Sunteți pe pagina 1din 4

Osul alveolar

Osul alveolar este o prelungire apofizara a oaselor maxilare si este format din osul alveolar
propriu-zis si osul alveolar sustinator.
Osul alveolar propriu-zis este osul compact care formeaza alveolele dentare, este reprezentat de
corticala interna a osului alveolar. Se mai numeste lamina dura sau lamina cribriforma. La acest
nivel se insera fibrele periodontale.
Osul alveolar de sustinere este localizat in jurul osului alveolar si subiacent acestuia. Este alcatuit
din doua componente: osul medular, spongios sau trabecular si corticala externa.
Formarea oaselor alveolare
Oasele alveolare sunt definite ca parte a maxilarului sau mandibulei ce formeaza si suporta
alveolele dentare. Atat la maxilar cat si la mandibular, oasele alveolare se formeaza prin centre
de osificare desmala incepand cu saptamana a 6a si a 7a. Se formeaza printr-un proces de
osificare ce incepe in jurul mugurilor dentari, dinspre interior spre inferior si exterior, in final,
uninduse in mod complet si fara a prezenta elemente de diferentiere de baza maxilarului sau
arcada bazala a mandibulei. Principalele celule formatoare ale osului alveolar sunt reprezentate
de osteoblasti.
Incepand cu perioada neonatala, oasele alveolare pot fi observate sub forma unor suporturi
mineralizate in jurul dintilor neerupti. O data cu inceperea procesului de eruptie, oasele alveolare
incep sa prezinte o crestere in inaltime; acest fenomen de inaltare continua si dupa stabilirea
dintilor temporari in planul ocluzal. In perioada dentitiei mixte, se remarca disparitia oaselor
alveolare ale dintilor temporari o data cu cu pierderea acestora de pe arcade, urmata de formarea
si dezvoltarea oaselor alveolare ale dintilor permanenti. Procesul de crestere in inaltime se
finalizeaza la maturitate.
La varste inaintate apar fenomene caracterizate prin reducerea inaltimii oaselor alveolare la
nivelul crestelor si septurilor interalveolare si interradiculare in cazul dintilor prezenti si
micsorarea pana la disparitie a osului alveolar in zonele afectate.
Anatomia si histologia osului alveolar
Fiecare process alveolar prezinta doua lame compacte externe, os alveolar propriu-zis si os de
sustinere.
Compactele alveolare externe sunt reprezentate de corticalele vestibulara si orala ale procesului
alveolar.
Osul alveolar propriu-zis reprezinta osul compact care formeaza alveolele dentare. Marginea
coronara a osului alveolar este ondulata si corespunde in primele faze ale eruptiei dentare cu
jonctiunea smalt-cement, ulterior in cazul unei dentitii functionale se va situa la 1-1,5mm de
jonctiune.

Osul alveolar propriu zis se mai numeste si lamina cribriforma fiind prevazuta cu orificii prin
care trec vasele si nervii din desmodontiu in osul spongios subiacent.
In fazele initiale de evolutie, corticala interna are o structura de os fasciculat caracterizat de
prezenta a numeroase celule (osteocite) situate in lacune si organizate intr-o retea de canaliculi
radiare. Matricea osului prezinta un grad variabil de mineralizare si este formata din benzi de
colagen. Initial se dezvolta o retea de os fasciculat care este treptat si partial inlocuit cu os
lamelar.
Osul lamelar este realizat de catre osteoblasti prin aparitia unor lamele circumferentiale, separate
prin straturi de os de apozitie sau residual.
Osul de sustinere este situate in jurul osului alveolar propriu-zis si subiacent acestuia. Este
format din os medular, spongios sau trabecular si corticala externa.
Osul spongios este localizat apical intre osul olveolar propriu-zis si corticala externa. Zonele cele
mai bogate in os medular sunt tuberozitatea maxilara si zona molarilor si premolariilor inferiori.
Corticala externa este formata in principal de os haversian si poate fi vestibulara sau orala.
Prezinta o grosime vestibulara mai redusa la nivelul incisivilor, caninilor si premolarilor si mai
groasa la nivelul fetei linguale. Corticala externa este acoperita de periost, un strat fibros care
include si celulele (osteoblasti, osteoclaste si precursorii lor) precum si un sistem vasculo-nervos
bine dezvoltat.
Conturul marginii coronare a osului alveolar (rebordul alveolar) variaza in functie de forma
radacinii si frecvent este paralel cu jonctiunea smalt-cement, la aproximativ 1-1,5mm apical de
aceasta.

