Sunteți pe pagina 1din 81

TEMA PROIECTULUI PENTRU

EXAMENUL
DE ABSOLVIRE

INGRIJIREA PACIENTULUI CU
PNEUMONIE

Coordonator:Dr.
Indrumator: As.med
Absolvent:
2016

CUPRINS:
MOTTO
PARTEA GENERALA
CAPITOLUL I
1.Caile respiratorii
2.Caile respiratorii superoare
3. Caile respiratorii inferioare
4.Plamanii si pleura
5.Plamanii
6.Pleura
7.Fiziologia respiratiei
CAPITOLUL II
Pneumoniile
CAPITOLUL III
1.Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu pneumonie
2. Repausul
3.Alimentatia bolnavului
4.Administrarea medicamentelor
5. Rolul asistentei medicale in profilaxie
6. Simptome majore ale aparatului respirator
Durerea toracica
Dispneea
Tuse
Expectoratia
7.Examanul obiectiv al bolnavului

Examenul radiologic
Pregatirea bolnavului pentru radioscopie si radiografie
Examenul bronhoscopic
8.Explorare functionala a aparatului respirator
9.Recoltarea sangelui
Recoltarea sangelui capilar pentru examene hematologice
Recoltarea sangelui venos pentru examenele hematologice
Recoltarea sangelui pentru examene biochimice
10.Rolul asistentei medicale in observarea functiei vitale
Observarea si modificarea respiratiei
Masurarea pulsului
Masurarea tensiunii arteriale
Masurarea temperaturii
Masurarea si notarea diurezei
11. Rolul asistentei medicale in administrarea tratamentului
Reguli generale de administrarea medicamentelor
Administrarea medicamentelor pe cale orala

Administrarea oxigenului
CAPITOLUL IV
CAZ CLINIC NR.1
CAZ CLINIC NR.2
CAZ CLINIC NR.3
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Motto:
EXISTA MULTE LUCRURI MINUNATE
PE LUME ,DAR NICIUNUL NU ESTE MAI MINUNAT
DECAT OMUL
(SOFOCLE

PARTEA GENERALA
CAPITOLUL I

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la


realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. In plus, prin partea
superioara a cavitatii nazale la nivelul mucoasei olfactive se percepe mirosul, iar
laringele, un alt segment al aparatului respirator, datorita corzilor vocale inferioare,
realizeaza fonatia.
Aparatul respirator este alcatuit din :
caile respiratorii organe care au rol in vehicularea aerului; cavitatea nazala si
faringele formeaza caile respiratorii superioare, iar laringele, trahea si bronhiile caile respiratorii inferioare.
plamanii, organe la nivelul carora au loc schimbul de gaze (oxigen si dioxid de
carbon).

CAILE RESPIRATORII :
1.CAILE RESPIRATORII SUPERIOARE
A) CAVITATEA NAZALA primul segment al cailor respiratorii.

Ea este divizata de septul nazal in doua cavitati simetrice numite fose nazale.
Fosele nazale se afla partial in piramida nazala care are rol estetic si de protectie.
La alcatuirea sceletului osos participa, urmatoarele oase:
maxilarul
etmoidul
palatinul
cornetul nazal inferior
sfenoidul
vomerul
Suprafata anterioara a cavitatilor este tapetata, de mucoasa nazala. In
vestibulul nazal exista, si glande sebacee cu rol de protectie.Cavitatile nazale
propriu-zise.Fiecare fosa nazala prezinta din punct de vedere morfologic:
patru pereti
doua orificii
cavitate
Peretele superior sau plafonul este format din:
osul nazal
lama ciuruita a etmoidului
corpul osului sfenoid
Peretele inferior sau planseul este alcatuit din:
apofiza palatina, a osului palatin.
Planseul separa cavitatile nazale de portiunea cavitatii bucale ce corespunde
palatinului dur. Si mediul extern adica O2 trece din alveola pulmonara in sangele
capilarelor alveolare, iar CO2 trece din sangele capilarelor alveolare in alveola,
pulmonara. Peretele medial este format din septul nazal.

Vascularizatia si inervatia nasului si a cavitatilor nazale; artera


maxilara, artera faciala, arterele etmoidale
- venele conduc sangele spre venele superficiale ale fetei, ale valului palatin si
catre faringe si apoi spre sinusurile venoase ale durei mater.
- limfaticele dreneaza limfa catre ganglionii regionali, cervicali retrofaringieni si
parotidieni.
- nervii sunt ramuri ale nervilor maxilari si oftalmic.
B) FARINGELE
Este un conduct musculo-fibros, care se intinde de la baza craniului pana la
orificiul superior al esofagului, care se continua. Deci, este asezat inaintea coloanei
vertebrate si inapoia foselor nazale, a cavitatii bucale si a laringelui.
El reprezinta o cale dubla:
- calea respiratorie: prin intermediul faringelui;
- calea digestiva: cavitatea bucala comunica cu esofagul.
Comunicarea dintre cavitatea bucala si faringe poarta numele de istul buco
faringian.
Configuratia interioara:
Faringele poate fi impartit in trei etaje:
a) naso-faringele
b) buco-farincele
c) laringo-faringele
a) Naso-faringele sau rino-faringele
Se afla intre peretele superior al faringelui inserat pe baza crniului si valul
palatin.

In

grosimea

peretelui

superior

se

gaseste

un

conglomerat

de

noduli limfatici care alcatuiesc amigdala faringiana sau adenoida.


Pe peretii laterali ai naso-faringelui se gasesc orificiile trompei l lui Eustachio
sau tuba feringo-timpanica, care face legatura intre naso-faringe si urechea medie.
Rolul ei este de a legaliza presiunea de o parte si de alta a membranei timpanice. In
jurul trompei lui Eustachio se gaseste cate o amigdala tubara.

b) Buco-faringele sau oro-faringele


Este delimitat de valul palatin si de un plan imaginar care trece prin osul
hioid si se continua inferior cu laringo-faringele. In interiorul buco faringelui se
gasesc doua amigdale palatine, care sunt situate pe partile laterale ale

acestuia,inapoia celor doua arcuri palatine.Mai exista si amigdala linguala,la


radacina limbii.
Amigdalele faringiene plus amigdalele palatine tubare plus amigdala linguala
rezulta inelul limfatic a lui Waldeyer. Aceste formatiuni sunt conectate intre ele prin
vase limfatice.
c) Laringo-faringele
Se gaseste intre planul ce trece prin osul hioid si un plan care
trece prin portiunea inferioara a celei de a VI-a vertebra cervicala.
Structura peretilor faringelui:
Peretii faringelui sunt alcatuiti din patru straturi sau tunici:
1. tunica mucoasa
2. tunica fibroasa
3. tunica musculara
4. adventice
1. Tunica mucoasa este alcatuita din epiteliu cilindric ciliat in etajul superior al
faringelui, iar in celelalte etaje se gaseste un epiteliu pavimentos stratificat.
2. Tunica fibroasa sau aponefroza faringiana este asezata intre tunica,
mucoasa si cea, musculara.
3. Tunica musculara este formata din muschi striati in numar de 5
perechi,formand un rafeu median.
4. Adventicea sau tunica externa a faringelui este formata din tesut conjunctiv
lax si permite deplasarea faringelui in timpul deglutitiei
2. CAILE RESPIRATORII INFERIOARE
A) LARINGELE.
Rolurile faringelui: - conduce aerul catre plamani
- este principalul organ al fonatiei

El se afla in regiunea anterioara a gatului sub osul hioid si inaIntea faringelui,


este acoperit anterior de piele fascii, muschi si de glanda tiroida.
Configuratia externa
Laringele are forma unei piramide triunghiulare, prezentand o baza, o
fata posterioara, doua fete anterolaterale si trei margini.
Configuratia interna
Laringele este un organ tubular. Privind in interiorul lui, vom observa patru
plici intinse in sens sagital cate doua de fiecare parte.
Se deosebesc:
doua plici superioare, numite plici ventriculare sau coarde vocale superioare
doua plici inferioare, numite plici vocale sau coarde inferioare;
- plicile ventriculare se mai numesc si coarde vocale false, deoarece au rol pasiv in
fonatie.
- plicile vocale se mai numesc si coarde vocale adevarate, deoarece au rol activ
in fonatie.
Coardele vocale impart cavitatea laringelui in: glotic, supraglotic, subglotic
Structure anatomica a laringelui:
1. Schelet cartilaginos
2. Ligamentele care unesc cartilajele
3. Musculature laringelui
4. Mucoasa laringiana
1. Scheletul cartilaginos este format din noua cartilaje:
a) trei sunt neperechi (tiroid, cricoid, epligota)
Cartilajul tiroid
- are forma unei carti deschise posterior cu muchia indrepta anterior (care la barbati
este mai pronuntata si se numeste"marul lui Adam ");

- are doua coarne superioare si doua posterioare si o mica incizura pe marginea


superioara;
- pe fata sa posterioara, in unghiul format de cele doua aripi, se insera petiolul
epiglotei.
Cartilajul cricoid
- are forma unui inel; este situat inferior de cartilajul tiroid, de care este legat
anterior printr-o membrane (ligament) cricotiroidiana, iar posterior se leaga de
coarnele inferioare ale cartilajului tiroid.
Epiglota
- are partea superioara mobila si se poate aseza ca un capac deasupra orificiului
superior al laringelui pentru a inchide glota in timpul deglutitiei.
b) sase sunt perechi ( aritenoide, caniculate si cuneiforme).
Cartilajele corniculate:
- situate deasupra cartilajelor aritenoide
Cartilajele cunciforme:
- au forma unor noduli cilindrici
2. Ligamentele laringelui -unse cartilajele laringelui intre ele Dintre
ligamentele laringelui fac parte:
membrana tiroidiana
ligamentele tirohioidiene
ligamentele tiroepiglotice
ligamentele glosoepiglotice
ligamentele faringoepiglotice
ligamentele hioepiglotice
ligamentele aritenoepiglotice

ligamentul vocal
ligamentul ventricular
3. Musculatura laringelui
Muschii laringelui se impart in doua grupe:
extrinseci, cu rol in: - deolutitie
- fonatie
intrinseci, cu rol in: - functia respiratorie
- functia de fonatie.
Laringele este invelit pe toata suprafata sa de o mucoasa care se continua
superior cu mucoasa faringelui, inferior cu cea traheala. Varful laringelui se
continua cu. trahea.
Vascularizatia laringelui .
- prin ramuri din: artera carotida externa (tiroidiana superioara

artera

subclaviculara (artera tiroidiana)


- venele insotesc arterele cu acelasi nume
- limfaticul este tributar ganglionilor cervicali profunzi de la nivelul bifurcatiei arterei
carotide.
Inervatia laringelui:
- motorie: prin ramuri din nervul vag: nervii laringieni: - superior
- recurent
- senzitiva: nervii laringieni: - superior
- recurent
- vegetatia care regleaza tonusul plicilor vocale si a glandelor laringiene si produce
vasoconstrictia
Mucoasa laringiana este o zone puternic reflexogena:
- pentru reflux de tuse.

- pentru reflux de inchidere al laringelui in deglutitie. -se poate produce reflex


spasm glotic.
B) TRAHEEA.
Este segmental aparatului respirator care continua laringele fiind asezat
inaintea esofagului. Se intinde de la extremitatea inferioara a laringelui pana la
mediastin, unde se bifurca in cele doua bronhii principale si pulmonare.
Traheea prezinta doua neregularitati denumite depresiuni:
Depresiunea aortica (produsa de aorta )
Depresiunea tiroldiana (produsa de glanda tiroida).
Portiunile traheei si raporturile ei
Traheea are urmatoarele portiuni:
a portiunea cervicala
b portiunea toracala.
a) Portiunea cervicala se gaseste in regiunea gatului si vine in raport anterior
cu istmul glandei tiroide,lateral cu manunchiul, vasculovenos al gatului. Posterior
intra in raport cu esofagul.
b) Portiunea toracala vine in raport anterior cu timusul si tot anterior cu artera
carotida comuna stanga si cu trunchiul brahio-cefalic. Lateral in dreapta vine in
raport cu pleura mediastinala:vena cava superior cu vena azygos. Lateral stanga
vine in raport cu pleura mediastinala si cu arcul aortic posterior vine in raport cu
esofagul.
Structura traheei: - fibro-musculo-elastica ce contine 15-20 inele.
Pe fata interioara la bifurcarea acesteia apare un pinten cartilaginos traheal,care
este acoperit de o mucoasa puternic inervata, iar iritarea acestei zone produce
reflex de tuse.

