Sunteți pe pagina 1din 80

Cap. II.

FACTORII DE PRODUCŢIE

1. Factorii naturali;
2. Munca;
3. Capitalul.

Factorii de producţie pot fi definiţi drept ansamblul condiţiilor necesare şi


suficiente pentru ca un proces de producţie să se poată desfăşura conform
scopului său predeterminat. În această viziune, factorii de producţie reprezintă
totalitatea elementelor de intrare în procesul de producţie care prin combinarea
lor în diferite etape şi procese contribuie la crearea de bunuri şi servicii.
Din această perspectivă se impune şi o delimitare conceptuală între
factorii de produse şi resurse, concepte considerate deseori identice dar diferite
prin aceea că resursele exprimă starea de disponibilitate a unor bunuri.
Ştiinţa economică în general şi economia politică în particular a fost de-a
lungul secolelor terenul unor frământări prolifice pe marginea tipologiei şi al
cantităţii factorilor de producţie. Astfel, William Petty, precursor al şcolii clasice
engleze, afirma metaforic că «munca este tatăl iar pământul este mama avuţiei ».
Un alt reprezentatnt de seamă al economiei politice şi al şcolii clasice –
economistul francez Jean Baptiste Say a elaborat « formula trinitară », celebră,
care definea drept factori de producţie munca, natura şi capitalul.
Dezvoltarea contemporană a economiei politice dar şi a economiei
mondiale, în special sub aspectul său industrial, a pus însă în evidenţă faptul că
performanţele ultimului secol sunt influenţate şi de acţiunea unor factori
netradiţionali care au ajuns însă să polarizeze fluxuri toto mai importante de
investiţii. Aceşti neofactori, de natura întreprinzătorului, întreprinderii,
informaţiei, etc., îşi au originea, în general, în resurse din categoria celor
intangibili.

1
Dincolo de multitudinea teoriilor şi conceptelor existe la niveluil teoriei
economice, ştiinţa economică reţine în studiul său, drept esenţială, formula
trinitară a factorilor de producţie – natură, muncă şi capital.

II.1. Factorii naturali

Pentru a se putea desfasura un proces de productie, în afara de munca


oamenillor, sunt necesare resursele naturale precum si bunurile de capital.
Prin denumirea de pamant (natura) se Intelege totalitatea elementelor
preexistente care sunt puse la dispozItIa procesului productiv.
Factorul natural se materializează exclusiv în acele elemente care, fiind
oferite omului direct de către natură sunt pentru prima dată atrase în circuitul
economic. Într-un sens larg, din sfera de cuprindere a factorului natură fac parte
solul, subsolul, apa, aerul, fauna, flora, într-un sens restrâns în sfera s-a de
cuprindere fiind incluse numai solul, denumit şi fond funciar.
Factorul natural are un caracter primar, originar, elementele sale nefiind
reproductibile în mod artificial.
Pământul ca principal factor natural constituie punctul iniţial al întregii
activităţi economice. Activităţile de producţie sunt legate într-o formă sau alta
de factorul pământ, deoarece el ofera atât substanţa şi condiţiile materiale
primare ale producţiei, cât şi resursele primare de energie. Pămăntul ca factor de
producţie este de neînlocuit si, totodată limitat ca suprafaţă, dar care dispune de
o mare capacitate de regenerare şi de creştere a randamentului său.
Resursele naturale constituie o componentă esenţială a factorului natural
de producţie. Ele au un rol important în asigurarea bazei de materii prime şi
energie necesare desfăşurării întregii activităţii economice.
Resursele naturale nu au un caracter omogen sI de aceea se Impune
gruparea lor pe categorII dupa dIferIte crIterII. Dupa caracterul reproducerII sI
durata folosIrII lor, resursele naturale se clasIfIca In neregenerabIle sau
epuIzabIle (zacamIntele de combustIbIl fosIlI, mInerale metalIfere sI

2
nemetalIfere etc. ) sI regenerabIle ( solul, apa, , fondul cInegetIc etc. ). DIn
punct de vedere al posIbIlItatIlor de recuperare sau de reutIlIzare In procesele de
productIe sI de consum, resursele naturale pot fI: recuperabIle In care sunt
cuprInse o gama larga de materii prime ; partIal recuperabIle In care se Includ
cele bIologIce ; nerecuperabIle care cuprInd In specIal resursele folosIte In
scopurI energetIce.
Prezenţa factorului natură în procesul de producţie şi de combinare a
factorilor de producţie se manifestă şi prin intermediul altor componente
specifice, respectiv cele de la nivelul reliefului, al climei sau apei.
Într-un mod direct şi nemijlocit, actul de producţie specific agriculturii
este legat indisolubil de tipul de relief, de calitatea intrinsecă a solului privit de
această ca element esenţial în această ramură economic. Fără îndoială că o
agricultură productivă este condiţionată şi de gradul de fertilitate naturală a
solului, de calităţile sale intrinseci.
Apoi, şi pentru agricultură dar şi pentru sectoare semnificative ale oricărei
economiii naţionale este de necontestat rolul şi importanţa determinantă în ciclul
de producţie al apei şi al utilizării eficiente a acesteia.
În aceiaşi logică hedonistică este de necontestat realitatea că activităţile
economice productive sunt poziţionate şi condiţionate de factorul climă, de
aportul acestuia la actul de producţie fie că vorbim aici de agricultură şi de
importanţa condiţiilor climatice pe care le presupune aceasta, fie că discutăm de
industrie – sector energetic, exploatare, etc.

II.2. Munca

Funcţionarea oricărui sistem de producţie este de neconceput fără


prezenţa şi intervenţia omului. Ştiinţa economică abordează omul nu numai în
calitatea sa de purtător al unor nevoi de consum tot mai complexe, ci şi în
caliatte de posesor al unor abilităţi ce-i permit să acţioneze în scopul satisfacerii
acestor nevoi.

3
Din perspectiva ştiinţei economice, munca, factor originar, primar de
producţie, reprezintă activitatea specific umană desfăşurată în scopul obţinerii de
bunuri economice :
- originar în sensul că ea este intrinsec asociată personalităţii prestatorului
ei, neputând fi creată sau reprodusă artificial şi nici disociată de persoana
prestatorului ;
- factor de producţie activ şi dinamizator în sensul că ea deţine în mod
exclusiv capacitatea de a pune în funcţiune ceilalţi factori de producţie şi
de a determina transformarea lor în bunuri economice; dacă munca nu ar
acţiona asupra lor, ceilalţi factori de producţie ar rămâne cu desăvârşire
inerţi.
În orice societate, totI membrii populatIeI consuma, dar numaI o parte a
sa, populatIa actIva ocupata, produce venIt natIonal. MarImea populatIeI sI
cresterea eI optIma este unul dIn factorII cresterII economIeI sI aI potentIaluluI
economIc. Cu toate acestea cresterea economIca nu poate fI prIvIta fara calItatea
muncII, reflectata In nIvelul de calIfIcare, de InstruIre a muncII, de stocul de
Invatamant sI cercetare.
Este evIdenta deasemenea, corelatIa dIntre dImensIunea populatIeI totale
a uneI tarI sI marImea pIetII Interne. PIata Interna este, In condItII egale de
dezvoltare, maI mare In tarIle cu populatIe maI numeroasa; totodata, dIvIzIunea
socIala a muncII este maI ampla. O pIata Interna mare are efecte favorabIle
asupra efIcIenteI muncII deoarece permIte permIte atIngerea maI repede de
catre IntreprInderI a economiilor de scara.
Dezvoltarea economIca este Influentata, de asemenea, de structura
populatIeI, de pIramIda varstelor tInand seama ca productIvItatea muncII atInge
nIvelurI maI rIdIcate la grupele de varsta Intre 25-45 de anI.
PrIvIta In structura, cea maI Importanta categorIe demografIca dIn
ansamblul populatIeI uneI tarI o reprezInta populatIa actIva ce se constItuIe In
forta nemIjlocIta de productIe a socIetatII
PopulatIa totala a uneI tarI cuprInde ; - populatIa actIva ;

4
- populatIa InactIva.
PopulatIa actIva cuprinde persoanele in varsta legala de munca, care
exercita in mod obisnuIt o actIvItate profesIonala ce le ofera un castIg ce
constItuIe sursa lor de exIstenta. PopulatIa ocupata nu cuprInde mIlItarII,
studentII, elevII sI persoanele In curs de schImbare a loculuI de munca.
ImbatranIrea populatIeI are efecte negatIve economIce, socIale,
demografIce : cresterea sarcInII socIale a tInereI generatII de IntretInere a
populatIeI In varsta, Intrarea In actIvItatea economIca a unor contIngente de
munca maI mIcI, reducerea potentIaluluI de reproducere bIologIca a populatIeI.

II.3. Capitalul

In calItate de factor de productIe, capItalul reprezInta categorIa bunurIlor


produse sI utIlIzate In scopul producerII altor bunurI economIce.
TeorIa economIca a consacrat acestuI factor de produstIe o atentIe
specIala, ca sI concept acesta avand maI multe sensurI. Intr-un sens larg,
conceptul de capItal cuprInde ansamblul bunurIlor posedate de un IndIvId sau
de o socIetate (se confunda cu avutIa natIonala). DIn punct de vedere strIct
economIc, capItalul este defInIt drept acele bunurI care sunt afectate producerII
altor avutII, altor bunurI. Altfel spus capItal Inseamna capItal fIzIc, adIca
masInIle, utIlajele, materIIle prIme sI nu capItalul fInancIar. HartIIle de valoare,
nu reprezInta capItal In sens economIc cI asa numItele actIve fInancIare sau
capItalul fInancIar. Ele exprIma dreptul de proprIetate asupra actIvelor reale
exIstente la un moment dat.
CapItalul cunoaste maI multe forme sI este Interpretat dIn maI multe
puncte de vedere.
O prima astfel de clasIfIcare sublInIaza exIstenta a doua forme de
manIfestare a acestuI factor de productIe : CapItalul real sI capItalul nomInal.

5
CapItalul real este capItalul care are o valoare de sIne statatoare,
concretIzat In mIjloace de productIe sI care functIoneaza In actIvItatea
economIca.
CapItalul nomInal nu are o valoare reala, de sIne statatoare sI nu
functIoneaza In productIe cI constItuIe un tItlu de proprIetate asupra unor
valorI reale sI da dreptul de a InsusI venIt.
Cea maI Importanta componenta a capItaluluI real este capItalul tehnIc.
Acesta reprezInta ansamblul bunurIlor reproductIbIle capabIle sa creasca
efIcacItatea muncII sI sa aduca un venIt, un profIt proprIetaruluI său.
Plecând de la aceasta componenta a capItaluI real, după modul specific în
care se consumă şi se înlocuiesc componentele, literatura economică consacra
cea de-a a doua mare grupare a factoruluI de productIe capItal (ce surprInde
trasaturIle caracterIstIce al capItaluluI tehnIc): capItalul fIx sI capItalul
cIrculant.
CapItalul fix reprezInta aceea parte a capItaluluI real formata dIn
echIpamente de folosInta Indelungata, care partIcIpa la maI multe cIclurI de
productIe, se deprecIaza treptat sI se InlocuIesc dupa maI multI anI de utIlIzare.
In componenta capItalulI fIx Intra : constructII, echIpamente de productIe,
utIlaje, mIjloace de transport, InstalatII, etc.
CapItalul fIx se dIstInge prIn caracterul lImItatIv al posIbIlItatIlor sale de
trecere de la un fel de utIlIzare productIva la altul. RIgIdItatea utIlIzarII luI este
cu atat maI mare cu cat echIpamentul tehnIc de productIe este maI specIalIzat.
Pe parcursul utIlIzarII lor multIple, capItalurIle fIxe se deprecIaza. O
parte a valorII lor, corespunzatoare uzurII, trece asupra nouluI produs, adIca se
Include In costul acestuIa sI este recuperata In pretul de vanzare, cu ocazIa
vanzarII produsuluI respectIv, permItand constItuIrea fonduluI de amortIsment.
Rezerva de amortIsment se constItuIe In sursa vIItoare de InvestItII, InclusIv de
InlocuIre a capItalurIlor fIxe deprecIate.
In lIteratura economIca aceasta deprecIere a capItaluluI fIx se numeste
uzura fIInd datorata atat componenteI fIzIce dar sI celeI morale.

6
Uzura fIzIca reprezInta pIerderea treptata a proprIetatIlor tehnIce de
exploatare a capItaluluI fIx ca urmare a folosIrII productIve sI a actIunII
factorIlor naturalI.
Uzura morala consta In deprecIerea valorIca sau valorIca sI tehnIca a
capItalulI fIx InaInte de uzura sa fIzIca. Se dIstIng doua forme de uzura morala.
Uzura morala de gradul I consta In devalorIzarea capItaluluI fIx ca urmare a
aparItIeI unor echIpamente noI, maI IeftIne decat cele In functIune. Uzura
morala de gradul II consta In deprecIerea valorIca sI tehnIca a capItalulI fIx ca
urmare a aparItIe sI utIlIzarII unor echIpamente maI prodctIve decat cele In
functIune.
Asa cum afIrmam anterIor recuperarea valorII uzurII unuI bun de natura
capItaluluI fIx se face prIn aplIcarea de amortIsmente, de cote de majorarI de
IntarzIere. AmortIzarea se calculeaza dupa formula :
V −r +d
A= , unde V este valoarea InItIa la a capItaluluI fIx, r - valoarea
T

rezIduala, d - cheltuIelIle facute pentru scoaterea dIn uz, iar T - timpul de


functIonare.
CapItalul cIrculant reprezInta aceea parte a capItaluluI real care se
consuma In IntregIme In decursul unuI sIngur cIclu de productIe sI care trebuIe
InlocuIt cu fIecare nou cIclu.
In componenta capItaluluI cIrculant se Includ : materII prIme, materIale
de baza sI auxIlIare, combustIbIlI, energIe, etc. BunurIle produse devIn bunurI
capItal numaI atuncI cand sunt atrase In actIvItatea productIva sI IndeplInesc In
mod efectIv functIIle specIfIce ce le revIn In calItate de capItal fIx sau de
capItal cIrculant.
Asadar cele doua forma esentIale ale capItaluluI – fIx sI cIrculant – sunt
dIstIncte sI au la baza o serIe de partIcularItatI corespunzatoare unor crIterII
Independente ce tIn de:
a) modul de calcul al costuluI de productIe, respectIv al transferuluI valorII
capItalurIlor fIxe asupra nouluI produs ;

7
b) modul de consum In actul de productIe ;
c) modul de InlocuIre.

8
Cap. III. ECONOMIA NATURALĂ ŞI ECONOMIA DE SCHIMB

1. Economia naturală;
2. Economia de schimb (de piaţă);
3. Societatea pe acţiuni – principala formă de organizare a firmei în
sistemul economiei de piaţă.

Scopul final al oricărei activităţi economice îl constituie satisfacerea


trebuinţelor care se multiplică şi se diversifică continuu în timp ce resursele
economice sunt limitate. Datorită rarităţii resurselor activitatea economică
trebuie să dea răspunsuri cât mai adecvate la întrebările definitorii ale problemei
generale a economiei care poate fi rezumată la trei:
- ce bunuri şi servicii trebuie să se producă şi în ce cantităţi ? Când se vor
produce ?
- cum se vor produce aceste bunuri şi servicii ? Din ce resurse şi cu ce
procedee tehnologice ?
- pentru cine vor fi produse bunurile şi serviciile respective ?
Pentru a rezolva aceste probleme într-o manieră eficientă, societăţile
recurg la schimbul de mărfuri care permite specializarea.
Într-un anumit context social istoric, când a apărut şi sâa dezvoltat
proprietatea privată şi specializarea producătorilor pe baza diviziunii muncii,
apare schimbul de produse. Astfel, producţia destinată autoconsumului se
transformă treptat în producţie destinată schimbului, iar economia naturală în
economie de schimb.

III.1. Economia naturală


Economia naturală reprezintă acea formă de organizare a economiei în
care bunurile şi serviciile create sunt destinate satisfacerii exclusive a
trebuinţelor producătorilor respectivi.

9
Factorii de producţie disponibili şi specifici acestui mode de organizare a
economiei – bunurile de producţie, resursele naturale şi cele umane erau alocaţi
unui sistem închis guvernat de satisfacerea nevoilor doar în limita producţiei
proprii obţinute.
Această formă de organizare a producţiei sociale a predominat în comuna
primitivă, sclavagism şi feudalism, când fiecare gospodărie individuală executa
toate activităţile, de la obţinerea diferitelor materii prime, până la pregătirea lor
în forma definitivă destinată consumului.
Caracterizată prin lipsa radierii cu exteriorul şi printr-o relaţionare
aproape inexistentă cu exteriorul, foarte puţin iradiantă dar şi orientată spre
interior, spre economia individuală, economia naturală de început era guvernată
de autoproducţie, autoconsum şi autodezvoltare.
Treptat însă, încă începând cu comuna primitivă, unele bunuri materiale,
în special uneltele pe care comunităţile nu le puteau produce singure sau erau
produse dar cu mari dificultăţi au început să fie procurate prin schimb. Marfa, ca
obiect al economiei de schimb, a apărut cu mult înaintea producţiei de mărfuri.
Însă, înainte de prima diviziune socială a muncii, schimbul de activităţi avea loc
numai cu totul întâmplător şi abia din acel moment şi-a lărgit sfera de cuprindere
devenind şi stabil.
Cu toate acestea, până la apariţia şi a celei de-a doua condiţii a existenţei
producţiei de mărfuri – autonomia, independenşa producătorilor, schimbul de
mărfuri era legat doar de surplusul ce putea apărea întâmplător la o comunitate
sau la alta şi continuă să deţină o pondere mică în totalul producţiei sociale.
Ulterior, prin manifestarea celei de-a treia diviziune sociale a muncii,
respectiv apariţia negustorilor, remarcă evoluţia unor fenomene care au
contribuit la accelerarea schimbului de mărfuri.
Astfel în contextul apariţiei şi crisstalizării meşteşugarilor, a micii
producţii cu un caracter tehnic-industrial remarcăm pentru prima dată o orientare
a producţiei de bunuri spre piaţă, spre schimb, singura cale posibilă prin care
mărfurile puteau fi tranzacţionate şi ulterior, cu resursele atrase puteau fi create

10
condiţiile necesare atât pentru un ciclu de producţie viitor dar şi pentru
satisfacerea necesităţilor fundamentale de procreere şi dezvoltare.
Pe măsura dezvoltării schimbului şi a accelerării ciclurilor de producţie,
economia naturală îşi restrânge sfera de cuprindere consacrând trecerea de la un
sistem economic în care predomina economia naturală la un sistem în care
predominantă devine economia de schimb. Dincolo de această constatare, acest
fapt nu este sinonim cu o eliminare a economiei naturale din spectrul modurilor
de organizare a economiei sociale. De altfel, chiar dacă caracterul său
predominant a încetat, forme de manifestare ale economiei naturale mai pot fi
întâlnite şi în prezent în economiile mai puţin dezvoltate, în special la nivelul
gospodăriilor ţărăneşti.