Din punct de vedere macroscopic putem diferentia doua tipuri de os: os trabecular si os compact.
Osul trabecular (spongios) prezinta o matrice ososasa organizata sub forma de lamele, format din
trabecule ososase intersectate, neregulate, alcatuite din lamele cu osteocite. Aceste trabecule sunt
separate de catre maduva osoasa, avand astfel un aspect de burete. In cazul osului spongios,
calitatea acestuia este influentata de fortele applicate la nivelul lui, iar rezistenta acestuia depinde
de grosimea, orientarea si conexiunea trabeculelor.
Osul compact este alcatuit preponderant din substanta extracelulara dispusa microscopic sub
forma de straturi subtiri (lamele) care formeaza sisteme haversiene. Datorita aspectului lamelar
acest os se mai numeste si os lamelar. Prezinta mai multe sisteme de canale: canale interne care
contin aprox. 1-2 vase capilare si fibre nervoase, canale care stabilesc conexiuni intre suprafetele
interna si externa ale osului, care contin vase aflate in legatura cu vasele din canalele haversiene
si cele periostale.
Matricea osoasa este alcatuita din fibre de colagen si susbstanta fundamental, cu duritatea
influentata de continutul in saruri minerale ce se depoziteaza printer fibrele de colagen.

Celulele osoase asigura diferitele faze ce apar in cursul remanierii osoase. Celulele implicate sunt
reprezentate de osteoclaste, osteoblaste si osteocite.
- Osteoblastele sunt celule responsabile de producerea matricei osoase. Sunt localizate in
periost si endosteum. Acestea pe parcursul inglobarii lor in matricea osoasa se diferentiaza in
osteocite.
- Osteoclastele sunt localizate la nivelul endosteumului, in sistemul Havers si ocazional la
suprafata periostului. Sunt celule implicate in resorbtia osoasa care actioneaza prin distrugerea
fibrelor de colagen din matricea osoasa.
- Osteocitele reprezinta stadiul final al diferentierii procesului de osteogeneza. Pot
ramane actionate o perioada de aprox 20 ani, ghidand osteogeneza intraosoasa.
Resorbtia osoasa este intotdeauna asociata osteoclastelor. Remodelajul trabecular incepe cu
resorbtia suprafetei osoase de catre osteoclaste, urmata la scurt timp de depunerea de catre
osteoblaste de os nou, cu aparitia astfel a unei noi unitati structural osoase.
Resorbtia osoasa se realizeaza in principal prin celule mari, multinucleate: osteoclaste situate in
lacunele Howship, depresiuni ale suprafetei osoase, dar poate fi rezultatul actiunii unor celule
mononucleare, de tipul macrofagelor si osteociteocitelor. Numarul si activitatea osteoclastelor
cresc sub influenta hormonului paratiroidian si a dehidroxicalciferolului, si scad sub influenta
calcitoninei. O influenta asupra resorbtiei osoase o au si o serie de citokine, printre care si
factorul de activare a osteoclastelor, precum si prostaglandinele.
Osul alveolar prezinta un important rol functional in fixarea dintilor pe maxilar, actionand, in
cadrul complexului morfofunctional cement-desmodontiu-os alveolar din care face parte, prin:
- fixarea fibrelor ligamentului periodontal,
- preluarea solicitarilor exercitate asupra dintelui si transformarea in tractiuni dispersate in mod
echilibrat,
- asigurarea unui suport integru pentru radacina dentara, fiind astfel un brat de parghie
intraalveolar de aproximativ 2/3 din lungimea dintelui, reprezentand starea normala de
implantare a dintelui.

Fiziologia osului alveolar


Osul alveolar prezinta importante fenomene de remaniere si restructurare pe toata perioada de
evolutie ontogenica. In perioada copilariei si a adolescentei se observa o preponderenta a
proceselor formatorii de tipul apozitiei si structurarii functionale. In cazul adultilor tineri sunt
caracteristice fenomenele de restructurare, remaniere, existand un echilibru intre fenomenele de
apozitie si cele de resorbtie, in functie de relatiile interdentare si ocluzale. O crestere a
fenomenelor de involutie apar in cazul varstnicilor, se poate observa o reducere in volum a osului
alveolar.

Procesul fiziologic de remaniere a osului alveolar se realizeaza prin resorbtie si apozitie osoasa.
In cadrul formarii de os nou pot fi observate doua etape, influentate si controlate de hormoni si
factori locali de crestere:
1. producerea de catre osteoblasti a unei noi matrici organice
2. mineralizarea matricii nou formate.