare/Iesire; MB=
{UC + Intefete I/E}.
Echipamente de I/E sunt echipamentele prin care informatia ajunge din/sau spre mediul extern
(Tastatura, Monitor, Mouse, Imprimanta, Scanner, etc)
SPB Sistemul de Programe de Baza reprezinta programele de baza care asigura buna functionare a
sistemului ( Sistemul de Operare, Limbaje si medii de programare,etc)
SC Sistemul de Calcul este format din ansamblul Masina de Baza, Echipamente de intrare/Iesire si
Sistemul de Programe de Baza; CN = ( MB + Echipamente de I/E + SPB}.
Conexiunile efective ntre diferite elemente funcionale ale UCP, ntre UCP i memorie, ntre UC i
interfeele de I/E se pot face n diferite moduri, obinndu-se n mod corespunztor diferite structuri de
sisteme de calcul
Astfel dac se consider fluxul informaiilor ntre UC i interfeele de I/E se obin doua tipuri de
transferuri de I/E, si anume:
Subsistem de I/E cu transfer programat
Subsistem de I/E cu transfer prin acces direct la memorie
1.3.1. Sistem de Calcul cu sistem de I/E cu transfer programat

MEM
Subsistem
intrare
UCP
Subsistem
iesire
n aceast schem de organizare datele de I/E circul direct prin registrele generale sub controlul
UCP. Transferul se efectueaz cuvnt cu cuvnt i pentru fiecare cuvnt transferat UCP execut o
secven de instruciuni, numit program de I/E. Soluia este n general simplu de implementat i ca
resurse hardware i ca efort de programare dar se preteaz numai la echipamente cu volum de date i
rat de transfer sczute.
1.3.2. Sistem de Calcul cu sistem de I/E cu transfer prin Acces Direct la Memorie (DMA)
n cazul unor echipamente periferice cu viteza de transfer ridicat, discuri i benzi magnetice de
exemplu, programul care se execut pentru fiecare cuvnt transferat poate s fie prea lung, ceea ce ar
duce la pierderea unor cuvinte. Pe de alt parte, volumul de date fiind ridicat, UCP ar fi ocupat mult

numai cu transferul datelor de I/E. n astfel de situaii se utilizeaz transferul prin acces direct la
memorie. Fluxul informaiilor n acest caz este artat n Fig. 3.
DMA
Subsistem
intrare
MEM
Subsistem
iesire
UCP
Dup iniierea unui transfer, UCP poate continua cu alte activiti. Transferul ntregului bloc se
execut sub controlul modului DMA. La sfritul transferului sau la apariia unor evenimente, de
exemplu erori de transfer, se cere din nou intervenia UCP.
1.4. Modelul funcional al unui Sistem de Calcul

n paragraful precedent s-a introdus modelul structural si s-a aratat ca sistemul de calcul este format
din resursele fizice care alctuiesc partea hardware i un sistem de programe de baz i aplicaii care
alctuiesc partea de software a sistemului de calcul. Exist i un nivel intermediar ntre hardware i
software, denumit firmware, care este format din software incorporat n hardware n momentul
fabricaiei calculatorului. Programele care controleaz direct resursele hardware i programele care
trebuie s fie prezente n calculator imediat dup alimentarea calculatorului (BIOS), constituie partea
de firmware. Modelul functional al unui Sistem de Calcul este prezentat in Fig 4.
Nivelul 1 Maina de Baza reprezint, mpreun cu echipamentele de I/E, partea de hardware
propriu-zis a calculatorului. Acest nivel reflect structura i organizarea intern a calculatorului,
modul de interconectare i interaciunile dintre unitile funcionale, fluxul datelor de I/E. De
asemenea acest nivel reflect i arhitectura calculatorului aa cum este el vzut de un programator la
nivelul funciilor primitive. Acest nivel asigur n principal funciile de I/E de baz (BIOS) i funcii
de acces direct la resursele fizice pentru testarea i punerea la punct a programelor.
Aplicatii Utilizator
Aplicatii de Baza
Limbaje si Medii de Programare
Sistemul de Operare
BIOS
Masina
de Baza
Basic Input Output Sistem
Windows, LINUX, SOLARIS, etc
C, C++, C#, Java etc
e-Mail, Internet explorer, FTP, editoare de texte, prelucrari
tabelare, Baze de date, Biblioteci de programe, etc
Aplicatii medicale, Sisteme de proiectare asistata de calculator, Aplicatii

dedicate, etc

Nivelul 2 Sistemului de operare reprezint o colecie de programe de baz care asigur pe de o
parte o main ct mai eficient i comod de utilizat pentru programator i o utilizare ct mai
eficient a resurselor hardware i software, pe de alt parte. Principalele funcii ale unui sistem de
operare sunt:
controlul ncrcrii i execuiei programelor, care asigur ncrcarea n memoria intern a

programelor preluate din memoria extern, lansarea n execuie i supravegherea execuiei
acestora;
operaii de I/E mai evoluate, bazate pe funciile oferite de maina de baz;
gestiunea fisierelor, care asigur crearea ntreinerea i utilizarea fisierelor de date pe suporturile
externe (magnetice, optice, etc);
gestiunea memoriei care asigur utilizarea i protecia memoriei interne n condiiile n care mai
multe procese pot fi active la un moment dat n memorie;
crearea, ntreinerea i utilizarea bibliotecilor de programe de baz i aplicaii.
Nivelul 3 Limbaje si medii de programare. La acest nivel am situat limbajele de programare

indiferent c sunt de nivel ridicat sau sczut deoarece prin intermediul acestora programatorul are la
dispoziie un mod esenial de comunicare cu calculatorul.
Operaia de conversie a unui program dintr-un limbaj n altul se numete translatare. Programul
original se numete program surs i este scris n limbajul specific.
n prezent exist foarte multe limbaje de programare clasificate dup diferite criterii. Astfel sunt:
Limbaje orientate main sau limbaje de nivel sczut, care necesit din partea programatorului o
cunoatere bun a arhitecturii calculatorului. Translatarea programelor din limbaj de asamblare n
limbaj main se face de ctre asamblor.
Limbaje de nivel nalt n care utilizatorul i scrie programele ntr-o manier mai apropiat de
modul de comunicare uzual. Limbajele de nivel nalt sunt mai eficiente pentru programator dar, n
general mai ineficiente pentru main. Programele scrise n limbajele de nivel nalt n general sunt
compilate, translatate de ctre compilatoare, direct n limbaje obiect pentru a fi excutate de ctre
maina de baz.
Nivelul 4 Aplicaiile de baza reprezint nivelul cel mai important pentru utilizator. Bibliotecile de
programe de la acest nivel reflect modul n care poate s utilizeze direct calculatorul n diferite
aplicaii i uurina cu care pot fi create noi programe de aplicaii n domenii conexe sau total noi.
Nivelul 5 Aplicatiile utilizator reprezinta nivelul care cuprinde aplicatiile din diverse domenii de
activitate.
1.5. Componentele Hardware ale sistemului de calcul

1.5.1. Placa de baza
Placa de baza este centrul nervos al unui sistem de calcul. Tipul placii de baza determina daca sistemul
este mono sau dual procesor, cate slot-uri de memorie si de extensie pot fi instalate in sistem, tipul de
magistrala si controlerele disponibile. Astfel, toate componentele calculatorului vor fi conectate in
placa de baza, sau vor depinde de functionarea acesteia. Placa de baza este cea mai mare componenta
integrata a sistemului de calcul, si fiecare sistem detine una. Printre componentele placii de baza se
numara: unitatea de procesare centrala, circuitele de control, magistrala sistemului, memoriile ROM si
RAM, sloturile de extensie, si BIOSul. Componentele externe, cum ar fi tastatura, mouse-ul sau
monitorul nu vor putea comunica cu sistemul daca nu vor fi si ele conectate direct la placa de baza, sau
la extensii ale acesteia.
1.5.2. Unitatea centrala de procesare CPU

Nici un calculator nu va putea functiona fara o unitate centrala de executie, sau CPU (Central
Processing Unit). CPU-ul este numit in general si creierul calculatorului. Pe o placa de baza, CPU-ul
este disponibil intr-un singur circuit integrat, numit microprocesor. CPU-ul este compus dintr-o unitate
de control si o unitate aritmetica logica (ALU Arithmetic/Logical Unit). Unitatea de control va
coordona calculatorul si va determina ce programe se vor executa in ce ordine si va gestiona datele ce
sunt trimise si primite de memoria sistemului. Unitatea de control va pastra date si instructiuni
temporare in unitatea aritmetica logica locala, si apoi va directiona si controla semnalele catre alte
echipamente cum ar fi discurile fixe, memoria principala sau porturile de intrare/iesire. Unitatea
aritmetica logica va executa atat operatii aritmetice elementare, cum ar fi adunarea, scaderea,
inmultirea si impartirea, cat si operatiuni logice.
1.5.3. BIOS Basic Input/Output System

BIOS-ul contine instructiunile si datele necesare procesului de bootare al sistemului de calcul si este
uneori denumit si firmware. Cipul ROM ce contine memoria BIOS se mai numeste ROM BIOS, si se
gaseste pe placa de baza. BIOS-ul este extrem de important in sistem deoarece el determina ce resurse
sunt disponibile pentru a fi folosite de catre utilizatori: discuri fixe si flexibile, dimensiunea si tipul
memoriei si asa mai departe.
1.5.4. Sloturile de extensie

Sloturile de extensie, sunt niste conectori de pe placa de baza in care se pot instala alte placi de
extensie, cum ar fi placile video, de sunet sau de retea, ce vor spori functionalitatea sistemului de
calcul. Cele mai des intalnite tipuri de sloturi includ ISA (Industry Standard Architecture), PCI
(Peripheral Component Interconnect), si AGP(Accelerated Graphics Port). In prezent exista atat
extensii ale sloturilor PCI si anume PCI-X, cat si noi sloturi, de tip PCI-E sau PCIe (PCI Express), ce
au fost dezvoltate pentru a functiona la viteze mult mai mari decat sloturile PCI sau AGP.
1.5.5. Tipuri de magistrale

Componentele de baza ale fiecarui sistem de calcul sunt conectate intre ele prin magistrale. Magistrala
intregului sistem este o colectie de conductori paraleli (trasee metalice pe placile de circuite integrate)
ce ajuta la transmiterea datelor si a comenzilor intre diversele entitati ce compun sistemul de calcul.
Exista trei tipuri majore de magistrale, si anume de adrese, de date, si de control.
1.5.6. Memoria sistemului de calcul

Memoria volatila sau RAM (Random Access Memory), este locatia in care sunt incarcate sistemul de
operare al calculatorului, impreuna cu toate aplicatiile utilizator si datele asociate acestora, pentru a
putea fi cat mai rapid accesate de catre microprocesor. Memoria Cache, este o memorie temporara,
utilizata pentru a imbunatati performantele sistemului. Continutul memoriei volatile (RAM) se pierde
odata cu inchiderea sistemului de calcul. Cu cat detine mai multa memorie, cu atat sistemul poate
accesa si procesa fisiere si date mai multe. Majoritatea programelor au necesitati tipice de memorie.
Dimensiuni tipice ale memoriei volatile intr-un sistem de calcul modern variaza intre 256MB si 2GB.
Memoriile Cache sunt o forma specializata de cipuri de memorie, dezvoltate pentru a imbunatati
performantele memoriei sistemului. In memoria Cache se salveaza date ce sunt accesate frecvent de
catre procesor, si, fiind mai rapide decat memoria RAM, sunt furnizate acestuia mult mai rapid.
Majoritatea sistemelor de calcul au doua nivele de memorie Cache, si anume: L1 Cache localizat pe
CPU, si L2 Cache aflat intre CPU si memoria RAM.
1.5.7. Monitoare si placi video

Monitoare
Calculatoarele sunt conectate in general la un monitor. Acestea sunt disponibile in mai multe forme,
dimensiuni si au caracteristici diferite. In functie de necesitatile utilizatorului, se va alege un monitor
care va avea caracteristicile corespunzatoare acestor nevoi. Cateva caracteristici tipice monitoarelor
9

sunt: Refresh Rate este viteza cu care se reactualizeaza imaginea pe ecran; Adancimea culorii
reprezinta numarul diferit de culori pe care fiecare pixel il poate oferi, si se masoara in biti; Memoria
Video (VRAM) este memoria pe care o poseda placa video a sistemului de calcul; Rezolutia este
o caracteristica ce depinde de numarul de pixeli disponibili, cu cat sunt mai multi pixeli pe ecran, cu
atat se poate obtine o rezolutie mai mare, si astfel imaginea obtinuta va fi mai clara; Numarul de
culori depinde de adancimea culorii aleasa. Pentru a obtine imagini de rezolutii crescute la un
refresh rate mare, sunt necesare atat o placa video performanta, cat si un monitor pe masura.
Placi video
Placa video este interfata dintre calculator si monitor, ea comunicand acestuia ce culoare si intensitate
trebuie sa aiba pixelii pe care ii aprinde. Placa video poate fi atat o extensie instalata intr-un slot AGP,
ori poate face parte din placa de baza a sistemului. Memoria VRAM este un tip special de memorie,
utilizat doar in placile video.
1.5.8. Conectori externi porturile

Porturile seriale si paralele
Un port de intrare/iesire este o cale din si inspre sistemul de calcul, printr-un conector situat de cele
mai multe ori, in spatele calculatorului. Toate dispozitivele periferice se conecteaza la calculator
printr-un port de intrare/iesire. Portul serial este folosit pentru a conecta dispozitive ce utilizeaza
interfata seriala, cum ar fi modemuri, scannere sau mouse-uri. Portul paralel este un port utilizat
pentru conectarea imprimantelor, scanerelor, a discurilor fixe, a unitatilor de banda magnetica sau CDROM.
Porturile PS/2
Porturile PS/2 pentru mouse sau tastatura sunt utilizate pentru a conecta aceste dispozitive la sistemul
de calcul. Desi cele doua porturi arata similar, ele nu pot fi interschimbate, si in general ele sunt codate
utilizand culori, pentru a evita confuziile.
Conectorii USB si FireWire
Portul USB este un port extern ce permite conectarea a pana la 127 de periferice externe la sistemul de
calcul. Aceste dispozitive pot fi: tastaturi, mouse-uri, imprimante, modemuri, scanere, camere foto si
video digitale, sau discuri fixe externe. USB-ul este o tehnologie in plina dezvoltare, ce ofera rate de
transfer de 12 Mbps in versiunea 1.0 si 450Mbps in versiunea 2.0. FireWire este un standard de
comunicare pe o magistrala de viteza crescuta pentru dispozitive ce folosesc platforme diferite.
FireWire este folosit pentru a conecta dispozitive digitale cum ar fi camere foto si video digitale,
imprimante, scanere sau discuri fixe. Dezvoltat de catre Apple, FireWire a fost creat pentru a permite
conectarea transparenta a dispozitivelor la sistemul de calcul. Printre avantajele conectorilor FireWire
se numara: conectorii mici si robusti, utilizarea unei singure conexiuni, compatibilitatea cu dispozitive
de generatii mai vechi, viteza crescuta (400Mbps) si atributul Hot-plug.
1.5.8.1. Controlerele de discuri fixe IDE, EIDE, Ultra, si SCSI
Interfata IDE (Integrated Drive Electronics) este utilizata foarte des in conectarea discurilor fixe, a
unitatilor CD-ROM si DVD, precum si a unitatilor de banda magnetica la sistemul de calcul. IDE-ul
este extrem de raspandit deoarece este un mod foarte economic de a conecta dispozitive periferice la
calculator. Interfata IDE este cunoscuta si ca conexiunea ATA (AT Attachment). Extensia EIDE
(Enhanced IDE) este de asmenea cunoscuta si ca ATA-2 (Fast ATA). ATA-3 permite de asemenea
interfetei sa raporteze posibile probleme intalnite in functionare. Extensii noi ale standardelor ATA si
ATA-2, numite Ultra-ATA sunt folosite pentru discuri de viteze sporite. In prezent, discurile fixe
conectate pe aceste interfete au intre 200GB si 400GB.
Interfata SCSI (Small Computer Systems Interface) a fost dezvoltata cu logica de control pe fiecare
dispozitiv conectat, astfel fiind mai performanta decat interfata ATA-2/EIDE. Este o solutie ideala
pentru sistemele de putere mare, inclusiv pentru serverele de retea. In general, dispozitivele SCSI sunt
conectate in serie, formand un lant denumit daisy chain. Dispozitivele conectate pe SCSI pot fi
discuri fixe, unitati CD-ROM si DVD, scanere, sau unitati de banda magnetica.
10
1.5.9. Componente de stocare a datelor

Discuri fixe si flexibile, unitatile de disc si formatul CD-ROM si DVD
O unitate de disc flexibil (FDD) citeste si scrie informatiile pe dischete flexibile de 3.5. Aceste
discuri au un invelis dur de plastic menit sa protejeze discul flexibil pe care se retine informatia.
Utilizate curent in ultimii 10 ani, unitatile de disc flexibile devin din ce in ce mai rar utilizate, odata cu
aparitia CD-ROM-urilor, a DVD-urilor si a unitatilor de stocare flash USB.
Discul fix, sau Hard-discul (HDD Hard Disk Drive) este componenta principala de stocare a unui
sistem de calcul. Discul fix are foarte multe elemente comune cu unitatile de disc flexibile. Are o
arhitectura mai complexa si o viteza mai mare decat cea a discurilor flexibile. Discurile fixe sunt
folosite atat pentru stocarea datelor utilizatorilor, cat si pentru sistemul de operare. Discurile fixe
stocheaza informatia pe platane rigide din aluminiu si sticla, de unde si denumirea de discuri fixe. In
general, discurile fixe nu sunt mobile, si ele au o densitate considerabil mai mare decat cea a discurilor
mobile. Capacitatea acestora determina cata informatie poate fi salvata in sistem, si este exprimata in
Gigabytes.
Tehnologia unitatilor si a discurilor CD-ROM nu este noua, ea datand din anii 1970. Unitatile
functionand dupa aceasta tehnologie pot citi discuri CD-ROM, CD-R, CD-RW si DVD-ROM. In
vreme ce discurile fixe si flexibile sunt medii de stocare magnetice, unitatile CD-ROM sunt medii de
stocare optice. Discurile DVD (Digital VideoDisc sau Digital Versatile Disc) sunt similare CD-urilor,
doar ca ele au o capacitate semnificativ mai mare, de pana de 25 de ori aceea a unui CD normal.
Unitatile de memorie Flash cu conector USB, pot stoca un volum semnificativ de informatii, cu
dimensiuni cuprinse intre 16MB si 8GB, si viteze de transfer intre 1MBps la conectorii USB 1.0 si
4.5MBps la cei de tip USB 2.0.
1.5.10. Carcasa si sursa de tensiune a calculatorului

Carcasa si sursa de tensiune sunt doua parti foarte importante, ce determina in buna masura
performantele sistemului de calcul, deoarece tipul acestora vor determina la randul lor tipul placii de
baza ce poate fi instalat. In general, sursa de tensiune este inclusa in carcasa ea transformand curentul
alternativ furnizat de majoritatea retelelor de alimentare publica, in curent continuu, utilizat in general
in dispozitivele electronice. Carcasa este compusa dintr-un cadru metalic si o suprafata acoperitoare,
in general din plastic intarit. Inauntrul carcasei vor fi asezate toate componentele sistemului, rolul
principal al carcasei fiind astfel de a apara de praf si de deteriorare aceste componente.
1.5.11. Componente de retea

Modemul este un dispozitiv ce converteste datele din formatul digital utilizat de sistemele de calcul,
in semnale analogice adecvate transmisiei pe liniile telefonice. La celalalt capat, un alt modem,
efectueaza transferul invers, asigurand astfel conexiunea celor doua sisteme, la distanta. Modem, este
de fapt acronimul pentru modulator/demulator. Conexiunile utilizate de modemuri sunt denumite
servicii dial-up. Exista atat modemuri interne conectate pe sloturile de extensie ale sistemului, cat si
modemuri externe, conectate prin porturile de intrare/iesire ale sistemului.
Placa de retea este utilizata pentru a conecta un sistem de calcul la retea locala sau globala de
calculatoare. Denumite NIC (Network Interface Card), placile de retea permit interconectarea
calculatoarelor pentru a putea putea partaja date si resurse. Exista mai multe protocoale de
comunicatie pe care le pot utiliza placile de retea, cum ar fi Ethernet, Token Ring si asa mai departe.
Placile de retea sunt in general placi de extensie de tip ISA sau PCI, si pot fi instalate in sloturile de
extensie ale sistemului. Cablul de retea este astfel conectat la placa de retea utilizand in general
conectori de tip RJ-45 (cu 8 fire).
11
1.6. Dispozitive portabile

Dispozitivele portabile incorporeaza sistemul de procesare central, unitatile de intrare si iesire intr-o
singura componenta de dimensiuni scazute si greutate mica. Aceste dispozitive, in contrast cu
calculatoarele de tip desktop sau tower, pot fi carate de utilizatori. Cateva exmeple includ Notebookuri, Laptopuri, Palmtops, PDA-uri (Personal Digital Assistant), fiecare cu functii si dimensiuni
diferite. In aceasta sectiune ne vom concentra asupra Notebook-urilor. Problemele cele mai dificil de
rezolvat in dezvoltarea acestor sisteme au fost dimensiunile componentelor si capacitatea bateriilor ce
permit autonomia acestor dispozitive. Cu toate acestea, dezvoltarea unor tehnologii performante, mai
ales in circuitele integrate si componente periferice, au permis crearea de sisteme comparabile ca
performante, viteza si facilitati cu multe sisteme desktop sau tower. Un notebook tipic poate contine
un monitor ce poate fi chiar mai mare ca al multora dintre sistemele PC clasice, un disc fix cu
capacitati intre 40 si 200GB, unitati CD-ROM/DVD, o memorie RAM de dimensuni comparabile cu
cea a unui sistem normal, o tastatura si un mouse. In plus, pe masura ce tehnologiile evolueaza,
sistemele de tip Notebook utilizeaza din ce in ce mai putina energie, si devin din ce in ce mai fiabile si
mai rezistente la socuri.
12
2. INSTALAREA SI PORNIREA UNUI SISTEM DE CALCUL

Adeseori este necesara mutarea sau instalarea de componente noi intr-un sistem de calcul existent. De
aceea este important sa putem identifica rapid componentele sistemului si sa stim modul in care
acestea se conecteaza intre ele. Acest exercitiu poate fi util atat pentru identificarea componentelor
sistemului, cat si pentru instalarea si upgradarea acestuia pornind de la o configuratie existenta.
Instructiunile din acest exercitiu nu sunt exhaustive, ci doar orientative. In cadrul cursului practic,
luand in considerare si si dorintele cursantilor, vor fi prezentate si alte particularitati si instructiuni.
Asadar, iata pasii necesari identificarii, asamblarii si pornirii unui sistem de calcul:
1. Conectati masina de baza - calculatorul la echipamentele periferice, in modul urmatori:
a. Monitor conectati cablul de semnal al monitorului atat la interfata acestuia, cat si la
unitatea centrala. Cablurile pot fi de mai multe tipuri: VGA, DVI sau Composite
Video. Conectati cablul de alimentare la monitor doar dupa ce v-ati asigurat ca ati
conectat corect cablurile de semnal.
b. Tastatura in functie de conectorul pe care il are tastatura (PS/2, USB), inserati-l pe
acest in portul corespunzator. In cazul porturilor PS/2, aveti grija sa inserati tastatura
in portul corespunzator respectand culoare conectorului si a portului de pe placa de
baza a sistemului (evitand astfel confuzia cu portul PS/2 pentru mouse).
c. Mouse intr-un mod similar cu conectarea tastaturii, inserati conectorul specific al
mouse-ului (PS/2, USB) in portul corespunzator, avand grija la conectarea PS/2 sa
respectati culoarea conectorului si a portului de pe placa de baza. Trebuie mentionat
ca exista mai nou si seturi de conectare comuna a tastaturii si a mouse-ului, utilizand
acelasi conector, printr-o statie specializata de receptie a semnalelor acestora (cu fir
sau wireless), utilizand conectori USB sau PS/2.
d. Imprimanta, Scanner utilizand conectorii specifici acestor echipamente (USB,
Paralel, FireWire, etc), realizati conexiunea la unitatea centrala de procesare. Atentie,
nu veti putea utiliza aceste echipamente decat in momentul in care veti instala si
driverele necesare (programele de configurare software a acestor dispozitive) si
aplicatiile specifice.
e. Camera Web, Camera Foto/Video conectati aceste dispozitive la unitatea centrala
folosind conectorii din dotare si avand grija sa instalati software-ul adiotional
necesarii functionarii acestora.
f. Discuri fixe sau unitati externe in afara de discurile fixe din sistem, si de unitatile
CD-ROM si DVD interne, este posibila conectarea de dispozitive externe de acest tip,
folosind conectori SCSI sau prin interfete USB sau FireWire comandate de controlere
specializate.
2. Conectarea tuturor acestor componente este necesara intotreauna cand mutati un sistem de
calcul.
3. Verificati din nou toate conexiunile si astfel procesul s-a terminat.
4. Testati sistemul pornindu-l de la intrerupatorul general de alimentare (este posibil sa
trebuiasca sa porniti intai intrerupatorul sursei de curent situat in spatele sistemului).
5. Pentru a putea utiliza sistemul de calcul este necesara configurarea acestuia pentru a obtine
performante optime si a fi conform cu locatia geografica a calculatorului. In majoritatea
versiunilor Windows iata cateva dintre aceste setari (regasite in directorul de setari de control
Control Panels) si modul lor de accesare (in Windows XP si Vista):
a. Ora si setarile locale:
i. In Windows XP: Ora se poate seta din dialogul Date and Time Properties
(Tab-ul Date & Time). Setarile zonei in care se afla sistemul se pot face din
tab-ul Time Zone.
ii. In Windows Vista: deschideti dialogul de setari regionale, astfel butonul
Start
, selectati Control Panel, apoi pe rand optiunile: Clock,
Language and Region, si apoi Regional and Language Options.
13

b. Rezolutie si refresh rate, setare Wallpaper:
i. In Windows XP: toate aceste configurari se realizeaza din dialogul Display,
aflta in directorul Control Panels. Poza de fundal se seteaza din tab-ul
Desktop, rata de reimprospatare si rezolutia din tab-ul Settings.
ii. In Windows Vista: Apasati butonul Start , selectati Control Panel,
apoi
pe rand
optiunile:
Appearance
and Personalization,
Personalization, si in final Desktop Background. Alegeti apoi imaginea
pe care doriti sa o folositi pe post de fundal selectand de asemenea si modul in
care doriti sa o potriviti pe ecran in sectiunea How should the picturi be
positioned.
c. Personalizare tastatura:
i. In Windows XP: se face in doua dialoguri, si anume Keyboard si
Regional and Language Options. In al doilea dialog se seteaza
caracteristicile specifice zonei in care se afla sistemul (tab-ul Regional
Options), inclusiv al setului de caractere dorit (tab-ul Languages) precum
si maparea tastaturi pe setul de caractere prin suboptiunea Details din partea
superioara a acestui dialog.
ii. In Windows Vista: selectati in bara de setare a limbii, optiunea 1 pentru
selectarea setului de caractere pe care doriti sa il utilizati Input Language,
si optiunea 2 Keyboard Layout pentru maparea tastaturii pe setul de
caractere ales.
14
3. LUCRUL CU INTERFATA GRAFICA (FERESTRE) IN

WINDOWS
3.1. Fereastra unei aplicatii
Ferestrele aplicatiilor au in mod caracteristic o bara de titlu,o bara de instrumente, o bara de meniu,
una de status si o bara de scroll.
Pentru exemplificare sa folosim aplicatia Notepad. Functiile sunt foarte usor de inteles si sunt
descrise mai jos:
Bara Meniului (1- Menu Bar): cand selectati astfel de
elemente ca File, Edit, View, sub ele apare un
meniu. Acest meniu contine optiuni ce se refera la anumite
cuvinte cheie (File, Edit, View). Daca din
intamplare ati deschis un meniu, miscati cursorul mouseului pe fereastra de lucru si efectuati un clic de mouse,
meniul va disparea. Cateodata fereastra nu este capabila
de a va oferi toate elementele meniului. Optiunile valabile
apar in culoare neagra, pe cand optiunile nevalabile (si,
deci, inaccesibile) vor aparea in cenusiu-deschis.
Bara de titlu (2- Title Bar): Bara de Titlu include denumirea programului si fisierul curent utilizat.
Bara de Titlu poate servi si pentru miscarea ferestrei pe ecran. Aceasta operatie este in special utila
atunci cand pe ecran sunt deschise in acelasi timp mai mult de doua ferestre, deoarece exista
posibilitatea ca ferestrele sa fie suprapuse. Pentru a misca o fereastra pe ecran, miscati mouse-ul spre
Bara de Titlu si apoi efectuati un click pe mouse, tinand butonul apasat. Miscati mouse-ul in directia in
care doriti sa fie plasata fereastra.
Majoritatea aplicatiilor din Windows au trei iconite in coltul dreapta sus al ferestrei, care sunt folosite
pentru minimizarea, maximizarea si inchiderea ferestrei in care ruleaza aplicati.
Prin click pe butonul de minimizare (3), care este primul buton din partea stanga, aplicatia este plasata
la nivelul barei de instrumente. Aplicatia este inca deschisa si poate fi accesata printr-un simplu click
pozitionat pe aceasta din bara de instrumente.
Butonul din mijloc de maximizare (4)sau de restaurare are functia de a maximiza ferestra.
Butonul din stanga, care este marcat cu un X are rolul de a inchide (5)aplicatia.
Majoritatea aplicatiilor au meniuri si functii similare. Diferentele depind de tipul de aplicatie.
Bara de Scroll (6 - Scroll Bar): Deplasarea cursorului in pagina pe verticala sau orizontala pentru
parcurgerea continutului.
Bara de Status (7 - Status Bar): Ofera informatii utile cum ar fi numarul paginii, daca fisierul este
salvat, cum sa fie accesat Help-ul. De obicei bara de status este pozitionata in partea de jos a ferestrei
3.1.1. Redimensionarea unei ferestre

Ferestrele care reprezinta aplicatii, cum ar fi Notepad, pot fi redimensionate de la nivelul intregului
ecran (full-screen) la o fereastra foarte mica. Pentru a redimensiona o fereastra, mutati cursorul pe
orice colt sau latura a ferestrei in care ruleaza aplicatia. O sageata dubla
va aparea. Dati click si redimensionati fereastra pentru a-i schimba
dimensiunile.
Exista mai multe tipuri de sageti, pointeri sau cursoare care pot fi utilizate
in navigare in sistemul de operare, dupa cum arata si figura. Pentru a
modifica pointerii mouse-ului trebuie sa accesati My Computer > Control
Panel > Mouse > Pointer.
15
3.2. Comutarea intre ferestre

Atunci cand este deschisa mai mult decat o fereastra, utilizatorul poate comuta intre ferestre apasand
combinatia de taste Alt-Tab. Apare astfel o fereastra care indica care aplicatii sunt deschise. Se tine in
continuare apasata tasta Alt si se apasa in acelasi timp tasta Tab in scopul selectarii ferestrei dorite.
Comutarea se poate realiza si simplu, prin selectare din bara de instrumente a ferestrei dorite.
16
4. LUCRUL CU SISTEMUL DE FISIERE

4.1. Notiuni introductive
Un fisier se aseamana cu un document scris pe care este poate fi gasit pe biroul cuiva sau intr-un dulap
de acte; este un element care contine o colectie de informatii inrudite. Intr-un computer, printre
exemplele de fisiere se afla documente text, foi de calcul, imagini digitale si chiar melodii. De
exemplu, fiecare fotografie pe care o faceti cu un aparat digital este un fisier separat, iar un CD cu
muzica poate contine o duzina de fisiere melodii separate.
Computerul reprezinta fisierele prin pictograme.
Daca priviti pictograma unui fisier, va dati seama
imediat ce tip de fisier este. Iata cateva pictograme
fisier obisnuite:
Un folder este ceva mai mult decat un container in
care stocati fisiere. Daca asezati mii de foi de hartie
pe birou, este practic imposibil sa gasiti un anumit
document atunci cand aveti nevoie. De aceea,
documentele se stocheaza de obicei in dosare, in
interiorul unui dulap de acte. Aranjarea
documentelor in grupuri logice permite gasirea cu
usurinta a oricarui fisier.
Folderele din computer functioneaza exact dupa aceeasi metoda.
Asa arata o pictograma de folder obisnuita:
Folderele nu contin doar fisiere, ci si alte foldere. Un folder din
interiorul unui folder se numeste de obicei subfolder. Se pot crea
orice numar de subfoldere si fiecare dintre acestea poate contine
orice numar de fisiere sau subfoldere suplimentare.
4.2. Cum organizeaza Windows fisierele si folderele

Cand vine vorba de organizare, nu trebuie sa porniti de la zero. Windows are cateva foldere comune
pe care le aveti la indemana si le utilizati ca ancore, atunci cand incepeti organizarea fisierelor. Aici
este o lista cu cateva dintre cele mai comune foldere in care stocati fisierele si folderele:
Documente. Utilizati acest folder pentru a stoca fisiere de procesare de text, foi de calcul,
prezentari si alte fisiere pentru serviciu.
Imagini. Utilizati acest folder pentru a stoca toate imaginile digitale, indiferent daca le
preluati din aparatul foto, din scaner sau din mesajele de posta electronica de la alte persoane.
Muzica. Utilizati acest folder pentru a stoca toata muzica in format digital, cum ar fi melodii
pe care le copiati de pe un CD audio sau le descarcati de pe Internet.
Video. Utilizati acest folder pentru a stoca fisierele video, cum ar fi clipurile din aparatul foto
digital, camcorder sau fisiere video pe care le descarcati de pe Internet.
Descarcari. Utilizati acest folder pentru a stoca fisierele si programele pe care le descarcati de
pe Web.
Exista multe modalitati pentru a gasi aceste foldere. Cea mai simpla este sa deschideti folderul
personal, care aduna toate folderele dvs. obisnuite intr-un singur loc. De fapt, folderul personal nu se
numeste personal, ci este etichetat cu numele de utilizator cu care ati facut log on la computer.
Pentru a-l deschide, faceti clic pe butonul Start , apoi faceti clic pe numele de utilizator din partea
de sus a panoului din dreapta al meniului Start.
17

De asemenea, folderele Documente, Imagini si Muzica se gasesc in meniul Start, imediat sub folderul
personal.
Retineti ca subfolderele se create in interiorul oricaruia dintre folderele mentionate, pentru a va ajuta
sa organizati mai bine fisierele. De exemplu, in folderul Imagini, creati subfoldere pentru a organiza
imaginile dupa data, dupa eveniment, dupa numele persoanelor din imagini sau dupa orice alta schema
care da o mai mare eficienta.
4.3. Tipuri de fisiere

Fisierele se pot recunoaste dupa numele extensiei aflate in ultima parte a denumirii fisierului. Iata
cateva exemple de extensii:
4.4. Structura unui folder

Atunci cand deschideti un folder pe desktop, apare
fereastra folderului. Fereastra unui folder arata
continutul folderului si, in plus, are o varietate de parti
care sunt proiectate pentru a va ajuta la navigarea in
Windows sau la simplificarea lucrului cu fisierele si
folderele. Acesta este un folder tipic, cu partile sale:
4.5. Vizualizarea fisierelor dintr-un folder

Cand deschideti un folder si vedeti fisierele, este posibil sa preferati pictograme mai mari (sau mai
mici) sau un aranjament care permite vizualizarea diferitelor tipuri de informatii despre fiecare fisier.
Pentru a face aceste tipuri de modificari, utilizati butonul Vizualizari,
de pe bara de instrumente.
De fiecare data cand faceti clic pe butonul Vizualizari, fereastra
folderului modifica modul in care sunt afisate pictogramele fisierelor
sau folderelor, alternand intre pictograme mari, o vizualizare cu
pictograme mai mici denumita Cadre si o vizualizare denumita Detalii
care arata mai multe coloane de informatii despre fisier.
Daca faceti clic pe sageata de langa butonul Vizualizari, aveti chiar
mai multe optiuni. Glisati indicatorul in sus sau in jos pentru a ajusta
dimensiunea pictogramelor pentru fisiere sau foldere. Vedeti
modificarea dimensiunii pictogramelor in timp ce mutati glisorul.
18
4.6. Gasirea fisierelor

Pentru a gasi un fisier sau un folder atunci cand stiti unde sa cautati mai intai
De ce cele mai multe ori, cel mai probabil cautati un fisier
despre care stiti ca se stocheaza undeva intr-un anumit folder
precum Documente sau Imagini. Din pacate, localizarea
efectiva a fisierului dorit poate insemna rasfoirea a sute de
fisiere si subfoldere. Pentru a economisi timp si efort, utilizati
caseta Cautare.
Caseta Cautare este amplasata in partea superioara a fiecarui folder (precum si in partea inferioara a
meniului Start). Aceasta filtreaza vizualizarea curenta in functie de textul pe care il tastati. Cautarea se
bazeaza pe textul din numele de fisier si pe fisierul propriu-zis, pe etichete si pe alte proprietati de
fisier. Aceasta cauta atat in folderul curent, cat si in toate subfolderele.
Pentru a cauta un fisier sau un folder utilizand caseta Cautare, tastati un cuvant sau o portiune de
cuvant in caseta Cautare.
Pe masura ce tastati in caseta Cautare, continutul folderului se va filtra pentru a reflecta fiecare
caracter succesiv pe care il tastati. Atunci cand vedeti fisierul dorit, puteti inceta tastarea. Nu este
nevoie sa apasati pe ENTER, deoarece cautarea are loc automat.
De exemplu, sa presupunem ca incepeti cu un folder care arata
in acest mod:
Acum sa presupunem ca efectuati cautarea fisierelor de facturi,
astfel incat tastati factura in caseta Cautare. Pe masura ce
tastati, vizualizarea se filtreaza automat si observati ceva de
genul acesta:
Pentru a gasi un fisier sau un folder utilizand folderul Cautare

