Sunteți pe pagina 1din 136

Omogiu Prof. G.

VALSAN - ;ntemeietoru{ ~co/;;


geomorfo/og;ce romilne~t;.

Pro f. d r. doc. PET REV. COT ET


lAUREAT Al PREMIUlUJ DE STAT

C"MPA
ROMANA

STUDIU
DE
GEOMORFOLOGIE
INTEGRATA

Redactor:
SILVI US TEODORESCU

Tehnoredactor:
VIRGIL ANDREICA

Supracoperta

~i

coperta:

LEONTIN PLOSCA

Editura
CERES
BUCURE$TI

1976

CUVTNT TNAINTE

Luerarea de tata reprezintU 0 sinieza a preoeuparilor noasire de geomortologie


i de geologia Cllaternarului, lnceplnd cu anul 1.939 clnd am publicat prima noW
asupra gurii de varsare a Oltului. Coniimzate $i dezvoltaie In ieza de docioral
Cimpia Olteniei (sustinllta In anul 1938 i publicaM In 1957), eercetUrile noasire
s-au exiins an de an asupra lnireglllui ansamblu geogratic i geologic al Clmpiei
Romune.
Denllmirea nOlla de geomorfologie sistemica-integrata, pe care 0 folosim peniru
prima oara aici, s-a conturat din necesitatea de a exprima mai bine raporil/rile
corelaiive, cauzale i tunctionale dintre relief ca baza a formarii solurilor i vegeia/iei, dintre relief i depozitele superticiale, dintre acesiea din urma, clima i ape
subterane, adicalnireg ansamblul de factori i conditii care intereseaza activitaiea
omullli, utilizarea ierenurilor i economia celei mai imporiante unita(i agricole a
tarii.
Prin adoptarea !.incipiului geneiic i integraii, de siabilire a unoI' corelatii
cauzale i functionale foarte largi In studiul reliefului Clmpiei Romune, socotim
ca puiem veni mai mult $i mai concrei In sprijimz diferi/ilor specialiii, care
se ocupa cu probleme agricole, agroameliorative, geotehnice, hidl'Ologice, perlologice eic., servind astfel mai direci laiura productiei ~i nevoile e con 0 ill i e i
nat ion a Ie, principiu corespunzator In acelai timp eelor irei plrghii ale
corelatiei dialect ice -- InviWimlnt-cereeiare-produc!ie.
In prezent, Clmpia Romuna este bine cunoscuUi din punel de vedere tiintific
sub toate raporturile (geofizic ;~i geologic, geomorfologic i geografie, climaiie, hidrografie i hidrogeologie, pedologic i agroameliorativ, geotehnic i geobotanie), prin
diferite eereeii1ri individuale sau coleciive, realizate prin diferite institute de speeialitate sau departamentale.
In afara de eercetarile de suprafata au fosi efectuate sute i chiar mii de foraje
hidrogeologiee i geotehniee, care impun sintetizarea i interpretarea lor pe complexe
litologice i stratigrafice ..
Valorificlnd tradi tia colii naturaliste romuneti, care a pus bazele eunoaterii
iiin/ifice a Clmpiei Ramune la sflritul veacl1lui irecut i In prima parte a seco-
llllui nosiI'll, am reluat-o i dezvoltat-o la nivelul cerintelor actuale, uiilizlnd ailt
rezultaiele mai vechi, cli i eele mai noi sub raport geomorfologic complex.
5

Dupcl 194:1 i mai ales incepind cu anul 1950, In Cimpia Romancl s-all efectuat numeroase cercetari i studii cu privire la conditiile natwale Ji la valorificarea
acestora sub toate raporlurile, legate de dezvoltarea ascendentii a economiei noastre
socialiste, de marile lucrari lzidrotelznice sau agroameliorative necesare acesteia.
Relevclm in mod special studiile complexe care au fost realizate In decursul anilor trecuti, cum au fost cele legate de excesul de umiditate din anii 1969-1972,
in cadrul colectivului C.E.A.I. (Comisia de elaborare a programului national
de lucrari privind eliminarea excesului de apa de pe terenurile agricole i combaterea inundatiilor), din vara anului 1973 de ciitre un colectiv larg de specialiti
sub conducerea Acad. N. Giosan, Preedintele Academiei de tiinte agricole i sUvice,
din care a facut parte i autorul acestor rinduri i a carui activitate s-a inchegat
in sinteza de fata.
Aceasta lucrare se inscrie pe linia sporirii rolului tiintei in realizarea planului
cincinal-1976-1980.
Varietatea i complexitatea problemelor de relief din Cimpia Romana au impus
tratarea lor sistemica intr-un tot unital'. De 0 complexitate deosebita s-a dovedit
interpretarea tuturor forajelor existente, care ne-au permis sa fundamentam mai
precis conceptia asupra genezei i evolutiei, ca i clasificarea subunitatilor pe date
CII caracter geologic-lito logic i paleontologic reale.
Lucrarea se adreseaza specialitilor din cele mai variate domenii (geomorfologi,
geografi, geologi: hidrogeologi, pedologi, arhitecti, agronomi, silvicultori).
Socotim ca ea este tol aa de uiila i specialitilor din hidroamelioratii i gospodarirea apelor, deoarece amenajarea cursurilor inferioare ale 111101' riuri alohtone,
ca i a celor autohtone, amenajarea sistemelor de irigatii sau desecari, implica 0
cunoatere profunda a reliefului, structurii geologice, a solurilor, climei, hidrografiei i hidrologiei.
Directivele celui de al XI-lea Congres al P.C.R. au trasat sarcini concrete in
domeniul gospodaririi apelol i protectiei mediului inconjuriitor. 1n lumina indicatiilor date de conducerea superioara de partid i de stat, s-a trecut la elaborarea
unoI' programe de amenajare a bazinelor hidrografice pentru buna gospodarire a
resurselor de apa, pentru combaterea excesului de umiditate, pentru prevenirea
i combaterea efectelor daunatoare ale inundatWor, pentru amenajarea i extinderea irigatiilor, pentru sistematizarea teritoriului etc.
Toate aceste programe elaborate sau in curs de elaborare VOl' duce la folosirea
rationala a resurselor de apa pentru industrie, agricultura, populatie, piscicultura,
turism, prevenirea efectelor distructive ale apelor, prin lucrari de aparare,
lacuri de acumulare, indiguiri, regularizari etc.
1ncepind din 1962 s-a trecut la amenajarea inte,qrala a cursurilor de apa din
tara noastra pentru punerea in valoare a poten tialului hidroenergetic, care s-a
e:dins din sectoarele montane In cele de es, Il11de vaile Siretului, Oltului i Dunarii stau pe primul plan.
Studiul versantilor i evolutia lor sub actiunea agentilor naiurali i antropici,
ca i masurile antierozionale (impaduriri, culturi de pomi, vita de vie) n-au scapat
atentiei autorului.
6

Speram ca lucrarea de lata va pune la dispozitia specialitilor datele de baza


pentru elaborarea tuturor acestor programe necesare amenajarii uneia din cele mai
intinse regiuni i cele mai controversate sub aspectul genetic i evolutiv - Cimpia
Romiina.

Accentul in expunerea problemelor analizate cade pe geneza ~i evolu~ia reliefului, ca baza corelativa a celorlalte elemente naturale i antropice. Necesitatile
actuale sub raport practic legate de economia agricola impun cunoaterea complexa,
sistemica a realitatilor geomorfologice ale Cimpiei Romane sub toate raporturile,
privite diacronic, in prezent i in trecut, dar i in viitor. Cu aite cuvinte "ziua de
asti1zi" la scadt geologica nu poate fi separata de paleogeografiI', iar perspectiva
solutiilor practice trebuie sa se bazeze ailt pe datele treeutului, cll i cele ale
prezentului. De aici a rezultat necesitatea utilizarii un or date de ordin geologicstratigrafic, Cll terminologia consacrati1, fara de care nu este posibila intelegerea
problemelor de paleogeografie i hidrogeologie, mai ales. Aceasta cu atll mai mult
eu cll lucrarea de fata reprezinta prima sinteza de acest gen in spirit modern i
care se adreseaza unui numar variat de specialiti.
Ea cuprinde doua parti: prima se refera la problemele geomorfologice i geologice
de ansamblu, legate de paleogeografie, depozite, reli4 i la conditWe climatice,
lzidrografie, vegetatie i soluri corelate cu morfologia de suprafata, iar a doua cuprinde analiza unitatilor regionale Cll specifieul lor, ambele insotite de nWIleroase
schite, profile, blocdiagrame, care completeaza i uureaza intelegerea textului.
Legiitura dintre aceste doua parti se face prin camtolul V II I, unde sint expuse
i exemplificate p-rincipiile geomorfologiei integ;:ate, corelative.
-------.
Speram ~blemele reliefului expuse sub aceasta forma complexa, sistemica
i corelativa sa fie extinse i la alte unitati ale tarii, oriunde necesitatile economiei nationale 0 impun pentru mentinerea echilibrului natura-om, c~'mare_~
~ansformari antropice rationale i nu de fortare_..EJ.!!llurii.
Multumim pe aceasta cale tuturor forurilor i specialitilor din domeniile directe
sau invecinate care ne-au sprijinit in elaborarea primei monografii .geomorfologice
din tara noastra eu larg caracter integrativ.
AUTORUL

C U.P R INS U L

~.

Par tea

Capito/al I -

11

t i i-ANALIZA GENERAL A

CIMPIA ROMANA. IN CADRUL GEOGRAFIC AI, TARII

.............

Pozitie, limite ~i intindel'e


n. Cimpia Romana ~i sensul ei lal'g sub rnpol't agl'ogeogl'afic
C. Cimpia Romana in contextul geomorfologic carpato-danuhian
D. Scurt istoric al cercet:lrilor ~i rezultatele de pina acum
A.

Capito III I II -

....

15
15
16
16
17

CADRUL STRUCTURAT.-TECTONIC $1 EVOI,U'l'!A PALEO GEOGRAFICA


PRECUATERNAR.~..........
......................

21

A.

Cadrul structural palcotectonic


1. Fundamentul ~i cllvertura paleo-mezozoica - etapele de evollltie......

21
21

B.

Cadrlll structural neotectonic


2. Sinclinallll neogen ~i cuvertura mio-pliocena a Cimpiei Romfme

24
2.1

Capito/ul III -

ETAPA CUATERNARA $1 COORDONATELE MAJORE ALE EVOLUTIEI


PALEOGEOGRAFICE - IMPORTANTA DEPOZITEI,OR CUATERNARE

A. Schema stratigraf icii


B. Depozitele cuaternare-categorii ~i tipuri genetice
1. Depozitele reziduale- solurile actuale ~i fosile
2. Depozitele eoliene - consideratii generale
3. Depozitele fluviatile (complexul - aluvionar)
4. Depozitele piemontanc - aluvio-proillviale ~i flllvio-lacustrc . . . . . . . . . .
5. Depozitele lacustre
............................................
6. Depozitele deluviale ~i depozitele gravitationale
7. Depozitele vulcano-scdimentare
8. Depozitele antropice
9. Diverse alte depozite
C. Sectoare-cheic, complexe stratigrafice ~i profile caracteristicc
1. Sectoarele din regiunile mai lnalte
2. Sectoarele din regiullile mai joase
" ..........
D. Lacu 1 pleistocell ~i formarea retelei hidrograficc
1. Lacul cuaternar dupii 1. P. Voite~ti
..........................
2. Lacul cuaternar dupii C. Briitescu
3. Lacul cllaternar dupii N. M. Popp
4. Lacul pleistocen dupa P. Cotet
E. Conditiile paleoclimatice ~i caracterizarea lor
1. Clasificarea initialii a climei dupii geologi
2. Clasificarea climei dupa schema alpilla
3. Conditiile periglaciare, importanta criostructurilor sub raport stratigrafic ~i paleoclimatic
4. Holocellul ~i trecerea la plcisiocell (sllbdiYiziullile 'Vlirmianullli)

28

29
35
37
38
45
48
50
50
52
52
53
53
53
63
68
70
70
72
72
74
75
76
76
79

Capilolul
A.

B.

Capitollli
A.

B.

C.

D.

E.
F.
G.

n' -

DEPOZITELE
GEOLOGICA

B.

V -

B.

10

CARACTERIZARE HIDRO-

................................

Relieful ~i fizionomia lui


1. Hipsometria ~i generatiile de viii
2. Fragmentarea ~i geodeclivitatea
3. Clasificarea formelor de relief
Mezorelieful - sistemele de viii ~ i de interfluvii
.................
1. Sistemul de vai - clasificarea ~i analiza lor
2. Valea Dunarii - sistemul de terase ~i lunca ei
3. Viiile interioare principale
4. Viiile interioare minore sau secundare
5. Sistemul de interfluvii majore - scurta caracterizare
Microrelieful ~i procesele generatoare
1. Microrelieful luneilor
2. Microrelieful de dune
3. Microrelieful antropie
Morfodinamica internii
1. Mi~ciirile oseilatorii actuale
2. Mi~carile seismice
3. Mi~eiirile verticale eustatice
4. Profilul longitudinal al Dunarii
Morfodinamica externa - principalele procese externe ~i sursa lor
Versantii - morfodinamicii ~i evolutie
1. Forma ~i evolutia versantilor - profilul de eehilibru
2. Glacisurile de versanti
Tipnrile de relief - unitiitile morfogenetice ale Clmpiei Rom1l.ne - scurtii
caracter izare
......................................................
CI,IMA ~I HIDROGRAFIA

147

Cimpia Romfma ca unitate macrosistemici'i


.
1. Sistemele - subsistemele componente ~i specificul lor
.
2. Diverse corelatii calitative morfo-hidro-fito-climatice ~i antropice
B. S istemul morfoloessic-sufozional (clastocarstic) ~i caradcristicile lu i
.
1. Clastocarstul de pe suprafetele tabulare
.
2. Clastocarstul de versanti - rolul lui tn degradare ~i drenarea clmpiilor
de loess
.
3. Tipologia cimpiilor de loess - scurta caracterizare
.
4. Masuri de ordin practic pleclnd de la existenta crovurilor ~i utilizarea
lor ca bazine colectoare
.
.
C. AILe sisteme din aceasta marc unitate
1. Sistemul morfohidrofreatic ~i problemele de ordin practic
.
2. Sistemul antropic-tehnogen
.
D. Regionarea potentialului irigabil al Cimpiei Rom1l.ne
.
E. Modul de utilizare a terenului - sinteza de ordin practic in legaturii cu
procesele naturale ~i antropice de mare amploare
.