III.2. Economia de schimb (de piaţă)

Economia de schimb reprezintă acel mod de organizare a activităţii


economice care se întemeiază pe mecanisme obiective ce pun în valoare forţele
pieţei în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în
alocarea şi utilizarea resurselor materiale, umane şi financiare disponibile. Într-o
astfel de economie, activităţile agenţilor economici sunt supuse examenului
riguros, dar drept al pieţei, aceasta răsplătind (profit) sau sancţionând (faliment-
pierdere), după caz, munca desfăşurată în toate celule economiei naţionale,
criteriile cu care operează fiind cele ale eficienţei şi ale concordanţei activităţilor
economice cu nevoile efective ale societăţii.
Diviziunea socială a muncii (separarea pe ramuri şi subramuri a
economiei) determină specializarea producătorilor, respectiv diferenţierea lor
din punct de vedere al genurilor de activitate de producţie depusă şi evident al
genurilor de bunuri produse.
Într-o astfel de economie satisfacerea nevoilor de consum din societate se
poate realiza numai prin intermediul schimbului de mărfuri prin aşa numitele
acte de vânzare cumpărare. De altfel, odată cu apariţia banilor ca mijlocitor al

11
schimbului consemnăm şi o accelerare a actelor de comerţ, mult mai facile şi
mai eficiente pe fondul dispariţiei limitelor impuse de troc.
Sistemul modern de producţie nu ar fi fost posibil dacă tehnicile
productive nu se bazau pe specializare şi pe diviziunea muncii. Specializându-se
în producerea anumitor bunuri, producătorii au renunţat la practica producerii
tuturor genurilor de bunuri de care aveau nevoie.
Specializarea a dus la creşterea productivităţii muncii şi a creat
posibilitatea obţinerii bunurilor necesare pentru satisfacerea trebuinţelor în
cantităţi cât mai mari. Marea gamă de bunuri şi servicii destinată pieţei este
posibilă numai cu ajutorul specializării, specializare ce la rândul său
influenţează diviziunea muncii.
Pentru a supravieţui în condiţiile economiei de piaţă şi cu atât mai mult
pentru a desfăşura o activitate rentabilă, unităţile economice trebuie să fie
receptive la semnalele pieţei, să aibă o înaltă capacitatede adaptare la
schimbările mediului economico-social, flexibilitate în mecanismul de
funcţionare, să manifeste inventivitate, spirit creator, preocupare permanentă
pentru înnoirea şi modernizarea produselor, serviciilor, formelor de distribuţie,
ş.a..
Acest mod de reglementare a economiei prin mecanismele pieţei îşi are
originea în ideile liberalismului economic fiind fundamentat şi operant prin
sistemul de semnale ale preţurilor de unde şi denumirea de economie de piaţă.
Din confruntarea dintre cerere şi ofertă rezulta un anumit preţ care exercita o
funcţie economică esenţială, producătorii oferindu-şi activitatea în funcţie de
oscilaţiile acestuia. Astfel, dacă la un moment dat oferta de mărfuri era mai mică
decât cererea solvabilă, preţurile creşteau având drept rezultat sporirea
profiturilor , care la rândul lor încurajau producătorii în lărgirea producţiei, în
vederea adaptării ei la cerere şi în acelaşi timp, o serie de consumatori ale căroro
venituri erau insuficiente, neputând face faţă urcării preţurilor, erau îndepărtaţi
de pe piaţă şi echilibrul dintre producţie şi consum se restabilea. Invers, atunci
când oferta unui anumit produs era mai mare decât cererea solvabilă, preţul

12
produsului respectiv scădea, fapt care determina pe producători să restrângă
producţia întrucât profiturile se micşorau şi, în acelaşi timp, o parte dintre
consumatori care până atunci erau în afara pieţei, puteau să participe la cerere,
având drept rezultat sporirea acesteia, fapt prin care cererea era adusă la nivelul
oferteişi echilibrul se restabilea.
Această manieră de guvernare a economiei era însă una care presupunea o
mobilitate crescută a factorilor de producţie şi o concurenţă perfectă. Piaţa reală
în schimb este una marcată de puternice fenomene cu efect distorsionist ce
includ monopolurile corporatiste, intervenţiile statelor, procesele integraţioniste,
etc.
Ca o consecinţă, viaţa economică modernă, deşi marcată de piaţă şi
mecanismul preţurilor, se îndepărtează de schema teoretică a unei economii pure
şi perfecte în care preţurile sunt formate spontan la intersecţia cererii şi a ofertei
şi au rolul de reglator automat al funcţionării economiei.
Toate aceste intervenţii în mecanismul economiei de piaţă nu au impus
însă şi o schimbare de esenţă a mecanismului economic, trăsătura sa majoră
rămânând autoreglarea, piaţa ocupând şi în aceste condiţii locul principal în
luarea deciziilor şi în comportamentul agenţilor economici. Prin mecanismele
sale, piaţa reprezintă condiţia generală a funcţionării acestui tip de economie,
având un rol hotărâtor în alocarea şi utilizarea resurselor ca şi în organizarea,
gestiunea şi reglarea economiilor naţionale.

III.3. Societatea pe acţiuni – principala formă de


organizare a firmei în sistemul economiei de piaţă

IntreprInderea reprezInta sedIul In care are loc reunIrea sI combInarea


factorIlor de productIe.
CaracterIstIcI: - exIstenta patrImonuluI – ce permIte asumarea rIsculuI
productIeI sI asIgurarea unItatII ;

13
- IntreprInderea combIna factorII de productIe – combInarea este tehnIca sI
economIca( luarea In calcul a pretuluI factorIlor - salarIuluI, dob., renta);
- productIa pentru pIata - antIcIparea cererII,
- maxImIzarea profItuluI.
In RomanIa, In vederea efectuarII de acte de comert, pers. FIzIce sI pers
jurIdse pot constItuI In socIetatI comercIale conform LegII 31/1990, republIcata
In Mof. Nr. 33/1998, In:
a) socIetate In nume colectIv;
b) socIetate In comandIta sImpla;
c) socIetate pe actIunI;
d) socIetate In comandIta pe actIunI sI
e) socIetate cu raspundere lImItata.
SocIetatIle comercIale sunt oblIgate sa aIba cel putIn 2 actIonarI, exceptIe
facand SRL unde este sufIcIent actul de voInta al uneI sIngure persoane.
SocIetatIle pe actIunI reprezInta forma de asocIere In care oblIgatIIle
socIale sunt garantate cu patrImonIul socIal, actIonarII fIInd oblIgatI numaI la
plata actIunIlor lor. Aparute la Inceputul secoluluI al XIX, SA reprezInta o
forma de socIetate evoluata nascuta dIn nevoIa de expansIune economIca sI de
reunIre de marI capItalurI. PrototIpe ale acestor socIetatI apar Inca dIn sec
XVIII In orasele – republIcI ItalIene sub forma spre ex., a BancII dI San
GIorgIo, cu un consIlIu dIn 480 actIonarI, sub supravegherea unor cenzorI.
EvolutIa spectaculoasa a acestuI mod de organIzare a fIrmeI, antrenata de
necesItatea acumularII de capItalurI, au facut dIn aceste fIrme cele maI marI
detInatoare de capItal mondIal.
CondItIIle necesare constItuIrII uneI astfel de socIetatI sunt :
- Numarul actIonarIlor In socIetatea pe actIunI nu poate fI maI mIc de 5.
- CapItalul socIal al socIetatII pe actIunI sI al socIetatII In comandIta pe actIunI
nu poate fI maI mIc de 25.000.000 leI*).
- menIunea SA In numele fIrmeI

14
SA se pot constItuI pe doua caI : subscrIptIe publIca sI fara subscrIptIe
publIca.
ConstItuIrea prIn subscrIptIe publIca se realIzeaza de catre membrII fondatorI
ce elboreaza In acest sens un proIect de contract (stabIleste condItIIle asocIerII)
sI statut( regulIle dupa care se conduce socIetatea). CalItatea de fondator se
recunoaste prIn contractul de socIetate .
SocIetatea se poate constItuI numaI daca Intregul capItal socIal a fost subscrIs sI
fIecare acceptant a varsat In numerar jumatate dIn valoarea actIunIlor subscrIse
la Casa de EconomII sI ConsemnatIunI orI la o socIetate bancara sau la una
dIntre unItatIle acestora. Restul dIn capItalul socIal subscrIs va trebuI varsat In
termen de 12 lunI de la InmatrIculare. ActIunIle ce reprezInta aporturI In natura
vor trebuI acoperIte Integral.
Daca subscrIerIle publIce depasesc capItalul socIal prevazut In
prospectul de emIsIune sau sunt maI mIcI decat acesta, fondatorII sunt oblIgatI
sa supuna aprobarII adunarII constItutIve majorarea sau, dupa caz, reducerea
capItaluluI socIal la nIvelul subscrIptIeI.
In cazul constItuIrII fara subscrIptIe publIca InfIIntarea socIetatII
presupune subscrIerea capItaluluI In IntregIme de membrII fondatorI, In numar
de cel putIn cIncI.
In cadrul SA , capItalul socIetatII este reprezentat prIn actIunI emIse de
socIetate. PrIn esenta transmIsIbIle, actIunIle sunt IndIvIdualIzate fIe prIn
numele tItularuluI – nomInatIve, fIe prIntr-un numar – la purtator. Forma
nomInatIva a actIunIlor se stabIleste prIn contractul de socIetate sI statut.
ActIunIle sunt de valoare egala, acordand posesorIlor drepturI egale sI
cuprInd, In prIncIpal, urmatoarele elemente : den sI durata socIetatII, data
contractuluI de socIetate, nr. dIn R.C sub care se afla InmatrIculata socIetatea sI
nr. Mof. In care s-a facut publIcarea, capItalul socIal, nr. ActIunIlor sI nr de
ordIne, valoarea nomInala a actIunIlor sI varsamIntele efectuate, avantajele
acordate fondatorIlor. Pentru actIunIle nomInatIve se maI specIfIca numele,

15
prenumele sI domIcIlIul actIonaruluI sau, dupa caz, denumIrea sI sedIul
socIetatII.
ActIunIle sunt IndIvIzIbIle. Cand o actIune nomInatIva devIne
proprIetatea maI multor persoane, socIetatea nu este oblIgatasa InscrIe
transmIterea atata tImp cat acele persoane nu vor desemna un reprezentant unIc
pentru exercItarea drepturIor conferIte de actIune. AtuncI cand o actIune la
purtator apartIne maI multor persoane, acestea treb sa desemneze un
reprezentant comun. Raspunderea revIne In mod solIdar pentru contrIbutIa
fIecareI partI.
DrepturIle sI oblIgatIIle conferIte de posesIa uneI actIunI:
-drept de vot, de partIcIpare la luarea decIzIIlor;
- drept de a partIcIparea la rezultate – dIvIdent, corespunzator cu
numarul actIunIlor detInute ;
- drept de proprIetate asupra uneI partI dIn capItalul socIal.

In vederea IntregIrII capItalurIlor dIsponIbIle necesare InvestItIIlor sI


derularII actIvItatII SA apeleaza la emIsIunea de oblIgatIunI. Acestea reprezInta
tItlurI de credIt, emIse de socIetate, constItuInd In totalItatea lor un Imprumut
colectIv acordat socIetatII de credItorI pe termen lung.
SocIetatea pe actIunI poate emIte oblIgatIunI la purtator sau nomInatIve, pentru
o suma care sa nu depaseasca treI patrImI dIn capItalul varsat sI exIstent,
conform celuI dIn urma bIlant contabIl aprobat. Valoarea nomInala a uneI
oblIgatIunI nu poate fI maI mIca de 25.000 leI.
OblIgatIunIle dIn aceeasI emIsIune trebuIe sa fIe de o valoare egala sI
acorda posesorIlor lor drepturI egale.
Organul de conducere a SA este AGA, organ ce stabIleste polItIca
economIca sI comrcIala. Acestea pot fI ordInare sI extraordInare.
Adunarea ordInara poate sa : - dIscute, aprobe sau sa modIfIce bIlantul, dupa
ascultarea raportuluI admIn. sI cenzorIlor sI sa fIxeze dIvIdentul
- sa aleaga admInIstratorII sI cenzorII, remuneratIa acestora;

16
- sa se pronunte asupra gestIunII admIn.;
- sa stab bugetul de venIturI de chelt. sI programul de actIv. ;
- sa hotarasca InchIrIerea sau desfIIntarea maI multora dIntre unItatIle
socIetatII.
Adunarea extraordInara are urmatoarele atrIbutII :
- prelungI durata socIetatII;
- marIrea capItaluluI;
- schImbarea formeI socIetatII ;
- schImbarea obIectuluI socIetatII; mutarea sedIuluI;
- fuzIunea cu alte socIetatI;
- reducerea capItaluluI socIal sau reIntregIrea sa prIn emIsIune de noI
oblIgatIunI;
- dIzolvarea socIetatII ;
- emIsIunea de oblIgatIunI;
- orIce alta modIf a contractuluI de socIetate orI a statutuluI.
AdmInIstrarea SA este facuta de catre unul sau maI multI admInIstratorI numItI
de AGA

17
Cap. IV. COSTUL DE PRODUCŢIE

1. Conceptul, conţinutul şi categoriile de cost de producţie;


2. Importanţa şi căile reducerii costului de producţie;
3. Salariul – element al costului de producţie.

IV.1. Conceptul, conţinutul şi categoriile de cost de producţie

In teoria şi practica economică există o diversitate de opinii privind


definirea conceptului de cost de producţie, însă ca o constantă a acestor puncte
de vedere reţinem că această noţiune desemnează valoarea inputurilor folosite în
producţia unei cantităţi determinate de output.
Altfel spus, conceptul de cost de producţie desemnează ansamblul
cheltuielilor angajate de întreprinzător în cadrul unui ciclu economic pentru
producţia de bunuri.
La nivel de întreprindere există două maniere diferite de cuantificare a
costului de producţie: metoda contabilă şi metoda economică. Studiind
funcţionarea unei întreprinderi, economistul este interesat de modul în care
aceasta utilizează resursele sale , adică analiza în termenii eficienţei economice.
Pede altă parte, pe contabil îl interesează în principiu mersul întreprinderii în
termenii solvabilităţii acesteia (dacă firma poate să facă faţă obligaţiilor
financiare: restituirea creditelor, palta furnizorilor, etc.). Atunci când evaluează
costul de producţie al firmei, contabilul nu ia în considerare decât totalitatea
cheltuielilor pe care întreprinzătorul le suportă cu achiziţionarea factorilor
necesari desfăşurării procesului de producţie. Operând în această manieră, el
ignoră alte costuri, adesea importante, pe care firma sau societatea în ansamblul
ei trebuie să le suporte.
Conceptul de cost economic este altfel spus mult mai amplu decât costul
contabil. Acesta corespunde cheltuielilor efectuate de către firmă în legătură cu

18
producţia unei cantităţi de output. Costurile economice cuprind nu numai
costurile explicite, ci şi costurile numite implicite sau imputabile producţiei.
Costurile explicite corespund plăţii factorilor pe care întreprinderea îi
achiziţionează din exterior. Dar firmele pot folosi şi factori proprii, pe care nu-i
cumpărăr de la alţi agenţi economici, pentru că sunt proprietatea ei. Costurile de
producţie corespunzătoare resurselor proprii ale întreprinderii constituie
costurile implicite. Necunoaştere şi necuantificarea în calculul rezultatului
economic a acestor categorii de costuri poate determina o supraevaluare a
profitului întreprinderii sau la o subevaluare a pierderilor cu implicaţii directe, în
final, asupra alocării resurselor în economie.
Alocarea optimă a resurselor în actul economic este dependentă însă şi de
existenţa economiilor sau a dezeconomiilor externe – beneficii sau costuri
externe, sau altfel spus costurile sale private şi costurile sociale.
Un alt element important în analiza economică a unui act de producţie îl
constituie şi costul de oportunitate al unei acţiuni – valoarea şansei alternative
care trebuie sacrificată în vederea în vederea întreprinderii acţiunii respective
sau altfel spus, sacrificiul renunţării la o satisfacţie prezentă pentru puterea de a
dispune pe viitor de una mai mare.
La nivel de întreprindere cunoaşterea elementelor de cost dar şi a costului
de producţie în ansamblul său prezintă o importanţă deosebită în condiţiile în
care şi întreprinzătorul şi întreprinderea sunt guvernaţi de maximizarea
profitului.
În aceste condiţii cunoaşterea, decelarea şi gruparea principalelor
elemente de cost a constituit şi constituie o preocupare permanentă pentru teoria
şi practica economică contemporană. Le fel însă ca şi în cazul altor teorii şi
concepte economice şi conceptul de cost de producţie nu a fost întotdeauna
înţeles în aceiaşi manieră de economişti, distingându-se trei mari interpretări:
- costul monetar – (exprimat în monedă) reprezintă suma tuturor
preţurilor bunurilor şi serviciilor necesare fabricării unui produs, ceea
ce practica contabilă numeşte preţ de cost;

19
- costul fizic sau în natură, corespunde exact aceleiaşi concepţii, dar în
loc de a se exprima cheltuielile în valoare monetară, ele sunt
considerate în realitatea lor materială.
- Costul psihologic, de oportunitate sau dezutilitate apreciază că tot
ceea ce a fost alocat unei anumite producţii se consideră ca neputând fi
afectat unei alte producţii.
La nivelul teoriei economice literatura de specialitate a consacrat şi
următoarea tipologie a costurilor:
1. Cost global, definit ca ansamblul costurilor corespunzătoare unui
volum dat al producţiei, prezintă la rândul său următoarele tipuri de costuri:
• Costuri fixe, costuri independente de volumul producţiei care
includ cheltuielile de administrare, chirii, asigurări, întreţinere,
amortismente;
• Costuri variabile, dependente de volumul producţiei includ
cheltuielile cu salariile directe, materiile prime, materialele,
energia, salariile directe, etc;
• Costul total, suma costurilor fixe şi variabile
CT=CF+CV
2. Costul mediu sau costul unitar reprezintă costurile globale pe unitatea
de produs, teoria economică distingând şi în cazul acestei categorii
distingem trei tipuri de costuri:
• Costul fix mediu (CFM) – costul fix pe unitate de produs
CF
CFM =
Q

• Costul variabil mediu (CVM) – costul variabil pe fiecare unitate de


producţie
CV
CVM =
Q

• Costul total mediu (CTM) reprezintă costul total al fiecărei unităţi


de producţie.