Folderul Cautare reprezinta o alegere buna atunci cand:
Nu stiti unde este amplasat un fisier sau un folder.
Doriti ca rezultatele cautarii sa includa fisiere din mai multe foldere, precum Imagini sau
Muzica.
Doriti sa cautati utilizand mai multe nume sau proprietati de fisier.
In mod implicit, aceasta cautare se bazeaza pe un set de locatii denumite Locatii indexate. Acesta
include toate folderele din folderul personal (care include Documente, Imagini, Muzica, Desktop si
alte locatii uzuale) mesaje de posta electronica si fisiere offline. Daca de obicei stocati fisiere in locatii
diferite, aveti posibilitatea sa adaugati aceste locatii la Locatiile indexate.
1. Deschideti Cautare facand clic pe butonul Start, apoi pe Cautare.
2. Tastati un cuvant sau o portiune de cuvant in caseta Cautare.
19

3. Pe masura ce tastati, vor aparea fisiere corespunzatoare cu textul, din diverse locatii de pe
computer.
4. Acum, in panoul Cautare, efectuati oricare dintre actiunile urmatoare:
5. Faceti clic pe unul dintre butoanele de filtrare disponibile pentru a se afisa numai anumite
tipuri de fisiere, precum Posta electronica, Documente, Imagini sau Muzica.
6. Faceti clic pe butonul Cautare complexa pentru a se afisa filtre suplimentare. Pentru a construi
o cautare mai complexa, introduceti informatii in oricare dintre casetele lista, apoi faceti clic
pe butonul Cautare.
7. Faceti clic pe un element din lista Locatie pentru a alege un alt set de locatii pentru cautare.
Cautarea implicita se efectueaza in Locatiile indexate, dar aveti posibilitatea sa alegeti sa
cautati intr-un hard disk intreg sau in oricare alta locatie.
Pentru a gasi un program sau un fisier utilizand meniul Start
Aveti posibilitatea sa utilizati caseta Cautare din meniul Start pentru a gasi programe, fisiere amplasate
oriunde in Locatiile indexate (care includ folderul personal, mesaje de posta electronica si fisiere
offline) si site-uri Web stocate in istoricul browser-ului.
Pentru a gasi un program sau un fisier utilizand meniul Start, tastati un cuvant sau o portiune de cuvant
in caseta Cautare din meniul Start.
Pe masura ce tastati, elementele care corespund textului apar in meniul Start. Cautarea se bazeaza pe
textul din numele de fisier, pe textul din fisier, pe etichete si pe alte proprietati de fisier. Nu este
nevoie sa apasati pe ENTER, deoarece cautarea are loc automat.
4.7. Copierea si mutarea fisierelor si folderelor

Ocazional, este posibil sa modificati locul in care fisierele sunt stocate in computer. De exemplu,
mutati fisierele in alt folder sau sa le copiati intr-un suport amovibil (cum ar fi CD-uri sau cartele de
memorie) pentru a le partaja cu alte persoane.
Majoritatea persoanelor copiaza si muta fisierele utilizand o metoda denumita glisare si fixare.
Incepeti prin a deschide folderul care contine fisierul sau folderul pe care il mutati. Apoi deschideti
folderul in care il veti muta. Pozitionati ferestrele folderului pe desktop astfel incat sa vedeti continutul
amandurora.
Apoi, glisati fisierul sau folderul din primul folder catre cel de-al doilea folder. Asta este tot.
20

Cand utilizati metoda glisare si fixare, observati ca uneori fisierul sau folderul este copiat, iar alteori
este mutat. De ce? Daca glisati un element intre foldere care se afla pe aceeasi unitate de hard disk,
elementele sunt mutate pentru a evita ca doua copii ale aceluiasi fisier sau folder sa fie create pe
aceeasi unitate de hard disk . Daca glisati elementul intr-un folder care se afla pe o alta unitate de hard
disk (cum ar fi o amplasare de retea) sau pe un suport amovibil, cum ar fi un CD, atunci elementul este
copiat. Astfel, fisierul sau folderul nu este eliminat din amplasarea initiala.
4.8. Crearea si stergerea fisierelor

Metoda cea mai comuna pentru crearea de fisiere noi este prin utilizarea unui program. De exemplu,
creati un document text intr-un program de procesare a textului sau un fisier video intr-un program de
editare video.
Unele programe creeaza fisiere atunci cand se deschid. De exemplu, cand deschideti WordPad, acesta
porneste cu o pagina goala. Aceasta reprezinta un fisier gol (si nesalvat). Incepeti sa scrieti, iar cand
sunteti gata sa salvati lucrul, faceti clic pe Fisier, in bara de meniuri, apoi faceti clic pe Salvare ca. In
caseta de dialog care apare, tastati un nume de fisier care va va ajuta sa gasiti fisierul in viitor si faceti
clic pe Salvare.
In mod implicit, cele mai multe programe salveaza fisierele in foldere obisnuite cum ar fi Documente,
Imagini si Muzica, ceea ce permite simplificarea gasirii ulterioare a fisierelor. Pentru mai multe
informatii despre crearea fisierelor noi, consultati Salvarea unui fisier.
Atunci cand nu mai aveti nevoie de un fisier, il eliminati din hard diskul computerului, pentru a
economisi spatiu si a nu produce dezordine in computer, cu fisiere nedorite. Pentru a sterge un fisier,
deschideti folderul care contine fisierul, apoi selectati fisierul. Apasati DELETE, apoi, in caseta de
dialog tergere fisier, faceti clic pe Da.
Cand stergeti un fisier, acesta este stocat temporar in Cosul de reciclare. Cosul de reciclare reprezinta
un folder de siguranta care permite recuperarea fisierelor sau folderelor sterse accidental. Din cand in
cand, Cosul de reciclare trebuie golit pentru a elibera spatiul de pe hard disk utilizat de fisierele
nedorite.
4.9. Scrierea pe CD/DVD

In cazul in care computerul dvs. include un CD-writer sau un DVD-writer, aveti posibilitatea sa
copiati fisiere pe un disc inscriptibil. Acest proces este denumit inscriptionare a unui disc. In mod
implicit, Windows inscriptioneaza discurile in format Live File System, dar poate alege sa
inscriptioneze discuri si in format Mastered.
Pentru a inscriptiona un disc utiliznd formatul LFS
1. Introduceti un CD sau un DVD inscriptibil in CD-writerul sau DVD-writerul computerului.
2. In caseta de dialog care apare, faceti clic pe Inscriptionare fisiere pe disc de date.
3. In caseta de dialog Inscriptionare disc, tastati un nume pentru discul respectiv, apoi faceti clic
pe Urmatorul. Este posibil sa dureze cteva minute pna cnd discul este formatat in formatul
implicit Live File System. Dupa finalizarea formatarii discului, se deschide un folder de disc
gol.
4. Deschideti folderul care contine fisierele pe care doriti sa le inscriptionati, apoi glisati fisierele
in folderul de disc gol.
Aveti posibilitatea sa copiati fisiere in folderul de disc prin glisarea acestora in pictograma discului sau
intr-un folder deschis de pe disc
Fisierele sunt copiate automat pe disc, pe masura ce le glisati in folderul de disc.
21

Alegeti formatul Mastered cnd este necesar un disc perfect compatibil care sa se redea pe computere
cu o versiune mai veche de Windows sau pe dispozitive media cum ar fi playere CD si DVD care pot
citi muzica digitala si fisiere video.
1. Introduceti un CD sau un DVD inscriptibil in CD-writerul sau DVD-writerul computerului.
2. In caseta de dialog care apare, faceti clic pe Inscriptionare fisiere pe disc de date.
3. In caseta de dialog Inscriptionare disc, tastati un nume pentru discul respectiv, apoi faceti clic
pe Afisare optiuni de formatare.
4. Faceti clic pe Mastered, apoi pe Urmatorul.
5. Se deschide un folder de disc gol.
6. Deschideti folderul care contine fisierele pe care doriti sa le inscriptionati, apoi glisati fisierele
in folderul de disc gol.
7. In bara de instrumente, faceti clic pe Inscriptionare pe disc.
Fisierele selectate sunt copiate pe disc. Dupa finalizarea inscriptionarii discului, sertarul inscriptorul de
discuri se deschide si discul se poate scoate. Acum, aveti posibilitatea sa utilizati discul pe un alt
computer sau dispozitiv media. Acest tip de disc nu trebuie inchis.
Pentru a inscriptiona un disc Mastered, trebuie sa eliberati spatiu pe hard disk egal cu capacitatea
discului. Pentru un CD obisnuit, aceasta este de aproximativ 650 megaocteti (MO).
Daca selectati fisiere pentru inscriptionare, dar va decideti sa nu le copiati pe disc, aveti posibilitatea
sa stergeti fisierele temporare, pentru a recupera spatiu pe hard disk. Pentru a sterge fisierele,
deschideti folderul de disc, selectati-le, apoi, in bara de instrumente, faceti clic pe tergere fisiere
temporare.
22
5. FACILITATI MULTIMEDIA
Acest capitol va prezenta capabilitatile multimedia ale unui PC. Prezentarile multimedia sunt mai mult
decat text insoti de imagini. Ele includ video, animatii, interactiuni directe cu publicul si sunet.
5.1. Elemente multimedia de baza

5.1.1. Hardware de baza necesar
Cele mai multe calculatoare moderne vin echipate cu capabilitatea de a afisa si a crea multimedia.
Abilitatea de a folosi tipuri diferite de multimedia este o parte componenta a PC-urilor noi in aceeasi
masura ca si conexiunea la Internet.
Multimedia este un termen folosit in mod obisnuit pentru a exprima una din urmatoarele:
text si sunet
text, sunet si imagini sau animatii
text, sunet si imagini video
video si sunet
mai multe zone de afisare, imagini sau prezentari prezentate in paralel
Multimedia se diferentiaza de filmele traditionale in 2 moduri. Primul este scara productiei.

Productiile multimedia sunt, in general, mai mici si mai ieftine. Al doilea este adugarea participarii
publicului (multimedia interactiv). Elementele interactive pot include:
comenzi vocale
manipularea cu mouse-ul
introducerea de text
touch-screen-uri
capturi video realizate de utilizator
participarea in direct in timpul prezentarilor
Prezentarile multimedia sunt mai complexe decat prezentarile simple ce contin doar text si imagini.
Ele pot fi incluse in multe contexte, inclusiv web-ul, CD-ROM-uri s.a.
Tipurile de hardware si software necesare pentru a realiza productii multimedia pe un PC variaza.
Necesitatile hardware minime includ un monitor de calculator, o placa de accelerare video si un
adaptor de sunet cu boxe atasate. Urmatoarele componente pot fi folosite pentru a genera intrari si
iesiri vizuale sau sonore:
microfon
discuri CD-ROM, CD-RW, DVD-ROM sau DVD-RW
conexiune la Internet (pentru fluxuri audio/video, de exemplu)
poze digitale sau camere video
o placa pentru capturi video
23
5.1.2. Placa video

O placa video este o placa cu circuite integrate dintr-un calculator. In unele calculatoare, ea poate fi
integrata in cadrul placii de baza, iar in altele chiar monitorul poate fi cel care realizeaza conversia
digital-analog.
In zua de astazi, aproape toate placile grafice si toate monitoarele adera la standardul VGA.
Standardele VGA descriu modul in care sunt transmise datele intre calculator si monitor. Este
responsabil pentru ratele de improspatare a cadrelor (in herti) si numarul si latimea liniilor orizontale.
Aceasta specifica rezolutia pixelilor. VGA suporta 4 setari de rezolutii diferite si 2 rate de
improspatare a cadrelor.
Pe langa VGA, cele mai multe monitoare adera la unul sau mai multe standarde stabilite de VESA.
Standardele VESA definesc cum determina software-ul capabilitatile unui monitor. De asemenea,
identifica cateva setari de rezolutii in plus fata de cele VGA, si anume: 800 x 600 pixeli, 1024 x 768
pixeli, 1280 x 1024 pixeli, 2600 x 1200 pixeli.
Un monitor este o suprafata de iesire a unui calculator si un mecanism de proiectare care arata text si
imagini grafice folosind una din urmatoarele tehnologii:
tub cu raze catodice (CRT)
monitor cu cristale lichide (LCD)
dioda emitenta de lumina (LED)
plasma
Monitorul include, de obicei, ecranul (suprafata de proiectie) si dispozitivul care produce informatia
pe ecran. Cele mai multe monitoare folossc semnale analogice pentru a afisa o imagine si trebuie sa fie
reimprospatate in continuu. Placa video efectueaza urmatoarele operatii:
ia datele in format digital trimise de aplicatii
stocheaza datele un memoria video cu acces aleator (VRAM)
converteste datele in date analogice folosind un convertor digital-analog
5.1.3. Caracterizarea monitoarelor de calculator

Monitoarele pot fi caracterizate in functie de urmatoarele caracteristici:
capabilitatile de culoare
dimensiunea ecranului
tehnologia de proiectie
5.1.3.1. Capabilitatile de culoare

In ziua de astazi, cele mai multe monitoare ofera culori. Monitoarele pot functiona in mai multe
moduri de afisare. Aceste moduri determina cati biti sunt folositi pentru a descrie culorile si cate culori
pot fi afisate. Un monitor ce functioneaza in modul SVGA poate afisa pana la 16,777,216 culori
deoarece poate procesa o descriere de 24 de biti a unui pixel. Numarul de biti folositi pentru a descrie
un pixel este cunoscut sub numele de adancimea in biti. Adancimea de 24 de biti este cunoscuta drept
"culoare adevarata" si foloseste cate 8 biti pentru fiecare din cele 3 culori primare: rosu, verde si
albastru. Modul VGA este cel mai mic numitor comun al modurilor de afisare. In functie de setarile
rezolutiei, poate oferi pana la 256 de culori.
5.1.3.2. Dimensiunea ecranului
Pe calculatoarele de birou, raportul dintre latimea ecranului si inaltimea acestuia, cunoscut ca fractia
de aspect, este in general standardizata la 4 pe 3. Dimensiunile ecranelor sunt masurate in diagonala,
de la un colt la altul. Valori curente pentru aceste dimensiuni sunt 15, 17 si 19 inci.
24

5.1.3.3. Tehnologia de proiectie
Multe monitoare folosesc tehnologia CRT, care este asemanatoare celei folosite in cele mai multe
televizoare. Tehnologia CRT necesita o anumita distanta de la raza dispozitivului de proiectie pana la
ecran. Folosind celelalte tehnologii, monitoarele pot fi mult mai subtiri, fiind cunoscute sub numele de
monitoare plate.
Tehnologiile bazate pe LED si pe plasma functioneaza prin aprinderea unor pozitii ale ecranului. LCD
functioneaza prin blocarea luminii si nu prin crearea ei. Monitoarele LCD necesita mult mai putina
energie decat monitoarele bazate pe LED sau plasma si sunt, in prezent, tehnologia cea mai folosita.
5.1.4. Formate de fisiere multimedia

Exista doua standarde folosite in mod obisnuit pentru compresia de date in cazul imaginilor digitale:
JPEG (pentru imagini) si MPEG (pentru filme). Un alt standard, folosit mai ales pentru afisarea
imaginilor in cadrul site-urilor web, este GIF.
Standardul AVI este un standard ce poate atinge rate de compresie de pana la 40:1 pentru filme si
capturi video de pana la 30 de cadre pe secunda, la o rezolutie de 320x200.
5.1.5. Hardware si software MPEG

Desi JPEG ofera destula compresie pentru imagini statice, filme intregi necesita mult mai multa
compresie. Formatul MPEG a fost creat pentru a oferi rate de compresie de pana la 200:1 cu calitate
mare video si audio.
La fel ca si JPEG, MPEG elimina informatii redundante din scenele individuale. Insa, in loc de a
elimina informatiile redundante din fiecare cadru separat, schema de compresie MPEG elimina
informatii redundante din scene consecutive. In plus, metodologia MPEG comprima numai obiectelecheie dintr-un cadru la fiecare 15 cadre. Intre aceste cadre, este inregistrata doar informatia care se
schimba de la un cadrul la altul.
5.2. Placa de accelerare video

5.2.1. Tipurile PCI si AGP
Sistemele noi includ un port AGP pentru o placa grafica. Interfata AGP este o variatie a interfetei PCI,
care a fost modificata pentru un transfer mai bun al datelor asociate cu grafica 3D. Specificatia AGP a
fost introdusa de Intel pentru a ofera un canal video de 32 de biti care functioneaza la 66 MHz in
modul video de baza 1x. Standardul suporta 2 moduri de mare viteza, care includ un mod 2x (533
Mbps) si un mod 4x (1.07 Gbps).
Standardul AGP ofera un canal direct intre controller-ul grafic AGP si memoria principala a
calculatorului. Aceasta elimina traficul de date video de pe magistralele PCI. Viteza oferita de aceasta
legatura directa permite ca datele video sa fie stocate in memoria RAM in loc de o memorie video
speciala.
5.2.2. Instalarea si configurarea driver-elor si aplicatiilor pentru placa video

Dupa instalareea fizica a placii video si conectarea monitorului la ea, este necesar sa se instaleze
driver-e corecte pentru placa respectiva. In acest punct, sistemul de operare Windows ar trebui sa faca
urmatoarele:
sa detecteze placa video
sa porneasca sistemul cu driver-ele VGA de baza
sa intrebe daca sa instaleze driver-ele specifice primite de la producatrul placii video
Unele sisteme Windows pot detecta in mod automat driver-ele corespunzatoare pentru placa video
proaspta instalata.
25
5.3. Placa de captura video

Software-ul unei placi pentru capturi video este folosit pentru a captura cadrele de televiziune video si
de ale transforma intr-un format digital care poate fi procesat de sistem. Ca si in cazul procesului de
conversie audio, placa video esantioneaza semnalul video trecandu-l printr-un convertor analogdigital.
O alta functie a placii de captura video este aceea de a converti formatul YUV intr-un format RGB
compatibil VGA. YUV este un model de culoare folosit pentru codificarea semnalului video si este
diferit de RGB. Y este luminozitatea semnalului alb-negru, iar U si V sunt semnale de diferenta de
culoare. YUV este folosit deoarece economiseste spatiu de stocare si latime de banda de transmisie,
comparativ cu RGB.
Pe langa schimbarea formatului, placa de captura video scaleaza imaginea pentru a se potrivi in
fereastra video definita pe ecranul monitorului.
5.4. Placa de sunet

5.4.1. Functionarea unei placi de sunet
Componenta audio este o parte importanta a experientei multimedia si este o facilitate standard pe
calculatoarele personale. Software-ul educational si recreativ foloseste efecte sonore pentru a crea o
experienta mai placuta. Muzicienii folosesc capabilitatile audio ale calculatorului pentru a crea
melodii. Utilizatorii cu probleme de vedere pot folosi componenta sonora pentru a interactiona cu
calculatorul. Pentru ca un calculator sa aiba capabilitati audio, acesta trebuie sa aiba o placa de sunet.
O placa de sunet este un dispozitiv care trateaza informatia audio. Functiile de baza ale unei placi de
sunet se refera la parte de intrare si de iesire a componentei audio si la procesarea acesteia:
partea de intrare a componentei audio - placile audio pot captura informatie audio din multe
surse, precum microfoane, CD-uri s.a.
procesarea componentei audio - capabilitatile de procesare ale placii de sunet ii permit sa

converteasca informatia audio in diverse formate, precum si sa adauge diverse efecte sonore
partea de iesire a componentei audio - dispozitive de iesire simple pentru placa de sunet sunt
castile si boxele; dispozitive mai complicate sunt sisteme de surround sound, aparate care
inregistreaza CD-uri s.a.
5.4.1.1. Componentele de baza ale unei placi de sunet

Componentele de baza ale unei placi de sunet sunt urmatoarele:
procesor - Procesorul de semnal digital (DSP) este un chip sau un set de chip-uri, care
reprezinta creierul placii de sunet. DSP trateaza instructiunile de baza de prelucrare si de
transfer al informatiei audio. De asemenea, DSP-ul poate functiona ca un sintetizator sau un
generator de muzica.
convertoare - Se folosesc convertoare analog-digitale si digital-analogice in procesele de

intrare si de iesire ale informatiei audio.
memorie - Placile de sunet mai avansate folosesc memorie pentru a stoca suntele realizate de
diverse instrumente muzicale si pentru instructiuni pentru dispozitive MIDI. Aceasta memorie
este, de obicei, in forma de ROM, flash sau NVRAM.
5.4.1.2. Calitatea sunetului

Calitatea unei placi de sunet este controlata de adancimea in biti, rata de esantionare si facilitatile
oferite. Adancimea in biti se refera la dimensiunea unui esantion si a magistralei placii de sunet. In
general, cu cat este mai mare dimensiunea, cu atat calitatea sunetului este mai buna. Un esantion de 32
de biti contine mult mai multa informatie decat unul de 8 biti.
26

Rata de esantionare este rata la care placa poate inregistra informatie audio. Aceasta rata este masurata
in kHz, ceea ce reprezinta mii de cicli pe secunda. In esenta, aceasta masoara cate esantioane de sunet
sunt capturate intr-o secunda. CD-urile audio folosesc o rata de esantionare de 44 KHz. Placile de
sunet actuale sunt capabile sa esantioneze la 128 kHz sau mai mult.
Placile de sunet de calitate ridicata ofera cateva facilitati aditionale, precum coprocesoare 3D-audio.
Acestea produc audio spatial in sistemul de boxe. In felul acesta, utilizatorul se poate scufunda intr-o
lume de sunete. Sistemul este foarte popular in jocurile pe calculator.
5.4.2. USB, PCI si sunet integrat

Informatia audio este redata folosind una din aceste 3 modalitati:
sunet USB
placi de sunet PCI
placi de sunet integrate pe placa de baza
5.4.2.1. Sunet USB

USB este o interfata care poate fi folosita pentru a conecta multe tipuri diferite de periferice la un PC.
Un astfel de dispozitiv periferic este si un sistem de boxe USB. Acestea permit portului USB sa se
comporte ca o placa de sunet. Plug&Play este un avantaj major al USB-ului. Nu sunt necesare alte
configuratii o data ce dispozitivul a fost introdus in interfata. Boxele sunt cele care realizeaza
conversia digital-analogica. Dezavantajul acestei metode este ca necesita putere de procesare
suplimentara pentru a crea informatia audio si poate reduce performantele PC-ului, insa efectul este
minimal pe calculatoarele noi.
5.4.2.2. Placi de sunet PCI
O placa de sunet PCI este o placa adaptor cu procesor audio pe ea care se conecteaza la placa de baza
folosind un slot PCI. Aceste placi folosesc magistrala PCI de 32 sau 64 de biti pentru a transfera
informatia audio. Un avantaj al procesorului audio onboard este acela ca nu mai este necesara folosirea
procesorului calculatorului pentru crearea informatiei audio, eliberand cicli CPU pretiosi. Placile de
sunet PCi au porturi multiple pentru conectarea la alte periferice audio. Porturile externe includ iesiri
pentru boxe, intrari pentru microfon si conectori digitali. Interfetele interne sunt folosite pentru
conexiuni directe cu discurile CD-ROM si DVD-ROM. Un dezavantaj al utilizarii PCI este acela ca, la
fel ca orice placa adaptor, necesita folosirea unui slot PCI liber si a unor resurse ale calculatorului.
5.4.2.3. Placi de sunet integrate
Multi producatori de placi de baza integreaza atat placile video, cat si cele audio in produsele lor.
Placa de sunet integrata are un procesor audio localizat pe placa de baza sun forma unui chip. In acest
fel, placile de sunet integrate au avantajele oferite atat de USB, cat si de placile de sunet PCI. Placile
de sunet integrate includ si potrui audio pentru boxe si microfon.
5.4.3. MIDI si conectare la surse audio externe

Placile de sunet nu sunt folosite doar pentru producerea de sunet, ci si pentru inregistrari audio.
Conexiuni la surse audio externe pot fi urmatoarele:
portul MIDI
portul Mircrophone in
portul Line in
portul Digital in
MIDI este o interfata standard folosita pentru a conecta echipamente muzicale. Dispozitivele MIDI de
baza sunt controller-e si generatoare. Muzicienii folosesc adesea MIDI pentru a controla si secventia
27

generatoare de muzica. Cele mai multe placi de sunet au un port combinat MIDI/joystick. Pentru a
folosi functiile MIDI ale unei placi de sunet este necesar un software special, care ste, de obicei, livrat
impreuan cu placa de sunet.
Conectarea microfoanelor la o placa de sunet ofera utilizatorilor abilitatea de isi inregistra vocile
folosind o aplicatie de inregistrare pe calculator. Pentru aceasta, placa de sunet foloseste un convertor
digital-analogic.
Portul Line in al unei placi de sunet este folosit pentru a captura sunet de la surse amplificate, precum
casetofoane, CD player-e externe si alte dispozitive cu optiuni de Line out.
O data cu popularitatea surselor audio digitale, precum CD, Minidisk sau DVD, producatorii de placi
de sunet au adaugat porturi pentru a captura sunet de la astfel de dispozitive (portul Digital in).
Avantajul major al utilizarii optiunii Digital in este ca nu este necesara o conversie analogico-digitala
pentru a captura informatia audio.
5.5. CD si DVD
5.5.1. Unitatile CD-ROM
Discurile CD-ROM sunt un mediu de stocare foarte popular. Initial, discurile CD-ROM se voiau a fi
folosite pentru audio digital, dar s-au extins rapid in lumea stocarii de date pentru calculatoare
personale. Succesul discurilor CD-ROM poate fi atribuit capacitatii lor de stocare si pretului. Datorita
acceptarii pe scara larga a acestui mediu, unitatile CD-ROM sunt acum dispozitive standard pe cele
mai multe calculatoare personale.
CD-urile au 120 mm in diametru si 1.2 mm grosime. In functie de tipul aplicatiei folosite pentru a citi,
scrie si crea CD-ul, ele au abilitatea de a stoca 650 MB sau 700 MB de informatie. Ele constau dintrun strat de policarbonat plastic si un strat de metal reflectorizant. CD-urile sunt medii optice, spre
deosebire de floppy-disc-uri, hard disk-uri si discurile Zip, care sunt medii magnetice.
5.5.1.1. Categorii pentru unitatile CD-ROM
Unitatile CD-ROM pot fi impartite in 3 categorii:
interne/externe
tipul magistralei
viteza de citire
Unitatile CD-ROM pot fi montate in interiorul calculatorului sau ca o unitate exterioara. Unitatile
montate in interior sunt cele mai obisnuite. Aceste unitati folosesc curent de la sursa de curent a
calculatorului si sunt conectate la magistrala sistemului.
Unitatile externe au propria lor sursa de curent. Ele se conecteaza ori direct la un port al calculatorului,
precum USB, FireWire sau port paralel, sau la un controller instalat intr-unul din slot-urile
calculatorului.
Tipurile de magistrala care conecteaza unitatea CD-ROM de restul calculatorului sunt IDE sau SCSI.
Cele mai multe placi de baza au controller-e IDE integrate si vor recunoaste automat cand a fost
instalata o unitate CD-ROM.
Viteza de citire a unei unitati CD-ROM determina rata la care poate fi extrasa informatia de pe CD si
trimisa magistralei de comunicatie. In general, cu cat viteza este mai mare, cu atat unitatea este mai
rapida. Viteza de citire a unei unitati CD-ROM este masurata in multipli de 150 kilobiti pe secunda
(kbps). O unitate cu viteza 1x are o viteza de 150 kbps. O unitate cu viteza 10x poate citi date la viteze
de 1500 kbps.
28
5.5.2. Inregistrarea CD-urilor folosind tehnologiile CD-R si CD-RW

Echipamentele de scriere a CD-urilor incep sa devina dispozitive standard in calculatoarele personale.
In prezent, exista 2 tipuri principale de tehnologii folosite pentru scrierea CD-urilor: CD-R si CD-RW.
5.5.2.1. CD-R
Mediile CD-R pot fi scrise o singura data si apoi pot fi citite de oricate ori. Pentru a putea citi si scrie
CD-urile, o unitate CD-R foloseste 2 lasere, unul pentru citire si altul pentru scriere.
5.5.2.2. CD-RW
Discul CD-RW este compatibil cu celelalte unitati de citire de CD-uri, iar discul CD-R poate fi citit de
o unitate CD-RW. Mediile CD-RW pot fi rescrise de mai multe ori. O unitate CD-RW contine 3
lasere, pentru citire, scriere si pentru stergerea discului.
5.5.3. Extragerea de muzica de pe CD-uri audio

Exista tehnologii pentru a copia melodiile de pe un CD audio pe calculator. Aceste tehnologii extrag
melodiile inregistrate pe un CD intr-un format specific si le convertesc in format digital, salvandu-le in
fisiere .WAV sau .MP3 (pentru o compresie buna).
5.5.4. Unitatea DVD

DVD este o tehnologie mai noua decat CD-ROM. DVD-urile au aceeasi dimensiune fizica ca si CDROM-urile, insa pot stoca o cantitate mult mai mare de informatii. DVD-urile sunt folosite pentru
filme, audio si date. In functie de tehnologia folosita, DVD-urile pot stoca aproape de 20 de ori mai
multa informatie decat CD-urile. Motivele pentru care DVD-urile pot stoca o cantitate mai mare de
informatie sunt urmatoarele:
ofera o suprafata mai mare pentru stocarea datelor
folosesc o tehnica de inregistrare de densitate mai mare
pot accesa straturi multiple din cadrul mediului
Unitatile DVD pentru calculator pot fi folosite atat pentru a vizualiza filme, asculta muzica, cat si
pentru a citi discuri de date. O unitate DVD poate citi atat DVD-uri, cat si CD-uri.
5.5.5. DVD-uri reinscriptibile

Cererea pentru cantitati mai mari de medii de stocare mobile a incurajat industria sa dezvolte diverse
metode de a inscriptiona DVD-uri. In prezent exista 4 metode de a inregistra DVD-uri.
5.5.5.1. DVD-R
DVD-R este asemanatoare cu tehnologia CD-R, prin faptul ca permite ca discul sa fie scris o singura
data. Desi are dezavantajul preturilor mari, aceasta tehnologie este compatibila cu majoritatea
unitatilor DVD-ROM. Discurile DVD-R pot stoca 4.7 GB de date pe fiecare parte.
5.5.5.2. DVD-RAM
Folosind tehnologia RAM, utilizatorii pot scrie si suprascrie discul de peste 100.000 de ori. DVDRAM foloseste o tehnologie cu schimbarea fazei similara cu cea folosita de unitatile CD-RW.
Discurile DVD-RAM pot stoca 4.7 GB de informatii pe fiecare parte a discului.
5.5.5.3. DVD-RW
Tehnologia DVD-RW adreseaza compatibilitatea si problemele de reinscriptionare. DVD-RW
foloseste un sistem ce permite rescrierea informatiei de aproximativ 1000 de ori. Mediul este
compatibil cu majoritatea unitatilor DVD-ROM si a player-elor de DVD-uri existente pe piata.
Tehnologia DVD-RW este capabila sa scrie 4.7 GB de informatii pe fiecare parte a discului.
29

5.5.5.4. DVD+RW
DVD+RW ste cea mai noua tehnologie de inregistrare pe DVD. Avantajul major al DVD+RW este
abilitatea de a folosi rate variabile la codificarea anumitor tipuri de informatii, precum video sau
audio.
5.5.6. Standarde de scriere pe CD

Exista 2 tipuri principale de standarde de scriere pentru CD:
standarde logice
standarde fizice
5.5.6.1. Standarde logice

Un standard logic defineste modul in care informatia este stocata pe disc. CD-urile folosesc o serie de
piste si sectoare, numite si cadre, pentru a stoca datele pe disc. Standardul logic al unui CD determina
structura sistemului sau de fisiere. In prezent, standardul ISO 9660 este formatul standard in industrie.
CD-urile create folosind formatul ISO 9660 pot fi accesate de cele mai multe platforme si sisteme de
operare existente. Doua formate care imbunatatesc ISO 9660 sunt JOLIET si UDF. JOLIET este o
versiune Microsoft a lui ISO 9660 care extinde numarul maxim de caractere din numele unui fisier de
la 8 la 64.
5.5.6.2. Standarde fizice
Standardele fizice definesc unde este localizata informatia pe un CD. Cele mai multe formate
corespund standardelor definite in asa-numitele "carti colorate". Primul standard, pentru Cd-uri audio,
a fost publicat intr-o carte ce avea coperti rosii, standardul devenind cunoscut sub numele de Red
Book. Respectand acest mod de definire a standardelor, au aparut si alte formate (Yellow Book, Green
Book, Orange Book, White Book).
5.5.7. Formate de DVD-uri

In prezent exista 3 tipuri de DVD-uri si 4 formate fizice. Cele 3 tipuri de DVD-uri sunt:
DVD-ROM
DVD-Video
DVD-Audio
Formatele fizice definesc structura pe disc si suprafetele pe care sunt scrise datele:
DVD 5 - un disc cu o singura parte si un singur strat, avand o capacitate de maxim 4.7 GB
DVD 9 - un disc cu o singura parte si 2 straturi, avand o capacitate totala de 8.5 GB
DVD 10 - un disc cu doua parti si un singur strat pe fiecare parte, avand o capacitate totala de
4.7 GB
DVD 18 - un disc cu doua parti si 2 straturi pe fiecare parte, avand o capacitate totala de 17
GB
5.6. Video digital

5.6.1. Camere foto digitale si camere video digitale
O camera foto digitala are o serie de lentile care focalizeaza lumina pentru a crea imaginea unei scene,
la fel ca si un aparat foto obisnuit. Lumina focalizata este inregistrata intr-un format electronic, in loc
de un film obisnuit. Aceasta informatie electronica permite utilizatorilor sa vizualizeze, editeze si sa
stearga pozele facute.
30

Rezolutia unei camere este masurata in pixeli. Ea reprezinta cantitatea totala de detalii pe care le poate
surprinde camera. In principiu, mai multi pixeli inseamna detalii mai multe si calitate mai buna.
Rezolutiile obisnuite utilizate de camerele digitale sunt: 256x256 pixeli, 640x480 pixeli, 1216x912
pixeli si 1600x1200 pixeli.
In ziua de astazi exista si camere cu rezolutii de 10.2 milioane de pixeli.
Multe camere digitale folosesc un ecran LCD, ce face posibila vizualizarea si stergerea pozelor
imediat dupa ce acestea au fost realizate. Urmatorul pas consta in transferul pozelor pe un calculator.
Aceasta se poate realiza in mai multe moduri.
Camerele cu un spatiu de stocare fix trebuie conectate la un calculator pentru a descarca imaginile.
Aceasta conexiune poate fi seriala, paralela, SCSI sau USB. Insa multe camere mai noi ofera medii de
stocare mobile. Aceste medii pot fi direct introduse in calculator sau chiar direct la o imprimanta, fara
a trebui sa fie conectata camera.
Cateva forme de stocare folosite de camerele video sunt urmatoarele:
memorie interna
card-uri de memorie
hard-disk-uri
CD sau DVD
Camerele digitale folosesc doua formate principale de fisiere: TIFF si JPEG. JPEG este un format de
fisier comprimat, iat TIFF este un format de fisier necomprimat. JPEG este folosit cel mai adesea
pentru stocarea imaginilor, oferind diverse setari ale calitatii.
Camerele video sunt de doua tipuri: analogice si digitale. Camerele video analogice inregistreaza
semnale video si audio in format analogic. Diferenta principala intre formatele analogice este data de
tipul de banda video pe care o foloseste camera si de rezolutie. Cateva formate analogice sunt
urmatoarele: VHS standard, VHS-C, Super VHS, 8mm, Hi-8.
Camerele video digitale inregistreaza imaginile in format digital. Ele au o rezolutie mult mai buna
decat camerele video analogice, iar filmele inregistrate pot fi descarcate pe un calculator, unde pot fi
vizualizate sau editate.
5.7. Exercitii si intrebari

1) Scrierea de CD-uri/DVD-uri in Windows XP folosind
Wizard-ul
Pasul 1. Introducti un CD/DVD gol in unitate.
Pasul 2. Dupa putin timp va aparea o fereastra, din care veti selecta
optiunea Open writable CD folder si apoi apasati butonul OK.
Pasul 3. Localizati fisierele de pe calculator pe care doriti sa le scrieti
pe CD (folositi My Computer sau Windows Explorer pentru
aceasta).
Pasul 4. Selectati fisierele si apoi apasati click-dreapta cu mouse-ul pe
ele. In meniul care apare, alegeti optiunea Send To si apoi selectati
unitate de CD/DVD.
Pasul 5. In fereastra deschisa la pasul 2, ar trebui sa vedeti fisierele care asteapta sa fie scrise pe
CD/DVD. Daca ati inchis intre timp aceasta fereastra, o puteti deschide din nou folosind My
Computer sau Windows Explorer si alegand unitatea de CD/DVD.
31

Pasul 6. Selectati optiunea Write these filed to
CD din partea stanga a ferestrei.
Pasul 7. In continuare, va aparea o fereastra ce
corespunde wizard-ului de scriere a CDurilor/DVD-urilor in Windows XP. Completati
numele pe care doriti sa il dati CD-ului in
aceasta fereastra (numele poate avea cel mult 16
caractere).
Pasul 8. Apasati butonul Next. Va aparea o fereastra

care va indica progresul operatiei de scriere a
fisierelor pe CD/DVD.
Pasul 9. La terminarea scrierii fisierelor va aparea o fereastra asemanatoare celei prezentate mai jos.
Apasati butonul Finish pentru a incheia cu succes operatia.
2) Utilizare stick USB
Pasul 1. Introduceti stick-ul USB in portul USB al
calculatorului.
Pasul 2. In scurt timp va aparea o fereastra, din care veti alege
optiunea Open folder to view files si apoi veti apasa butonul
OK.
Pasul 3. Se va deschide o fereastra cu continutul stick-ului USB
(fisiere si directoare). Puteti copia fisiere in aceasta fereastra sau
le puteti sterge, ca si cum stick-ul ar fi unul din discurile
sistemului dumneavoastra.
Pasul 4. Creati un director nou pe stick, numit dir nou si apoi
intrati in acest director.
32
Pasul 5. Creati pe discul C: un fisier text nou, numit fisier nou, care sa contina cateva cuvinte.
Pasul 6. Copiati acest fisier in directorul dir nou de pe stick.
Pasul 7. Inchideti fereastra cu continutul directorului nou creat pe stick.