147

A.

82
82
82
82
82
89

91
91
91
93
94
95
95
96
100
102
103
106
106
109
110
113
113
114
115
115
117
117
117
118
120

.................................

121

Clima actualii ~i specificul ei


1. Date climatice de ordin general
'" . . . . . . . . . . . . .
2. Nuante climatice regionale
Hidrografia
1. Reteaua de rturi ~i caracteristicile ei
2. Regimul hidrologic ~i variatiile lui
3. Lacnrile ~i clasificarea lor
4. Inundatiile ~i specificul lor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.5. Sehimbiiri tn configuratia retelei hidrografice

121
121
128
130
130
133
134
135
136

tNVEI,I~UL DE SOI,URI ~I VEGETA'flA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

139

inveli~ul

GEOMORFOLOGIA INTEGRATA. ~I API,ICATIII,E EI PRACTICE ....

Capitolul "Ill 81

RELIEFUI. ~I SPECIFICUL LUI

Capitollll VII A.

SCURTA

Principalele conceMii hidrogeologice ~i clasificarea structllrilor acvifere


1. Conceptia lui M. Driighiceanu
2. Conceptia lui G. Murgoci
................................
Clasificarea strurturilor acvifere
1. Structurile acvifere freatice
2. Structurile acvifere de adlncime sau nefreatice

Capitolul VI A.

CUATERNARE -

de solnri ~i trasaturile lui principale


1. Complexul solurilor cernoziomiee . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .
..........................
2. Complexul solurilor argilo-iluviale
.3. Complexul solnrilor negre ~i brune argiloase, compacte, slab humifere
4. Complexul solurilor din lunci
5. Cronosecvente tn legi'itura eu solurile actuale
............
Vegetatfa ~i caracteristicile ei
1. Stepa ~i extinderea ei
2. Zona forestiera
3. Vegetatia de lunca

139
139
141
142
142
143
144
144
144
1411

Par tea ado u a Capitolul IX. A.

B.

C.

B.

C.

B.

168
170
170
1/2
ln
1/4

179

CENTRAI,E

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

182
182
183
184
186
188
191
196
197
199

GRUPA REGIUNILOR GEOMORFOLOGICE ESTICE 91 NORD-EST ICE .

201

Bi'iri'iganul privit In ansamblu


.
.
1. Ctmpia Mosti~tei
.
2. Biiriiganul sudic
3. Biiriiganul de mijloc (central)
.
4. Biiri'iganul nordic
.
Ctmpiile pericolinare din marele golf pleistocen de nord, nord-est ~i de la
contactul cu Podi~ul Dobrogei
.
.
1. Ctmpia piemontana a curburii
.
2. Clmpia Tecucilor
Cimpiile de nivel de bazii
.
1. Clmpia Siretului inferior-Niimoloasa
.
2. Ctmpia ostroavelor Duniirii
.

202
202
204
208
214
217
218
222
223
223
224

GRUPA REGIUNII,OR GEOMORFOI,OGICEVESTrCE ~I NORD-VESTICE

226

Capitolul XI. A.

162
166

ANALIZA REGlONALA

Regiunile piemontane ~i de dil\Tagare


1. Ctmpia Pite~tilor
2. Regiunea dintre Arge~ ~i Buzau
3. Cimpia Mizil-Buziiu
Regiunile interioare
1. Ctmpia Vli'isiei
2. Ctmpia Giivanu-Burdea (Boianu-Burdea-Videle)
Regiunile marginale duniirene
1. Burnazul vestic
2. Burnazul estic

Capitolul X. A.

GRUPA UNITA.TII,OR GEOllIORFOI,OGICE

148
150
153
156

Clmpiile dintre Olt ~i Jiu (Cimpia Caracalului)


1. Clmpia Oltetuilli inferior
2. Ctmpia Dio~tilor
3. Cimpia Bechet-Corabia (Diibllleni)
Clmpiile dintre Jiu-Dllniire ~i Drincea
1. Cimpia Segarcei
2. Ctmpia Urziclltei
3. Ctmpia Calafatului
4. Ctmpia Dirvarilor

.
.
.
.
.
.
.
.
.

227
227
228
228
231
2:11
2:12
232
232

11

C.

Ctmpiile dintre Drincea ~i Drobeta-Turuu Severin ....................


1. Ctmpia Punghinei
2. Ctmpia Blalmitei
B. Depresiunea Drobeta Turnu Severin

CapitoIuI XII. -

CtMPIlLE INALTE INVECINATE

233
235
235
23fi
230

Cimpia Ple.nita-~uco:vat
Cimpia CraIOVa-~lmnlC
C. Ctmpia Slatina-Spineni
D. Ctmpia Covurlui-Galati

239
240
242
242

Conclu:iile genera Ie

243

A.
B.

Bib 1 i

g r a fie

..................................................

Porteo lntli

244

ANALIZA GENERALA

COpitolul

CIMPIA ROMANA IN CADRUL GEOGRAFIC AL TARII

A. POZITIE, LIMITE $1 INTINDERE

Cimpia Romana reprezinta cea mai mare unitate geomorfologica a tarii,


fiind situata in lungul Dunarii de la ie~irea din defileu, incepind de la DrobetaTurnu Severin ~i pina la Galati, la numai 135 km distanta de Marea Neagra
(fig. 1).
La exterior, limita ei 0 da albia Dunarii dominata de abruptul format de
podi~urile mai inalte Miroci, Prebalcanic ~i Dobrogei, iar la interior este bine
cunoscuta linia de contact cu dealurile din nordul localitatilor Drobeta-Turnu
Severin, Hinova, Vinju Mare, Plenita, Radovanu, Craiova, Bal~, Slatina,
Costei;'ti, Pite~ti, Tirgovii;'te, Ploiei;'ti-Mizil-Buzau-Rimnicu Sarat, Foci;'ani,
Panciu, Mara~e~ti, Corod, euda Ibi, continuindu-se apoi pe valea Gerului ~i valea
Siretului pina la Galati.
Cimpia Romana are forma unei mari fi~ii depresionare, arcuita in lungul
Dunarii, dar cu latimi variabile i;'i care patrunde ca doua mari "golfuri" spre
NV in Depresiunea Drobeta-Turnu Severin ~i spre NE in lungul Siretului i;'i
chiar pe Prut, in nordul orai?ului Galati, daca-i atai;'am partea mai joasa a
Podii;'ului Covurlu i.
Forma ei arcuita, ca i;'i a Dunarii de altfel, se datorei;'te celor doua mari
curburi, in vest, curbura interna carpato-balcanica, iar la est, curbura extern a
subcarpatica i;'i pintenul prelung al horstului dobrogean, care au influentat
eroziunea ~i dinamica marelui fluviu.
Multimea afluentilor carpatici a jucat un 1'01 foarte important in actiunea de
impingere a Dunarii tot mai mult sprf' malul drept, fapt ce rezulta cIaI' din
dezvoltarea mai mare a luncii ~i teraselor ei pe malul sting, romanesc. Se
poate aprecia ca aproape 98% din Cimpia Dunarii inferioare apartin Cimpiei
Romane i;'i numai mici portiuni se gasesc pe malul drept al R. S. F. Jugoslavia
~i R. P. Bulgaria (fig. 1).
Cea mai ingusta parte a ei se afla la NV de linia Cetate-Plenita (de numai
20 km), unde caracterul depresionar de eroziune iese mai bine in evidenia,
in raport cu podii;'urile invecinatel, iar cea mai lata intre Pite~ti ~i Zimnicea
(140 km). tntre Craiova ~i gura de varsare a Jiului are 60 km, intre Mizil i;'i
Oltenita ajunge la 100 km, iar intre Rimnicu Sarat i;'i Braila la 80 km.
1 Intre ~ip Iii sud Vidin; Clmpia Duniirii inferioare arecea mai mare dezvoltare pe latura
dreapta.a fluviului.

15

Intre Calafat ~i Hiqova, lungimea ei trece de 100 km (fig. 1), iar intre Drobeta-Turnu Severin ~i Mara~e~ti, pe linia semicercului pericolinar, Cimpia Romana atinae peste 500 km lungime.
CeIe.matmari inaltimi ale reliefului apar intre Tirgovi~te~i Filipe~ti-Tirg, in
Pintenul Magurii, unde cele doua anticlinale subcarpatice depa~esc 300 m in
Magura Buqani (364 m) ~i Magura Margineni (331 m), iar cele mai mici de
8-10 m se gasesc in Ostrovul Brailei ~i gura Siretului.
In ansamblu, Cimpia Romana, drenata de cursul inferior al Dunarii, ocupa
partea cea mai joasa a marelui arc carpato-balcanic in care se afla Bazinul
Pontic sau Dacic.
B. CIMPIA ROMANA $1 SENSUL EI LARG SUB
RAPORT AGROGEOGRAFiC

Daca tinem seama de modul de utilizare a terenului, in special de extinderea


terenurilor agricole ~i de valorile hipsometrice ale sectorului dintre Coste~ti
~i Filipe~ti-Tirg, Cimpia Romana ca unitate geografica poate fi extinsa in ansamblu pina la altitudinea de 250-300 m. In acest sens larg, partea de sud
a Piemontului Getic ~i a Podi~uIui Covurlui pot fi inglobate ei (fig. 1). Pentru
aceasta extindere pledeaza 0 serie de elemente in continuitate spre nord, de la
Cimpia Romana in sens restrins, a~a cum sint depozitele loess ice, specificul
apelor subterane piemontane, solurile etc.
Studiul acestor sectoare de cimpie inalta ramine 0 problema de amanunt,
pentru viitor, noi schitindu-Ie aici mai mult sub raport geologic pe baza citorva
sondaje care ne-au stat la indemina, pentru a scoate in evidenta Iegatura lor
genetica cu tot ansamblul acestei unitati.
C. CIMPIA ROMANA IN CONTEXTUL GEOMORFOLOGIC
CARPATO-DANU BIAN

Privita in ansamblu, fie in sensu I clasic cunoscut, sau in eel larg prop us,
Cimpia Rom{ma are aspectul unei mari depresiuni structural-tectonice, dominata de un cadl'll inconjurator, mai inalt ~i denumita - Depresiunea Yalaha
(Pontica) care este ultima mare depresiune din lungul Dunarii (fig. 2).
Ai/a dupa cum se ~tie, Dunarea este al doilea fluviu al Europei ca marime,
avind 2887 km lungime ~i un bazin de 817000 km 2 Ea apartine din punct
de vedere geografic Europei Centrale, fiind singurul fluviu al acesteia ce curge
de la vest la est, marginind ~i traversind ~apte tari.
Dunarea i~i are izvoarele in Muntii Padurea Neagra, la 1 000 m altitudine,
de unde-~i aduna apele prin cei doi afIuenti Breg ~i Brigach ~i se varsa in
Marea Neagra printr-o intinsa delta, cuprinsa intre cele trei bra te: Chilia, Sulina
~i Sf. Gheorghe.
'Cursul DUIiarii este 0 inlantuire organica de sectoare cu directii variate,
de portiuni inguste ~i largi, care refIecta istoria zbuciumata a genezei ei. Impartirea clasica a cursului Dunarii in trei, in raport cu regimul diferit de formare
~i de scurgere a apelor, este urmatoarea:
.
- Dunarea alpina - cursul superior (de la izvoare ~i pina la Viena);
- Dunarea panonica - cursul mijlociu (cuprins intre Viena ~i Bazia~) ~i
- Dunarea pontica - cursul inferior, intre Bazia~ ~i Marea Neagra (fig. 2).

:etare
ea in
Idiile
i teze
l-A It o. -

boiu- .

16

17
Flg.

1. Clmpia Romanii -

limite, dimensiuni

~i

hipsometrie.

lipsometrlce

rlnclpale
:are separa cele
Jari sectoare

E "I
I 3
,

E--4

Generat ia vailor secundare


alohtone

1....1

Generatia wallor secundare


autotohne

Generatia vailor secundare


lnterdunare
Generalia vailor secundare
cu orientare S-N

linea maxima

Generalia vailor secundare


de tip furcitura
Ilia vailor principale
Ine

1"'4t--~"'~1

Oilerite dimensiuni

Limita clasica
Regiuni Invecinate ce se pot
Incadra Cfmpiei Romane
Regiuni Invecinate Inalte,
dominante pe drepta Ouniirii

Portiunl de clmpie de pe partea dreapta

:I
I

lnl
betaman,
Ce
Pinh
lVHigu
8-1/
In
parte
Pont
I

44'

~)

B.

o
!

85

170

D,

255 km
!

Fig. 2_ Pozipa Ctmpiei Romane tn seria depresiunilor din lungul DUllarii

tere~

1 -

'"

Cea mai mare parte a cursului Dunarii apartine depresiunilor, pe care Ie strabate lini~tit prin vai largi ~i mai putin regiuniIor montane, pe care Ie traverseaza zbuciumat prin vai transversale inguste ~i adinci. A~a cum se vede
din fig. 2, Dunarea este in cea mai mare parte mo~tenitoarea bazinelor m~rine
~i lacustre neogene, incepind din Depresiunea Bavariei, continuind cu depresiunile Vienei ~i Bratislavei (Gyor), apoi cu Depresiunea Panonica ~i terminind
cu Depresiunea Pontica (Valaha).
Dunarea Paniica corespunde teritoriului tarii noastre pe 0 lungime de 1 075
km. Ea coboara pe aceasta distanta de la 67 m aItitudine la gura Nerei pina
la 0 m la Sulina (din care numai in deWeu coboara 30 m, pina la DrobetaTurnu Severin).
Pe tot acest traseu, Dunarea are 0 vale formata din portiuni cu directii
variate, de la vest la est, intre Bazia~ ~i Drobeta-Turnu Severin, de la nord
la sud, intre Drobeta-Turnu Severin ~i Calafat; din nou de la vest la est pina
la Ostrov, apoi de la sud la nord pina la Galati ~i apoi iara~i spre est, pina
la varsare. Aceste directii variate ale Dunarii pontice reflecta in buna masura,
influenta cadrului morfostructural general in care s-a format ea.

