Analizatorul olfactiv

a) Sistemul periferic se gaseste in portiunea din mucoasa nazala ce se afla in dreptul lamei
ciuruite a osului etmoid. Se numeste mucoasa olfactiva si reprezinta un epiteliu simplu
format din celule cilindrice, de sustinere printre care se gasesc celulele receptoare
olfactive care sunt niste neuroni bipolari senzitivi. Dendritele acestora prezinta butoni
olfactivi de la care pleaca sase-opt cili olfactivi receptori, care depasesc
celulele de sustinere si patrund in mucusul secretat de celulele glandulare ale mucoasei .
b) Sistemul de conducere
Axonii neuronilor olfactivi, care constituie protoneuronul caii olfactive, strabat in
manunchiuri lama ciuruita a etmoidului si patrund in cutia craniana, formand nervii
olfactivi cu traseu pana in bulbii olfactivi. in bulbii olfactivi ei fac sinapsa cu celulele
mitrale (neuroni multipolari), care reprezinta deutoneuronii caii olfactive. Axonii acestora
formeaza fracturile olfactive care ajung in scoarta cerebrala.
c) Segmentul central este reprezentat de paleocortexul olfactiv, aria de proiectie primara
a aferentelor olfactive.
Functiile analizatorului olfactiv
Analizatorul olfactiv are rol in aprecierea calitatii aerului, prevenind patrunderea in
organism pe calea aerului a unor substante nocive. Stimulii periferici sunt reprezentanti
de substantele volatile, care ajung la receptori odata cu aerul inspirat. Intensitatea
senzatiei olfactive este proportionala cu concentratia substantei odorante in aer si depinde
de urmatorii factori: gradul de solubilitate a particulelor in lichidul care acopera mucoasa,
umiditatea mucoasei, varsta si starea fiziologica a organismului

Specializat pentru recepionarea, conducerea i analiza informaiilor legate de simul mirosului.

Acesta previne ptrunderea n organism, pe calea aerului, a unor substane chimice nocive,
permite aprecierea calitilor olfactive ale furajelor i declaneaz secreiile digestive.
Organul care ndeplinete simul olfactiv este nasul. Fosele comunic cu exteriorul prin nri.
Este cptuit cu cu mucoas nazal prevazut cu periori i glande ce secret mucus. Nasul (lat.
nasus) n anatomie nseamn un organ al vertebratelor care este compus din
orificiul nrilor i cavitatea nazal.
La om ca si la celelalte mamifere, nasul este situat n centrul fetei sau n vrful botului, dup
cavitatea nazal urmnd faringele unde se ntlneste calea respiratorie cu calea digestiv.
Din punct de vedere anatomic nasul apartine de partea extern a cilor respiratorii.

Funcia nasului
Funcia respiratorie prin nas se inspir si expir aerul necesar respiraiei, nasul avnd si un
rol de filtrare a impurittilor din curentul de aer inspirat prin perisorii si mucoasa nazal umed.
La om prin inspiratie sunt folosite nrile alternativ (la un interval de 20-30 de minute), astfel
exist posibilitatea de regenerare a mucoasei nazale.
Funcia mirosului ndeplinit de regio olfactoria din nas. Fosele comunica cu exteriorul prin
nari si cu faringele prin coane. Este captusit cu cu mucoasa nazala prevazuta cu perisori si glande
ce secreta mucus.
Mirosurile sunt detectate prin stimularea receptorilor de la nivelul epiteliului olfactiv o zona de
marimea unui timbru situata in profunzimea foselor nazale, care este practic singura zona a
creierului in care terminatiile nervoase vin in contact direct cu aerul. De la bulbul olfactiv una
din cele mai vechi structuri ale creierului, impulsurile nervoase ajung in final la ariile corticale
superioare, asa cum este cortexul frontal, care intervine in perceptia constienta a mirosurilor, nu
inainte insa de a face escala in ariile mai vechi din punct de vedere filogenetic precum amigdala
si hipocampul, care intervin in integrarea mirosurilor in viata afectiva si amintirile legate de
miros.
Reducerea simtului mirosului poarta denumirea de hiposmie, iar pierderea completa a acestuia
se numeste anosmie. La polul opus hiposmiei se afla hiperosmia un simt olfactiv exacerbat,
prezent la unele persoane prin determinare genetica (din randul acestora provin creatorii de
parfumuri ).

Analizatorul olfactiv este, ca si cel gustativ, un analizator chimic de contact (chemoreceptor).

Segmentul periferic este reprezentat prin prelungirile dendritice ale celulelor olfactive
(neuroni bipolari) din mucoasa nazala olfactiva, care captuseste partea superioara a cavitatii
nazale, pe o suprafata de cca 2,40 cm2/fosa.
Mucoasa nazala olfactiva este formata dintr-un epiteliu si un corion.