Pasul 8. Faceti click stanga pe iconita
din coltul dreapta-jos al ecranului.
Pasul 9. Faceti click pe optiunea Safely remove USB Mass Storage Device. Acum stick-ul USB
poate fi scos din calculator fara probleme.
Pasul 10. Scoateti stick-ul USB din portul USB al calculatorului.
3) Copierea pozelor din camera foto digitala pe calculator, folosind facilitatile Windows
Vista
Pasul 1. Conectati camera foto digitala la calculator folosind portul USB.
Pasul 2. Porniti camera foto.
Pasul 3. In fereastra ce va aparea, selectati optiunea Import using Windows, pentru a copia pozele pe
calculator.
33
6. INSTALARE APLICATII
6.1. Notiuni introductive
Aveti posibilitatea de a face multe lucruri cu programele si caracteristicile incluse in Windows, dar
veti dori probabil sa instalati alte programe.
Modul in care se adauga un program depinde de locul unde sunt situate fisierele de instalare pentru
program. In mod normal, programele sunt instalate de pe un CD sau DVD, de pe Internet sau dintr-o
retea.
Pentru a instala un program de pe un CD sau DVD
Introduceti discul in computer apoi urmati instructiunile de pe ecran. Daca vi se solicita o parola de
administrator sau o confirmare, tastati parola sau furnizati confirmarea.
Multe programe instalate de pe CD-uri sau DVD-uri vor incerca sa porneasca automat un expert de
instalare pentru program. In aceste cazuri, caseta de dialog Redare automata va aparea si veti avea
posibilitatea de a executa expertul. Pentru mai multe informatii, consultati Redare automata: intrebari
frecvente.
Daca programul nu incepe instalarea, consultati informatiile care insotesc programul. Aceste
informatii probabil vor furniza instructiuni pentru instalarea manuala a programului. Daca nu se pot
accesa informatiile programului, aveti posibilitatea de a rasfoi discul si de a deschide fisierul de
instalare al programului, numit de obicei Setup.exe sau Install.exe.
Pentru a instala un program de pe Internet
In browserul de Web, faceti clic pe linkul la program.
Efectuati una din urmatoarele:
Pentru a instala programul imediat, faceti clic pe Deschidere sau Executare si urmati instructiunile de
pe ecran. Permisiune de administrator necesara Daca vi se solicita o parola de administrator sau o
confirmare, tastati parola sau furnizati confirmarea.
Pentru a instala programul ulterior, faceti clic pe Salvare, apoi descarcati fisierul de instalare pe
computer. Cand sunteti gata sa instalati programul, faceti dublu clic pe fisier si urmati instructiunile de
pe ecran. Aceasta este o optiune mai sigura, deoarece aveti posibilitatea sa scanati fisierul de instalare
impotriva virusilor, inainte de a incepe.
Pentru a instala un program dintr-o retea
Daca computerul este intr-o retea (cum ar fi o retea interna intr-o corporatie) ce ofera programe ce pot
fi adaugate, aveti posibilitatea de a instala programe din Panoul de control.
Deschideti Obtinere programe facand clic pe butonul StartImagine a butonului Start , pe Panou de
control, pe Programe, apoi pe Obtinere programe.
Selectati un program din lista, apoi faceti clic pe Instalare.
Urmati instructiunile de pe ecran.
6.2. Instalare Open Office

Instalarea aplicaiei OpenOffice.org se realizeaza uor i intr-un timp scurt. Este gratuita i ofera
utilizatorilor posibilitatea de a utiliza, studia, imbunatai i distribui liber pachetul de programe. Are o
interfaa grafica intuitiva, este uor de invaat i simplu de utilizat chiar si pentru cei mai
neexperimentai utilizatori avand compatibilitate cu formatele de fiiere Microsoft Office.
OpenOffice.org este disponibil in acest moment in peste 11 limbi iar in perioada urmatoare vor exista
traduceri in alte 50 de limbi.
34

OpenOffice.org 2.0 este prima suita office open source care ofera suport pentru formatul de fiiere
"OpenDocument pentru Aplicatii tip Office" (OpenDocument), standard adoptat de OASIS.
OpenDocument este un format de fiiere XML care a fost dezvoltat de OASIS, organismul
internaional responsabil cu dezvoltarea i omologarea standardelor in E-Business.
Formatul OpenDocument poate fi folosit de catre orice aplicaie office fara riscul dependenei de un
anumit producator sau de termeni de liceniere. Acest format confera garania ca documentele vor
putea fi vizualizate, editate i tiparite de catre generaiile viitoare, fara necesitatea unor cheltuieli de
liceniere software in acest scop.
Aplicaia OpenOffice.org se instaleaza urmand paii:
- se insereaza cd-ul pe care se afla copiata aplicaia OpenOffice.org sau se da dublu click pe fiierul
.exe care a fost descarcat de la adresa web http://download.openoffice.org/index.html (Apare
Asistentul de instalare). Se selecteaza Urmatorul;
- se citesc termenii de licena, se selecteaza ca suntei de acord cu acetia. Se selecteaza Urmatorul;
- se introduce numele de utilizator (poate fi orice nume dorit de d-voastra). Se selecteaza Urmatorul;
- se alege o instalare completa. Se selecteaza Urmatorul;
- se bifeaza OpenOfice.org Write, Calc, Impress daca se dorete ca fiierele office de pe calculator se
vor deschide implicit cu OpenOffice.org. Se selecteaza Urmatorul;
- se instaleaza aplicaia iar la final va apare o fereastra in care se specifica daca instalarea a fost
efectuata cu succes sau nu.
6.3. Instalare
aplicatie pentru conversie documente in format pdf
Pentru instalarea fisierelor de tip pdf, veti avea

nevoie atat de programul Pdf995 Printer Driver dar
si de Free Converter pe care le puteti incarca de la
adresa web
http://www.pdf995.com/download.html.
Deschideti fisierul de instalare pdf995s si dati click pe Run pentru a face instalarea. Cand vedeti
prompt-ul urmator dati click pe No.
Deschideti fisierul de instalare ps2pdf995 si dati click pe Run pentru a face instalarea. Cand vedeti
prompt-ul urmator dati click pe Accept.
Pagina cu instructiuni de utilizare a aplicatiei va fi afisata la sfarsitul procesului de instalare.

35
6.4. Instalare Yahoo Messenger

6.4.1. Salvarea aplicatiei
Accesati site-ul oficial
http://messenger.yahoo.com/download.php.
Salvati aplicatia pe calculator. Deschideti apoi fisierul de

instalare incarcat.
6.4.2. Instalarea aplicatiei

Dupa ce se lanseaza fisierul de instalare dati click pe Next in
fereastra urmatoare.
Selectati apoi ce tip de instalare preferati (daca tipic

sau personalizat) si ce alte aplicatii oferite de
compania Yahoo sa se mai instaleze:
Acceptati licenta de instalare a aplicatiei:
Vi se v-a prezenta apoi politica de utilizare a aplicatiei si vi se va cere sa confirmati inainte de

instalare ca resursele de care dispune calculatorul sunt suficiente pentru instalarea aplicatiei.
Va incepe apoi procesul de instalare propriu-zis:
36
6.4.3. Lansarea aplicatiei

Dupa ce s-a terminat instalarea aplicatiei, puteti deschide aplicatia Yahoo Messenger oricand printr-un
simplu click pe iconita de pe desktop sau din bara de instrumente.
6.5. Instalare Skype

Accesati site-ul oficial http://www.skype.com.
Selectati tab-ul Download.
Dupa ce s-a terminat instalarea aplicatiei,

puteti deschide aplicatia Skype oricand printrun simplu click pe iconita de pe desktop sau
din bara de instrumente.
Salvati aplicatia pe calculator. Deschideti

fisierul de instalare incarcat.
Skype are un wizard special pentru instalare
care se va lansa cand deschideti fisierul.
37
7. LUCRUL CU DOCUMENTE
7.1. Printarea unui document
Varianta 1. Printarea unui document in Windows Vista
Pasul 1. Localizati fisierul pe care doriti sa il printati.
Pasul 2. Faceti click dreapta pe fisier si alegeti optiunea Print.
Varianta 2. Printarea unui document folosind Windows
XP sau Windows Vista.
Pasul 1. Deschideti fisierul pe care doriti sa il printati
folosind un editor de text (Word, Notepad, Wordpad, etc.)
Pasul 2. Din meniul File alegeti optiunea Print (sau
apasati butonul Print, daca exista un astfel de buton). Va
aparea o fereastra din care puteti allege diverse optiuni de
printare.
Pasul 3. Alegeti optiunile de printare corespunzatoare
(numarul de copii, ce pagini sa fie printate, imprimanta pe
care doriti sa o folositi), in caz ca nu va convin valorile
implicite, apoi apasati butonul OK. Daca optiunile au fost
bine alese, fisierul va incepe sa fie printat.
7.2. Scanarea unui document folosind Windows Vista

Sistemele de operare Windows Vista Business, Enterprise
si Ultimate contin o aplicatie numita Windows Fax and
Scan/ Cu ajutorul acestei aplicatii se pot primi si trimite
faxuri, precum si scana documente.
Pentru a scana un document, utilizatorul trebuie sa apese
butonul New Scan din partea stanga a ferestrei. Imaginea
scanata va fi afisata in partea dreapta a ferestrei si ea va
putea fi salvata sub forma unui fisier apasand butonul
Save As din partea de sus a ferestrei.
7.3. Trecerea din formatul DOC in format PDF

Pasul 1. Deschideti fisierul pe care doriti sa il
printati folosind Microsoft Word.
Pasul 2. Din meniul File alegeti optiunea Print
(sau apasati butonul Print, daca exista un astfel de
buton). Va aparea o fereastra din care puteti allege
diverse optiuni de printare.
Pasul 3. Alegeti imprimanta (virtuala) instalata de
utilitarul de conversie in PDF instalat de
dumneavoastra. Figura de mai jos considera cazul
in care s-a instalat utilitarul CutePDF.
38

Pasul 4. Apasati butonul OK.
Pasul 5. Va aparea o fereastra in care vi se va
cere sa introduceti numele fisierului PDF ce va
contine rezultatul conversiei. Introduceti
numele dorit si apoi apasati Enter. Va fi creat
un fisier PDF ce va avea acelasi continut ca si
fisierul DOC.
7.4. Crearea unei arhive ZIP in Windows Vista

Pasul 1. Copiati toate fisierele pe care doriti sa
le comprimati intr-un singur director.
Pasul 2. Selectati toate fisierele din director
(folosind Ctrl+A, de exemplu) si apoi faceti
click dreapta pe ele. Selectati optiunea Send
To si apoi Compressed (zipped) folder.
Pasul 3. Va aparea un fisier ZIP in director.
Schimbati-i numele intr-unul sugestiv.
39
7.5. Decomprimarea unei arhive ZIP in Windows Vista

Pasul 1. Faceti dublu click pe fisierul
ZIP. Fisierul va fi deschis ca un director
si veti putea vizualiza fisierele din
interior.
Pasul 2. Apasati butonul Extract all
files.
Pasul 3. In fereastra aparuta, introduceti o
locatie unde sa fie decomprimate fisierele. In
mod implicit, locatia aleasa va fi aceeasi cu
cea in care se afla arhiva ZIP.
7.6. Atasare fisier la email

Pasul 1. Conectati-va la contul dumneavoastra de Yahoo!. Intrati pe http://mail.yahoo.com si
introduceti id-ul si parola. Apasati apoi butonul Sign In.
Pasul 2. Daca intrati pentru prima data, apasati butonul Try it now! pentru a utiliza interfata Yahoo!
Mail Beta.
Pasul 3. Apasati butonul Compose din partea stanga a ferestrei. Daca apare o ferestra cu sugestii,
apasati butonul OK.
Pasul 4. Introduceti la campul To o adresa de email valida a unei persoane cunoscute (de exemplu, a
persoanei de langa dumneavoastra). Introduceti in campul Subject un titlu pentru email-ul pe care il
veti trimite. Scrieti cateva cuvinte in zona libera din centrul ferestrei.
Pasul 5. Apasati butonul Attach din partea de sus a ferestrei.
40
Pasul 6. Din fereastra aparuta, navigati prin structura de directoare a calculatorului pentru a localiza
fisierul pe care doriti sa il atasati. Faceti dublu click pe acest fisier.
Pasul 7. Apasati butonul Send. Email-ul va fi trimis cu tot cu fisierul atasat la adresa specificata in
campul To.
41
8. EDITARE CU NOTEPAD
Pasul 1. Apasati butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului.
Pasul 2. Din All Programs, alegeti Accesories si apoi selectati aplicatia Notepad.
Pasul 3. Scrieti un paragraf in Notepad.
Pasul 4. Din meniul File alegeti optiunea Save As, pentru a salva textul scris intr-un fisier text.
Pasul 5. In campul File name introduceti un nume pentru salvarea fisierului. In mod implicit, fisierul
va fi salvat in directorul My Documents. Daca doriti, puteti alege un alt director folosind optiunile din
partea de sus a ferestrei.
Pasul 6. Apasati butonul Save, pentru a salva fisierul cu numele introdus.

Pasul 7. Din meniul Format alegeti optiunea Font.
Pasul 8. Din fereastra aparuta alegeti font-ul Arial, stilul font-ului Bold si dimensiunea (Size) 8.
Apasati butonul OK.
42
Pasul 9. Veti vedea caracteristicile schimbate ale textului introdus.
Pasul 10. Utilizarea diacriticelor in Windows XP.

Pasul 10.1. Apasati butonul Start, apoi selectati Control Panel.
Pasul 10.2. Din fereastra aparuta selectati Regional and Language Options
Pasul 10.3. Selectati tab-ul Languages si apoi apasati butonul Details.
Pasul 10.4. Daca in lista afisata nu se afla tastatura romaneasca, apasati butonul Add.
43
Pasul 10.5. Alegeti ca Input language limba romana si apoi apastai butonul OK.
Pasul 10.6. Selectati ca Default Input language limba romana.
Pasul 10.7. Apasati butonul OK din fereastra de selectare a limbii, apoi apasati butonul OK din
fereastra anterioara.
Pasul 11. Utilizarea diacriticelor in Windows Vista.
Pasul 11.1. Deschideti Control Panel din meniul de Start si selectati optiunea Clock, Language and
Region.
44
Pasul 11.2. In fereastra care apare, selectati tab-ul Keyboards and Languages si apoi apastai butonul
Change keyboards.
Pasul 11.3. Daca in lista afisata nu se afla tastatura romaneasca, apasati butonul Add.
Pasul 11.4. Selectati limba romana si apoi apastai butonul OK.
Pasul 11.5. Selectati ca Default Input language limba romana.
Pasul 11.6. Apasati butonul OK din fereastra de selectare a limbii, apoi apasati butonul OK din
fereastra anterioara.
Pasul 12. Reveniti la fereastra cu Notepad.
Pasul 13. Folosind tastele din partea dreapta a tastaturii (dar din stanga tastei Enter) puteti introduce
diacritice.
Pasul 14. Din meniul File alegeti optiunea Save As.

Pasul 15. Drept Enconding, selectati optiunea Unicode.
Pasul 16. Apasati butonul Save.
Pasul 17. Apasati butonul Yes in fereastra care va solicita confirmarea suprascrierii fisierului.
Pasul 18. Din meniul File alegeti optiunea Exit, pentru a iesi din aplicatie.
45
9. PROCESOARE DE TEXTE
9.1. Obiective
Acest capitol isi propune sa defineasca si sa exemplifice metode generale de lucru cu programul
OpenOffice. Presupune insusirea de catre elevi a cunostiintelor principale despre programul
OpenOffice si modul de lucru cu acest program. Obiectivele ce se urmaresc a fi atinse in cadrul acestei
lectii sunt urmatoarele:
deschiderea programului
deschiderea unui document
OpenOffice Writer
existent
lucrul cu fereastra de editare
navigarea printr-un document
utilizarea meniurilor
selectarea unui text intr-un
document
introducerea unui text
stergerea unui text
crearea unui document
restabilirea continutul unui text
salvarea unui document
formatarea un text
crearea unui folder
inchiderea unei sesiuni de editare
9.2. Introducere in OpenOffice

9.2.1. Pornirea OpenOffice
Inainte de a incepe sa utilizati toate caracteristicile aplicatiei de procesare a textelor, aceasta
trebuie mai intai pornita pe computer.
Utilizarea butonului de Start pentru a deschide OpenOffice:
Faceti clic pe butonul Start din capatul stanga al barei de activitati Windows, care de
obicei este plasata in partea de jos a ecranului. (Este posibil sa o gasiti de asemenea in
partea de sus a ecranului sau pe una din partile laterale ale acestuia.)
In meniul Start, indicati spre Toate programele.

o Va aparea submeniul Toate programele.
In submeniul Toate programele, indicati spre Microsoft Office si apoi faceti click pe
OpenOffice si apoi faceti clic pe OpenOffice Writer
o OpenOffice se va deschide avand deschis un document nou, necompletat.
Alte metode:
Se poate economisi timp deschizand OpenOffice de la o comanda rapida din spatial de lucru. Pentru a
crea o comanda rapida pe spatial de lucru faceti clic pe butonul Start, indicate spre Toate programele,
indicati spre OpenOffice implicit pe OpenOffice Writer si faceti clic pe butonul din dreapta al
mausului. Indicati spre Trimitere catre (Send to), apoi faceti clic pe Spatiul de lucru (creare comanda
rapida). O comanda rapida de pe spatiul de lucru este reprezentata prntr-o pictograma avand o sageata
curbata in coltul din stanga. Faceti dublu clic pe pictograma comenzii rapide OpenOffice pentru a
deschide OpenOffice Writer.
Aveti posibilitatea de a deschide OpenOffice facand dublu clic pe un document care a fost creat ca un
document OpenOffice.
Aveti posibilitatea de a porni OpenOffice facand clic cu butonul din dreapta al mausului pe un fisier,
indicand spre Deschidere cu (Open with) din meniul contextual si apoi alegand OpenOffice din lista
cu aplicatii care apare.
46
9.2.2. Elementele ferestrei OpenOffice

Fereastra OpenOffice contine componente grafice care va ajuta sa utilizati aplicatia, incluzand
meniuri, bare de instrumente si butoane. Prin cunoasterea temeinica a componentelor unei ferestre
OpenOffice veti economisi timp atunci cand veti incepe sa creati si sa editati documente.
Inchidere OpenOffice
Bara meniu
Maximizare/Restabilire jos
Bara titlu
Minimizare
Bara de
instrumente
standard
Bara de
instrumente
Formatare
Rigle
Inchidere
document
Bara de
derulare
Punctul de
inserare text
Butoane de
navigare
Zona de
insertie
Bara de stare
In mod implicit OpenOffice amplaseaza barele de instrumente Standard si Formatare pe acelasi rand,
sub bara meniu, pentru a economisi spatiu in fereastra. In ilustratia de mai sus, barele de instrumente
Standard si Formatare sunt separate pentru o mai mare claritate. Cand barele de instrumente Standard
si Formatare impart acelasi rand, nu se pot vedea toate butoanele, dar aveti posibilitatea de a accesa
alte butoane facand clic pe sageata indreptata in jos Optiuni bara de instrumente, aflata la capatul barei
de instrumente. Alegeti Adaugare sau eliminare butoane pentru a vedea lista de butoane disponibila.
Bara titlu: zona unei ferestre sau a unei casete de dialog care afiseaza numele casetei de dialog
sau al aplicatiei curente si numele documentului curent. Este amplasata de-a lungul partii de
sus a ferestrei.
Bara meniu: Zona care listeaza numele meniurilor disponibile in OpenOffice. Un meniu este o
colectie de comenzi corelate dintre care aveti posibilitatea de a face o selectie. Bara de meniu
este amplasata imediat sub titlu.
Bara de instrumente standard: O bara de instrumente care acsigura accesul rapid la functiile de
editare pe care le utilizati frecvent. De exemplu, pe bara de instrumente Standard, butonul pe
care il utilizati pentru a salva un documente contine pictograma unei dischete.
Bara de instrumente Standard este amplasata imediat sub bara meniu.
Bara de instrumente Formatare: O bara de instrumente care asigura accesul rapid la functiile
de formatare pe care le utilizati frecvent. Numele butoanelor sunt afisate in SfaturiEcran cand
pozitionati indicatorul mausului peste butoane.
Punctul de inserare: O linie verticala care clipeste, in fereastra documentului, care indica unde
va aparea urmatorul caracter (orice litera, numar, spatiu, marcaj de paragraf sau simbol care
poate fi introdus intr-un document).
Zona de insertie: Zona dintre muchia din stanga a ferestrei si muchia din stanga a unei linii de
text.
47
Rigla: O scala afisata pe ecran, marcata in inch sau alte unitati de masura, care poate fi
utilizata pentru a schimba indentarea paragrafelor, a reinitializa o margine de pagina (zona de
spatiu necompletat intre muchia hartiei si text) si a ajusta latimea coloanelor. Riglele sun
amplasate sub barele de instrumente si de-a lungul partii din stanga a ferestrei.
Bara de stare: O bara care afiseaza informatii despre textul selectat curent, pe muchia de jos a
ferestrei programului.
9.2.3. Utilizarea Meniurilor OpenOffice

Meniurile afiseaza comenzi pe care se poate face clic pentru a realiza o actiune in fereastra sau
obiectul activ. Aveti posibilitatea de a gasi usor majoritatea instrumentelor si comenzilor de care aveti
nevoie in meniurile OpenOffice si barele de instrumente Standard si Formatare. Cand afisati meniul,
vedeti diverse comenzi. Pentru a afisa un meniu, in bara de meniu, faceti clic pe numele meniului.
Apoi faceti clic pe o comanda afisata in meniu pentru a efectua comanda respectiva. In unele meniuri,
veti constata ca anumite comenzi apar intr=o nuanta deschisa, aproapte imposibil de citit. Nuanta
deschisa indica faptul ca acele comenzi nu sunt valabile pentru operatiunea curenta si, prin urmare, nu
sunt disponibile in acel moment. Aceleasi selectii vor fi afisate in nuanta normala imediat ce revin
relevante pentru operatiunea pe care o efectuati.
Cand afisati un meniu pentru prima data, veti vedea comenzile care sunt folosite cel mai frecvent de
utilizatorii OpenOffice. Diferite comenzi din meniu pot avea o sageata indreptata spre dreapta dupa
numele comenzii. Pozitionati indicatorul mausului deasupra comenzii care are o sageata indreptata
spre dreapta, pentru a afisa meniul in cascada. Un meniu in cascada (submeniu) este o lista de comenzi
care apare in urma indicarii spre o comanda din meniul principal, comanda care are o sa geata n partea
dreapta. Comenzile din submeniu sunt asciate cu comanda de care sunt legate.
9.2.4. Introducerea textului

Aveti posibilitatea de a utilize OpenOffice pentru a incepe cu usurinta sa compuneti si sa formatati
documentul. Caracteristici precum incadrare cuvant care faciliteaza crearea unui document cu aspect
placut chiar si pentru cei ce sunt incepatori in procesarea textelor.
Incepeti crearea unui document prin simpla tastare a textului. Cand introduceti text intr-un document,
caracteristica incadrarea cuvant din OpenOffice incadreaza automat textul de la o linie la alta, de
fiecare data cand punctul de inserare ajunge la marginea din dreapta. Incadrarea cuvant intrerue liniile
textului, in asa fel incat acestea sa ramana in limitele marginilor; nu este necesar sa introduceri retururi
manuale (prin apasarea tastei Enter). Apasati Enter numai cand doriti sa introduceti un paragraf nou
sau sa inserati o linie necompletata. Aceasta este o caracteristica utila cand creati un document, dar
este cu adevarat avantajoasa in situatii in care reveniti mai tarziu la un document si il editati. Daca ar
trebui sa amplasati retururi manuale la sfarsit de linie, toate liniile ar putea fi aruncate in afara daca
ulterior ati introduce text in mijlocul unei linii. Caracteristica incadrare cuvant garanteaza ca liniile
sunt intotdeauna spatiate corect, indiferent de cate ori revizuiti continutul paragrafelor.
Pe masura ce tastati text, punctul de inserare se deplaseaza, indicand amplasarea urmatorului caracter.
Daca faceti o greseala, apasati Backspace pentru a sterge caracterele din stanga punctului de inserare
sau Delete pentru a sterge caracterele din dreapta dreapta punctului de inserare. Pentru a amplasa
punctul de inserare la sfarsitul unei linii de text existente, faceti clic dupa textul care tocmai a fost
introdus.
9.2.5. Salvarea unui document

Salvarea unui text este foarte importanta daca doriti sa reveniti la text mai tarziu. Aveti posibilitatea de
a utiliza fisiere si foldere pentru a va organiza documentele si a le regasi usor si eficient. Este
recomandat sa salvati frecvent documentul pentru a evita o posibila pierdere a acestuia, in cazul unei
pene de curent sau in cazul defectarii computerului.
Textul pe care il introduceti este stocat in memoria RAM, care este temporara. Pentru a pastra fisierul
pentru utilizare ulterioara, trebuie sa stocati documentul pe discul dur. Un fisier este o colectie de date
sau informatii corelate, careia ii este atribuit un anumit nume si care este stocata pe un disc. Pentru a
stoca definitiv un document, trebuie sa il salvati pe discul dur. In caz contrar, cand iesiti din
48

OpenOffice, documentul este sters. Salvati un document facand clic pe butonul Salvare de pa bara de
instrumente Standard. Cand salvati documentul, ii atribuiti un nume de fisier unic, pentru a=l regasi
pentru o utilizare ulterioara.
Prima data cand salvati un document, apare caseta de dialog Salvare ca (Save as), astefl incat sa aveti
posibilitatea de a denumi documentul si de a-l amplasa intr-un folder. Un folder este un container in
care se stocheaza si se organizeaza documente, programe, ilustratii si fisiere si este reprezentat de
pictograma unui dosar. Daca efectuati vreo modificare la un document si este necesar sa il salvati,
faceti clic pe butonul salvare si versiunea cea mai recenta a documentului este salvata, dar caseta de
dialog Salvare ca nu apare.
Un nume de fisier poate sa contina pana la 255 de caractere. Cand salvati fiserul pentru prima data
OpenOffice utilizeaza ca nume sugerat al fisierului primele cuvinte ale documentului, pana la primul
semn de punctuatie sau sfarsit de linie. Aveti posibilitatea de a accepta acest nume sugerat sau de a-l
sterge si de a atribui personal un nume de fisier. Deoarece dispuneti de pana la 255 de caractere cu
care sa lucrati, straduiti-va sa dati fisierelor nume cat mai descriptive. Un exemplu de nume de fisier
vag si misterios ar fi Intrebari . Este posibil sa nu va aduceti aminte care sunt intrebarile sau la ce
servesc. Un nume de fiser mai bun ar fi Intrebari pentru lectia 3 banc de test. Cand salvati un fisier,
nu aveti posibilitatea de a include in numele fisierului nici unul din urmatoarele caractere: *, / , \, <, >,
?, :, ;, .
In functie de configurarea Windows numele de fisiere din caseta Numa fisier pot avea o extensie care
este urmata printr-un punct urmat de 3 litere. In cazul OpenOffice extensia este .odt. Nu este necesar
sa tastati extensia dupa numele fisierului in caseta de dialog Salvare ca, in cazul in care ea nu apare;
OpenOffice va adauga automat extensia.
9.2.6. Inchiderea unui document si iesirea din OpenOffice

Este important sa inchideti documentele cand terminati de lucrat la ele, pentru economisi spatiu in
memoria computerului si, deasemenea, pentru a va asigura ca nimeni nu modifica in mod accidental
documentul. Deasemenea este necesar sa inchideti OpenOffice cand terminati de lucrat in el.
Inchiderea corecta a aplicatiilor face sa nu aveti probleme cand le utilizati dinou.
Dupa ce un fisier este stocat pe discul dur aveti posibiliatea de a-l elimina de pe ecran inchizand
fereastra documentului sau iesind din OpenOffice. Daca documentul nu a fost salvat sau daca ati
efectuat modificari in fisier dupa ultima salvare, OpenOffice va solicita sa salvati fisierul inainte de a
inchide fereastra. Pentru a elimina un document din fereastra documentului in meniul fisier, faceti clic
pe inchidere sau in coltul din dreapta al ecranului, faceti clic pe butonul inchidere fereastra. Prin
inchiderea ferestrei documentului curent, OpenOffice ramane inca in executie. Cand aveti un
document deschis in OpenOffice, in coltul din dreapta sus al ferestrei OpenOffice sunt afisate doua
butoane inchidere. Fiecare din aceste butoane este marcat cu un X si unul dintre ele se afla imediat
deasupra celuilalt. Butonul inchidere situat mai jos, numit butonul inchidere fereastra (un X negru)
este utilizat pentru a inchide fereastra documentului curent. Butonul inchidere situat mai sus (un X alb,
mai mare, pe un fundal rosu) este utilizat pentru a inchide documentul si a iesi din OpenOffice. Cand
porniti OpenOffice, un document necompletat este afisat in fereastra OpenOffice. Dupa ce salvati si
inchideti acest document nou, OpenOffice va ramane deschis, dar nu afiseaza automat un document
nou necompletat in fereastra, asa cum s-a intamplat asa cum s-a intamplat cand ati pornit OpenOffiice.
Pentru a crea un document, trebuie sa faceti click pe butonul document necompletat nou de pe bara de
instrumente standard.
Deoarece am salvat documentul, acum putem inchide documentul curent in siguranta si putem iesi din
OpenOffice. Dupa aceea, vom porni dinou OpenOffice pentru a-l avea la dispozitie pentru crearea
altor documente si pentru urmatoarele exercitii din aceasta lectie.
49
9.3. Editarea unui document

9.3.1. Deschiderea unui fisier existent
Una din cele mai importante caracteristici ale oricarui program de procesare a textelor este
capacitatea de a deschide documente existente cele create anterior de dumneavoastra
precum si cele create de altii side a edita acele documente.
Dupa ce salvati un document OpenOffice, aveti posibilitatea de a-l redeschide mai tarziu
pentru a-i revedea continutul sau pentru a efectua modificari. Veti naviga catre folderul care
contine documentul si apoi veti deschide documentul.
OpenOffice memoreaza ultimele documente pe care le-ati deschis. OpenOffice afiseaza
numele acestor documente in meniul Fisier submeniul Documente recente, astfel inca sa aveti
posibilitatea de a le deschide facand clic cu mouse-ul doar de cateva ori.
Pentru a deschide un fisier care nu este afisat in submeiul Documente recente veti utiliza
caseta de dialog Deschidere.
Bara
Locuri
9.3.2. Navigarea printr-un document

Pentru a modifica textul existent dintr-un document sau pentru a edita, mai intai mutai punctl
de inserare in amplasarea unde doriti sa efectuati o modificare. Indicatorul mausului, tastele
sageata de pe tastaura (utilizate pentru a muta inicatorul mausului sau punctul de inserare in
sus, injos, la stanga sau la deapta) si barele de defilare, toate sunt instrumente de navigare care
va ajuta sa va deplasati prin document.
Cand indicatorul mausului capata forma de I, aveti posibilitatea de a parcurge textul si de a
face editari. Este imposibil sa mutati punctul de inserare cu tasele sageata intr-un document
nounecompletat. Cu tasele sageata, aveti posibiliatea de a muta punctul e inserare numai catre
amplasarile din document care includ text, tabele sau ilustratii.
Urmatorul tabel listeaza fiecare tasta sau combinatie de taste de pe tastatuta care poate fi
utilizata pentru a muta repede punctul de inserare. O combinatie de taste este o combinatie de
taste de pe tastatura utilizata pentru a executa o functie in loc de a utiliza indicatorulmausului
pentru a executa aceeasi activitate. De exemplu, in cazul in care combinatia de taste este
Ctrl+Home, tineti apasat butonul Ctrl in timp ce apasati butonul Home. OpenOffice muta
punctul de inserare la inceputul documentului.
50

Tasta sageata stanga
La stanga cu un caracter/spatiu/litera/semn de punctuatie/simbol
Tasta sageata dreapta
La dreapta cu un caracter
Tasta sageata in jos
Mai jos cu o linie
Tasta sageata in sus
Mai sus cu o linie
Ctrl + Sageata stanga
La stanga cu un cuvant
Ctrl + Sageata dreapta
La dreapta cu un cuvant
Home
La inceputul liniei curente
End
La sfarsitul liniei curente
Ctrl + Home
La inceputul documentului
Ctrl + End
La sfarsitul documentului
Page Up
Mai sus cu un ecran complet
Page Down
Mai jos cu un ecran complet
Ctrl + Page Up
La inceputul paginii anterioare
Ctrl + Page Down
La inceputul paginii urmatoare
9.3.3. Utilizarea barelor de defilare

Dearece fereastra documentului afiseaza de obicei numai o parte a uneipagini odata, trebuie sa
mutat (sau sa defilati) vizualizarea unui document pentru a vizualiza o alta parte a acestuia.
Daca documentul are mai mult de o pagina, va trebui sa defilati pentru a vedea celelalte pagini
ale documentului. Bara de defilare, sagetile de defilare si caseta de defilare pe verticala muta
documenul sus si in jos. Bara de defilare, sagetile de defilare si caeta de defilare pe orizontala
muta fereastra documentului la stanga si la dreapta.
Bara de defilare
verticala
Bara de defilare
orizontala
Sageti de
defilare
9.3.4. Inserarea textului intr-un document