20
CT CF + CV
CTM = =
Q Q

3. Costul marginal, reprezintă suplimentul de cost necesar pentru


obţinerea unei unităţi suplimentare de produs. Acest tip de cost se
determină după formula:
∆CT
Cm =
∆Q

IV.2. Importanţa şi căile reducerii costului de producţie

În ultimele decenii, mai pregnant ca niciodată şi în plin context al


regionalizării şi globalizării economiei, reducerea cheltuielilor de producţie în
generela şi a cheltuielilor materiale în particular reprezintă o preocupare majoră
a fiecărei companii şi economii naţionale.
Reducerea costului de producţie este importantă pentru participanţii la
actul economic cel puţin datorită următoarelor împrejurări :
 Necesitatea încadrării consumurilor naţionale cel puţin la nivelul minim al
concurenţilor externi ;
 In condiţiile în care procesele de producţie sunt caracterizate de risipă a
elementelor materiale, aceste pierderi constituie piedici în posibilităţile de
creştere economică, în progres. Este necesară, altfel spus, o dezvoltare
economică bazată pe un consum cât mai intensiv al resurselor, pe
obţinerea a cât mai multe bunuri cu volume cât mai mici de materiale;
 Datorită faptului că de multe ori producţia este derulată nu numai cu
materiii prime şi materiale autohtone ci mai ales cu cele din import, cu
efecte directe aşadar asupra balanţei comerciale, de plăţi şi a datoriei
externe în ultimă instanţă în condiţiile în care actele economice sunt mari
consumatoare de resurse, energofage, etc. ;
 Datorită mediului economic internaţional caracterizat de o concurenţă din
ce în ce mai feroce care obligă participanţii la marea piaţă globală în care
departajarea dintre competitori seface prin preţul de vânzare. Altfel spus,

21
orice participant va fi preocupat direct ca actul său de producţie să fie
caracterizat de consumuri minime, de evitarea risipei pentru a avea costuri
de producţie cât mai scăzute şi de aici preţuri de vânzare cât mai mici faţă
de ceilalţi concurenţi din piaţă;
 Într-un sistem economic caracterizat din ce în ce mai mult de globalizare
şi de intensificarea relaţiilor economice internaţionale reducerea costului
de producţie devine importantă pentru economii şi datorită faptului că un
nivel superior al costurilor interne se traduce la nivel naţional într-o
redistribuire la extern a produsului net creat în ţară ;
 Reducerea costului de producţie este importantă şi pentru asigurarea
creşterii rentabilităţii, a masei profiturilor care reprezintă sursa cea mai
importantă pentru acumulare şi investiţii, inclusiv pentru creşterea
veniturilor agenţilor economici.
Având în vedere aspectele anterior menţionate şi conştientizarea la nivel
global a necesităţii şi importanţei reducerii costului de producţie, teoria şi
practica economică a dat naştere următoarelor căi de reducere a costului de
producţie :
 reducerea cheltuielilor materiale prin acţionarea în următoarele
direcţii :
- elaborarea de norme de consum ştiinţific fundamentate şi
urmărirea strictă a încadrării consumurilor în aceste norme ;
- repreoiectarea produselor ;
- folosirea de înlocuitori ;
- mărirea fiabilităţii şi rezistenţei în funcţionare ;
- perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie astfel încât să se reducă la
minimum consumurile de materii prime şi materiale ;
 creşterea productivităţii muncii element care influenţează costurile de
producţie sub două aspecte : în primul rând, prin scăderea relativă a
cheltuielilor pentru salarii, iar în al doilea rând, prin reducerea absolută a
acestora în costul de produs ;

22
 micşorarea cheltuielilor administrativ gospodăreşti.
Problematica stabilirii importanţei şi mai ales a căilor de reducere a
costului de producţie este şi rămâne în continuare o preocupare pentru întreg
mediul economic global mai ales într-un context economic caracterizat de un
acces tot mai restrâns la resurse impus şi de deteriorarea indicatorilor
macroeconomici dar şi de caracterul epuizabil al multora dintre materiile prime
şi materialele angajate.

IV.3. Salariul – element al costului de producţie

Teoria economică defineşte salariul drept un venit ce revine factorului


muncă ca urmare a participării lui în activitatea economică. El apare nu ca un
preţ al muncii, ci ca preţ al închirierii forţei de muncă, ca un preţ al serviciilor
aduse de munca depusă de diferite persoane.
Ca preţ plătit pentru serviciul adus de factorul muncă, salariul se stabileşte
pe baza mecanismului pieţei, el fiind însă plătit după efectuarea muncii, în
funcţie de rezultatele ei.
Munca este un factor de producţie cu o serie de trăsături specifice ce o
diferenţiază de celelalţi factori: este efectuată de oameni şi presupune în
consecinţă luarea în considerare a unui ansamblu de mobiluri de natură psiho-
sociologică; mobilitatea ridicată, respectiv capacitatea sa atât fizică dar mai ales
cea rezultată din disponibilitatea de a fi folosită în diverse procese productive;
este singurul factor capabil să organizeze un proces economic productiv,
asigurând în acelaşi timp şi combinarea celorlalţi factori de producţie.
Pe o piaţă cu concurenţă perfectă remunerarrea factorilor de producţie
este determinată de cererea şi oferta de muncă manifestată pe piaţa muncii.
Cererea de muncă este manifestată de către întreprinderi care doresc să
folosească forţa de muncă pentru obţinerea unui anumit volum de output, în
timp ce oferta de muncă vine din partea din partea deţinătorilor forţei de muncă
care cedează munca lor cu scopul de a obţine venituri.

23
Factorii determinanţi ai cererii de muncă sunt :
- salariul
- productivitatea muncii
- cererea de bunuri
Factorii care determină oferta de muncă în economie sunt:
- populaţia totală aptă de muncă;
- o serie de factori instituţionali: vârsta minimă de muncă, legislaţia
salarială, dispoziţiile legale cu privire la pensionare;
- opţiunile populaţiei între muncă şi odihnă, timpul care poate fi dedicat
oricăreia din aceste două alternative
Sub aspectul formelor sale, salariul ca preţ al forţei de muncă poate fi
salariu nominal şi salariu real.
Salariul nominal reprezintă suma de bani pe care individul o primeşte în
schimbul forţei sale de muncă.
Mărimea lui depinde de mai mulţi factori :
- valoarea forţei de muncă sau de preţul forţei de muncă stabilit pe piaţa
muncii ;
- evoluţia situaţiei economice: în timpul crizelor şi a recesiunilor,
scăderea producţiei face ca cererea de forţă de muncă să scadă,
şomajul să ia proporţii şi evident să scadă salariile. În perioada de
avânt, când se înregistrează creşteri ale producţiei, cererea de forţă de
muncă va fi mai mare şi ca urmare a acestui fapt, salariile vor
înregistra o tendinţă de creştere ;
- politica de salarizare – ansamblu de măsuri luate de întreprinzători sau
de stat cu privire la nivelul salariilor pe sexe, regiuni, categorii şi
forme de salarizare.
Salariul real reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii pe care indivizii şi
le pot procura cu salariul nominal. El reflectă puterea de cumpărare a salariului
nominal.

24
Raportul dintre salariul nominal şi cel real sunt în funcţie de costul vieţii
şi se pot exprima astfel :
Sn
Sr =
Cv

Dinamica salariului real este supusă acţiunii mai multor factori :


- salariul nominal – relaţie direct proporţională ;
- preţul mărfurilor şi a serviciilor – relaţie invers proporţională;
- puterea de cumpărare a banilor;
- revendicările sindicatelor.
Alături de cele două forme ale salariului teoria economică mai reţine şi
alte două fome de salariu – salariul social - unul din rezultatele cele mai
evidente ale politicii de redistribuire a veniturilor şi salariul colectiv.
Salariul social reprezintă acea parte a din venitul naţional prin care
societatea intervine pentru a spori veniturile unor categorii de salariaţi sau ale
unor grupuri din cadrul acestora care se confruntă cu riscuri mai mari, cum sunt
accidentele de muncă, bolile profesionale, şomajul, etc.
Salariul social poate fi, la rândul său, împărţit în două categorii :
- salariul social afectat, reprezintă suplimentul de venit alocat în mod
regulat unor categorii de salariaţi în funcţie de situaţia lor familială;
- salariul social amânat, acordat pentru riscuri comune tuturor
persoanelor. El se consideră amânat până la survenirea unor riscuri
legate de boli, accidente, etc.
Salariul colectiv este acea formă de salariu atribuit tuturor slariaţilor unei
întreprinderi ca urmare a participării la rezultatele acesteia sau prin alte facilităţi.
Dincolo de aceste forme ale salariului este fără îndoială faptul că la nivel
internaţional există diferenţe naţionale între salarii determinate de o serie de
factori :
- preţul forţei de muncă diferit de la o ţară la alta ;

25
- intensitatea muncii – în ţările dezvoltate în care productivitatea muncii
este mai mare este evident că nivelul salariului va fi superior celui din
ţările în care productivitatea muncii este scăzută ;
- cererea şi oferta de muncă ;
- conjunctura economică favorabilă sau nefavorabilă ;
- presiunile sociale, etc.

26
CAP. V. VENITUL NET ŞI FORMELE SALE

1. Profitul;
2. Dobânda. Sistemul de credit.
3.Renta.

V.1. Profitul

Ca şi în cazul altor concepte economice şi în cazul profitului exită


numeroase controverse în materia definirii acestuia.
Sub raport cantitativ, în sensul larg al cuvântului, profitul este înţeles ca
diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate de către o unitate economică.
Prezenţa profitului demonstrează că agenţii economici îşi acoperă integral
cheltuielile din venituri proprii şi obţin un excedent de valoare în expresie
bănească. În sens restrâns, profitul reprezintă o formă importantă a produsului
net care se autonomizează în procesul de repartizare şi utilizare a unei părţi din
valoarea nou creată la nivel microeconomic.
În literatura de specialitate, profitul, în sens general, este definit ca fiind
rezultatul financiar pozitiv al unei activităţi lucrative, reprezentând diferenţa
dintre încasările realizate şi cheltuielile ocazionate de aceasta. Mai mult chiar,
unii autori consideră că profitul brut reprezintă suma rezultatelor financiar
pozitive într-un anumit interval de timp obţinute de o persoană fizică sau
juridică.
Profitul îndeplineşte rolul de pârghie principală şi instrument de
conducere a unităţilor economice şi stimulare a lucrătorilor în desfăşurarea unei

27
activităţi eficiente. El constituie, aşa cum sublinia Francois Perroux « motorul
esenţial al societăţii ».
Mărimea şi dinamica profitului reflectă în mod sintetic calitatea întregii
activităţi a unităţilor economice, constituind principalul indicator calitativ.
În limbajul cotidian, profitul sau beneficiul este venitul total minus costul
total. Dacă în ceea ce priveşte venitul total nu există deosebiri, ele apar în
legătură cu ceea ce ceea ce reprezintă costul total în funcţie de care se precizează
şi formele profitului. Din punct de vedere contabil, costul cuprinde doar
cheltuielile efectuate cu factorii productivi, alţii decât cei aflaţi în proprietatea
întreprinzătorului şi utilizaţi în activitatea economică. Conform acestei opinii,
profitul îmbracă următoarele forme:
 Profitul brut ce reprezintă cifra de afaceri minus remuneraţia aporturilor
productive, altele decât cele ale întreprinzătorilor ;
 Profitul minimal sau profitul necesar reprezintă suma remuneraţiilor
minime pentru diferite aporturi productive ale întreprinzătorului, şi sub
care acesta încetează să-şi mai aducă contribuţia ;
 Profitul pur reprezintă eventualele diferenţe pozitive între profitul brut şi
profitul minimal.
În societăţile pe acţiuni moderne mai multe categorii socio –
profesionale obţin profit pentru că ele exercită anumite funcţii de
întreprinzător :
 Membrii Consiliului de Administraţie – dividente, profituri
speculative ;
 Acţionarii – dividente ;
 Salariaţii superiori (managerii) : participare la beneficii ;
 Intreprinderea : beneficiile nedistribuite încorporate în rezerve ;
 Salariaţii : participare la profit.

28
 Profitul de monopol reprezintă venitul obţinut de agenţii economici ce
deţin poziţii monopoliste în producţie sau pe piaţă şi vând produsele lor
la preţuri de monopol
Mărimea şi dinamica profitului pot fi evidenţiate cu ajutorul a doi
indicatori : masa şi rata profitului.
Masa profitului este suma totalăobţinută sub formă de profit de un agent
economic, de o ramură sau de economia unei ţări şi stabilită ca diferenţă între
venituri şi cheltuieli :
Pr = V − CT

Rata profitului se determină ca un raport procentual între masa profitului


şi costurile realizate pentru obţinerea acestuia, volumul capitalului sau cifra de
afaceri :
Pr Pr Pr
RPr = RPr = RPr = ,
CT K CA

unde Pr – profitul, RPr- rata profitului, CT – costul total, K – capitalul, CA –


cifra de afaceri.
Acest indicator reflectă pentru pentru întreprinzător şi nu numai gradul de
rentabilitate pe produs, ramură sau economie naţională.
Pentru posesorul de capital, mărimea profitului însuşit este în funcţia de
mai mulţi factori :
• Costul de producţie – relaţie invers proporţională ;
• Nivelul preţului de vânzare al bunului sau serviciului – relaţie direct
proporţională ;
• Cantitatea de bunuri sau servicii – relaţie direct proporţională ;
• Structura şi cantitatea bunurilor şi serviciilor realizate cu participarea
capitalului ce poate exercita o influenţă direct proporţională dacă în
componenţa sa sporesc produsele şi serviciile cu profit ridicat – sau invers
proporţională – dacă acestea scad în favoarea celor cu profit mic ;
• Viteza de rotaţie a capitalului – relaţie direct proporţională
Principalele funcţii ale profitului sunt următoarele :

29
 Orientarea generală a activităţii economice – profitul stimulează
iniţiativa economică, atât a proprietarilor cât şi a întreprinzătorilor,
el determină acceptarea riscului de către întreprinzători şi, prin
aceasta , contribuie la stimularea producţiei de bunuri şi servicii ;
 Sursă principală de autofinanţare – profitul permite dagajarea
surselor necesare dezvoltării economice, finanţarea operaţiunilor
riscante constituind sursa de bază a creşterii economice ;
 Mijloc de control al eficacităţii firmelor – profitul este indicatorul
principal de care conducerea firmelor ţine seama în elaborarea
politicilor şi strategiilor lor economice. El generează un spirit de
economisire, transmis de la nivelul conducerii fiecărei firme până la
ultimul salariat al acesteia ;
 Instrument de stimulare economică – participarea la beneficii,
stimulente materiale ;
 Indicator sintetic al activităţii economice – agenţii economici
sunt guvernaţi în actul economic de urmărirea profitului, criteriu cel
mai important de apreciere a activităţii globale a acestora şi singura
sursă de dezvoltare a lor ;
 Sursă de venit pentru bugetul satului – prin care se asigură
funcţionarea unor activităţi nonprofit, absolut necesare pentru
dezvoltarea generală a societăţii.

V.2.Dobânda. Sistemul de credit.

În general, dobânda este analizată în legătură cu capitalurile băneşti şi


considerată în sens restrâns, după unii autori, că reprezintă : plata pentru o sumă
împrumutată ; recompensă pentru renunţarea la lichiditate pe o anumită perioadă
de timp ; preţul pe care oamenii îl plătesc pentru a obţine resursele acum în loc
să aştepte până vor câştiga banii cu care să cumpere resursele, o primă plătită
pentru a intra în stăpânirea curentă a resurselor.

30
Dobânda, în sens larg, este generalizată la totalitatea resurselor utilizate în
calitate de capital. În această accepţiune, dobânda este un excedent ce revine sub
formă de venit oricărui capital utilizat în condiţii normale ; este preţul plătit
pentru orice capital care constituie o altă categorie de factori de producţie.
Dobânda nu este doar o caracteristică a capitalului împrimutat, ci a
oricărui capital ce determină o sporire a resurselor viitoare.
Sursele capitalului de împrumut (oferta de capital) sunt următoarele :
- economiile gospodăriilor familiale concentrate în cadrul instituţiilor
bancare şi utilizate de către bănci în acordarea de împrumuturi ;
- economiile firmelor depuse la bănci ;
- economiile guvernului care apar atunci când veniturile bugetare sunt
mai mari decât cheltuielile.
Cererea de capital de împrumut se manifestă din partea :
- populaţiei, ce vizează obţinerea de împrumuturi pentru procurări de
bunuri de folosinţă îndelungată ;
- firmele care solicită împrumuturi în vederea dezvoltării activităţilor
lor ;
- administraţiile publice ce urmăresc obţinerea de împrumuturi pentru
activităţile din structura lor.
Cererea şi oferta de împrumuturi se întâlnesc pe piaţa capitalului de
împrumut, la intersecţia acestora stabilindu-se preţul.
Dobânda are un rol important în cadrul mecanismului de funcţionare a
economiei, îndeplinind următoarele funcţii :
 influenţează repartiţia factorilor de producţie, orientându-i către
destinaţiile care asigură folosirea lor cea mai eficientă ;
 pârghie de stimulare a economisirii unei părţi din venituri ;
 modalitate de asigurare a unui profit normal băncilor ;
 pârghie de redistribuire a venitului.