C) BRONHIILE PRINCIPALE
Bronhiile principale (dreapta si stanga ) sunt conducte care rezulta din
bifurcarea traheii. Ele se intind de la ultimul inel traheal (pinten traheal) pana la hilul
plamanilor unde se impart in bronhii lombare.
PLAMANII SI PLEURA

PLAMANII
Plamanii alcatuiesc organele respiratorii propriu-zise, in care au loc,
schimburile de gaze intre organism si mediul ambiant. Ei sunt asezati in cavitatea
toracica de-o parte si de alta a mediastinului.
Mediastinul este un sept (perete) sagital delimitat anterior de peretele
sternocostal, posterior de coloana vertebrala si lateral de fetele mediale ale celor doi
plamani iar inferior de diafragm. In acest sept se gasesc: inima si
vasele mari, esofagul, aorta, nervii vagi, canalul toracic, ganglionic limfatici si
traheele.

Configuratia externa
Forma plamanilor este asemanatoare cu cea a unui trunchi de con care
prezinta o baza, doua fete si trei margini.Baza plamanului sau diafragmatica are
forma unei suprafete triunghiulare concave. Ea priveste in jos mulandu-se pe bolta
diafragmului. Varful plamanului de forma unei bolte rotunjite, se intinde de la coasta
a doua in sus depasind orificiul superior al cutiei toracice.

A) Fata costala este convexa si se muleaza pe peretele toracic. Pe aceasta


fata se gaseste un sant adanc care imparte plamanul in lobi, numit scizura sau fisura
interlobara.
Plamanul stang are o singura scizura, care il imparte in doi lobi
superior si altul inferior scizura oblica.
Plamanul drept are doua scizuri:scizura mare interlobara, numita
oblica, comuna celor doi plamani si scizura, accesorie sau orizontala
care se desprinde din partea mijlocie a scizurii oblice.
Plamanul drept are trei lobi: superior, mijlociu si inferior
B) Fata mediastinala sau madiala este concava si se muleaza pe formatiunile
care se gasesc pe mediastin. Pe aceasta fata se afla hilul plamanului.
Hilul plamanului este local pe unde ies si intra elementele anatomice care
alcatuiesc pediculul pulmonar:
bronhia
artera
venele pulmonare
Hilul pulmonar are forma unei rachete de tenis cu coada in jos, fiind asezat la
jumatatea distantei dintre varful si baza plamanului- si la unirea celor doua treimi
anterioare cu treimea posterioara a fetei mediastinale. Pe fata mediastinala, a
plamanului stang se afla o impresiune data de:
arcul aortic (santul arcului aortic )
aorta toracica (santul aortal oracice)
Marginea anterioara este convexa pe dreapta si concava pe stanga din cauza
incizurii cardiace.
Marginea posterioara rotunjita se muleaza pe santul costovertebral.

Marginea inferioara este reprezentata de circumferinta bazei plamanului.


Constitutia anatomica a plamanului
Plamanul este alcatuit din doua categoric de formatiuni anatomise distincte:
a Arborele bronsic
b Alveolele pulmonare
Aceste formatiuni sunt organizate in:
lobe pulmonare
segmente pulmonare
acini pulmonare
a) Arborele bronsic : totalitatea bronhiilor intrapulmonare care rezulta din
ramiticarea bronhiilor extapulmonare.
Bronhia principala dreapta se imparte in:
bronhia lobara superioara
bronhia lobara mijlocie
bronhia lobara inferioara
Bronhia principala stanga se imparte in:

bronhia lobara superioara

bronhia lobara inferioara

Bronhiile lobare se divid la randul lor in bronhii segmentare ce se distribuie la


segmentele pulmonare. Bronhiile segmentare se divid in bronhii interlobulare iar
acestea din urma in bronhille intralobulare.
Ultimele ramificatii ale arborelui bronsic numite bronhiole terminale, se divid
la randul lor in bronhiole respiratorii sau acinoase. Din acestea pleaca mai departe
canalele alveolare al caror perete este format numai din alveole pulmonare.

Lobul pulmonar reprezinta unitatea structurala si functionala a segmentelor


pulmonare respectiv a plamanului.
Unitatea structurala si functionala a lobului pulmonar este acinul, pulmonar.
Acinul pulmonar e alcatuit dintr-o bronhiola respiratorie impreuna cu toate canalele
sau ductele alveolare care deriva din ea si cu alveolele care formeaza peretii
acestor canale sau ducte.
b) Alveolele pulmonare
Sunt in numar foarte mare de aproximativ 200 milioane pentru ambii plamani.
Suprafata desfasurata a tuturor alveolelor pulmonare care reprezinta suprafata de
schimb a gazelor la nivelul plamanului totalizeaza 150 -200m.
Cavitatea unei alveole comunica cu cavitatea unei alveole vecine prin mici
orificii situate in peretele alveolar. Aceste orificii sunt cu atat mai numeroase cu cat
omul este mai varstnic, de aceea ele se mai numesc si orificii de uzura.Pe fata
interna alveola este tapetata de un fosfolipid numit surfactant. Aceste are rolul de a
scadea tensiunea superficiala a peretelui alveolar impiedicand colabarea peretilor
alveolari. Peretele alveolei pulmonare este alcatuit din inauntru in inafara dintr-un
epiteliu sub care se gaseste o bogata retea capilara. Epiteliul alveolar formeaza cu
epiteliul
capilarelor

alveolare

structure

functionala

comuna

numita

membrane

alveolocapilara
Vascularizatia plamanului : La nivelul plamanului exista doua circulatii sanguine :
- functionala
- nutritiva
Circulatia functionala este asigurata de artera pulmonara care ia nastere din
ventriculul drept, se capilarizeaza la nivelul alveolelor pulmonare. Circulatia

functionala de intoarcere este asigurata de venele pulmonare care se varsa in atriul


stang.
Circulatia nutritiva face parte din marea circulatiei si aduce plamanului sange
incarcat cu substante nutritive si oxigen.
Este asigurata de arterele bronsice, ramuri ale aortei toracice, ele irigand
arborele bronsic. O parte din sange se intoarce in venele bronsice care se varsa in
venele azygos si acestea in vena cava superioara si atriul drept.O alta parte din
sange se intoarce prin venele pulmonare in atriul stang.
Inervatia plamanilor
Inervatia plamanilor este:
- motorie

- asigurata de simpatic
- asigurata de parasimpatic

- senzitiva - anexata simpaticului si parasimpaticului


PLEURA
Plamanii sunt inveliti intr-o foita seroasa numita pleura. Are rolul de a usura
miscarile plamanului prin alunecare. Fiecare plaman este invelit de o pleura.
Pleura este formata din doua foite una in continuare celeilalte:
pleura viscerala care acopera plamanul
pleura parietala care acopera peretii cavitatii toracice.
Intre cele doua pleure exista o cavitate inchisa numita cavitatea pleurala care
in

mod normal este virtuala si care contine o cantitate infirma de lichid care

favorizeaza alunecarea. Presiunea in cavitatea pleurala este negativa fapt de o


deosebita importanta in miscarile respiratorii. Datorita presiunii negative a vidului
pulmonar si lamei de lichid interpleural plamanul poate usura cu fidelitate miscarile
cutiei toracice in inspir si expir.
Vascularizatia si inervatia pleurei

Arterele provin din arterele bronsice intercostale mamare, diafragmatici.


Venele insotesc arterele cu acelasi nume. Limfaticele merg spre ganglioninii
mediastinali, intercostali si diafragmatici.
Pleura viscerala este aproape insensibila ca si plamanul. Pleura parietala are
o sensibilitate marcata fiind o zona reflexogena importanta.
Inervatia este vegetativa, simpatico si parasimpatica. Iritatia ei in timpul unor
manevre poate determina soc pleural cu moarte prin actiune reflexa asupra centrilor
respiratorii si circulatorii
FIZIOLOGIA RESPIRATIEI
Functia respiratorie consta in aprovizionarea organismului cu CO 2 necesar
metabolismului celular si in eliminarea CO 2 rezultat din acest metabolism.
Muschii inspiratori principali sunt:
intercostali externi
diafragma
Muschii inspiratori accesori sunt:
muschii sternocleldomastoidieni
muschii scalene (treide fiecare parte)
Muschii respiratori sunt:
muschii intercostali externi
muschii drepti abdominali
muschii oblici mari ai abdomenului
muschii oblici mici ai abdomenului
muschii transversi ai abdomenului
RESPIRATIA

Se realizeaza in trei etape:


a pulmonara
b sanguina
c tisulara
a) Etapa pulmonara poarta numele de hematoza unde se produce schimbul
de gaze dintre sange.
b) Etapa sanguina consta in transportul O 2 de la plamani la tesuturi si a CO 2
de la tesuturi la plamani.
c) Etapa tisulara consta in folosirea O 2 de catre celule pentru oxidarile
biologice si in trecerea CO 2 din celule in lichidul interstitial si apoi in sange. La
nivelul tesuturilor, sangele se incarca cu O 2 pe care

il

descarca la nivelul

plamanilor
MECANISMUL RESPIRATIEI:
Mecanica respiratiei cuprinde totalitatea miscarilor respiratorii care au ca
rezultat patrunderea aerului in plamani si impingerea acestuia in afara - se
realizeaza ventilatia pulmonara.
Ventilatia pulmonara se realizeaza prin expansiunea si retractia cutiei
toracice, urmata de expansiunea, plamanilor.
Inspectia este un activ care consta in cresterea volumului cutiei toracice prin
marirea diametrelor verticale, anteroposterior si transversal al acesteia si
introducerea unei cantitati de aer in plamani.
Expiratia este un act pasiv care consta,

in revenirea, cutiei toracice la

volumul initial in momentul cand muschii inspiratori se relaxeaza.


Durata inspirului este mai mica decat cea a expirului, raportul fiind de
1/2.Numarul de expiratie pe minut este de 16 la barbati si 18 la femei.

Frecventa respiratiei scade in timpul somnului si creste in timpul efortului fizic,


febra.
Miscarile respiratorii modificate: tuse, stranut, suspin, cascat, plans, ras,
sughit etc.
- tusea = o inspiratie lunga, si profunda urmata de o inchidere completa
a glotei, antrenand o expiratie puternica care deschide brusc glota si
trimite un flux de aer in C.R.S.
Ventilatia pulmonara si capacitatile pulmonare
Cu fiecare respiratie normala se introduce in plamani o cantitate de 500 cm 3 de aer,
care este eliminate prin expiratie. Aceasta obtin astfel se numeste de volum curent
(V.C.)
Volum inspirator de rezerva (VIR), care are cam 1500-1800 cm 3 de aer, se
obtine astfel:
dupa

inspiratie

normala

facem

una

fortata,

deci

cei

1500 -

1800 cm 3 se adauga la cei 500 cm 3 de aer din respiratia normala;


daca dupa o expiratie normala facem una expiratorie fortata, se mai pot elimina
din plamani cca.1 000-1 500 cm 3 de aer care poarta numele de volum expirator
de rezerva (VER);
dar si dupa eliminarea aerului de rezerva prin expiratie fortata mai raman in
plamani 1000- 1 500 cm 3 de aer care poarta numele de volum rezidual (VR).
Nu toata cantitatea de aer patrunde destul de adanc in caile respiratorii pentru
a putea lua parte la schimburile de gaze din 500 cm 3:
350 cm 3 aer participa la schimburile respiratorii;

150 cm 3 aer reprezinta spatiul mort care nu participa la schimburile


respiratorii.
Capacitates vitala (CV) = suma a tri volume:
volum de aer curent (VC)
volum inspirator de rezerva (VIR)
volum expirator de rezerva (VER).
CV a plamanilor reprezinta cavitatea maxima de aer ce poate circula prin
plamani atunci cand amplitudinea miscarilor respiratorii este maxima.
CV se masoara cu ajutorul spirometrelor:
-

la barbat - intro 3000-5000 cm 3

la femeie -intro 2500-4000 cm 3

CTP = CV + VR
CTP = (VC + VIR + VER + VR)
VER + VR = CRF (capacitatea reziduala fwictionala) 500 x 16
respiratii/'minut=8000cm 3 .

CAPITOLUL II
Pneumoniile

Pneumoniile sunt boli pulmonare inflamatorii acute, de etiologie foarte


divers, infecioas i neinfecioas, caracterizate prin alveolit exudativ i/sau
infiltrat inflamator interstiial.Ele

realizeaz, cel mai adesea, un tablou clinico-

radilogic de condensare pulmonar.


Clasificarea pneumoniilor

Se face n principal pe criterii de etiologie, ntruct etiologia este direct legat de


modalitile de terapie eficient.
Clasificarea etiologic a pneumoniilor:
Pneumonii bacteriene
Pneumonii virale
Pneumonii determinate de Clamidii
Pneumonii determinante de ricketsii
Pneumonii fungice
Pneumonii determinate de protozoare
Pneumonii neinfecioase
Definind pneumoniile ntr-o accepiune larg, ele pot fi clasificate sub raport etilogic,
n 2 mari grupe:
Pneumonii infecioase, de departe cele mai frecvente (bacterii, virusuri,
micoplasme, fungi etc.)
Pneumonii neinfecioase, foarte rare, determinate de ageni chimici, fizici sau
prin uleiuri aspirate.

