Motoare Electrice

Motorul cu megavolti
Unul dintre generatoarele prin inductie des folosite este cel inventat in anul 1931
de Van de Graaff. O curea confectionata dintr-un material izolant transmite energia
unei sfere metalice, care ajunge in cele din urma la cateva milioane de volti.
Generatorul electric de tip Van de Graaff este utilizat pentru a testa materiale
izolante care trebuie sa reziste la tensiuni mari. De asemenea, acest tip de
generator este utilizat in cercetarea nucleara, tensiunea inalta fiind folosita pentru
accelerarea vitezei particulelor de subatomi.
Cu toate ca generatoarele prin frecare si inductie genereaza o tensiune foarte
inalta, ele nu pot genera curent continuu. Aceasta nevoie a fost satisfacuta doar la
sfarsitul anilor 1970, cand omul dee stiinta italian Alessandro Volta a inventat
prima baterie, inventie care a condus lla utilizarea electricitatii pentru iluminat la
sfarsitul secolului XIX. Chiar daca bateria este o sursa convenabila de electricitate
utilizata in multiple scopuri, ea se uzeaza si trebuie sa fie schimbata. Asadar,
bateria nu este o sursa potrivita pentru a genera curent electric unei intregi
comunitati Experientele de la inceputul secolului al XIX-lea au dus la dezvoltarea
generatoarelor moderne.

Oersted si Ampere
In anul 1819, profesorul danez Hans Oersted a descoperit faptul ca un fir
conductor de curntul elctric poate influenta acul unei busole. Oersted a descoperit
astfel electromagnetismul-magnetismul produs de electricitate. In anul 1821, omul
de stiinta francez Andre Ampere a demonstrat un efect asemanato- un fir
conductor de curent electric aflat in aproprierea unui magnet puternic se misca
sub influenta acestuia. Acesta este principul care sta la baza functionarii unui
motor electric. Demonstratia lui Ampere era foarte interesanta, insa nu-si gasea
nici o aplicatie. Doar ca firul se misca putin la pornirea curentului electric. In
acelasi an, omul de stiinta englez Michael Farady a construit un motor care utiliza
electricitatea pentru a genera miscare continua. El a suspendat un fir, cu capatul
de jos ajungand intr-un recipent cu mercur, in mijlocul caruia a plasat si un
magnet, in forma de bara. Conectand capatul de sus al firului si mercurul la o
baterie, el a facut firul sa se roteasca in jurul magnetului.

Rotatii electrice
Rotatile electrice ale lui Farrady, cum au fost numite, demonstreaza principul de
baza care sta la baza functionarii motoarelor electrice din zilele noastre. Primul
motor electric care a dat rezultate practice este cel inventat de inginerul american
Thomas Davenport, in 1837, care l-a folosit pentru a pune in miscare un burghiu si

un strung electric. Dupa ce a reusit sa foloseasca electricitatea pentru a produce

miscare, Faraday a cautat apoi cai de a folosi miscarea pentru a produce
electricitate. In 1831, el a demonstrat ca daca se apropie un magnet in forma de
bara de o bobina, printr-un aparat conectat la bobina trece curent electric. De
asemenea, o bobina genereaza mai mult curent decat un singur fir conductor.

Motoare cu curent continuu

Curentul continuu este un curent electric care circula intodeauna in aceeasi
directie dinspre o baterie sau orice alta sursa. Daca se conecteaza o baterie la
bobina unui motor electric simplu, aceasta se comporta ca un magnet, avand la un
capat polul nord si la celalalt polul sud. Intrucat polii opusi se atrag, polul nord al
bobinei este atras de polul sud al magnetului permanent, iar polul sud al bobinei
este atras de polul nord al magnetului permanent. Aceste forte de atractie produc
rotirea bobinei. Totusi, un schimbator automat numit comutator schimba directia
de circulatie a curentului electric prin bobina. Comutatorul unui motor de curent
continuu, simplu este alcatuit dintr-un inel de cupru taiat in doua si instalat pe un
material izolator, pe axa de rotatie. Capetele bobinei sunt conectate la cele doua
capete ale inelului. Curentul electric circula prin intermediul unei perechi de
carbuni numiti perii, conectati la partile opuse ale comutatorului. Rotatia axului
face ca fiecare din perii sa fie conectata pe rand la polii bobinei.