Principalul motiv pentru a detine un pogram de procesare a textelor este, evident, acela de a
introduce text intr-un document.
51
Unul dintre primii pasi in editarea unui document este sa invatati sa inserati text. OpenOffice
ofera doua moduri de a insera mai mult text. De exemplu, daca raportul anual al companiei
dumneavoastra a fost tastat fara o lista curenta a tuturor membrilor consiliului de aministratie,
aveti posibilitatea de a insera ulterior numele membrilor consiliului de administratie.
OpenOffice utilizeaza modul Inserare la pornirea programului. In modul Inserare, cand tastati
text nou, textul existent se muta spre dreapta. Alternativa la modul inserare este modul
Suprascriere. In modul Suprascriere, textul existent este sters si inlocuit cu textul pe care il
tasati, incluzand spatiile.
Cercetarile arata ca marea majoritate a utilizatorilor prefera modul Inserare, prin urmare este
modul implicit al OpenOffice. Facand dublu clc pe butonul Suprascriere(de pe Bara de stare),
veti comuta intre modurile Inserare si Suprascriere. Comutarea este un buton care activeaza
sau dezactiveaza o optiune alternativ, de fiecare data cand optiunea este selectata.
Deasemenea comutarea intre cele doua moduri se mai poate face prin apasarea butonului
Insert de pe tastatura computerului.
9.3.5. Selectarea textului
O abilitate esentiala pentru lucrul cu OpenOffice este aceea de a selecta un anumit text. Dupa
ce stapaniti selectarea textului, aveti posibilitatea de a sterge textul selectat sau aveti
posibilitatea de a decupa sau copia texul sau de a-l formata.
Pentru a edita un text inr-un document, trebuie mai intai sa selectati textul dorit. Un mod de a
selecta textul este acela de a tine apasat butonul mausului si de a glisa punctul deinserare
peste textul pe care doriti sa il selectati. Deselectati textul facand un clic oriunde in cadrul
ferestrei documentului.Aveti posibilitatea de a sti cand un text este selectat deoarece acesta
este evidentiat (de obicei, textl selectat apare alb peste fundal negru). Orice modificare va
afecta textul selectat.
Pentru a selecta rapid blocuri de text, OpenOffice utilizeaza zona de selectie. Zona de selectie
este zona de pe marginea din stanga a documentului.
Pentru a selecta blocuri de text care nu sunt adiacente intr-un document, selectati primul bloc
de text, tineti apasata tasta Ctrl, apoi selectati urmatorul bloc de text. De asemenea, aveti
posibilitatea de a utiliza tasta Shift si tastele sageata pentru a selecta cuvinte, linii sau
paragrafe adiacente. Pozitionati punctul de inserare in textul pe care doriti sa-l selectati, tineti
apasata tasta Shift, apoi apasati o tasta sageata sau faceti clic la sfarsitul textului pe care doriti
sa il selectati.
Tabelul urmator prezinta metodele de selectare a blocurilor de text.
Pentru a selecta
Procedati astfel
Un cuvant
Faceti dublu clic pe cuvant.
O linie
Faceti clic in zona e selectie a liniei.
O propozitie
Tineti apasata tasta Ctrl si faeti clic oriunde in cadrul

propozitiei.
Un paragraf
Faceti dublu clic in ona de selectie din stanga oricarei linii a

paragradului sau triplu clic oriunde in cadrul paragrafului.
Un document intreg
Tineti apasata tasta Ctrl si faceti clic oriunde in zona de selectie

sau faceti triplu clic oriunde in zona de selectie.
De asemenea, aveti posibilitatea de a selecta text utilizand tastatura. Faceti clic in fata textului
e care doriti sa-l selectati si apasati Shift+sageata dreapta pentru a seecta text la dreapta
indicatorului mausului si in fata acestu sau Shift + sageata staga pentru a selecta text la stanga
52
indicatorului mausului. Remarcati ca, daca apasati Shift + sageata jos la mijlocul unei linii,
textul selectat va include o parte din linia urmatoare. De asemenea, daca apasati Shift +
sageata jos la inceputul unei linii, se va selecta intreaga linie. Aveti deasemenea posibilitatea
de a face clic la inceputul textului pe care doriti sa-l selectati, de a tine apasata tasta Shift si de
a face clic la sfarsitul textului pentru a seleta un bloc de text.
O alta posibilitate de a selecta un intreg document este facand clicc pe Selectare totala din
meniul Editare sau apasand combinatia de aste Ctrl + A.
9.3.6. Stergerea si restabilirea textului intr-un document
Una dintre cele mai utile caracteristiciale programelor de procesare a textelr este capacitatea
de a sterge text. Pe locul al doilea ca importanta este capacitatea de a restabili text pe care l-ati
sters in mod accidental.
Pentru a sterge o seciune mare de test, selectati textul si apasati Delete sau Backspace. Aveti
posibilitatea de a economisi timp selectand portiuni mari de text ce urmeaza a fi sterse, in loc
de a sterge textul caracter dupa carater.
De exemplu, in raportul anual pe care l-ati pregatit pentru compania dumneavoastra, ati tastat
mesajul de introducere din partea presedintelui companiei; dar acum presedintele a decis sa
scrie el insusi. Nu este necesar sa stergeti scrisoarea caracter dupa caracter; in schimb,
selectati intreaga scrisoare si apasati Delete. Acum pagina ese complet necompletata si
pregatita entru ca presedintele sa adauge prpopria lui scrisoare.
Pentru a sterge un singur caraacter, pozitionati punctul de inserare la stanga caracterului si
apasati Delete sau la dreapta caracterului si apasati Backspace. Pentru a sterge cuvinte intregi
utilizand tastatura, pozitionati punctul de inserare la stanga cuvantului si apsati Ctrl + Delete
sau la dreapta cuvantului si apasati Ctrl + Backspace.
Un alt mod de a sterge text este utilizarea modului Suprascriere. Faceti dublu lic pe OVR de
pe Bara de stare penru a activa modul Suprascriere. Cand modul Suprascriere este activat, veti
tasta peste textul existent.
Anulare si refacere
OpenOffice memoreaza modificarile de editare pe care le faceti intr-un document, astfel incat
sa aveti posibilitatea de a elimina cu usurinta o modificare si de a restabili textul asa cum a
fost inaninte de efectuarea editarilor. Daca faceti o greseala intimpul editarii, aveti
posibilitatea de a face clic pe butoanele Anulare si Refacere de pa bara de instrumente
Standard pentru a modifica si restabili text.
Anulare
Refacere
Pentru a anua o actiune, faceti clic pe butonul Anulare. Daca anulati o actiune din greseala si
trebuie sa restabiliti sau sa refaceti actiunea, aveti posibilitatea de a proceda astfel facand clic
pe Refacere. Pentru a anula sau a reface mai multe actiuni faceti clic pe sageata orientata in
jos din dreapta butonului Anulare sau Refacere si selectati actiunea pe care doriti sa o anulati
sau sa o refaceti. Toate actiunile efectute dupa cea pe care o selectati din lista vor fi de
asemenea anulate.
9.3.7. Crearea unui folder
Pentru a le accesa cu usurinta in viitor, este foarte important sa pastrati in orine fisierle pe care
le creati. O componenta esentiala a organizarii fisierelor este crearea folderelor in care sa va
stocati documentele. Aceste foldere va permit sa grupati fisierele in diverse moduri, cum ar fi
53
dupa tip (de exemplu scrisori, memorii, rapoarte) sau dupa continut (de exemplu gradinarit,
baseball, vacanta).
Dupa ce creati un document veti dori, poate sa salvati documentul intr-un folder. Un folder
este o zona de stocare aflata pe discul dur al computerului sau pe unitate de stocare aflata in
retea. O retea este un sistem de computere conectate prin legaturi de comunicatii. Cand un
computer este conectat prin intermediul unei retele, este posibil sa utilizati unul din computere
pentru a accesa discul dur al unul alt computer din retea,s Aveti posibiliatea de a crea foldere
pentru a stoca fisiere dupa proiect, autor, tip de fisier sau dupa aproape orice schima de
organizare pe care v-o imaginati.
De exemplu, este posibil sa aveti un folder numit Memorii. In acest folder stocati toate
memoriile pe care le trimiteti sefului dumneavoastra. Poate doriti sa aveti un subfolder (un
folder in cadrul unui folder) in folderul Memorii, numit Trimise marketing. Aici stocati
memoriile pe care le trimiti departamentului de marketing. Este posibil sa aveti si un alt
subflder in folderul Memorii, numit Trimise finainciar, care sa contina memoriile pe care le
trimiteti dpartamentului financiar. Cand deschidet folderul Memorii, nu va fi necesar sa treceti
prin toate memoriile pe care le-ati trimis; n schimb, le-ati sortat si salvat in subfoldere, astfel
incat sa fie gasite si preluate usor si repede.
OpenOffice faciliteaza crearea de foldere, direct din caseta de dialog Salvare ca. Prin
intermediul caracteristicilor OpenOffice de gestiune a fisierelor, aveti posibilitatea de a
organiza, de a gasi si de a crea foldere cu usurinta, pentru a stoca documente si a salva fisiere
cu nume diferite. De asemenea, aveti posibilitatea de a sterge fisiere si foldere din cadrul
casetelor de dialog Deschidere si Salvare ca. Pentru a sterfe un fisier sau un folder, selectati
ceea ce doriti sa stergeti si faceti clic pe butonul Stergere sau apasati Delete.
9.4. Formatarea textului

9.4.1. Utilizarea barei de instrumente Formatare pentru a formata textul
Bara de instrumente Formatare, care apare implicit aproape de partea superioara a ferestrei
OpenOffice, este cel mai usor mod de a formata text. Ea a ofera posibilitatea de a schimba fontul,
dimensiunea fontului, culoarea fontului si stilul. Aveti posibilitatea de a face un text aldin, cursiv sau
suliniat. Aveti de asemenea posibilitatea de a stabili alinierea sau indentarea, patierea si bordurile si, in
plus, de a adauga evidentiere. Toate aceste caracteristici va permit sa faceti textul sa apara asa cum
doriti.
Desi in OpenOffice aveti posibilitatea de a modifica aspectul unui text in cateva moduri diferite,
utilizarea barei de instrumente Formatare este modul cel mai rapid si usor de a efectua majoritatea
modificarilor intr-un text. Bara de instrumente Formatare are mai multe butoane si liste pe care aveti
posibilitatea de a le utiliza pentru a modifica atributele textului Un atribut este o caracteristica precum
formatarea aldina, cursivele, utilizarea literelor mici, sublinierea, fontul (stilul caracterelor),
dimensiunea fontului si chiar culoarea textului.
Butoanele lista verticale din capatul din stanga al barei de instrumente Formatare sunt, de la stanga la
dreapta, caseta Stil, caseta Font si caseta Dimensiune font. Aceste casete va arata numele stilului,
numele fontului si dimensiunea fontului utiiat in prezent. Pentru a deschide casetele si a afisa listele de
continut, faceti clic pe sagetil orientate in jos aflate in partea dreapta a fiecarei casete.
Stil
Font
Dimensiune font
Aldin
Cursiv
54
Subliniere

Cand selectati text formatat, fontul si dimensiunea fontului textului selectat vor aparea pe bara de
instrumente Formatare in casetele Font si Dimensiune font numai daca fontul si dimensiunea de
font ale textului selectat sun aceleasi. Daca fontul, stilul fontului sau dimensiunea fontului variaza pe
parcursul textului selectat, casetele Font, Dimensiune font si Stil font vor aparea necompletate pe bara
de isntrumente de Formatare.
Aveti de asemenea posibilitatea de a utiliza bara de instrumente Formatare pentru a elimina
formatarea. De exemplu, daca doriti sa eliminati formatarea aldina a unui titlu, selectati pur si simplu
textul titlului si faceti clic pe butonul Aldin.
9.4.2. Alinierea textului intr-un document

In functie de textul tastat, de aspectul dorit al documentului pe care il create sau de modul in
care un paragraph trebuie sa fie evidentiat fata de celelalte, va fi necesar sa stabiliti alinierrea
textului in pagina. Alinierea la stanga este setarea implicita de aliniere, dar aveti de asemenea
posibilitatea de a alege La centru, Aliniere la dreapta sau Aliniere stanga-dreapta.
In mod implicit, textului pe care il tastati I se aplica atributul de aliniere Aliniere la stanga. Cu
alte cuvinte, textul este aliniat la marginea din stanga. Cu toate acestea, aveti posibilitatea de a
utiliza atributele La centru, Aliniere la dreapta sau Aliniere stanga-dreapta pentru a alinia
textul. Textul centrat este amplasat la distanta egala fata de marginea dins tanga si cea din
dreapta, textul aliniat dreapta este aplasat la marginea din dreapta iar textul stanga-dreapta
umple tot spatiul dintre marginea din dreapta si cea din stanga. Pentru a alinia un paragraf
existent, faceti clic oriunde in paragraf si faceti clic pe unul din butoanele urmatoare de pe
bara de instrumente Formatare.
Aliniere la
stanga
Centrat
Aliniere la
dreapta
Aliniere stangadreapta
Utilizati butoanele de aliniere pentru paragrafe complete si nu pentru caractere sau expresii. Nu este
necesar sa selectati tot textul dintr-un paragraf inainte de a aplica o aliniere. Trebuie doar sa faceti clic
pentru a amplasa punctul de inserare undeva in paragraf.
9.4.3. Aplicarea stilurilor unui text

Un stil este un set de caracteristici de formatare pe care aveti posibilitatea de a le aplica
textului (inclusive tabelelot si listelor) din document. Cu ajutorul unui stil, aveti posibilitatea
de a modifica rapid aspectul textului permitandu-va sa aplicati numeroase formate intr-un
singur pas.
Stilurile va ajuta sa economisiti timp atunci cand formatati un document si va ajuta sa
mentineti un format consecvent in cadrul aceluiasi document si de la un document la altul. De
exemplu, sa presupunem ca acum creati un document care contine mai multe subtitluri. Doriti
ca aceste subtotluri sa fie verzi si cu un font diferit de cel al textului. In loc sa utilizati
optiunile de formatare de pe bara de intrumente Formatare de fiecare data cand tastati un
subtitlu in document, aveti posibilitatea de a crea un stil.
Dupa ce ati creat stilul, pus si simplu amplasati punctul de inserare in orice loc din textul
existent sau in locul din document de unde doriti sa incapa stilul si faceti clic pe sageata
orientata in jos a casetei Stil. Selectati stilul dorit si textul va fi modificat cu stilul ales.
55
Ori de cate ori deschideti un document nou necompletat, OpenOffice ataseaza automat
documentului un sablon standard. Un sablon este un document performant care are propriul sa
set de stiluri. Cand tastati intr-un document nou necompletat, caracterele sunt configurate intrun stil iplicit care se numeste Normal (Default). Cuvintele pe care le tastati sunt formatate
automat in fontul Times New Roman, la o dimensiune de 12 pncte si aliniate la marginea din
stanga. Sablonul Normal are mai multe stiluri dupa cum se vede in imaginea de mai jos:
Aveti posibilitatea de a utiliza stiluri pentru a aplica rapid textului mai multe atribute
de formatare. De exemplu este posibil sa specificati atribute cum ar fi aldin, aliniere la stanga,
cursiv si chiar culoarea fontului, apoi sa aplicati toate aceste atribute in acelasi timp prin
aplicarea unui stil. Pur si simplu selectati textul sau faceti clic pe acesta si, in bara de
instrumente Formatare, faceti clic pe sageata in jos a casetei Stil si faceti clic pe stilul pe care
doriti sa-l aplicati. Daca doriti sa aplicati un stil unui paragraf intreg, trebuie doar sa faceti clic
oriunde in acel paragraf si sa faceti clic pe numele stilului din lista Stil. Aveti de asemenea
posibilitatea de a aplica un stil facand clic pe o linie necompletata, selectand un stil din lista
Stil si tastand. Textul pe care il tastati din acel moment va aparea in stilul pe care l-ati selectat.
9.4.4. Formatarea unui text aplicatie practica
Pentru insusirea cunostiintelor si pentru invatarea deprinderilor principale de lucru cu
OpenOffice ne propunem sa realizam o aplicatie practica. Vom construi o pagina de
document OpenOffice ce contine majoritaea facilitatilor principale ale editoarelor de
texte.Vom face o trecere de la simplu la complex. Se va prezenta pagina initiala care va
reprezenta produsul final al lucrarii noastre curente. Se va imparti pagina in elementele sale
componente si se va realiza dezvoltarea fiecarui element component. In final imbinarea
tuturor acelor elemente va constitui scopul nostru final.
Ce ne-am propus sa realizam?
Pagina pe care dorim sa o dezvoltam este prezentata in fisierul Exemplu.odt si in imaginea
urmatoare:
56
Care sunt principalii pasi pe care trebuie a ii parcurgem pentru crearea fisierului Exemplu.odt.
Creare fisier
Editare Fisier
Salvare Fisier
Creare fisier:
Pentru a crea fisierul dorit dupa cum am prezentat la inceputul lectiei de astazi se
efectueaza urmatorii pasi
1. Porniti programul OpenOffice
a. Programul va afisa o fereastra noua in care veti avea un document nou
denumit Untitled1.
2. Salvati fisierul curent
a. Faceti clic pe butonul Fisier (File) din Bara meniu.
b. Faceti clic pe submeniul Salvare ca (Save as) din submeniurile disponibile
pentru meniul Fisier (File).
i. O sa se deschida caseta corespunzatoare submeniului Salvare ca.
c. Navigati prin intermediul casetei afisate in structura de directoare pana in
directorul unde doriti sa salvati documentul.
57
d. Scrieti in campul Nume fisier (File name) al casetei afisate numele

fisierului nou creat.
e. Apasati butonul Salvare (Save).
Astfel ati reusit sa creati fisierul Exemplu.odt in directorul dorit de dumneavoastra
(indicat de cadrul didactic). Acum vom lasa aplicatia OpenOffice deschisa cu
documentul nou creat curent si vom trce la pasii urmatori ai aplicatiei practice.
Editare fisier:
Pentru a realiza editarea fisierului nou creat va trebui a identtiicate elementele componente ale
documentului. Iata care sunt acestea in figura de mai jos:
Antet
Titlu
Paragraf 1
Paragraf 2
Paragraf 3
Tabel 1
Tabel 2
Subsol
Antet si subsol:
Anteturile si subsolurile sunt utilizate intr-un document pentru a transmite informatiile utile, cum ar fi
numele documentului, numarul de pagina, amplasarea fisierului, autorul documentului, etc. Aceste
informatii pot fi adaugate cu usurinta utilizand bara de insrumente Antet si subsl. Cu toate ca exista
anumite element standard pe care le regasiti in anteturi si subsoluri, vor exista si situatii cand veti dori
sa creati un anet unic. Pentru aceste situatii OpenOffice va permite sa particularizati anteturile si
subsolurile unui document.
Pe langa numerele de pagina, anteturile si subsolurile sunt utile pentru documentele care contin mai
mult de o pagina. Anteturile si subsolurile sunt utile in documentele care cuprind capitole sau sectiuni,
deoarece citiorii pot afla unde anume se afla in documen, utiliand antetul sau subsolul pentru a vedea
58

ce sectiune citesc in momentul respectiv. Antetul cat si subsolul vor fi afisate pe fiecare pagina a
documentului.
Cum procedam pentru a crea antetul si subsolul nostru?
Antet:
Faceti clic pe butonul Inserare (Insert) din bara de meniu
Faceti clic pe butonul Antet (Header)
o O sa va apara in partea superioara a paginii curente un dreptunghi care
reprezinta defapt un paragraf. Acesta va fi editat asa cum am invatat in
capitolele anterioare ale lectiei
Faceti clic in interiorul dreptunghiului
Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere centrat
Faceti clic pe butonul Inserare (Insert) din bara de meniu apoi pe submeniul Imagine
(Picture). Din acest submeniu alegeti prima optiune Din fisier (From file).
o O sa vi se afiseze o caseta de inserare imagine din fisier. Navigati folosind
aceasta fereastra prin structura de fisiere si directoare pentru a gasi imaginea
daca
Scrieti textul corespunzator antetului dumneavoastra
Daca mai este necesar mai introduceti o imagine la fel cum atu facut la pasul anterior
Subsol:
Faceti clic pe butonul Inserare (Insert) din bara de meniu
Faceti clic pe butonul Subsol (Footer)
o O sa va apara in partea superioara a paginii curente un dreptunghi care
reprezinta defapt un paragraf. Acesta va fi editat asa cum am invatat in
capitolele anterioare ale lectiei
Faceti clic in interiorul dreptunghiului
Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere centrat
Scrieti textul corespunzator documentului Dumneavoastra urmat de un caracter spatiu
Scrieti cuvantul Pagina:
Faceti clic pe butonul Inserare (Insert) din bara de meniu apoi pe submeniul Campuri
(fields).
o Din acest submeniu alegeti optiunea Numar Pagina (Page Number)
Scrieti caracterul /
(fields).
o Din acest submeniu alegeti optiunea Contor Pagini (Page Count)
Lasati un spatiu liber
Scrieti cuvantul Data:
(fields).
o Din acest submeniu alegeti optiunea Data (Date)
Din cele doua spatii goale centrati manual paragraful Subsol astfel incat sa obtineti un
rezultat asemanator ca in exemplul prezentat
Titlu:
Titlul documentului se noteaza pe prima pagina a documentului. De obicei se stilul sau (Font,
dimensiune, aldin, cursiv, subliniere) este diferit fata de stilul celolrlalte paragrafe din text.
Instruire personal RECL

In cazul nostru titlul este scris cu font-ul Times New Roman si are dimensiunea de 16 puncte.
Deasemenea se observa ca titlul este scris cursiv.
Cum realizam toate acestea?
Urmarind pasii de mai jos:
Faceti clic la inceputul documentului.
59
Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere centrat.

Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de setare a dimensiunii
Dimensiune (Size) si alegeti dimensiunea de 16 puncte .
o Nota: nu trebuie realizata o selectare a fontului intrucat in cazul
nostru avem font-ul implicit Times New Roman. Daca trebuia sa
selectam si font-ul acest pas ar fi fost premergator acestui pas.
Scriete titlul dumneavoastra
Apasati de doua ori tasta Enter pentru a separa cu un spatiu gol titlul de
continutul documentului
Paragraf 1:
Vom incepe acum sa scriem primul paragraf din documentul nostru.
Economia Bazat pe Cunoatere, cel mai amplu proiect coordonat de Ministerul Comunicaiilor i
Tehnologiei Informaiei n mediul rural i mic urban, a fost considerat proiectul cu cel mai bun
coninut informaional n cadrul Premiilor IT&C ale Romniei pentru anul 2006.
Se observa ca acesta este scris folosind font-ul Times New Roman, dimensiunea de 12 puncte si
deasemenea paragraful foloseste o aliniere stanga.
Cum realizam scrierea acestui paragraf?
Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere stanga.
Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de setare a dimensiunii
Dimensiune (Size) si alegeti dimensiunea de 12 puncte .
o Nota: nu trebuie realizata o selectare a fontului intrucat in cazul
nostru avem font-ul implicit Times New Roman. Daca trebuia sa
selectam si font-ul acest pas ar fi fost premergator acestui pas.
Scrieti textul corespunzator acestui paragraf
Apasati de doua ori tasta Enter pentru a obtine spatiul despartitor de
paragraful urmator
Paragraf 2:
Vom continua acum cu scrierea celui de al doilea paragraf din documentul nostru.
Se observa ca acest paragraf introduce o notiune noua si anume aceea de scriere pe coloane.
Deasemenea fiecare linie a fiecarei coloane este scrisa cu fonturi si dimensiuni diferite si are un obiect
Bullet in fata. Prima linie a paragrafului foloseste aliniere Stanga Dreapta (Justify) iar coloanele
folosesc o aliniere Stanga (Left).
Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere Stanga-Dreapta
(Justify) .
Toate celelalte caracteristici se pastreaza de la paragraful anterior.
Scrieti textul corespunzator primei linii a paragrafului si tastati tasta Enter la sfarsitul
liniei.
Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere Stanga (Stanga)
Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de pornire Bullets .
Din bara de instrumente Formatare selectati Fontul si dimensiunea corespunzatoare
primei linii.
Scrieti continutul primei linii urmat de tasta Enter la sfarsitul textului.
60
Repetati ultimii doi pasi pana cand o sa scrieti toate liniile folosind Font-urile si
dimensiunile specificate.
Dupa ce ati scris toate liniile corespunzatoare celor doua coloane din model selectati
toate aceste linii.
Faceti clic pe butonul Formatare (Format) din bara de meniu
Faceti clic pe submeniul Coloane (Columns) din meniul Formatare (Format).
Selectati numarul de coloane dorit si apasati Enter.
Apasati de doua ori tasta Enter pentru a obtine spatiul despartitor de paragraful
urmator
Paragraf 3:
Vom incepe acum sa scriem primul paragraf din documentul nostru.
Participani:
Studentul POPA Cosmin din comuna tefneti, judeul Vlcea, particip mpreun cu IONESCU
Constantin la cursul de instruire care are loc la Braov n perioada 30 iulie - 15 august 2007.
Se observa ca acesta este scris folosind font-ul Times New Roman, dimensiunea de 12 puncte si
deasemenea paragraful foloseste o aliniere Stanga-Dreapta (Justify). Acest paragraf mai foloseste o
serie de combinatii de caracteristici aldin si cursiv pentru o serie de cuvinte cum ar fi:
POPA Cosmin
o Aldin si cursiv
tefneti
o Aldin
IONESCU Constantin
o Aldin si cursiv
Braov
o Aldin
30 iulie - 15 august 2007
o cursiv
Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere Stanga-Dreapta
(Justify) .
o Toate celelalte caracteristici se pastreaza de la paragraful anterior.
Scrieti textul corespunzator paragrafului si tastati de doua ori tasta Enter la
sfarsitul textului pentru a realiza spatierea fata de paragraful urmator
Folosind mausul selectati pe rand fiecare din cuvintele de mai sus
Pentru cuvant selectati modul de formatare corespunzator apasand dupa caz
unul din butoanele Aldin (Bold), Cursiv (Italic) sau ambele
Tabel 1:
Vom incepe acum sa scriem primul tabel din documentul nostru.
Nr.
Nume i prenume
Localitate
Judeul
Data instruire
Vrsta
POPA Cosmin
tefneti
Vlcea
29 Iulie 2007
32
IONESCU Constantin
tefneti
Vlcea
29 Iulie 2007
29
Toate aceste cuvinte sunt scrise folosind font-ul Times New Roman, dimensiunea de 12 puncte.
Diferite coloane au diferite alinieri.
Prima coloana este aliniata stanga.
A doua coloana si a treia sunt aliniate stanga.
Coloanele Judetul, Data Instruire sunt aliniate centrat.
Coloana Varsta este aliniata dreapta.
Prima linie este aliniata centrat si caracterele sunt aldine (Bold) si are culoarea galben de fond.
61

Cum realizam acest tabel?
Fixati punctul de inserare text in locul in care doriti sa introduceti noul
tabel
Din bara de instrumente Standard apasat butonul care indica

inserarea unui tabel
Buton introducere
tabel tineti apasat
Tineti apasat pe acelasi buton in timp ce mutati mausul pentru a alege

domensiunea tabelului pe care doriti sa il inserati.
Dupa ce eliberati butonul mausului o sa vedeti cum noul tabel precum si meniul
de editare a celulelor, liniilor sau coloanelor - elementele sunt prezentate in
imaginea de mai jos
Stilul
liniei
Culoare
liniei
Margini
Culoare de
fond
Aliniere pe
verticala:
top,
bottom,
down
Selectati tot tabelul.

De la meniul de selectare a stilului linieie selectati tipul de linie dubla.
62
Selectati prima linie

De la meniul de selectare a culorii de fond selectati culoarea galbena.
Din bara de instrumente de formatare selectati stilul de aliniere centrat.
Apasati si butonul aldin pentru a scrie textul aldin.
Selectati primele trei coloane fara a selecta si capul de tabel (fara a selecta si
prima linie)
Din bara de instrumente de formatare selectati stilul de aliniere stanga.
Selectati a patra coloana fara a selecta si capul de tabel (fara a selecta si prima
linie)
Din bara de instrumente de formatare selectati stilul de aliniere centrat.
Selectati ultimele doua coloane fara a selecta si capul de tabel (fara a selecta
si prima linie)
Din bara de instrumente de formatare selectati stilul de aliniere stanga dreapta.
Aici se incheie procesul de formatare al tabelului
Introduceti datele in tabel
La sfarsit fixati punctul de inserare text in coltul din dreapta jos situat in afara
tabelului
Apasati de doua ori tasta Enter pentru a obtine spatiul despartitor de
paragraful urmator
Tabel 2:
Referinta catre MCTI:
http://www.mcti.ro;
Referinta catre comunitatea Jurilovca:

Scopul acestui curs este de a dobndi:
1. Cunotinte minimale de folosire a
calculatoarelor
2. Notiuni si instrumente de lucru esentiale
pentru formarea personalului RECL
3. Intelegerea instrumentelor pentru
conceperea, implementarea si evaluarea
planurilor de dezvoltare economica locala.
4. Bazele administrarii retelelor de
calculatoare.
Acest tabel introduce o serie de elemente noi:

Introducere de imagine (prima coloana, a treia linie)
Hiperlink-uri (prima coloana, a doua linie, a doua coloana prima linie)
Scrierea de text numerotat (a doua coloana a doua linie)
Adaugarea de hyperlink-uri in documente.
Cand tastati o adresa Web direct intr-un document, OpenOffice transforma automat adresa intr-un
hyperlink. Un hiperlink este subliniat si colorat in albastru. De exemplu, daca tastati
www.microsoft.com si apoi apasati Enter, textul va fi subliniat, colorat in albastru si transformat intrun hyperlink.
Pentru a crea un hyperlink pentru o adresa Web, tastati adresa Web in documentul OpenOffice. Open
Office recunoaste numai adresele Web care incep cu www. Sau http://. OpenOffice va afisa adresa
Web ca o legatura dupa ce apasati Enter sau Bara de spatiu dupa adresa.
OpenOffice va da deasemenea posibilitatea de a desemna ca hyperlink un sir de text (cum ar fi un
cuvant, mai multe cuvinte sau o propozitie) in loc de o adresa Web completa. De exemplu sa
presupunem ca tastati urmatoarea fraza intr-un document OpenOffice:
Faceti clic aici pentru a afla mai multe informatii.
Aveti posibilitatea, apoi, de a selecta cuvintele Faceti clic aici si de a atribui textului selectat o adresa
Web. Cand o persoana deschide si afiseaza documentul OpenOffice apoi face clic pe oricare din
63

cuvintele Faceti clic aici (care vor aparea subliniate si in albastru, ca orice alt hyperlink), browserul
sau Web se va deschide si va aparea pagina Web pentru acea legatura. Aceasta abordare este utila mai
ales daca adresa Web pentru un hyperlink este mai lunga.
Pentru a crea un hyperlink pentru anumite cuvinte, tastati si selectati textul pe care doriti sa il utilizati
ca hyperlink. In bara de instrumente Standard, faceti clic pe butonul Inserare hyperlink pentru pentru a
afisa caseta de dialog Inserare hyperlink. In caseta text Adresa, tastati adresa Web la care doriti sa
legati textul sau faceti clic pe o adresa din lista. Aveti posibilitatea de a utiliza aceeasi abordare pentru
a crea un hyperlink pentru o imagine sau pentru un alt obiect, selectand pur si simplu inmaginea sau
obiectul in loc sa selectati text. Imaginea de mai sus ilustreaza tot ce s-a descris in paragraful curent:
Introduceti
adresa
Introduceti
textul aici
Cum realizam acest tabel?
Pentru a crea tabelul urmariti pasii de la tabelul anterior
Scrieti primele doua linii ale primei coloane.
Selectati de la a doua linie cuvantul Jurilovca
In bara de instrumente Standard, faceti clic pe butonul Inserare hyperlink (sau din bara
Meniu apasati Inserare si apoi Hyperlink) pentru pentru a afisa caseta de dialog Inserare
hyperlink.
o In caseta text Adresa, tastati adresa Web la care doriti sa legati textul sau faceti
clic pe o adresa din lista
o In caseta text Text scrieti Jurilovca
Tastati Apply si apoi Close
Fixati punctul de inserare text in linia a treia a primei coloane
In bara de instrumente Meniu, faceti clic pe butonul Inserare si apoi pe butonul Imagine.
Din acel submeniu alegeti optiunea din fisier:
Navigati in caseta noua deschisa pana ajungeti la fisierul ce reprezinta imaginea
dorita. Selectati si deschideti-l apasand pe ok
Scrieti prima linie a celei de a doua coloane si tastati Enter
o O sa se transforme in hyperlink
Fixati punctul de inserare text in linia a treia a celei de-a doua coloane
Scrieti prima linie din paragraf si apasati Enter
Din bara de formatare apasati butonul de Numerotare (Numbering)
Scrieti celelalte 4 linii din paragraf dupa fiecare linie tastand Enter
Formatati ultimele 4 linii cu fonturile si marimile corespunzatoare
o Stil: Impact Marime: 10 puncte
o Stil: Courier Marime: 10 puncte
o Stil: Monotype Corsiva Marime: 10 puncte
o Stil: Bookman Marime: 10 puncte
Astfel ati incheiat ultima componenta a exercitiului dumneavoastra.
Ati realizat pas cu pas o pagina complexa ce sitetizeaza marea majoritate a caracteristicilor si
facilitatilor editoarelor de texte si implicit OpenOffice.
64
10. LUCRUL CU PRELUCRARE TABELARA

10.1. Notiuni de baza
Programul OpenOffice Calc este echivalent cu programul Microsoft Excel, amandoua asigurand aceleasi
functii si un mod de utilizare similar. Programul OpenOffice Calc este open source adica poate fi
salvat (download) de pe internet de la pagina web http://download.openoffice.org/2.2.0/ fara a fi ceruta o
autorizare de utilizare prin licenta.
Programul OpenOffice Calc poate fi utilizat pentru calcul tabelar, stocarea informatiilor si trasarea de
reprezentari grafice pe baza informatiilor din tabele.
Fisierele create cu acest program se numesc registre de calcul (Book). Un reginstru de calcul poate
contine una sau mai multe foi de calcul (Sheet-uri). Implicit sunt trei foi de calcul intr-un registru.
Creare si salvare registru
Pentru a creea un registru de calcul se intra in meniul Start al sistemului Windows si se deschide aplicatia OpenOffice
Calc : Start All Programs OpenOffice OpenOffice Calc.
Aplicatia va deschide fereastra ca cea de mai jos. In acest moment putem considera ca documentul a fost creat. Acest
document poate fi salvat permanent in memoria calculatorului selectand optiunea Salvare Ca (Save As) din meniul
Fisier (File). Se va deschide o casuta de dialog in care se poate selecta directorul in care se doreste salvarea precum si
numele documentului (File name) : Exemplu_calcul_salariu.xls. Extensia .xls este specifica Microsoft Excel. Pentru
OpenOffice Calc extensia implicita este .ods .
Adaugare meniuri
Daca se doreste adaugarea altor bare de meniu decat cele initiale se vor selecta acestea din meniul View Toolbars.
Se pot adauga optional alte botoane pe bara de meniu prin clic pe ultimul buton din bara de meniu
(sageata in jos), selectare optiune Visible Buttons si clic pe optiunea dorita. In Microsoft Excel se da clic
pe ultimul buton din bara de meniu (sageata in jos), se selecteaza optiunea Add or Remove Buttons
Formatting.
Bara meniu
Bara de formule
Bara titlu
Coloane
Bara
instrumente
standard
Bara
instrumente
formatare
Inchidere document
Linii
Celula B3
Bara
de
derulare
Foaie de
calcul
Bara de stare
65
Toate datele unui document sunt scrise in interiorul foii de calcul . Aceasta este compusa din celule al caror continut
poate fi editat, sters, formatat. In figura de mai sus este vizibila doar o parte a acestei foi de calcul, deplasarea in interiorul
acesteia fiind posibila prin bara de derulare verticala si orizontala.
O celula este caracterizata prin numele coloanei si numarul liniei la intersectia carora se afla. Celula activa este marcata
printr-un contur ingrosat O celula poate fi facuta activa (selectata) printr-un clic in interiorul acesteia sau prin tastarea
adresei ei in in zona stanga din Bara de Formule. Continutul unei celule este editat (modificat) in zona dreapta in Bara
de formule. Editarea direct in celula activa se poate face prin apasarea tastei F2 dupa activarea acesteia sau prin dublu
clic in zona celulei.
O celula poate contine :
Etichete caractere alfabetice (text) afisate implicit in stanga celulei
Valori numere, date calendaristice si de timp afisate implicit in dreapta celulei
Formule text care incepe cu semnul = urmat de operanzi si operatori sau functii predefinite. Daca apare o
eroare, atunci in loc de rezulatul formulei se va afisa un mesaj de eroare ce incepe cu semnul # .
In continuare se doreste dobadirea deprinderii lucrului cu aceasta aplicatie prin realizarea unui exemplu. Pasii ce trebuie
urmati sunt prezentati mai jos.
10.2. Introducere date

Introducere text
Pasul 1: Pe linia 3, coloanele A pana la H se introduc titlurile de coloane.
Se selecteaza celula A3 prin clic pe acesta si de tipareste textul Nr. Crt.. Pentru inregistrarea textului tiparit de apasa
tasta Enter sau se depladeaza mouse-ul in afara celulei si se da un clic in interiorul foii de calcul. Se repeta acest pas
pentru toate celelalte titluri.
Introducere valori
Pasul 2: Se trec in tabel procentele pentru CAS, Somaj si CASS cu valorile 9.5%, 1% respectiv 6.5%. Fiind valori
numerice vor fi formatate automat cu doua zecimale si vor fi aliniate la dreapta.
Pasul 3: Se intoduc prenumele si numele persoanelor. Pentru moment doar primele 7 inregistrari. De asemenea pentru
fiecare se introduce salariul brut si institutia in care lucreaza. Se observa alinierea automata a valorilor numerice in partea
dreapta si a textului in partea stanga.
66
10.3. Umplerea automata a celulelor

Multiplicare informatie
O informatie poate fi multiplicata pe o linie sau coloana. Se selecteaza celula care contine informatia respectiva, se da
clic pe coltul dreapta jos al celulei selectate si se trage de acesta peste celulele in care se doreste sa apara multiplicata
informatia.
O alta metoda este selectarea celulelor unde se doreste multiplicarea, prima fiind celula care contine informatia initiala si
alegerea optiunii Edit Fill Down.