~i

Fi
sam
I
a PieI
acea'
Cim
apel
St
pent]
sondi
"eneC. C

Depresiunea Bavariei; 11 - Depresiunea Panonica; III - Depresiunea Valaha (ha~urat In cadrilaj


Clmpia Romuna;; defileele Dunarii: a - Passau ;b - Viena; c - Visegnid; d - Portile de -Fier

D. SCURT

avin
de v
de I

AL

CERCETARILOR

A~a cum s-a aratat in prefata, Cimpia Romana a facut obiectul de cercetare
a celor mai renumiti geologi ~i -geografi romani, care ~i-au facut intrarea in
~tiinta la sfir~itul secolului tl'ecut ~i inceputul secolului nostru, prin studiile
intreprinse aici. Geografia a debutat la acest inceput prin aparitia a trei teze
de doctorat (E m m. de Mar ton n e, 1904, AI. Dim i-t res c u-A 1de m, 1911 ~i G. Val san, 1915), ca ~i cu lucrarea lui Em; Pro t 0pop esc u-P a c h e (1923), pregatita in acela~i sens, dar din cauza razboiu- lui a fost publicata numai sub forma cunoscuta.
Seria tezelor de doctorat asupra diverselor unitati regionale din Cimpia
Romana au continuat ~i mai tirziu cu - Les dunes de l'Oltenie (M. St. I 0nescu-Balea, 1923), Vlt1sia ~i Masii~tea-(V. Mihiiilescu, 1924)
~i Cfmpia Olteniei (P. Cot e 1, 1957).

de
Mar
~i

S
'C

dep
tire
~i d

16

ISTORIC

~I REZULTATELE DE PINAACUM

2-

Cimpia Romana

17

Perioada dintre 1919-1930 este destul de saraci'i in lucrari de geomorfologie,


remarcindu-se numai studiul lui C. Bra t esc u (1921) asupra mi!jcarilor
epirogenice din bazinul Dunarii de jos, unde accentul s-a pus pe studiul depresiunilor ~i lacurilor, teraselor dunarene, limanelor maritime ~i fluviatile, insulelor ~i popinelor izolate din Lunca Duuarii, deniveiarilor morfologice etc. De
o mare valoare au fost, de asemenea, lucrarile lui P. E n cuI esc u (1924,
1929), asupra zone lor naturale ~i raportul lor cu solurile ~i loessul.
Perioada 1931-1944 este mai bogata, V. M i h a i I esc u (1931), publica
sinteza asupra unitatilor morfologice ale tarii ~i define~te mai bine Cimpia
Rmnana, iar C. N. Plop ~ 0 l' (1931) propune ca limita intre Cimpia Munteana ~i Cimpia OIteana, linia de ridicare Dabuleni-Saru. I. P. V 0 it e ~ t i
(1936) se ocupa de problemele de paleogeografie ale intregii tari, iar in Cimpia
Romana localizeaza un lac cuaternar; M. P a u c a (1936) face 0 sinteza a mamiferelor pleistocene din jul'lll Capitalei; P. Cot e~ (1939, 1940) arata mutarea recenta a gurii OItului, rolul ~i sensu I mi~carilor epirogenice in toata
Cimpia Romana, pe baza analizei retelei hidrografice.
Studiile geologice, hidrogeologice ~i pedologice Iipsesc aproape complet.
Se remarca, totu~i, lucrarea "Degradarea solurilor de stepli" (M. Pop 0 vat,
1937), iar ca analize de laborator amintim importanta sinteza a lui S. M. G 0gil n ice a n u (1939).
In aceasta perioada apare lucrarea lui G h. Ion esc u-~ i ~ e ~ t i (1933),
asupra valorificarii L uncii Dunarii, apoi sinteza lui N. C ern esc u (1934),
cu privire la factorii cIimatului ~i zonele de sol ale Romaniei.
Intre lucrarile de geomorfologie, pe prilllul plan sUi sinteza lui C. Bratescu
(1938), unde se fac primele precizari cronologice asupra teraselor Dunarii in
sectol'lll Giurgiu-CaHira~i.
Perioada 1944-1960 a reprezentat 0 noua orientare aUt sub raport metodologic, teoretic, cit ~i pe teren. CercetaI ile geologice, geomorfologice, hidrogeologice, pedologice, geotehnice ~i agronomice iau 0 mare dezvoltare prin numeroase
colective de lueru ~i institute de specialitate.
Se fac cercetari de amanunt, se intocmesc diferite sinteze, proiecte geotehnice
sau de dezvoltare a agriculturii. Numiirul lucriJrilor publicate ~i a rapoartelor
documentare nepublicate a crescut foarte mult.
Tn domeniul paleogeografiei, C. Bra t esc u (1944-1945) face 0 interesanta sinteza sub forma unui curs tinut studentilor din ultimul an, cu privire
la "Euoluiia lacului din partea de est i nord-est a Cimpiei Romdne". Expunem
mai departe punctnl lui de vedere, spicuit din notele de cursl , bazate pe analiza
numeroaselor profile geologice ~i in special a celor in loess ~i a orizonturilor
de soluri fosile.
Putin .mai Urziu a aparut lucrarea "Formarea Cimpici Romdne" (N. M.
Pop p, 1947), destul de apropiata de cea anterioara, clar cu alte argulllente,
bazate in special pe studiul teraselor fluviatile.
P. Cot et (1946,1948)2 acorda atentie influentei pe care 0 are criptotectonica asupra reliefului ~i depozitelor cuaternare, in strinsa legatura cu geneza
reliefului. Prin introducerea prineipiului gcnetie i eronologie, in studiul reliefului din Cilllpia Olteniei, s-au deschis perspective lal'gi altor domenii (geotehnic, agronomic, hidrogeologic ~i pedologic, precum 5i pentru geologia cuaternarului).
Lllcrarea se afla in manuscris la Bibliotcca Acad. Homfmc.
Cimpia Olteniei - studiu de geomorfologie, cu prioirc specialii usupra
depo:itclor cuatemare, pllblicata In 1957, Editllra ~tiintificii.
1

~ Teza de doetorat -

18

Cereetlirile hidrogeologiee i de geologia euatel'l1arului se extind muIt 0 data


cu studiile lui E. Lit e a n u (1952, 1953 a) asupra zonei ora~ului Bucure~ti ~i a bazinului inferior al Arge~ului, ca ~i cele de geotehnica (F I. C r aciun-D. Popescu, 1953).
E. Liteanu singursauin colectivcuA. Pricajan, T. Band l' a bur, C. G hen e a, D. S I a v 0 a c a, c. 0 p ran ~i al~ii sau
diferite alte colective s-au ocupat de numeroase probleme de Iitologie, stratigrafie ~i tectonica cuaternara, para leI cu cele de hidrogeologie. Rezultatele
acestora sint citate de noi la locul respectiv.
In mod paralel, cu astfel de probleme s-au ocupat ~i 0 serie de geomorfologi
- I. Sir C U (1953), T r. N a u m - H.
G l' U m a z esc u (1954),
G h. N i cui esc u (1954), I. R a d u Ie s c u (1956,1957), A I. 0 b r e ja (1956), V. IHihailescu (1966), P. Cotet-E. Prisnea
(1957), E. PI' is n e a (1960,1962), V. Sf i c I e a (1960,1973), P. Cot e t
(1960, 1963, 1965, 1966 ~i 1967), A. C. Ban u (1967, 1969), colectivul
I.G.G. (1969) ~i altii.
In strinsii legiitura cu cercetarile geomorfologice, geologice 5i hidrogeologice
s-au impletit ~i cele de pedologie din care pe primul loc stau studiile efectuate
de Gr. 0 b l' e jan (1960, 1963), N. Flo l' e a (1952, 1954, 1955, 1956,
1957), A. Con e a (1962, 1970), M. S P ire s c u (1957), C. 0 a nee aM. Pari chi (1967, 1970), ca ~i cele colective, destul de numeroase asupra
solurilor ca clement al peisajului natural.
Abordarea problemelor legate de studiul depozitelor superficiale ~i mai
ales analiza paleosolurilor ~i a loessului, in general, de catre pedologi, 0 socotim binevenita, ca ~i folosirea altor metode moderne (A. Con e a, 1970,
1972, lVI. S P ire s c U, 1970 ~.a.). Remal'cam, de asemenea, studiile paleontologice asupl'a molu~telor ~i mamiferelor, efectuate de N. 1\1 a (' a r 0 vic i
(1960, 1968, 1972), L. A P 0 s t 0 I (1968, 1972, 1974), ca ~i analizele de
polen (~ t. Rom a n, 1972, G e an. C i 0 f I i c a ~.a., 1964, M. C i r c i umar u, 1972, 1973) pentl'll fixarea virstei depozitelor cuaternare. Nu sint
lipsite astazi de importanta pentm practica nici cercetarile arheologice,
initiate de C. N. Plop ~ 0 l' (1930), C. N. Plop ~ 0 r i;l.a. (1959), in
strinsa legatura cu studiul depozitelor cuaternare.
Tot aici trebuie sa amintim atentia care se acorda structurilor acvifere
(D. B a I u ~ a, 1964, 1973) pe baza raporturilor morfolitologice, raionarii
ameliorative a apelor freatice, capacitatii de drenaj natural a unui teritoriu
(H. loa nit 0 a i a, 1962,1974; H. loa nit 0 a i a - M. Do b l' esc u,
1972).
Extinderea irigaliilor i influenfa lor asupra solurilor i dinamieii lor, asupra
eelzilibrului natural, studiul immdafiilor fac parte din acela~i complex de probleme legate de cunoai;lterea reliefului de diferite ordine ~i a depozitelor de
suprafata.
Dinamica apei in canalele de aductiune, dinamica albiei riurilor ~i raporturile ei cu legile eroziunii ~i acumularii, se leaga in acela~i ansamblu de probleme care intereseaza studiul de geomorfologie integratii a Cimpiei Romane.
StudiiIe asupra conditiilor de irigatii, desecari ~i agroamelioratii de
M. Bot zan ~.a. 1956, 1959, M. Bot zan, 1966, au scos in evidentii
necesitatea cunoa~terii Cimpiei Romane sub toate raporturile, a reliefului ~i
depozitelor de suprafata, a conditiilor hidro- ~i biopedocIimatice.
19

Toate acestea converg spre acela~i scop, cunoa~terea intregului complex de


conditii naturale actuale ~i din. trecut, necesare rezolvarii diferitelor probleme
economice.
Un astfel de studiu complex a fost realizat pentru intreaga Cimpie Romana
in anul 1973, prin Comisia de elaborare a programului national de lucrari
privind eliminarea excesului de apa de pe terenurile agricole ~i combaterea inundatiiIor (C.E.A.I.).
Ca incheiere, amintim bogatul material cartografic geologic, hidrogeologic,
hidrologic, climatic, pedologic, precum ~i sinteza cu privire la reteaua hidrogeologica a R. S. Romania, intocmit de Institutul de meteorologie ~i hidrologie (1973), care ne-a u~urat muIt lucrarea noastriL

/I

~o

m-

ti .
mi
ne
'us
lr1:i

Ie
:xe
~in

.F.
pe
~i

E
:lei
)n-

in
tre
'll'Q

ce)
ora
artaal
nta

Fig.3. Da

1 - disloca
dinale ~i tra
ce principall
A -

date g

leA
JTIE

dne
:on-

21

~I

)P, cunoaf?ter~a intregului complex de


lecesare rezolvarii diferitelor probleme

[[ll]]

llizat pentru intreaga Cimpie Romana


~e a programului national de lucrari
de pe terenurile agricole f?i comba-

~5

-,
C--_
./

s.

S.

ial cartografic geologic, hidrogeologic,


f?i sinteza cu privire la reteaua hidroe Institutul de meteorologie f?i hidrorarea noastra.

-;d.

...

c.;
et5

0::

0
!

15
!

30,

45 km.
!

.
b

.l:J

13

. ~;;.'

..... ........."""'- .).

..

j"

--'"
.U/
,..- L.

++++9
.JJ-

II

~10

Fig.3. Date morfoteetoniee asupra fundamentului Cimpiei Romane ineepind eu suprafata peneplenei valahe, situata la baza depozitelor neogene - lI~or lnelinata spre nord
(dupa N. G rig 0 r a~, I. Ban e i I a, D. Par a s e hi v ~.a.);
1 - dislocatia marginala cristalina-mesozoidl; 2 - flexura platformei moesice; 3 - falia longitudinal/i pericarpaticA.; 4 - falii principale transversale-radiate; 5 _ cadrilaje de falii Iongitudina Ie ~i transversale; 6 - anomalii (dupa date Ie geofizice)j 7 - zona de curbura ell cea mai mare grosime a depozitelor neogene; 8 - central pleistocen at depresiunii Lomului; 9 - linii seismice principale, transversale pe Dunare (dupa 1. A tan as i u); 10 - abrupturi dobrogene cu aspect de faleza lacustra; 11 - izobazele depozitelor neogene; 12 - nivelul peneplenei valahe pe depozite.
cretacice; 13 - limita depozitelor neogene (levantine) in depresiunea I,omului
A - date geofizice (dupa harta geofizica R.S.R.) :1 - fundament arhaic baicaliar:; 2 - idem. baicalian, 3 - idem de ~isturi verzi : 4 - idem, hercinic-dobrogean; 5 - idem, carpatic; 6 - linii structurale de ord. 1 - fracturi crusta Ie (I-IX); 7 - mar; zone de curburi cu fundament complex ~i importante schimbari hidrografice.

Toal
condi~

Capitolul If

econon
Un:
in anu

priVi~
terea
Ca
hidrol
geolo
logie

CADRUL STRUCTURAL-TECTONIC $1 EVOLUTIA


PALEOGEOGRAFICA PRECUATERNARA

,I
I
De~i la suprafata, Cimpia Romana face parte din cele mai noi unitiiti geomorfologice ale tarii, totu~i trecutul ei este destul de indepartat prin fundamentul cristalin, mai vechi chiar dedt al unei bune parti din Carpati.
Evolutia ei incepe prin blocul rigid at fundamentului ce se afla la adincimi
foarte mari ~i se continua treptat prin diferite alte etape sau faze de eroziune
~i de acumulare a sedimentelor marine, lacustre ~i continentale, ce s-an suprapus
in etaje diferite, pina a ajuns la nivelul cel mai extins, de virsta cuaternara
pe care ne aflam astazi.

