Neomodernism

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Neomodernismul este un curent ideologic, literar definit de spiritul creator postbelic, caracterizat prin
respingerea formelor grave i prin redarea temelor grave ntr-o manier ludic, de joc, ce ascunde
ns tragicul. Literatura neomodernist este definit printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu,
metafore subtile i expresie ermetic.
Neomodernismul s-a conturat n doar 7 numere ale revistei "Albatros" editat n 1941 i condus de
Geo Dumitrescu. Aceast nou form de manifestare a modernismului ce se prelungete pn prin
anii '60 este ndreptat cu faa spre un trecut exemplar. Scriitorii neomoderniti doresc s se despart
de "spiritul veacului", care este cel al rzboaielor i s recupereze valorile i modelele.

Autentica resurectie a lirismului se produce insa o data cu generatia 60, anticipata de

Labis si reprezentata, mai ales, de Nichita Stanescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Marin
Sorescu, Ana Blandiana, Ion Gheorghe etc. Poezia acestei generatii propune valoarea estetica,
asadar frumosul ca element primordial al operei literare, intorcindu-se catre temele
dintotdeauna ale lirismului, tratate in tonalitate intens subiectiva, in care ritmurile biografice
ale eului se configureaza ca replica interioara a ritmurilor existentiale sau cosmice.

Poetii generatiei percep fondul grav, tragic al existentei, al universului si cauta sa se insereze
in dinamica acestuia, reflectind o problematica de extrema acuitate. Acest subtext etic
provine, e limpede, dintr-o stare de criza, dintr-un dezacord intre fiinta rationala si
interogativa si irationalitatea universului, intre bine si rau, intre puritate si maculare. Eul liric
incearca, in creatiile sale, daca nu sa-si asume o optiune ferma intre aceste forme categoriale
opuse, atunci sa propuna o solutie a delimitarii lor, prin diferite ipostaze (ori ipoteze) morale,
figurate in subtextualitatea poemelor. Poezia generatiei 60 este una axata pe problematica
eului, e o lirica antropocentrica, in care universul graviteaza in jurul fiintei creatoare, dindu-i
acesteia iluzia situarii intr-un spatiu privilegiat.

Desigur, o astfel de reactivare a laturii moral-esopice a literaturii nu putea sa nu aiba

Calea spre curentul neomodernist n Romnia a fost deschis n anul 1941 prin apariia
revistei Albatroscondus de Geo Dumitrescu n care se afirma o nou direcie n literatura romn.
Anul 1943 constituie o nou etap n evoluia fenomenului neomodernist, odat cu nfiinarea Cercului
Literar de la Sibiu. Membrii acestui cerc adreseaz actul de nfiinare scris de Ion Negoiescu i
semnat printre alii de Victor Ionescu, tefan Augustin Doina, Radu Stanca lui Eugen Ionescu,
afirmndu-i intenia de a se ntoarce ctre modernismulinterbelic, fr ns a neglija propriile
deziderate estetice i fr a ncerca sincronizarea cu spiritul veacului.

Dup aceast etap n istoria poeziei postbelice se disting trei perioade:

1. Realismul-socialist (proletcultism 1949-1964)
2. Neomodernismul: anii '60
3. Postmodernismul: anii '80
[modific]Caracteristici

ale neomodernismului

Poeii neomoderni au debutat n jurul anului 1960 i au intenionat s redea poeziei atributele firescului
i libertatea alegerii formelor de exprimare. Acest demers a fost posibil n contextul dezgherii
ideologice de la nceputul aniilor '60, cnd autoritiile manifest o oarecare toleran n privina
formelor de expresie fr a abandona ns ideea abordrii unor teme corespunztoare ideologiei
comuniste.
[modific]Poei

neomoderniti

Primul poet neomodernist poate fi considerat Nicolae Labi,dei numai n anumite aspecte ale operei
sale poetice. Eugen Simion l numea pe Labi buzduganul unei generaii. Adevraii neomoderniti
sunt Nichita Stnescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Ion Alexandru, Mircea Dinescu, care au
rennodat legtura dintr nou i tradiia liric interbelic. Acetia ncearc revenirea la metafore subtile
i la imagini insolite, bazate pe un limbaj ambiguu.

Teme cultivate
Temele cultivate n operele neomoderniste sunt: condiia omului, fora logos-ului, moartea, iubirea,
nostalgia dup optimismul tinereii, reflecia filozofic. Poeii neomoderniti adopt o atitudine ludic,
ironic sau chiar parodic. Neomodernitilor li se adaug poeii generaiei mai vechi, crora le fusese
interzis s publice anterior (Emil Bota, t.Aug. Doina, Geo Dumitrescu) i unii poei ce renun la
realismul socialist i se ntorc la adevrata poezie (Maria Banu, Eugen Jebeleanu, Dan Deliu).

Temele cultivate n operele neomoderniste sunt: condiia omului, fora logos-ului, moartea, iubirea,
nostalgia dup optimismul tinereii, reflecia filozofic. Poeii neomoderniti adopt o atitudine ludic,
ironic sau chiar parodic. Neomodernitilor li se adaug poeii generaiei mai vechi, crora le fusese
interzis s publice anterior (Emil Bota, t.Aug. Doina, Geo Dumitrescu) i unii poei ce renun la
realismul socialist i se ntorc la adevrata poezie (Maria Banu, Eugen Jebeleanu, Dan Deliu).