Patogenie
Suprafaa extrem de mare a aparatului respirator prin care acesta intr n
contact cu aerul inspirat, cu componentele infecioase i neinfecioase din
atmosfer, explic incidena mare a infeciilor pulmonare i pneumoniilor.
Ptrunderea agenilor infecioi la nivelul plmnului se face cel mai frecvent pe cale
aerogen sub forma microorganismelor existente n particulele din aerul inspirat sau
sub forma microorganismelor care se localizeaz iniial n nasofaringe i n gur, de

unde sunt aspirate n plmn. Afectarea infecioas pulmonar se mai poate realiza
- mai rar pe cale limfatic sau hematogen, germenii ajuni la plmni fiind filtrai
i eventual reinui la nivelul capilarelor pulmonare.
Factorii favorizani ai infeciilor respiratorii:
Fumatul, poluarea atmosferic
Consumul de alcool
Frigul (vasoconstricia mucoasei arborelui traheobronic)
Staza pulmonar, hipoxia alveolar
Obstrucia bronic
Modificarea florei oro-naso-faringiene la bolnavii spitalizai, dup tratamente
antibiotice repetate
Boli debilitante (ciroz hepatic, diabet zaharat, neoplazii, insuficien renal)
Medicaie cortizonic prelungit sau/i tratamente citostatice
SIDA sau alte condiii patologice cu imunitate deprimat sau compromis
(limfoame maligne, splenectomie, sindrom nefrotic,transplante de mduv sau
de organe)
Sub aspect patogenic se disting 2 tipuri de pneumonii:
1 Pneumoniile primare sunt pneumonii care se produc la persoane
anterior sntoase; ele sunt de tip lobar sau infiltrativ nesistematizat i
foarte rar cu aspect bronhopneumonic.
2 Pneumoniile secundare sunt pneumonii la care opereaz n mod
preponderent factori predispozani sau o suprainfecie bacterian.
Pneumoniile de acest tip survin ca o complicaie a unor boli
bronhopulmonare preexistente (broiectazii, tumor pulmonar, fibroze
pulmonare etc.), fie ca o complicaie a unor infecii virale respiratorii
(exemplu gripa, rujeola etc.) fie fondul unor stri patologice care

genereaz condiii locale de dezvoltare a pneumoniei (atelectazie,


obstrucie bronic, staz pulmonar, bronhoaspiraie, bronhoplegie
etc.

Tablou clinic
Manifestrile clinice ale pneumoniei sunt relativ uniform. Boala apare la un individ n
plin sntate, prin frison solemn, febr, junghi toracic i tuse.In zilele
premergatoare exista adeseori o discreta infectie rinofaringiana,cu astenie si
cefalee,sensibilitate la frig.Boala apare la un individ n plin sntate, prin frison
solemn, febr, junghi toracic i tuse.In zilele premergatoare exista adeseori o
discreta infectie rinofaringiana,cu astenie si cefalee,sensibilitate la frig.
Debutul este brutal,putand fi bine precizat de bolnav. Frisonul solemn poate marca
debutul bolii: este de obicei unic,intens,generalizat, dureaz -2 ore,se poate nsoi
de cefalee-vrsturi i este invariabil urmat de ascensiune termic. Frisoanele
repetate pot apare n primele zile de boal, sugernd pneumonie sever sau
complicaii. Febra este important, 39-40 o C, adesea n platou sau neregulat. Ea
cedeaz de obicei rapid, n aproximativ 24 ore, la antibioticele la care pneumococul
este sensibil (de regul la Penicilina). Febra persistent sau reapariia febrei dup
cteva zile de subfebrilitate, denot de obicei o pneumonie complicat. Junghiul
toracic apare imediat dup frison; este de obicei intens, are sediu submamar i se
accentuaz cu respiraia sau tusea. Adic are caracterele durerii pleurale. Sediul
durerii toracice poate varia n raport cu sediu pneumoniei, ca de exemplu durere
abdominal n pneumonia lobului inferior, sau durere n umr, n pneumonia vrfului.

Tusea apare rapid dup debutul bolii: este iniial uscat, iritativ, dar devine
productiv, cu sput caracteristic ruginie i aderent de vas. Uneori sputa poate
deveni franc hemoptoic sau purulent. Dispneea este o manifestare comun;
polipneea, de obicei moderat, se coreleaz cu ntinderea condensrii pneumonice
i cu statusul pulmonar anterior bolii. Mecanismul dispneei este att central (toxic,
hipoxic), ct mai ales pulmonar (reflex), prin creterea rigiditii pulmonare. La cel
puin 10% din bolnavi se dezvolt un herpes, la buze sau nas, caracteristic
pneumoniei pneumococice.
Starea general a bolnavilor netratai este de obicei alterat i este mai
sever dect o sugereaz leziunea pneumonic. Bolnavii sunt transpirai, adinamici
uneori confuzi sau chiar delirani. Pot fi prezente de asemenea: mialgii severe,
vrsturi, oligurie, hipotensiune arterial.
Examenul obiectiv , n perioada de stare a bolii, este caracteristic. La
examenul general, n special n formele medii-severe de boal, se pot gsi:
modificri variate ale strii de contien, febr, tegumente calde i umede, fa
congestiv cu roeaa pometului de partea pneumoniei, subicter, herpes nasolabial,
limba uscat i cu depozite, distensie abdominal, meningism.
Examenul aparatului respirator relev date variate, n raport cu stadiul
bolii. De obicei n pneumoniile lobare se regsesc toate elementele unui sindrom de
condensare: reducerea amplificaiei respiratorii de partea bolnav, matitate sau
submatitate, vibraii vocale bine transmise sau accentuate n zona cu sonoritate
modificat, respiraie suflant sau suflu tubar i raluri crepitante multe, accentuate
de tuse. Datele obiective pot fi mai nete sau incomplete, n raport cu ntinderea
procesului pneumonic i stadiul leziunii alveolare cu localizarea lobar sau
segmentar, cu evoluia bolii spontan sau sub antibiotice. Uneori, elementele
obiective ale pneumoniei se rezum la submatitate localizat, respraie suflant,
bronhofonie i raluri inspiratorii puine. Dac bolnavul pneumonic este exeminat la

cteva zile de la debutul bolii suflul tubar sau respiraia suflant se atenueaz sau
sunt nlocuite de o respiraie aspr, iar ralurile subcrepitante medii (crepitante de
ntoarcere) iau locul ralurilor crepitante clasice. Deasemenea, dac afectarea
pleural este semnificativ, pot apare frecturi pleurale sau semne de revrsat
pleural.
Examenul aparatului cardiovascular relev tahicardie moderat,
concordat cu febra, zgomote cardiace rapide i adesea hipotensiune arterial puin
simptomatic. n formele severe de pneumonie se pot gsi tahiaritmii, n special
atriale, semne de miocardit nsoit sau nu de insuficien cardiac, hipotensiune
arterial semnificativ sau chiar colaps circulator. n aceste condiii, pneumonia
pneumococic devine o grav boal cardiac.
Explorarea paraclinic
Explorarea paraclinic este necesar att pentru obiectivarea pneumoniei i a
infeciei pneumococice, ct i pentru diferenierea de pneumoniile cu alte etiologii.
Examenul bacteriologic al sputei este foarte util, dar nu totdeauna strict necesar.
Recoltarea sputei, n recipient strict steril, ar trebui fcut nainte de administrarea
medicaiei. Folosirea metodelor invazive de obinere a sputei (puncie-aspiraie
transtraheal, aspiraie bronhoscopic) trebuie rezervat situaiilor de excepie. Pe
frotiurile colorate Gram se identific hematii, parial lizate, leucocite neutrofile n
numr mare i coci gram pozitivi, izolai sau n diplo, n parte fagocitai de neutrofile.
Hemoculturile pot fi pozitive pentru pneumococi, n 20-30% din cazuri, n
special n primele zile de boal sau n caz de frisoane repetate.
Examenul radiologic toracic confirm condensarea pneumonic. Aspectul
radilogic clasic este al unei opaciti omogene, de intensitate subcostal, bine

delimitat de o schizur, ocupnd un lob, mai multe segmente sau un singur


segment. De obicei opacitatea pneumonic are forma triunghiular cu vrful n hil i
baza la periferie, aspect mai bine precizat pe radiografiile efectuate n poziie
lateral. Regiunea hilar i mediastinal nu este modificat. Uneori, leziunea
infiltrativ segmentar este mai puin omogen, aspect ntlnit n perioda de
rezoluie.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv al pneumoniei este relativ uor n formele tipice.
El se bazeaza pe:
a Date de istoric (debut brusc, cu frison, febr, junghi);
b Identificarea unui sindrom de condensare pulmonar, cu sput ruginie i
herpes;
c Date radiologice (opacitate triunghiular, segmentar sau lobar);
d Examenul bacteriologic al sputei (neobligator);
ntruct tabloul clinico-radilogic cel mai comun al pneumoniei pneumococice
comport un sindrom de condensare febril i o imagine radilogic lobar sau
segmentar, diagnosticul diferenial trebuie fcut n primul rnd cu:
1 lobita sau pneumonia tuberculoas (n special la tineri);
2 infarctul pulmonar (n prezena unor tromboze venoase sau a
factorilor de risc pentru tromboz venoas);
3 neoplasmul pulmonar cu sau fr atelectazie (n special dup
50 de ani);
4 atelectazie

pulmonar

nemalign sau neoplazic;

limitat,

cu

obstrucie

bronic

5 pleurezia tuberculoas la debut (n special cnd pneumonia se


complic cu revrsat pleural);
6 abcesul pulmonar (nainte de evacuare).
Unele pneumonii bacteriene determin, cel puin n etapa iniial, un tablou clinicoradilogic asemntor pneumoniei pneumococice. Dintre acestea, mai comune sunt
pneumoniile

produse

de

Klebsiella

pneumoniae,

Haemophilus

influenzae,

Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus. n caz de opaciti pulmonare


nesegmentare, febrile, trebuie luate n discuie pneumopatiile cu Micoplasme,
Rickettsii, Chlamidii, virusuri, fungi sau determinrile pulmonare din boli de colagen,
vasculite sistemice sau alte cauze mai puin frecvente (pneumopatii induse de
droguri, alveolite alergice, sindrom Goodpasteure etc.). rezolvarea problemelor de
diagnostic diferenial se face prin corect interpretare a datelor clinice, radilogice,
biologice i bacteriologice, precum i prin urmrirea evoluiei pneumopatiei, sub
tratament antibiotic.

Tratament
Tratamentul pneumoniei este relativ simplu n cazurile uoare, necomplicate
i la persoane anterior sntoase, dar poate deveni complex, n formele severe de
boal sau complicate.
n general bolnavii necesit terapie antimicrobian i msuri de ngrijire general,
tratament simptomatic i al complicaiilor.
Majoritatea bolnavilor trebuie spitalizai, dei persoanele tinere cu infecie uoar
sau medie pot fi tratai excelent la domiciliu.
Terapia de baz a pneumoniei este cea antimicrobian, iar Penicilina este
antibioticul de elecie. Marea majoritate a tulpinilor de pneumococ sunt sensibile la

doze mici de Penicilin si Eritromicina, insa, deoarece s-au semnalat tot mai
frecvent tulpini rezistente la penicilina, eritromicina si azitromicina, efectuarea
antibiogramei a devenit necesara. Dozele, calea de administrare si durata
tratamentului sunt in functie de forma clinica de boala.
Tratamentul cu Penicilin se ntinde n medie pentru o perioad de 7-10 zile, dar
sunt necesare 3-4 zile de afebrilitate pentru oprirea sa. Pentru formele uoare de
boal se poate administra Fenoximetilpenicilina per os, 250-500 mgr la 6 ore, sau
tratamentul pe cale parenteral cu Penicilin poate fi continuat pe cale oral, dup
ce s-a obinut afebrilitatea.
Sub tratament antibiotic febra dispare n 24-72 ore, starea toxic se amelioreaz
rapid (1-3 zile) iar sindromul de condensare clinic regreseaz n 5-7 zile. Rezoluia
radiologic se obine n 7-14 zile..
Tratamentul general i simptomatic poate fi tot att de important cu cel
antimicrobian. Administrarea de oxigen pentru 24 36 ore, este adesea necesar
pentru bolnavii cu stare toxic, cu pneumonie extins, cu afeciuni pulmonare
asociate sau hipoxemie (de preferin monitorizat, n special la bolnavii cu istoric
de boal pulmonar preexistent).
Hidratarea corect, pe cale oral sau i.v., este adesea necesar, avnd n vedere
tendina la deshidratare i tulburri electrolitice, produse de febr, transpiraii
intense, vrsturi etc. Medicaia antipiretic (Aspirin,Paracetamol) este n special
indicat

la

bolnavii

cu

febr

mare,

care

tolereaz

prost

tahicardia

(vrstnici,cardiopai,pulmonari cronici). Durerea pleural poate fi mult redus cu


Aspirin, Codein fosforic. La alcoolici exist un risc deosebit de apariie a
tulburrilor psihice, n special delirium tremens; n aceast situaie se pot administra
profilactic Benzodiazepine sau, clasic, cantiti mici de alcool.
complicaiilor cuprinde msuri specifice, anterior semnalate.