31
Preţul plătit pentru a dispune timp de un an de 100 unităţi monetare este
rata dobânzii.
Rata dobânzii exprimă randamentul anual al fondurilor împrumutate
exprimat procentual.
În orice economie ea se determină ca un raport procentual dintre mărimea
absolută a dobânzii anuale plătite şi creditul acordat :
d `xCxT
D= ,
100

unde d’ – rata dobânzii, D – dobânda, C – creditul acordat. Menţionăm că


utilizarea acestei modalităţi de determinare a dobânzii este specifică perioadele
de timp, de regulă un an, în care împrumutul contractat sau plasamentul efectuat
este efectuat cu capitalizare.
Alături de acest mod de detrminare a dobânzii – dobânda simplă, în teoria
şi practica economică s-a decelat şi formula dobânzii compuse, aplicată în
general pentru perioadele de timp mai mari de un an dar condiţionată de
capitalizare :
D = Sn − C , unde
S n = Cx (1 + d ` ) n

Sn- suma totală de plată la finele creditului sau de încasat la maturitatea unui
depozit, d’-rata dobânzii, C – creditul acordat sau suma plasată, n – perioada de
timp pentru care a fost acordat împrumutul sau efectuat plasamentul.
În cadrul pieţei financiare, la intersecţia cererii şi a ofertei de capital de
împrumut şi condiţionat de existenţa încrederii ea naştere şi relaţiile de creditare.
Etimologic, creditul îşi are originea în cuvântul latin creditum – încredere,
care înseamnă a crede, a avea încredere, origine care scoate în evidenţă un
element psihologic absolut indispensabil existenţei unei operaţiuni de credit :
încrederea.
Pornind de la aceste elemente, Victor Slăvescu definea creditul ca fiind
operaţiunea economică « ori de câte ori este vorba de cedarea unei sume de
bani, efectuată într-un moment dat, din partea unui subiect economic, în

32
folosinţa unui alt subiect economic, cu obligaţia pentru acesta din urmă de a
restitui mai târziu, la un termen fixat suma primită, plus o sumă de bani care se
cheamă interes sau dobândă ».
În orice operaţiune de credit intervin doi subiecţi : cel care acordă
creditul, numit împrumutător sau, mai frecvent, creditor şi cel care primeşte
creditul, numit împrumutat sau, mai frecvent, debitor. De asemenea, în
operaţiunea de credit mai sunt utilizaţi şi următorii termeni: scadenţa –
momentul sau momentele fixate pentru restituirea sau rambursarea creditului,
ratele scadente – sumele parţiale care se rambursează eşalonat, la anumite
termene, conform înţelegerii dintre creditor şi debitor, perioada de graţie –
perioada dintre momentul angajării creditului şi începerii rambursării sale,
dobânda – suma de bani plătită de către debitor, creditorului său, pentru
împrumutul acordat pentru un timp determinat.
Sub aspectul tipologiilor pe care le îmbracă, creditul cunoaşte o
multitudine de forme desprinse din nenecesităţile resimţite de agenţii
economici :
- creditul comercial şi creditul bancar. Creditul comercial este cel
practicat între vânzător şi cumpărător, atunci când vânzarea mărfurilor
este făcută pe credit , adică înstrăinarea mărfii este separată în timp de
realizarea preţului ei.Creditul comercial contribuie la accelerarea
circulaţiei mărfurilor şi, prin aceasta, la creşterea proporţiilor
producţiei.
Creditul bancar este creditul acordat de către instituţiile financiare
specializate, de către bănci.
- După destinaţia dată creditului acesta poate fi credit de producţie sau
de consum, fiind destinat producţiei şi deci cu un scop lucrativ,
stimulativ, respectiv destinat acoperirii nevoilor de consum ;
- In funcţie de subiectul juridic care angajează creditul, acesta poate fi
credit public – contractat de către stat în situaţia în care veniturile sale

33
nu sunt suficiente sau credit privat – contractat de către o persoană
sau companie privată ;
- După modul cum este asigurată garanţia creditului, acesta poate fi
credit real – garantat în valori materiale sigure sau credit personal –
acordat pe baza încrederii, a prestigiului de care se bucură împrumutul,
încredere care are la baza capacitatea sa economică, pe valorile
materiale certe de care dispune ;
- In funcţie de durata împrumutului, creditele se clasifică în credite pe
termen scurt (până la 1 an), credite pe termen mediu (1-5 ani),
credite pe termen lung (peste 5 ani) ;
- După cum creditul este localizat în ţară sau străinătate – credite
interne şi credite externe ;
- Când creditorul este un guvern – credit guvernamental ;
La nivelul economiile naţionale şi în general pentru întreg mediul
economic creditul şi mecanismele sale proprii îndeplinesc o serie de funcţii
esenţiale :
- funcţie distributivă – creditul mobilizează resursele băneşti
disponibile în economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de
împrumuturi spre anumite ramuri, sectoare sau domenii de activitate
care au nevoie de finanţare ;
- funcţia de tranformare a economiilor în investiţii ;
- funcţia de factor al creşterii economice ;
- având în vedere faptul că acordarea oricărui credit este condiţionată de
întreprinderea unor verificări prealabile ale bonităţii, solvabilităţii, a
rezultatelor economice generale ale companiilor, creditul mai joacă şi
funcţia de diminuare a iniţiativelor economice păguboase,
nerentabile ;
- funcţia de emisiune monetară ;
- asigurarea stabilităţii preţurilor prin reglarea dimensiunilor cererii şi
ofertei de mărfuri prin creditarea consumului şi a stocurilor ;

34
- promotor al relaţiilor economice internaţionale prin intervenţia în
cadrul acestor circuite economice fie sub aspectul stimulării
exporturilor fie în general a întregului flux de import-export;
- funcţia de finanţare a deficitului bugetar sub forma creditului
public.
Dincolo de avantajele evidente pe care le comportă această categorie
economică, la fel de necontestate sunt şi pericolele şi dezavantajele pe care le
poate provoca creditul atunci când nu este utilizat în conformitate cu principiile
sale şi cu cerinţele echilibrului economic general.
Cel mai mare pericol îl constituie folosirea lui abuzivă, determinată de
iluzia că prin sine însuşi creditul reprezintă avuţia. Supracreditarea duce la grave
dezechilibre economice şi monetare, generând, atunci când ia proporţii, inflaţia.
De asemenea, utilizarea creditului pentru finanţarea unor activităţi
economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibru structural în
economie, la disproporţii între ramurile şi sectoarele ei de activitate. O folosire
abuzivă a creditului poate stimula şi o exacerbare a operaţiunilor speculative, o
creştere a capitalului fictiv care pot ajunge la crahuri financiare, riscurile
utilizării necorespunzătoare a mecanismelor creditului putând determina nu
numai probleme în întregul sistem bancar dar şi consecinţe extreme în întreg
mediul economic, social şi politic.

V.3. Renta

Fiind legate de cea mai veche formă de activitate umană, renta a polarizat
de timpuriu preocupările teoriei şi practicii economice, determinând consacrarea
atât în plan istoric cât şi în contemporanitate a două linii de abordare şi explicare
a rentei.
Unii teoriticieni au explicat şi explică în continuare renta pornind de la
forma de proprietate asupra pământului, ca factor originar de producţie. Apărută
din timpuri stravechi ca expresie a rarităţii dar şi a proprietăţii, renta desemnează

35
ceea ce pretinde şi încasează proprietarul funciar de la utilizatorul pământului,
indiferent de forma de realizare : în muncă, în produse sau în bani.
Alţii şi-au concentrat atenţia asupra comportamentelor specifice ale
agenţilor economici pe piaţa terenurilor.
W. Petty considera renta funciară ca surplusul obţinut de pe un teren oarecare
după ce din venitul obţinut s-au scăzut cheltuielile cu întreţinerea lucrătorului
agricol şi celelalte de exploatare a terenului. Mărimea rentei şi implicit a preţului
pământului era direct proporţională cu cererea şi oferta de produse agricole.
Francois Quesnay explică renta pornind de la faptul evident că lucrătorul
agricol produce mai multe bunuri decât consumă el însuşi. Pe baza unei astfel de
premise, el ajunge la concluzia că numai muncitorul agricol creează valoare şi
produs net, respectiv rentă. În agricultură bogăţia creată o întrece pe cea
consumată, produsul net datorându-se dărniciei naturii.
Adam Smith, părintele economiei politice, considera că renta este preţul
plătit pentru folosirea pământului ca factor de producţie.
În ultimul deceniu s-a impus opinia conform căreia renta este o categorie
universală, ea nelimitându-se doar la agricultură.
În acest condiţii renta este definită ca fiiknd venitul ce revine posesorului
oricărui factor de producţie a cărui ofertă este rigidă sau foarte puţin elastică ;
este venitul ce revine proprietarului pentru tzransferarea dreptului de folosinţă şi
de uzufruct a unor factori de producţie cu însuşiri speciale de către alte persoane.
Pentru utilizatorul factorului respectiv, renta constituie plata pentru
folosirea temporară a acestui factor.
La baza formării rentei se află legea randamentelor neproporţionale.
Iniţial această lege era restrânsă numai la agricultură, ulterior însă fiind estinsă şi
la alte ramuri economice, formele de rentă diversificându-se de la cea funciară,la
cele miniere, construcţii, etc.
Renta funciară îşi are originea în raritatea terenurilor fertile, respectiv în
insuficienţa ofertei de produse agricole de a satisface o cerere în creştere.
Pământul constituie un factor primar al producţiei diferenţiat de ceilalţi factori în

36
ce priveşte cantitatea disponibilă care poate fi considerată ca fiind aproximativ
constantă. De asemenea pământul se deosebeşte de celelalte resusurse naturale
prin faptul că pe termen scurt este posibil să se obţină un flux constant de
producţie fără a se reduce cantitatea disponibilă din acest factor. O altă
particularitate constă în faptul că pământul nu poate fi deplasat dintr-un loc în
altul.
Considerată ca fiind principala formă de rentă, renta funciară reprezintă o
sumă de bani pe care plătită de arendaşi proprietarului funciar pentru dreptul de
a exploata pe termen limitat terenul acestuia. Renta funciară rezultă din preţul
ridicat al produselor agricole a căror cerere în creştere se confruntă cu oferta
puţin elastică, datorită caracterului limitat al pământului ca principal factor de
producţie în agricultură. Ea este agală cu diferenţa dintre preţul de vânzare al
produsului agricol şi preţul de producţie plus profitul normal al arendaşului.
În agricultură suprafeţele de teren cu o fertilitate ridicată sunt limitate ca
şi oferta de pământ. Există totodată diferenţe între suprafeţele de pământ privind
poziţia lor faţă de pieţele de desfacere şi aprovizionare. Parcelele de pământ cu
un grad mare de fertilitate şi o poziţie favorabilă faţă de piaţă nu sunt suficiente
pentru a satisface cererea de consum de produse agricole a societăţii. Din acest
motiv sunt atrase în agricultură şi terenuri cu fertilitate redusă, ceea ce semnifică
faptul că la cheltuieli egale, pe terenuri diferite, se obţin randamente inegale.
Deosebirile de fertilitate între terenuri, ca şi diferenţele de poziţie faţă de
pieţele de aprovizionare şi desfacere generează renta diferenţială.
Preţul de vânzare al produselor agricole se formează în mod diferit faţă de
mecanismul cunoscut. Cheltuielile de producţie pe unitatea de produs vor fi mai
mari pe terenurile mai puţin favorabile organizării producţiei, productivitatea
muncii fiind mai mică. În cazul poziţiei mai proaste faţă de piese şi căi de
comunicaţie, preţul mai ridicat se datorează cheltuielilor suplimentare de
transport şi de circulaţie.În aceste condiţii, nivelul preţurilor de vânzare pe piaţă
a produselor agricole va fi determinat de cheltuielile efectuate pe terenurile cu
fertilitatea cea mai scăzută, sau de cele cu poziţia cea mai dezavantajoasă.

37
Această particularitate a formării preţurilor în agricultură duce la
obţinerea unui profit suplimentar de către arendaşii care şi-au plasat capitalurile
în terenuri mai avantajoase din punctul de vedere al fertilităţii, al poziţiei şi al
randamentului investiţiei suplimentare.
Valoarea produsului marginal pentru o suprafaţa de teren cu fertilitate
mare va depăşi valoarea produsului marginal pentru o suprafaţă similară, dar cu
fertilitate mai scăzută. Situaţia este asemănătoare şi în cazul diferenţei de
poziţie.
Remarcămn faptul că în practica economică este reţinută de către o parte
dintre economişti şi opinia că inclusiv terenurile cu cea mai scăzută fertilitate
sau cu poziţia cea mai defavorabilă vor da rentă. Datorită faptului că cererea de
produse agricole este mai mare în comparaţie cu oferta, preţurile acestor produse
vor creşte astfel încât se va obţine un surplus de venit şi de pe aceste terenuri,
surplus cunoscut sub denumirea de rentă absolută.
Acest tip de rentă reprezintă suma încasată de proprietarul funciar de la
arendaş drept chirie pentru terenul arendat, indiferent de calitatea şi poziţia
acestuia, pentru utilizarea lui în activitatea economică.
În unele situaţii poate exista şi renta de monopol. Ea este determinată de
posibilitatea vânzării anumito produse agricole la preţuri de monopol. Acest
preţ, ca instrument de formare a rentei de monopol este reglementat numai de
dorinţa de a cumpăra şi de capacitatea de plată a cumpărătorilor.
Renta de monopol reprezintă suma ce se încasează de proprietarii unor
suprafeţe de teren de pe care se obţin produse în cantităţi foarte reduse cu calităţi
excepţionale foarte căutate de consumatori.
Renta se poate obţine şi de pe terenuri care nu sunt destinate agriculturii,
cum sunt : terenurile folosite în industria extractivă, terenurile de construcţii şi
terenurile destinate turismului şi sportului.
Spre exemplu, în industria extractivă se formează renta diferenţială.
Exploatarea zăcămintelor se face în condiţii extrem de inegale, de aceea
cheltuielile pe unitatea de produs pot fi mai mari sau mai mici. Companiile de

38
exploatare ce diispun de terenuri mai bune efectuează cheltuieli mai mici pe
unitatea de produs decât întreprinderile care nu beneficiază de un asemenea
monopol natural.
Datorită faptului că bogăţiile subsolului sunt limitate şi se exploatează în
condiţii foarte diferite, preţul produselor industriei extractive este determinat de
cheltuielile de producţiei efectuate pe terenurile cele mai sărace, bineînţeles dacă
produsele de pe terenurile respective sunt necesare satisfacerii diferitelor
trebuinţe. Pe baza mecanismului specific de formare a preţului de piaţă de pe
terenurile bune şi foarte bune se realizează un profit suplimentar.
În aceiaşi manieră se formează renta diferenţială şi în cazul diferenţelor de
poziţie.
Pe terenurile de construcţii, renta este încasată de către posesorul
suprafeţelor respective. În formarea acestei rente rolul determinant revine
poziţiei. Tendinţa de creştere a rentei de pe aceste terenuri se datorează mai
multor factori : sporirea populaţiei urbane, mărirea capitalului încorporat solului
sau plasat pe suprafaţa sa (reţele de canalizare şi apă, construcţii industriale,
infrastructutră de transport), etc.
Renta de raritate revine posesorului de factori de producţie sau de alte
bunuri economice rare, pentru a căror utilizare se plăteşte un preţ mai ridicat.
Renta de transfer reprezintă suma de bani obţinută în urma modificării
destinaţiei unor factori de producţie, prin care se asigură o folosire mai rentabilă
a acestora.

39
VI. PIAŢA ŞI CONCURENŢA

1. Categoria economică de piaţă. Rolul, funcţiile şi tipurile de piaţă;


2. Cererea şi oferta;
3. Tipuri de concurenţă.

VI.2. OFERTA
Oferta reprezInta cantItatea de bunurI sI servIcII pe care un agent
economIc este dIspus sa o dea spre vanzare pe pIata la un anumIt nIvel al
pretuluI. IdentIfIcata adeseorI cu productIa poate fI prIvIta ca sI aceasta ca
oferta a unuI produs, ramurI, fIrme sI ca oferta totala de pIata.
- of. pt. un produs sau servIcIu repr. cantItatea dIntr-un produs sau
servIcIu pe care producatorII pot sa o vanda pe pIata la un anumIt pret,
dIn toate produsele respectIv servIcIIle, ale caror caract. sunt sufIcIent
de apropIate pt a fI consIderate substItuIbIle ;
- of. pt. o fIrma, unItate econ. exprIma cantItatea pe care un producator
poate sa o vanda, la dIferIte nIvelurI ale pretuluI.
Pe pIata unuI bun se Insumeaza cantItatIle vandute d totI producatorII
aceluIasI bun, rezulta oferta totala de pIata ;

Tabloul oferteI, ce pune In relatIe preturIle cu cantItatIle pe care


producatorII sunt dIspusI sa le ofere, relIefeaza comportamentul
producatoruluI :

40
RelatIa pret- oferta este una dIrecta, In sensul ca oferta creste pe masura ce
sporeste sI pretul. ExplIcatIa rezIda In faptul ca un nIvel rIdIcat al pretuluI
IncIta producatorII la a-sI marI productIa pentru a-sI sporI profIturIle.
( cresterea profItuluI sporeste dIferenta dIntre pret sI cost – creste profItul).
ExplIcatIa celor doua zone de InelastIcItate corespunde fIe unuI nIvel
rIdIcat al pretuluI la care acesta nu maI antreneaza sporIrea oferteI, fIe unuI pret
scazut, cand sub un anumIt nIvel al acestuIa nu maI exIsta oferta, datorIta lIpseI
coInteresarII ( pragul maxIm tolerat In actul de decIzIe al InItIerII uneI noI
productII este nIvelul costuluI de productIeI.
AlaturI de pret, oferta depInde sI de altI factorIca spre exemplu costul de
productIe, pretul altor bunurI, tehnologIa, pretul factorIlor, numarul de ofertantI,
etc.
a) costul de productIe – relatIe Invers proportIonala - deplasare spr stanga a
curbeI oferteI ;
b) pretul altor bunurI - Intotdeauna factorII productIvI vor fI atrasI spre
ramurIle de productIe unde sunt remuneratI superIor – deplasare spre dreapta a
curbeI ;
c) pretul factorIlor – relatIe Invers proportIonala;
d) tehnologIa - exercIta o actIune dIrect proportIonala - Intrucat are ca efct
cresterea productIvItatII muncII;
ReactIa oferteI la modIfIcarea pretuluI, costuluI, etc., se exprIma prIn
elastIcItatea oferteI In raport cu acel factor.
I) ElastIcItatea pret – oferta - def ……….
- se exprIma prIntr-un coefIcIent de elastIcItate ce se determIna prIn raportarea
modIfIcarII relatIve a cantItatIlor oferIte la modIfIcarea relatIva a pretuluI de
vanzare.
RelatIa :
Acest coefIcIent reflecta proportIa modIfIcarII oferteI In condItIIle
cresterII preturIlor cu 1%. In functIe de nIvelul acestuIa :

41
- oferta elastIca - unuI anumIt procent de modIfIcare a pretuluI
unItar II corespundee o modIfIcare maI mare a oferteI – creste productIa ;

- oferta cu elastIcItate unItara - - modIfIcare In aceeasI marIme a


oferteI fata de pret ;

- Oferta InelastIca - procentul modIfIcarII oferteI este maI mIc


decat procentul modIfIcarII pretuluI ;

- oferta perfect elastIca- - la o modIfIcare a pretuluI InfInIt de


slaba oferta poate sa creasca la InfInIt ;

- oferta perfect InelastIca - - cantItatea oferIta este fIxa IndIferent


de nIvelul preturIlor ( ex : produse perIsabIle ce nu pot fI stocate sI pe care
producatorul este constrans sa le vanda, orIcare ar fI nIvelul pretuluI).

Cunoasterea marImII elastIcItatII oferteI este esentIala pt. orIce agent


economIc Intrucat transmIte InformatII necesare adaptarII la cerere sI nu In
ultImul rand contrIbuInd la formarea pretuluI de pIata ce tInde spre un nIvel de
echIlIbru ce reflecta egalItatea cerere oferta.
II RelatIa oferta - cost de productIe
In InItIerea orIcaruI act de productIe sI ulterIor In dezvoltarea orIcareI
oferte de pIata costul de productIe joaca un rol Important deoarece aceta
exercIta o Influenta hotaratoare asupra profItuluI ; oferta poate devenI nula
atuncI cand pretul de vanzare este InferIor costuluI de productIe. Costul de
productIe sI Influenta acestuIa asupra pIeteI face ca oferta sa aIba un caracter
maI ratIonal decat cererea.