A. CADRUL STRUCTURAL PALEOTECTONIC

Privita in ansamblu, Cimpia Romana are aspectul unei mari ~i complexe


depresiuni de scufundare - Depresiunea Yalaha - care iese in evidenta prin
marginile mai ridicate ale podi~uriior invecinate Mehedinti ~i Miroci (R.S.F.
Iugoslavia) in NV ~i V, Prebalcanic in sud ~i Dobrogean in est. Numai pe
latura de nord, intre Batoti ~i Tirgovi~te, Cimpia Romana se leaga strins ~i
fara denivelari tectonice de suprafata cu Podi~ul Getic. De la Mizil spre E
~i NE, contactul cu zona cutata a Subcarpatilor se face insa in lungul unei
importante falii marginale, neotectonice (fig. 3).
Numeroase sisteme de falii marginale sau interioare, transversale ~i longitudinale, fragmenteaza fata ascunsa a fundamentului Cimpiei Romane in
mai muIte blocuri (grabene ~i horsturi), situate la diferite adincimi. Dintre
acestea cea mai importanta linie a fundamentului 0 reprezinta marea flexuri'i
longitudinali'i prin care unitatea rigida a platformei moesice (epihercinice)
cade in fata Carpatilor ~i prin care s-a conturat mai bine avantfosa acestora
(fig. 3 A VI,).
Nu este straina de sistemul de fracturl vechi ale fundamentului, nici forma arcuita, semicirculara a Dunarii pe unele portiuni ale ei, mai ales intre DrobetaTurnu Severin ~i Calafat sau intre Hir~ova ~i Galati. Cursul inferior al
Siretului ~i valea Cilni~tei reflecta, de asemenea, prin directia lor, influenta
unor importante linii de falii.
1. FUNDAMENTUL $1 CUVERTURA PALEO-MEZOZOICA
- ETAPELE DE EVOLUTIE

Din analiza sumara a cadrului morfostructural la zi rezuIta destul de bine


ca fundamentnl Cimpiei Romane nu este lipsit de legaturi cn nnita~ile incon-

21

juratoare. In vest se afla unitatea carpatica cristalino-mezozoidi a podi~urilor


Mehedin("i ~i Miroci (R. S. F. Iugoslavia), care se afunda treptat in lungul
liniei de disloca~ie marginala, sub depozitele neogene (3 A 1), iar in est,
podi~urile Casimcei - Babadagului ~i Muntii Macinului, unitap separate de
Cimpia Romana tot printr-o linie longitudinala de disloca~ie orientata insa
invers, de la sud - nord (fig. 3 A VI, B 4).
Dinspre sud inainteaza, sub Cimpia Romana, fundamentul moesic, care cade
in trepte din ce in ce mai adinci spre geosinclinalul carpatic, sub care se afunda
~i care este reprezentat pI'in partea cea mai noua a acestuia, avantfosa carpatica, cutata ~i ea.
Din cele expuse rezulta cIaI' eterogenitatea fundamentului Cimpiei Romane,
constituit in cea mai mare parte de platforma moesica (epihercinica) cu sectoarele ei foarte vechi (arhaic-carelian, baicalian, de ~isturi verzi ~i hercinicdobrogean), separate printr-un sistem de falii radiare (fig. 3 A,). Numai
pe latura nordicii ~i vestica, acest fundament se inscrie pe orogenul carpatic,
mai nou. Acest fundament complex prezinta 0 serie de largi ondulari in lungul
Dunarii, puse in evidenta geofizic pe cale gravimetrica, ca ~i de 0 serie de
linii seismice transversale (fig. 3 B 6).
Etapele de evolulie ale Cimpiei Romane sint destul de multe ~i complexe1.
Ele incep cu timpurile preordoviciene cind pe fondul unoI' geosinclinale s-au
acumulat diverse sedimente ~i s-au produs importante procese de metamorfism, generate de orogenezele baikaliana ~i careliana, care au fost insotite
de 0 serie de corpuri magmatice. Fundamentul acesta, constituit in cea mai
mare parte din ~isturi cristaline (mezo- ~i epimetamorfice), strapunse de masive
int.rusive, care se afla la adincimi de 2500 - 3500 m, este completat pe latura
de NE a Cimpiei Romane prin ~isturiIe verzi din Dobrogea tot de virsta precambriana, dar scufundate aici (fig. 3, A, B, fig. 4).
Fundamentul cristalin a fost peneplenizat (erodat) destul de intens in mai
multe faze ~i el prezinta primul etaj de relief fosil, u~or ondulat, datorita at it
eroziunii indelungate, cit ~i sistemului de grabene ~i horsturi, generat de mi~ca
rile disjunctive peste care stau depozitele mai noi, paleozoice (fig. 4).
Etapa paleo2oica consta din acoperirea fundamentului crista lin peneplenizat
~i deformat tectonic cu sedimente variate ca faciesuri, detritice ~i pelitice
a'cumulate in faze Ie cambrhna (?), ordoviciana, siluriana, devoniana, carbonifera ~i incheiata cu ciclul carbonatat-evaporitic ~i calcaros, dupa care a
urmat faza tectonica de ridicare asturica ~i de peneplenizare paleozoica,
prepermiana, situata la un nivel (etaj) superior, in raport cu cel precedent.
Etapa permian-triasic s-a desfa~urat pI' in mai multe faze de sedimentare,
ultima fiind seria rO$ie ~i s-a incheiat cu a treia faza de peneplenizare mai
scurta ~i care se afla la un etaj superior (fig. 4 A).
Etapa jurasic-cretacic $i postcretacic (eocen) corespunde unui timp mai indelungat de sedimentare marina, incepind din dogger sau din toarcian in care
au predominat diferite serii detritice ~i apoi calcare cu care s-a incheiat sedimentarea senoniana, dupa care in urma mi~carilor laramice intreaga platforma
moesica a fost exondata ~i supusa peneplenizarii in tot timpul paleogenului,
(dar cu mici exceptii in eocen) ~i pina in miocen (tortonian-sarmatian) pentru
cea mai mare parte a platformei amintite. Aceasta suprafata de eroziune,
numita de D. P a I' a s chi v (1966) peneplena moesica ~i de noi peneplena
valahG (P. Cot e t, 1967 e) constituie un important punct de repel' in evolutia
1

22

Vezi D.

Paraschiv

(1975).

!
.Y"" ,.J

"\
'u

(0'

"
"'

:.J

f-

..,I'

.x

to

.,.

II
:I
II

>

c:'\.
"0

....... ':\ ->


\

.........................

VIi\ V1S00nI '.:I 'SH

,("l ........

paleogeografica a Cimpiei Romane, separind ciclul paleotectonic de cel neotectonic.


In ansamblu, cele patru mari faze de peneplenizare se inscriu in scara morfostructurala a acestei unitati prin cele patru etaje sculpturale, situate in mod
normal la adincimi diferite (fig. 4 A), dar nu separat in toate cazurile, ci ~i
prin suprapunere, in unele parti.
Intinderea peneplenei valahe, care se afunda treptat in fata Carpatilor se
poate urmari in figura 3 B, iar alte reliefuri mai vechi au fost redate in
figura 4.

........ ~ 6
K----~

......

25
,

50
I

75 km
!

B. CADRUL STRUCTURAL NEOTECTONIC

Incepind cu neogenul, evolutia Depresiunii Valahe a intrat intr-o noua


etapa, datoritami~carilorneotectonice, clnd in lungul acestei unitati s-a format
un mare sinclinal, orientat din SV, de la Calafat, spre NE, la cotul SubcarpatiIor ~i valea Siretului, unde se afunda la adincimi foarte mari (fig. 5). Pe
fondul acestui mare sinclinal schitat prima data in Oltenia de I. Ion esc u _
A l' get 0 a i a (1918), cu caracter subsident, s-au acumulat depozitele tortoniene, sarmatiene, pliocene ~i cuaternare destul de complexe, expuse mai
departe.
1. SINCLINALUL NEOGEN $1 CUVERTURA MIO-PLIOCENA A CTMPIEI ROMANE

Formarea sinclinalului neogen, situat in zona de contact dintre platforma


moesica (epihercinica) ~i orogenul carpatic, a reprezentat un element tectonic
foarte important in evolutia Cimpiei Romane, care a influentat conturul general al mariIor ~i lacurilor de forma unui intins golf, prins intre Carpati, Balcani - Podi~ul Prebalcanic, Dobrogea de Mijloc ~i de Nord. Conturul lacului
levantin1 se suprapune in general cu cel al Cimpiei Romane, depa~ind ins'El
limitele ei in partea de SV spre Depresiunea Lomului ~i in NV, unde acoperea
~i Piemontul Getic (fig. 5).
In fazele anterioare (tortonian superior, sarmatian inferior ~i mediu, in
meotian), apoi mai putin in pontianul superior ~i in dacian, uscatul se intindea
pe pornuni diferite, mai ales pe latura dunareana a Cimpiei Romane (fig. 5).
Toate acestea arata rolul mi~cariIor oscilatorii, care schimbau destul de des
rapol'turile dintre mediul continental ~i cel marin-Iacustru, indicind in acela~i
timp actiunea de abraziune care se efectua pe suprafata peneplenei valahe.
Aceasta actiune este evidenta mai ales in sectorul dintre gura OItului ~i nord
Fete~ti, undepe baza Luncii Dunarii apare la midi adincime placa de calcare
a Podi~ului Prebalcanic ~i a Dobrogei de sud, retezata de eroziunea fluviatiUi
(P. Cotet, 1966 a).
La paralela Capitalei aceasta placa se afunda la peste 100 m adincime.
Inclinarea stratelor pliocene, spre interiorul sinclinalului, de forma unui cap
de albie este evidenta la Calafat, unde pontianul inclina spre est, iar la Zavalu,
dacianul inclina spre nord. Levantinul inclina peste tot in aceea~i directie
nordica, mai ales intre gura OItului ~i gura Arge~ului.
Axul sinclinalului amintit cu directie SV - NE este pus in evidenta de grosimea mare a depozitelor neogene, care in zona de curbura ating circa 8000 m.
1

24

Utilizam nomenclatnra veche, deoarece sint inca disClltii aSllpra celei

HOi.

Fig. 5 - Situatia paleogeografica in etapa neotectonic a:


1 4 -

llscat in tortonianul superior; 2 - idem, in sarmatian.ul medi,u!iii superior; 3 - i,de,ill, ~n meotian;


idem, in pontian 5uperior-dacian; 5 - limitele laenIuI levantln; 6 - axul marelul sillchnal neogen.

La contactul clmpiei piemontane cu Subcarpatii cutele ~i faliile ao'estora sint


camuflate de depozitele cuaternare.
Din punet de vedere litologic, depozitele sarmatiene ~i pliocene sint foarte
variate, predominante sint cele detritice, de umplutura a depresiunii (nisipuri,
pietri~lui, argile nisipoase, marne nisipoase, argile, marne), cu stratificatie
torentiala, lenticulara ~i orizontala, care reflecta mediul de transport ~i de
sedimentare. Nu lipsesc calcarele Iitorale, lacustre, precum ~i diferite intercalatii de lignit, mai ales in levantin.
Sarmatianul prezinta pe mari portiuni 0 stratificatie ritmica, cu aIternante
dese de nisipuri ~i argile, dacianul este foarte nisipos, iar levaniinul se caracterizeaza prin prezenta stratificatiilor deItaice, torentiale, orizontale ~i lentiIiforme, care s-au continuat ~i in cuaternar, ele reflectind, a~a cum s-a subliniat
mai sus, raportul dintre cadrlll inconjurator, agentul de transport ~i mediul
de sedimentare. Intinderea acestora se poate vedea in fig. 5.
Ca incheiere la acest capitol, amintim pe scurt, caracteristicile morfotectonice actuale ale Cimpiei Romane, care s-a dezvoltat in cuaternar pe fondul
subsidentei pliocene, dar ~i cu unele inversari ale sensului mi~carilor negative
prin mi~cari epirogenice (pozitive), care au ridicat suprafata acesteia la aItitudinea pe care 0 are in prezent.
Privita sub raport morfotectonic, Cimpia Romana se imparte in trei sectoare - unul central, situat intre Jiu ~i Arge~ ~i dOUG marginale, la vest ~i
est de cel precedent (fig. 6).

25

[e 1

"

A~a se explica lipsa teraselor fluviatile in zona de d.ivagare, ~a ~i apl~cal:ea


treptata a Baraganului din sud spre nord prin cele trel compartllnente dlfente
ale lui (Baraganul de sud, Baraganul de mijloc ~i Baraganul de nord).
.
Pe latura de est a Baraganului trebuie sa accentuam asupra rolulUI ce reVlne
faliei marainale a Dobrogei in generarea unei adevarate zone de subsidenta
dunarene ~i in afundarea aenerala a teraselor Dunarii sub aluviunile holocene.
In unahi'ul de intilnire aO mi~carii de subsidenta subcolinar5. ~i a faliei dobrogene, se"'afla "po.lul neotectonic" al Cimp iei R?!nflI1e, marcat de cursu I S iretulu i
inferior, situat III zona de convergenta a falnlor dobrogene.
Tot aici se afla ~i POalta de la Galati, situata intre Pintenul Bugeacului ~i
Podisul Moldovei, unde se term ina Cimpia Romana.
in'concluzie cadrul morfotectonic actual al Cimpiei Romane este rezultatul
miscarilor cuaternare oscilatorii de natura epirogenica ~i al subsidentei. Acestea
au'in prezent un caracter activ, exprimat pr~n m!~carile secular~ ~i pr.in cutremure (vezi fig. 3) care, in ansamblu, se mamfesta pe fondul mal "echl neotectonic ele reprezentind continuarea directa a acestora.
Sistemul de falii in cadrilaj, destul de evident in Cimpia Olteniei (ca de
altfel in intreaga Cimpie Romana) la nivelul depozitelor neogene, a avut 0
influenta destul de mare asupra teraselor, mai ales la vest ~i nord-vest de
Drincea.