Motoare cu curent alternativ

Curentul alternativ isi schimba de regula pozitia de 50 sau 60 de ori pe secunda.
Unele motoare care functioneaza cu curent alternativ au un rotor alimentat, cu
curent prin intermediul unui comutator, la fel ca si in cazul motoarelor cu curent
continuu. Insa la majoritatea motoarelor cu curent alternativ, rotorul nu este
conectat, motorul functionand astfel pe baza unui principiu numit inductie.
Curentul alternativ care circula prin fluxul statorului produc un camp magnetic, ca
si cel produs de rotirea unui magnet permanent. Acest punct mobil produce un
camp in fluxurile rotorului, magnetizandu-l. Astfel, el se roteste, din cauza
respingerii polilor sai de catre campul magnetic care il inconjoara.
Rotorul poate fi prelucrat din bare de cupru sau de aluminiu, conectate la capete
de doua inele metalice. Ansamblul rotorului seamana cu o cusca, motiv pentru
care acestui tip de motor i se mai spune si motor-cusca de veverita.

Motor electric asincron

EFECTUL TERMIC AL CURENTULUI ELECTRIC

Evidenierea curentului electric n diferite medii conductoare se realizeaz prin
efectele acestuia. Toate efectele curentului electric constau n transformarea energiei
electrice ntr-o alt form de energie
Efectul termic (denumit i efect Joule-Lenz) este reprezentat de disiparea
cldurii ntr-un conductor traversat de un curent electric. Aceasta se datoreaz
interaciunii particulelor curentului (de regul electroni) cu atomii conductorului,
interaciuni prin care primele le cedeaz ultimilor din energia lor cinetic, contribuind la
mrirea agitaiei termice n masa conductorului.
Efectul termic al curentului electric are multiple aplicaii industriale, n cazul
efectului Joule energia electric transformndu-se n energie termic.
Dintre cele mai cunoscute aplicaii:

radiatoarele electrice, realizate n general din fire sau benzi din aliaje
speciale, cu rezistivitate foarte mare i cu un coeficient termic al rezistivitii mic
(astfel de aliaje sunt cele de crom-nichel);

Radiator electric

cuptoarele cu rezisten precum cele din metalurgie sau din industria

sticlriei, prevzute cu rezistoare din materiale ce suport temperaturi foarte ridicate
(peste 20000C);

siguranele fuzibile, utilizate n reelele electrice deoarece prin topirea lor este
ntrerupt circuitul n care sunt stabilite valori mari ale intensitii curentului electric;

lmpile de iluminat, avnd filamente din wolfram ce pot atinge temperaturi ntre
23000C i 26000C (aceste filamente radiaz lumin i caldur, fiind evideniat prin acest
exemplu faptul c, la temperaturi foarte mari, energia electric consumat este
transfomat n dou forme de enerige: o parte se disip sub form de caldur,
restul regsindu-se sub form de energie luminoas);

ampermetrul termic, al crui principiu de funcionare este bazat pe

modificarea lungimii unui fir conductor prin care trece curent electric (variaia
relativ a lungimii firului conductor este proporional cu cldura disipat, deci cu
ptratul intensitii curentului electric, ceea ce permite etalonarea instrumentului
de msura ca ampermetru).

Surse de energie inepuizabile sau alternative

Energia alternativa este un termen folosit pentru unele surse de energie si tehnologii de
stocare a energiei, in general cu referire la energii netraditionale cu impact scazut
asupra mediului nconjurator.
In general, se considera energie alternativa acea energie care este obtinuta dintr-o sursa
naturala cum ar fi mareele, caderile de apa, miscarile maselor de aer (vanturile), soarele,
biomasa.Unele dintre aceste surse sunt epuizabile, iar altele regenerabile.
Iata o scurta prezentare a diferitelor tipuri de energii primare regenerabile recunoscute
oficial.
Energia biomasei
Biomasa reprezinta partea biodegradabila a produselor, deseurilor si reziduurilor care provin
din agricultura, inclusiv substante vegetale si animale, silvicultura si industrii conexe,
precum si partea biodegradabila a deseurilor industriale si urbane.
Energia apelor (hidroenergia)