Epiteliul este alcatuit din celule olfactive, celule de sustinere si celule bazale. Celulele
olfactive (neuronii olfactivi periferici) au spre exterior o prelungire dendritica cu o umflatura
(buton olfactiv) de la care pleaca o arborizatie din 5-6 cili olfactivi; spre interior ele prezinta
cate o prelungire axonica, care, dupa ce strabate corionul, intra in structura nervului olfactiv;
celulele olfactive (= neuroni bipolari) reprezinta receptorii olfactivi.
Corionul este o patura conjunctiva in care se gasesc glande mucoase ce produc mucusul,
cu rol in umezirea mucoasei nazale pentru intretinerea starii ei functionale.

 Segmentul intermediar, de conducere a analizatorului olfactiv, este format din doua portiuni:
-

nervul olfactiv (= axonii celulelor olfactive, receptorii) care va strabate lama ciuruita a
etmoidului si va intra in bulbul olfactiv al rinencefalului; celulele olfactive reprezinta
protoneuronii caii olfactive - axonii lor vor face sinapse cu dendritele celulelor mitrale din
bulbul olfactiv;

a doua portiune a segmentului intermediar se afla in rinencefal si este reprezentata de axonii

celulelor mitrale (= deuteroneuronii caii olfactive), care vor constitui tractusul olfactiv.

Segmentul central al analizatorului este reprezentat de girusul hipocampic, trigonul olfactiv,

substanta perforata anterioara si girusul subcalos.
Omul poate diferentia intre 2000 si 4000 de mirosuri diferite; el este considerat
microsmatic ca majoritatea primatelor. Mecanismul discriminarii olfactive nu este inca bine
cunoscut, dar este dovedit ca nu se datoreaza unor receptori specifici. Cercetarile au aratat ca
prin tractul olfactiv exista un flux continuu de impulsuri, iar sub influenta substantelor odorante
se modifica frecventa si gruparea in serii a acestor impulsuri.
ANALIZATORUL OLFACTIV
Simtul mirosului este cel mai vechi.
Simtul mirosului are rol si in determinarea comportamentului sexual.
La om simtul mirosului este microsmatic, in comparatie cu animalele unde este
macrosmatic.
1) Segmentul periferic
Chemoreceptori de distanta sunt reprezentati de celulele senzoriale olfactive.
Receptorii sunt celule olfactive (neuroni bipolari fusifor mi).

Celulele olfactive se gasesc in epiteliul olfactiv

Epiteliul olfactiv are o suprafat de aproximativ (2-3)5cm2
Epiteliul olfactiv captuseste cornetele nazale superioare, partea superioara a septului
nazal si lama ciuruita a osului etmoid.
Celulele olfactive sunt incadrate de celule epiteliale de sustinere printre care se afla si
glande mucoase.

La baza epiteliului olfactiv se afla un strat fin de celule bazale sprijinite pe membrana
bazala.
Celulele olfactive receptoare sunt neuroni bipolari modificati
Neuronii bipolari modificati prezinta la polul apical al dendritelor butonate (6)810(20) cili olfactivi care au rolul de a creste suprafata receptoare.
Butonul olfactiv este o vezicula.
La capatul bazal al celulelor olfactive se afla axonul.
Cilii neuronilor bipolari modificati sunt acoperiti de un strat fin de mucus produs de
glandele din epiteliul olfactiv.
Cilii olfactivi sunt imobili.
Neuronii olfactivi se reinnoiesc, durata lor de viata viind de 40-60 de zile.
Neuronii olfactivi sunt inlocuiti prin diviziunea si diferentierea celulelor bazale.
De la baza celulelor receptoare pornesc axoni ce se reunesc in filamente ale nervului
olfactiv.
Celulele de sustinere alcatuiesc epiteliul columnar.
Fiziologia receptorilor olfactivi
Stimulul specific pentru receptorii olfactivi sunt substante odorante volatile, aflate in
stare gazoasa si care se dizolva in pelicula de mucus de pe suprafata epiteliului olfactiv.
Excesul de mucus poate interveni in cazul unor rinite alergice, rinite asociate virozelor
sau rinite asociate altor infectii respiratorii.
Excesul de mucus poate determina alterarea sau pierderea mirosului.
Dupa dizolvarea in mucus, substanta odoranta difuzeaza si se ataseaza de o proteina
receptor din membrana cililor olfactivi, determinand deschiderea canalelor ionice pentru Na+ si
Ca2+ , fapt ce va determina generarea unui potential de actiune.
Exista aproximativ 400 de gene active numai in receptorii olfactivi care codifica
sinteza proteinelor receptor.
Fiecare receptor olfactiv poseda o anumita proteina receptoare