If

It.

P.

o
!

25
!

Fig. 6 - Marile unitiiti neotectonice cuaternare ale Clmpiei Romil.ne:


(A - estica; B - vestica; C - centrala); DI - localizarea carierelor din care s-au luat probe pentru
analize petrografice: 1 - Schela Cladovei; 2 - Plenita; 3 - Vlrtopu; 4 - Bucovat; 5 - Toceni; 6 - Uda
Paciurea; 7 - !;lcgarcea din Deal; 8 - Piatra; 9 - Alexandria; 10 - Radovanu: 11 - Cascioarele:
12 - Chirnogi; D II - profile in care apar tufuri vulcanice: a - Drag1\ne~ti-Olt; b - Toceni-Dobre~ti;
c - Valea Silea; d - versantul Buz1\u-Calmatui

in sectorul central procesul de inversare neotectonic a este foarte clar, atit


ca urmare a continuarii mi~carii de subsidenta neogena numai in zona de
divagare ~i in marile ostroave ale Dunarii, cit ~i datorita marii boltiri nordbulgare care se resimte mai ales in Burnaz. Se adauga de asemenea boltirea din
sectorul Slatioara - Pite~ti ~i marele con-delta, format de Arge~ Cli vai
adincite, inguste ~i cu numeroase meandre incatu~ate etc. ~i apoi boltirea de la
nord de Calafat.
Sectorul veslic este dominat de slaba mi~care de subsidenta din Depresiunea
Lomului de pe teritoriul R. P. Bulgaria, catre care a alunecat Dunarea pe
propriul sau con-delta, dar unde ~i falia marginala Schela Kladovei-Brza
Palanka (R. S. F. Iugoslavia) a jucat un 1'01 destul de important. Dezvoltarea
mare a teraselor Dunarii in zona Calafat-~egarcea, ca ~i abaterea Desnatuiului
~i Jiului spre sud-vest, reflecta aceea~i influenta neotectonica, inversa celei din
sectorul precedent (fig. 6).
Sectorul estic corespunde partii situate la rasarit de Arge~, dea:;upra careia
pintenul estic al Burnazului ramine suspendat ~i catre care se abat toate
riurile mari: Dimbovita, Ialomita, Buzaul, Siretul, inclusiv Arge~ul.
Aici, mi~carea de subsidenta a continuat din levantin in pleistocen ~i holocen,
dar numai in axul sinclinalului, ea deplasindu-se treptat din sud spre nord, la
contactul tectonic dintre Cimpia Romana ~i Subcarpati, in lungul faliei marginale subcarpa tice.

26

50 km
!

Capitolul

III

ETAPA CUATERNARA $1 COORDONA TELE MAJORE


ALE EVOLUTIEI PALEOGEOGRAFICE
IMPORTANTA DEPOZITELOR CUATERNARE
0;: If+Hr4-'-r+-\

.<

:, '. P4' b' " " " ',' : " '. ",
. . . . ' . . ..

z:
=
....

hL-,1--I--I-f-f--,~

i-rLr<r++-r'-r'r+l
IJ....'-..I..-'-............J.-'.JI-

cl -complexul loessoid
cm-complexul mamos
ptr - pietri~uri de Friite~ti
sp - surpiiri al -alunecari

De~i

mult mai scurt decit perioadele precedente, cuaternarul reprezintii 0


etapa muIt mai complexii ~i in acela~i timp mai importantii pentru intreg complexul de conditii naturale, la care se adauga ~i multipla activitate a vietii
sociale ~i economice.
Cuaternarul este etapa in care a apiirut ~i traie~te omul ~i care-i apartine pe
masura inaintarii lui pe scara istoriei, incepind din paleolitic pina in neolitic
~i actual.
Inainte de a trece la expunerea problemelor legate de etapa cuaternara, socotim ca este necesar sa facem 0 legatura mai strinsa cu depozitele pliocenului
superior, care se gasesc la zi in lungul vailor mari, sau la adincimi mici in diff-rite foraje, mai ales in Cimpia OIteniei.
Profilul cel mai caracteristic pentru valea Dunarii este cel dintre Greaca ~i
Cascioarele (in dreptul fostei pescarii Greaca), unde apare in baza levantinul
cu cele doua subdiviziuni ale lui, peste care stau discordant Pietri~urile de
Frate~ti, urmate de nisipuri fine ~i marne de Uzunu, considerate de noi ca apartin pleistocenului inferior (fig. 7).
Levantinul apare la baza pleistocenului pe toata rama sudica a Burnazului
spre Pietrile, Baneasa, Daia, Frate~ti pina la Vieru ~i la Stane~ti-Once~ti mai
la interior.
In valea Oltului acesta aparf. sub fruntea teraselor Slatina ~i Coteana pina
la Dragane~ti-Olt~i apoi spre sud sub fruntea cimpului inaIt al Burnazului la
Beciu, Uda Paciurea etc., unde a fost descris de 1. Ion esc u-A r get 0 a i a
(1918), P. Co t e t (1957) ~i altii. In valea Oltetului - sectorul Bal~, levantinul este de asemenea prezent.
In valea Jiului, levantinul este prezent la baza versantului abrupt de pe partea dreapta la Bucoviit, Podari-Livezi etc., iar mai la sud, E. Lit e a n u
(1955) a descris ~i depozite daciene, la localitatea Zavalu. Acestea apar pe 0
suprafatii mai mare in foraje de micii adincime sub patul luncii Dunarii
(N.'Macarovici ~.a.,1963).
Levantinul nu lipse~te nici din valea Desnatuiului in sectorul Radovan,
iar pontianul apare sub versantul abrupt al Dunarii, in dreptul localitatilor
Girla Mare, Izvoarele, Crivina, Batoti, apoi in versantul sting al Topolnitei,
la varsare.
In foraje de mica adincime, levantinul a fost stabilit de E. Lit e a n uT. Ban d r a bur (1960) in mai muIte localitati, din care citam cUeva:

<
~

IY--r++-'T...J,J--rf

Fig, 7 - Profile geologice pe latura de sud a Burnazului:


A B -

dupll. E. Lit e a n u (P 4a, P 4b, P 4c) levantin superior, mediu ~i superior)


dupll. autor (In complexul loessic apar mai multe intercalatii de soluri fosile;

Fleva (-13 m), Minastirea (-15 m), Curcani (-17 m), ~oldanu (-12 m),
Suhaia (+6 m), Vii~oara (-14,20 m), unde ~i grosimile sint destul de mici.
E. P r is n e a (1962) a semnalat prezenta levantinului in profilul de Ologi
(sud Furcule~ti), iar noi (lmpreuna cu N. Mac a r 0 vic i ~i D. B ii I u t a)l
I-am identificat imediat sub aluviunile riului Vedea ill doua foraje, unde apare
o fauna bogata (tabelull) ~i el este in concordanta cu aparitia la zi a levantinului din zona de confluenta a Vedei cu Cotmeana de pe harta geologica, scara
1 : 1 000000. De asemenea, semnalam ~i prezenta dacianului pe latura dunareana intr-unul din forajele situate la vest de Iezer (vezi tabelul 1), unde n-a
fost cunoscut pina acum.

A. SCHEMA STRATIGRAFICA
A~a cum s-a aratat mai sus, cuaternarul este 0 etapa foarte complexa, aUt
sub raport tectonic, cit mai ales stratigrafic, climatic ~i pedobiogeografic.
In aceasta etapa au fost conturate conditiile principale ale vietii omului,
ale societatii omene~ti ~i insa~i existenta acestuia.
Trecerea de la etapa precedenta pliocena a reprezentat un saIt important
pe scara evolutiei biologice a Terrei, determinat de marile schimbari paleoclimatice conditionate de aparitia celei mai importante glaciatii terestre - glaciatia cuaternara - a carei influenta majora s-a proiectat pe mari suprafete
sp~e sud in zonele mai calde.

Lucrarca 1n mallllscris: Observatii ge%giee ill sec/oru/ Roiori de Vede (1970).

29

28

Tabelul I

Tabelul 2

Fauna pliocenii de Ia

Ro~iori

(Determinata de N: l\I a car

Pozitia

{O-I

Nr.
rajului

nisip ee-

nu~iu

3
.~

'"
'0
'"
;>

lezeru

eterogen
Pietri~
eu nisip mediu
grosier ~i fin g,tlbui

'"co
;>

Adincimea

I ...

Fauna

'"='

Nisip fin
eu putin

~i

mcdiu

pietri~

9,80-12,30 LitllOglyplms rllInanus Sabba, Nel'itine


(Neritodonta) licherdopoli Sabba, Melanopsis sp. remaniat, Hydrobia gz'andis
Lob., Melanopsis (Calodiona) efr. bergironi Sabba M. alutensis $tefanescu,
M. esperoides Sabba; Bulimus spoliatus
$tefanescu, Tylopoma brusinae Sabba,
Bythinia spoliata Sabba, B. VllCOtiIlovici Brusina.

Marna argiloasii
(dacian)

46-48

...
~

Didacna sp. (ex. gr.) D. subcarinata


Desh. Pl'osodacna (ex. gr. PI'. ol'ientalis
Stef.)

'"

ArgiHi
galbenii
(levantin)

21-21

Fragmente de Viviparussp., Lithogliplms


sp., care ar indica prezenta levantinulu!.

Glaciatia a introdus in viata Terrei un nou ritm de dezvoltare aUt in lumea animaHi ~i vegetala, cit ~i in dinamica scoartei terestre prin mi~cari tectonice ~i eustatice ce s-au produs pe mari intinderi. Aceasta trecere de la conditiile calde subtropicale la cele reci, glaciare ~i periglaciare nu s-a facut brusc,
ci treptat, in raport cu pozitia regiunii studiate.
Sub acest raport, teritoriul tarii noastre s-a aflat la inceputul cuaternarului
sub influenta mai slaba a climei reci, periglaciare, pastrind in viata animala
~i vegetala importante resturi ale climatului subtropical, dominante la sflr~i
tul pliocenului. Influenta climatului rece, glaciar s-a accentuat la sfir~itul
pleistocenului, 0 data cu instalarea glaciatiei montane carpatice sub forma de
ghetari de vale, sau de mici calote de platou situate la inaltimi ce depa~eau
in general 1 600-1 800 m.
30

subdiviziunile pIeis(ocenuIui

OIl

I::

'""

'OJ

....J

Depozite
de Chiscani

'"

Wiirm
R-W

''''
'" ~

'c;)

" I::

Depozite
de Braila
(Tiraspol)

.~

i=l<

", '..."

-'"
o '"

.::l
"Cl

I::

'""
0

'"

Riss
M-R.
Mindel,G-M

=' '"
;;::"Cl

'" '"

:.::~
N N

'" '"
00

...

I::

....'""0

:'"

~~

.....
.S'"

OIl

.~~

.~

.:

'"

.~

Giinz
Donau

"
.......

~
.....0

::::'"N

S
...

....'"

'='I::'
'"

0'"

....
...."'... ...."Cl""

;;

'" '"

~::;
N N
o 0

~~

'" '"
00

OIl
OIl

OIl

.....

"Cl'"
"Cl

'0

'"'"

' '"
'" '~.!3
"'U

....
....'"

.(?

Paraeamelus
alutensis

"".~

.::l...

)~

.~

.00

0Il~

....'""

Mamontheus ::I ............


primigenius ~~~

Depozite
Mammuthus
de Mosti~tea-Je- trogontherii
galia-Babele

","

...

'"S

Urme
periglaciare

I::

Fauna de mamifere
condudltoare

i=l<

.::l
...

9,00-12,50 Vivipara cf. mammata Sabba, Bulimus


(Tytopoma) melanopsis Brusina, Bythinia Vllcotinovici Brusina, Emericia
rumana Tournouer, Melanopsis sp.,
Valvata piscinalis Mull. LUhoglyphus
cfr. neumayri Brusina, val'. miehaeli
Cobiilcescu
11,00-12,00 Vivipal'us mammatus $tefanescu, Tylopoma gradata Sabba, BytMnia vucotiIlovici Brusina, Valvata piscinalis P.F.
Miiller, Lithoylyphus acutus decipiens
Brusina.

Depozite caracteristice

Subdiviziuni

'c;)

Cll

vic i)

Orizontul

Pietri~,

~i

de Vede

Schema

o
'0

2 .:

.~

N N

g,::J
0"Cl
'" '"

...

.~

B
"
.......='
.::l'"

...

"
'"...'"

'">

I::
~

'"
.

'"

;5

.~

0-

'" 0.:

."l '"

.~

"Cl.~

..c: "Cl

.~

"

...

.~

...
OJ

<: S

Pozitia periglaciara a teritoriului tarii noastre, cu nuant.e diferite, mai slabe


sau mai accentuate, s-a conturat inca de la aparitia acestui mare eveniment
planetar. Ca dovada in acest sens este prezen(a loessului ~i ritmicitalea lui,
care reflecta schimbari paleoclimatice destul de evidente, mai ales in sudul
~i estul tarii, in Cimpia Romillla ~i Dobrogea.
Stabilirea schemei stratigrafice a euaternarului impune, in primul rind, la
trasarea limitei levantin-pleistoeen, problema destul de dificila in raport cu
rezuItatele de pina acum.
Din acest punct de vedere, socotim ea argumentarea lui N. Mac a r 0 vic i
(1922), care a cernut prin sita rigurozitatii ~tiintifiee bogatul material fasH
pe care paleontologia ni-l ofera prin fauna de mamifere este mai clar dedt cel
expus de E. Lit e an u (1960). Sub acest raport, inventarierea ~i descrierea
faunei de mamifere fosHe realizata de L. A P 0 s t 0 I (1968) ofera celorlalti
speciali~ti un bogat material ce reprezinta una din fatetele necesare Himuririi
multor probleine de ordin paleoclimatic ~i paleobiologic. Completarea argumentelor de acest gen cu altele de ordin paleoecologic-pedologic-hidrografic
~i geomorfologic ne-au ajutat la stabilirea diferitelor imagini paleogeografice
ale istoriei Cimpiei Romane, istorie care a inceput sa se contureze mai bine
incepind din neogen ~i in special din pliocen, cind Depresiunea Yalaha a fost
umpluta treptat eu depozile detrilice cu grosimi destul de mari.