Prevenirea pneumoniei este necesar la persoane cu risc nalt de a face o


boal sever, cu prognostic grav. n afara msurilor generale de profilaxie, se
folosete un vaccin antipneumococic .

CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI N INGRIJIREA BOLNAVULUI CU
PNEUMONIE
Metodele de explorare precum si mijloacele de tratament, creeza o serie de sarcini
de ingrijire a bolnavului cu pneumonie.
REPAUSUL
Ingrijirile acordate bolnavului:
Bolnavul va fi supravegheat in ceea ce priveste cura de repaus propriu-zisa,
care consta in repaus sistematic la pat, in decubit dorsal cu o perna subtire sub cap.
Repausul trebuie alternat cu eforturi dozate ( plimbari, gimnastica ) , dupa forma
clinica de boala si starea pacientului.
Igiena corporala si intretinerea unei bune circulatii n tegumente trebuie
asigurata in orice conditii.
ALIMENTATIA BOLNAVULUI
Bolnavii cu pneumonie sunt inapetenti si alimentarea lor pune la incercare
maiestria profesionala a asistentei, care trebuie sa utilizeze toate metodele pentru a

asigura consumul cantitatilor prescrise de medic. Alimentatia trebuie adaptata la


stare pacientului. Aportul exagerat de lichide poate incarca inutil circulatia.
Alimentatia trebuie sa fie hipercalorica, mixta, sa cuprinda toate principiile
alimentare, bogata in vitamine si saruri minerale, alcatuita din alimente usor
digerabile cu o valoare calorica de 3500 calorii la femei si 4000 la barbati.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Schema de administrare a medicamentelor o alcatuieste totdeauna medicul
urmand ca asistenta sa aplice metodele. La aparitia unor semne de incompatibilitate
a organismului asistenta anunta imediat medicul inainte de a administra doza de
antibiotic.
Daca bolnavul prezinta ameteli, greturi, vajaieturi in urechi, scaderea acuitatii
auditive, somnolenta, tulburari psihice, sub icter scleral, tegumentar, diureza
scazuta, trebuie raportat imediat medicului.
De retinut este faptul ca asistenta este cea care va face o instruire
obligatorie a bolnavului ;va urmari:

administrarea supravegheata a tratamentului;

renuntarea la alcool;

schimbarea locului de munca daca mediul este toxic;


evitarea efortului fizic prelungit, a umezelii, racelii;
lenjeria de corp si pat sterilizata;
vesela si obiectele de toaleta strict particulare;
prezentarea la controlul in functie de indicatia medicului.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PROFILAXIE


Deoarece profilaxia detine o pondere

importanta in combaterea infectiei

pneumococice, asistenta trebuie sa aiba in vedere urmatoarele obiective principale:


1. Intarirea rezistentei nespecifice a organismulul , prin cultura fizica si sport si
prin imbunatatirea continua a conditiilor de mediu.
2. Lupta in focar.

Izolarea si tratarea bolnavilor cu leziuni deschise.

Sterilizarea sputei prin fierbere cu lesie(soda 2%), timp de 20-30 minute,cu


clorura de var 10-20% sau cloramina 5%.

Sterilizarea veselei, lenjeriei de pat, corp, prin fierbere, etuvare sau expunere
la raze ultraviolete.

Dezinsectia incaperii prin varuire, spalarea dusumelelor cu petrol, vapori de


cloramina 5%.
3. Depistarea si tratarea precoce.

Biologica: consta in testarea in masa a tuturor copiilor, adultilor tineri prin


I.D.R.la tuberculina. Se considera pozitiva reactia in care dermica depaseste
diametrul de 9mm.
Radiologica: consta in examinarea grupelor de populatie cu risc crescut la
imbolnavire

bolnavi

in

supraveghere,

contactii

hiperergici,

copii,

adolescentii, bolnavi cu simptome respiratorii care dureaza mai mult de o


luna.
Bacteriologic: consta in examinarea sistematica a sputei colectate in
recipiente speciale de la toti tusitorii; examenul direct in lumina fluorescenta.
Educatia sanitara.
Asistenta medicala va explica bolnavilor masurile de preintampinare a

raspandirii bolii cum ar fi:


Protectia cu dosul palmei sau batistei in timpul tusei,
Utilizarea scuipatorii,
Vesela si obiectele de toalete separate
.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN SEMIOLOGIE

Simptome majore ale aparatului respirator


.1. Durerea toracica
Prin anamneza trebuie stabilite particularitatile durerii toacice:
tipul de debut
localizarea si iradierea durerii
circumstantele de aparitie
caracterele durerii
eventualele simptome asociate
1. Tipul de debut .
A) Acut caracterizeaza pneumonia, pleurezia, embolia, pleurita.
B) Lent, apare in cancerul bronhopulmonar si pleurezii.
2. Localizarea si iradierea durerii .
durerea toracica anterioara sugereaza suferinte ale mediastinului anterior
durerea apicala este sugestiva pentru TBC, neoplasm
durerea in umar poate fi cauza locala prin pericardita scapulo humerala, cauza
cardiaca, biliara.

durerea la baza, cauzata de suferinte abdominale prin iradiere


durerea anterolaterala sugereaza pneumonia acute.
3. Circumstante de aparitie, agravare sau diminuate.
- accentuarea la inspir fortat, tuse, stranut, fractura costala, discopatii.
- accentuarea in decubit lateral pledeaza pentru suferinte pleuropulmonare
- accentuarea la efort sugereaza suferinta cardiaca.
4. Caracterul durerii toracice .
ca o lovitura de pumnal in pneumotorax, embolie
caracter constrictiv in suferinta cardiovasculara
caracter de arsura in Zona Zoster
caracter transfixiant in suferintele pleuro-pulmonare.
5. Simptomele asociate
asocierea cu febra pledeaza pentru un proces inflamator
asocierea cu tuse si expectoratie spre o cauza bronhopulmonara
asocierea cu tuse seaca sugereaza o suferinta pleurala
asocierea cu hemoptizie sugereaza TBC, neoplasm
asocierea cu dispnee cauze pulmonare ca: pneumonie masiva, bronhopneumoiile, pleurezie abundenta cu cauze cardiace ca:infarct miocardic,
pericardita. etc.
Cauzele durerii toracice:
A) Cauzele respiratori sunt reprezentate de doua categorii de bolii:
- ale traheei si bronhiilor ca in traheite, bronsite acute
- ale pleurei si plamanilor ca si in pleurezii,pneumonii, cancer
Durerea toracica este tipica suferintei aparatului respirator (junghi toracic)
care se produce prin iritarea terminatiilor nervoase de la nivelul pleurei parietale
avand caracteristicile:

apare brusc

are intensitate foarte mare


localizarea este submamelonara sau dorsala
se accentueaza la inspir profund,tuse,stranut

duce la mobilizarea ontologica a hemitoracelui afectat

durere in pleurita diminuata dupa acumularea lichidului


in pleurezie purulenta durerea este intensa, tenace, asociata cu febra
mare.
B) Cauzele toracice:
afectiuni ale pielii si tesutului celular subcutanat
afectiuni musculare si articulare

nevralgii intercostale
afectiuni vasculare de tip venos
afectiuni ale glandei mamare

afectiuni ale coloanei vertebrale.

2. Dispneea
Reprezinta senzatia subiectiva de sete de aer ", ce se poate obiectiva prin
modificarea ritmului, frecventei sau amplitudinii respiratorii.
Dispneea poate fi un simptom izolat, dominant sau de insotire. Poate fi de tip
inspirator sau expirator.
1) Dispneea cu ritm regulat
a) Polipnee sau hiperpneea reprezinta accelerarea ritmului respirator de
durata scurta. Apare fara a exista o suferinta a aparatului respirator, la efort, emotii,
excitatii nervoase.
b) Tahipneea accelerarea necompensata a frecventei respiratorii. Este o

respiratie rapida, superficiala, ritmul respirator ajungand la 30-60 respiratie/minus.


Apare in: boli febrile; suferinte pleuro-pulmonare: pleurezii abundente, pneurnotorax,
hidropneumotorax, pneumonii massive; afectiuni ale peretelui toracic: Zona Zoster,
nevralgie intercostala, boli ce evolueaza cu scaderea Hb: anemie, intoxicatii cu CO
boli cardiovasculare
c) Bradipneea reprezinta scaderea numarului de respiratie pe minus sub 16
insotita de cresterea amplitudinii miscarilor respiratorii. Apare in caz de obstructie a
cailor respiratorii.
bradipneea inspiratorie .

apare in

cazul obstructiei cailor respiratorii

superioare.Aspectul clinic al bolnavului este tipic in ortopnee,cu facies


anxios,inspir profund,rar si prelungit.

bradipneea respir atorie apare prin obstructia cailor respiratorii inferioare.


Clinic aspectul bolnavului este tipic: in oropnee cu expirul prelungit si fortat,

activ si este insotit de un suierat numit wheezing.


2.Dispneea cu ritm neregulat
a) Dipneea Cheyne-Stokes reprezinta ciclul de respiratie crescendodescrencendo, urmate de scurte perioade de apnee de 10 - 30 secunde.
b) Dispneea Kussmaul este o dispnee in 4 timpi inspir si expir de aceeasi
intensitate, amplitudine profunda zgomotoasa.
c) Dispneea Biot miscari respiratorii

neregulate intrerupte de scurte

perioade de apnee de 5-30 secunde


.
3.Tusea
Tusea apare ca o reactie de aparare a organismului pentru eliminarea
produselor patologice din caile respiratorii.
Reflexul de tuse este un reflex respirator modificat care cuprinde:

un punct de plecare: zone iritate de pneumogastric (bifurcatia traheei);

un centru :situat in bulb

cale centrifuga formata din maduva si nervii rahidieni care excita muschii
expiratori al peretelui abdominal.
Dupa caracterul tusei se descriu:
a

tuse uscata, seaca, fara expectoratie: apare in pleurita, bronsita acuta;

tuse umeda, productiva cu expectoratie: apare dimineata la schimbarea


pozitiei;

c tuse surda: apare in astenie generala, paralizia corzilor vocale, ulceratii


laringiene (prin TBC, cancer );
d tuse latratoare: comparata cu latratul cainelui;
e tuse convulsive consta in chinte de tuse cu caracter paroxistic.

4.Expectoratia
Rezultatul expectoratiei este sputa, care contine secretia diferitelor glande
seroase si mucoase, exudat inflamator, transudat din capilare, pulmonare si
alveolare, sange, eventuali corpi straini.
Cantitatea sputei :
a

moderata 50-100 ml, apare in bronsita cronica, acuta, TBC la debut,


astm bronsic.

b abundenta, 100-300 ml, apare in caverne si bronsiectazii


c maxima, peste 300 ml apare in abces pulmonar, chist hidactic
Examenul macroscopic al sputei :
a sputa seroasa este un transudat de culoare alb-roz cu multa spuma;
este caracteristica edemului pulmonar acut
b sputa mucopurulenta de culoare galben-verzuie apare n bronsita
cronica, TBC
c sputa numulara (aspect de banut)
d sputa

seromucopurulenta

contine

straturi:

spumos,

seros,

mucopurulent, caracterizeaza bronsiectazia


e sputa purulenta apare in abcesul pulmonar
f

sputa sanghinolenta apare in edemul pulmonar acut (sputa rozata ),


bronslectazii (aspect de firisoare de sange"), pneumonie (caramiziu),
cancer bronhopulmonar (peltea de coacaze), gangrena pulmonara
(aspect noroios).