VI.3. CONCURENŢA

42
Concurenta semnIfIca o rIvalItate Intre partIcIpantII la actul de vanzare
cumpararre, un raport de forte dIntre acestIa, o opozItIe, care este vIzIbIla, In
specIal, pe pIata factorIlor de productIe sI cea a bunurIlor de consum sI
servIcIIlor ; loc de IntalnIre sI manIfestare a dorIntelor consumatorIlor – cerere
sI a dorIntelor producatorIlor – oferta.
Importanta acesteI InstItutII a economIeI de pIata este determInata de :
- faptul ca IntreprInzatorII vor fI constransI de presIunea pIeteI sa-sI reduca
cheltuIelIle, sa-sI extInda proportIIle capItaluluI, sa Introduca progresul tehnIc,
sa Investeasca In cercetare ;
- rolul de stImulator al celor ce lucreaza bIne;
- rolul de factor coercItIv pentru ceI maI putIn efIcIentI ;
- prIn Influentarea mecanIsmuluI pretuluI, concurenta determIna sa se produca
numaI ceea ce trebuIe, ceea ce este dorIt sI cerut de consumatorI, la costurIle
cele maI scazute sI cu efIcIenta cea maI rIdIcata.
In functIe de numarul partIcIpantIlor la schImb, de gradul de dIferentIere
al produselor, de mobIlItatea factorIlor de productIe, de gradul de cunoastere al
pIeteI sI de fluIdItatea pIeteI pot exIsta urmatoarele tIpurI de concurenta :
- concurenta perfecta - pe pIata exIsta un numar mare de cumparatorI sI
vanzatorI ;
- concurenta monopolIsta - forte multI producatorI sI multI sau catIva
cumparatorI ;
- olIgopol – nr mIc de vanzatorI sI un nr mare de cumparatorI ;
- olIgopson – nr restrans de cumparatorI sI un nr mare de vanzatorI ;
- monopol – un sIngur ofertant sI foarte multI cumparatorI ;
- monopson – un sIngur cumparator sI foarte multI producatorI.
I) CONCUREN}A PERFECT|
ReprezInta concurenta care nu este prIvata de nIcI un fel de element de
monopol. In aceasta forma de organIzare a pIeteI toate unItatIle producatoare
sunt capabIle sa-sI vanda Integral productIa la preturIle pIeteI, fara a-l Influenta
In vreun fel, Iar totI cumparatorII pot sa cumpere la pretul pIeteI atat cat doresc,

43
fara a Influenta pIata. pretul de vanzare se stabIleste In aceasta sItuatIe pe pIata
la IntersectIa curbelor cererII sI oferteI. Cresterea pretuluI peste acest nIvel ar
determIna ar antrena o crestere a oferteIfata de cerereIar concurenta dIntre
producatorI ar conduce la scaderea pretuluI. Daca pretul ar coborI sub acest
nIvel ar exIsta un exces al cererII fata de oferta fapt ce ar determIna IntIerea
uneI concurente Intre consumatorI, cu efecte dIrecte In cresterea preturIlor.
Alternanta preturIlor va avea locpana la nIvelul la care cerea sI oferta se
egalIzeaza la un punct numIt pret de echIlIbru dar sI cantItate de echIlIbru.
Punctul acesta poate avea valorI dIferIte, nu este unul unIc IntersectIa celor
doua curbe putand avea loc la dIferIte palIere.
Modelul concurenteI perfecte sau pure este conceput pe baza exIstenteI
concomItente a cIncI Ipoteze :
- atomIcItatea partIcIpantIlor – exIstenta unuI foarte mare numar de
cumparatorI sI vanzatorI aI unuI aceluIasI bun, de puterI sI marIme comparabIle
astfel Incat nIcI unul sa nu dIspuna de o asemenea pozItIe Incat sa-I permIta sa
exercIte vreo actIune asupra cantotatIlor produse sau pretuluI de vanzare ;
- perfecta mobIlItate a factorIlor de productIe – acestIa vor fI orIentatI cu
precadere spre ramurIle ce asIgura profItul cel maI mare posIbIl ;
- transparenta pIeteI – totI IndIvIzII sunt perfect InformatI sI cunosc complet
toate elementele pIeteI sI schImbarIle care pot IntervenI pe ea ;
- fluIdItatea pIeteI – care presupune ca nu exIsta nIcI o barIera, de nIcI o
natura - tehnIca, fInancIara sau jurIdIca - la patrunderea sau parasIrea uneI
actIvItatI economIce;
- omogenItatea produsuluI – care Inseamna ca toate unItatIle dIntr-un anumIt
bun, IndIferent de IntreprInderea care le produce, sunt perfect IdentIce, orIcand
substItuIbIle unele cu altele.
Daca cel putIn una dIn ele nu este prezenta ------- concurenta Imperfecta.
CONCUREN}A IMPERFECT|
Concurenta Imperfecta desemneaza sItuatIa depIata In care unItatIle
economIce producatoare sunt capabIle sa Influenteze prIn actIunIle lor pretul

44
produselor, adesea dIferentIate. In acest caz, una, maI multe sau toate condItIIle
concurenteI perfecte nu sunt respectate.
Aceasta forma a pIeteI este de fapt cea reala.
MONOPOLUL repr sItuatIa de pe pIata unuI anumIt bun a caruI oferta este
asIgurata de o sIngura persoana sau fIrma, produsul respectIv neavand
substItuIentI apropIatI, Iar furnIzorul luI dIspunand de posIbIlItatea IngradIrII
accesuluI altor fIrme In ramura sau sectorul sau de actIvItate ( atomIcItatea sI
Intrarea lIbera pe pIata este Incalcata).
SItuatIa de monopol poate fI atInsa ca urmare a avantajuluI Impus de
exIstenta uneI InventII, brand, drept de edItor, a unuI specIalIst, exIstenteI
avantajuluI natural, a economIIlor de scara. Acestor cauze ale InstaurarII
sItuatIeI de monopol (barIere de Intrare) lI se aduga sI alte modalItatI, precum
fuzIunea, tactIcI agresIve, controlul asupra unor factorI de productIe esentIalI,
controlul vanzarIlor.
TIpurI de monopol :1. dpdv al formeI de proprIetate – prIvate, publIce, mIxte
2. dpdv al arIeI pe care IsI desfasoara actIv – natIonale sI transnatIonale

45
Cap. VII. BANII

1. Geneza şi evoluţia banilor;


2. Formele şi funcţiile banilor.

VII.1. Geneza şi evoluţia banilor

Banii reprezintă un instrument social, o formă particulară, imediat


imobilizabilă şi omnivalentă a puterii de cumpărare, care conferă deţinătorului
dreptul asupra unei părţi din produsul social al ţării emitente.
Consideraţi o marfă specială cu valoare intrinsecă care au îndeplinit funţia
de echivalent general, banii sau autonomizat în procesul de finanţare a
economiei naţionale la confluenţa cererii şi a ofertei de monedă.
Evoluţia acestui concept economic a fost amplă, circumscrisă în două
etape distincte :
Prima etapă a economiei de schimb, care a durat vreme îndelungată a
reprezentat-o trocul. Schimbul în forma sa cea mai simplă de troc constă în
schimbul direct, de marfă contra marfă (M-M). Economia de troc este aceea în
care nu există nici un mijloc de schimb unanim acceptat, motiv pentru care
sistemul său era foarte dificil, deoarece toate tranzacţiile necesitau dubla
coincidenţă a voinţelor, trebuia identificat cel care dorea bunul respectiv şi apoi
se fixa raportul de schimb între produsele care făceau obiectul tranzacţiei. O altă
consecinţă era şi greutatea în schimb ce venea din direcţia divizibilităţii
restrânse.
O dată cu apariţia mijlocitorilor schimbului s-a trecujt la o nouă etapă în
cadrul economiei sociale, aşa numita etapă a economiei băneşti sau monetare.

46
Prin utilizarea instrumentului mijlocitor, schimburile de mărfuri se divide în
două operaţiuni succesive – vânzarea şi cumpărarea.
Funcţia de mijlocitor al schimbului şi de echivalent a fost îndeplinită în
cadrul acestei etape de mai multe instrumente distincte dispuse în trei faze.
Într-o primă fază funcţia de mijlocitor al schimbului şi de echivalent a fost
îndeplinită de mărfurile cele mai variate care s-au desprins din lumea mărfurilor,
în urma unei selecţii naturale în procesul schimbului. În această etapă a
dezvoltării economice, utilizarea echivalentului a dus la eliminarea
inconvenientelor trocului. Marfa aleasă ca monedă trebuie să reunească o serie
de calităţi care se pot concretiza în următoarele :
- durabilitate – nimeni nu va accepta ca monedă un bun care este
perisabil ;
- uşor de transport – dacă agenţii economici au de transport mari
cantităţi de monedă, marfa utilizată ca echivalent trebuie să aibă o
valoare ridicată faţă de greutatea sa pentru a putea a fi transportată cu
uşurinţă ;
- divizibilitate – bunul ales ca mijlocitor al schimbului trebuie să poată
fi subdivizat în părţi mai mici cu uşurinţă fără pierderi de valoare,
putându-se efectua şi plăţi mai mici ;
- omogenitate – proprietate ce presupune că orice unitate din bunul în
cauză trebuie să fie exact egală cu a celorlalte mărfuri, în caz contrar
schimburile se vor realiza în condiţii dificile ;
- cu ofertă limitată – orice marfă care nu are o ofertă limitată nu va
avea o valoare economică ;
- greu de contrafăcut.
În a doua fază a economiei băneşti remarcăm îndeplinirea rolului de
mijlocitor al schimbului de către metalele preţioase, la început sub formă de
bare, drugi, inele etc. care erau cântărite cu prilejul fiecărei tranzacţii. Ulterior
metalul a fost fasonat în piese de o greutate determinată dinainte.

47
Într-o a treia fază a economiei băneşti monedele de metal preţios aflate în
circulaţie au fost înlocuite cu cele de metal ordinar, care aveau înscrise pe ele
valoarea aurului pe care-l substituiau. Ulterior, datorită greutăţilor în transportul
acestor unităţi au fost introduşi şi banii de banii de hârtie, fără nicio valoare
intrinsecă având o valoare nominală înscrisă, egală cu cea a aurului pe care-l
reprezintă. O lungă perioadă de timp moneda de hârtie a reprezentat aurul şi a
circulat în numele său.
Astăzi însă, aceste monede de hârtie sau din metal ordinar sunt monede
fiduciare, circulând pe baza încrederii ce li se conferă, în sensul că, cu ajutorul
lor se pot face plăţi, se pot obţine bunuri şi servicii pe baza garanţiei acordate de
stat cursurilor lor.
Moneda această legală este aceea pe care statul a declarat-o acceptabilă ca
mijloc de schimb şi ca formă legală de stingere a datoriilor, circulând prin
cursul forţat. Acest curs presupune obligaţia impusă de stat publicului de a
primi la plată nelimitat biletul care este investit cu acel curs, fără a pretinde
băncii de emisiune convertirea în metal preţios.
În practica economică, banii de hârtie şi moneda divizinară poartă
denumirea generică de numerar. Alături de numerar funcţionează cu o pondere
din ce în ce mai mare banii scripturali sau banii de cont a căror circulaţie se
efectuează prin viramente şi transferuri între conturi. Numerarul şi bani
scripturali formează masa monetară.

VII. 2. Formele şi funcţiile banilor

Rolul banilor în economie este epus în evidenţă de funcţiile pe care


aceştia le îndeplinesc. În principal banii îndeplinesc următoarele funcţii :
 funcţia de mijloc de schimb – reprezintă o funcţie importantă a monedei
determinată de facilitarea schimbului de mărfuri. Fără bani sistemul
economic care este fondat pe diviziunea muncii şi pe specializare, nu
poate funcţiona, lipsa acestora impunând revenirea la o formă primitivă a

48
producţiei şi schimbului de mărfuri. Astfel, în condiţiile trecerii de la
sistemului trocului, de la mecanismul M-M, schimbul de mărfuri cunoaşte
o accelerare pronunţată indusă de apariţia unui intermediar, a banilor,
mecanismul transformându-se în configuraţia M-B-M ;
 funcţia de calcul, de măsură a valorii – realizarea acestei funcţii se face
în mod abstract, pe calea gândirii, nefiind necesară şi prezenţa banilor. Ca
mijloc de calcul, banii sunt folosiţi pentru măsurarea cheltuielilor, pentru
calculul costului şi al preţului. Pentru a exprima mărimea preţurilor se
stabileşte un etalon monetar.
 Funcţia de mijloc de conservare, de tezaurizare – moneda constituie un
mijloc eficace şi comod de conservare a puterii de cumpărare a banilor.
Pentru a putea fi considerat un mijloc satisfăcător de conservare a valorii,
moneda trebuie să aibă stabilitate, fluctuaţiile rapide ale preţurilor
reducând utilitatea monedei ca rezervă de valoare. Moneda obţinută din
vânzarea bunurilor şi srviciilor dă posibilitatea economisirii, proces care
se bazează pe faptul că valoarea banilor la care se renunţă în prezent va
putea fi regăsită în integritatea sa în viitor, atunci când vor fi utilizaţi banii
economisiţi;
 Funcţia de mijloc de plată – banii îndeplinesc funcţia de mijloc de plată
şi în afara schimbului de mărfuri pentru orice fel de plăţi, credite băneşti,
impozite, salarii, burse, pensii, etc.;
 Funcţia de bani universali – exercitată în cadrul relaţiilor economice
internaţionale, banii fiind folosiţi pentru facilitarea schimburilor
economice dintre ţări, a comerţului internaţional, turismului, pentru
transferul de tehnologii, etc.
Dincolo de această prezentare fragmentată, funcţiile banilor prezintă în
fapt un tot unitar, între ele existând numeroase interdependenţe.
Indiferent însă de formele lor concrete de existenţă, banii au o calitate
comună : constituie prin excelenţă lichiditate, putând fi oricând convertite în
bunuri sau servicii, fiind purtători de alegere.

49
VIII. INFLAŢIA

1. Conceptul şi indicatorii de comensurare a inflaţiei;


2. Cauzele inflaţiei;
3. Politici antiinflaţioniste.

VIII.1. Conceptul şi indicatorii de comensurare a inflaţiei

Inflaţia reprezintă un dezechilibru macroeconomic monetaro real reflectat


în creşterea masei monetare din circulaţie peste nevoile economiei, fapt ce
conduce la deprecierea monetară şi la creşterea anormală, permanentă,
cumulativă şi generalizată a preţurilor.
Ea se prezintă ca un o disfuncţie gravă între mărimile economice reale şi
cele nominale, reale. Funcţia esenţială a banilor, de măsurare a valorii bunurilor
prin intermediul preţurilor este serios pusă în cauză. Ei se găsesc într-o cantitate
prea mare faţă de valoarea bunurilor pe care trebuie să o exprime. Ca urmare
preţurile cresc şi moneda se depreciază, cu toate consecinţele care derivă de aici.
Reţinem însă că nu orice creştere a preţurilor este sinonimă cu inflaţia.
În primul rând este vorba de o creştere anormală, şoc, foarte puternică a
preţurilor. Nivelul de referinţă a acestei cfreşteri a variat în timp. Astfel,
începutul secolului XX lăsa în urmă triunghiul magic clasic al creşterii
economice susţinute, ocupării depline şi al stabilităţii monetare, starea de
dezechilibru devenind o constantă a evoluţiei economiei. În aceste condiţii, la
nivelul anilor ’50 se accepta o creştere anuală a preţurilor cuprinsă între 1-2%,
pentru ca în perioada anilor ’70 să fie socotită normală o creştere a preţurilor de

50
3-4%, prezentul marcând o creştere normală a preţurilor identică cu pragul de
5%.
În al doilea rând, creşterea preţurilor trebuie să fie permanentă, nu una
conjucturală, determinată de factori aleatori, întâmplători, sezonieri.
Creşterea preţurilor se produce, în al treilea rând neuniform, nu afectează
în aceiaşi măsură toate bunurile şi serviciile.
În al patrulea rând, inflaţia este un fenomen cumulativ în sensul că o
creştere prezentă a preţurilor se adaugă unei creşteri anterioare, constituindu-se,
în acelaşi timp, într-un atuu şi un punct de plecare pentru o nuă creştere conform
teoriei bulgărelui de zăpadă.
Determinarea mărimii acestui flagel economic este asigurată în teoria şi
practica economică cu ajutorul indicelui general al preţurilor bunurilor de
consum şi cu ajutorul deflatorului PIB.
Deflatorul PIB sau indicele general de creştere a preţurilor furnizează o
imagine asupra măsurii inflaţiei pe întreaga economie prin raportarea PIB socotit
în preţurile perioadei curente (P1) la acelaşi indicator, dar calculat în preţurile
perioadei anterioare (P0).
PIB P1
I P1/ 0 =
PIB P0

Deoarece toţi membrii societăţii au calitatea de consumatori iar preţurile


factorilor de producţie se reflectă în produsele finite – bunuri şi servicii destinate
consumului, inflaţia este determinată în mod curent cu ajutorul indicelui
preţurilor bunurilor de consum :
Σqp 1
I P1 / 0 = x100
Σqp 0

Sub aspectul tipologiei din multitudinea de criterii cu care operează


teoria economică reţinem drept cele mai importante pe cele al locului şi
modului de manifestare şi pe cel al ordinului de mărime.
După locul şi modul de manifestare inflaţia poate fi :

51
 a abundenţei, prezentă şi manifestată în ţările dezvoltate şi cu
cauze în principal monetare, respectiv cantitatea prea mare de bani
în raport cu o cantitate mare de bunuri şi servicii ;
 A penuriei, caracteristică ţărilor slab dezvoltate, caracterizată
printr-o insuficienţă a ofertei, surplusul de bani apărând raporatat la
o cantitate mică de bunuri şi servicii.
După cel de-al doilea criteriu, inflaţia se poate măsura la modul absolut
sau relativ.
La modul absolut inflaţia îşi găseşte expresia în excedentul de masă
monetară, în volumul de semne monetare în circulaţie care nu au acoperire în
mărfurile necesare şi dorite de populaţie.
La modul relativ, măsura cea mai fidelă o oferă rata inflaţiei,
amplitutidinea ei exprimând intensitatea inflaţiei. După acest ordin de mărime
inflaţia poate fi :
 Târâtoare – creştere a preţurilor de 3-4% anual ;
 Deschisă – 5-10% anual ;
 Galopantă – creşterea preţurilor depăşeşte 15% ;
 Megainflaţia – creşterea preţurilor depăşeşte 15% lunar ;
 Hiperinflaţia – 200 – 300%.
În condiţiile în care acest dezechilibru macroeconomic monetaro real este
unul complex, efectele sale se regăsesc extinse în întreg mediul economic şi
social, fapt pentru care în practica economică determinarea mărimii sale se
face şi prin raportarea la acest mediu :
 Creştere economică neinflaţionistă – creştere economică cu rate pozitive
considerabile dobândită şi ca urmare a efectului de antrenare pe care
creditul facil şi ieftin în condiţii de inflaţie îl are asupra dezvoltării ;
 Creştere economică neinflaţionistă – săporul de creştere economică se
obţine cu preţul unei inflaţii considerabile, rata inflaţiei devansând-o pe
cea a creşterii economice ;

52
 Stagflaţia – stare a economiei în care se produc concomitent şomaj,
inflaţie deschisă şi creştere economică zero ;
 Slumpflaţia, desemnează acea stare negativă a economiei caracterizată
prin scăderea producţiei naţionale, inflaţie galopantă şi şomaj masiv.
VIII.2. Cauzele inflaţiei