Hidroenergia sau energia hidraulica reprezinta capacitatea sistemului fizic reprezentat de apa
de a efectua lucru mecanic prin curgere; datorita circuitului apei in natura este considerata o
forma de energie regenerabila.
Energia hidraulica este de fapt o energie mecanica potentiala sau cinetica. Exploatarea acestei
energii se face in hidrocentrale si in centralele care produc energie electrica pe baza energiei
valurilor si mareelor .
Energia aerului
Energia aerului este determinata de curentii de aer care se formeaza din cauza incalzirii
neuniforme a Pamantului, iar acesti curenti genereaza o energie cinetica cunoscuta ca energie
eoliana.
Energia eoliana este o sursa regenerabila de energie care, captata cu ajutorul unor turbine
genereaza curent electric.
Energia solara
Energia solara este o sursa de energie regenerabila care este produsa de lumina si radiatia
Soarelui. Energia solara este utilizata in practica pentru:
- generarea de electricitate cu ajutorul panourilor fotovoltaice;
- generarea de electricitate cu ajutorul centralor electrice termale;
- incalzirea cu panouri termice;
- incalzirea directa.
Energia geotermala
Energia geotermala este o forma de energie regenerabila care se obtine din caldura aflata n
interiorul Pamantului.
Aburul si apa fierbinte, care se capteaza in special n zonele cu activitate vulcanica si
tectonica, sunt utilizate pentru incalzire si pentru producerea de energie electrica.
Mai exista insa o serie intreaga de energii si tehnologii alternative de obtinere a
energiei, mai putin cunoscute decat cele enumerate; incercam asadar sa le evidentiem in
aceste pagini incercand astfel sa sprijinim eforturile pe care persoane particulare sau
diferite organizatii le fac in sensul cercetarii si obtinerii de energie pe cai, considerate
din punct devedere oficial, exotice.

Efectele radiatiilor nucleare asupra omului

Cu toate c sunt inodore i invizible, radiaiile nucleare pot avea consecine

extrem de grave asupra sntii omului, putnd chiar provoca decesul n
cteva ore. Efectele radiaiilor nucleare asupra omului depind de civa
factori foarte importani: cantitatea de radiaii primit de victim, locul
care a fost iradiat i vrsta persoanei expuse.

Pentru nceput, trebuie explicat cum se msoar radiaiile. Sievert

este unitatea de msur a dozei de radiaii absorbit de esutul uman.
Un sievert corespunde la o mie de milisieveri. n Frana, doza medie
primit de o persoan ntr-un an de zile este de sub 4 milisieveri - e
vorba de radiaii provenite fie din natur unde exist radon de exemplu
dar i razele cosmice, fie de la diverse diagnostice medicale - radigrafii,
scanere, etc. n cazul unor accidente nucleare, persoanele n contact cu
reactorul pot fi contaminate cu mai muli sieveri - la Cernobl,

muncitorii care au lucrat pe antierul catastrofei au fost iradiai cu 6

sieveri dar dup o lun au i murit. La centrala japonez de la
Fukushima, dozele nu sunt pentru moment cuprinse dect ntre 30 i
400 de milisieveri.
Ce se ntmpl aadar cu persoanele iradiate? n caz de doz mare cum spuneam 6 sieveri la Cernobl - decesul este o consecin sigur.
ntre 4 i 4,5 sieverti, jumtate din persoane mor. Radiaiile ard pielea,
distrug sistemul nervos central, mduva osoas i celulele digestive. n
plus, ntregul sistem imunitar se prbuete. nc de la o expunere de
peste un Sievert, apar primele simptome: greuri, vom, hemoragii
interne. Toate aceste efecte sunt cauzate de moartea celulelor.
Dac iradierea este medie, celule reuesc s supravieuiasc dar se
altereaz AND-ul lor lucru care poate declana apariia unor cancere ani
sau chiar zeci de ani dup expunerea la radiaii. Cele mai frecvente
forme de cancer sunt leucemia - cel de snge deci - cancerul de tiroid
i mai trziu, cel de plmni sau de piele care pot aprea i 40 de ani
dup iradiere. Pentru moment nu s-a demonstrat c ar exista un risc
ereditar via o alterare a spermatozoizilor sau a ovocitelor.
n sfrit, impactul unor doze mici de radiaii - sub 0,3 Sieverti - este
greu de msurat, nu se poate spune obiectiv cum i rspunde
organismul uman. n afar de posibilitatea de a face cancer, se mai
evoc cataractele, bolile cardiovasculare i dereglarea sistemului central
nervos.
Specialitii mai afirm c nu suntem toi egali n fata radiatilor, exist
persoene mai radiosensibile i alte mai radiorezistente. i vrsta joac
un rol important. Astfel, la un fetus, organism deci n plin diviziune
celular, consecinele pot fi dramatice: exist riscuri de malformaii,
motorii sau mentale, foarte mari. Copiii risc s dezvolte cancere la
tiroid n timp ce la persoanele n vrst, mecanismele de reparare a
leziunilor sunt mai puin eficiente.