Mirosul sputei:
a fetid in abces pulmonar, tuberculoza
b putred in gangrena pulmonara

Din sputa se fac examenele:


a

bacteriologic pentru bacilul Koch

citologic evidentierea celulelor patologice, numar de leucocite, hematii,


eozinofile, celule tumorale

c chimic compozitia sputei - dozarea mucinei si albuminei.


d

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN DIAGNOSTIC


EXAMENUL OBIECTIV AL BOLNAVULUI
a) Inspectia poate sa arate asimetrii de miscare a celor doua hemitorace
timpul respiratiei. Ea evidentiaza :
reducerea amplitudinii miscarilor respiratorii de partea afectata
pacientul sta in decubit lateral de partea bolnava
bombarea hemitoracelui afectat

contractura muschilor spinali de partea bolnava-semnul lui Ramond.

devierea sternulul de partea afectata-semnul lui Pitres.


b) Palparea urmareste transmiterea vibratiilor vocale

in

vibratiile vocale se determina cu aceeasi mana pe ambele hemitorace

vibratiile vocale in mod normal se transmit pana la baza plamanilor


Diminuarea pana la abolire a transmiterii vibratiilor vocale confirma reducerea
amplitudimi miscarilor respiratorii de partea afectata.
c) Percutia poate fi: - monomanuala
- bimanuala
percutia monomanuala se foloseste numai pentru percutarea claviculelor
percutia bimanuala; mana stanga se aplica pe torace cu degetele rasfirate si
in contact intim cu tegaumentul; cu degetul medius sau uneori cu indexul si
mediusul mainii drepte se percuta falanga distala a mediusului stang.
percutia se incepe dinspre superior catre inferior ajungand la o zona meta.
- in mod normal trebuie sa existe sonoritate;
- in mod patotogic nu exista sonoritate; aceasta inseamna ca in pleura
exista un proces patologic (lichid), sau in plaman exista o condensare.
La cantitati mici de 400-500 ml, matitatea se intinde putin, la cantitati de 1500
ml, aspectul este tipic.
d) Ascultatia se face cu stetoscopul sau urechea libera: (se asculta un inspir
si un expir)
- in mod normal se aude un zgomot numit murmur vesicular sau zgomote surogate
ca: frecatura pleurala, suflurile.
-in mod patologic ascultatia evidentiaza urmatoarele semne:
diminuarea pana la abolirea murmurului vezicular,in functie de cantitatea de
lichid acumulata

frecatura pleurala care se percepe in faza initiala de acumulare a exudatului


fibrinos dispare dupa acumularea lichidului si reapare dupa resorbtia lui.

Suflulpleuritic este prezent in ambii timpi ai respiratiei, dar predomina in

inspirare caracterul dulce aspirativ, indepartat, diminuat progresiv pana la


disparitie pe masura resorbtiei lichidului.
EXAMENUL RADIOLOGIC
Radioscopic permite studierea diferitelor compartimente ale toracelui in
dinamica.
Radiografia metoda fotografica care imprima pe film o imagine
toracopulmonara din fata si din profil bolnavul.
Pregatirea bolnavului pentru radioscopic si radiografie.
I. Pregatirea psihica a pacientului.
se anunta pacientul explicandu-i-se conditiile examinarii.
va fi condus la serviciul de radiologic
i se explica cum trebuie sa se comporte in timpul examinarii (va efectua
miscari de respiratie, Iar radiografia se face in apnee, dupa o inspiratie
profunda ).
2. Pregatirea fizica a pacientului.
se dezbraca complet regiunea toracica
se indeparteaza obiectele radioopace

se aseaza pacientul in pozitie ortostatica cu mainile pe solduri si coastele


aduse inainte, in spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta
care poarta filmul.

cand pozitia verticala este contraindicata pacientul se aseaza in pozitie


sezand sau in decubit.
va fi ajutat sa la pozitiile cerute de medic

sugarii si copii mici se fixeaza prin infasare pe un suport de scanduri pentru a

nu se iradia persoana care i1 sustine.


3. Ingrijirea pacientului dupe examen.
pacientul va fi ajutat sa se imbrace si condus la pat
se noteaza in foaia de observatie examenul radiologic si data.
Punctia pleurala - punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta
stabilirea unei legaturi intre cavitatea pleurala si mediul exterior prin intermediul unui
ac.
Scop: - explorator - prezenta lichidului pleural
- recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativa si
calitativa.
- terapeutic - evacuarea lichidului
-

administrarea

medicamentelor

in

cavitatea

pleurala

(antibiotice, citostatice), dupa spalarea cavitatii.


Indicatii:
- boli inflamatorii sau tumori pulmonare,insuficienta cardiaca insotita de colectii
lichidiene in cavitate pleurala. Se recurge la punctie cand cantitatea de lichid
depaseste 1,5 l si se exercita o presiune asupra inimii si plamanului.
Contraindicatii:
- tulburari de coagulare a sangelui - hemofilie
- tratament cu anticoagulante
Locul punctiei:
a se alege dupa situatia si cantitatea lichidului pleural
b

daca lichidul este in stare libera,punctia se face in spatial VJIVIII intercostal


pe linia axilara posterioara

c daca lichidul este inchistat, punctia se face in plina matitate, zona stabilita
prin examen clinic

d colectiile purulente si tuberculoase se punctioneaza cat mai aproape de


nivelul lor superior pentru a preintampina fistulizarea.
e punctia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent
de local punctiei.

Pregatirea punctiei :
Materiale:
pentru dezinfectia tegumentului tip III;
instrumente si materiale sterile: 2-3 ace de 10 cm lungime, diametrul de 1

mm, 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si ace pentru anestezie, pense,
manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese;

romplast, eprubete, alcool;

recipiente pentru colectarea lichidului, tavita renala;


medicamente: Atropina, Morfina;
tonice cardiace, solutii anestezice.
*materiale pentru reactia Rivalta:
pahar conic de 200 ml;

50 ml apa distilata;

solutie de acid acetic, pipette.


*pacient
pregatirea psihica:se administreaza cu 30 minute inaintea punctiei o fiola de
Atropina pentru prevenirea accidentelor;
se aseaza in pozitie semisezand la marginea patului, cu picioarele sprijinite
pe un scaunel, cu mina de partea bolnava ridicata peste cap pana la urechea
opusa;

pacientii in stare grava se aseaza in decubit lateral pe partea sanatoasa la


marginea patului.
Executia punctiei:

*se face de catre medic ajutat de doua asistente medicate:


asistenta pregateste radiografia pacientului;
se spala pe maini, se dezinfecteaza;

pregateste locul punctiei, serveste medicului seringa cu anestezic;

medicul aseaza campul chirurgical in jurul toracelui sub locul punctiei;


administreaza o fiola de atropina cu 30 minute inaintea punctiei, aseaza
musamaua si aleza pe masa;
dezbraca toracele pacientului, serveste acul de punctie;
preia seringa cu lichid si il introduce in eprubete;
apoi aplica pansament uscat fixat cu romplast;

ajuta pacientul sa se aseze in pat, ii ridica membrele inferioare, scoate aleza


si musamaua, inveleste pacientul;

mentine pacientul il indruma sa-si retina tusea;


observa culoarea fetei si respiratia.
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
se asigura repaus la pat;
se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia;

se informeaza medicul in cazul aparitiei cianozei, dispneei, tahicardiei,


secretiilor bronsice;

asistenta efectueaza un pansament dupa terminarea punctiei.


Pregatirea produsului pentru examinare:
Examinarea macroscopica se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul si
cantitatea lichidului extras. Lichidul poate fi: seros este limpede galben deschis

avand cauze imflamatorii; tulbure lichidul poate fi turbulent cu aspect albicios;


hemoragic roz sau rosu intens in hemoragiile pleurale si pleurezia hemoragica.
Se imasoara cantitatea de lichid extras si se examineaza.
Examinarea biochimica consta in reactia Rivalta:
- reactia este pozitiva cand picatura de lichid se transform intr-un nor ca un fum de
tigara" ceea ce inseamna ca lichidul pleural este bogat in albumins fiind de natura
inflamatorie si se numeste exudat;
- reactia este negativa cand picatura de lichid, cade in pahar fara sa produca
modificari si se numeste transudat.
Complicatii:
- hemoragii intrapleurale, rupturi pleuropulmonare.
Accidente si interventii:

accese de tuse, determinate de iritarea pleurei;


lipotimie, colaps - se suspenda tehnica, se culca pacientul n decubit dorsal,
se administreaza analeptice cardiorespiratorii;
edem pulmonar acut, determinat de evacuarea lichidului;

se intrerupe punctia, se administreaza tonice cardiace si diuretice;


pneumotorax prin ranirea plamanului cu acul.
De stiut:
! aspirarea lichidului pleural se poate face alternativ cu doua seringi de 20 ml, dar
demontarea si adaptarea lor rapida la acul de punctie traumatizeaza pacientul si
permite patrunderea unei cantitati necontrolate de aer;
aparatele aspiratoare inlatura neajunsul aspiratiei cu seringa
De evitat:
! evacuarea unei cantitati de lichid mai mare de 1000-1200ml;
!evacuarea completa a lichidului pleural pentru a impiedica formarea aderentelor.

Examenul bronhoscopic
Bronhoscopia este o metoda endoscopica, care consta in vizualizarea
interiorului conductelor trahobronsice si este indicata pentru examenul bacteriologic
atunci cand se doreste ca sputa sa se recolteze steril. Se realizeaza cu
bronhoscopul rigid sau flexibil.
Bronhoscopul rigid se compune dintr-o serie de tuburi metalice de 30-40 cm
lungime si 4-9 cm diametrul, prevazut cu un canal central de observare de iluminare
si administrare de oxigen.
Fibronhoscopul are extremitatea flexibila examinatorul putand sa-si permita
diferite unghiuri de examinare.
Pregatirea fizica si psihica a pacientului:
a

pacientul trebuie convins de necesitatea examenului, asupra riscului pe care


si-l asuma refazandu-l, lipsind medicul de o informare diagnostica esentiala;

b se executa o testare la xilina 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic;


c se anunta pacientul sa nu manance dimineata;
d

inaintea examenului, pacientul este anesteziat cu xilina 2%: limba,


orofaringele si hipofaringele, instiland picatura cu picatura cu ajutorul seringii
laringiene.
Supravegherea pacientului dupa tehnica:

pacientul nu va manca o ora;

se urmareste parametric vitali, asistenta anunta medical daca apar unele


modificari.
Incidente si accidente:

- hemoragii, diseminari tuberculoase, suprainfectii, dureri in gura, disfagie, cefalee,


insommie tuse expectoratie, stare subfebrila.

Explorare functionala a aparatului respirator


1. Spirometria - se executa cu spirometrul; metoda cerceteaza capacitatea
vitala.
2. Spirografia - permite inregistrarea miscarilor respiratorii.
Tehnica capacitatii vitale (C.V).
Materiale necesare.
aparat, piese bucale, pensa de servit, scaun, solutii dezinfectante
In ziua examinarii se asigura pacientului un repaus fizic si psihic de cel putin
30 minute inainte.
Executie:
se racordeaza pacientul la aparat;
se solicita sa respire linistit cateva secunde, cu supapa deschisa;

se inregistreaza 2-3 minute volumul curent prin respiratie mormala, linistita;

se solicita bolnavului sa faca o inspiratie minima apoi o expiratie maxima;


se repeta proba pana la obtinerea a 3 curbe egale;
curba arata C.V reala spirograma;
bolnavul este lasat sa se odihneasca prin deschiderea supapei;
se reia proba pentru determinarea V.E.M.S.-ului;

se masoara cantitatea de aer masurat in prima secunda.


Interpretarea rezultatelor:

Se calculeaza 4 parametric:
1. C.V (capacitatea vitala)
2. V.E.M.S.(volum expirator maxim pe secunda)
3.T. (indice Tiffeneau de permeabilitate bronsica)
4. Ventilatia maxima indirecta = volumul de aer care poate fi ventilat pe

minut.

Valorile normale ale acestor parametric se inscriu intre 70-80% din valorile
ideale.
Valori scazute apar in:
- anchiloza costovertebrala, dureri intercostale;
- reducerea parenchimului pulmonari (tumori, astm, emfizem);
- in cazurile cand permeabilitatea sau elasticitatea este alterata, fie prin
leziune organica definitiva, fie prin modificarea functionala (spasm).
1. Recoltarea sangelui capilar pentru examene hematologice .
- hemoleucograma, hernoglobina, timp de coagulare, examen parazitologic,
grup sanguin.
Pregatire materiale:

de protectie manusi sterile de cauciuc, ace, tampoane de vata, seruri test;

nesterile - tava medicala curata, camera umeda, lame uscate, curate,


degresate, solutii dezinfectante alcool 90'.
*Pacient
- pregatirea psihica - se anunta sa nu manance;
- se explica necesitatea tehnicii.
- pregatirea refizica - se aseaza in pozitie sezand.
Executie:

se aseptizeaza pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90';

se evita congestionarea printr-o frecare prelungita;

cu o miscare brusca se inteapa pielea pulpei degetului, perpendicular pe


straturile cutanate;

se strange pe un tampon prima picatura iar din alta picatura se recolteaza cu


pipeta sau lama;

se sterge cu un tampon cu alcool.