Potentialul de actiune generat de neuronii olfactivi va fi transmis prin filamentele

nervilor cranieni olfactivi (I) urmatorului neuron al cailor olfative.
Omul poate diferentia 10.000 de mirosuri(combinatii)
Exista 2.000-4.000 de substante odorante care pot stimula receptorii olfactivi.
Exista 50 de mirosuri primare sau fundamentale.
Mirosurile pot fi:
- Aromatice
- Eterice
- Balsamice
- De usturoi
- Respingatoare
- Fetidice
Anumite substante chimice stimuleaza terminatiunile nervoase ale altr nervi cranieni,
cum ar fi trigemenul.
Trigemenul este stimulat de piper si determina declansarea reflexa a stranutului.
Substantele volatile din ceapa declanseaza lacrimarea
Amoniacul este utilizat pentru initierea reflexelor respiratorii si la trezirea unei
personae aflate in satre de inconstienta.
Omul are o sensibilitate foarte mare pentru mercaptan (substanta care se amesteca cu
gazul metan pentru detectarea acestuia), 1*10-10 mg/m3 aer.
Pentru mosc concentratia de substanta in aerul inspirat este de 10 ori mai mica decat
pentru eter.
Pentru eter concentratia de substanta in aerul inspirat este de 1/1.000.000 g/L aer
Pentru mosc concentratia de substanta in aerul inspirat este de 1/10.000.000 g/L aer
Cu cat catitatea de substanta mirositoare din aer creste cu atat se mareste si intensitatea
senzatiei de miros pt acea substanta.

Acuitatea olfactiva este invers proportionala cu concentratia substantei odorante.

Sensibilitatea olfactiva discriminative este foarte redusa, fiind necesara o variatie a
concentratiei de circa 30%.
Exista enzime in mucoasa nazala care degradeaza substanta odoranta
Sensibilitatea olfactiva se adapteaza pana la disparitie in doar cateva minute.
Ariile corticale controleaza adaptarea receptorilor olfactivi.
Intensitatea senzatiei olfactive depinde de urmatorii factori:
- Gradul de solubilitate al particulelor in lichidul care acopera mucoasa
- Umiditatea mucoasei
- Varsta
- Starea fiziologica a organismului.
Dupa ce receptorii olfactivi se adapteaza sunt capabili sa receptioneze alte substante
odorante.
2) Segmentul de conducere
Calea olfactiva are doar 2 neuroni
Axonii neuronilor olfactivi constituie nervii olfactivi(10-20 de axoni).
Nervii olfactivi strabat lama cibriforma a osului etmoid si fac sinapsa cu deutoneuronii
din bulbii olfactivi reprezentati de celulele mitrale.
Celulele mitrale sunt organizate in glomeruli.
Axonii neuronilor olfactivi care poseda acelasi tip de receptori olfactivi converg intr-un
anumit tip de glomerul.
Celulele mitrale rafineaza semnalele si le intaresc.
Celulele granulare se afla in bulbii olfactivi.
Celulele granulare inhiba celulele mitrale, astfel incat numai impulsurile excitatorii
puternice pot fi transmise de deutoneuroni.

Inhibitia ralizata de celulele granulare asupra celor mitrale contribuie la adaptarea

olfactiei.
Axonii celulelor mitrale se despart:
- O parte trec in bulbul contralateral
- O parte formeaza tracturile olfactive.
Axonii celulelor mitrale constituie tractul olfactiv.
Axonii tracului olfactiv trimit colaterale catre nucleii habenulari une se inchid refleze
olfactivo-somatice si olfactivo-vegetative.
3) Segmentul central
Tractul olfactiv conduce impulsul nervos in 2 directii(nu are conexiuni directe cu
talamusul)
a) Prin tuberculul olfactiv, spre:
- Lobul piriform al sistemului limbic insantul lateral Sylvius (cortexul
olfactiv primar-paleocortex)
Pe fata mediala a lobilor temporali(chiar deasupra orbitelor)- aria
olfactiva(girul hipocampic si nucleul amigdalian) unde apare senzatia
constienta de miros
b) Prin hipotalamus, spre:
- Alte componente ale sistemului limbic(implicate in declansarea reactiilor
emotioale legate de un anumit miros)
- Structuri subcorticale.
Aria olfactiva primara apartine sistemului limbicsi in ea se formeaza senzatiile grosolane
Aria olfactiva primara este conectata cu aria olfactiva entorinala(de asociatie).
Aria olfactiva entorinala se afla la granita dintre sistemul limbic si neocortex si in ea se
formeaza senzatiile olfactive-placute si neplacute
Mirosul placut al alimentelor stimuleaza secretia glandelor digestive.
Mirosul neplacul poate determina stranut, sughit, voma.

Simtul mirosului este dezvoltat la degustatorii de vinuri, care datorita inhibitiei de

diferentiere recunosc vinurile dupa soiul vitei de vie si dupa vechime

1. Enciclopedie de biologie, Editura ALL

2. https://veritasvalentin.wordpress.com/2012/11/07/subcapitolul-v-analizatorul-olfactiv/
3. http://www.preferatele.com/biologie/ANALIZATORUL-OLFACTIV.php