Serii de date
Pasul 4: Pe coloana A (corespunzatoare Nr. Crt.) se vor numerota persoanele introduse in tabela.
Pentru a insera o serie de numere ordonata crescator se procedeaza astfel:
1. Se scrie intr-o celula valoarea de start
2. Se tine apasata tasta Shift si se trage in jos de patratelul dreapta jos a celulei selectate.
3. Mouse-ul se elibereaza dupa selectarea celulelor in care se doreste inserata seria.
O alta varianta este utilizand bara de meniuri:

1. Se scrie intr-o celula valoarea de start
2. Se selecteaza celula impreuna cu suprafata in care va apare seria
3. Se alege Edit Fill Series
67
10.4. Copierea, mutarea si stergerea datelor

Mutarea datelor
Suprafetele cu date pot fi mutate in alte locuri ale foilor de calcul prin selectarea celulelor sursa si apoi cu butonul stang
apasat se va deplasa mouse-ul pana in locul destinatie. Acelasi efect este obtinut daca dupa selectarea datelor sursa se va
alege Edit Cut (sau combinatia de taste simultana CTRL si X) si apoi dupa selectarea suprafetei
destinatie se alege Edit Paste (sau combinatia de taste simultana CTRL si V) combinatia de taste.
Copierea datelor
Pasul 5: Se doreste inserarea unui nou tabel care sa contorizeze numarul de persoane angajate in fiecare institutie. Se vor
copia din primul tabel numele institutiilor in care acetia lucreaza.
Pasii ce trebuie urmati pentru copierea datelor sunt:
1. Se selecteaza celulele cu date.
2. Se da clic dreapta in interiorul zonei selectate si se alege optiunea Copy.
3. Se selecteaza prima celula din zona destinatie si se apasa butonul dreapta al mouse-ului.
4. Se alege optiunea Paste.
Acelasi efect este obtinut daca dupa selectarea datelor sursa se va alege Edit Copy (sau combinatia de taste
simultana CTRL si C) si apoi dupa selectarea suprafetei destinatie se alege Edit Paste (sau combinatia
de taste simultana CTRL si V).
Stergerea datelor
Pentru a sterge datele din una sau mai multe celule, se selecteaza celula sau grupul de celule si se alege optiunea Edit
Delete (sau tasta Delete).
68
10.5. Inserarea si stergerea de randuri, coloane, celule

Inserare
1. Randuri se selecteaza o celula din fiecare rand deasupra caruia se face inserarea si se alege
Insert
Rows.
2. Coloane se selecteaza o celula din fiecare coloana ce se va afla in dreapta coloanelor inserate si se alege
Insert Columns.
3. Celule se selecteaza celulele aflate in pozitia unde se doresc celulele goale si se selecteaza
optiunea Insert Cells. Va aparea o casuta de dialog in care se poate alege pentru: deplasare
celule in jos (Shift cells down), deplasare celule la dreapta (Shift cells right), inserare de randuri
sau coloane noi intregi in zona selectata (Entire row , Entire column)
Pasul 6: Sa se insereze doua randuri noi inantea liniilor 13 si 14 utilizand comanda Insert Rows.
Pentru aceasta se selecteaza cele doua linii sau doua celule continute de aceste linii si comanda Insert
Rows.
Pasul 7: Sa se insereze doua celule noi inantea tabelului de mai jos utilizand inserarea de celule. Apoi sa se
stearga o linie din cele inserate.
Stergerea se poate face astfel:
1. Continutul celulelor se selecteaza celulele si se apasa tasta Delete. Va aparea casuta de dialog delete contents
in care se poate opta pentru stergerea contutului celulelor (String, Number , Formulas etc) sau a continutului
impreuna cu formatarea celulelor (Delete all). Rezultatul este echivalent cu comanda Edit Clear All.
2. Decuparea celulelor din foaie se selecteaza celulele si se alege comanda Edit Delete (sau Delete Cells).
Din casuta de dialog se alege una din optiunile: deplasare celule in sus (Shift cells up), deplasare celule la
stanga (Shift cells left), stergere rand intreg ( Delete entire row), stergere coloana intreaga (Delete entire
column).
Pasul 8: Sa se completeze restul bazei de date astfel incat sa se obtina rezultatul de mai jos:
69
10.6. Utilizarea formulelor de calcul

In cadrul unei formule matematice, statistice, financiare etc, pentru a face referire la o valoare dintr-o celula se foloseste
adresa celulei.
Daca celulele sursa contin formule, prin copiere adresele referite nu se modifica in celula destinatie daca sunt adrese
absolute si se modifica daca adresele sunt relative sau mixte.
Tipul adreselor:
1. Absolute: - coloana si linia sunt fixe ( $D$4 )
2. Mixte: - coloana este fixa ( $D4 ) sau linia este fixa ( D$4 ), semnul $ indicand ce parte din adresa va ramane
nemodificata dupa copiere.
3. Relative: - adresa D4 din formula va fi modificata relativ la adresa celulei destinatie.
Pentru a introduce o formula de calcul se efectuaeaza urmatorii pasi:
1. Se selecteaza celula in care se doreste sa apara rezultatul .
2. Se scrie formula pe bara de formule si se apasa tasta Enter.
Orice formula incepe cu semnul =.
Pasul 9: Sa se insereze formulele de calcul pentru CAS ( 9.5% * salariu brut), Somaj ( 1% * salariu brut), CASS ( 6.5%
* salariu brut).
Pasul 10: Sa se calculeze venitul net utilizand formula :
Venit Net = Salariu Brut CAS Somaj CASS
Pasul 11: Completarea automata a coloanelor se va face asa cum s-a aratat in capitolul 3.
70
Se va selecta celula sursa si apoi se va trage de colutul dreapta jos al acesteia pana la selectarea celulelor in care se
doreste inserarea. Desi actiunea consta intr-o multiplicare a celulei sursa, adresele relative continute de aceasta se vor
modifica.
Utilizarea functiilor oferite de program
Functiile se pot introduce prin :
1. Utilizarea butonului
dupa selectarea blocului de celule asupra caruia se doreste aplicarea functiei, plus
celula in care se va efectua functia. Se poate alege una din functiile existente suma (sum), medie (average),
numarare(count), minim(min), maxim(max); sau se pot alege functii mai complexe prin optiunea More
Functions (Mai multe functii).
2. Comanda Insert Function sau butonul
dupa selectarea blocului de celule asupra caruia se doreste
aplicarea functiei, plus celula in care se va efectua functia. In interiorul casutei Insert Function (Inserare functie)
se da dublu-clic pe formula dorita.
3. Din caseta dreapta din bara de formule se alege functia dorita dupa editarea celulei in care se doreste inserarea.
Exemplu pentru calculul sumei:
1. Pentru a calcula suma valorilor din celule izolate , care nu formeaza un grup compact se va folosii urmatoarea
formula: =SUM(C6;C8;C10)
2. Pentru a calcula suma valorilor dintr-un grup compact se va folosii urmatoarea formula: =SUM(C6:C8)
3. Se poate face adunare intre celule si numere: =SUM(C6;20;C10)
4. Se pot aduna numere izolate cu grupuri
compacte
de
celule:
=SUM(C6;30;C8:C10)
Pasul 12: Se se realizeze suma pe coloane a
salariului brut si a venitului net.
Alte functii care calculeaza:
PRODUCT(lista argumente) produsul elementelor
MIN(lista argumente) minimul
MAX(lista argumente) maximul
AVERAGE(lista argumente) media
COUNT(lista argumente) numarul elementelor
SQRT(argument) radacina patrata
SQR(argument) ridicare la puterea doi
POWER(argumet;putere) ridicare la putere
IF(conditie,adevarat,fals) afiseaza rezultatul evaluat ca adevarat daca conditia e indeplinita sau in fals in caz
contrar
COUNTIF(lista argumente,conditie) numara elementele care indeplinesc conditia.
Ex: COUNTIF(H6:H13,Primarie)
71

Pasul 13: In continuare se doreste o analiza a bazei de date create in aceasta foaie de calcul. Pentru aceasta se cere o
statistica a numarului angajatilor din fiecare institutie. Se va utiliza functia COUNTIF.
Pasul 14: Pentru salariul brut, sa se afle salariu minim, maxim si mediu al tuturor angajatilor.
10.7. Formatare celule

Formatare coloane
Pasul 15: Se vor redimensiona coloanele astfel incat celule continute de acestea sa fie vizualizare complet.
Pentru a redimensiona coloana B se va pozitiona mouse-ul intre coloanele B si C pana la obtinerea unei sageti duble
orizontale, apoi se va apasa dublu-clic.
Pentru redimensionare coloana C se va pozitiona mouse-ul intre coloanele C si D, apoi cu butonul stang apasat se va
micsora dimensiunea acesteia. Se elibereaza butonul mouse-lui.
Acum selectati o celula in interiorul coloanei H. Aceasta coloana se va redimensiona la 0.80`` din meniul Format
Column Width.
Formatare randuri
Formatarea randurilor se face alegand optiunea Format Row Height pentru a stabili inaltimea liniei
curente sau AutoFit pentru moficare automata a liniei curente dupa dimensiunea cea mai mare a textului
dintr-o celula.
Bara de formatare
Formatarea celulelor se poate realiza utilizand Bara de formatare sau meniul Format.
Pentru a formata o celula sau un grup de celule se efectuaeaza urmatorii pasi:
1. Se selecteaza celulele care se doreste sa fie formatate .
2. Se alege unul din butoanele de pe bara de formatare.
72
Bold
Nume font
Italic
Underline
Dimensiune text
Aliniere Stanga
Border
Culoare celule
Stil linie
Procentare
Centrat
Dreapta
Culoare text
Culoare linie
Incrementare / decrementare zecimale

Pentru schimbarea stilului se pot selecta optiunile pentru text: ingrosat (Bold), inclinat (Italic), subliniat (Underline).
Testul din celule se poate alinia la stanga (Align Left), centrat (Align Center), dreapta (Align Right).
Eticheta Border stabileste un chenar pentru celulele selectate. Stilul liniei se poate modifica din lista Line Style iar
Line Color modifca culoarea liniei. Pentru deselectare chenar se alege butonul Borders/None.
Pasul 16: Sa se formateze tabelele realizate anterior astfel:
- toate titlurile de tabele vor fi formatate centrat, ingrosat si apoi colorate cu nuanta galben
- celulele corespunzatoare coloanelor Nr.Crt., Salariu brut , Nr persoane, Valoare, vor fi centrate
- celulele corespunzatoare totalurilor vor fi ingrosate, inclinate si centrate
- se vor alege culorile dorite pentru formatarea tabelulelor ca in figura de mai jos
Pasul 17: Sa se incadreze tabelele create prin chenare duble la exterior si simple in interior.
73
10.8. Introducerea de Filtre de date

Pentru a putea selecta o anume categorie de date, programele de prelucrari de date tabelare ofera
optiunea de introducere a filtrelor de date pe coloanele tabelului.
Pasul 1: Introducerea filtrelor pe coloane. Se doreste introducerea unor filtre pe linia 5 a tabelului.
Pentru aceasta se selecteaza linia 5 din tabela, si se alege din meniul Data, la suboptiunea Filter,
Autofilter. In urma selectei acestei optiuni, se obtine urmatorul rezultat:
Pasul 2: Selectarea categoriei dupa care se doreste filtrarea datelor. Pentru a utiliza apoi filtrele create,
apasati pe oricare dintre ele, selectand categoria pe care doriti sa o vizualizati in respectiva coloana.
Astfel, in coloana H, pentru categoria Biblioteca, se vor afisa patru inregistrari:
Observati de asemenea, ca orice fel de calcule sunt facute cu datele selectate, se vor reface in functie
de selectarea dumneavoastra. Astfel, filtrele sunt extrem de utile pentru a calcula cantitati ale unor
subcategorii din tabelele pe care le creati.
10.9. Reprezentari grafice

Inserare diagrame
Pasul 18: In incheierea analizei bazei de date se cere o reprezentare grafica a raportului dintre venitul brut si net.
Pentru aceasta se alege optiunea Insert Chart sau din bara de instrumente si efectueaza pasii urmatori:
1. Se alege tipul si subtipul diagramei dorite. Clic Next.
74

2. Se aleg datele de pe axa orizontala cu ajutorul optiunii Series in: Rows. Datele introduse in acest
exemplu vor fi numele angajatilor. Se aleg de asemenea datele corespunzatoare axei verticale
cum se va vedea in a doua figura de mai jos.
3. La acest pas se pot preciza diferite optiuni precum titlul diagramei, pozitia legendei (aici este
bottom), hasurare (Gridlines), etichete pentru datele introduse.
4. Place chart stabileste unde va apare graficul. As new sheet graficul va apare pe o noua foaie
speciala, in cadrul fisierului a carei nume poate fi stabilit. As object in - graficul va apare ca un
obiect de desen in cadrul unei foi de calcul care poate fi aleasa din lista ascunsa.
5. Finalizarea graficului se face prin apasarea butonului Finish.

Dupa realizarea graficului acesta poate fi formatat cu ajutorul barei de butoane Chart sau executand
clic pe butonul dreapt al mouseului pe elenetul graficului pe care se doreste formatarea.
75
11. REALIZAREA UNEI PREZENTARI IN

POWERPOINT/OPEN OFFICE IMPRESS
Este de multe ori necesara realizarea unei prezentari a rezultatele obtinute in cadrul unui proiect, al
unui grup de cercetare, sau ale unui studiu. Aceasta prezentare este de cele mai multe ori orala, si s-a
observat ca, de multe ori ca pe langa suportul scris, constituit de raportul, articolul sau statisticile
realizate, este foarte util sa existe si un suport vizual, care sa acompanieze prezentarea datelor. Pe
langa datele efective ce sunt de expus in prezentare, trebuie respectate insa si o serie de reguli formale
privind modul de asezare in pagina al textului, graficelor si tabelelor, ce vin sa il ajute pe cel care
urmeaza a sustine prezentarea prin sublinierea celor mai importante aspecte prin mijloace specifice.
Microsoft PowerPoint si OpenOffice Impress au mijloace similare de a realiza astfel de prezentari.
Acest document va parcurge cateva dintre cele mai importante etape necesare in realizarea unei
prezentari, cu sugestii si indicatii privind regulile mentionate mai sus. Dupa o perioada de
familiarizare cu produsele de acest tip, si realizarea catorva prezentari, fiecare utilizator isi va dezvolta
propriul stil pe care si-l va adapta apoi, pe masura ce invata noi facilitati ale programelor de realizare a
prezentarilor. Acest exercitiu practic se axeaza pe specificitatile Microsoft Office PowerPoint 2007,
insa trebuie mentionat ca atat versiunile mai vechi ale PowerPoint-ului cat si produsele similare ale
suitei OpenOffice si anume Impress, au facilitati absolut similare, singurul lucru ce difera fiind locatia
optiunilor si modul de accesare al acestora. Pentru orice alte optiuni in afara celor prezentate aici,
consultati documentatia aplicatiei dumneavoastra.
Iata asadar pasii de urmat in aceasta activitate practica:
1. Crearea unei noi prezentari:
a. Apasati butonul Microsoft Office , si apoi apasati New.
b. In sectiunea Templates, puteti selecta intre mai multe optiuni:
i. O prezentare noua si fara un continut initial.
ii. O prezentare bazate pe un template deja existent.
iii. O prezentare noua, utilizand template-ul unei prezentari existente deja.
2. Deschiderea unei prezentari existente Apasati butonul Microsoft Office
, si apoi
apasati Open, urmand sa selectati apoi fisierul pe care doriti sa il deschideti.
3. Salvarea unei prezentari Apasati butonul Microsoft Office
, si apoi apasati Save.
Daca doriti salvarea in alte formate decat cele PowerPoint, alegeti optiunea Save As si
formatul dorit.
4. Crearea unui template (format predefinit) la crearea unui template, se creaza un fisier unde
sunt salvate orice setari efectuate unui de slide master, a unui layout si a unei teme:
a. Slide master: slide-ul ce cuprinde toate informatiile despre dimensiunea fonturilor
utilizate, a pozitiilor si dimensiunilor elementelor caracteristice din slide,
aranjamentul de fundal precum si culorile specifice:
b. Layout: aranjamentul elementelor in cadrul unui slide. Elemente ale slide-ului sunt
titlul, subtitlul, textele, listele, imaginile, tabelele, diagramele, formele si
componentele multimedia.
c. Tema: un set unificat de elemente grafice, culori si fonturi ce ofera un caracter
specific prezentarii.
Un template este folosit pentru a putea o serie de prezentari similare. Informatiile despre
setarile grafice ale prezentarii se aplica tuturor elementelor acesteia. Fiecare template trebuie
sa contina cel putin un slide master si un layout. Crearea unui template presupune astfel
crearea unuia sau mai multor slide-uri master, adaugarea de layout-uri si a unei teme specifice,
astfel:
76

i.
5.
6.
7.
8.
Daca doriti sa utilizati slide-master-ul implicit, treceti la urmatorul pas. Daca doriti
crearea unui slide master, urmati pasii:
a. In tab-ul View, in grupul Presentation Views, apasati Slide Master
b. In tab-ul Slide Master, in grupul Edit Master, apasati Insert Slide
Master
c. Selectati una din urmatoarele optiuni:
i. Daca doriti stergerea unui element nedorit din slide-master, selectati-l
si apasati tasta Delete
ii. Daca doriti adaugarea unui element nou in slide-master:
1. Selectati un layout pe care il doriti
2. In tab-ul Slide Master, in grupul Master Layout, apasati
sageata de langa Insert Placeholder si apoi selectati
elementul dorit.
3. Selectati locatia dorita pentru element si apoi utilizati mouseul pentru a-l plasa.
4. Pentru redimensionarea elementului, apasati cu mouse-ul un
colt al acestuia si redimensionati dupa dorinta.
d. Selectati butonul Microsoft Office , si apasati Save As, alegand un
nume specific sau acceptand sugestia programului.
e. In optiunea Save as type, selectati PowerPoint Templates, si apasati
apoi Save.
ii.
Selectati un layout standard din colectia Office PowerPoint 2007. Daca insa doriti
customizarea acestora, puteti proceda similar ca pentru crearea unui slide master,
descris mai sus, doar ca la punctul b alegeti Insert Layout ca ultima optiune.
iii.
Pentru salvarea template-ului proaspat creat procedati astfel:
a. Selectati butonul Microsoft Office , si apasati Save As, alegand un
nume specific sau acceptand sugestia programului.
b. In optiunea Save as type, selectati PowerPoint Templates, si apasati
apoi Save.
Adaugarea unui slide in tab-ul Home, in grupul Slides, apasati New Slide si apoi
selectati layout-ul dorit din cele oferite de program.
Stergerea unui slide selectati cu butonul din dreapta slide-ul pe care doriti sa il stergeti si
apoi apasati Delete Slide. Pentru a selecta mai multe slide-uri in secventa, apasati tasta
SHIFT in timp ce apasati ultimul slide pe care doriti sa il stergeti. Pentru a selecta slide-uri ce
nu sunt in secventa, apasati tasta CTRL in timp ce selectati slide-urile de sters.
Duplicarea unui slide Pentru a insera unul sau mai multe slide-uri, imediat dupa ultimul
slide selectat, urmariti urmatorii pasi:
a. In sectiunea ce contine taburile Outline si Slides, selectati tab-ul Slides
b. Selectati slide-urile pe care doriti sa le duplicati
c. In tab-ul Home, in grupul Slides, apasati New Slide
d. In galeria de layout-uri posibile, selectati si apasati Duplicate Selected Slides.
Copierea si inserarea unui slide se poate realiza urmand urmatorii pasi:
a. In sectiunea ce contine taburile Outline si Slides, selectati tab-ul Slides
b. Selectati slide-urile pe care doriti sa le copiati/inserati utilizand procedeele descrise la
punctul 6 pentru selectarea mai multo slide-uri la un moment dat
c. Apasati cu butonul din dreapta pe unul dintre slide-uri si selectati Copy
d. In prezentarea destinatie, in tabul Slides apasati cu butonul din dreapta slide-ul dupa
care vreti sa inserati slide-urile copiata si selectati Paste.
e. Pentru a pastra modul de afisare al slide-urilor ca in prezentarea sursa, apasati butonul
Paste Options , ce apare langa slide-urile copiate, si selectati optiunea Keep
Source Formatting.
77
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
f. Pentru a muta slide-urile in alta locatie din aceeasi prezentare, utilizati mouse-ul
pentru a le selecta si deplasa dupa dorinta.
Adaugarea de text intr-un slide se poate face adaugand unui slide din prezentare fie un
element (placeholder), o forma sau un text box. Elementele pot fi titluri, subtitluri sau texte
normale, formatate dupa cum specifica layout-ul ales al prezentarii. Formele pot avea sau nu
text in ele. Cele care au, permit modificarea caracteristicilor acestuia. Text box-ul, este un
element ce contine text, ce poate fi plasat oriunde pe slide, in general independent de
elementele statice ale slide-ului, continute in layout. Pentru a insera in text box intr-un slide,
alegeti din tab-ul Insert, in grupul Text, optiunea Text Box, apasati pe slide si utilizati
mouse-ul pentru plasarea text boxului acolo unde doriti. O regula nescrisa a inserarii textelor
in slide-uri, spune ca pentre ca un slide ce contine text sa poata fi urmarit usor, si pentre ca
informatia descrisa in el sa fie optim transmisa, sunt necesare maxim cinci idei pe slide si
maxim cinci cuvinte in fiecare idee. Evident ca aceasta regula nu poate fi mereu urmata, insa
este util sa se incerce acest lucru cat de des posibil. Sub nici o forma slide-urile nu trebuie sa
contina propozitii sau fraze intregi, in afara cazului cand e vorba de citate relevante, si extrem
de importante pentru scopul prezentarii.
Schimbarea font-ului unui slide sau al intregii prezentari
a. Pentru schimbarea fonturilor intr-un singur slide procedati astfel:
i. Pentru schimbarea fontului intr-un paragraf anume, a unui element, forma sau
text box selectati-l
ii. In tab-ul Home, in grupul Font, alegeti fontul dorit din lista Font.
b. Pentru schimbarea fonturilor intr-o prezentare intreaga procedati astfel, repetand pasii
(i-iv) pentru toate fonturile pe care le dorit modificate:
i. Daca schimbati fonturile unui slide-master, toate fonturile elementelor din
toata prezentarea vor fi implicit schimbate. De aceea, selectati in tab-ul
View, in grupul Presentation View, optiunea Slide Master.
ii. In sectiunea din stanga, cu slide master si layout, selectati slide master-ul al
carui font doriti sa il schimbati
iii. Aici alegeti elementele pentru care doriti sa schimbati fonturile
iv. In tab-ul Slide Master, in grupul Edit Theme, selectati fontul dorit din
lista Font.
v. Dupa ce ati terminat de modificat fonturile, pentru revenirea la editarea slideurilor, in tab-ul Master Slide, in grupul Close, selectati optiunea Close
Master View.
Adaugarea unei imagini, a unei forme sau a clip intr-un slide in tab-ul Insert, in
grupul Illustrations, selectati optiunile Picture pentru inserarea unei imagini; Shapes
pentru inserarea unei forme; si Clip Art pentru inserarea unui clip; toate urmate de
selectia dorita.
Adaugarea unui grafic, a unei diagrame sau tabele intr-un slide in tab-ul Insert, in
grupul Illustrations, selectati optiunile Smart Art pentru inserarea unei diagrame sau a
unui grafic; si Chart pentru inserarea unei tabele; toate urmate de selectia dorita.
Adaugarea unui hiperlink presupune crearea unei legaturi intre un text sau un obiect cum
ar fi o imagine, grafic sau forma, catre un slide din prezentarea curenta sau alta prezentare, o
adresa de e-mail, o pagina sau un fisier pe Web sau pe acelasi calculator. Pentru a crea o astfel
de legatura, alegeti din tab-ul Insert, in grupul Links, optiunea Hyperlink, urmata de
selectia destinatiei dorite.
Adauga unui header (antet) si a unui footer (subsol) intr-un slide se poate realiza
selectand din tab-ul Insert, in grupul Text, optiunea Header & Footer. Selectati apoi
elementele dorite (antet sau subsol), modul de aplicare (doar pe slide-ul curent, sau pe intreaga
prezentare), precum si stilul de aliniere utilizat.
Adaugarea unei imagini de fond unei prezentari presupune urmatorii pasi:
a. selectati slide-ul sau slide-urile pentru care doriti sa modificati fundalul.
78
16.
17.
18.
19.
20.
b. In tab-ul Design, in grupul Background, selectati optiunea Background

Styles.
c. Apasati butonul din dreapta al mouse-ului pe stilul pe care il doriti si apoi selectati una
din urmatoarele optiuni:
i. Pentru a aplica stil-ul doar slide-urilor selectate, apasati Apply to Selected
Slides.
ii. Pentru a aplica stil-ul tuturor slide-urilor prezentarii, apasati Apply to All
Slides.
iii. Pentru a inlocui stilul pentru toate celelalte slide-uri ce utilizeaza acelasi slide
master, apasati Apply to Matching Slides.
Adaugarea datei si a numarului slide-ului curent se poate face in felul urmator:
a. Adaugarea datei si a orei se realizeaza din tab-ul Insert, din grupul Text, cu
optiunea Date & Time. In dialogul ce apare selectati formatul in care doriti sa fie
afisate data si ora.
b. Adaugarea numarului slide-ului curent se obtine din tab-ul Insert, din grupul
Text, cu optiunea Slide Number.
c. Oricare dintre optiunile de mai sus, se pot plasa si in antetul sau subsolul slide-ului
curent, pentru a aparea automat pe toate slide-urile prezentarii.
Adaugarea unei tranzitii speciale intre doua slide-uri se realizeaza astfel:
a. In sectiunea ce contine taburile Outline si Slides, selectati tab-ul Slides.
b. In tab-ul Home, selectati un slide de la care doriti o tranzitie speciala.
c. In tab-ul Animations, in grupul Transition To This Slide, selectati efectul de
tranzitie dorit. Pentru mai multe efecte, apasati More . Pentru a seta viteza de
tranzitie, apasati sageata de langa Transition Speed si selectati viteza.
d. In grupul Transition To This Slide, selectati Apply to All.
Afisarea sau ascunderea unui slide intr-o prezentare se poate obtine astfel:
a. In sectiunea ce contine taburile Outline si Slides, selectati tab-ul Slides.
b. Pentru a ascunde un slide, selectati cu butonul din dreapta slide-ul respectiv si apoi
apasati Hide Slide. Icon-ul apare in dreptul slide-ului pentru a marca acest lucru.
c. Pentru a afisa din nou un slide ascuns anterior, procedati similar, selectand cu butonul
din dreapta slide-ul dorit si apasand Hide Slide din nou.
Tiparirea unei prezentari handouts si note este posibila cu doua, trei, patru, sase sau
noua slide-uri pe pagina. Handout-urile sunt utilizate pentru a facilita publicului urmarirea
unei prezentari. Notele dintr-o prezentare sunt folosite pentru a usura invatarea si expunerea
prezentarii, ele fiind insa vizibile doar pentru autorul prezentarii. Tiparirea prezentarii in
forma de handout sau note se poate realiza in urmatorul fel:
a. Deschideti prezentarea pentru care doriti sa afisati handouts sau note
b. Apasati butonul Microsoft Office , si apoi apasati sageata de langa butonul
Print si apoi selectati Print Preview.
c. In grupul Page Setul, langa sageata Print What, selectati pentru Handouts
ce layout doriti (cu 2, 3, 4, 6, sau 9 slide-uri pe pagina), iar pentru note Notes
Pages.
d. Selectati orientarea dorita pentru pagina din sageata de langa Orientation si
apasati fie Landscape (pe orizontala) fie Portrait (pe verticala).
e. Apasati Print.
Realizarea unei prezentari in timpul laboratorului, incercati sa realizati o prezentare
similara cu cea oferita in exemplul de mai jos.
79
80
12. LUCRUL IN INTERNET: BROWSING

Browser-ul este un program cu ajutorul cruia se poate "naviga" prin Web. Acest program afieaz
documente plasate pe diferite calculatoare conectate prin Internet la reeaua World Wide Web (www).
Un browser este alctuit dintr-un set de programe care permit manevrarea informaiilor bazate pe text
i elemente de grafic i rularea unor programe pe care documentele le pot include (applet-uri,
scripturi). Fiecare browser are o caset de text unde utilizatorul introduce adresa documentului dorit.
n cazul n care utilizatorul nu cunoate adresa exact de identificare a documentului(URL-ul), acesta
poate introduce un text semnificativ pe care documentul ar trebui s l conin. Browser-ul transmite
acest text unor aplicaii speciale existente n Web, programe numite motoare de cutare. Acestea caut
n multitudinea de documente existente respectivul text, oferind apoi ca rezultat o list de adrese ale
unor documente care conin respectiva "cheie" de cutare. Utilizatorului nu i rmne dect sa aleag eventual prin ncercri - locaia dorit.
Exist mai multe astfel de programe de navigare Web, dar cele mai cunoscute sunt Internet Explorer,
Firefox, Opera i Netscape Navigator.
12.1. Internet Explorer

Internet Explorer, browserul web produs i dezvoltat de Microsoft, este unul dintre cele mai populare
browsere din lume fiind livrat odata cu sistemul de operare Windows dei are multe deficiene de
securitate i protecie sczut la virui.
Internet Explorer 6 este inclus n sistemul de operare Windows XP SP 2 (versiunea 6.0). Pe lng
vechile opiuni i carateristici (vizibil mbuntite), Internet Explorer 6.0 aduce i cteva opiuni de
protecie mpotriva cookie-urilor i a viruilor.
Internet Explorer 7 este inclus n sistemul de operare Windows Vista, Internet Explorer 7 ofer
utilizatorului un mediu de navigare cu o securitate foarte sporit. Internet Explorer 7 include i un
filtru mpotriva "site-urilor neltoare" care are nregistrate peste 10000 de certificate semnate digital,
care ofer informaii despre site-urile sigure.
81
Link util: http://www.microsoft.com/windows/products/winfamily/ie/default.mspx
12.2. Mozilla Firefox

Mozilla Firefox (cunoscut nainte sub numele de Phoenix apoi ca Mozilla Firebird) este un browser
dezvoltat de Fundaia Mozilla.
Browserul este bazat pe motorul de randare Gecko, conformndu-se cu majoritatea standardelor web
n vigoare (HTML, XML, XHTML, CSS 1 i 2, ECMAScript (JavaScript), DOM, MathML, XSL,
XPath). Este implementat parial i suportul pentru CSS3, care nu a fost nc standardizat, i este n
lucru implementarea standardelor SVG i APNG. Notabil este i suportul complet pentru imaginile
PNG, care nc nu este disponibil n cel mai important browser concurent (Microsoft Internet
Explorer)
Firefox asigur suport pentru navigare cu file (taburi). Sistemul de file implicit este foarte simplu (de
exemplu nu permite redeschiderea unei file nchise), dar este foarte uor extensibil i adaptabil
nevoilor fiecrui utilizator cu ajutorul extensiilor disponibile att pe site-ul Mozilla ct i pe diverse
alte site-uri. Alte faciliti importante includ:
suport pentru cutare pe web, prin intermediul barei de cutare prezent n dreapta sus. Conine ca
standard acces motoarele de cutare Google, Yahoo, Creative Commons i poate fi uor extins pentru
diferite motoare de cutare (inclusiv pentru Wikipedia), o facilitate asemntoare cu GoogleBar-ul
82

pentru Internet Explorer, dar cu diferena este c vine implicit cu browserul i nu ocup spaiu inutil n
fereastra de navigare.
cutare rapid n pagin, prin utilizarea unei bare n partea de jos, care ntoarce rezultatele unei cutri
pe msur ce utilizatorul tasteaz, prin colorarea rezultatelor
opiuni de blocare a ferestrelor popup, uor adaptabile pentru fiecare utilizator
extensibilitate foarte mare - browserul poate fi mbuntit sau anumite funcionaliti pot fi modificate
prin instalarea unor add-onuri numite extensii. Sistemul, numit xpinstall, permite downloadul
extensiilor i update-urilor pentru acestea. n plus, sunt asigurate i uneltele pentru managementul
acestora, pentru a le dezactiva i activa dup preferine. Exist extensii pentru o mulime de faciliti,
de la prognoza strii vremii i mbuntirea navigrii cu taburi, pna la unelte pentru blocarea
reclamelor din pagini, dezvoltare pagini web, simplificara editrii Wikipedia, sau adaptare pentru
utilizarea browserului n sistem de punct public de acces Internet
personalizare foarte uoar; practic toate barele de unelte i meniurile pot fi configurate n cel mai mic
detaliu. n plus, exist o mulime de teme i stiluri grafice disponibile pentru descrcare. Cu minime
cunotine de CSS i de alte tehnologii folosite de Firefox, se poate crea propria tem, se pot modifica
meniurile i se pot face multe ajustri la comportamentul browserului. Cei interesai pot s-i creeze
extensii care introduc capabiliti complet noi
este disponibil pentru o varietate foarte mare de platforme i sisteme de operare. n plus, fiind opensource, utilizatorul poate ncerca s-i porteze aplicaia pe sistemul propriu, n caz c nu este deja
disponibil o versiune spre download. Actualmente sunt disponibile, fie direct de ctre Fundaia
Mozilla, fie de ctre alte entiti, versiuni pentru Microsoft Windows 98, Me, 2000, XP, 2003 Server,
Linux (o varietate larg de platforme) i MacOS X (de la versiunea 1.5, numai MacOS X 1.0.2 sau mai
recent vor mai fi suportate), BSD (FreeBSD, OpenBSD, NetBSD i PC-BSD) Solaris (x86 i SPARC),
BeOS, OS/2, AIX, SkyOS i IRIX. n cazul sistemelor multi-boot, fiierele de configurare i preferine
pot fi pstrate o singur dat, pe o partiie accesibil mai multor sisteme de operare
este tradus n peste 30 limbi, printre care i romna. Este posibil traducerea lui n alte limbi fr
cunotine de programare, doar prin editarea unor fiiere text
suport inclus pentru RSS
accent pe siguran, Mozilla asigurnd un premiu pentru fiecare vulnerabilitate descoperit. n plus,
neexecutarea de cod ActiveX ct i modelul de securitate ales, confer un plus de sigurana n calea
viruilor, adware i spyware
Link util: http://www.mozilla-europe.org/en/products/firefox/
Cu ajutorul tuturor acestor browsere puteti efectua cautari pe internet in functie de subiectele despre
care doriti sa aflati mai multe informatii. In acest sens exista asa numitele motoare de cautare cu
ajutorul carora cautarea devine mult mai eficienta.
Cele mai utilizate motoare de cautare sunt Google si Yahoo.
Motorul de cautare Google poate fi utilizat accesand adresa web http://www.google.ro/. In caseta de
cautare introduceti textul pe care il cautati si dati click pe butonul Cautare Google ca in figura:
83
Dar puteti sa cautati inafara de text si imagini. Rezultatele cautarii de text care ar putea corespunde cu
numele sau descrierea unei imagini pot fi vizualizate prin simpla selectare a sectiunii Imagini :
Pentru o cautare avansata puteti sa selectati optiunea Cutare Avansat
iar pentru anumite preferinte ale cautarii optiunea Preferine (Limba Interfeei, Limba de Cutare,
Numrul de Rezultate, Fereastra cu Rezultate).
84
Un alt motor de cautare des utilizat este Yahoo pe care il puteti utiliza accesand adresa web
http://www.yahoo.com/. Cautarea se face in mod similar cu cea de la Google introducand textul in
caseta de cautare si apasand apoi butonul Search.
Rezultatele sunt afisate in mod asemanator. Exista deasemenea optiuni legate de preferinte si cautare
avansata.
85
13. FOLOSIRE WEBMAIL: YAHOO, GMAIL

Web-mail-ul reprezinta un program (script) instalat pe server care permite trimiterea i primirea de emailuri (prin intermediul serverelor), diferenta fiind ca operatiunile se fac online din browser (Internet
Exporer, Netscape Communicator, Opera, etc.). Exist mai multe feluri de web-mailuri, cele care se
pot accesa cu servere POP3 si SMTP externe (adic care se pot accesa din programe de mail ) i cele
care nu se pot accesa dect din browser.
13.1. Webmail Yahoo

Desi ofera si multe alte servicii, site-ul Yahoo este cel mai cunoscut datorita serviciului de webmail pe
care l ofera.
Este interesanta integrarea serviciilor, de exemplu daca folositi Messenger, descris in alta lectie, acesta
va avertizeaza cnd primiti o scrisoare noua n casuta postala Yahoo.
Vom discuta detaliat crearea unui cont pe Yahoo, deoarece majoritatea conturilor de webmail se
creeaza similar, chiar si pe alte site-uri dar si desre cum se verifica posta electronica sau se trimite un
mesaj.
Primul pas este sa accesati pagina principala, desigur: www.yahoo.com.
Pe pagina de autentificare pentru contul de e-mail se creeaza si conturile noi. In caseta din partea
dreapta, dati click pe Sign Up.
Apare formularul de nscriere, ca cel de mai jos in care va trebui sa completati datele dvs. Este foarte
probabil ca nimeni nu va verifica aceste date, dar daca doriti ca sa va puteti recupera sau schimba
parola, sa furnizati aceste date in mod corect sau sa le notati.
86
Yahoo ID este cel mai important, fiind numele contului dvs. de pe Yahoo, nume care va apare n
adresa de e-mail Yahoo:
Alegeti un nume unic, pe ct posibil, deoarece Yahoo are foarte multi utilizatori, si s-ar putea ca
numele pe care l alegeti sa fie deja "luat" de catre altcineva.
Parola este la fel de importanta, deoarece cu ajutorul parolei puteti sa-i "tineti" pe altii afara din casuta
dvs. postala. Numai cel care stie parola poate sa va citeasca scrisorile. Pnetru ca ceea ce tastati sa nu se
vada, parola nu este afisata, se afiseaza doar asteriscuri n locul fiecarei litere. Dar, din cauza ca nu
vedeti ce tastati, pueti gresi parola, de aceea ea trebuie introdusa de doua ori.
Atentie: n cazul parolei, se face diferentiere ntre literele mari si mici, pentru a face mai grea ghicirea
parolei de persoane neautorizate. Ca sa fie ct mai grea de ghicit, nu folositi ca parola data de nastere,
numele copilului, numarul masinii etc. Este mai usor dect credeti sa se observe obiceiurile unui om si
sa i se ghiceasca parolele, nu numai la contul de webmail, dar si la seif.
Folositi litere mari si mici alternativ, si si cifre n parola, ca sa fie ct mai greu de ghicit. De exemplu,
la contul ibagaciosul de mai sus, am introdus parola LaN1mereala, litera "i" fiind nlocuita de cifra
"1", ca sa fie mai complicat.
Ca o masura de siguranta, pentru cazul n care ati uita parola, Yahoo mai ofera si o a doua parola, pe
baza unei ntrebari la care numai dumneavoastra stiti raspunsul:
87

Ultima zona din formular este o protectie al serverelor Yahoo. Din moment ce nu va opreste nimeni sa
va creati mai multe conturi Yahoo, unii oameni au creat programe speciale care nu fac altceva dect sa
se conecteze la Yahoo si sa creeze sute de conturi de e-mail, prin care apoi sa trimita mii de e-mailuri
n toata lumea, ori n scopuri publicitare, ori n scopuri si mai malefice. Imaginea pe care scrie un
cuvnt oarecare, care trebuie scris n casuta de text de deasupra asigura faptul ca aceste programe nu
pot crea automat conturi Yahoo. Un om vede clar cuvntul de pe imagine, nsa un program deosebeste
foarte greu punctele din fundal de literele utile. Mai mult, imaginea se schimba aleator la fiecare
ncercare de creare a unui cont nou, deci este necesar ca crearea contului sa se faca manual, nu
automat, prin program.
Scrieti cuvntul de pe imagine n casuta de text:
Va trebui apoi sa fiti de acord cu termenii de folosire a serviciului de mail dand click pe butonul I
agree.
Noua adresa de mail yahoo creata este cursant_iuc@yahoo.com.
Accesati site-ul www.yahoo.com si apoi selectati tabul Mail. Introduceti userul si parola nou create.
Cand va autentificati pentru prima data selectati Go to My Mail.
88
Interfata de lucru este urmatoarea:
Aveti mai multe directoare n cont, cel mai important fiind Inbox, n care se tin scrisorile dvs. Ca sa
cititi scrisorile, trebuie sa dati clic pe Inbox.
Apare o lista cu scrisorile primite; dati clic pe subiectul scrisorii pe care doriti sa o cititi. Se afiseaza
continutul scrisorii.
89

Daca doriti sa stergeti o scrisoare, selectati casuta din stnga ei, apoi dati clic pe Delete de la sfrsitul
listei. Puteti sterge mai multe scrisori deodata, trebuie doar sa le selectati pentru stergere.
Daca sunteti siguri ca ati mai primit scrisori n timp ce le citeati, puteti dat clic pe Check Mail din lista
de legaturi din stnga listei de scrisori.
Pentru compunerea unei scrisori, dati clic pe Compose din lista de navigare din stnga. Va apare
pagina de compunere a scrisorilor:
Orice e-mail contine trei parti de baza:

Adresa expeditorului;
Adresa destinatarului;
Titlul, sau subiectul scrisorii;
Corpul - textul scrisorii.
Adresa expeditorului este adresa dvs. Yahoo va pune automat adresa dvs. pe "plicul" n care se trimite
e-mailul.
Adresa destinatarului trebuie sa o scrieti n casuta de text cu titlul To:; puteti scrie mai multi
destinatari, separnd adresele cu virgula. O alta metoda este sa trimiteti copii "la indigo" (copii
identice) ale scrisorii, daca scrieti adrese n casuta CC:, care nseamna "Carbon Copy".
Puteti trimite scrisori la mai multi destinatari, fara ca acestia sa stie ca si altcineva a primit scrisoarea.
Puneti adresele n casuta BCC: ("Blind Carbon Copy"). Destinatarii din BCC vor primi o copie a
scrisorii, dar adresa lor nu va aparea pe scrisoare.
Subiectul scrisorii este important, deoarece n casuta postala a destinatarului, scrisorile apar ntr-o
lista, fiind afisata data primirii, expeditorul si subiectul mesajului.
Corpul scrisorii este mesajul n sine, desi, daca aveti ceva scurt de trimis, puteti omite corpul scrisorii,
bazndu-ne doar pe Subject. Dar acest lucru nu este civilizat, deoarece destinatarul tot cauta textul
scrisorii si crede ca s-a pierdut.
Observati legatura Add/Delete Attachments dupa textul scrisorii. Puteti atasa fisiere scrisorii dvs.
Fisierele se vor copia de pe calculatorul dvs. pe serverul Yahoo, dupa care serverul le lipeste de
scrisoare si le trimite mpreuna cu aceasta.
Daca nu doriti sa trimiteti scrisoarea acum, puteti sa o salvati ca "ciorna", cu Save Draft.
Cnd ati terminat de scris scrisoarea, si ati completat toate adresele la care doriti sa ajunga, dati clic pe
butonul Send.
Observati ca puteti adauga adresa destinatarului ntr-o carte de adrese, Address Book. Puteti folosi
apoi Address Book sa copiati adrese din el, cnd trimiteti o noua scrisoare.
90
13.2. Webmail Gmail

Gmail este un serviciu de cutare pe web gratuit care include un spaiu de depozitare de peste 2.500
megabytes (2 gigabytes). La baza Gmail st un motor de cutare Google puternic care gsete rapid
orice mesaj pe care un proprietar de cont l-a trimis sau l-a primit vreodat. Acest lucru nseamn c nu
trebuie s arhivai mesaje pentru a avea posibilitatea de a le gsi din nou.
Cnd Gmail afieaz un mesaj de pot electronic, el arat de asemenea automat toate rspunsurile la
acel mesaj, astfel c utilizatorii pot vizualiza un mesaj n contextul unei conversaii. Nu exist ferestre
de tip pop-up sau reclame banner nedirecionate n Gmail, ceea ce plaseaz reclamele text relevante i
legturi la pagini web asemntoare lng mesajele de pot electronic.
Iata cateva avantaje ale utilizarii unui cont pe Gmail:
Cost: Gratis
Spaiu de stocare: 2.500+ megabytes (n continu cretere)
Limbi: Mesajele pot fi trimise i citite n majoritatea limbilor. Interfaa Gmail este disponibil
n multe limbi, incluznd engleza britanic, daneza, franceza, germana, italiana, japoneza,
coreeana, portugheza, rusa, spaniola i chineza simplificat i tradiional i continum s
adugm i altele.
Acces: Redirecionare automat i acces POP3 gratuit
Pentru a va face un cont la Gmail trebuie mai intai sa accesati pagina http://gmail.google.com/ si dati
click pe Sign up for Google Mail.
Exista un formular foarte asemanator cu cel de la Yahoo care trebuie completat cu date asemanatoare :
91
Dupa completarea informatiilor si crearea contului, trebuie sa va autentificati in mod asemanator ca si

la webmail yahoo cu numele de utilizator si parola creata. Veti avea urmatoarea interfata la dispozitie:
Pentru compunerea mesajelor, citirea mesajelor, stergerea mesajelor, adaugarea contactelor aveti
functii asemanatoare cu cele de la Yahoo. Gmail ofera functionalitati multiple de personalizare.
92
14. CONFIGURARE CLIENT E-MAIL (PENTRU UN CONT LA

GMAIL)
14.1. Outlook2003
Activati functia POP din contul dumneavoastra
Gmail. (Settings/Forwarding and POP)
Deschideti Outlook2003.
Intrati in meniul Tools si selectati E-mail
Accounts
Completati toate campurile necesare astfel

incat sa includa urmatoarele informatii:
User Information
Your Name: Introduceti numele
dumneavoastra (acesta va apare la expeditor
"From:").
Email Address: Introduceti adresa completa
Gmail, incluzand @gmail.com
(username@gmail.com)
Server Information
Incoming mail server (POP3): pop.gmail.com
Outgoing mail server (SMTP):
smtp.gmail.com
Login Information
User Name: Introduceti numele de utilizator
Gmail (incluzand @gmail.com)
Password: Introduceti parola Gmail
Selectati Add a new e-mail account apoi faceti

click pe Next.
Selectati checkbox-ul din dreptul POP3 apoi

faceti click pe Next.
93

Faceti click pe tab-ul Advanced tab, selectati
checkbox-ul This server requires an encrypted
connection (SSL) de sub Incoming Server
(POP3).
Faceti click pe More Settings... iar apoi click

pe tab-ul Outgoing Server
Selectati checkbox-ul This server requires an

encrypted connection (SSL) de sub Outgoing
Server (SMTP), si introduceti 465 in casuta de
langa Outgoing server (SMTP).
Selectati checkbox-ul My outgoing server

(SMTP) requires authentication si selectati Use
same settings as my incoming mail server.
Faceti click pe butonul OK.