Hemoleucograma: -valori normale:
- eritrocite 4,5 - 5,5 milioane/mm 3 - barbati
4,2 - 4,8 milioane/mm 3 - femei
- hemoglobina 15-2g/100 ml barbati
13-2g/100ml femei
- leucocite 4200-8000/mm 3.
2.Recoltarea sangelui venos pentru examenele hematologice.
Sangele

venos

se

recolteaza

prin

punctie

venoasa

anticoagulante (VSH, hematocrit).


Sedimentarea -viteza de sedimentare e hematiilor (V.S.H.)
Pregatirea pentru V.S.H.:
Materiale:
- sterile: - seringa uscata;
- solutie de citrat de Na 3,8%;
- ace pentru punctia venoasa.
- nesterile - stativ, pernuta, musama, eprubete, tavita renala;
- garou, vata, solutii dezinfectant:alcool 70'.
*Pacient:
- pregatire psihica - se explica cu 24 ore inainte.
- pregatire fizica - se anunta sa nu manance
- sa pastreze repaus fizic.
Executie:

asistenta se spala pe maini cu apa si sapun;


imbraca manusi de cauciuc sterile;
aspira in seringa 0,4 ml citrat de Na 3.8;

cu

substante

punctioneaza vena fara garou si aspira sang e pana la 2 ml;

retrage acul si aplica tampon cu alcool;

scurge in eprubeta sangele si omogenizeaza lent.


Pregatirea produselor pentru laborator:
se completeaza buletinul

se eticheteaza produsul
Valori normale ale V.S.H.-ului:
- barbati 1-10 mm/ lh
7-15mm/2h
- femei 2-13mm/1h
12-17mm/2h.
Hematocritul
Recoltarea sangelui pentru deteriminarea hematocritului (VET) se face prin
punctie venoasa 2 ml de sange pe cristale de EDTA (acid etilen diaminotetraacetic
1%), 0,5 ml solutie uscata prin evaporare.
Valori normale ale VET:
- barbati 46-6%
- femei 41-5%
3. Recoltarea sangelui pentru examene biochimice.
Se efectueaza prin punctie venoasa, dimineata. Se recolteaza 5-10 ml sange
simplu pentru a determina: ureea sanguina, creatinina, bilirubina, fosfataza alcalina,
transaminaza, glicemia.
Tehnica punctie venoase:
Definitie : - crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de
punctie.
Scop: - explorator - recoltarea sangelui pentru examene de laborator biochimice,

hematologice, serologice si bacteriologice.


-terapeutic - administrea unor medicamente injectabile si perfuzie
-

recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale

executarea transfuziei de sange

sangerare 300-500 ml in edemul pulmonar acut

hipertensiune arteriala.

Locul punctiei:

venele de la plica cotului

venele antebratului, subclaviculare

venele femurale, maleolare interne

venele jugulare si epicraniene.


Pregatirea punctiei:

Materiale
- musama, aleza, instrumentar steril :ace, seringi, pense
- manusi chirurgicale, tampoane, garou, eprubete
- solutii perfuzabile, tavita renala.
*Pacientul
-pregatire psihica si fizica: - se aseaza, pacientul in pozitie decubit dorsal;
- se examineaza, calitatea si starea venelor;
- se aseaza bratul pe musama si pernita;
- se dezinfecteaza tegumentul
- se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra punctiei.
- se recomanda pacientului sa stranga pumnul.
Executia punctiei:
se fixeaza cu policele miinii stangi la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o
usoara compresiune si tractiune in jos asupra tegumentelor vecine;
se fixeaza seringa, acul cu bizoul in sus in mana dreapta;

se patrunde cu acul traversand in ordine tegumentul in directie oblica peretele


venos, pana cand acul inainteaza in gol 1 -2 cm;

se controleaza patrunderea, aerului in vena prin aspiratie;


se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului;
se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta si se retrage brusc acul;
se comprima locul punctiei 1-3 minut, bratul fiind in pozitie verticala.
Rolul asistentei medicale in observarea functiei vitale :
sa pregateasca materialul corespunzator;
sa pregateasca psihic pacientul, se explica tehnica;

se asigura conditiile de microclimat (liniste, umiditate corespunzatoare,


temperatura optima);

sa cunoasca variatiile normale ale functiilor vitale;

sa respecte frecventa de evaluare a functiilor vitale in raport cu starea


pacientului;

sa comunice medicului modificarile functiilor vitale.

.OBSERVAREA SI MODIFICAREA RESPIRATIEI


Scop : - evaluarea functiei respiratorii a pacientului fiind indiciu al evolutiei
bolii

al aparitiei unor complicate si prognosticuri.


Elemente de apreciat:
tipul respiratiei;

amplitudinea miscarilor respiratorii;


ritmul;
frecventa.

Materiale necesare :

ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaie de temperature.


Interventiile asistentei:

asezarea pacientului in decubit dorsal;


plasarea maini cu fata palmara pe suprafata toracelui;
numararea inspiratiilor timp de 1 minut;
consemnarea

valorii

obtinute

printr-un

punct

pe

foaia

de

temperature (fiecare linie orizontala a foii reprezinta doua respiratii);

aprecierea celorlalte elemente ale functiei respiratorii se face prin


observarea miscarilor respiratorii.
Valori normale:
-nou-nascuti = 40r/minut
-copii mici = 20r/ minut
- femei = 18r/minut
- barbati = 16r//minut.
MASURAREA PULSULUI
Pulsul arterial - senzatia de soc perceputa la palparea unei artere comprimata
incomplet pe un plan rezistent.
Scop: - evaluarea functiei cardiovasculare
Elemente de apreciat:
ritmicitatea;
frecventa;
amplitudinea.
Materiale necesare:
ceas cu secundar sau cronometru, creion rosu, foaie de temperatura.

Interventiile asistentei:
se anunta bolnavul ca i se va masura pulsul;
se explica modul de masurare, starea emotiva modifica pulsul;
se repereaza santul radial pe extremitate distala a antebratului;
se fixeaza degetele pe traiectul arterei si cu ajutorul policelui se imbratiseaza
antebratul la acest nivel;
se exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor si
se percep zvacniturile pulsului;
se numara zvacniturile urmarind ceasul timp de 1 minut.
Valorile normiale:
- nou-nascuti = 130-140 p/min
- copil mic = 110-120p/min
- adult 60-80 p/min peste 60 ani = 80-95 p/min
MASURAREA TENSIUNII ARTERIALE
Reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali.
Scop: - descoperirea modificarilor morfofunctionale ale inimii.
Elemente de apreciat:
tensiunea arteriala sistolica (maxima); tensiuuea arteriala diastolica (minina).
Materiale necesare:
aparat pentru masurarea tensiunii arteriale;
stetoscop biauricular;
tampon de vata, alcool, creion rosu.
Metode de determinare: - palpatorie;
- ascultatorie.
Interventile asistentei:

pregatirea psihica a pacientului;

asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 minute;

spalarea pe maini;
se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului;

se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala;

se introduc olivele stetoscopului in urechi;


se pompeaza aer in manseta pneumatica;

se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei pana


cand se percepe primal zgomot arterial;

se retine valoarea indicate de coloana, pentru a fi consemnata;

se noteaza pe foaia de temperature valorile obtinute cu o linie orizontala,


socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur;

se unesc liniile orizontale cu cele verticale si se hasureaza spatiul rezultat.


Valorile normale:
- 1-3 ani = maxima 75-90 mm Hg, minima 50-60 mm Hg;
- 4-11 ani = maxima 90-110 mm Hg, minima 60-65 mm Hg;
- 12-15 ani = maxima 100-120 mn Hg, minima 60-75 nm Hg;
- 20-50 ani = maxima 110-150 mm Hg, minima 60-75 mm Hg;
- peste 50 ani = maxima 150 mmHg, minima 90 mm Hg.
MASURAREA TEMPERATURII
Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism generatoare de
caldura.
Termoreglarea = functia organismului care mentine echilibrul intre producerea
caldurii (termogeneza) si pierderea caldurii (termoliza) pentru pastrarea valorilor
constante (homeotermie) de 36.7'C dimineata si 37'C seara.

Scop: - evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza.


Locul de masurare: -axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin.
Materiale necesare:

termometrul maximal;
casoleta cu tampoane de vata si comprese sterile;
recipient cu solutie dezinfectanta;
tava medicala, lubrifiant, alcool medicinal, ceas.
Interventiile asistentei:

pregatirea materialelor langa pacient;


pregatirea psihica a pacientului;
spalarea pe maini;

se scoate temometrul din solutia dezinfectanta si se sterge cu o compresa, se


scutura.
Valori ale temperaturii:

- temperatura normala (fiziologica) :36-37'C = febril


- hipertermie :37-38'C = subfebrilitate
38'-39'C = febra moderata
39'-40'C = febra ridicata
40'-41C = hiperpirexie
- hipotermie: sub 36'C.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN TRATAMENT
Reguli generale de administrarea medicamentelor:
Prin respectarea unor reguli se evita greselile care pot avea efecte nedorite
asupra pacientului, uneori efecte mortale:
*Asistenta:

respecta medicamentul prescris de medic;

identifica medicamentul dupa eticheta, forma de prezentare, culoare, miros,


consistenta;

verifica calitatea medicamentelor observand. integritatea medicamentelor


solide, sedimentarea, tulburarea, opalescenta celor sub forma de solutie;

respecta caile de administrare;


respecta orarul si ritmul de administrare;
respecta doza de medicament;
respecta somnul fiziologic - organizeaza administrarea in afara orelor de
somn;

evita incompatibilitatea medicamentelor datorate asocierii unor solutii


medicamentoase i n aceeasi seringa, in acelasi pahar;

respecta succesiunea in administrarea medicamentelor:pe cale orala -solide,


lichide , apoi injectii, dupa care se administreaza ovule vaginale, supozitoare;

informeaza pacientul asupra efectelor secundare;


anunta imediat medicul privind greselile produse la administrare;
administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole;

respecta masurile de asepsie, igiena, pentru a preveni infectiile


intraspitalicesti.
Administrarea medicamentelor pe cale orala:
Definitie: -calea naturala a medicamentelor
Efecte locale :
- favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor mucoasei digestive;
- protejeaza mucoasa gastrointestinala;
- inlocuieste fermentii digestivi, secretia gastrica, dezinfectia tubului digestive.

Efecte generale :
- medicamente administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive,
patrund in sange si actioneaza asupra unor organe, sisteme, aparate.
Contraindicatii:

cand medicamentul este inactivat de secretiile digestive;

cand prezinta proprietati inactive asupra mucoasei gastrice;


pacientul refuza medicamentele;
cand medicamentul nu se resoarbe pe cale digestive.
Forme de prezentare a medicamentelor:
1 lichide solutii, mixturi, infuzii, tincturi, uleiuri, emulsii.
2 solide - pulberi, tablete drajeuri, granule, mucilagii.
Pregatirea administrarii medicamentelor :
*Pacientul - este informat asupra efectelor urmarite si a eventualelor efecte
secundare.
Materiale :
lingura, lingurita, pipeta, sticla, picuratoare;
pahar gradat, ceasca, apa, ceai, lapte.
Administrarea medicamentelor:
Lichidele:
- siropuri, uleiuri, ape minerale, emulsii;
- se masoara doza unica cu paharul, ceasca de cafea;
- mixturile, emulsiile, se masoara cu lingura, lingurita

tincturile, extractele se

dozeaza cu pipeta.
Solidele:
- tablete, drajeuri, se aseaza pe limba pacientului si se inghit;
- pulberile nedivizate si granulele se dozeaza cu lingurita;

- unele pulberi se dizolva in apa, ceai.

Medicamentele care se administreaza pe cale orala in pneumonie


sunt:
a)Penicilina
b)Ampicilina
c)Amoxicilina
d)Augumentin
e)Tetraciclina
f)Eritromicina
g)Biseptol
h)Simptomatice: - Algocalmin
-Paracetamol
- Codenal
- Sirop de patlagina
Administrarea oxigenului:
Scop: - asigurarea unei cantitati de oxigen la tesuturi prin combaterea
hipoxiei determinate de:
scaderea oxigenului alveolar

diminuarea hemoglobinei
tulburari in sistemul circulator.
Surse de oxigen: - statie centrala de oxigen
- microstatic
- butelie cu oxigen.