La nivelul teoriei economice, în urma analizei fenomenelor


economice, la confluenţa diverselor abordări s-a stabilit că la baza apariţiei şi
instalării acestui dezechilibru economic stau cauze profunde – care ţin de
intimitatea fenomenului, cauze detonator – care explică amorsarea inflaţiei,
cauze nemijlocite sau de autoînbtreţinere, cauze sociale şi politice.
În categoria cauzelor profunde intră dereglarea raportului cerere-
ofertă, dereglările sectoriale, regionale, disproporţiile în alocarea factorilor de
producţie şi, în general, tot ce ţine de aspectul patologic al inflaţiei, inflaţia
nefiind decât un reflex al acesteia. Ca o rezultantă a acestui raport cerere –
ofertă, în rândul cauzelor inflaţiei cele mai importante resorturi ale acestuia stau
tocmai în acest raport de unde şi denumirea de inflaţie prin cerere şi inflaţie prin
ofertă.
Originile inflaţiei prin cerere şi ofertă se găsesc în conţinutl legii lui Say
şi a legii cererii şi a ofertei. Potrivit legii lui Say orice ofertă îşi creează propria
cerere sau, altfel spus, în absenţa tezaurizării, veniturile formate cu ocazia
producţiei şi care alcătuiesc cererea globală sunt egale cu oferta globală. Un
surplus de venituri, deci o cerere în exces poate fi considerat inflaţionist numai
în măsura în care aparatul de producţie nu răspunde corespunzător. În condiţiile
unei oferte rigide, deficitare, ajustarea ofertei la cerere nu se mai face prin
cantităţi, ci prin preţuri.
Având în vedere aceste aspecte, toate cauzele care duc fie la o cerere
globală excedentară fie la o ofertă deficitară se constituie în cauze ale inflaţiei.
 Printre cauzele care pot duce la un exces de cerere reţinem:
- scăderea înclinţiei spre economisire;

53
- detezaurizarea, determinată şi întreţinută de o instabilitate economică
şi politică;
- intrarea de devize străine suplimentare;
- cheltuieli cu efecte productive întârziate; sporirea cheltuielilor
neproductive şi, în principal, a celor militare n condiţiile în care
veniturilor obţinute în acest sector nu le vin la întâlnire o ofertă pe
măsură, bunurile militare nefăcând obiectul circuitului civil de mărfuri;
- posibilitatea de a trăi din dezeconomii prin dezvoltarea excesivă a
creditului de consum;
- o creştere excesivă a salariilor fără acoperire în bunuri şi servicii;
- o creştere demografică susţinută.
 Printre cauzele care determină o ofertă deficitară reţinem:
- situaţia de ocupare deplină a forţei de muncă, de unde dificultatea
pentru anumite sectoare de a procura mâna de lucru necesară lărgirii
producţiei;
- nivelul redus de atracţie aloportunităţilor de investiţii într-un context
investiţional dur şi al unei densităţi mari a capitalului;
- deficienţe organizatorice;
- condiţii climaterice, politice, conjucturale nefavorabile;
- nerespectarea termenelor de punere în funcţiune a investiţiilor.
Cauzele nemijlocite ale inflaţiei conduc la aşa numita inflaţie prin
costuri şi inflaţie monetară.
 Inflaţia prin costuri se explică prin mecanismul de circuit al
producerii bunurilor, prin faptul că mărfurile se produc din mărfuri şi deci
preţurile inputurilor se regăsesc în cele ale outputurilor. Presiunea produsă de un
cost de producţie mărit se traduce într-un preţ inflaţionist numai dacă
remunerarea factorilor de producţie creşte într-o cadenţă superioară
productivităţii lor.
Costurile mărite provin:

54
- de la o politică salarială nefondată pe criterii economice - salarii mari,
fără acoperire în planul producţiei, creează cele mai mari tensiuni
inflaţioniste;
- din creşterea preţurilor la materiile prime; atunci când această creştere
e determinată de creşterea preţurilor la import cu repercusiuni şi asupra
produselor indigene – inflaţie importată;
- politica de amortismente accelerate determinată de teama unei uzuri
morale premature;
- presiunea fiscală accentuată şi costul datoriei publice; dacă impozitele
directe subţiază veniturile şi reduc presiunile inflaţioniste nu acelaşi
lucru se întâmplă şi cu impozitele indirecte (ex. TVA), părţi
componente ale preţurilor, orice creştere a lor afectând direct
proporţional nivelul acestora
Spre deosebire de inflaţia prin cerere care conduce la o creştere
economică inflaţionistă, permisibilă unui înalt grad de ocupare a forţei de
muncă, inflaţia prin costuri antrenează scăderea producţiei şi a gradului de
ocupare (stagflaţie).
 Inflaţia monetară îşi găseşte explicaţia în ecuaţia teoriei
cantitativiste a banilor a lui Irvin Fischer MV=PT (M- masa monetară, V –
viteza de circulaţie a banilor, P – nivelul general al preţurilor, T – volumul
tranzacţiilor reale din economie).
În baza acestei formule s-a susţinut că pentru orice surplus de bani se
transformă automat în cerere de bunuri şi servicii orice excedent al masei
monetare peste valoarea producţiei conduce la inflaţie.
Monetariştii de astăzi, în frunte cu reprezentantul lor cel mai important
Milton Friedman, rămân şi ei la convingerea că inflaţia este întotdeauna şi
pretutindeni un fenomen monetar de care răspunzător este politica statului. În
opinia acestor economişti, pentr a înfrâna inflaţia, statul trebuie să procedeze la
o emisiune monetară moderată în aceiaşi cadenţă cu ritmul creşterii PIB, singura

55
de natură să stabilizeze anticipările inflaţioniste şi să conducă la echilibru stabil
pe toate pieţele.
Având în vedere şi aceste aspecte doctrinare, în teoria şi practica
economică s-au desprins următoarele cauze care conduc la o creştere excesivă a
masei băneşti în circulaţie:
- finanţarea necontrolată, prin deficit bugetar, a unor cheltuieli publice
în condiţiile în care aceste cheltuieli au ca destinaţie nu producţia de
bunuri şi servicii suplimentare ci consumul;
- dezvoltarea exagerată a creditului bancar ce poate conduce la o
supradimensionare a masei monetare; inflaţia prin credit se produce şi
atunci când printr-un credit facil şi ieftin (cerere de consum) se
finanţeazăo investiţie nouă care întârzie însă să fie pusă la timp în
funcţiune fapt care amână manifestarea şi a ofertei aştepate;
- intrarea în circulaţie a unor sume de bani care anterior au fost ţinute în
rezervă de către deţinători;
- creşterea vitezei de rotaţie a banilor;
- politica nesalarială nefondată pe criterii economice.
Inflaţia poate fi şi rezultanta unor cauze de natură politică sau socială. Un
război sau o revoluţie se pot solda, spre exemplu, cu un puseu speculativ al
preţurilor la materii prime sau cu cheltuieli publice deosebit de mari. La fel se
poate întâmpla şi în cazul migraţiei în masă a unor populaţii cu efecte
dezechilibrante asupra cererii efective.

VIII.3. Politici antiinflaţioniste

Sfârşitul de secol XX a adus cu sine mutaţii semnificative în ceea ce


priveşte atitudinea faţă de inflaţie. Dacă până la J. M. Keynes inflaţia a fost
considerată drept inamicul public numărul unu şi ca un rău absolut pentru
economie, treptat acest fenomen a fost perceput în complexitatea sa, cu

56
avantajele şi dezavantajele sale. De altfel, de foarte multe ori, puterea publică a
recurs deseori la inflaţie pentru a putea realiza obiectivele economice propuse.
Pe fond însă, datorită şi constatării aproape cvasigenerale a
caracteristicilor sale predominant negative, inflaţia a captat şi captează în
continuare atenţia statelor în direcţia identificării celor mai optime soluţii de
combatere şi de a o aduce la un nivel suportabil pentru societate.
Având în vedere cauzele determinante ale acestui dezechilibru economic,
măsurile antiinflaţioniste sunt structurate în aceiaşi logică dar într-un sens
invers.
Măsuri contra inflaţiei prin cerere şi ofertă introduc măsuri prin care
poate fi redus excesul de cerere :
- amânarea cererii pe calea reducerii vânzărilor în rate ;
- îngheţarea salariilor ;
- încurajarea economisirii prin dobânzi mari la depuneri şi asigurarea
unui climat de stabilitate economică şi politică ;
- creşterea impozitelor şi taxelor directe care subţiază veniturile ;
- reducerea cheltuielilor publice ;
- ofertarea unor bunuri de folosinţă îndelungată sau de lux care absorb
veniturile populaţiei ;
- reducerea creditelor acordate firmelor ;
- creşterea ratei dobânzii,
sau prin care poate fi susţinută oferta :
- înlăturarea inapetitului pentru muncă ;
- depăşirea deficienţelor organizatorice ;
- crearea de noi capacităţi de producţie ;
- punerea la timp în funcţiune a obiectivelor de investiţie ;
- reforme economice coerente ;
- etc.

57
Măsurile contra inflaţiei prin costuri vizează acele căi care pot contribui
la reducerea dimensiunii costurilor ca parte componentă de substanţă a
preţurilor:
- găsirea de înlocuitori la energia şi materiile prime scumpe ;
- adoptarea unei politici salariale fondată numai pe criterii economice ;
- distribuţia raţională a venitului naţional pe categorii şi grupuri socio-
profesionale ;
- blocarea preţurilor.
Măsuri de factură monetară şi financiară :
- deflaţia – prin carfe statul urmăreşte blocarea sau temperarea creşterii
preţurilor, precum şi majorarea puterii de cumpărare a monedei prin
diminuarea cantităţii de monedă în circulaţie ;
- revalorizarea – măsură prin care statul urmăreşte reîntoarcerea
monedei naţionale la cursul iniţial avut, mai mare, încercându-se
restabilirea încrederii în monedă. Efectele negative ale acestei măsuri
se regăsesc în scumpirea exporturilor ;
- devalorizarea – adaptarea cursului oficial al monedei naţionale, mai
mare, la cel al pieţei, mai mic. Printre efectele pozitive ale acestei
măsuri reţinem faptul că ieftineşte exportul. Devalorizarea poate
însemna însă şi neîncrederea în monedă, atunci când nu este corelată
cu măsuri de creştere a producţiei, asigurarea echilibrului bugetar,
controlul riguros al emisiunilor monetare şi al acoperirii lor temeinice.
- manevrarea taxei scontului sau direct a ratei dobânzii –
reprezentând o formă de existenţă a dobânzii, scontul poate fi folosit
ca instrument de luptă împotriva inflaţiei prin resorbirea prin acest
mijloc a disponibilităţilor monetare furnizate prin împrumuturi ;
- reducerea impozitelor şi a taxelor indirecte – metodă specifică
doctrinei ofertei ai cărei promotori consideră că cererea este uşor de
creat în condiţiile în care emisiunea monetară este un monopol al
statului mai dificil de stimulat fiind producţia, oferta. Un mijloc de a

58
stimula oferta o constituie tocmai reducerea fiscalităţii, în condiţiile în
care nu numai că un nivel mare al acestora se traduc şi în preţuri mai
mari al bunurilor şi serviciilor dar mai sufocă şi viaţa companiilor.

IX. ŞOMAJUL

1. Natura, formele şi cauzele şomajului;


2. Politici antişomaj.

IX.1. Natura, formele şi cauzele şomajului

În teoria economică rolul şi importanţa factorului de producţie munca


este cvasirecunoscut, participarea sa la actul economic fiind reţinut de toate
doctrinele drept un element cheie la actul de producţie. În acest context, omul ca
purtător al forţei de muncă ocupă fără îndoială un rol esenţial, necesitatea
folosirii depline şi eficiente a acestei resurse reprezentând o constantă a
politicilor economice. Altfel, nefolosirea forţei de muncă înseamnă nu numai o
risipă de energie dar şi un atentat la pacea socială, şomajul fiind perceput peste
tot în lume ca un fenomen negativ cu adânci şi multiple implicaţii în întreg
organismul economic şi social.
Nefolosirea, în forme şi grade diferite, a unei părţi a forţei de muncă
active înseamnă şomaj. Existenţa sa ca fenomen economic şi social este legată
de producţia modernă, de apariţia pieţei muncii şi a salariului ca preţ al forţei de
muncă.
Reţinem în acelaşi context şi faptul déjà studiat anterior în cazul teoriei
factorilor de producţie că în analiza şomajului trebuie avută în vedere inclusiv şi
structura populaţiei unei ţări care este compusă din :
- populaţia activă, aptă legal de muncă compusă la rândul său din
 populaţia ocupată,
 şomeri şi

59
- populaţia inactivă, populaţie care nu caută un loc de muncă, fie se
află în faza de pregătire, fie este retrasă din câmpul muncii.
La fel ca şi în cazul oricărui bun şi marfa forţă de muncă circulă pe o
piaţă,una specifică – piaţa muncii – loc de confruntare al cererii şi a ofertei de
muncă.
Cererea de muncă este definită ca fiind numărul de ore de muncă şi,
corespunzător, a personalului de o calificare şi pregătire adecvate necesare
pentru realizarea tuturor bunurilor şi serviciilor de care are nevoie societatea –
vine din partea economiei.
Oferta de muncă reprezintă numărul total de ore de muncă şi,
corespunzător, a locurilor de muncă care, în mod potenţial, pot fi ocupate de
către populaţia activă a unei ţări. Ea aparţine şi vine din partea oamenilor.
Având în vedere aceste delimitări conceptuale, teoria economică reţine,
prin trimitere la statistică că a şoma înseamnă a nu lucra în mod oficial, adică
lipsa în mod oficial, pentru un timp, a unui loc de muncă. Şomerul este
individul care, deşi legal şi fizic ar putea să muncească şi caută un loc de muncă,
nu îl găseşte la rata de salariu curent al pieţei.
În termenii pieţei muncii, şomajul desemnează acea situaţie în care oferta
de muncă se găseşte în excedent faţă de cererea de muncă.
Principalele caracteristici ale şomajului sunt :
- nivelul şomajului – determinat atât ca mărime absolută – nr. De
şomeri, cât şi relativă – rata a şomajului determinată prin relaţia :
Nr .somerilor
RS = x100
Populatia .activa

- intensitatea şomajului – gradul de pierdere efectivă a posibilităţii de a


munci, şomajul putând fi :
o total – manifestat prin pierderea efectivă a locului de muncă ;
o parţial – care constă în diminuarea, din diferite motive, a
perioadei legale de muncă cu reducerea proporţională a
salariului ;

60
o deghizat – specific ţărilor slab dezvoltate unde activitatea
desfăşurată de unele persoane este doar aparentă, cu o eficenţă
foarte redusă şi o retribuţie proporţională ;
- durata şomajului – intervalul cuprins între momentul pierderii locului
de muncă şi cel al reluării activităţii ;
- structura şomajului – vizează categoriile sociale cuprinse şi
departajate de factori precum ramura de activitate, nivelul calificării,
vârstă, etc.
Aşa cum am reţinut şi anterior în încercarea de definire şi caracterizare a
acestui concept economic, a şoma înseamnă a nu lucra în mod oficial, adică
lipsa, pentru o anumită perioadă de timp a unui loc de muncă cu consemnarea
acestui fapt în evidenţa instituţiei specializate. Inactivitatea poate fi însă şi
rezultanta voinţei individuale dar şi a situaţiei în care cel doritor şi apt de muncă
nu găseşte un loc disponibil din motive independente de propria voinţă. Altfel
spus şomajul poate fi unul voluntar sau involuntar.
Înscrierea diverselor forme pe care le îmbracă şomajul în una sau alta din
aceste două categorii nu este un demers simplu întrucât există multe puncte de
interferenţă.care le fac greu departajabile.
În aceste condiţii şi sub aceste delimitări introduse se desprind
următoarele forme ale şomajului :
- şomajul fricţional sau tranzitoriu – între cei care cer şi cei care oferă se
produc fricţiuni permanente, ei nu pot fi puşi faţă în faţă, pe total şi pe structură,
instantaneu, pentru a-şi face cunoscute cererile şi ofertele lor. Într-un asemenea
context posesorul forţei de muncă este dispus să-şi consacre o parte o parte a
timpului său căutării informaţiei necesare care îl conduce spre un loc de muncă
adecvat, decizie volutară, individuală şi raţională. Căutarea se încheie atunci
când câştigul său salarial ce se speră a se obţinee devine egală cu salariul pierdut
prin refuzul de a munci pe durata căutării sale. Şomajul voluntar capătă pondere
îndeosebi în acele economii în care forţa de muncă manifestă o mare înclinaţie
spre a schimba frecvent locul de muncă.

61
Astfel de fenomene sunt frecvent întâlnite în cazul tinerilor sau al femeilor.
Tinerii posesori ai unei diplôme sunt adesea contrariaţi şi puţin pregătiţi
să accepte că între idealul lor profesional rezultat din nivelul de pregătire şi
particularităţile studiilor efectuate şi ceea ce le oferă economia există diferenţe –
şomajul diplomelor.
În cazul femeilor, dacă timpul folosit în gospodărie, pentru menaj sau
creşterea copiilor, neremunerat, este socotit neocupare atunci ne aflăm în situaţia
unui şomaj aparent. Dacă însă procesul de educaţie respectiv s-a încheiat iar
femeia doreşte să se reîncadreze în muncă dar ea nu găseşte un loc de muncă
atunci se trece de la acest şomaj aparent la unul deghizat.
- şomajul structural – datorat dezechilibrelor create între cererea şi oferta de
muncă, datorându-se dezechilibrelor între acestea. În fapt, structurile socio
profesionale nu mai corespund structurii economice şi tehnice în evoluţie, unei
cereri suple corespunzându-i o ofertă rigidă, mai ales pe structură.
Starea conflictuală de pe piaţa muncii este determinată de existenţa
dezechilibrelor structurale produse în dezvoltarea economică, în proporţiile
dintre ramurile şi subramurile economiei, în repartizarea industriei în teritoriu, în
aplicarea defectuoasă a politicilor economice, etc.
Rigiditatea forţei de muncă este determinată în cazul acestui tip de şomaj de
existenţa unor factori materiali sau spirituali, de dorinţele, obiceiurile, tradiţia,
politica demografică, de sistemul de instruire şi perfecţionare care creează
diplôme şi calificări fără o acoperire pe piaţa muncii, de manifestarea unor
fenomene imigraţioniste sau emigraţioniste, etc.;
- şomajul tehnologic – exprimă situaţia în care distorsiunile pe piaţa muncii
survin din interiorul cererii de muncă, a economiei, ca efect al progresului
tehnic. Totuşi, acest tip de şomaj nu este rezultatul introducerii pur şi simplu al
introducerii progresului tehnic ci a modului în care acesta este aplicat în valuri
şi neuniform pe sectoarele economiei iar forţa de muncă oferă răspuns şi
reacţionează la aceste schimbări. Dacă noile condiţii de producţie nu sunt
însoţite şi de o adaptare a forţei de muncă atunci şomajul tehnologic este un fapt.