Faceti click pe butonul Test Account Settings...
Dupa ce primiti mesajul "Felicitari", testul s-a
incheiat cu succes, faceti click pe Close.
Faceti click pe butonul Next, si apoi click pe
butonul Finish.
94
14.2. Thunderbird 1.5

(incluzand @gmail.com) in campurile
Incoming User Name si Outgoing User Name
apoi faceti click pe Next.
Activati functia POP din contul dumneavoastra

Gmail. (Settings/Forwarding and POP)
Deschideti Thunderbird 1.5 apoi intrati in
meniul Tools si selectati Account Settings.
Selectati Email account si faceti click pe Next.
Va va aparea fereastra de identitate.
Introduceti numele dumneavoastra la Your
Name, Introduceti adresa completa Gmail,
incluzand@gmail.com
(username@gmail.com), in campul 'Email
address:' apoi faceti click pe Next.
Introduceti un nume, pentru contul creat, in

campul Account Name si faceti click pe Next.
Selectati checkbox-ul POP la tipul serverului

de pe care veti primi mesajele, iar in campul
Incoming Server scrieti pop.gmail.com.
Introduceti smtp.gmail.comin campul de langa
Outgoing Server apoi faceti click pe butonul
Next.
Verificati-va daca informatiile introduse sunt
corecte, in casuta de dialog ce apare apoi faceti
click pe butonul Finish.
Introduceti numele de utilizator Gmail

95
Selectati Server Settings din Tools/Account

Setting precum in imaginea de mai jos.
Selectati intrarea smtp.gmail.com din lista si

faceti click pe butonul Edit. Va aparea o
fereastra numita 'SMTP Server'.
Introduceti smtp.gmail.com ca Server Name si
portul 587.
Asigurati-va ca numarul portului este 995.

La sectiunea Security Settings, selectati SSL
de
sub
Use
secure
connection:
Selectati Check for messages at startup si
Automatically download new messages, astfel
la pornirea clientului Thunderbird vor fi
downloadate toate mesajele noi.
Bifati checkbox-ul Use name and password si

introduceti numele de utilizator Gmail
(incluzand@gmail.com) in campul User Name.
Faceti click pe Outgoing Server (SMTP) din

lista de directoare.
Bifati checkbox-ul TSL de sub 'Use secure

connection:' si faceti click pe OK.
Faceti click pe butonul OK pentru a salva toate
modificarile facute.
96
15. APLICATIA SKYPE

15.1. Functiile oferite de Skype
Skype este o aplicatie utilizata in special pentru a
comunica prin Internet folosind vocea. Pentru a
utiliza Skype sunt necesare urmatoarele:
o placa de sunet
microfon
casti sau boxe
sa aveti instalata aplicatia Skype pe

calculator
sa va creati un id de Skype
In cadrul aplicatiei aveti la dispozitie o lista de id-uri Skype, din care puteti alege cu cine sa
comunicati. Initial, in aceasta lista nu se afla decat id-ul Skype Test Call, care este folosit pentru a
testa configurarea corecta a aplicatiei, insa puteti adauga sau sterge id-uri din lista respectiva oricand
doriti.
Pe langa comunicarea prin voce unu-la-unu, Skype permite crearea de conferinte la care pot participa
mai multi utilizatori.
In afara comunicarii prin voce, Skype ofera si posibilitatea comunicarii in mod text, folosind un sistem
de tip chat, asemanator lui Yahoo Messenger, precum si transfer de fisiere de la un utilizator la altul.
In plus, Skype foloseste conceptul de status si ofera o modalitate de gestionare a acestuia. Doua dintre
variantele posibile sunt:
sa deveniti invizibil pentru ceilalti utilizatori (sa nu stie daca sunteti conectat pe Skype sau nu)
sa va puneti un status de ocupat (prin care ceilalti vor sti ca sunteti conectat pe Skype, insa nu
sunteti disponibil momentan).
Status-ul celorlalti utilizatori este vizibil in lista de id-uri Skype pe care o

aveti la dispozitie.
Mai nou, Skype este folosit si pentru convorbiti telefonice internationale.
15.2. Folosirea aplicatiei Skype

Pasul 2. Din All Programs, alegeti Skype si apoi selectati aplicatia
Skype.
Pasul 3. Daca nu aveti un id de Skype, faceti click pe Dont have a Skype
name ?
Pasul 4. Introduceti numele complet, id-ul de Skype dorit, parola dorita si
apoi reintroduceti parola in campul Repeat Password. Bifati ca ati citit si sunteti de acord cu licenta si
termenii de utilizare a aplicatiei. Apasati butonul Next.
97

Pasul 5. Introduceti o adresa de e-mail valida,
alegeti tara si introduceti numele orasului in
care locuiti. Apasati butonul Sign In.
Pasul 6. Daca aveati deja un id de Skype,
introduceti in fereastra principala id-ul si parola
si apasati butonul Sign In.
Pasul 7. Daca apare fereastra Getting Started,
inchideti-o.
Pasul 8. Faceti dublu-click pe Skype Test Call.
In felul acesta, veti putea testa ca Skype este
instalat si configurat corect.
Pasul 9. Dupa beep, vorbiti in dreptul
microfonului timp de aproximativ 10
secunde. Dupa beep-ul urmator, ar
trebui sa auziti exact ceea ce ati spus
in dreptul microfonului. Apasati pe
butonul rosu di partea dreapta-jos a
ferestrei.
Pasul 10. Din meniul Contacts
alegeti optiunea Add a Contact.
Pasul 11. Introduceti id-ul de Skype al unei

persoane cunoscute (de exemplu, id-ul de Skype al
persoanei asezate langa dumneavoastra). Apasati
butonul Find.
Pasul 12. Apasati butonul Add Skype Contact
pentru a adauga in lista persoana respectiva.
Pasul 13. Scrieti un mesaj de introducere. Apasati
butonul OK.
98
Pasul 14. Daca ramane deschisa fereastra pentru adaugarea unui contact, apasati butonul Close.
Pasul 15. Persoana adaugata in lista va primi un mesaj de notificare ca a fost adaugata in lista de catre
dumneavoastra si va avea posibilitatea de a accepta sau refuza. De asemenea, va putea sa va adauge si
ea, la randul ei, in lista pe dumneavoastra. Cand persoana este online, o veti vedea in lista cu un
simbol verde in dreptul ei.
Pasul 16. Faceti dublu-click pe persoana adaugata in lista pentru a o suna.

Pasul 17. In partea de jos a ferestrei vor aparea, pe rand, mesajele Connecting si Ringing In
momentul in care persoana raspunde, va aparea un contor de timp reprezentand durata trecuta de la
inceputul conversatiei.
Pasul 18. Vorbiti in microfon pentru ca persoana pe care ati contactat-o sa va auda. Veti auzi in boxe
au in casti ceea ce vorbeste persoana cealalta.
Pasul 19. Apasati butonul rosu din partea dreapta-jos a ferestrei pentru a incheia conversatia.
Pasul 20. Din meniul File selectati optiunea Sign Out. Veti iesi din aplicatia Skype.
99
16. APLICATIA YAHOO MESSENGER

16.1. Functiile oferite de Yahoo Messenger
Yahoo Messenger este o aplicatie utilizata in special pentru a comunica prin Internet in mod text.
Pentru a utiliza Yahoo Messenger, trebuie sa instalati aplicatia si sa va creati un id la Yahoo.
In cadrul aplicatiei aveti la dispozitie o lista de id-uri Yahoo, din care puteti alege cu cine sa
comunicati. Initial, aceasta lista este goala, insa puteti adauga sau sterge id-uri din lista respectiva
oricand doriti.
Pe langa comunicarea in mod text unu-la-unu, Yahoo Messenger permite crearea de conferinte la care
pot participa mai multi utilizatori.
Comunicarea in mod text este imbogatita prin oferirea facilitatii de a utiliza emoticon-uri, pentru a
exprima anumite lucruri mai sugestiv decat daca am folosi cuvintele.
In afara comunicarii in mod text, Yahoo Messenger ofera si posibilitatea comunicarii prin voce (in
acest caz trebuind sa avem instalata o placa de sunet, casti sau boxe si un microfon), precum si
posibilitatea de a transfera fisiere de la un utilizator la altul.
In plus, Yahoo Messenger foloseste conceptul de status si ofera o modalitate de gestionare a acestuia.
Doua dintre variantele posibile sunt:
sa deveniti invizibil pentru ceilalti utilizatori (sa nu stie daca sunteti conectat pe Yahoo
Messenger sau nu)
sa va puneti un status de ocupat (prin care ceilalti vor sti ca sunteti conectat pe Yahoo
Messenger, insa nu sunteti disponibil momentan).
Status-ul celorlalti utilizatori este vizibil in lista de id-uri Yahoo pe care o aveti la dispozitie.
16.2. Folosirea aplicatiei Yahoo Messenger

Pasul 2. Din All Programs, alegeti Yahoo! Messenger si apoi selectati Yahoo! Messenger with Voice
Pasul 3. Daca nu aveti un id la Yahoo, faceti click pe Get a new Yahoo! ID si apoi urmati pasii
pentru crearea unui cont la Yahoo!.
Pasul 4. Introduceti prenumele (First Name), apoi numele (Last Name), selectati sexul (Gender),
apoi scrieti un numar oarecare de 5 cifre la Zip/Postal code si dupa aceea apasati butonul Next.
100

Pasul 5. Alegeti unul din id-urile propuse sau scrieti un id propriu (selectand optiunea Create My
Own). Introduceti apoi parola dorita in campul Password si reintroduceti aceeasi parola in campul
Retype Password. Apasati butonul Next.
Pasul 6. Daca id-ul deja exista sau parola nu respecta regulile impuse de Yahoo!, va aparea o fereastra
de eroare. Apasati OK si apoi incercati un id nou sau o parola noua.
Pasul 7. Alegeti o intrebare ce va fi folosita in caz ca va uitati parola si un raspuns la aceasta intrebare.
Apoi selectati luna, ziua si anul in care v-ati nascut. Apasati butonul Next.
Pasul 8. Introduceti cuvantul pe care il vedeti in imagine si apoi apasati butonul Next.
Pasul 9. Apasati butonul Finish.

Pasul 10. Introduceti Yahoo id-ul creat si parola. Debifati optiunea Sign in as invisible to everyone,
in caz ca este bifata. Apasati butonul Sign In.
101
Pasul 11. Inchideti fereastra Inside Yahoo! (daca apare). Din meniul Contacts alegeti optiunea Add a
Contact.
Pasul 12. Introduceti Yahoo id-ul unei persoane pe care o cunoasteti, pentru a o adauga in lista (de
exemplu, introduceti Yahoo id-ul persoanei asezate langa dumneavoastra). Apasati butonul Next.
102
Pasul 13. Scrieti o scurta introducere despre dumneavoastra pe care o va vizualiza persoana pe care
incercati sa o adaugati in lista. Apasati butonul Next.
Pasul 14. Apasati butonul Finish.
Pasul 15. Cand persoana adaugata in lista va folosi Yahoo! Messenger data viitoare, va fi anuntata ca
ati incercat sa o adaugati in lista si va putea accepta sau refuza. De asemenea, va putea sa va adauge si
ea, la randul ei, in lista proprie. In acest caz, va aparea o fereastra similara cu urmatoarea.
103
Pasul 16. Selectati optiunea Allow this person to add me and see when I am online si apoi apasati
butonul Finish.
Pasul 17. Faceti dublu click pe id-ul din lista dumneavoastra. Scrieti un scurt mesaj si apoi apasati
Enter. Mesajul va fi trimis persoanei respective.
Pasul 18. In timp ce persoana cu care vorbiti scrie un raspuns, va aparea un mesaj in partea de jos a
ferestrei, anuntandu-va in legatura cu acest lucru.
104

Pasul 19. Cand persoana cu care vorbiti va trimite un mesaj, acesta va aparea in fereastra.
Pasul 20. Din meniul Messenger, alegeti optiunea Sign Out. In felul acesta, veti iesi din aplicatia
Yahoo! Messenger.
105
17. SALVAREA UNEI PAGINI SIMPLE WEB

Materiale necesare: un sistem de calcul functional, Microsoft Windows si Microsoft Office Word sau Open Office Word Processor, Linux cu OpenOffice Word Processor.
Salvarea intr-o forma accesibila de pe Web a unui document devine o necesitate pentru majoritatea
utilizatorilor de calculatoare din ziua de astazi, pentru ca atat ei personal, cat si institutiile, firmele, sau
producatorii la care acestia lucreaza, au o prezenta pe Internet. Astfel este esential sa se poate genera,
modifica si actualiza, pagini de Web intr-un mod facil, eficient si usor de urmarit. In acest scopt, a fost
dezvoltat HTML-ul (Hypertext Markup Language), de catre proiectantii stivei de protocoale TCP/IP.
HTML este o specificatie pentru descrierea paginilor de Web, ce determina modul in care sunt
prezentate paginile vizibile in Internet. Indicatori pentru schimbarea seturilor de caractere, a tabelelor
si a legaturilor catre alte pagini si fisiere sunt toate parte a acestui limbaj. Detaliile limbajului HTML
sunt insa mult prea complicate pentru majoritatea utilizatorilor uzuali, si de aceea, este mult mai utila
folosirea altor editoare, mai simple si mai specializate, pentru continutul paginilor ce trebuiesc create.
Astfel, se va utiliza in acest scop, fie suita de produse comerciale Microsoft Office, fie versiunea
gratis, OpenOffice. In functie de specificul datelor ce urmeaza a fi publicate in paginile de Web, se vor
utiliza astfel programele specifice: Word, Excel, PowerPoint, Access, etc. Toate aceste programe,
precum si corespondentele lor din familia OpenOffice, sunt capabile sa exporte orice document, in
format HTML, adica al unei pagini de Web elementare. Astfel, activitatea practica din acest laborator,
se compune in principal din adaptarea documentelor create in zilele anterioare in cadrul laboratoarelor
de editoare de texte, de prelucrari tabelare si prezentare de documente, pentru a fi exportate in
formatul HTML.
Iata asadar pe scurt, pasii necesari (in Microsoft Office 2007, in majoritatea produselor disponibile)
salvarii unui document sub forma de pagina de Web in format HTML.
1. Dupa aducerea documentului ce urmeaza sa fie salvat ca pagina de web in forma dorita, se
, si apoi din optiunea Save As, suboptiunea Other
apasa butonul Microsoft Office
Formats.
2. Pentru salvarea in formatul unei pagini web, se va selecta in sectiunea Save as type,
optiunea Web Page (*.htm; *.html) din dialogul ce apare dupa punctul 1.
3. In sectiunea Save in se va selecta locatia in care se va salva pagina.
4. In sectiunea File Name se va selecta numele fisierului ce urmeaza a fi salvat.
5. In cazul paginilor de Web, se poate seta si titlul paginii ce urmeaza a fi salvata, apasand pe
butonul Change Title ce este disponibil in dialogul curent.
6. De asemenea, in sectiunea Tools mai exista o optiune numita Web Options, unde se pot
seta o serie de parametrii specifici exportului de pagini Web cum ar fi rezolutia dorita pentru
pagina ce va fi generata, setul de caractere utilizat s.a.m.d.
7. Unele programe, cum este Microsoft PowerPoint, mai au pe langa optiunile prezentate mai
sus, si optiunea Publish, ce va crea o serie de pagini unde sunt prezente toate slide-urile
prezentarii.
8. Dupa selectarea tuturor optiunilor dorite, se poate apasa butonul Save pentru a salva
continutul paginii create.
106

9. Verificarea paginii astfel obtinute, se face prin deschiderea noului fisier .htm sau .html cu
un browser de web. Eventualele modificari/actualizari se vor face in programul care a generat
pagina, urmand apoi a mai fi salvata inca odata urmand pasii de mai sus.
10. In cazul in care sunteti curiosi sa vedeti cum arata pagina de web pe care ati generat-o in
formatul HTML, puteti face acest lucru editand fisierele apasand cu butonul din dreapta de la
mouse pe acestea si selectand din optiunea Open With, fie WordPad, fie Notepad. In
mod sigur nu veti mai recunoaste documentul dumneavoastra asa cum il stiati, si nici pagina
asa cum o vedeti. Aceasta este functia browserului de web, si anume sa translateze acest
format, in cel pe care il vedeti dumneavoastra cand navigati pe Web.
11. Realizarea unei pagini simple web in timpul laboratorului, incercati sa realizati o pagina de
web similara cu cea oferita in exemplul de mai jos.
107
18. FUNDAMENTE ALE RETELELOR DE CALCULATOARE

18.1. Notiuni introductive de retele de calculatoare
18.1.1. Definirea unei retele de calculatoare
O retea este un sistem conectat de oameni sau de obiecte. Cel mai comun exemplu il constituie reteaua
de telefonie, care permite practic aproape oricarui om de pe pamant sa comunice cu oricine detine un
aparat telefonic. O retea de calculatoare este similara retelei telefonice, deoarece ea permite
utilizatorilor sa comunice intre ei, transmitand date pe conexiunile dintre ei. Pentru a putea vorbi
despre o retea de calculatoare, este nevoie de cel putin doua sisteme de calcul, imprimante sau servere.
Aceste dispozitive vor fi conectate pentru a partaja informatii si resurse, sau ambele. Conexiunile pot
fi realizate utilizand cabluri de cupru, fibra optica sau conexiuni de tip wireless. Informatiile si
resursele partajate intr-o retea pot include fisiere, aplicatii, imprimante, modemuri sau alte dispozitive
hardware. Retelele de calculatoare sunt formate din mai multe nivele ce se suprapun, cum ar fi
sistemele de cablare, modurile de adresare si aplicatiile implementate peste acestea. Toate nivelele
lucreaza impreuna pentru a transmite si a receptiona datele.
18.1.2. Servicii de fisiere, imprimare si aplicatie

Nevoia de a partaja informatii este o parte extrem de importanta in retelele de calculatoare. Astfel, in
retelele de calculatoare, diferite sisteme preiau functii specializate, cum ar fi servere de fisiere si de
retea. Serverele de fisiere functioneaza ca un depozit pentru fisierele ce pot apoi fi accesate si
modificate de catre mai multi utilizatori din retea. Acest procedeu evita duplicarea datelor, conserva
resursele disponibile in sistem si permite controlul asupra informatiilor cu caracter confidential,
deoarece administratorii de retea pot oferi sau restrictiona accesul la fisiere dupa cum doresc. In afara
de partajarea de fisiere, retelele de calculatoare ofera utilizatorilor posibilitatea de a partaja servicii de
imprimare. Astfel un server de imprimare poate pune la dispozitia unui numar mare de utilizatori o
imprimanta de retea de mare capacitate, fiecare utilizator vazand imprimanta ca si cum ar fi instalata
in propriul sistem. Utilizatorii mai pot partaja aplicatii cum ar fi procesoare de texte sau de baze de
date, aplicatii grafice sau stiintifice. Astfel, utilizatorii vor putea rula aplicatii fara a trebui sa aiba
instalate pachetele software pe discul fix al calculatorului personal.
18.1.3. Servicii de posta electronica

Inca de la inceputul retelelor de calculatoare, acestea au fost folosite pentru a permite utilizatorilor sa
comunice prin serviciile de posta electronica, sau e-mail. Serviciile de e-mail, functioneaza in mod
similar postei normale, cu un sistem care preia rolul de oficiu postal (serverul de e-mail), unde posta
este tinuta pana cand utilizatorii vin sa o ridice, tot apeland la reteaua de calculatoare, cu un client de
e-mail ce ruleaza insa pe calculatorul destinatarului de aceasta data. O adresa de e-mail este compusa
din doua parti, si anume: prima parte o reprezinta numele destinatarului, iar a doua domeniul in care
acesta se afla. Simbolul @ separa cele doua parti. Un exemplu de adresa de mail este iuc@curs.ro.
Destinatarul e-mail-ului este utilizatorul iuc, iar numele domeniului la care acesta se afla este curs.ro.
Numele domeniului este utilizat pentru a trimite e-mail-ul catre serverul de mail corespunzator. Clienti
de mail, de tipul Microsoft Outlook, Eudora, Netscape Composer, Pegasus, Mozilla Thunderbird, pot
fi diferiti intre ei, dar toti recunosc la fel de bine formatul standard al e-mail-urilor. Serviciul de posta
electronica continua sa fie cel mai raspandit serviciu utilizat in retelele de calculatoare in multe parti
din lume. Pe langa mesajele normale dintre utilizatori, exista posibilitatea de a atasa mesajelor
documente, imagini, sunete si filme, pentru a fi trimise odata cu mesajul text.
18.1.4. Servicii de gestiunea directoarelor si a numelor in retea

Alt avantaj semnificativ al retelelor de calculatoare il reprezinta capacitatea lor de a localiza resurse si
dispozitive, oriunde ar fi acestea localizate. Pentru a face posibil acest lucru pentru systeme si
utilizatori, retelele de calculatoare utilizeaza servicii de gestiunea directoarelor si a rezolvarii numelor
108

in retea. Intr-un mod similar cartii de telefon, reteaua trebuie doar sa aloce un nume unic utilizatorilor
si serviciilor disponibile, pentru ca apoi oricine sa poata identifica si utiliza un anume serviciu, fara a
sti neaparat locatia fizica a acestui serviciu. Locatia fizica poate sa se si schimbe, atata vreme cat
utilizatorii pot gasi serviciul doar dupa numele sau. Astfel, serviciile de gestiune a directoarelor si de
rezolvare a numelor de retea fac utilizarea retelelor mult mai usoara. Dupa initializarea sistemului,
translatia din nume in adresa fizica a unui serviciu se face transparent pentru utilizatori.
18.1.5. Internetul
Internetul este o retea publica globala de retele, ce conecteaza mii de retele mai mici, intr-o mare
panza de paianjen de comunicatie. Mai mult retele private, cu mii de utilizatori in ele, se conecteaza
la Internet utilizand un ISP (Internet Service Provider Furnizor de servicii de Internet). Acest tip de
conexiune permite astfel partajarea la distante mari a informatiilor si dispozitivelor de retea. Cu alte
cuvinte, Internetul functioneaza ca o autostrada utilizata pentru a schimba date intre utilizatori cu
locatii geografice sau institutionale diferite. Datorita naturii sale, Internetul doboara multe limite
impuse de timp si de spatiu, deoarece permite accesarea datelor publice din retea aproape instantaneu,
de oriunde de pe glob.
18.1.6. Administrarea retelelor de calculatoare

Atat firmele cat si utilizatorii individuali devin din ce in ce mai dependenti de utilizarea retelelor de
calculatoare in activitatile lor cotidiene. De aceea, devine din ce in ce mai important ca aceste retele sa
functioneze si sa ofere serviciile pe care si le doresc utilizatorii. Chiar si dupa ce inginerii au terminat
proiectarea si instalarea unei noi retele, aceasta necesita atentie si o administrare consecventa, pentru a
oferi un nivel performant de servicii utilizatorilor sai. Retelele de calculatoare sunt dinamice, ele se
schimba, cresc si de diminueaza ca urmare a schimbarilor tehnologice si a cerintelor utilizatorilor.
Astfel, administrarea unei retele presupune adaptarea acesteia la conditiile mereu in schimbare. Pe
masura ce retelele cresc, administratorii trebuie sa se asigure ca disponibilitatea retelei este mentinuta
odata cu includerea de noi servicii si echipamente. De aceea, administratorii de retea trebuie sa fie
priceputi in utilizarea unui set destul de numeros de utilitare pe un numar sporit de sisteme si
dispozitive de retea, si nu numai.
18.2. Tipurile retelelor de calculatoare

18.2.1. Retele punct-la-punct
Intr-o retea punct-la-punct, calculatoarele conectate indeplinesc functia de partener pentru celorlalte
sisteme din retea. Ca parteneri, fiecare sistem poate lua atat functia de client cat si cea de server, in
mod alternativ, in functie de necesitati. In acest tip de retea, fiecare utilizator isi gestioneaza propriile
resurse, el luand decizia de a partajata fisierele dorite, sau a le proteja cu parola inainte de a putea fi
accesate de partenerii din retea. Astfel, reteaua punct-la-punct nu necesita nici un punct central de
control si nici un administrator de retea, si este relativ usor de instalat si de operat. Retelele de tip
punct-la-punct functioneaza foarte bine cu pana in 10 utilizatori, dar, pe masura ce reteaua se extinde,
relatiile din acest tip de retea devin din ce in ce mai greu de gestionat, iar problemele de securitate pot
deveni din ce in ce mai greu de rezolvat. Aceste aspecte sunt adresate de catre retelele client/server,
prezentate in continuare.
18.2.2. Retele de tip client/server

Intr-o retea client/server, serviciile de retea sunt localizate intr-un calculator dedicat, a carui functie
este de a raspunde cererilor adresate lui de catre clientii din retea. Serverul contine toate serviciile de
retea, si anume de fisiere, imprimare, aplicatie, si securitate, intr-o locatie ce este disponibila tot timpul
accesului clientilor din retea. In general, calculatoarele normale de tip desktop functioneaza ca si
clienti, in vreme ce sistemele cu mai multa putere de calcul, memorie si software specializat,
functioneaza ca servere. Concentrarea resurselor retelei, fisiere, servicii de imprimanre si aplicatii pe
serverele de retea fac ca operatiile de generare a datelor, de intretinere si backup sa fie mai usor de
109

intreprins, si prin accesul usurat la resursele dedicate. Nu in ultimul rand, costurile pot fi crescute si de
nevoia de personal specializat pentru administrarea si intretinerea acestor servere. In plus, din timp in
timp, serverele necesita upgradari si adaugari de hardware si software specializat, lucru ce poate creste
semnificativ costurile.
18.2.3. Retele locale de calculatoare LAN

O retea locala de calculatoare, sau LAN, poate conecta mai multe calculatoare dintr-o regiune
geografica restransa. Aceste regiuni pot fi, o casa privata, o afacere sau un campus. Tehnologiile LAN
permit utilizatorilor sa acceseze Internetul prin linii de mare viteza si capacitate si sa partajeze resurse
si informatii. Reteaua locala conecteaza fiecare calculator la celelalte din retea, utilizand canale
separate de comunicare. O conexiune directa intre doua calculatoare, se numeste o legatura punct-lapunct. Daca insa reteaua ar fi proiectata pentru a utiliza legaturile punct-la-punct, numarul acestora ar
creste rapid, pe masura ce reteaua ar creste, deoarece pentru fiecare nou sistem, ar trebui sa existe
conexiuni catre toate sistemele din restul retelei. Aceasta abordare ar fi extrem de costisitoare, si in
acelasi timp ar fi foarte greu de administrat. Astfel, permitand partajarea mediului de comunicare,
LAN-urile reduc mult costurile imlementarii retelei. Din motive economice si tehnice, pentru
conectearea pe distante mari (intre orase, tari sau chiar continente), se utilizeaza legaturi punct-lapunct de mare viteza. Arhitectura unei retele este de asemenea numita topologie. Topologia defineste
structura retelei, incluzand detaliile fizice, ale legaturilor si conexiunilor fizice, cat si detaliile logice,
ce definesc modul in care statiile din retea acceseaza mediile de comunicare. Indiferent de topologiile
utilizate in retea, toate LAN-urile necesita ca sistemele din retea sa partajeze un unic canal de
comunicatie intre ele, pe care il utilizeaza fiecare pe rand. Acest canal de comunicatie este numit
deseori si mediu de comunicare, si poate fi atat un cablu din cupru, o fibra optica, sau o conexiune
wireless. Regulile utilizarii mediului de comunicare intr-o retea locala se numesc MAC (Media Access
Control), si de aceea fiecare dintre dispozitivele din retea poseda o adresa de MAC, care le identifica
in mod unic.
18.2.4. Retele de calculatoare de mare intindere WAN

Atat din motive economice cat si din motive tehnice, retelele locale de calculatoare (LAN), nu pot fi
utilizate pe distante mari intre utilizatorii sai. In retelele locale, coordonarea comunicatiilor intre
calculatoare necesita timp, iar distantele crescute ar adauga la randul lor intarzieri suplimentare, si
astfel se ajunge la situatia paradoxala cand se pierde mai mult timp in gestionarea mediului de
comunicare decat in transmiterea datelor efective. Trebuie adaugat ca sunt costuri semnificative
asociate cu legaturile de mare viteza pe distante mari, in retele de tip LAN. Din aceste motive,
tehnologiile WAN (Wide Area Networks) difera de cele LAN. Dupa cum specifica si numele, WANurile sunt proiectate pentru a functiona pe distante corespunzator mai mari decat LAN-urile. In
general, nu existe conexiuni WAN private, acestea sunt in general proprietatea unor utilitati publice,
firme de telefonie, numite in general purtatori de servicii de retea. Retelele WAN conecteaza un numar
mai mic de calculatoare decat retelele LAN, si functioneaza la viteze mai scazute decat acestea.
Totusi, ele ofera mijlocul de comunicare la distante mari pentru foarte multi utilizatori ai unor retele
locale de calculatoare.
18.3. Adaugarea unei placi de retea intr-un sistem de calcul

18.3.1. Ce este o placa de retea?
O placa de retea, NIC (Network Interface Card), este o placa de extensie ce se conecteaza la placa de
baza, si ce ofera sistemului unul sau mai multe porturi pentru conexiuni de retea. Este, cu alte cuvinte,
conexiunea sistemului de calcul cu reteaua locala de calculatoare (LAN). NIC-ul sistemului comunica
cu reteaua externa printr-o conexiune seriala si printr-una paralela cu calculatorul local. In selectia
unei placi de retea adecvata pentru sistemul de calcul, trebuie luate in considerare mai multe aspecte,
printre care: tipul retelei la care va fi conectat calculatorul Ethernet LAN, Token Ring, FDDI, etc;
tipul de mediu de comunicare utilizat cablu de cupru, coaxial, fibra optica sau conexiune wireless;
tipul magistralei si al slotului pe care va fi conectata placa de retea slot ISA, PCI sau PCI Express, cu
110

recomandarea de a folosi ultimele doua variante deoarece acestea ofera rate crescute de transfer. Fiind
placi de extensie, NIC-urile necesita alocarea unei cereri de intrerupere (IRQ), o adresa de port de
intrare/iesire (I/O), si un spatiu de memorie special folosit de driverele placii de retea utilizate de
sistemul de operare. In plus, noile generatii de placi de retea sunt de tip plug-and-play, permitand
astfel o instalare si configurare usoara a acestora.
18.3.2. Setarea adresei de IP

In retelele locale LAN, ce utilizeaza protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet
Protocol), calculatoarele utilizeaza adresele de IP pentru a se identifica. Aceste adrese sunt formate
dintr-un numar binar de 32 de biti, impartit in patru grupuri de cate opt biti, numiti octeti. Fiecare
dintre acesti octeti, sau grupuri de opt biti fiind reprezentat in baza zece de numere intre 0 si 255,
despartite intr-o adresa IP prin puncte. Un exemplu poate fi constituit de adresa 192.168.1.11. Un al
doilea numar, cunoscut si ca masca de subretea, acompaniaza mereu o adresa de IP, si are forma
255.255.0.0. Masca determina daca adresa de IP este locala sau globala. O statie locala se afla in
acelasi segment de retea, in vreme ce o statie globala se afla in alt segment de retea. Adresele de IP pot
fi setate in doua moduri: manual de catre administratorul de retea, sau automat de catre un server
DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol).
18.3.3. Servere DHCP

Cel mai des intalnit mod de a seta adresele de IP si configuratiile TCP/IP intr-o retea de dimensiuni
mari, este utilizarea unui server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol), ce este un pachet
software ce ruleaza in general pe serverul de retea. Acest proces dimanic este menit sa elimine nevoia
de a asocia manual adresele de IP. Totusi, dispozitivele din retea ce trebuie sa aiba o adresa fixa de IP,
trebuiesc configurate manual. Serverul DHCP primeste o cerere de asignare a unei adrese IP de la un
host, selecteaza adresa ce va fi utilizata dintr-un set de adrese dintr-o baza de date, si o va trimite
inapoi hostului ce a facut cererea. Daca acesta accepta oferta, serverul va inchiria informatia de adresa
IP acelui host pentru o perioada de timp. Astfel, informatia IP furnizata de catre serverul DHCP unui
host este compusa din adresa de IP, masca de subretea, setarile pentru gateway-ul implicit, si, optional,
valori pentru adresa serverului de rezolvare a numelui, DNS (Domain Name Server). Utilizarea acestui
mecanism simplifica administrarea retelelor deoarece serverul este cel care gestioneaza adresele de IP
din sistem, si astfel se reduce posibilitatea de asociere a unor adrese duplicate sau invalide.
18.3.4. Setarea gateway-ului implicit al sistemului

Cand un calculator dintr-un segment de retea incearca sa comunice cu un sistem dintr-un alt segment
de retea, dupa un echipament numit router, acesta trimite datele prin ceea ce se numeste un gateway
(sau portal) implicit. Acest gateway este in general adresa interfetei routerului dinspre reteaua locala
de calculatoare. Pentru ca fiecare calculator sa recunoaste acest gateway, este necesara setarea acestei
proprietati in proprietatile TCP/IP ale hostului, pentru a fi salvate pe placa de retea a sistemului (NIC).
18.3.5. Sistemul de rezolvare a numelor DNS