Precautii in utilizarea surselor de oxigen:

deoarece oxigenul favorizeaza combustia prezenta sa trebuie atentionata;

pacientii si vizitatorii vor fi atentionati aupra pericolului fumatului sau a unei


flacari in preajma sursei de oxigen;

se vor verifica echipamentele electrice;


cunoasterea manevrarii oxigenului, a etichetelor.
Metode de administrare a oxigenului
a) prin sonde nazala
metoda cea mai frecvent utilizata
poate fi utilizata pentru terapie
nu poate fi utilizata la pacientii cu afectium ale mucoasei nazale
b) prin masca
incomoda datorita sistemului de prindere
poate cauza iritatia tegumentelor fetei
c) ochelari pentru oxigen
prevazuti cu doua sonde

se utilizeaza la copii si pacienti agitati

d) cortul de oxigen
frecvent la copii

oxigenul introdus in corp nu va fi umidificat ci trecut prin instalatii de racire


Echipamentul necesar administrarii oxigenului :

sursa de oxigen;
umidificator,
sonda nazala;

masca de oxigen sau cort;


material adeziv pentru fixarea sondei.
Interventiile asistentei :
asezarea pacientului in pozitie semisezand;
asamblarea echipamentului;
dezobstruarea cailor respiratorii;

masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus;

umectarea sondei cu apa sterila pentru a nu leza mucoasa;


fixarea debitului de administrare a oxigenului;
aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului;
depistarea unor semne de toxicitate sau complicatii;
mobilizarea periodica a sondei.
Incidentele si accidentele
Daca recipientul pentru barbotarea oxigenului se rastoarna, lichidul poate fi
impins in oxigen in caile respiratorii ale pacientului asfixiindu-l.

CAPITOLUL IV
PREZENTARE CAZURI

CAZ CLINIC NR.1


PLAN DE INGRIJIRE
Perioada : 03.02.2016-08.02.2016
Prezentare medicala
Domnul C.D. in varsta de 40 ani, electrician, domiciliat in Bucuresti, strada
Prunilor nr.15, se prezinta pe data de 3 februarie 2016 orele 19.00 la camera de
garda a Spitalului de Infectocontagioase cu diagnostic de trimitere pleurezie dreapta
de etiologie neprecizata prezentand urmatoarele:
-stare febrila 39'C
-transpiratii nocturne
-junghi toracic, hemotorace drept
-tuse seaca
-frisoane

Istoric
Pacientul afirma ca boala a debutat brusc cu aproximativ 2 saptamani in
urma, cu junghi toracic violent, care iradiaza in abdomen sau umar, exagerat de
miscarile respiratorii, calmat de imobilizarea toracelui cu mici frisoane repetate si
febra care a crescut progresiv atingand valoarea de 39'C. A urmat un tratament
ambulator cu Biseptol 5 zile, Algocalmin, Codenal, Paracetamol, fara ameliorarea
simptomatologiei, motiv pentru care se interneaza.
Pacientul neaga prezenta tuberculozei in familie; este nefumator, nu
consuma alcool decat ocazional.
Examen clinic
Pacientul se prezinta intr-o stare de nutritie buna, tegumente si mucoase

normal colorate, tesut celular subcutanat normal reprezentat, ganglionii superficiali


nu se palpeaza, musculatura este bine reprezentata iar articulatiile sunt mobile.

Aparatul digestiv-abdomen nedureros, tranzit intestinal prezent


Aparatul urogenital-loja normala, libere, mictiuni normale
Sistem neuropsihic - este orientat temporo-spatial
Aparatul cardiovascular - TA 120/60 mm Hg si p=100/min
Aparatul respirator - reducerea amplitudinii miscarilor respiratorii de partea
dreapta la inspectie, diminuarea transmiterii vibratiilor vocale. La percutie
matitate in 1/3 inferioara a hemitoracelui drept.
Se prescriu urmatoarele investigatii :
1 Examenul radiologic opacitate intensa
2 Probe functionale - capacitate vitala redusa
3 Examenul lichidului pleural:

- aspect serocitrin 500 ml, glucoza 0,09 g/dl, proteine 5g/dl


- prezenta valului
4

Examenul sputei - prezenta bacilului Koch in sputa

Examene biochimice si hematologice:

- neutrofile nesegmentare,eozinofile,bazofile,limfocite
- monocite.hematocrit, V.S.H.uree sanghina, cretinina, bilirubina
- glicemie, TGO, TGP.
6

Examen de urina:

- frecvente celule epitelice si leucocite


- rar oxalat de calciu
- PH acid
- albumina si glucoza sunt absence
Admimistrarea tratamentului in spital

1. Hidrazida 3 tablete x 2
2. Rifampicina 4 capsule x 2
3. Pirazinamida 6 tablete x7
4. Prednison 6 tablete/zi
5. Algocalmin 3 tablete/zi
6. Paracetamol 3 tablete/zi
7. Codenal 3 tablete/zi
8. Sirop de patlagina 3-5 linguri/zi
Diagnostic nursing :
Pacientul prezinta o stare generala mediocra, mentinerea curbei febrile in
39'C cu transpiratii nocturne, greutate in respiratie, prezenta unui junghi toracic.Nu
prezinta modificari tensionale (120-60), puls accelerat, anxietate, stare de
disconfort.
1. Dificultate in respiratie - dispnee, tahipnee
2. Intoleranta la activitate - stres, oboseala
3. Insomnie
4. Hipertermie - tegumente calde,umede.
Obiective generale de ingrijire
-sa prezinte o respiratie eficienta
-sa beneficleze de o stare de confort
-sa nu prezinte febra 48 ore
-sa fie echilibrat hidric si nutritional
-sa-si poata relua activitate de autoingrijire - sa-si mentina temperature
in limite normale;
- sa fie echilibrat hidroelectrolitic;
- sa aiba o stare de bine fizic si psihic.
- sa beneficieze de un somn corespunzator;

- sa doarma 7 ore in fiecare noapte in 3 zile.


Interventii autonome si delegate:
- asigur camerei o temperatura constanta si umiditate;
- asez bolnavul in pozitie decubit lateral;
- aspir secretiile de 2-3 ori pe zi;
- masor functiile vitale;
- invat bolnavul cum sa tuseasca si cum sa colecteze sputa;
- probe respiratorii, punctie pleurala, examenul sputei, radiologic;
- administrez medicatia prescrisa de medic. - asigur conditii de mediu in salon fara
curenti de aer;
- aplic comprese reci, punga cu gheata la plica inginala, axial;
- fac impachetari reci la nevoie;
- in caz de frisoane incalzesc pacientul cu o patura;
- hidratez cu lichide in cantitati mici si dese;
- alimentatia va fi compusa din alimente usoare;
- efectuez toaleta cavitatii bucale;
- masor functiile vitale;
- administrez medicatia prescrisa de medic;
- perfuzii cu glucoza.
- asez pacientul in pozitie semisezanda;
- administrez lichide, fac cu pacientul exercitii de tuse;
- incurajez pacientul;
- stabilesc un program de somn si odihna, relaxez pacientul;
- administrez medicatia prescrisa de medic.
Evaluare:
04.02.2016-la punctie sau evacuat 500 ml hchid

TA 120/60mmHg R-24r/m, T-39'C

prezinta transpiratii, piele umeda, administrez antitermice.


05.02.2016-toleranta la medicamente, s-au administrat lichide.
pacientul prezinta o stare de agitatie, neliniste, tuse
06.02.2016TA-110/60mmHg,r-20r/minut,.T-37C.
pacientul raspunde la tratamentul administrat ,simptomatologia se
amelioreaza
se externeaza cu urmatoarele recomandari:
repaus fizic si psihic nca 13-14 zile
evitarea frigului, umezelii si stresului
urmarea n continuare a tratamentului prescris
control medical dupa 7 zile

CAZ CLINIC NR.2


PLAN DE INGRIJIRE
Perioada : 20.02. 2016 -29.02.2016
Prezentare medicala .
Domnul R.I in varsta de 20 ani, somer de nationalitate romana, domiciliat in
Bucuresti, str.Zorilor, bl.B ap. 8 se prezinta pe data de 20 februarie 2016 la Spitalul
Victor Babes cu diagnostic de trimitere Pleurezie stanga tuberculoasa.
Se interneaza pentru:
- junghi toracic
- febra 40'C
- transpiratii abundente
- astenie
- stare generala alterata.

Istoric : Pacientul afirma ca boala a debutat brusc in urma cu 7 zile cu febra inalta
40'C, tuse seaca junghi toracic stang exagerat de miscarile respiratorii si calmat de
imobilizare, transpiratii, astenie stare generala alterata.
Nu raspunde la tratament ambulator, motiv pentru care se interneaza.
Pacientul neaga prezenta tuberculozei in familie, nu fumeaza si nu consuma
alcool peste limitele normale.
Examen clinic general
Stare generala alterata,tegumente si mucoase normal colorate.
Tesut celular subcutanat, slab dezvoltat, ganglionii superficiali nu se
palpeaza, musculatura bine reprezentata, articulatiile mobile.
Aparatul digestiv - nu prezinta modificari.
Aparatul urogenital - loja renala libera, mictiuni fiziologice.
Aparatul cardiovascular - TA110/60mm Hg, zgomote cardiace ritmice,
matitate cardiaca.
Sistem neuro-psihic - orientat temporo-spatial.
Aparatul respirator: frecventa respiratorie de 26 r/minut; reducerea
amplitudini; miscarilor respiratorii la palpare diminuarea transmiterii
vibratiilor vocale - la percutie-matitate in 1/3 hemitoracele stang si
diminuarea murmurului vezicular.
Pentru sustinerea diagnosticului clinic se recomanda investigatiile :
1

Examen radiologi - opacitate intensa de intensitate costala omogena.

Probe functionale - capacitate vitala redusa cu 35%.

Examenul lichidului pleural:

- lichid serocitrin 500 ml


- glucoza 0,07 g/dl
- proteine 5g/dl

Examenul biopsic - pleura ingrosata cu infiltatie fibrinohematica si


celulara, predomina mononuclearele si limfocitele.

Examenul sputei : bacilul Koch in sputa.

Sumar urina:

- frecventa celulelor epitelice


- leucocite abundente
- pH acid
- albumina si glucoza absente
Analiza
Bilirubina
Tymol
TGO
TGP
Fosfataza alcalina
Calcemie
Glicemie
Hematocrit
VSH
Eozinofile
Bazofile
Limfocite
Monocite
Medicatie administrata :
1. Hidrazida 3 tablete x 6
2. Rifampicina 4 capsule x 6
3. Pirazinamida 4 tablete x 6
4. Prednison 6 tablete x 7
5. Algocalmin 3 tablete/zi
6. Codenal 3 tablete/zi.

Valori obtinute pe data de 21.02.2011


T-1 M2%
D-O"3111g%
1,4 u ML
13 U.1
1,4U.1
3U
9,5 i-ng%
IJOg%
40%
70 mm/h
9%
1%
31%
5%

Proces de ingrijire:
Culegerea datelor scot in evidenta problemele de sanatate, modificandu-i
amplitudinea, frecventa respiratorie, apare o tuse seaca, stare de neliniste,
disconifort. Boala a debutat cu febra 40'C, transpiratii si junghi toracic.
Aportul insuficient de lichide si substante nutritive, scaderea apetitului,
tulburari respiratorii si intoleranta la efort.
Manifestari de dependenta:
- dispnee - amplitudine respiratorie superficiala tahipnee;
- obstructia cailor respiratorii - tuse seaca, adinamie;
- hipertermie - potential de deshidratare;
- modificarea confortului anxietate;
- potential de alterare a tegumentelor si mucoaselor;
- dificultate de a se misca-dispnee intoleranta la efort.
Diagnostic nursing:
1. Alterarea functiei respiratorie prin diminuarea capacitatii de ventilatie si prezenta
junghiului manifestat prin tahipnee.
2. Modificarea confortului legat de tuse, junghi, anxietate.
3. Temperatura corpului dezechilibrata prin proces lichidian, pleural, aport
insuficient.
4. Dezechilibrul al nutritiei prin alimentatie, hidratare insuficienta.
Obiective de ingrijire .
- sa aiba o stare de bine in 4 zile
- sa poata respira eficient in 48h
- sa nu prezinte stare de disconfort
- va fi ajutat sa-si satisfaca nevoile.
- pacientul sa beneficieze de o ventilatie adecvata;

- sa nu prezinte junghi;
- sa nu respire cu un minim de dificultate in 3 zile;
- sa nu fie sursa de infectie nozocomiala;
- sa poata expectora in cca. 3 zile.
- sa fie echilibrat hidric, fizic, psihic;
- reducerea fatigabilitatii
- sa doarma in fiecare noapte
- sa aiba un somn odihnitor.
- sa prezinte o stare de bine in 2 zile. :.
- sa doarma in fiecare noapte
- sa aiba un somn odihnitor.
- sa prezinte o stare de bine in 2 zile
Interventii autonome si delegate:
- asigur o hidratare adecvata pentru fluidificarea scretiilor;
- invat pacientul sa expectoreze;
- evaluez dispneea, asigur repaus la pat;
- camera bine aerisita si umidificata;
- masor functiile vitale;
- radiografie pulmonara, examene hematologice;
- punctie peurala, administrez medicatia necesara.
- se va crea o ambianta placuta in salon, aerisire;
- ii administrez un numar de calorii pe 24h (2500-3000);
- ofer pacientului alimente digerabile (lapte,oua,supe);
- masor functiile vitale;
- medicatie antitermica:Algocalmin, Paracetamol,Vitamina B6, B12,glucoza
10%.
- asez pacientul in pozitie confortabila;

- efectuez toleta generala fac plimbari;


- administrez lichide pentru fluidificarea secretiilor;
- asigur confortul pacientului, masor functiile vitale;
- administrez medicatia.
Evaluare:
21.02.2016- prezinta greutate in respiratie - junghi toracic
22.02.2016 T.A=110/60mm Hg,R-26 r/min
23.02.2016 respiratie superficiala, junghi diminuat.
26.02.2016- tuse cu expectoratie, transpitatii, temperatura
27.02.2016 - bea lichide suficiente
- tusea s-a diminuat, TA=110/60mm Hg,R-20, T-37'C
-respira eficient
-doarme linistit 7ore/zi,
Starea pacientului se amelioreaza
Se externeaza cu urmatoarele recomandari :
- repaus fizic si psihic nca 3-4 zile
- evitarea frigului, umezelii si stresului
-urmarea n continuare a tratamentului prescris
- control medical dupa 7 zile
CAZ CLINIC NR.3
PLAN DE INGRUIRE
Perioada 01.03.2016 - 12.03.2016
1.Prezentare medicala.