31

Tabelul 3

SI,hellJa geocrollolollictl a Holocenului


Sistemul
Diviziuni roajore

....0;

II

vegetalepolen

Holoeen
tirziu

Subatlalltie

Holocen
mijlociu

Subboreal
Atlantic

Holoeen
veehi

Boreal
Preboreal

'u

'bD
....,

'"

p..

'"0'"

'0

:r:

.;;
....,
0;

0;

.8

;;

.8....,

p..

Anali1.\) petrograficc in dUcrile de]lozile dinlre Scbcla Cilldoyei

Tardiglaciarului in illfcrpl'elal'ca autorului (197:.1)

generalizat
pe zone

~i

Date de la noi
Faze
dupa Cronologia
\ d,upii \ Dever'
Faze
abs.
Vegetatia (dupa
Faze ale
Fubas
bee
E. Pop s.a.)
Marii Negre
XII
X
- - - - - - +1000
Faza fagului
XI
IX
--- --- 0
X
-1000
Diferite
Faza molid~
carp en
oscilatii
IX
VII
-3000
--- --mici In raVIII
VI
Faza molid cu
port eu Om
- - - - - - -5000
alun ~i stejar
actual
VII
V
1 - -7000
VI
Faza de trecere
--- --Pinus-Picea
IV
V
-8000

Nr. crt.l Prolilul analizat

Tardiglaciar
Wiirm

Dryas recent
Allerod
Dryas mijlociu
Bolling
Dryas vechi

III
II
Ie
Ib
Ia

IV
III
IIb
IIa
Ia

-9000
Faza pinului
-11.000
-13.000

I Tipul
genetic de
depozite in
care se afla

,
Amfibolit de Iuti, piroclastic,
andezitic de Sichevita, cumtit
de Sichevita, gran it gnasic de
Ogradena, ~isturi cloritoase cuartitice, filitoase

Fluvio-Iacustre
pontiene

Pleni\a

Dealul Strimb

Dacite de Islaz, daeit (banatit),


tuf permian violaceu, piroclastit
permian, violaeeu, andezit ro~u
banatite, strate de Sinaia,
gnais granitizat

Fll1vio-Iacustru
villafranchian

Bucovat

Clmpia inaltii
piemontana
Bucoviit

amfibolic de Iuti, tuf


permian, piroclastit brecios
de Sichevita, andezit, dacit de
Islaz, silex, cristalin cu amfiboli

Idem

$ist

ro~u

VlrtopuCaraula

Clmpia Ina Ita


Plenita

Andezit permian-ro~u, brecie


permianii, piroclastit permian.

Idem

Toceni-

Pe c1mpul LeuRotunda

Blocuri mari de serpentinite de


Tisovita

Idem

Uda Paciurea

Versant sting
al vaii Oltului

Amfibolit de Iuti, piroclastite,


andezite porfirice ro~ii, silex,
strate de Sinaia

Idem

$egarcea din
Deal

in fl'untea c1mpului Burnazdeasupra com.


Lita

Andezit permian, cuartite din


cristalin, grmlo-gnais, silexuri

Idem

Alexandria

Versantul sting
al vaii Vedea

Andezit, tuf andezitic de Sichevita, granit ro~u de Ogradena,


calcar ro~u, silicifiat, silex,
gresii de Sinaia

Idem

Piatra

Pe valea Ciilmatuiului

Porfir permian, banatite, piroclastite permiene violacee, gresii de Sinaia, gnaise, silexuri

Idem

Partea de E pe
spre Cascioarele

Cuartite, jaspuri ro~ii, calcare


negre, gnaise grano-gnaise,
andezit ro~u, silexuri

Idem

Cariera din S la
contactul cu
Lunca Dunarii
in curtea lui
V. Ungureallu

Gnais, piroclastite permiene,


tuf andezitic, andezit de Sichevita, ~isturi verzi

Idem

Andezit cuartifer, gresii de


Sinaia, calcare silicifiate, clacar ro~u, cuarlite

Idem

10

RadovanulIfov

11

Cascioarele

12

Cascioarele

13

Chirnogi

Vezi localizarea profilelor din care s-au faeut analizc mineralogice In fig. 6.

32

din defileu

0(

Schela Cladovei La le~lrea din


defileu

Dohre~ti

Elenlente petrografice

Tabclul

lladO\alll1-Ilfov

Nivelul
apei la
-5m

AceasUl umplutura detritica s-a completat cu depozitele fluvio-Iacustre de


Cinde~ti - respectiv Frate~ti, umplutul'a care, dupa noi, a fost generata de
actiunea viguroasa a re~elei hidrografice carpatice in urma importantelor mi~
cari de ridicare din Carpati, concomitente cu cele de subsidenta din fosa pericarpatica.
Depozitele de Cinde~ti reprezinta deci forma~iunea generatii de toate celelalte
riuri carpatice care n-au atins Dunarea dedt probabil in sectorul Braila- Galati
iar depozitele de Frate~ti, sint legate genetic de actiunea predominanta a Dunarii, care a depus pietri~uri ~i bolovani~uri Ia zi, erodate din defileul Portilor de Fier ~i transportate pina in Burnaz, a~a cum se vede in tabeIul4 1
la care s-au adaugat in proportie mai redusa cele din Podi~ul Prebalcanic
(Moesic).
In legatura cu depozitele de Cinde~ti, retinem precizarea lui N. Mac a r 0vic i (1972) ca ele reprezinta un glacis format deja la inceputul pliocenului
superior ~i care a continuat ~i in pleistocenul inferior. Aceste depozite din urma
se gasesc dupa autorul citat la periferia stratelor de Cinde~ti ~i ele fac trecerea
la stratele de Frate~ti cu forme primitive de Al'chidiskodon ~i cu Al'chidiskodon
mel'idionalis Nesti. Sub raport geomorfologic, cu acest punct de vedere corespunde ~i formarea defileului de la Portile de FieI' ~i deci cu forma rea Dunarii
ca artera principala a Cimpiei Romane (P. Cot e t, 1954).
Pe baza datelor geologice, geomorfologice paleohidro-geograficp. ~i climatice,
dam, in tabelele 2 ~i 3, schema straligrafica a cuaternal'ului din Cimpia Romdnii,
retinind pentru pleistocenul inferior notiunea de Villafranchian, care dupa
cei mai multi autori cuprinde intreg intervalul incepind cu faza glaciara Donan ~i pina in faza interglaciara Giinz-Mindel, interval caracterizat prin fauna

I,ocali ta tea
profilul

---

---

Glaciarul tirziu

~i

,; -

~os.

[$isturi verzi, cuartite, calcare Idem


ro~ii-roz, calcar silicifiat, jaspuri, piroclastit permian ro~u,
gresii de Sinaia, grano-gnais,
porfir cuartifer, andezit violaceu

Determinari efectnate de prof. dr. 1. Pop esc u dlruia Ii mu1tumim pc acea-sUi cale.

Cimpia Ramana

33

Tabelnl 5

ClasHieurea depozitelor cuatex'Dare


Nr.