Daca o retea locala LAN este de dimensiuni mari, sau este conectata la Internet, este deseori dificila
memorarea adreselor de IP ale hosturilor. Astfel, majoritatea hosturilor de pe Internet sunt identificate
prin nume, sau nume de domenii. DNS-ul (Domain Name System) este astfel utilizat pentru a translata
numele sistemelor din retea in adrese unice de IP. Software-ul DNS ruleaza pe un server de retea ce
este utilizat special pentru translatarea adreselor, sau poate fi oferit de un ISP (Internet Service
Provider). Translatarile adreselor sunt realizate la fiecare accesare a Internetului, si acest proces se
numeste rezolvarea numelor.
111
18.3.6. Activitate practica Setarea adresei de IP / DHCP / default gateway / DNS server
1. Selectati din directorul Control Panels, dialogul Network Connections, apoi deschideti
conexiunea LAN activa.
2. Selectati in fereastra dialogului aparut optiunea Internet Protocol (TCP/IP) si apasati
Properties.
3. Daca doriti asignarea manuala a adreselor de IP alegeti optiunea Use the following IP
address si completati cele trei campuri, respectiv pentru adresa de IP, masca de subretea si
default gateway.
4. Daca doriti asignarea manuala a serverului DNS alegeti optiunea Use the following DNS
server addresses si specificati adresa de IP a acelui server, plus, eventual a unei adrese de la
un server alternativ.
5. Daca doriti asignarea automata a adreselor de IP prin DHCP alegeti optiunea Obtain an IP
address automatically.
6. Daca doriti asignarea automata a adresei serverelor DNS prin DHCP alegeti optiunea
Obtain DNS server address automatically.
18.4. Componentele fizice ale unei retele de calculatoare

18.4.1. Topologiile retelelor de calculatoare
Topologia unei retele defineste felul in care calculatoarele, imprimantele si alte dispozitive sunt
conectate, precum si detalii ale legaturilor si conexiunilor fizice utilizate pentru transmisiile de date.
Topologiile influenteaza major functionalitatea retelei.
Topologia Magistrala numita de asemenea si magistrala liniara, are toate dispozitivele conectate pe
o aceeasi conexiune. Cablul unic trebuie sa se incheie cu un terminator ce absoarbe semnalul cand
acesta atinge finalul firului, fara acesta, putand sa apara erori pe retea. Doar un singur pachet poate fi
transmis pe retea la un moment dat, deoarece aparitia mai multor pachete ar duce la coliziuni. Astfel,
magistrala este utilizabila in general pentru utilizarea acasa, sau in afaceri de dimensiuni reduse, cu un
numar scazut de host-uri.
Topologia Stea este cea mai des folosita in retelele locale utilizand arhitectura Ethernet, si contine
un punct central, in care se afla un dispozitiv de conexiune de tipul hub, switch sau router. Toate
cablurile echipamentelor din retea se conecteaza la acest punct central printr-un cablu propriu. Daca
un singur cablu din retea este defect, doar o singura statie este afectata, restul retelei ramanand
functionala. Din acest motiv, majoritatea noilor retele locale dezvoltate utilizeaza aceasta topologie.
Topologia Stea Extinsa se obtine atunci cand intr-o topologie stea normala, echipamentul de retea
din centrul topologiei este conectat la un alt echipament de retea.
Topologia Inel este de asemenea des intalnita in retelele de tip LAN. Hosturile sunt conectate intrun inel sau cerc, neexistand un inceput si un sfarsit al topologiei. Datele parcurg inelul oprindu-se la
fiecare nod al retelei. Daca nodul doreste sa transmita date, le adauga la pachet impreuna cu destinatia
dorita. Pachetul continua de-a lungul inelului pana cand isi gaseste destinatia, ce ia astfel datele din
pachet. Avantajul principal al folosirii acestei topologii este reprezentat de faptul ca nu exista coliziuni
in retea.
Topologia Plasa este descrisa de conectarea tuturor dispozitivelor din retea intre ele, pentru a oferi o
toleranta la defecte crescuta si o redundanta mare. Este folosita in retelele de tip WAN, pentru a
conecta mai multe LAN-uri intre ele, si pentru solutii ce necesita o fiabilitate extrem de mare.
Implementarea acestor topologii este foarte scumpa si greu de realizat.
112

Topologiile hibride combina mai multe tipuri de topologii. Un posibil exemplu este o arhitectura
compusa dintr-o magistrala ce conecteaza doua retele utilizand alte topologii de tipul Inel sau Stea, si
ce se numeste o topologie stea cu magistrala. In general magistralele sunt folosite pentru a transfera
date intre topologiile de tip stea.
18.4.2. Suportul de transmisie al datelor in retele de calculatoare

Suportul de transmisie al datelor se defineste ca modalitatea in care sunt transmise datele in sistem, de
la un sistem la altul. Modalitati cunoscute sunt cablurile din cupru (cablu coaxial, infasurat STP
Shielded Twisted-Pair sau UTP Unshielded Twisted-Pair cu mai multe categorii ce indica
caracteristicile si performantele lor), fibra optica, sau conexiunile wireless.
18.4.3. Dispozitive de interconectare utilizate in retele de calculatoare

Dispozitivele de retea sunt utilizate pentru a permite calculatoarelor si altor sisteme periferice sa
comunice intre ele. Hubul este un dispozitiv ce extinde o conexiune Ethernet (de 10Mbps si
100Mbps), pentru a permite interconectarea mai multor sisteme intre ele. Cand se utilizeaza un hub,
topologia retelei devine una de stea. Bridge-ul este un dispozitiv ce are in general doar doua porturi,
prin care conecteaza intre ele doua segmente de retea. Switch-ul denumit si bridge multiport, are
mai multe porturi. Functia de baza a acestuia este aceea de a trimite datele doar catre portul destinatie
al unui pachet, si nici unui alt port din retea. Routerele sunt cele mai sofisticate dispozitive
disponibile de interconectare. Sunt mai incete ca bridge-urile sau switch-urile, dar sunt capabile de a
lua decizii inteligente despre destinatia pachetelor ce le tranziteaza.
18.5. Arhitecturile retelelor locale de calculatoare

18.5.1. Arhitectura Ethernet
In prezent, arhitectura Ethernet este cel mai raspandit tip de arhitectura LAN. Ethernetul se bazeaza pe
standardul IEEE 802.3, ce specifica implementarea metodei de acces si control CSMA/CD (Carrier
Sense Multiple Access with the Collision Detection). Aceasta metoda utilizeaza transmisia pe cablu
coaxial sau cu cablu infasurat (UTP) in topologii de tip magistrala, fie liniara sau stea. Ratele standard
de transfer sunt de 10Mbps sau de 100Mbps. Ultimele imbunatatiri ofera Gigabit Ethernet-ul ce poate
atinge viteze de 1Gbps pe suport cu fibra optica sau alte medii de comunicare de mare viteza.
18.5.2. Arhitectura Token Ring

A fost dezvoltata de IBM pentru a crea o arhitectura fiabila bazata pe metoda de acces si control ce
utilizeaza un token (sau semnal de control). Este si in prezent des intalnita in sistemele mainframe
IBM si in arhitecturile SNA (Systems Network Architecture), utilizate pentru interconectarea retelelor
de servere. Rata de transfer a acestei arhitecturi este de 4Mbps sau 16Mbps. Este o arhitectura activa,
deoarece semnalele sunt regenerate pe masura ce sunt retransmise in retea.
18.5.3. Arhitectura FDDI

FDDI (Fiber Distributed Data Interface) este o varietate de retea Token Ring, diferita ca topologie de
Token Ring, si ce este utilizata in general in retele de tip MAN si LAN-uri de dimensiuni mari,
precum cele din complexele mari de birouri sau campusuri. Dupa cum sugereaza si numele, FDDI
functioneaza cu cabluri de fibra optica, si combina viteza sporita de transfer, cu avantajele oferite de
topologiile de transfer ce utilizeaza token-uri. FDDI-ul poate rula pana la 100Mbps, iar topologia sa
fizica este aceea a unui inel dublu.
113
18.6. Protocoale de retea si modelul OSI

18.6.1. Modelul de referinta OSI
Modelul de referinta OSI (Open Systems Interconnection), dezvoltat in anii 1980 de catre ISO
(International Organization for Standardization), este un standard industrial utilizat pentru a imparti
functiile retelelor de calculatoare in sapte nivele distincte, si anume: aplicatie, prezentare, sesiune,
transport, retea, legatura de date si fizic. Fiecare dintre aceste nivele ofera functii si servicii specifice
nivelelor de deasupra si de dedesubtul lor. Cel mai inalt nivel este cel aplicatie, unde utilizatorii pot
folosi procesoare de text, baze de date, aplicatii grafice sau browsere web. Cel mai scazut nivel este
cel fizic, unde sunt specificate suporturile de transmisie utilizate in cablarea sistemului, hub-urile si
alte dispozitive hardware. Comunicarea intre diversele nivele ale modelului de referinta este realizata
utilizand programe speciale ce urmeaza reguli specifice numite protocoale. OSI a fost gandit pentru a
dezvolta protocoale de comunicatie.
18.6.2. Ce este un protocol de retea?

Un protocol de retea este o secventa controlata de mesaje ce sunt transmise intre doua sau mai multe
sisteme, pentru a realiza o functie data. Specificatiile protocolului definesc atat secventa cat si
formatul mesajelor ce sunt transmise, si controleaza de asemenea transferul de informatii dintre
sisteme. Pentru a putea functiona, majoritatea protocoalelor sunt interconectate, si au urmatoarele
functii de baza: identificarea erorilor, comprimarea datelor, transmitearea si adresarea datelor,
anuntarea si trimiterea efectiva a datelor.
18.6.3. Protocolul TCP/IP

Protocolul TCP/IP (Transmission control Protocol/Internet Protocol) este o stiva de protocoale extrem
de utilizata in conectarea dispozitivelor de retea. TCP/IP-ul a fost dezvoltat de catre cercetatorii de la
Departamentul Apararii al Statelor Unite ale Americii DoD (Department of Defense) si include doar
patru nivele (aplicatie, transport, internet si retea) spre diferenta de modelul de referinta OSI ce
defineste sapte. TCP/IP-ul reprezinta un set de standarde publice care specifica cum sunt transmise
pachetele de informatii intre mai multe dispozitive din retea. Stiva de protocoale TCP/IP include o
serie de protocoale, fiecare indeplinind o functie specifica. In cele ce urmeaza, vom prezenta succint
cateva dintre aceste protocoale si functiile lor. Printre protocoalele de nivel aplicatie putem enumera:
HTTP (Hypertext Transfer Protocol), ce determina modul in care sunt transmise fisierele in Internet
sau pe World Wide Web (WWW); HTML (Hypertext Markup Language), ce este o specificatie
pentru descrierea paginilor de Web, ce determina modul in care sunt prezentate paginile vizibile in
Internet; Telnet, ce permite accesul atat la sisteme locale cat si la sisteme localizate in Internet pentru
a configura, controla si depana aceste sisteme; FTP (File Transfer Protocol), ce ofera servicii de
transfer si manipulare a fisierelor in retea; SMTP (Simple Mail Transport Protocol) ce ofera servicii
de mesagerie; sau DNS (Domain Name System), ce ofera accesul sistemelor la servere de rezolvare a
numelor. La nivelul transport trebuie sa mentionam protocoalele TCP (Transmission Control
Protocol) si UDP (User Datagram Protocol). TCP-ul este cel mai des utilizat protocol in Internet
pentru transmisia fiabila a datelor, si el include facilitati pentru stabilirea conexiunilor punct-la-punct,
detectarea si recuperarea din erori, precum si masurarea ratelor de transfer in retea. UDP-ul, pe de alta
parte ofera aplicatiilor servicii ce nu stabilesc o legatura fixa intre sursa si destinatie, si tolereza chiar
un nivel de pierdere al datelor. Nivelul internet numara si el o serie de protocoale, printre care: IP
(Internet Protocol), ce permite trimiterea pachetelor din retea in retea, catre destinatia dorita; ICMP
(Internet Control Message Protocol), ce este utilizat pentru testarea si diagnosticarea retelelor,
deoarece el ofera servicii specifice si coduri de eroare; RIP (Routing Information Protocol), ce
opereaza intre doua dispozitive router, pentru a stabili caile de acces intre doua retele de calculatoare;
si ARP (Address Resolution Protocol), ce este folosit pentru descoperirea adreselor locale si de MAC
ale unei statii, cand este cunoscuta adresa de IP a acesteia.
114
18.6.4. Protocolul IPX/SPX

IPX/SPX (Internetwork Packet Exchange/Sequenced Packet Exchange) este un protocol utilizat de
catre sistemele de operare NetWare ale firmei Novell. Ofera functionalitati similare cu cele incluse in
stiva TCP/IP. Iata cateva exemple de protocoale din aceast model: SAP (Service Advertising
Protocol), Novell RIP (Novell Routing Information Protocol), NCP (Netware Core Protocol), GNS
(Get Nearest Server) si NLSP (Netware Link Services Protocol).
18.6.5. Protocolul NetBEUI

NetBEUI (NetBIOS Extended User Interface) este un protocol utilizat in retelele Windows NT de
dimensiuni scazute. A fost utilizat initial in retelele Windows 3.11, Windows for Workgroups si LAN
Manager, deoarece avea un cost aditional minimal in ceea ce priveste utilizarea resurselor. NetBEUI
poate fi utilizat in paralel cu TCP/IP, si ofera administratorilor de retea posibilitatea de a utiliza viteza
sporita a NetBEUI in retelele locale cu capacitatile sporite pentru comunicari in afara LAN-ului oferite
de TCP/IP.
18.6.6. Protocolul AppleTalk

Protocolul AppleTalk este dezvoltat de compania Apple pentru a conecta mai multe calculatoare de
tipul Macintosh. Este un set de protocoale complet ce acopera toate cele sapte nivele ale modelului de
referinta OSI. AppleTalk a fost proiectat pentru a folosi topologiile fizice Local Talk, varianta Apple
pentru asigurarea conectivitatii la nivelul LAN. AppleTalk poate fi insa utilizat cu succes si in retele
Ethernet si Token Ring. Cateva protocoale AppleTalk includ: AFP (AppleTalk Filing Protocol), ADSP
(AppleTalk Data Stream Protocol), ZIP (Zone Information Protocol), ASP (AppleTalk Session
Protocol), si PAP (Printer Access Protocol).
18.7. Activitate practica

TCP/IP reprezinta o colectie complexa de protocoale. Majoritatea producatorilor implementeaza
numeroase utilitare pentru a diagnostica si remedia potentialele probleme de configurare ce apar in
retelele de calculatoare. In aceasta sectiune vor fi prezentate cateva dintre aceste utilitare, unele
avadnd exact aceeasi functie, doar ca fiind implementate de producatori diferiti.
18.7.1. Utilitarul Ping

ping este o comanda pe cat de simpla, pe atat de utila, si este disponibila in majoritatea
implementarilor TCP/IP. Utilitarul poate fi utilizat atat cu o adresa de IP cat si cu un nume de host,
pentru a testa conectivitatea sistemului tinta. Ping trimite cereri de echo ICMP calculatorului
destinatie, acesta trimitand inapoi un mesaj de ecou, si astfel putandu-se calcula si viteza de
comunicatie dintre cele doua sisteme. Daca se tasteaza numele unui host si nu o adresa de IP, comanda
va afisa automat si adresa de IP ce corespunde numelui cautat, deoarece serviciu DNS rezolva aceasta
cerere. Astfel, iata folosirea utilitarului Ping pentru testarea placii de retea:
Pasul 1. Faceti click stanga cu mouse-ul pe butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului.
Pasul 2. Selectati optiunea Run.
Pasul 3. Scrieti cmd si apasati Enter.
Pasul 4. In linia de comanda scrieti ping 127.0.0.1 si apasati Enter. Daca s-a primti raspuns la toate
mesajele trimise, atunci placa de retea functioneaza corect.
115
18.7.2. Utilitarele ARP, RARP, si NSLOOKUP

Protocolul ARP (Address Resolution Protocol) este utilizat pentru a descoperi adresele locale si de
MAC (adresele fizice) ale sistemelor de calcul in momentul in care este cunoscuta adresa de IP a
acestora. ARP construieste si mentine o tabela numita si ARP Cache, continand aceste asocieri pentru
adresele de IP si MAC. Aditional, ARP-ul permite crearea de reguli pentru stabilirea acestor corelatii,
si conversii in oricare dintre directii. Iata cateva comenzi uzuale:
arp -a va afisa cache-ul curent
arp -s va adauga in mod permanent o asociere intre o adresa de IP si una MAC
arp -d va sterge o intrare din cache-ul ARP
Pentru a obtine adresa de IP a unei statii cand se cunoaste adresa de MAC a acesteia, se utilizeaza
protocolul RARP (Reverse ARP). Orice masina din sistem poate face o cerere RARP pentru a isi afla
adresa de IP, si aceasta informatie poate fi obtinuta atat din tabela ARP a gateway-ului cat si din
cache-ul local ARP.
Un alt utilitar util este NSLOOKUP.EXE. El intoarce adresa de IP a unei masini a carui nume a fost
dat ca parametru. Astfel, comanda NSLOOKUP.EXE cisco.com va furniza adresa de IP a acelei
masini, si anume 198.133.219.25.
18.7.3. Utilitarele netstat si tpcon

Este deseori util sa se poata urmari statistici de retea. Atat in UNIX, cat si in Windows, comanda
netstat este folosita pentru a prezenta conexiunile active TCP/IP si informatiile disponibile despre
acestea. Novell utilizeaza pentru aceleasi informatii comanda tpcon. Rapoartele de erori pot fi extrem
de importante pentru a diagnostica problemele de hardware si de rutare.
18.7.4. Utilitarul nbstat

Stiva TCP/IP din sistemul de operare Microsoft Windows ofera utilitarul nbtstat ce poate fi utilizat
pentru a prezenta informatii NetBIOS. Sintaxa si optiunile disponibile pot fi obtinute prin tastarea
comenzii nbtstat intr-o consola a sistemului de operare.
Un exemplu de utilizare al utilitarului Netstat:
Pasul 3. Scrieti cmd si
apasati Enter.
Pasul 4. In linia de comanda
scrieti netstat si apasati
Enter. Vor fi afisate
informatii despre conexiunile
TCP/IP active.
116
18.7.5. Utilitarele ipconfig, winipconfig, config, si ifconfig

Stiva de protocoale TCP/IP are mai multe implementari, depinzand de sistemul de operare folosit,
pentru a obtine informatii despre configurarea retelei curente, incluzand adresele de IP utilizate,
adresele MAC, mastile de subretea si gateway-urile implicite ale sistemelor. In plus, se pot obtine
adresele serverelor DNS, WINS, DHCP, impreuna cu serviciile disponibile pe acestea. In functie de
producator, exista o multitudine de setari ale utilitarelor in cauza. Iata o scurta lista a utilitarelor si
sistemele de operare pe care acestea sunt disponibile:
ipconfig disponibil din linia de comanda in Windows NT, 2000, XP si Vista.
config disponibil ca o consola server in Novell NetWare.
ifconfig disponibil din linia de comanda in sistemele UNIX si linux
Iata cum se foloseste utilitarul Ipconfig:

Pasul 4. In linia de comanda scrieti ipconfig /all si apasati Enter. Vor fi afisate informatii referitoare
la adresa IP proprie, precum si alte informatii.
18.7.6. Utilitarele tracert, iptrace, si traceroute

Pentru a urmari traseul urmat de pachete intre sistemul sursa si cel destinatie, stiva de protocoale
TCP/IP ofera un utilitar special ce permite ruterelor sa identifice aceste trasee. In functie de sistemul
de operare ales, iata aceste utilitare:
tracert disponibil pe sistemele Windows
iptrace disponibil in Novell NetWare NLM
traceroute disponibil in sistemele UNIX/Linux
Pentru a utilizautilitarul Tracert, tastati:

Pasul 4. In linia de comanda scrieti tracert www.pub.ro si apasati Enter. Vor fi afisate informatii
despre statiile intermediare prin care a trecut pachetul pana a ajuns la destinatie (daca s-au putut obtine
astfel de informatii).
117
19. MASURI PREVENTIVE PENTRU BUNA INTRETINERE A

UNUI CALCULATOR
Scopul unui program de intretinere preventiva este de a evita unele reparatii costisitoare in momentul
in care acestea devin necesare. Acest capitol evidentiaza importanta masurilor de intretinere
preventive si descrie uneltele necesare pentru a le pune in practica. Acest capitol discuta si despre
importanta unor masuri de siguranta pentru lucrul cu un calculator si pentru aruncarea componentelor
care nu mai sunt folositoare.
19.1. Intretinerea preventiva si tehnicianul

19.1.1. Elementele unui program de intretinere preventiva
Scopul principal al unui program de intretinere preventiva este de a proteja sistemul de probleme
viitoare. Exista 3 intrebari care trebuie luate in considerare cand dezvoltam un program de intretinere
preventiva:
Cand este cel mai bun moment pentru a preveni problemele potentiale ?
Ar trebui sa se realizeze un program pentru activitati specifice care sa fie desfasurate in anumite
momente ale zilei, saptamanii si lunii.
De ce este necesara intretinerea ?
De fiecare data cand este executata o activitate de intretinere asupra unui calculator, aceasta ar
trebui notata intr-un jurnal de mentenanta. Fiecare inregistrare din jurnal ar trebui sa contina data,
ora, numele tehnicianului si calculatorul asupra caruia a fost executata activitatea.
Cum va fi intretinut sistemul ?
Pastrarea unei zone de lucru curate su fara praf va preveni multe probleme. Un jurnal al
schimbarilor periodice si alte tipuri de documentatie pot fi folositoare in diagnosticari viitoare.
19.1.2. Unelte si echipamente

Un tehnician ar trebui sa aiba un set de unelte, printre care:
diverse tipuri de surubelnite (normala, cap-cruce, etc)
unelte pentru taiat cabluri
oglinda, pentru a putea vedea in locuri stramte si greu accesibile
multimetru digital
lanterna
Un tehnician va intalni multe tipuri de suruburi, motiv pentru care trebuie sa aiba la indemana un set
variat de surubelnite. Anumite tipuri de suruburi ar putea sa necesite surubenlnite de anumite lungimi
pentru a putea fi accesate.
Tehnicienii petrec mult timp lucrand cu fire si cabluri. Uneori, un fir sau un cablu va trebui taiat, caz
in care tehnicianul va trebui sa dispuna de uneltele necesare.
Un aspirator antistatic, recipiente cu aer comprimat, diversi solventi si bucati din materiale textile ar
trebui sa fie disponibile, de asemenea. Aspiratoarele antistatice ar trebui folosite pentru componentele
118

calculatorului, deoarece aspiratoarele normale genereaza electricitate statica. Aspiratorul antistatic ar
trebui sa fie certificat special pentru a fi folosit la un calculator.
Aerul comprimat este unul din cele mai folositoare lucruri pentru a curata componentele unui
calculator. Un recipient cu aer va inlatura praful din interiorul unui calculator fara a genera
electricitate statica. O bucata de material textil poate fi folosita impreuna cu putina apa si putin sapun
pentru a curata exteriorul computer-ului sau al unei componente.
Un multimetru digital combina functionalitatea unui voltmetru, ohmmetru si ampermetru. Un
multimetru poate fi folosit pentru a efectua teste electrice si a masura tensiunea, intensitatea curentului
si rezistenta, atat in curent continuu, cat si curent alternativ. Pot fi testate surse de curent, tensiuni
continue si alternative, polaritati, rezistente, diode, cabluri coaxiale, prize si baterii.
Este important sa cunoastem intervalul rezultatului asteptat inainte de a efectua un test. De exemplu,
inainte de a efectua un test pentru tensiune continua pe placa de baza, este util sa stim ca rezultatul
asteptat ar putea fi +/- 12 V sau +/- 5 V. Ne putem astepta ca tensiunea masurata sa difere fata de
aceste valori cu pana la 5%.
Testul pentru tensiune continua este folosit pentru a testa circuite in curent continuu aflate in stare
normala de functionare. Acest test este efectuat, de obicei, pe circuitele de pe placa de baza. Un test
paralel trebuie efectuat pe circuite. Un test paralel consta in conectarea circuitului la capatul rosu de
masurare si conectarea capatului negru la potentialul de referinta (pamant).
Un test de rezistenta sau de continuitate poate fi efectuat pentru a verifica ca un dispozitiv sau un
conductor are rezistenta zero. Inainte de a efectua un test de rezistenta, trebuie sa ne asiguram ca am
oprit curentul. Atat tehnicianul, cat simultimetrul pot fi afectati grav daca nu a fost oprit curentul. De
asemenea, un circuit trebui scos din sistem inainte de a putea efectua un test de rezistenta asupra lui. O
componenta poate fi izolata de restul sistemului prin decuplarea unuia sau ambelor capete ale
circuitului.
Multimetrul poate fi setat pentru a produce un sunet cand nu este detectata nici o rezistenta. Acesta
este folosit, in mod obisnuit, pentru a testa continuitate in modulele de memorie RAM. Mai intai,
modulul este scos de peplaca de baza. Apoi capetele de culoare rosie si neagra sunt folosite pentru a
atinge ambii pini terminali ai modulului simultan. Un sunet indica continuitate. Daca nu se aude nici
un sunet, chip-ul de memorie este foarte probabil stricat.
Testul de tensiune alternativa este folosit pentru verificarea componentelor sistemului. Testul de
tesniune alternativa este folosit in mod special pentru a verifica surse de curent, care necesita o atentie
marita. Curentul electric generat de o sursa de curent poate rani tehnicianul.
Mufele de loop-back ofera informatii importante pentru diagnosticarea si identificarea problemelor
porturilor seriale si paralele. Testarea cu loop-back functioneaza trimitand semnale la iesire si
verificand ca se primeste semnalul corect la intrare. Se pot obtine informatii de diagnosticare de la pini
individuali, porturi si controller-e.
19.1.3. Reguli de mediu pentru camera server-elor

In camera server-elor, temperatura este un factor important. Server-ul nu ar trebui sa fie localizat langa
tevile de apa sau langa aparatul de aerul conditionat. Motoarele sau microundele pot cauza interferente
electrice. Trebuie evitate, de asemenea, interferentele electromagnetice. Trebuie utilizate numai
circuiteizolate si impamantate.
Suprafata din jurul server-ului trebuie mentinuta curata. Ideal ar fi ca server-ul sa fie inchis intr-o
camera cu acces limitat si unde nu exista posibilitatea ca server-ul sa fie lovit, accesat direct sau
deranjat de alte persoane in afara de administratori.
119

Temperatura camerei server-elor este controlata de doi factori. Pe timp de vreme rece, sistemul de
incalzire mentine temperatura la un nivel normal. Pe timp de vreme calda, aparatul de aer conditionat
asigura ca server-ele sa ramana sub temperatura maxima de operare. Cele mai mlte centre folosesc aer
conditionat pe toata durata anului, datorita caldurii degajate de catre echipamente.
Cand este adus un nou server, este important sa verificam numarul de BTU (British Thermal Unit) pe
care acesta le emitUneori, aceasta este greu de realizat, deoarece cantitatea de BTU emise nu este prea
des mentionata in specificatiile server-ului. Tehnicianul trebuie sa se asigure ca aparatul de aer
conditionat poate raci numarul total de BTU emise. Daca server-ul este montat pe un rack, atunci
tehnicianul trebuie sa se asigure ca exista o ventilatie buna.
Un server tipic ar opera normal daca se resepecta urmatoarele caracteristici:
temperatura de operare este intre 10 si 35 de grade Celsius
temperatura de stocare este intre 4.5 si 40.6 grade Celsius
disiparea de caldura maxima este de 10.000 BTU/ora.
Umiditatea este un alt factor de mediu important. Daca umiditatea aerului este prea ridicata,
componentele electronice ale server-ului s-ar putea defecta. Daca mediul este prea uscat, insa, pot avea
loc descarcari electrostatice. Daca server-ul se afla intr-un mediu controlat, atunci sistemul de aer
conditionat sau de incalzire va controla, de obicei, si umiditatea aerului. Un server de retea ar trebui
tinut intr-un mediu cu climat controlat, care mentine o umiditate relativa in intervalul 20% - 50%.
De asemenea, este important sa existe la dispozitie extinctoare de foc corespunzatoare incendiilor ce
implica echipamwente electrice si lichide inflamabile. Extinctoarele trebuie amplasate in locatii usor
vizibile si accesibile.
Inundatiile reprezinta o problema critica pentru calculatoare si servere. Daca echipamentul nu este
salvat inaintea inundatiei, acesta se va strica si va deveni inutilizabil. Urmatoarele actiuni pot salva
echipamentele in cazul unei inundatii iminente:
Toate datele aflate pe suport mobil sau de backup vor fi mutate din camera respctiva si voi fi
introduse in containere etanse, pentru a putea fi recuperate dupa inundatie
Toate server-ele trebuie oprite si mutate in cea mai inalta locatie din cladire. Daca este posibil,
ar fi bine sa fie mutate chiar in alta cladire.
Un plan de recuperare in caz de dezastru este important pentru situatii precum inundatiile. Daca datele
sunt replicate si stocate intr-o locatie separata, atunci sistemul poate fi repornit.
Starea server-elor trebuie monitorizata in relatie cu mediul. Pentru a preveni pagubele pe care le-ar
putea cauza factorii de mediu, trebuie monitorizate temperatura, tensiunea pe linie si alte caracteristici
operationale. O noua generatie de placi de extensie ce pot fi adaugate server-elor ofera informatii
detaliate despre starea mediului unui server.
19.2. Descarcarea electrostatica

Electricitatea statica este reprezentata de acumularea de sarcina electrica pe o suprafata. Aceasta
acumulare se poate descarca in ceva ce se poate strica. Descarcarile electrostatice sunt cel mai mare
dusman ale componentelor electronice fine din interiorul unui calculator. Pentru ca o persoana sa
simta o descarcare electrostatica, trebuie sa se formeze cel putin 3000 V. Daca descarcarea face
zgomot sau cauzeaza durere, atunci s-au depasit, probabil, 10000 V. Cea mai mare parte a chip-urilor
dintr-un calculator functioneaza la mai putin de 5 V si pot fi stricate si de descarcari mult mai mici de
3000 V.
120

Pentru impachetarea microchip-urilor si a circuitelor imprimate se folosesc materiale de impachetat
speciale, ce variaza de la materiale plastice si spuma pentru microchip-uri, la pungi antistatice pentru
circuitele imprimate. Componentele nu trebuie scoase din materialul in care sunt impachetate decat
atunci cand sunt gata pentru a fi instalate.
Pentru a evita descarcarile electrostatice, este bine sa stim cand este cel mai probabil ca acestea sa aiba
loc. Potentialul pentru descarcari electrostatice creste semnificativ cand umiditatea este scazuta, cand
temperatura este rece sau cand exista covoare pe jos.
O zona de lucru buna contine mocheta antistatica pe jos, mese de lucru impamantate, cu covoare
antistatice. Zona trebuie sa fie curata, bine luminata, iar nivelul d eumiditate trebuie pastrat intre
limitele corespunzatoare.
19.3. Intretinere preventiva pentru echipamentele periferice

19.3.1. Monitorul
Monitorul este cea mai vizibila componenta a unui calculator si de aceea trebuie pastrat curat, pentru
a-siindeplini corespunzator functionalitatea.
Cand se curata un monitor, trebuie avut grija ca el sa fie scos din priza. Se va folosi o carpa usor
umeda, cu putin detergent pe ea pentru a sterge intreaga suprafata a monitorului si a inlatura praful
acumulat. Folositi apoi o alta carpa, usor inmuiata in apa, pentru a curata monitorul de resturile lasate
de detergent. In cele din urma, folositi o carpa uscata pentru a elimina eventualele picaturi de apa
ramase pe suprafata monitorului.
In cazul unui monitor CRT, daca se scurge vreo picatura de apa in interiorul acestuia, cel mai bun
lucru este sa o lasati sa se evapore. Nu deschideti niciodata un monitor CRT.
Dupa curatarea monitorului, conectati-l din nou la priza.
19.3.2. Mouse-ul
Mouse-ul poate fi mecanic sau optic. Un mouse mecanic poate sa nu mai functioneze corect daca
devine prea murdar. Cand se asaza praf pe mouse pad, acesta este tras in interiorul mouse-ului. Cel
mai rapid mod de a curata mouse-ul este de a inlatura placuta de pe suprafata inferioara a mouse-ului,
de a scoate apoi bila si de a curata interiorul de praf.
Un mouse optic ar putea sa necesite curatarea suprafetei cu senzorul optic folosind o carpa usor
umeda. Insa aceasta ar putea cauza defectiuni mouse-ului si ar trebui realizata numai daca este absolut
necesar. Inainte de a curata mouse-ul, deconectati-l de la calculator. Evitati contactul dintre ochi si
raza laser a mouse-ului.
19.3.3. Tastatura
Tastatura este componenta unui calculator cea mai bruscata din punct de vedere fizic. Tastaturile sunt,
de asemenea, expuse mediului, ceea ce permite acumularea prafului pe tastatura, in timp. Curatarea
periodica a tastaturii ii va prelungi perioada de viata si va preveni eventualele defectiuni. Tastele pot fi
inlaturate, pentru a permite accesul usor la suprafetele unde se aduna praful. Se poate folosi aer
comprimat pentru a elimina praful de sub taste. Tastatura trebuie tinuta vertical sau intr-o pozitie
inclinata in timpul folosirii aerului comprimat pentru a elimina mizeria si praful. In felul acesta nu vor
ramane blocate in interior particule mari de mizerie sau praf.
121
19.3.4. Imprimanta
Imprimantele au multe parti mobile in interiorul lor. Prin urmare, ele necesita un nivel ridicat de
mentenanta. Imprimantele produc impuritati care se aduna pe componentele din interiorul
dispozitivului. In timp, aceste impuritati trebuie curatate, altfel imprimanta s-ar putea defecta.
Cand lucram cu imprimante matriciale, suprafetele mobile trebuie curatate cu o carpa usor umeda.
Cablul de alimentare trebuie scos din priza inaintea acestui proces.
In cazul unei imprimante cu jet de cerneala, mecanismul de procesare a hartiei poate aduna particule
de hartie, in timp. Acestea pot fi inlaturate cu o carpa usor umeda, cand imprimanta este scoasa din
priza.
Imprimantele laser necesita, de obicei, un nivel scazut de mentenanta, cu exceptia cazurilor in care
sunt localizate intr-o usprafata plina cu praf. Cand curatam o imprimanta laser, trebuie folosit un
aspirator special pentru inlaturarea particulelor de toner imprastiate in interior. Inaintea acestui proces,
imprimanta trebuie deconectata de la priza, datoritata tensiunilor mari existente in interior.
Hartia si cerneala utilizate intr-o imprimanta sunt importante din urmatoarele motive:
Alegerea hartiei - Tipul corespunzator de hartie va ajuta imprimanta sa traiasca mai mult si sa
tipareasca mai eficient. In majoritatea magazinelor ce vand consumabile pentru calculator
exista mai multe tipuri de hatie disponibile. Fiecare tip de hartie este etichetat clar cu tipul
imprimantei pentru care se intentioneaza a fi folosit. Tipurile de hartie includ hartie pentru
imprimante cu jet de cerneala si imprimante laser.
Alegerea cernelii - Manualul imprimantei indica marca si tipul de cerneala recomandate de

producatorul imprimantei. Daca este instalat un tip gresit de cerneala, imprimanta ar putea sa
nu functioneze sau calitatea tiparirii va fi redusa. Evitati incercarea de a reumple cartusele de
cerneala, deoarece cerneala ar putea curge in exterior.
19.3.5. Scanner-ul
Este important sa mentinem curata suprafata unui scanner. Daca sticla se murdareste, trebuie consultat
manualul pentru a citi recomandarile in privinta curatirii. Daca manualul nu ofera nici o recomandare,
folositi o solutie de curatare a sticlei si un material textil moale, pentru a nu zgaria sticla.
Daca se murdareste interiorul suprafetei de sticla, cautati in manual instructiuni pentru cum se
deschide unitatea si cum se scoate suprafata de sticla din scanner. Daca este posibil, curatati ambele
parti ale suprafetei si montati-o inapoi in scanner asa cum se afla initial.
19.4. Intretinere preventiva pentru aplicatiile software ce ruleaza pe un

calculator
19.4.1. Utilitare software
Exista cateva utilitare, incluse in DOS si Windows, care ajuta la mentinerea integritatii sistemului.
Daca sunt folosite in mod regulat, urmatoarele utilitare pot mari viteza si eficienta sistemului:
ScanDisk - Acest utilitar este folosit pentru a verifica integritatea fisierelor si directoarelor sau
pentru a verifica in profunzime sistemul, prin scanarea disk-ului pentru descoperirea
eventualelor erori fizice. Utilitarul poate fi folosit pe orice disc formatat pe care il poate citi
sistemul de operare. Acest program ar trebui folosit de fiecare data cand sistemul nu este
inchis corespunzator sau cel putin o data pe luna.
122
Defrag - Cand se instaleaza un program pe un calculator, acesta poate fi stocat in mai multe
locuri pe hard-disk. Acest proces este numit fragmentare. Fragmentarea micsoreaza
performantele unui disc. Utilitarul Defrag optimizeaza spatiul pe hard-disk pentru a permite
programelor sa se execute mai rapid. Tehnicienii vor utiliza Defrag, in general, dupa ce au
utilizat in prealabil ScanDisk.
REGEDIT - Registry-ul este o baza de date ce contine date de configuratie despre hardware
si mediul PC-ului. REGEDIT este o comanda folosita de tehnicienii avansati. Editorul de
Registry ofera acces la Registry intr-o maniera similara cu Windows Explorer. Daca se
modifica ceva in Registry, sistemul ar putea sa nu mai functioneze corespunzator. Modificarile
efectuate nu pot fi anulate, astfel ca se recomanda atentie marita la utilizarea acestui program.
19.4.2. Responsabilitatile utilizatorului