62
Se impune aici o menţiune :înlocuirea muncii de către progresul
tehnologic înseamnă progres şi o uşurare pentru om şi ea nu determină în mod
obligatoriu şomaj pentru că este însoţită de o dezvoltare şi o multiplicare a
serviciilor din amonte, cu mari posibilităţi de ocupare ;
- şomajul indus de indemnizaţia de şomaj – explicată prin raţiunile ei de
ordin social, indemnizaţia de şomaj este, fapt demonstrat, şi un element care
poate induce şomaj. Astfel se constată că şomajul poate fi mai mare cu cât
această indemnizaţie este mai consistentă deoarece determină indivizii să se
conformeze situaţiei ; invers, atunci când nivelul acestei indemnizaţii este mai
mic se constată, de asemenea, că indivizii sunt incitaţi să-şi găsească mai repede
un loc de muncă.
Derivat din acest tip de şomaj este şi aşa numitul şomaj la negru, situaţia în care
cel înscris în evidenţele oficiale ca fiind şomer, şi deci beneficiar al unei
indemnizaţii de şomaj, prestează în realitate şi o activitate remunerată fără a o
declara.
Terminând cu această ultimă formă, şomajul voluntar nu reprezintă un rău
în sine şi nici o calamitate socială, el reflectând realităţile unei economii care
caută criteriile cele mai eficiente pentru alocarea resurselor, apărând ca un fel de
rău necesar, acceptat şi considerat normal, natural.
Dacă în cazul şomajului voluntar individul are alternativa unei alegeri, de
a prefera de pildă, să trăiască pe baza indemnizaţiei de şomaj, decât să accepte o
slujbă pentru care primeşte o sumă puţin incitantă, nu la fel stau lucrurile şi în
cazul şomajului involuntar. El nu este nici un rău necesar şi nici natural ci
reprezintă un dezechilibru care însoţeşte neiertător procesul economic. Acest tip
de şomaj constă în existenţa unor persoane care, deşi ar fi dispuse să se angajeze
la un salariu determinat în condiţiile pieţei libere, nu are această posibilitate din
motive obiective.
Aşa cum a fost menţionat fiecare din tipurile de şomaj anterior enunţate –
ciclic, tehnologic, structural, aparent, etc. îmbracă în anumite momente haina

63
şomajului voluntar sau a celui involuntar, bariera dintre aceste două tipuri fiind
extrem de sensibilă.
Spre exemplu, dacă şomajul structural şi tehnologic este încadrat în
categoria şomajului voluntar motivat de împrejurarea că cei care se află în
această situaţie deoarece au refuzat slariul de pe piaţă, ele pot fi foarte bine
încadrate în categoria şomajului involuntar atunci când indivizii deşi acceptă
salariul de pe piaţă ocuparea nu este totuşi posibilă din lipsa efectivă a locurilor
de muncă.
Aceiaşi situaţie este aplicabilă şi în cazul celorlalte forme de şomaj
anterior enunţate.

IX.2. MĂSURI ŞI POLITICI ANTI-ŞOMAJ

În condiţiile în care omul cu forţa sa de muncă, constituie resursa


regenerabilă cea mai preţioasă şi practic nelimitată, folosirea sa la nivelul cel
mai eficient şi mai deplin posibil s-a constituit şi rămâne o constantă a
preocupărilor tuturor executivelor. Mai mult, acest demers constituie un demers
obligatoriu, o necesitate în procesul administrării şi folosirii eficiente a
resurselor de muncă.
Teoria şi practica economică nu a rămas nici în cazul acestui flagel
economic impasibilă, preocupările fiind intins orientate în direcţia identificării
remediilor necesare restrângerii şomajului şi identificării de căi şi mijloace
necesare creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă.
 Pentru clasici şi neoclasici constituia o piedică efemeră şi uşor
surmontabilă prin simpla declanşare a automatismelor economice : dacă şomajul
apare şi creşte la un moment dat, salariile scad, forţa de muncă se ieftineşte,
costul se reduce, ceea ce permite producătorului să mărească producţia şi, din
nou, să angajeze, făcând astfel să dispară şomajul.
 Criza anilor 29-33, puznând serios în cauză valabilitatea

64
perceptelor liberalismului clasic şi neoclasic şi producându-l pe Keynes, a găsit
în relansarea cererii globale, prin stimularea atât a consumului cât şi a
investiţiilor, soluţoia miracol pentru a limita şomajul. În cadrul acestei doctrine,
prin înviorarea investiţiilor pe calea unui credit facil şi ieftin, sprijinit pe o
politică monetară expansionistă s-au creat metodele ideale pentru creşterea
ocupării prin creşterea economică. De altfel ideea aceasta este reluată şi adusă la
rangul de normă şi mai târziu prin legea lui Okun : pentru a obţine o reducere a
şomajului de 1%, producţia trebuia să crească cu 3%.
Deşi dovedită în practică această metodă de reducere a şomajului prin
impulsionarea cererii efective, în prezent ea îşi poate păstra actualitatea însă cu
unele amendamente :
- accentuarea investiţiilor in direcţia unor debuşee certe ;
- identificarea relaţiei optime dintre investiţia de productivitate
(creatoare de locuri de muncă pe termen lung) şi investiţia de
capacitate (creatoare de locuri de muncă la momentul efectuării ei) ;
- stimularea consumului în limitele relaţiei salariu – productivitate.
 Dilema inflaţie - şomaj
Practica economică a demonstrat că aplicarea modelului economic
keynesist, al expansiunii monetare ce a făcut creditul facil a scos multe ţări din
marasmul în care le aruncaze criza din perioada interbelică, prinzând contur
ideea că pentru a scăpa de şomaj lumea trebuie să accepte un anumit procent al
inflaţiei.
Această relaţie este analizată şi de economistul neozelandez Arthur
Philips care, pe exemplul Angliei anilor 1861-1957, constată că o rată mică a
inflaţiei facilitează resorbţia şomajului, după cum puţin şomaj ajută la frânarea
inflaţiei. În faţa unui asemenea rezultat lumea avea de ales : ori inflaţie, ori
şomaj.
La aceiaşi concluzie ajunge şi laureatul premiului Nobel pentru economie
Paul Samuelson, constată că societatea este obligată să aleagă între inflaţie şi
şomaj.

65
Şcoala monetaristă, prin Milton Friedman şi Edmund Phelps adoptă însă o
poziţie contrară faţă de concluziile lui Philips şi Samuelson, considerând că
dilema inflaţie-şomaj este o falsă dilemă. Aceşti economişti consideră că există
o rată naturală a şomajului spre care, pe termen lung, economia tinde în mod
natural să revină şi care, în plus, este compatibilă cu orice grad al inflaţiei. Pe
termen scurt ei admit că o frânare a inflaţiei reduce într-o oarecare măsură
şomajul, dar că, odată cu trecerea timpului, şomajul revine la rata sa naturală
însă cu preţul unei inflaţii mai mari.
 Politica ofertei
În condiţiile în care, la finalul anilor 80, terapeutica keynesistă anti şomaj s-a
înconjurat şi de o inflaţie galopantă iar efectele sale pe planul ocupării s-au
dovedit a fi minime, se dezvoltă o nuoă doctrină apărută ca o contrareacţie la cea
a cererii. Este vorba de doctrina ofertei, formulată de urmaşii liberalismului
clasic în frunte cu Arthur Laffer, o doctrină care considera prioritară dezvoltarea
ofertei, singura considerată răspunzătoare pentru crearea de noi locuri de muncă
prin măsuri ce presupun reducerea cheltuielilor publice, reducerea fiscalităţii şi
restrângerea politicii banilor ieftini, altfel spus retragerea statului din economie
în corespondent cu principiul statului minim.
 Progresul tehnic
Promovată de economistul J. Schumpeter şi bazată pe aşa numita
distrugere creatoare, această teorie promovează ideea că singură creşterea
legată de progresul tehnic este cea care poate să ofere importante câştiguri de
productivitate şi în acelaşi timp poate garanta nu numai un anumit număr de
locuri de muncă, ci o creştere continuă de noi locuri de muncă. Nu orice creştere
economică este considerată ci doar aceea care se produce prin distrugerea
creatoare a progresului tehnic ( o reducere a unui loc de muncă într-o parte este
sinonim cu crearea altuia sau mai multora în altă parte pentru a susţine acest
progres tehnic introdus).
 Împărţirea echitabilă a locurilor de muncă – pleacă de la

66
premisa că numărul de locuri de muncă dintr-o economie este un dat şi de aici
soluţia împărţirii echitabile a acestui dat prin : reducerea orarului de lucru al
celor care au prea mult pentru a face loc unor potenţiali solicitatori, reducerii
duratei active de lucru, înlăturarea acolo unde este cazul a orelor suplimentare
pentru a crea posibilităţi noilor veniţi, etc.
 Indemnizaţia de şomaj – metodă prin care poate fi stimulată, de la
un anumit nivel nemunca, nivelul indemnizaţiei de şomaj dincolo de atributele ei
sociale, de calmant şi ameliorator al situaţiei şomerului, poate fi şi un stimulent
pentru demararea intenţiilor de muncă.
Dincolo de aceste metode individuale care s-au delimitat în istoria
economiei, teoria şi practica economică le consemnează drept metode posibile
de urmat în direcţia restrângerii efectelor acestui dezechilibru economic. Aceiaşi
teorie şi practică a demonstrat însă că politicile aplicate nu sunt aceleaşi în toate
timpurile şi în toate timpurile, terapia aplicată variind de la o ţară la alta, de la un
moment la altul.

67
XII. ROMÂNIA ÎN CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL

1. Necesitatea participării la circuitul economic mondial;


2. Eficienţa comerţului exterior.

XII.1. NecesItatea partIcIparII la cIrcuItul economIc mondIal

PartIcIparea la cIcuItul economIc mondIal este pt orIce tara o necesItate


obIectIva generata de complexItatea ec moderne, grd Inat de dIversIfIcare a
actIvItatIlor sI rItmurIle rapIde de promovare a progresuluI tehnIc ce determIna.
AcestI factorI fac ca orIce tara mare sau mIca sa nu nu-sI poata asIgura
exIstenta ec sI socIala In afara cometuluI exterIor.
Ca sI In cazul orIcaror state , marI sau mIcI, partIcIparea RomanIeI la
cIrcuItul economIc mondIal este ImperatIv necesara pentru a-sI asIgura o
dezvoltare economIcasanatoasa. Argumentele sunt urmatoarele:
- Ca sI alte tarI cu potentIal mIjlocIu, RomanIa dIspune de o baza proprIe de
materII prIme de dImensIunI reduse. Rezulta ca este abs. oblIgatorIe
ImplIcarea In schImburI comercIale pt ca numaI pe aceasta cale ea poate fI
completata.
- DImensIunIle economIeI romanestI sunt reduse nu numaI sub aspectul
posIbIlItatIlor de aprovIzIonare, cI sI al capacItatII de absorbtIe. LImItele
pIetII natIonale fac neces partIcIparea la cIrcuItul ec mondIal. Pt desfacerea
acelor produse pt care serIIle marI, Impuse de ImperatIvul maxImIzarII
rentabIlItatII, nu pot fI absorbIte de economIa noastra.
- VarIetatea sI complexItatea actIvItatIlor de cercetare, In condItIIle actualeI
revolutII stIIntIfIco- tehnIce sI amploarea cheltuIelI sI rIscurIlor pe care le
antreneaza, fac ca nIcI o tara sa nu poata acoperI toate etapele sI sferele
cercetarII, resImtInd nevoIa concentrarII eforturIlor spre anumIte domenII
prIorItare, In vederea obtInerII de performante.

68
- InsufIcIenta fondurIlor fInancIare necesare desfasurarII anumItor actIvItatI
sau necesItatea unor plasamente avantajoase pt. dIsponIbIlItatIle de la un
moment dat ;
- economIa moderna presupune o dezvotarea judIcIoasa bazata pe calItate sI
efIcIenta. Acest condItIe este satIsfacuta excelent prIn partIcIparea la comertul
exterIor sI la exIgentele calItatIve sI de efIcIenta ale acestuIa. Ex :deoarece
factorII de productIe au tendInta de concentrare In zona productIeI maxIme,
comertul exterIor va determIna optImIzarea structurII pe ramurI a ec
natIonalecu efecte dIrecteIn economIsIrea muncII socIale s a maxImIzarII
venItuluI natIonal. 2. RealIzarea unor cresterI de venIt natIonal ca urmare a
promovarII la export a produselor pt. care exIsta aventaj comparatIv – preturIle
Interne sunt maI mIcI decat cele externe Iar la Import a produselor care la
Intern costa maI mult decat daca ar fI achIzItIonate dIn Import.
- exIstenta pe pIata mondIala Intr-un medIu medIu concurentIal oblIga In
permanenta la un efort de creatIvItate sI de reInnoIre, la Intervale dIn ce In ce
maI mIcI, cantonarea parametrIlor tehnIcI, calItatIvI, economIcI sI comercIalI la
standardele externe ;
- esterea graduluI de valorIfIcare a factorIlor de productIe autohtonI datorIta
comenzIlor externe cu repercusIunI dIrecte sI asupra prodv………
Rolul pozItIv al reletIIlor economIce externe, ca factor al dezvoltarII, sunt
amplIfIcate, atuncI cand, aceasta actIvItate degaja un sold actIv al balantelor
comercIale sI de platI. Pe de alta parte Insa partIcIparea la cIrcuItul economIc
mondIal In condItII de InefIcIenta, transforma schImburIle economIce externe
Intr-un canal de scurgere In straInatate a uneI partI Importante dIn venItul
natIonal – posIb reduse de fInantare a procesuluI de dezvoltare.

XII.2. EfIcIenta comertuluI exterIor.


Conceptul de efIcIen}a a comertuluI exterIor exprIma raportul dIntre
totalItatea efectelor acesteI actIvItatI InregIstrate In economIa natIonala sI
eforturIle, respectIv cheltuIelIle de munca socIala, facute pt. obtInerea lor.

69
Plecand de la o afIrmatIe a luI Adam smIth facuta In 1776, conform
careIa ’’ In toate tImpurIle sI locurIle, este scump ceea ce se obtIne cu greutate,
sau costa multa munca pentru a se dobandI’’, crIterIul de determInare a
efIcIenteI comertuluI exterIor Il constItuIe economIsIrea muncII socIale. Acest
ImperatIv este satIsfacut numaI In momentul In care efectele depasesc eforturIle
pe care le ImplIca realIzarea lor.
In categorIa efectelor dIstIngem ef economIce ( valorIce, materIale,
dIrecte, IndIrecte), neeconomIce, socIale, polItIce, ImmedIate sau de
perspectIva. Efortul este reprezentat de totalItatea cheltuIelIlor de munca vIe sI
materIalIzata pe care le ImplIca partIcIparea la dIvIzIunea socIala a muncII : ch
de productIe, transport, ambalare, sortare, depozItare, asIgurare, cercetare a
pIeteI, publIcItate, etc..
In practIca comertuluI exterIor atat efectele generate cat sI eforturIle
generatoare au doua componente extrem de Importante- cantItatIva sI calItatIva,
care fac necesarea cantonarea analIzeI comertuluI exterIor pe doua palIere
dIstIncte.
Astfel, In sfera aprecIerIlor calItatIve greu de cuatIfIcat, dar prezenta,
Intra efectele de propagare , de antrenare a structurII economIeI natIonale,
constand In Introducerea progresuluI tehnIc, optImIzarea proportIIlor
economIce, facIlItarea mutatIIlor structurale In economIe, valorIfIcarea
superIoara a resurselor materIale, optImIzarea dImensIunII sI utIlIzarII
capacItatIlor de productIe, ImbunatatIrea calItatII vIetII, etc.. Aceste efecte sI
eforturI , nu pot fI evIdent cuantIfIcate In mod dIrect.
In practIca nu poate fI cuantIfIcata decat latura cantItatIva a efIcIenteI
comertuluI exterIor, sub forma rentabIlItatII valutar – fInancIare a operatIunIlor
de Import sau export ce releva economIa de munca socIala, realIzata In urma
acetor operatIunI.
In cazul exportuluI , ec de munca socIala se obtIne dIn dIferenta de
valoare ce rezulta ca urmare a lIvrarII pe pIata externa a uneI marfI obtInuta cu
cheltuIelI natIonakle de muncasocIala maI mIcI, decat cele de pe plan mondIal.

70
La Import avantajul apare In momentul achIzItIonarII uneI marfI maI IeftIne,
comparatIv cu cheltuIelIle pe care le-ar ImplIca producerea eI In tara.
CeI maI semnIfIcatIvI IndIcatorI de evIdentIere sI analIza a rentabIlItatII
valutar fInancIare sunt cursurIle de revenIre la Import sI export, aportul valutar
sI rata rentabIlItatII valutare.
1. Cursul de revenIre la export (CrE ) se determIna ca raport Intre pretul
complet de export In leI franco-frontIera romana(Pe) sI pretul extern In
valuta(Pev), dupa formula :
RentabIlItatea operatIunII de export este cu atat maI mare cu cat cursul de
revenIre este maI mIc, deoarece acesta IndIca faptul ca se cheltuIesc maI putInI
leI pt. a obtIne o unItate valutara.
2.Cursul de revenIre la Import (CrI) se determIna sImIlar, prIn
raportarea pretuluI de vanzare pe pIata Interna In leI (PI), la pretul extern franco-
frontIera romana In valuta PIv, respectIv :
Acest raport arata catI leI valoreaza pe pIata Interna o unItate valutara sI
exprIma o sItuatIe cu atat maI favorabIla cu cat este maI mare.
3. Aportul valutar – exprIma fIe marImea absoluta a IncasarIlor valutare
Pev ( Av# Pev), fIe IncasarIle valutare corectate cu valuta cheltuIta pt ImporturIle
de completare ( Av# Pev- vI) sau prIn scaderea tuturor cheltuIelIlor materIale
evaluate In valuta Av# Pev- Mv.
4. ProfItul valutar – se determIna prIn scaderea dIn pretul extern Pe nu
numaI a cheltuIelIlor materIale, cI sI a tuturor cheltuIelIlor transformate In
valuta Cv : Prv# Pev- Cv.
PornInd de la acest IndIcator se poate determIna rata rentabIlItatII
valutare ( R) calculata ca raport procentual Intre profItul valutar, obtInut ca
urmare a exportuluI unuI produs sI pretul sau extern In valuta :

71
Cap. XIII. DOCTRINELE ECONOMICE PRECLASICE

XIII.1. MercantIlIsmul: AparItIe, reprezentare, spIrItul mercantIlIst


Catalogata drept prIma doctrIna economIca dIn IstorIe, MercantIlIsmul se
manIfesta In perIoada cuprInsa Intre 1450-1750, treI secole ce tIn de la
Inceputul epocII moderne pana la aparItIa lIberalIsmuluI In formula s-a de
Inceput fIzIocratIa. Este prIma doctrIna economIca construIta pe taramul
economIeI – sI care apeleaza la mIjloace economIce pentru a-sI atInge scopul -
ImbogatIrea natIunII. SorgIntea acestuI curent economIc este manIfestarea
lupteI de afIrmare a statelor moderne, a marIlor descoperIrI geografIce, a
reformeI sI RenasterII
Ca dezvoltare a cuprIns Intreaga Europa de vest antrenata Intr-un rItm
maI rapId de dezvoltare – SpanIa, Olanda, Franta, AnglIa, fara a ocolI RomanIa
sau RusIa. ReprezentatIv pentru IstorIa economIca ramane Insa InfatIsarea pe
care a luat-o acesta In SpanIa sub forma bullIonIsmul spanIol ( OrtIz de Rojas) –
mercantIlIsmul tImpurIu, cu prlungIre In Franta prIn contrIbutIIle luI AntoIne
de MontchrestIen, Jean BaptIste Colbert sI IncheInd cu contrIbutIa AnglIeI
reprezentata de TH. Mun, WIllIam Stafford, John Law. W. Petty IncheIe serIa
sI, In acelasI tImp prIn adoptarea uneI atItudInI crItIce fata de mercantIlIsm
deschIde caI noI In plan teoretIco- doctrInar.
DesI s-a manIfestat dIferIr ca spatIu sI tImp IdeIle mercantIlIsmuluI fIe
spanIol , francez, romanesc, etc. sunt comune.
CerIntele afIrmarII statuluI modern Impun un nou spIrIt, o noua fIlosofIe
socIala, o noua matrIce de valorI opusa InchIstarII medIevale. Se Incearca
emancIparea de sub tutela bIserIcII InregIstrandu- o reorIentare a preocuparIlor
de la morala sI fIlosofIe spre economIe.
ImbogatIrea natIunII devIne mare scop al IntregII actIvItatI umane Iar
Interesul mobIlul prIncIpal al acesteI actIvItatI sI lIantul solIdarItatII dIntre
IndIvIzI. In jurul acestor mobIle se crIstalIzeaza sI rolul pe care Il atrIbuIe
statuluI sI studIul cresterII economIce.