crt.

~~~~;

genetiee

Tipuri genet ice

Reziduale

Depozite
de dune

I,itologia

50luri actuale
Soluri fosile

Actuale
Fosile

.,

Rasplndirea

Pc intreaga cimpie

Nisipuri mobile sau


slab cimentate; ni- In lunci, pe terasipuri mobile sau se ~i interfluvii
slab cimentate

. 1 - - - - - - 1 - - - - - - - 1 - - - - - - - - 1 - - - - - - - - - - 1
'0
~

Depozite
loessiee
Loessuri ~i
luturi loessoide

Eoliene
Deluviale
Proluviale

Prafuri, nisipuri
fine prafuri, nisi- Pe terase, interfluvii, dmpii
poase, argiloase,
nisipuri argiloase, piemontane
pietri~uri mici

In vaile rlurilor,
nisip, nisip argi- pe terase ~ i lunci
los, argilii nisipoasa

Depozite
piemontane

Aluvioproluviale,
de conuri de
dejectie ~i
del'll' emerse

Depozite
fluviolacustre

Actuale
vechi

Depoziie
Iaeustl'e

Depozite
lacustro-

Actuale
vechi

Nisipuri,pietri~uri,

La poala dealuriargilor ~ i trecerea spre


le, argile n is ipoase
cimpia de loess
(m1l111'i),

boloviini~uri,

Nisip:lri,
~uri,

pietri-

boloviini~uri,

argile, marne etc.

Nisipuri, argile,
marne elc.

La poala dealurilor In cea mai mare parte a cimpiei


Sub loess pc interfluvii In Vliisia,
l\losti~tea ~i Barilgan

In depozitele cuaternare a carol' importantii este deosebit de mare, atIt sub


raport ~tiin~ific, cit ~i din punct de vedere aplicativ, mai ales In agriculturii
ca baza a diferitelor culturi, In hidrogeologie pentru continutul In ape subterane, In geotehnica ca cea mai importanUi resursii naturalii, ca fundament
pentru diferite cladiri sau ca materiale de construcpi, in pedologie ca roci
mam[l pentm formarea solurilor (tabelnl 5).

Argile, miluri, ni- In cuvetelc lacm'ilor


sipuri, turbii

Depozite
vulcanosedimentare

Vechi

Iu lunci ~i in cuTufuri vulcanice- vete, Iacuri de


cinerite
slepa Clmpia 01teniei, Bariigan

,\n Lrop ice

Actuale
Vechiistorice
Arlleologice

Peste tot in lunci,


Loess, l1isip, argilii,
pe terase ~ i cimames- puri dupa specitecate In diferite
ficul lucriirilor anproportii
tropice

pietri~uri etc.

Din analiza tabelului 5 se poate vedea varietatea depozitelor cuaternare,


la prima vedere, tinind seama ca loessul acopera totul ca 0 manta aproape
COlltllluii, sintem tentap sa privim lncrurile mai simplu. Expunerea acestora
se face pe categorii sau complexe mari, analizate mai ales sub raport genetic
~i in strinsa legatura cu relieful ~i evolutia lui ;;i cu lacul pleistocen, expus
mai departe.
Inainte de a trece la caracterizarea de ansamblu a acestor depozite este necesara clasificarea generala a lor din punct de vedere granulometric, a~a cum se
cunoa;;te ~i se utilizeaza in mod curent la Iaboratoarele de specialitate (tabeluI 6).
Tabelul 6
t:llIsiIi~arca

Roca-depozitul

Bolovani
Pietre

fracJ.iilor gI'UDulollletri!'c (IJupii AHcrberg)

Fracpi granulometrice

200 nun
20-200 mm
2-20 mm

Categorii

Psefite

Nisip grosier
Nisip fin

0,2-2 mm
0,02-0,2 mm

Psamite

Pulberi
Argilii

0,02-0,002 mm
0,002 mm

Aleurite
Pelite

Din analiza curbeloI' granulometrice intocmite rezulta citeva tipuri caracteristice, care trebuie sa atraga atentia celor care Ie interpreteaza. Pentru depozitele grosiere (pietri~uri, nisipuri grosiere) este predominantii forma concavii
1

34

CATEGORII ~I TIPURI GENETICE

de~i

Pietri~

Actuale
veclli

mlii~tinoase

fluviatile, contimwrea $i restrlngerea subsidenlei ~i invel'sarea ei prin mi$cari epirogenice largi, iIlstalarea glaeialiei cal'patice cu influente periglaciare destul de
accentuate in unele regiuIli din Clmpia Romuna.
Toate acestc evenimente principale, legate de tectonica ~i clima, se reflecta

B, DEPOZITELE CUATERNARE -

Pietri~uri, bolovani~uri, nisipuri

Depozite
fluviatile

de Archidiskodon meridionalis ~i Rhinoceros etl'llscus, a~a cum p1'ecizeaza ~i 1\1.


C h a l' don (1974), folosind schema lui S. V e n z 0 (1961).
In amiinunt, Cazcle glaciare ale Villaf1'anchianului se Impart In mai multe
stadii (I, II) in raport cu schimbiirile paleoclimatice locale, regionale, Impii1'~i1'e care la noi nu s-a realizat pinii In prezent, decit pentru pleistocenul superior - faza Wilrm (WI' W 2 ~i W a), a~a cum se vede in tabelele 3 ~i 10 1.
In afa1'ii de aparitia elefantidelor, alte coordonate principal2 ale cuaternarului
au fost: prezenta lacului pleistocen, loessifical'ea $i dunificarea, formarea teraselor

Vezi explieatia acestor tabele in pag. 79

~i

80.

35

...
aI
o

%,.----r----"""""'--...--r---...--r---...-_
100
90
80

--+--- -+-t--- +-t - - -+.........---4--1


I
I I
I I
I
I
----+ -----I-, - - +-t-- +-t----t
t
I I
I 1
I I
I
----r- -- --t- -r- - -+ -t - -t- -t - - - j --

70

----t-----t-T---+-

60

----t------+i--

50

- - -

40

---+---

30

- - - +1 -

-t - - I

Fig. 9 -

.s
....,

..... ....;

S
~
Ac.>

'"

.~ I
~Ul
c.>

;::!

:g'"
~

Q;

0::

15
>

"'<.><=

--

"0
a:l

""

;::

""

Og-H6~SH~

<:>

;::!

=
en

I
co
""

<:>
r-

""
""
""
""OjBjnBJB

....

<:>

<:>
M

!un!IOBJ~

".
N

';::

<:>

<::>

-+

--+T--r
1

l2Lom lutos
leossoid lutos t
I j 40epozit loessoid lut argilos
5Depozt IIOBSS?id argilOs~

--+

1 -

Curbe de Insumare In loess111 ~i depozitele loessoide din


partea de E a Clmpiei Romi'me (dupa A. Con e a):

loess lut nisipos, Ii - loess lutos; 3 - depozit loessoid lutos; 4 - depozit loessoid lut argilos 5 - depozit loessoid argilos

sau concav-ondulata (fig. 8 A). Pentru nisipuri in general, se impune forma


convexa sau de "S" scurt (fig. 8 B), iar pentru depozitele fine loessice, argile,
forma concava de "S" prelung (fig. 9). Toate aceste curbe pot lua insa diferite
forme apropiate cu cele caracteristice, in raport cu diversele combinatii ale
fractiilor granulometrice.
1. DEPOZITELE REZIDUALE -

-_l-_

1'---+

I I
I
I
I
-'~5-oE;....--:+----=-'*"3--1---='*2....J---=-,Ll--1--'"""""'O-J/Og
0,00001
0,001 0,002
0,01 0,02
0,1 0.2
1 2,0 mm

l:;::

;;J

-tj LOesslut ~piiS - +1'

- --t- +

vi
u

.-

-+ -,30epozit

10

p.;

- -+ -t - -

20

Co

-+-1"--;-i-

-+ -t5-

:~
z

SOLURILE ACTUALE $1 FOSILE

Inglobam in aceasta categorie depozitele cele mai superficiale ale scoart ei


terestre, care pot ajunge la 7-8 m ~i aceasta mai ales atunci dnd se suprapun
mai muIte soluri vechi (A. Con e a ~.a., 1974).
Considerate ca 0 rezuItanta a factorilor roca-clima, vegetatie ~i animale,
solurile sint de fapt depozite reziduale-eluviale, daca socotim ca rocii din baza
ii revine un rol foarte important. Solurile fosile s-au format prin acelea~i procese
pedogenetice, dar in raport cu conditiile locale de relief, roca, clima etc.
Importanta ~tiintifica a acestora este binecunoscuta sub raport paleogeografic de ansamblu (in special morfo- ~i pedoclimatic) ~i de aceea ne oprim
pu tin asupra lor. Cunoa~terea in amanunt a solurilor fosHe - specifice complexului loessic, prin analize de detaliu (curba de variatie a continutului in carbonati calco-magnezieni, in special COaCa, continutului in humus) a fost subliniata ~i aplicata de diver~i speciali~ti intre care amintim pe A. Con e a ~.a.
(1960), V. But n a r u (1964), A. Con e a (1970, 1970 a, 1972) ~i altii.
Un fapt care atrage atentia in mod special in legatura cu analiza soluriIor
fosile este de ordin morfolitogenetic ~i anume sdiderea sau cre~terea acestora
in raport eu tipurile ~i virsta reliefului, cazul teraselor OItului (P. Cot e t,
37

1957). Pentru ilustrarea acestui caz dam in


figura 10 citeva profile
caracteristice,
reyenind mai departe cu noi
elemente in acest sens.

165m

=11-

@
5

135m

1///.

CD

10

130

'0

10

156
0
0

150

o'

:" 10=1 II f:...

38

1/////

III

i.cr..

: ..1...:.....:..:

85m

@
55m

I"

2. DEPOZITELE EOLIENE
- CONSIDERATII
GENERALE

Denumirea lor con80


'0 o.
O' 0
stituie
prima indicatie
0 00
o.0: O'
. o' 0 .
de ordin genetic, precio 0 . 0
',0 ',(, .
~'. ~ ~ 0:
zind ca datorita actiu0'0' 0
nii genera Ie a vinturi74
lor de a spulbera, transporta pulberi ~i nisipuri, aceste depozite
acopera aproape intreaFir!. 10 - Soluri fosHe in loessul de pe terasele Oltului In haul
ell pietri~uri fluviatile (dup~l P. Cot e t, 1957)
ga suprafata a Cimpiei
Romi'me, indiferent de
formele reliefului anterior (cil11puri, terase ~i lunci), peste care s-au
acumulat l11aterialele eoliene. Prin aceste acumulari, cu grosimi diferite, reI ieful anterior se cOl11pleteaza cu cea l11ai noua cuvertura (prafoasii sau aleuritica
~i psamitidi) ~i care este cea mai intinsa dintre toate depozitele cuaternare.
Privita sub raportul l110rfolitologic, aceasta cuvertura foarte friabiUi ~i poroasa se imparte in doua categorii: de cimpl/l'i ~i de lerase, cu depozite loessice
~i nisipuri de dune, ~i de ll/nci, numai cu nisipuri de dune, separare care este
in concordanta cu geneza, evolutia ~i virsta formelor de relief.
Analizate sub raport granulometric, depozitele eoliene se impart in doua
subgrupe: l/na pra/oasa (alwritica) in care intra depozitele loess ice (0,002-0,02
mm) ~i alta (psamitica), a nisipurilor de dune in care domina fractiiIe mai mari
(0,02-2 mm). Tinind seama de repartitia lor spatial-teritoriala, pe primul
loc stau depozitele loessicc, care sint considerate la nivel continental ca cele mai
intinse formatiuni periglaciare. Caracterul lor general sub raport morfolitoclimatic confirma aeest punet de yedere.
a. Depozitele loessice (loessoide). Aceasta denumire generala corespunde
clasifiearii celei mai largi ~i cuprinde atit loessul propriu-zis sau primal', cit
~i derivatele lui secundare, cunoscute sub diferite denumiri (roci loessoide,
luturi loessoide sau lehmuri).
Nici la noi in tara, ca dealtfel peste tot, nu s-a ajuns pina in prezent la 0 unita te de vederi, subliniind aici punctul de vedere al lui M. D rag h ice a n u
(1895), bazat pe 0 clasificare simpla, pe care 0 socotim utila, cu doua tipuri
de depozite loessoide.
Lelmllll sau lutulloessic, caracterizat prin pozitia lui u~or inclinata a suprafetelor pe care sta, de stratificatie, culoare inchisa ~i compozitie neomogena, ca ~i
prin lipsa structurii tubulare, continut mare de nisip ~i argiUi (lehmuri argilo-nisipoase) ~i loessl/l, mai calcaros, de culoare bruna galbuie, fara stratificatie
~ i care se desface in pereti verticali, contine concretiun i ealcaroase, care atunci
cind sint abundente fac ca apa freatica sa fie salcie.
0

CD

:-:.. :...:.
10

'0'

.0

'7.>
.. .....:..

.:...

'0: '0'

'~Y:

~:;...:~:

\..

L
Fig. 11 -

Sehi~a

depozitelor loessiee (dupii A. Con e a

'-....... '"\ ...,...i

ITIIIIJ 1

~4

E2Z)2

~5
L.:..:...:.J2:.:J
a b

EZZ]3
~.a.

\,

..........

c:=J 6

eu unele eompletiiri):

1 ........ loess tipic; 2 - materiale loessice; 3 - materiale lo~ssice completare; 4 - loess nisipos; 5 nisipuri (al; 5 - nisipuri priHoase (b); 6 - lunei eu aluviuni. A - diferite profile In depozitele loessiee ale Clmpiei Romllne: a - Adunatii Copaeeni (Clmpia Vlasiei); b - Turbati pe Ialomita; c Gberghita pe Prabova; d - Balote~ti; - Caciulati; f - Bojdeni - toate din Clmpia Snagovului'

Lehmlll'ile sau luturile loessice au in general un caracter acvatic complex


(deluvial, proluvial ~i lacustru), rezultat al proceselor de spalare sau ~il'oire
areala pe suprafetele u~or inclinate piemontane, de contact sau prin depulJerea
prafurilor ealiene pe suprafete Iacustro-mla~tinoase, nezvintate inca.
Combinatiile dintre loess ~i lehm sint foarte variate ~i complexe, fapt ce
explica ~i numeroasele clasificari ce s-au facut la noi de catre geotehnicieni,
hidrogeologi ~i pedologi, pe baza carora au fost distinse complexele psamo-prafoase de prafuri ~i nisipuri (aleurito-psamitice), denumite de unii nisipuri
loess ice sau loessuri nisipoase.
In concluzie, socotim ca elementul dominant al tuturor depozitelor loessice
il constituie pra/l/l eolian a carui remaniere prin procesul de spalare pe suprafete Ie u~or inclinate duce la adaosul de argila ~ i nisip, la formarea lull/rilor
loessice.
o serie din arealele amintite reies destul de clar din figura 11 care ne da 0
privire de ansamblu asupra raspindirii depozitelor loessice din Cimpia Romana
~i care poate constitui 0 baza de plecare pentru 0 harta mai larga ~i mai completa
sub raport morfolitogenetic. Din analiza acestei schite, destul de generala,
se desprinde insa destul de clar repartitia depozitelor eoliene, clasificate in
patru categorii: loessl/l tipic, loessl/l nisipos, lehml/l'ile sau ll/ll/rile loessice (cu
textura fina) ~i nisipl/rile de dl/ne.
39

Loessul tipic, care apartine cu deosebire laturii estice, stepice, apare pe suprafete intinse in Baragan !?i in Cimpia Covurlui, iar ca !?llVite subtiri, el se intilne!?te pe terasele dunarene din Burnaz !?i din cimpia de terase a Olteniei.
Loessul nisipos apartine tot laturii est ice !?i in special marginilor nordice ale
celor trei sectoare ale Baraganului, unde se imbina cu nisipurile de dune.
Lehmurile sau luturile loessice sint strins legate de cimpurile illalte interfluviale incepind din Cimpia Plenita-Bucovat (Balacita) !?i pina in Vlasia, de
unde trec in cimpia piemontana subcolinara Ploie~ti-Rimnic!?ipina la Foc!?ani !?i Panciu, pe suprafetele fluvio-Iacustre !?i aluvio-proluviale, unde procesele deluviale !?i proluviale au avut un rol predominant.
Grosimea complexului loessic este variabiHi in raport cu intensitatea !?i direc-'
tia vinturilor, ca !?i cu intensitatea ploilor !?i torentilor (proceselor deluviale
!?i proluviale). Cele mai importante procese de eroziune a depozitelor loess ice
au loc in malurile riurilor, de unde sint transportate de apa acestora !?i depuse
apoi in lunci, impreuna cu nisipurile, sub forma de miluri sau nisipuri-argiloase, unele cu caracter de loess aluvial.
Cele mai mari grosimi ale acestei cuverturi friabile se intilnesc in Baraganul
sudic, unde, la gara Movila !?i Stelnica, forajele indica grosimi de 50 m !?i 60 m,
dar unde 0 bun a parte revine insa nisipurilor din baza ~i nisipurilor de dune
fosile, intercalate.
Din analizele facute de V. Sf i c I e a (1973) in Cimpia Cuvurlui in profilul de la localitatea Costi (nord de Galati), grosimea depozitelor loessice ajunge
la aproape 70 m, dar nu trebuie neglijat nici caracterul "bazaltoid" al nisipurilor loessice de aici, asemanatoare cu cele din sectorul dobrogean Rasova
~i care sint ~i fosilifere. La Poiana (nord de Tecuci), grosimea depozitelor loessice este de 60 m (I. A tan a s i u, 1960), datorita inglobarii ~i altor complexe.
Sub raport granulometric, caracterele stabilite de S. N. Gog a I n ice a n u
(1939), incepind cu seria argiloasa-aleuritica (cu valori 0,015 mm) ~i trecerea spre prafuri (0,05-0,005 mm) !?i nisipuri (2-0,05 mm) se schimba in
raport de conditiile paleoclimatice !?i morfologice regionale.