Exista cateva lucruri pe care utilizatorul unui calculator le poate realiza pentru ca sistemul sa
functioneze corespunzator, precum:
gestionarea aplicatiilor
gestionarea fisierelor si directoarelor
salvarea muncii efectuate pe calculator
19.4.2.1. Gestionarea aplicatiilor

Cand instalati aplicatii, folositi utilitarul Add/Remove Programs. Anumite aplicatii nu folosesc un kit
de instalare si daca procesul de instalare genereaza o eroare in mijlocul instalarii, atunci este posibil ca
intregul sistem s anu mai functioneze corect. Utilitarul Ad//Remove Programs poate fi folosit si pentru
a sterge complet o aplicatie din sistem.
19.4.2.2. Gestionarea fisierelor si directoarelor
Sistemul de gestionare a fisierelor al unui sistem de operare are rolul de a mentine datele intr-o
structura ierarhica arborescenta. Hard-disk-ul trebuie organizat pentru a lucra cu fisiere si programe
din locatii diferite. In felul acesta, fisierele pot fi gasite si salvate mai usor.
19.4.2.3. Salvarea muncii efectuate pe calculator
Intrucat un sistem se poate defecta oricand, fisierele personale ar trebui salvate si replicate in mod
regulat. Cel mai bun mod de a salva si replica date este de a le copia pe un mediu de stocare mobil,
precum un CD, DVD sau zip-disk. Mediul de stocare ar trebui stocat cat mai departe de calculator, de
preferat intr-o alta cladire, pentru a evita ca toate datele sa fie pierdute in cazul unui incendiu sau al
altui dezastru. Nu folositi acelasi disc in mod repetat. Folositi mai multe disc-uri si creati copii
multiple ale acelorasi date.
19.4.3. Anti-virusi
Virusii de calculator sunt programe care au fost scrise de oameni cu intentii malitioase. Dupa ce a fost
infectat un calculator, virusul se poate raspandi si pe alte masini prin conexiunile de retea sau pe
mediile de stocare mobile.
O aplicatie anti-virus poate fi folosita pentru a opri infectarea cu virusi a unui sistem. Programele antivirus pot fi rulate, de asemenea, la comanda, oentru a scana intregul calculator sau doar o anumita
parte a acestuia, pentru a descoperi eventualii virusi. Daca este gasit un virus, programul anti-virus va
curata fisierul infectat sau va izola fisierul. Daca un fisier devine izolat, utilizatorul nu va mai putea
sa-l deschida. Programele anti-virus trebuie aduse la zi cat mai des sau in mod automat.
123

Virusii sunt trimisi, in mod obisnuit, ca atasamente la e-mail-uri. Dupa ce este deschis, virusul va
infecta calculatorul si se va trimite pe sine folosind adrese de e-mail gasite in programe precum
Microsoft Outlook. Alti utilizatori vor presupune ca e-mail-ul este legitim, ceea ce va permite
virusului sa se extinda. Atasamentele de e-mail avand extensiile .exe sau .pif trebuie privite cu
suspiciune.
19.4.3.1. Tipuri de virusi
Este important sa recunoastem diferitele tipuri de virusi si ceea ce fac:
Virusi de fisier - Acesta este un virus obisnuit si va modifica un program existent, astfel ca
utilizarea unui program in aparenta sigur va activa virusul.
Virusi de sector de boot - Acest tip de virusi se instaleaza in sectorul de boot al fiecarui
floppy-disk sau hard-disk. Daca sectorul de boot al hard-disk-ului principal este infectat,
virusul va fi activat de fiecare data cand este pornit calculatorul.
Virusi de macro - Acest tip de virusi utilizeaza limbajele de programare bazate pe macro-uri
existente in procesoarele de text. Macro-urile sunt folosite pentru formatarea automata a
documentelor si pot fi foarte folositoare. Insa ele pot fi scrise si pentru a realiza lucruri
daunatoare.
Daca un calculator se comporta ciudat si componentele hardware sunt verificate a fi corecte, atunci
este posibil sa existe un virus. Un virus poate actiona ca o defectiune hardware. Daca aveti instalat un
program anti-virus, executati-l pentru a fi siguri ca sistemul este curat si programati-l sa se execute in
mod periodic.
19.4.4. Firewall
Multi oameni incep sa foloseasca avantajele de a fi mereu conectati la Internet prin conexiuni de
latime de banda mare. Acesti utilizatori trebuie sa fie, insa, constienti de riscurile de securitate asociate
cu conectarea calculatorului la lumea exterioara. Bresele de securitate de pe un calculator personal pot
permite unui hacker sa fure date stocate aici sau sa foloseasca calculatorul pentru a "sparge" si alte
calculatoare.
Pot fi luate multe masuri pentru a minimiza riscurile de securitate implicate de conectarea unui
calculator la Internet. Un firewall poate fi folosit pentru a preveni atacurile unui hacker asupra
calculatorului personal. Firewall-urile sunt cea mai populara metoda de a proteja retelele interne ale
firmelor si corporatiilor de intriuziuni exterioare. Un firewall este un sistem hardware si/sau software
folosit pentru a nu permite unor persoane neautorizate sa acceseze date importante. Un firewall de pe
calculatorul personal este localizatin mod obisnuit la interfata dintre echipamentele locale si
conexiunea la Internet. Intreg traficul de date, video si voce dintre calculator si orice alt calculator este
examinat de firewall. Cateva caracteristici tipice ale unui astfel de firewall sunt urmatoarele:
inchide conexiunea la Internet daca detecteaza atacuri asupra calculatorului
permite ca diferiti utilizatori sa isi stabileasca propriul nivel de securitate
inregistreaza toate evenimentele de acces la Internet
Dupa instalarea unui firewall, anumite porturi vor trebui deschise pentru a putea utiliza e-mail-ul si
Internet-ul. SMTP foloseste portul 25 si POP3 foloseste portul 110 pentru a transmite si primi e-mailuri. Portul 80 este folosit de HTTP pentru a accesa site-uri web.
Windows XP are un firewall incorporat, numit Inernet Connection Firewall (ICF). ICF este o
componenta software care blocheaza traficul nesolicitat de pe Internet. ICF monitorizeaza toate
124

pachetele care vin si pleaca. Windows XP poate crea un jurnal text cu evenimente precum blocarea
unor pachete. In mod implicit, ICF va bloca toate pachetele primite nesolicitate. Daca un calculator
foloseste un server FTP, deschideti tab-ul "Services" din "Advanced Settings" si bifati casuta
"FTPServer".
19.5. Diagnosticarea problemelor hardware

19.5.1. Elemente de baza ale diagnosticarii problemelor hardware
Diagnosticarea corecta a problemelor foloseste tehnici care si-au dovedit eficienta. O serie de pasi
logici reprezinta cel mai eficient mod de a diagnostica si repara o problema a calculatorului. Procesul
de diagnosticare si rezolvare incepe cu identificarea problemei. In continuare, trebuie stranse
informatii pentru a defini cauzele. In cele din urma, trebuie gasita si implementata o solutie. Dupa
aceea, trebuie sa verificam ca solutia implementata a rezolvat problema. Daca problema a fost
rezolvata, atunci procesul se termina cu documentarea solutiei. Daca problema nu este rezolvata,
procesul reincepe si se repeta pana cand se gaseste o solutie corespunzatoare.
19.5.1.1. Identificarea problemei
Identificarea problemei consta in definirea unor simptome generale, pentru a putea fi determinate
cauze posibile ulterior. Rezultatul acestui pas trebuie sa fie o documentatie clara ce descrie problema.
Fara o intelegere clara a problemei, tehnicianul nu poate aduna informatia necesara pentru a dezvolta o
solutie adecvata.
19.5.1.2. Adunarea informatiilor
O data ce a fost identificata problema, urmatorul pas este acela de a aduna informatii pentru a putea
dezvolta o solutie. Problemele unui calculator pot varia de la simple la foarte complexe. Insa ele pot
deveni mult mai complicate daca tehnicianul nu are informatiile corecte.
Tehnicienii au multe resurse disponibile care sa-i ajute sa diagnosticheze problema. Tehnicienii pot
folosi multimetre digitale, utilitare software de diagnosticare si informatiile oferite de utilizator.
Tehnicienii pot inspecta vizual sistemul si pot cauta componentele defecte.
Utilizatorul poate oferi detalii legate de cum functiona calculatorul inainte de aparitia problemei.
Tehnicianul poate documenta orice schimbari realizate de utilizator care ar fi putut avea efecte adverse
asupra sistemului. Utilizatorul poate descrie orice schimbari efectuate asupra sistemului si erorile
primite.
Tehnicianul trebuie sa stie cum sa puna intrebarile in mod corespunzator utilizatorului. cateva intrebari
comune sunt urmatoarele:
Poate fi descrisa eroarea ?
S-a primit un mesaj de eroare ?
Cereti-i utilizatorului sa isi aminteasca mesajul de eroare si sa il recreeze. In cazul unei erori
de POST, intrebati-l cate beep-uri a auzit
A mai aparut problema si inainte ?
S-au realizat modificari asupra sistemului ?
Poate fi reprodusa eroarea ?
125

19.5.1.3. Dezvoltarea unei solutii
Dezvoltarea unei solutii este al treilea pas din procesul de diagnosticare. Tehnicianul va evalua datele
adunate si va folosi experienta, logica, rationamente si bunul simt pentru a gasi o solutie. Uneori,
diagnosticarile initiale se dovedesc a fi fara succes si strategia trebuie revizuita.
19.5.1.4. Implementarea solutiei
Al patrulea pas al procesului de diagnosticare consta in implementarea solutiei. In esenta, tehnicianul
testeaza solutia aleasa prin manipularea componentelor hardware sau software ale calculatorului.
Cateva indicatii importante sunt urmatoarele:
Salvati toate datele critice inainte de a realiza schimbari.
Incepeti cu lucrurile cele mai simple.
Schimbati numai cate un singur lucru la un moment dat si verificati efectul schimbarii asupra
calculatorului.
Renuntati la orice schimbari care agraveaza problema sau dauneaza si mai mult sistemului.
19.5.1.5. Verificarea solutiei implementate

Verificarea ca problema a fost rezolvata este ultimul pas al procesului de diagnosticare. Dupa ce a fost
implementata solutia, tehnicianul poate rula teste de diagnosticare si inspecta vizual sistemul pentru a
se asigura ca problema a fost rezolvata. De asemenea, tehnicianul trebuie sa se asigure ca utilizatorul
este satisfacut de rezultate.
Daca sistemul functioneaza corect, atunci procesul de diagnosticare si solutionare a problemei se
incheie cu succes. Daca nu functioneaza corect. tehnicianul trebuie sa anuleze schimbarile efectuate su
sa reia procesul de la inceput.
19.5.1.6. Documentarea solutiei
Documentarea solutiei este ultimul pas din cadrul procesului de diagnosticare si rezolvare a problemei.
Este important sa documentam toate schimbarile introduse ca urmare a rezolvarii problemeei. Aceste
inregistrari pot fi punctul de pornire pentru diagnosticari ale unor probleme viitoare.
In timp, documentatia tine evidenta tuturor schimbarilor realizate asupra sistemului. Problemele
viitoare vor putea fi diagnosticate mai usor de tehnicieni diferiti. Inregistrarile reparatiilor anterioare
sunt unelte valoroase de diagnosticare si il vor ajuta oe tehnician sa inteleaga starea anterioara a
masinii.
19.5.1.7. Utilitare de diagnosticare
Exista multe aplicatii comerciale care asista tehnicianul in procesul de diagnosticare a problemei.
Unele dintre cele mai populare sunt urmatoarele:
SpinRite (http://grc.com/default.htm)
Checkit (http://www.hallogram.com/)
PC Technician (http://www.windsortech.com/)
SiSOft Sandra (http://www.3bsoftware.com/)
SpinRite este un program pentru recuperarea datelor de pe un hard-disk care s-a stricat. SpinRite este o
aplicatie capabila sa boot-eze independent de sistemul de operare. Checkit realizeaza analiza si
126

testarea sistemului. Poate crea rapoarte de performanta pentru componentele hardware. PC Technician
poate realiza teste de diagnosticare pe porturi paralele, hard-disk-uri, tastaturi, placi video si memoria
RAM. SiSOft SANDRA este un program freeware care ofera un set de utilitare de diagnosticare si
evaluare a componentelor calculatorului, Sandra poate testa performanta procesorului, a placii video, a
memoriei, BIOS-ului si a hard-disc-urilor.
19.5.2. Diagnosticarea problemelor componentelor hardware interne

19.5.2.1. Erori de POST
De fiecare data cand este pornit calculatorul, acesta executa un test pentru verificarea sistemului
(POST). POST este o serie de teste de auto-diagnosticare a componentelor hardware principale. Este
primul program pe care il executa BIOS-ul unui calculator. POST nu efectueaza o testare in adancime
a intrgeului sistem. El poate detecta doar erorile majore, care ar impiedica procesul de boot-are. POST
este stocat in memoria ROM a BIOS-ului.
Daca POST detecteaza vreo eroare, aceasta va fi raportata. BIOS-ul are niste coduri de eroare
predefinite, care pot fi raportate vizual sau printr-o serie de beep-uri. Mesajele codificate prin beep-uri
sunt utile in procesul de diagnosticare. ACeste coduri fornate din beep-uri indica sau confirma ca
exista o problema cu componentele hardware ale calculatorului. Codurile sunt produse printr-o
combinatie de beep-uril lungi si scurte.
19.5.2.2. Probleme legate de placa de baza
Placa de baza coordoneaza functionarea corespunzatoare a componentelor sistemului. Ea permite
dispozitivelor sa comunice si sa colaboreze unele cu altele. Daca placa de baza nu functioneaza corect,
ea trebuie inlocuita.
Urmatoarul scenariu ilustreaza situatii in care pot aparea probleme si proceduri pentru a rezolva
problemele respective.
In cazul in care calculatorul nu boot-eaza si pare nefunctional, urmati urmatorii pasi:
1) Verificati cablul de alimentare. Verificati ca priza in care este introdus functioneaza si ca
introducerea cablului in calculator este corecta.
2) Inspectati cablurile din interiorul carcasei calculatorului. Asigurati-va ca placa de baza si unitatile
de disc sunt conectate la sursa de curent interna.
3) Inspectati montarea placii de baza. Placa de baza este separata de carcasa prin tampoane de cauciuc
la fiecare punct de montare si nu trebuie sa atinga suprafata metalica a carcasei. Daca aceste tampoane
de cauciuc nu sunt instalate bine, placa de baza ar putea fi scurtcircuitata.
4) Inlaturati toate placile instalate pe placa de baza si incercati sa reboot-ati sistemul. Daca acesta
boot-eaza, atunci placa eliminata era defecta.
5) Verificati controller-ele de disc. Indepartati-le si incercati sa boot-ati calculatorul. Daca boot-eaza,
problema poate fi izolata la una din unitatile de disc.
6) Indepartati toate placile video modulare. Daca compiterul boot-eaza, inclouiti placa video cu o
placa video functionala si incercati sa reboot-ati.
7) Inlocuiti primul modul de RAM cu un modul de RAM verificat ca fiind functional.
8) In cazul in care computerul tot nu functioneaza, cel mai probabil placa de baza trebuie schimbata.
127

19.5.2.3. Probleme legate de procesor
Simptomele unor erori de procesor includ performanta scazuta, beep-uri de eroare in timpul verificarii
POST sau un sistem care nu functioneaza corespunzator. Daca sistemul numar in continuu memoria
RAM sau se blocheaza in timpul numararii, procesorul genereaza erori si s-ar putea sa trebuiasca
inlocuit.
19.5.2.3.1. Probleme de racire
Cele mai multe procesoare au un ventilator instalat pentru a le raci. Daca sistemul se blocheaza sau se
supraincalzeste, atunci este posibil ca ventilatorul procesorului sa nu functioneze corect.
O intretinere corespunzatoare a componentelor interne va preveni reperatii costisitoare ale
procesorului. Pastrati calculatorul intr-o zona bine ventilata si curatati praful in mod regulat.
19.5.2.3.2. Probleme de tensiune
Procesoarele trebuie setate pentru a primi tensiunea corecta ca sa functioneze corespunzator. Placile de
baza care folosesc chip-uri Socket5, Socket 7 sau Super Socket 7 trebuie sa foloseasca regulatoare de
tensiune. Cele care folosesc Socket370, slot 1, slot A sau socket A folosesc un sistem automat de
reglare a tensiunii. Aceasta capabilitate permite determinarea automata a setarilor de tensiune ale
procesorului. Regulatoarele de tensiune trebuie setate la tensiunea corespunzatoare pentru a nu se
strica procesorul.
19.5.2.4. Probleme cu memoria RAM
In ziua de astazi, cele mai multe memorii RAM sunt de tipul SDRAM si DRAM (sau RDRAM).
Modulele SDRAM cu 168 de pini sunt cele mai comune. Calculatoarele mai vechi foloseau module
EDO RAM sau FPM cu cate 72 de pini.
Defectele modulelor de memorie RAM sunt ori bruste, ori intermitente. Memoria defecta sau
suprafolosita poate determina o cadere a sistemului in orice moment. Performanta sistemului este un
indicator bun al starii memoriei. Daca sistemul merge bine si aplicatiile se blocheaza rar, atunci
memoria RAM este folosita corespunzator. Daca sistemul d eoperare al calculatorului este
multitasking si aplicatiile se blocheaza des, atunci cantitatea de memorie RAM este probabil
insuficienta.
Diagnosticarea memoriei RAM este simpla. Memoria RAM este ieftina si usor de inlocuit. Tehnicienii
pot inlocui oricand memoria suspectata ca fiind problematica si pot adauga un modul functional.
De asemenea, trebuie verificat ca modulul a fost instalat corect; modulele de memorie pot fi instalate
doar intr-o singura directie. Alte probleme ce pot aparea sunt probleme de compatibilitate. Memoriile
RAM au viteze de functionare diferite. Daca sunt instalate mai multe module de memorie ce
functioneaza la viteze diferite, sistemul ar putea sa nu functioneze corect.
19.5.2.5. Probleme cu cablurile
Multe probleme cu cablurile se datoreaza conectarii proaste a acestora. De obicei, reconectarea
cablurilor resolva multe probleme. O alta problema comuna consta in interfete nepotrivite. Cabluri
diferite pot arata foarte asemanator. Verificati intotdeauna ca tipul potrivit de cablu este folosit cu tipul
potrivit de interfata.
Amplasarea cablurilor langa o sursa electrica poate cauza interferente electromagnetice, distorsionand
semnalul.
128

19.5.2.6. Probleme cu sistemul video
Cand un sistem prezinta erori de afisare pe monitor, sistemul s-ar putea, totusi, sa booteze normal, insa
imaginea afisata sa fie distorsionata sau absenta. Diagnosticarea problemelor cu monitorul ar trebui sa
inceapa in afara carcasei calculatorului. Trebuie verificat ca monitorul este pornit si conectat intr-o
priza functionala. Dupa aceea, trebuie verificata conexiunea la calculator. Dupa ce s-a constatat ca
toate conexiunile sunt atasate corect, deschideti carcasa calculatorului si verificati ca placa video este
instalata corect. Daca placa video este instalata intr-un slot PCI, incercati sa o mutati in alt slot PCI
liber.
Uneori apar probleme de la configurarea gresita a placii video. Placi video cu performante ridicate pot
supraincarca un monitor cu performante mai scazute. In aceste cazuri, setati monitorul la o rezolutie
VGA standard de 640 x 480 pixeli.
19.5.2.7. Probleme cu hard-disk-urile
In cazul in care un calculator are instalate 2 sau mai multe unitati de disc, pot aparea probleme daca
acestea nu sunt configurate corespunzator. De exemplu, daca cele 2 unitati sunt instalate pe acelasi
cablu IDE, una dintre ele trebuie configurata pentru a fi master, iar cealalta pentru a fi slave. Sistemul
de operare trebuie instalat pe unitatea de disc configurata ca fiind master. Configurarile master-slave
se realizeaza prin setarea corespunzatoare a jumper-ilor corespunzatori fiecarei unitati de disc in
pozitia corespunzatoare. Aceste pozitii difera de la o unitate de disc la alta, deci trebuie consultat
manualul.
19.5.2.8. Probleme cu placile de sunet
Placile de sunet mai vechi aveau conflicte de intreruperi bine cunoscute si documentate cu alte
dispozitive. Erori de hardware puteau fi cauzate de setarea necorespunzatoare a jumper-ilor sau de o
placa de sunet stricata din punct de vedere fizic.
Daca un utilizator are probleme cu placa de sunet, incepeti investigatia in afara carcasei calculatorului
si abia apoi verificati inauntrul ei. Verificati ca boxele sunt pornite si conectate la portul corect de pe
placa de sunet. O eroare comuna consta in conectarea boxelor la portul pentru microfon. Sistemul de
operare Windows are facilitati de diagnosticare a problemei. Faceti click dreapta pe My Computer,
apoi selectati Properties. Din casuta de dialog care apare, selectati tab-ul Hardware si apoi butonul
Device Manager. Selectati lista "Sound, video and game controllers". Daca sistemul detecteaza
vreun conflict, va afisa un semn galben de exclamare in dreptul dispozitivului. Faceti click dreapta pe
dispoztiv pentru a vedea ce resurse ocupa dispozitivul respectiv. De asemenea, verificati ca este
instalat driver-ul corect.
19.5.2.9. Probleme cu sursa de alimentare
Sursa de alimentare joaca un rol vital in functionarea oricarui calculator. Daca sursa de alimentare nu
functioneaza corect, componentele calculatorului nu vor primi tensiunile potrivite si vor functiona
defectuos.
In cazul in care o sursa de alimentare se defecteaza, ea poate fi reparata sau inlocuita.
19.5.2.10. Supraincalzirea componentelor calculatorului
Componentele calculatorului functioneaza la viteze mari si in spatii restranse, fiind susceptibile la
supraincalzire. Fiecare carcasa de calculator are nevoie de un flux de aer corespunzator pentru ca
elementele componente sa functioneze la nivele optime.
De obicei, sursa de curent este cea care genereaza majoritatea fluxului de aer. Ventilatorul de pe sursa
129

de curent raceste unitatea sursei si alte componente interne ale sistemului. Cele mai multe procesoare
din ziua de azi au un ventilator atasat procesorului. Carcasele calculatoarelor au gauri mici prin care
poate circula aerul. Acestea trebuie pastrate curate, pentru a nu bloca circulatia aerului in interiorul
carcasei.
In cazul calculatoarelor car stau perioade lungi de timp in medii calde, se pot adauga ventilatoare
suplimentare.
19.5.3. Diagnosticarea problemelor dispozitivelor periferice

19.5.3.1. Dispozitive de intrare
Dispozitivele de intrare, precum tastatura, mouse-ul, scanner-ele si camerele digitale transfera date in
interiorul calculatorului. Cele mai multe dispozitive de intrare sunt detectate la pornirea sistemului.
Cand diagnosticati dispozitivele de intrare, verificati ca dispozitivul este conectat corect. Dupa aceasta
verificare, incercati sa reboot-ati sistemul. Fiti atenti la erorile afisate in forma de text sau sub forma
de coduri de beep-uri POST.
Erorile cele mai comune se datoreaza unui driver instalat necorespunzator sau unor defecte fizice,
datorate lovirii sau mizeriei acumulate in dispozitiv.
19.5.3.2. Placi de retea
Problemele de retea variaza de la conectarea necorespunzatoare a cablului de retea pana la probleme
avansate ale protocolului de comunicatie.
In cazul in care apar probleme, incepeti identificarea lor in exterior, verificand ca toate cablurile sunt
conectate corespunzator. Indicatorul LED de pe placa de retea poate indica urmatoarele lucruri:
daca placa de retea este conectata corect la calculator
daca placa de retea poate comunica cu alte placi din cadrul retelei
daca exista activitate in retea
Daca problema nu a fost rezolvata in urma verificarii conexiunilor, atunci ea se poate datora unui
conflict de resurse, precum conflicte de memorie, de intreruperi si de adrese de intrare-iesire sau unui
driver instalat necorespunzator. Folositi facilitatile sistemului de operare pentru a detecta aceste
probleme.
19.6. Diagnosticarea problemelor software

19.6.1. Probleme comune ale sistemului de operare Windows
19.6.1.1. Probleme la instalare
Problemele comune referitoare la instalarea sistemului de operare Windows constau in memorie
insuficienta sau in driver incompatibile pentru diverse componente hardware.
19.6.1.2. Probleme la pornirea sistemului de operare Windows
Problemele legate de pornirea sistemului de operare Windows implica probleme hardware, probleme
de configurare sau de incompatibilitate. Unele din aceste probleme vor impiedica desfasurarea
130

anumitor activitati, insa altele vor produce mesaje de eroare care vor simplifica procesul de
identificare al cauzelor.
Pentru diagnosticarea problemelor aparute puteti folosi o serie de utilitare care insotesc sistemul de
operare Windows. Pentru a lansa in executie programul configurare a sistemului, apasati butonul Start
si apoi selectati optiunea Run. Scrieti msconfig si apoi apasati Enter. Acest utilitar poate fi folosit
pentru a incarca driver-e si a seta optiuni software.
19.6.1.3. Probleme cu utilizarea memoriei
Erori referitoare la utilizarea memoriei apar cand sistemul de operare sau o aplicatie incearca sa
acceseze locatii de memorie care nu ii sunt alocate. Cand apare un astfel de conflict, locatia de
memorie nealocata devine corupta, iar sistemul, de obicei, se blocheaza. Mesajul de eroare tipic este
"This application has performed an illegal operation and is about to shut down."
Unele erori de utilizare a memoriei nu sunt fatale, ceea ce inseamna ca ele nu vor bloca aplicatia sau
sistemul. Aceste erori ii dau utilizatorului optiunea sa continue lucrul sau sa inchida aplicatia. In caz
contrar, aceasta ar putea devina instabila si s-ar putea bloca, cauza pierderea datelor nesalvate.
Cand resursele sistemului de operare Windows ajung la un nivel prea scazut, anumite aplicatii sau
sistemul de operare s-ar putea bloca. Acest tip de eroare indica faptul ca memoria reala si virtuala sunt
aproape complet utilizate. Performanta sistemului va incepe sa de degradeze. Acest lucru se intampla,
de obicei, cand sunt folosite mai multe aplicatii in acelasi timp sau cand sistemul nu a mai fost repornit
de mult timp. In partea dreapta-jos a ecranului exista o zona in care pot fi vizualizate o parte din
aplicatiile care se fla in executie. Aceste aplicatii utilizeaza resursele sistemului si, daca nu sunt
necesare, ar trebui oprite.
19.6.1.4. Probleme la inchiderea calculatorului
Uneori, desi a fost selectata optiunea de oprire a calculatorului, acesta nu se inchide. Aceasta situatie
s-ar putea datora unor aplicatii care se afla inca in executie. Apasand Ctrl+Alt+Del veti putea vedea o
lista cu aplicatiile aflate inca in executie, pe care le veti putea opri manual.
19.6.2. Utilitare pentru diagnosticarea problemelor sistemelor de operare Windows

19.6.2.1. Event Viewer
Event Viewer este folosit pentru a monitoriza sistemul, aplicatiile si evenimentele de securitate.
Evenimentele de sistem includ si initializari corecte sau gresite ale componentelor Windows.
Evenimente legate de aplicatii includ informatii despre aplicatii si performanta lor. Evenimentele de
securitate contin informatii referitoare la securitatea sistemului, precum log-ari, delog-ari, accesarea
fisierelor si directoarelor s.a.
Event Viewer creeaza, de asemenea, categorii pentru evenimentele de sistem sau legate de aplicatii.
Evenimentele de informare indica ca o aplicatie, un serviciu sau un driver au fost incarcate corect.
Evenimentele de atentionare identifica lucruri care ar putea fi daunatoare in viitor. Evenimentele de
eroare indica ca o aplicatie, un serviciu sau un driver nu s-au incarcat cu succes.
19.6.2.2. Fisiere de ajutor si de diagnosticare
Toate sistemele de operare Windows contin un centru de ajutor integrat, cu numeroase facilitati de
diagnosticare pentru activitatile de baza. Pe langa fisierele incluse in sistemul de operare, exista o baza
de date online, pe Internet, cu sfaturi si indicatii pentru diagnosticarea problemelor.
131

Windows XP include o noua facilitate de ajutor, numita Help and Support Center. Pagina principala a
acestuia include legaturi catre utilitare de baza, precum Disk Defragmenter, Network Diagnostics si
Windows Update. Toate aceste utilitare pot fi rulate din pagina respectiva.
19.6.3. Probleme cu aplicatiile de conectare la retea in sistemul de operare Windows

19.6.3.1. Probleme cu driver-ul placii de retea
Este posibil ca driver-ul placii de retea sa aiba o versiune incorecta, sa fie corupt sau incompatibil. In
oricare din aceste situatii, incercati sa obtineti o versiune adecvata de la producatorul placii de retea.
de obicei, driver-ul corect poate fi descarcat de pe site-ul web al producatorului. Daca eroarea este
cauzata de alte conflicte cu sistemul de operare, atunci driver-ul s-ar putea sa functioneze corect daca
este rezolvat conflictul.
19.6.3.2. Setari incorecte ale parametrilor, protocoalelor sau ale proprietatilor acestora
Inainte ca sistemul sa se poate conecta cu succes la retea, trebuie setate corect protocoalele utilizate. In
caz contrar, utilizatorul nu va putea vedea celelalte calculatoare din retea si nu va putea accesa
resursele retelei. Dupa determinarea daca tipul retelei este TCP/IP, IPX/SPX sau altul, accesati
proprietatile protocolului pentru a verifica daca au fost setate corect. Uneori este posibil sa fi fost
instalat protocolul corect, insa setarile adresei IP sa fie gresite. Toate setarile incorecte trebuie
corectate pentru ca reteaua sa poate fi accesata.
19.6.3.3. Selectarea incorecta a serviciilor
Serviciile de retea ofera facilitati suplimentare clientilor retelei. De exemplu, partajarea fisierelor si a
imprimantelor este un serviciu popular in aproape fiecare retea. Daca acest serviciu nu este instalat,
fisierele sau imprimantele nu vor putea fi partajate in retea.
19.6.3.4. Setarea incorecta a numelui calculatorului sau al numelui grupului de lucru
In cazul retelelor Windows, calculatoarele trebuie sa aiba un nume si sa faca parte dintr-un grup de
lucru. Daca acestea sunt setate incorect, atunci sistemul nu va putea accesa reteaua.
19.6.3.5. Utilitarea pentru diagnosticarea problemelor de retea
19.6.3.5.1. Ping
Ping este un utilitar folositpentru a determina daca o adresa IP specifica este accesibila. Functioneaza
prin trimiterea unui pachet la adresa specificata si asteptarea unui raspuns.
19.6.3.5.2. Tracert
Tracert este un utilitar care urmareste un pachet de la calculatorul propriu la un alt calculator din
Internet. El arata statiile intermediare prin care trece pachetul pe drumul pana la destinatie si durata
trecerii prin fiecare statie intermediara. Folositi tracert, de exemplu, in cazul in care paginile web se
incarca greu.
19.6.3.5.3. Ipconfig
Utilitarul Ipconfig permite utilizatorilor vizualizarea setarilor IP de baza ale calculatorului. Pot fi
vizualizate adresa IP, adresa server-ului DNS, a server-ului WINS, a server-ului DHCP si adresa
gateway-ului.
132

19.6.3.5.4. Netstat
Utilitarul Netstat afisaza conexiunile TCP/IP curente si informatii despre protocolul utilizat. Netstat
poate afisa si informatii despre traficul de pachete pe interfetele de retea configurate.
19.7. Exercitii
1) Folsirea utilitarului ScanDisk din Windows XP pentru a scana discul C:
Pasul 1. Apasati butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului
Pasul 2. Din meniul afisat, selectati My Computer
Pasul 3. Apsati click dreapta cu mouse-ul deasupra discului C:
Pasul 4. Din meniul afisat, selectati Properties
Pasul 5. In fereastra aparuta, selectati tab-ul Tools
Pasul 6. Apasati butonul Check now
Pasul 7. In fereastra aparuta, bifati ambele optiuni (Automatically fix file system errors si Scan
for and attempt recovery of bad sectors)
Pasul 8. Apasati butonul Start din cadrul aceleiasi ferestre.
Pasul 9. Asteptati pana cand utilitarul termina
verificarea.
2) Accesarea proprietatilor placii de sunet in
Windows XP
Pasul 1. Faceti click stanga cu mouse-ul pe
butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului.
Pasul 2. Faceti click-dreapta cu mouse-ul pe My
Computer.
Pasul 3. Selectati optiunea Properties.
Pasul 4. Selectati tab-ul Hardware.
Pasul 5. Apasati butonul Device Manager.
Pasul 6. Din sectiunea Sound, video and game
controllers selectati placa de sunet si faceti click
dreapta pe ea, alegand apoi optiunea Properties.
Pasul 7. Din fereastra aparuta se pot selecta diverse tab-uri pentru a vizualiza proprietatile placii de
sunet.
133
3) Lansarea in executie a utilitarului Msconfig.

Pasul 3. Scrieti msconfig si apasati Enter.
Pasul 4. Va aparea o fereastra similara cu cea prezentata in
figura de mai jos.
Pasul 5. Din tab-urile Services puteti selecta serviciile care sa fie pornite la urmatoarea repornire a
sistemului.
Pasul 6. Din tab-ul Startup puteti selecta ce aplicatii sa fie pornite automat la urmatoarea repornire a
sistemului.
134
4) Lansarea in executie a Task Manager-ului in Windows XP.

Pasul 1. Apasati Ctrl+Alt+Del. Va aparea o fereastra asemanatoare cu cea din figura de mai jos, unde
sunt afisate aplicatiile aflate in executie.
Pasul 2. Selectati una din aplicatiile aflate in
executie si apoi apasati butonul End Task. Daca
apare o fereastra in care vi se comunica ca
programul nu raspunde, apasati butonul End Now
in aceasta fereastra.
5) Lansarea in executie a utilitarului Event Viewer

Pasul 2. Selectati optiunea Control Panel.
Pasul 3. Din fereastra aparuta, faceti dublu-click pe Administrative Tools.
Pasul 4. Din fereastra aparuta, faceti dublu-click pe Event Viewer.
135
Pasul 5. Selectati Application din lista afisata in partea stanga a ferestrei pentru a vizualiza
evenimentele recente inregistrate.
6) Pornirea utilitarului pentru oferire de ajutor in Windows XP

Pasul 2. Selectati optiunea Help and Support.
136
Coordonator:
Nicolae pu
Colectiv de redactare:
Emil Sluanschi
Mugurel Andreica
Laura Du
Sorin Simoiu
Eleonora Mocanu
137

IUC Curs Final v4

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IUC Curs Final v4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere in utilizarea calculatorului

1. COMPONENTELE UNUI SISTEM DE CALCUL........................................................................................ 5

Introducere in utilizarea calculatorului

Introducere in utilizarea calculatorului

Introducere in utilizarea calculatorului

Introducere in utilizarea calculatorului

1. COMPONENTELE UNUI SISTEM DE CALCUL

caracterizarea noiunii de informaie, reprezentarea i prelucrarea acesteia n sistemele tehnice

1.2. Sistemul de Calcul Sistem de prelucrare a informaiilor

1.3. Modelul structural al unui Sistem de Calcul

flu xul d atelor

Introducere in utilizarea calculatorului

Subsistem de I/E cu transfer programat

Subsistem de I/E cu transfer prin acces direct la memorie

1.3.1. Sistem de Calcul cu sistem de I/E cu transfer programat

Introducere in utilizarea calculatorului

1.4. Modelul funcional al unui Sistem de Calcul

Aplicatii medicale, Sisteme de proiectare asistata de calculator, Aplicatii

Introducere in utilizarea calculatorului

controlul ncrcrii i execuiei programelor, care asigur ncrcarea n memoria intern a

operaii de I/E mai evoluate, bazate pe funciile oferite de maina de baz;

crearea, ntreinerea i utilizarea bibliotecilor de programe de baz i aplicaii.

Nivelul 3 Limbaje si medii de programare. La acest nivel am situat limbajele de programare

1.5. Componentele Hardware ale sistemului de calcul

Introducere in utilizarea calculatorului

1.5.2. Unitatea centrala de procesare CPU

1.5.3. BIOS Basic Input/Output System

1.5.4. Sloturile de extensie

1.5.5. Tipuri de magistrale

1.5.6. Memoria sistemului de calcul

1.5.7. Monitoare si placi video

Introducere in utilizarea calculatorului

1.5.8. Conectori externi porturile

Introducere in utilizarea calculatorului

1.5.9. Componente de stocare a datelor

1.5.10. Carcasa si sursa de tensiune a calculatorului

1.5.11. Componente de retea

Introducere in utilizarea calculatorului

1.6. Dispozitive portabile

Introducere in utilizarea calculatorului

2. INSTALAREA SI PORNIREA UNUI SISTEM DE CALCUL

Introducere in utilizarea calculatorului

Introducere in utilizarea calculatorului

3. LUCRUL CU INTERFATA GRAFICA (FERESTRE) IN

3.1.1. Redimensionarea unei ferestre

Introducere in utilizarea calculatorului

3.2. Comutarea intre ferestre

Introducere in utilizarea calculatorului

4. LUCRUL CU SISTEMUL DE FISIERE

4.2. Cum organizeaza Windows fisierele si folderele

Introducere in utilizarea calculatorului

4.3. Tipuri de fisiere

4.4. Structura unui folder

4.5. Vizualizarea fisierelor dintr-un folder

Introducere in utilizarea calculatorului

4.6. Gasirea fisierelor

Pentru a gasi un fisier sau un folder utilizand folderul Cautare

Nu stiti unde este amplasat un fisier sau un folder.

Doriti sa cautati utilizand mai multe nume sau proprietati de fisier.

Introducere in utilizarea calculatorului

4.7. Copierea si mutarea fisierelor si folderelor

Introducere in utilizarea calculatorului

4.8. Crearea si stergerea fisierelor

4.9. Scrierea pe CD/DVD