Doamna M.V. in varsta de 70 ani, pensionara, de nationalitate romana, domiciliata in


Bucuresti, str.Postavarului nr. 14, se prezinta pe data de 01.03.2016 la Spitalul
Victor Babes" De aproximativ 3 saptamni, pacienta prezinta o tuse seaca
neproductiva, senzatie de sufocare, rinoree si o stare generala usor alterata, motiv
pentru care se prezinta la medicul de familie unde este consultata si se stabileste
diagnosticul de bronsita acuta. A urmat tratament timp de 2 saptamni nsa nu s-a
simtit nici o ameliorare. Tusea devine chinuitoare, senzatia de sufocare se
accentueaza si apare expectoratia, n cantitate mica si senzatia de greata si apoi
voma.
Se prezinta din nou la cabinetul medical unde i se prelungeste tratamentul prescris
anterior pe nca 4 zile. Dupa 4 zile se prezinta la control dar nu se constata nici o
ameliorare, ci din contra starea pacientei s-a agravat. Medicul de familie decide
trimiterea pacientei la medicul pneumolog pentru investigatii suplimentare
Se interneaza pentru: - stare febrila 38,5'C
- junghi toracic stang
- tuse seaca
- inapetenta.
-dupa efectuarea unei radiografii si EKG care releva pneumonia.
Istoric
Pacienta afirma ca boala a debutat in urma cu o luna cu tuse urmata de junghi toracic
in partea stanga ce iradiaza n umar, exagerat de miscarile respiratorii si calmat de
imobilizare, cu mici frisoane repetate, febra mare 38,5'C. A urmat un tratament
ambulator cu antitermice si antialergice motiv pentru care se interneaza. In aceasta
perioada s-a inregistrat o crestere in greutate.Pacienta neaga tuberculoza in familie,
nu fumeaza, nu consuma alcool.
Examenul clinic
Pacienta prezinta stare de nutritie relativ buna cu o inaltime de 1,64m si
greutatea de 60 kg.Tegumentele si mucoasele sunt normal colorate, tesutul celular
subcutanat slab dezvoltat, ganglionii nu se palpeaza, musculatura bine reprezentata,
articulatiile mobile.

Aparatul digestiv - nu prezinta modificari;


Aparatul urogenital - loje renale libere, mictiuni fiziologice.
Aparatul cardiovascular - TA =120/70 mm Hg,
- zgomote cardiace normale.
Sistemul neuro-psihic - pacientul orientat temporo-spatial.
Aparatul respirator: - se constata:
- la inspectie - reducerea amplitudinii respiratorii
- la palpare - diminuarea transmiterii vibratiilor vocale
- la percutie - matitate in 1/3 hemitorace stang
- la consultatie diminuarea murmurului vazicular .
Pentru sustinerea diagnosticului se recomanda investigatiile:
1 Examenul radiologic - se constata opacitate intensa ocupand 1/3
hemitorace stang
2 Probe functionale - reducerea capacitatii vitale cu 35%
3 Examenul lichidului pleural - lichid serocitrin 500 ml, glucoza 0,07g/dl,
proteine 5,8 g/dl
4 Examenul biopsic: biopsie pleurala f ocare de epiteloide
5 Examenul sputei - bacilut Koch absent
6 Sumac de urina - frecvente celule epiteliale, leucocite rar ocsalat de
calciu, albumina si glucoza - absente
7 Examene biochimice sl hematologice.
Analiza
Uree sangvina
Creatinina
Bilirubina
Tymol
TGO

Valori obtinute la 02.03.2011


0,024 g/ml
0,60 mg%
T-0,8 mg%
D-0,04 mg%
1,6 u ML
15 U.I

TGP
Calcemie
Glicemie
Hematocrit
VSH
Formula leucocitara
Eozinofile
Bazofile
Limfocite
Monocite

1,4 U.I
9 mg%
10,90 g%
I
94 mm/h
20//0,
0%
25%
3%

Medicatia administrata:
1. Hidrazida 3 tablete x 6
2. Rifampicina 4 capsule x 6
3. Pirazinamida 4 tablete x 7
4. Prednison 6 tablete x 7
5. Algocalmin 3 tablete/zi
6. Acetilcisteina (ACC) 3 tablete/zi
Diagnostic nursing :
Bolnava prezinta o stare de neliniste fata de starea de sanatate pe care o
prezinta, apar probleme de sanatate, frecventa respiratorie cu modificarea tolerantei
la efort.
Mentinerea curbei febrile de 38,5'C ce nu raspunde la antitermice, frisoane,
greutate in respiratie si junghi toracic.
Nu prezinta modificari tensionale (120/70 mmHg , ) , puls accelerat prin
cresterea temperaturii si respiratiei.
Manifestari de dependenta:
- modificarea confortului - durere toracica, refuz de a face miscare
- dispnee-imposibilitatea de a respira

- hipertermie - deshidratare
- dezechilibru nutritiv si hidric - scadere ponderala, inapetenta
- anxietate-neliniste, ingrijorare.
Obiective de ingrijire
- pacienta sa prezinte o stare de nutritie buna;
- sa nu mai prezinte durere si dispnee;
- sa nu prezinte febra in 3 zile;
- sa beneficieze de un somn odihnitor;
- reducerea nelinistii si anxietatii.
- pacientul sa respire cu un minim de dificultate;
- sa prezinte o scadere a intensitatii durerii;
- sa fie echilibrat fizic si psihic;
- sa beneficieze de o stare de confort
- pacienta sa nu prezinte febra in 24 ore;
- sa nu prezinte modificari ale tegumentelor, mucoaselor;
- sa prezinte o echilibrare nutritionala;
- sa prezinte o stare de bine fizic si psihic;
- sa fie echilibrat hidric in 24 ore.
- sa nu prezinte inapetenta in 2 zile;
- sa fie echilibrat hidric si nutritional in 5 zile.
Interventii
- asigur repaus la pat prin spitalizarea bolnavului;
- camera bine aerisita, linistita, umeda, sursa de oxigen;
- il asez in pozitie decubit dorsal pe partea distala a patului la 45';
- execut exercitii de tuse si respiratie;
- asigur o hidratare adecvata pentru fluidificarea secretiilor;

- probe respiratorii, punctie pleurala;


- examen radiologic;
- examene radiologice si biochimice
- asigur pacientului conditii bune de mediu;
- aplic comprese reci pe frunte;
- masor functiile vitale;
- hidratez bolnavul administrez lichide;
- antitermice: Algocalmin, Paracetamol, antibiotice
- evaluez inapetenta, explic regulile de igiena;
- alimentatia bogata in proteine, glucide;
- monitorizez functiile vitale;
- administrez medicatia prescrisa;
- monitorizez curba ponderala.
Evaluare:
02.03.2016 - senzatie de sufocare, dispnee, postura neadecvata ,la
punctie s-au evacuat 500 ml lichid; junghiul toracic persista.I se
administreaza :Miofilin

fiola,Algocalmin

fiola,Ampicilina

500mgx2/zi,HHC 100mg , Paracetamol: 3x1 tb./zi,Acetilcisteina


(600mg)1x3/zi,Diazepam:1tb./seara,Miofilin:1fiola/zi,
Deslanozid:1 fiola/zi
03.03.2016

junghiul

toracic

persista

si

nu

intensitatea,functiile vitale: TA-120/70 mm Hg,R-24 r/min,


T-38'C.
diureza 1000ml,

are asigurat aportul hidric si nutritional.


Se administreaza in continuare tratamentul prescris

isi

modifica

04.03.2011 Ramne spitalizata o saptamna, perioada n care primeste


tratament cu: antibiotice, antialgice, cardiotonice si simptomatice
generale.

Pacienta nu reactioneaza aproape deloc la tratamentul aplicat, din


contra starea ei generala se nrautateste si boala se agraveaza.

medicul decide transferarea pacientei la Clinica de Oncologie a


Spitalului Fundeni pentru clarificarea diagnosticului prezumtiv de
cancer pulmonar, stadiul II.

CONCLUZII:
Respectam vaccinurile preventive facute in perioada copilariei.
Vaccinarea este folositoare celor predispusi riscurilor. Aici sunt incluse
persoanele care:
- au boli cronice cum ar fi boli ale plamnilor, ale inimii, ale rinichilor, anemie,
diabet
-care sunt n recuperare dupa anumite boli grave,
-care au vrsta peste 65 de ani.
Pneumonia este adesea rezultatul unor infectii respiratorii banale. De aceea,
o masura preventiva importanta este luarea n considerare a oricaror simptome sau
inconveniente respiratorii care tin mai mult de citeva zile.
O alimentatie corespunzatoare, odihna, o buna igiena si ncetarea fumatului

ajuta la marirea rezistentei organismului la bolile respiratorii, dar si la vindecarea


rapida n cazul n care boala s-a instalat deja.
Datorita ingrijirilor medicale pe care le-am acordat, cat si terapiei
medicamentoase, aceste simptome

au disparut, pacientii prezentand o stare

generala buna.Au fost externati la domiciliu cu recomandari conform R

Bibliografie
1. BORUNDEL Medicina Intern pentru cadre medii, Editura BIC ALL, 2007
2.CAROL MOSES- Tehnica ngrijirii bolnavului, Editura Medical, Bucuresti, 2003
3. MOS LIANA Patologie Medical Curs catedr,2009
4.Harisson, Principile Medicinei Interne, Ed.Teora, 2001
5.Cs. Szekely, Nursing Clinic, curs litografiat, Partea I-a, Arad, 2006
6.Cs. Szekely, Nursing Clinic, curs litografiat, Partea II-a, Arad, 2007
7.Florian Chiru,Ingrijire Omului Bolnav si a Omului Sanatos,Editura CISON,2001
8.Lucretia Titirca,Urgente Medico-Chirurgicale,Editura Medicala,2008
9.Prof.Dr.Dan Georgescu,Boli Interne vol.I,Editura National,1998

10.Lucretia Titirca,Explorari Functionale si Ingrijiri Speciale Acordate Bolnavului,Editura


Viata Medicala Romaneasca,1997
11. C. Mozes - Tehnica ngrijirii bolnavului Edit. Medicala. 2004
12.Mircea Chiotan - Boli Infectioase. Edit. National 2002
13.Olariu Teodora, ANESTEZIE SI URGENTE N TERAPIE INTENSIV, Vasile
Goldis University Press, Arad, 2008
14.SUSAN LELIA MARIA - Semiologie Medicala, Editura Mirton , 2000
15. Lucretia Titirca - " ngrijiri speciale acordate bolnavului cu afectiuni medicale" Ed.
Medicala, Bucuresti, 2002.
16.OLARIU T. Ghid de urgene medico-chirurgicale, Ed. Ioan Slavici, 1999
17.Lucretia Titirca _ " Ghid de nursing" - Ed. Medicala, Bucuresti - 2001.
18. Leonida Gherasim - Medicina Interna - Vol. I si II - Ed. Medicala, Bucuresti, 2004