72
InspIratI de medIul renascentIst mercantIlIstII sustIn Ideea unuI stat
puternIc, autonom sI nesubordonat bIserIcII, un stat condus de un suveran
LIbertatea lasata pe mana poporuluI Inseamna slabIrea statuluI, haos socIal sI
dIsparItIa natIunII nu pt ca lIbertatea n-ar fI o valoare cI datorIta faptuluI ca
medIul este vulgar sI poporul corupt – suveranul este sI ramane sImbolul
unItatII natIunII sI garantul ordInII cIvIle. MontchrestIene.
A. InterventIonIsmul statal vIza In prImul rand ordInea publIca, cadrul
jurIdIco-legIslatIv sI garantarea proprIetatII sI a buneI functIonarI a pIeteI.
Statul trebuIa de asemenea sa vegheze asupra comertuluI sI IndustrIeI, sa
protejeze InventIIle, sa acorde facIlItatI constructIIlor navale, sa s ocupe de
formarea cadrelor sI asIgurarea ocuparII forteI de munca. El trebuIe sa IntervIna
cu taxe de protectIe la produsele realIzate In tara dar sa se manIfeste lIber pt
produsele ce puteau fI fabrIcate doar In exterIor. Statul mercantIlIst era de
asemenea un stat cucerItor ; el trebuIa sa Incurajeaza sI sa sustIna colonIzarea pt
ca pe aceasta cale sa asIgure resorbtIa unuI eventual excedent de populatIe, noI
surse de materII prIme sau noI debusee.
Daca In ceea ce prIveste medIul economIc Intern , natIunea mercantIlIsta
se admIn ca sI afacerIle negustorestI – solIdarItatea economIca - ImbogatIrea
unuI IndIvIdse poa realIzandu-se fara a afecta Interesele celuIlalt, la exterIor
solIdarItatea dIspare , orIce InteractIune Incadrandu-se In regulIle unuI joc cu
suma nula : ceea ce o natIune castIga, In mod oblIgatorIu, o alta pIerde –
polItIca externa mercantIlIsta este una a ImpunerII prIn forta. – pace coezIune sI
solIdarItate la InterIor dar razboI sI colonIzare In exterIor
B Cresterea EconomIca
Poate fI realIzata prIn apelul la urmatorII factorI : abundenta populatIeI, a
banIlor, exIstenta unuI stat puternIc, caIle alese fIInd ImbogatIrea prIn moneda,
prIn IndustrIe sI prIn comert.

73
B1 FactorI aI cresterII economIce
B11. PopulatIa sI munca
MercantIlIstII au fost In marea lor majorItate populatIonIstI, argumentele
fIInd atat de ordIn polItIc, economIc, mIlItar – dImensIunea puterII unuI stat,
sursa uneI puternIce armate( J. Hales). Argumentul economIc cel maI puternIc
rezIda In faptul ca o populatIe numeroasa face abundenta oferta de forta de
munca sI reduce astfelsalarIIle – costurIle. Cu o condItIe: aceasta populatIe In
crestere trebuIe sa sI munceasca . ( oblIgatIa de a muncI pt ca somajul
reprezInta nu numaI o pIerdere de resurse cI sI decadenta).
Cat de mar3 trebuIe sa fIe populatIa ? daca e prea mIca - ImIgratIa, daca e prea
mare treb Incurajata emIgratIa ( aceasta dIn urma era prIvIta sI ca o cale de
elImInare a capetelor InfIerbantate).
W Petty – necesItatea stabIlIrII unor preturI marI la produse chIar sI In anII cu
productIe rIdIcata pt a determIna IndIdul sa lucreze.
B.1.2. BanII
Dezvoltarea economIca, IndIferent pe ce caI sI sub ce mIjloace presupune
banI , sI nu orIce fel de banI cI banI bunI – acesteI doctrIne II este specIfIc
etalonul – aur.AcestI banI multI s-au transformat Insa Intr-un fenomen nou sI
neasteptatdeclansat foarte rapId In urma afluxuluI de metale pretIoase –
cresterea galopanta a preturIlor.
MalestroIt – mentInerea nealterata sI constanta a contInutuluI metalIc al unItatII
monetare – revalorIzare monetara.
J BodIn In lucrarea Raspuns paradoxurIlor luI M . MalestroIt prIvInd
scumpIrea tuturor lucrurIlor, trage concluzIa ca rIdIcarea preturIlor este
consecInta abundenteI banIlor, puterea de cumparare a monedeI fIInd Invers
proportIonala cu cantItatea lor In cIrculatIe. Alte cauze ale InflatIeI sunt : dezv
excesIva a exporturIlor ce dImInueaza oferta InterIoara, rIsIpa, cererea
artIfIcIala ( datorata exceselor caseI regale), ImpIedIcarea desf lIbereI
concurente.

74
SolutIa: daca aurul este bogatIa sI asta II face pe oamenI ferIcItI atuncI InflatIa
este pretul platIt pt aceasta ferIcIre.

Cap. XV. DOCTRINA ECONOMIC| KEYNESIST|

XV.1. Modelul economIc keynesIst


KeynesIsmul defIneste concomItent o doctrIna un curent sI o scoala
economIca ce a InspIrat polItIca economIca mondIala, contabIlItatIle natIonale,
polItIca sI IdeologIa sI care IsI forma, orIgInea sI coerenta datorIta aportuluI
economIstuluI englez J.M. Keynes.
Opera sa sI In prIncIpal TeorIa generala a folosIrII maInII de lucru, dobanzII
sI banIlor, IsI are orIgInea In crIza economIca dIn perIoada InterbelIca, atuncI
cand postulatele economIeI polItIce clasIce lIberale cu vIrtutIle IntrInsecI sI
IncontestabIle pana atuncI ale automatIsmelor sI fortelor autoreglatoare ale
economIeI au fost serIos sI dramatIc puse In cauza.
HItler, Roosvelt……
Acesta este medIul care la InspIrat sI la produs pe Keynes un medIu care
Incerca sa ofere raspuns sI sa ofere solutII marIlor probleme cu care economIa
se confrunta la Inceput de secol sI, In prIncIpal, somajul masIv, al caruI
amploare schImbase radIcal spectrul vIetII economIce.
Fara a omIte merItele buneI teorII care a adus bunastare pana atuncI
omenIrII, dar care nu maI corespundea noIlor realItatI, Keynes IsI dIrectIoneaza
crItIca In specIal la adresa teorIeI somajuluI a luI A. C PIgou, a legII
debuseelor a luI J.B. Say, a conceptIeI walrasIene despre pIata forteI de munca.
ParasIrea prIncIpIIlor clasIcIsmuluI lIberal era ceruta de InvolutIa doctrIneI
sI de Impasul eI In fata unor fenomene negatIve noI, InedIte , a caror rezolvare
nu maI era posIbIla pe baza vechIlor retete.
In fata perIcolelor de planIfIcare colectIvIsta, dusman declarat al
comunIsmuluI sI alergIc la tot ce Insemna Marx, Keynes da o noua orIentare
teorIeI economIce fara ca prIn aceasta sa fIe afectate sau vIolate bazele

75
doctrIneI lIberale. DIrIjIsmul sau sI cel InspIrat dIn el nu semnIfIca planIfIcare
centralIzata cI un InterventIonIsm realIzabIl prIn transformarea statuluI Intr-un
agent nemIjlocIt sI efIcIent al vIetII economIce, concomItent cu coordonarea
procesuluI decIzIonal la nIvel macroeconomIc In favoarea InItIatIveI prIvate.
DesI nu a renuntat nIcIodata la buna doctrIna veche In ale careI resorturI sI forte
emulatIve a ramas a ramas Increzator, prIn faptul ca a apelat la stat In scopul
ajutarII InItIatIveI prIvate, prIn aceasta a deschIs drumul doctrIneI mIxte.
Plecand de la constatarea realItatII crIzeI dIn 29-33, marcata de IncapacItatea
economIeI sI a socIetatII de a asIgura folosIrea deplIna a maInII de lucru pe
fondul uneI repartIzarI arbItrare sI InechItabIle a avutIeI sI a venIturIlor, Keynes
plaseaza In centrul modeluluI sau economIc problema eradIcarII somajuluI sI
IncapacItatea postulatelor clasIce de a oferI explIcatII acesteI sItuatII.
Aceasta problema IsI gaseste rezolvarea prIn apelul la cererea efectIva -
cererea totala, atat de bunurI de consum cat sI de bunurI de capItal- sIngura
capabIla sa determIne nIvelul ocuparII In urma confruntarII pe pIata cu oferta
globala. StabIlInd aceasta legatura Intre cerea efectIva sI volumul ocuparII,
Keynes conchIode ca factorII care II determIna marImea sunt consumul sI
InvestItIIle cele doua componente ale cererII efectIve. La randul sau cererea
efectIva nu este altceva decat venItul global Y pe care IntreprInzatorII In baza
antIcIpatIIlor facute, sconteaza sa-l obtIna prIn vanzarea productIeI. Partea dIn
venIt care ramane peste cheltuIelIle pentru consum, Keynes o numeste economII
S. Ele sunt destInate InvestItIIlor curente.
Y# C ^ I
S# Y – C
S#I – ecuatIa de echIlIbru a modeluluI keynesIst.
Keynes face o precIzare foarte Importanta: daca la clasIcI tot ceea ce se
economIsea se transforma automat In InvestItII, la el egalItatea nu este decat o
Intamplare ferIcIta care se afla sub semnul consumuluI sI InvestItIIlor ( ceI doI
membrI aI ecuatIeI de echIlIbru).

76
1. Consumul este functIe de Y sI de o serIe de factorI obIectIvI sI
subIectIvI.
- dependenta de venIt este determInata de o lege pshIhologIca fundamentala
care spune ca de regula sI In medIe oamenII InclIna sa-sI mareasca consumul,
atuncI cand venItul lor creste , dar nu cu atatacu cat creste venItul. Sporul de
consum este Intotdeauna de acelasI semn cu sporul de venItdar maI mIc ca
marIme.. explIcatIa : Impulsul spre economII IntervIne sI se manIfesta ca atare
numaI dupa ce s-a atIns un anumIt standard de bunastare
- ImprejurarI obIectIve : nIvelul preturIlor, modIfIcarIle determInate de
varIatIa rateI dobanzII, modofocarI ale raportuluI de schImb Intre bunurIle
prezente sI cele vIItoare determInate de schImbarea la randul lor a puterII de
cumparare a banIlor, modIfIcarea a ratelor dobanzII sI a perspectIvelor de vIata,
mutatIIle survenIte la nIvelul polItIcII fIscale, modofocarea asteptarIlor sI a
antIcIpatIIlor vzavI de nIvelul actual sI cel vIItor al venIturIlor.
- factorI subIectIvI ce determIna abtInerea IndIvIduluI In actul de consum :
prudenta, prevedere, calcul, sete de propasIre, Independenta, spIrIt de afacerI,
mandrIe, avarItIe ; In gama celor ce le stImuleaza apetItul spre consum –
mIopIa, setea de satIsfactII, mIopIa, generozItatea, nechIbzuInta, ostentatIa sI
rIsIpa.
2. InvestItIa, Imboldul la InvestII este pus In dependenta de doI factorI ;
efIcacItatea margInala a capItaluluI si rata dobanzii.
-efIcacItatea margInala a capItaluluI repr. randamentul scontat al acestuIa,
rata sperata a profItuluIde pe urma InvestItIeI facute. EfIcacItatea se afla l ;a
randul sau sub Influenta a doi factori : starea economIeI ( cantItatea ,
structura capItaluluIexIstent sI IndeosebI ponderea componenteI sale lIchIde,
str populatIeI sI dInamIsmul natural al acesteIa, atmosfera polItIca sI socIala)
sI perspectIvele InvestItIonale ( calItatea prognozelor, calItatea spIrItuluI de
prevedere, capac de aprecIere , ….0 ;
- rata dobanzII – defInIta ca recompensa pentru renuntarea la lIchIdItate
pe o anumIta per de tImp – concluzIe ; marImea sa este determInata de

77
preferInta pt lIchIdItate (pusa In legatuta cu mobIlul tranzactIIlor adIca nev
de numerar, mobIlul precautIeI( de a conserva pe vIItor o parte a
dIsponIbIluluIsI mobIlul speculatIeI – dorInta de a fI pregatItpt sIt.
Neprevazute, ch ImedIate, neasteptate, afacerI avantaj.)sI cantItatea de banI
dIn economIe – crestere a m – scadere a D sI Invers.. precIzare – pt a se
pastra totusI Imboldul la InvestItII, d trebuIe sa fIe sub nIvelul rateI
margInale a profItuluI.

XV.3.DOCTRINA OFERTEI

CrIza economIca a anIlor 70 , accentuata de cele doua marI socurI


petrolIere ce au zguduIt serIos modul de dezvoltare economIca utIlIzat pana
atuncI coroborata cu InflatIa In contInua crestere sI InsotIta de InflatIe, a IntarIt
In randul economIstIlor oferteI convIngerea ca stImularea cererII efectIve cu
refugIu In moneda nu maI este o solutIe.
Intorcerea la calsIcIsm, laSay sI la teorIa conform careIa sIngura forta
capabIla sa scoata ec. dIn dIlema InflatIe – somaj ar fI stImularea oferteI prIn
decorsetarea de barIerele etatIste sI fIscale sI-a gasIt ecou In lucrarIle
economIstIlor A. Laffer, G. GIder, Paul CraIg Roberts. Integrand sI
monetarIsmul In str lor ac scoala a dat sI vocea admIn Regan sI Bush.
In conceptIa acestor ec. pIata sI nu statul tIran, planIfIcator sau statul
provIdenta asIgura cel maI bIne alocarea resurselor, dorIndu-se Intoarcerea la
capItalIsmul cel maI pur facandu-se trImItere la Say sI la rolul
IntreprInzatoruluI. CheIa succesuluI n-o reprezInta marIle monopolurI cu
structurI rIgIde sI cu preturI planIfIcate cI mIca IntreprIndere, supla, Inovatoare,
creatoare de noI locurI de munca.
Plecand de la valorIle doctrIneI cererII autorII scolII oferteI afIrma ca In
dIsputa prImatuluI cererII sau oferteI locul IntaI nu revIne cererII cum afIrmau
keynesIstII cI oferteI. Aceasta deoarece In oferta cererea este ImplIcIta,
productIa genereaza venIturI care sunt ulterIor folosItepentru a cumpara ceea ce

78
oferta furnIzeaza Iar pretul de oferta este egal cu pretul de cerere.. Altfel spus
cererea nu este decat un reflex al oferteI care este totul. PrIn preturI se poate
Influenta productIa Iar efectele asupra productIeI determIna ImplIcIt efecte
asupra venIturIlor. Plecand de la aceasta Interdependenta , acestI economIstI ca
relatIa aceasta este sI maI bIne pusa In evIdenta de relatIa oferta/venIturIpdop sI
polItIca fIscala, respectIv cea a cheltuIelIlor publIce pdap.
PolItIca fIscala :
DoctrInarII oferteI sunt de parerereducerea ImpozItelor nu poate fI consIderata
InflatIonIsta asa cum au crezut keynesIstII, In masura In care ea antreneaza o
crestere In termenI realI a oferteI. Expl. ImpozIte marI – cIosturI marI – preturI
marI – InflatIe.
MaI mult , eI sustIn, plecand de la curbele lu laffer, ca un ImpozIt mIc este sursa
unor venIturI maI marI pt stat. Cum ? reducerea ImpozItelor face ca venIturIle
dIn ele sa creasca prIn marIrea bazeI (maseI ImpozabIle) la care se raporteaza.
FIscalItatea Inalta este In aparenta aducatoare de venIturI, dar cu efect
confIscator pt vIItor, pe cand o fIscalItate redusa aparent defavorabIla
IncasarIlor este Incurajatoare pt InvestItII sI stImularea InvestItIIlor.
PolItIca cheltuIelIlor publIce ;
Ec acesteI scolI au stabIlIt deasemenea, plecand de la relatIa venItuluI capabIl
sa asIgure dezv productIeI, ca prIntre factorII de Influenta aI marImII acestuIa
sunt sI cheltuIelIle publIce, maI exact efIcacItatea folosIrII sI volumul
acestora..contrar opInIeI K care afIrmau ca chelt marI Incurajeaza cererea,
teorItIcIenII oferteI demonstreaza ca efectele cheltuIelIlor sunt penalIzatoare pt
productIe. De ce/ Ex: IndemnIzatIe de somaj mare va det reducerea ocuparII,
odIhna sI maI putIn productIe; masIvele cheltuIelI publIce sunt lovIte
deasemenea de o efIcIentsa relatIva, determIna deasemenea sI reducerea celor
posIbIl realIzabIle de catre sect prIvat.
Masa monetara:
Cresterea acesteIa p termen scurt nu are efecte stImulatorII asupra productIeI sI
ocuparII forteI de munca. Ca sa aIba ac fInalItate ar treb sa prod o crestere a

79
cant de resurse oferIte sI In prIncIpal a cant de munca. Dar crest m Insemna
cresterea preturIlor. Cresterea preturIlor det cresterea CT, al efortuluI, In raport
cu cel al odIhneI sau al celuI de economIsIre sI InvestItIe In raport cu cel de
consum.. plecand de laatarI ratIonamente ac economIstI sustIn ca oportuna Ideea
banIlor scumpI – dobada foarte Inalta - 24 % cu doua efecte : 1. de a scoate dIn
competItIe pe ceI InefIcIentI care, la aceste costurI nesuportabIle au falImentat ;
2. De a concentra actIvItatIle In zonele cu productIvItate maxIma.

80