Separarile facute in Cimpia Romima de catre E. Lit e a n u !?i C. G h en e a (1966), pe baza granulometrica, sint destul de sumare, ca ~i cele asupra
compozitiei chimice. Din acestea din urma, care se refera in general la Baragan, retinem ca in dmpia externa (Baragan, Mosti!?tea !?i Vlasia) ~i in dmpia
interna (zona de divagare, inclusiv Cimpia Ploie!?ti !?i Cimpia Siretului inferior),
cantitatea de Si0 2 se afla in raport de 68-74% (in depozitele loess ice aleuritice) ~i de 83-84% (in cele fin nisipoase), iar in nisipurile loess ice ale cimpiei
interne, acesta cre!?te la 88-90%. In legatura cu C0 3 Ca se observa un raport
invers, de cre!?tere de la cimpia interna cu nisipuri loess ice (3-4 %) la cele fin
nisipoase (5,09-5,25%) !?i aleuritice (10-24%) la cimpia externa.
Aceea!?i cre!?tere se observa ~i Ja Al 2 0 3 (1-2% in cimpia interna), la 3-6%
(cazulloessului fin nisipos), apoi la 5-13% (la loessul aleuritic). De asemenea,
in ce prive!?te Fe 2 0 3 aceasta cre!?tere se repeta tot in acela!?i sens (3,33-3,39%)
in cimpia interna !?i aproape ega1 (2-8,1 %) in loessul aleuritic.
Caracterul argilos al depozitelor loessice din vestul Arge!?ului reprezinHi
o generalizare, care mai trebuie revazuta. Toate acestea reflecta caracterul mai
pregnant eolian al loessului din cimpia externa, in sensul autorilor citati.
Rezultate interesante din punct de vedere practic-geotehnic au obtinut colectivul F 1. C r a c i un - D.' Pop esc u (1963)!?i Em m. Pro t 0pop esc u Pac h e !?a. (1966), unde pe linga clasificarea !?i raspindirea

40

pe tara a depozitelor loess ice, s-a calculat tasarea la diferite sarcini, problema
de mare importantii in agronomie !?i geotehnica, din care retinem difercntele
care exista intre loessul propriu-zis, destul de sensibil sub sarcina geologica
!?i celelalte depozite loess ice, de obicei mai putin sensibile la tasare. Asupra
aces tor problerne reven im mai. departe in legatura cu formarea croYurilor, a
proceselor de sufoziune sau clastocarstice.
Loessul $i apartenenta lui sub raport cronoclimatic. l.:!timul aspect !?i cel mai
mult discutat astazi de catre speciali~tii ce s-au ocupat mai mult de loess
este legat de apartenenta acestuia fazelor glaciare (loessul ca depozit singlaciar) sau fazelor interglaciare (loessul ca depozit interglaciar). Numarul ~i argumentele pro !?i contra ale celor ce se infrunta in aceasta problema dificila este
destul de mare. Nu este cazul sa facem un istoric la nivel mondial, acesta a fost
expus pe larg de Em m. Pro top 0 pes cuP a c h e ~i M. S P ire s c u
(1963) !?i mai ales de M. S P ire s c u (1970).
Ceea ce se impune a fi subliniat la noi este faptul ca, in etapa actuala, studiul
loessului se face nu numai pe teren, ci !?i in laboratoare bine utilate, mai ales
de catre pedologi !?i geotehnicieni, pe baza unor analize cit mai variate (granulometrice, mineralogice, palinologice, radiometrice etc.).
Prima directie, care s-a afirmat la scara mare la noi in tara sub raport cronoclimatic, a fost cea imbrati!?ata de C. Bra t esc u (1934-1935), continuata
pe baze moderne de A. Con e a (1970), iar a doua, a fost expusa initial de
Em m. Pro top 0 pes c u-P a c he - M. S P ire s c u (1963), apoi
dezvoltata ~i argumentata pe larg de M. S p ire s c u (1970).
Explicarea loessului ca depozit singlaciar are la baza climatul de stepa rece,
de tip periglaciar, cind particulele fine aleuritice din zonele cu depozite glaciare au fost impra!?tiate de vinturi la distante diferite, iar explicarea loessului
ca depozit interglaciar are in vedere faptul ca loessul se formeaza ~i in prezent,
cind ne gasim intr-o faza interglaciara. Argumentele aduse in sprij inul tezei
din urma se lovesc mai ales de culoarea maron-roscata a soluriIor fosiIe, care
mai greu poate fi pusa pe seama unui climat rece. Alte elemente de care trebuie
sa se tina seama in afara de conditiile geomorfologice, paleoclimatice, paleobotanice !?i paleopedologice sint: precizarea tipului genetic de depozite loessice
(loessuri tipice sau luturi loessice-Iehmuri) !?i mai ales pozitia regiunii studiate,
in raport cu centrele glaciare locale sau continentale (N. Flo rea ~. a.
1964-1965). Conceptia autorilor citati consta in accentuarea sincronismului
cl imei in fazele reci sau calde, cind se pot forma atit orizonturi de loess, cit
~i de soluri fosile. Totul depinde de conditiile climatice existente in locul
respectiv !?i implicit de distanta la care se afla fata de ghetari. In zona ocupata
de inghet, solul se formeaza in interglaciar (interstadial), iar in zona caracterizata prin variatii de climat de la umed la semiarid (arid) sau de la semiarid
la arid in faza rece, solurile devenite fosile s-au format in timpul glaciarului
(stadialului), iar depozitele loess ice sau de lehm in timpul interglaciarului
(interstadia lulu i).
In zona arida chiar in faza rece are loc formarea continua de loess cu slaba
solificare la suprafata, fara a se observa cIar soluri ingropate.
sugestiva schema a formarii solurilor ~i depunerii loessului in functie de
inaintarea ~i retragerea ghetarilor a fost prezentata de N. Flo rea ~.a. in
lucrarea citata. Ace!?tia arata ca numai in regiunile in care :'IU avut loc variatii
de clima de la umed (sem iumed) la sem iarid exista toate premisele sa fie
inregistrate in profile cuaternare toate oscilatiile glaciare.

41

---.-----r-~-__,____,____,__~r
--~--II--,..jI---lll--+----IV--I---V--+----VI---t--

VII-

GCaid

ANA6LAC;Afl

.~-+----k---l--~--+---JI-----+--~--+---l--+--""--t---I

MINDEL

60HZ -MINDEL

6UHZ

MiNDH- RISS

RISS

Fig. 12 - Schema ciclurilor climatke complexe eu faze reci


in inLerpreLarea aUloruJui):
I, II, III -

~i

RISS - WORM

WORM

cal de (dupa L.

T rev is a n,

maxime cataglaciare; I, 11, III ... maxime anaglaciare. I, II; ] ' - I I ' -

cicluri climatice

In toata aceasta discutie, pro ~i contra sub raport cronoclimatic, adevarul


pare a fi la mijloc, in a~a-numitele faze caia- $i anaglacial'e, schitate de catre
L. T rev i san (1949)1 in legatura cu formarea teraselor fluviatile, redate
grafic de noi (fig. 12), in care oscilatiile ~limatice cu maxime ~i ~ninime ~e suprapun jumatate fazelor reci (glaciare) ~i Jumatate fazelor calde (lIlterglaclare).
Toate aceste probleme de ordin teoretic imp un 0 cartare de amanunt pe terenafaciesuriIor loessice ~i soluriIor ingropate pe suprate!e foarte intinse la
nivel continental.
b. Nisipurile de dune sint destul de raspindite (v. fig. 11) dar nu a~a de
mult ca depozitele loessice, cu care se asociaza pe verticala destul de strins.
Suprafata ocupata de eleeste in Cimpia Romfllla,
o de
circa 345 000 ha; granulometric ele depa~esc
a
uneori 2 mm, mai ales in cuprinsul lunciIor.
Dunele actuale, considerate in general de virb
2
sta holocena, se gasesc situate deasupra loessului, fie ca sint mobile, semimobile sau fixate.
3 La acestea se adauga nisipurile de dune mai
c
d
vechi, de virsta pleistocena, intilnite in diferite
e
4
profile geologice, mai ales in versantul drept al
5
Ia1omitei, unde sint asociate cu nisipuri aluvionare sau cu loessul, la diferite nivele. Dintre
" , . '..
....
'.'
. .
. .,. .'. 9
6
acestea cel mai tipic este profilul de la Slobozia
Veche (fig. 13).
7
NisipuriIe eoliene apar cu deosebire in cele
doua parti extreme - in Cimpia Olteniei, cu
8 extindere mare intre Batoti - Vrancea, CalafaL
9 -Baile~ti, Craiova - Bechet - Corabia ~i apoi
in est ~i nord-est, in Baragan, pe toate cimpurile
10 inalte, marginite de versanti drepti ~i abrup ti
(Buzau, Siret, Calmatui ~i Ialomita), precum ~i
Fig. 13 - Profile In depoziLele din
la sud de Tecuci, in sectorul Hanu Conachiversantul drept al Ialomitei la Slobozia Veehe (dupa M. Pop ovii t):
Ive~ti, unde au fost descrise in amanunt de

/1 rlill

" - sol actual; b - d - f - loess


eu doua solud fosile (c, el; g - nisip
de dune !1i loess; h - nisip de dune
fasile; i - alternante de nisipuri de
dune ~i nisipuri fluviatile; j - nisi
puri fluviatile; k - nisipuri de dune

42

1 Vezi ~i reeenzia din Bu!. S. R. Italiene de Geografie,


vo!. 79, 1942, asupra unor !ueriiri mai veehi ale ace!uia~i autor.
.

N. Flo f e a (1952, 1955). Directiile dunelor sint in\"erse NV-SE in primul caz ~i NE-SV, in al doilea. Ca zona de intilnire a influen~ei minime
a celor doua dilectii predominante este socotita zona Zimnicca, unde dunrle au
o raspindire destul de redusa.
In cuprinsul zonelor de dune se poate vorbi de un complex psamiiic pl'opriuzis, cind dune Ie acopera depozitele loessice, ~i de un alt complex psamo-prafos
de imbinare cu loessul (vezi figura 11).
c. Complexul psamo-alcllritic reprezinta 0 combinatie de nisipuri eoliene
~i de prafuri loess ice cu grosimi variabile. In Cimpia Vinju Mare, partea din
vestul Burilei Mari, Jianei, Via~ului, acesta ajunge Ia 15-20 m ~i el apare
peste tot unde exista ~i dune de nisip. In sectorul Girla Mare-PunghinaCearing-Pleni~a-Motatei, el acopera toata valea terasata a Dunarii pina
in marginea Pieinontlllui Getic, incIusiv a~a-numita "ierasa a Cearfngului"
considerata de unii geografi (L. Bad e a, 1969)1 drept terasa cea mai veche
a Dunarii, ea reprezentind in fond 0 serie de dune sau grinduri, denumite cearinguri acoperite de acest complex litologic nisipo-prafos, destul de extins
in Cimpia Dirvarilor.
Forajul executat in localitatea Castrele Traiane ~i morfologia reliefului de
dune, cu coame ~i vai longitudinale, paralele, confirm a ansamblul dunar destul de vechi de aici sub care se afla depozite piemontane (fig. 14). Nisipuri de
dune fosile apar, de asemenea, in profilele de la Izvoarele ~i Girla Mare.
Mai departe spre SE, in sectorul Calafat-Poiana Mare, acest complex se
mentine, dar cu grosimi mai reduse, cu exceptia sectorului de la Calafat, unde
dunele ajung in jur de 20 m (fig. 15 a). Foarte interesant este ~i profilul din malul
Baltii Craiovita unde exista nisipuri de dune suprapuse, cell' din baza cu dungi
de horsiein cu stratificatie de iip fagul'e (fig. 15 b). Mai departe, intre Jiu ~i
Olt, complexul psamo-aleuritic este mult mai nisipos pe cimpul ina It Leu-Rotunda, unde nisipurile sint mai grosiere ~i ro~cate la culoare, rezultate din spalarile deluviale ale nisipurilor piemontane din Podi~ul Getic.
In Baraganul de sud, acest complex de dune vechi ~i actuale asociate cu prafuri loessice se poate urmari in tot lungul versantului drept al Ialomitei pilla
in versantul abrupt al Borcei, unde are grosimi de 30-40 In, a~a cum se observu
la Sielnica.
Cu grosimi mai reduse apare ~i pe latura de nord a Baraganului de mijIoc
~i a celui de nord, in Cimpia Brailei, unde la Piscu ajunge la 10-15 m grosime,
precum ~i in partea de sud a Cimpiei TecuciIor, unde, de asemenea, este asociat
cu nisipul de dune.
In general, complexul psamo-aleuritic este greu de separat de complexlli
loessic, iar in unele parti din Oltenia, Ia sud de Desa ~i Rast, acesta se asociaza ~i cu nisipurile fluviatile ale grindurilor (fig. 15, c, d).
In Baraganul de mijloc apar, de asemenea, nisipuri vechi ro~cate, cu dungi
de tip horstein, iar dunele constituie un fel de "platouri de acoperire" cu nivele
de deflatie in trepte.
Incheind aceasta expunere, in Iegatura cu depozitele eoliene, accentuam asupra polietajarii lor, ca reflex direct al ritmicitatii climei, care le-a generat.
Importanta paleogeografica a complexului loessic este expusa ~i mai departe
in legatura cu evolutia lacului pleistocen ~i formarea clastocarstului. Cunoa~
terea depozitelor eoliene este imporLanta nu numai pentru rezolvarea prolJlc1

Vezi ".1Ionografia gcograficii a vclii Duniirii romulJe$/i".

43

::::'~~2 ~ 3
05

~6

~-:r...,---------iCASTRELE TRAIANE

4,00
21,00
23,58
27,00

3. DEPOZITELE

29,50
"-

-...... ......_- ......


'\

36,40
1

39,00

' . . . . . . DObridOr
\

Fig. -14 - Cimpia DirVllrilor:

*i

1 - dune fosile - vechi; 2 - microretea de vui; 3 - mnrtori de eroziulle


acumulare ell aspect
de arinduri sau cearingfl,n acoperiti ell llisipuri profoase; 4 - cuesta Drincei; 5 - forajul de Ia Castrele
Tr;iane redat in A., ell nisipuri prafoase pc 17 m. grosiDlc, apoi marne, pietri~uri eu bolovtini*uri
~i sub elc nisipuri gresificate l?i argile

... :..:.: :: : .
.., , ... '
,
.... . ....

' ,"

.
'

20

'. ' . '


"

..
. .

In

J 0-0 -0-0-0-(3 tr
0-

- 4

.:;.:,' :.:-.:~:.7::'~

, ". : .. .::'.2

....

:
'":'oA ... ', .
......
CI>
,',

0 0

::.. :.:.....

.. 2

10
:2

'0-0

2,5

2,5

nd

"

,~~0
:,:~,,~1

': '.: ': ,', ' .' " " : 1

10

"

. . '.

"

-,'

/.o',o:0:o:cr;:o;o:o:o5 cgl

:<::'::>~:.~:/::d::d::6 n p

.. na.
,..~~~~~~8 arg
1"~;',:,:,,:::~::*:::i- .I;7

Fig. 15 - DiferiLe profile in depozilele eoliene de dune:


protilal de Calafat, dupa 1\1. S t. Ion esc u B ale a; nd - nisipuri de dune, In - loess nisipos:
terra rossa; m - marne; cgl - conglomerat; ap - uisipuri ell pietri~uri; na - nisipuri argiloase,
ag - argile; b - profilul de 1a Balta Craiovita eu nisipuri eoliene (1,3), soluri fosile (1) ~i struetura
in fagure ell duugi de horstein (2); 4 - pietri!?uri; 5 - llisipuri fluviatile; 6 - argile bazale; c - profilul din nordul PAdurii Smirdan ~i c - protilu! din apropierea localitatii Rast; ell nisipuri argiloase
(2, 3)
a -

tr -

melor pedologiee ~i hidrogeologiee, ei ~i pentru eele legate de sistemele de irigatie ~i diferite eonstruetii geotehniee, Depozitele eoIiene se impun atentiei
diver~iIor speeiaIi~ti, mai ales agroamelioratorilor prin m ieroreIiefu 1 dunar
~i pseudoearstie (de erovuri), expus ma i departe,
Ca 0 particularitate hidrogeologici:i a depozitelor eoliene este formarea stmcturilor acvifere locale (numite de unii orizonturi suprafreatice), datorita interealatiiIor de soluri fosile mai argiIoase, care asociate eu microrelieful depresionar de crovuri ~i de dune au contribuit la mentinerea excesului de, umiditate
din anii 1969-1972, De asemenea, lehmurile mai argiloase au avut ~i ele acela~i 1'01, mai ales in sectorul dintre Olt ~i Arge~.
In nisipurile de dune, acest 1'01 Ie-a revenit intercalatiiIor feruginoase eu
horstein. Tot ca incheiere, socotim neeesar sa relevam importanta caracterului
genetic al depozitelor pe care stau depozitele loessice, ca ~i particularitatea
acestora de a influenta structuriIe acvifere freatiee, ea urmare a intercalatiiIor
de argila (nisipuri argiIoase sau argile nisipoase, ca ~i de prezenta solurilor fosile.
FLUVIATILE (COMPLEXUL ALUVIONAR)

Aeestea se ineadreaza din punet de vedere granulometrie in seria depozitelor


psamo-psefitice, iar geomorfologie ele apart in depozitelor de vale. Ele apar ca
~uvite eu latimi variabile, situate insa la altitudini deosebite, in ordinea veehimii lor, in raport eu adincirea treptata a retelei hidrografiee, incepind de
la nivelul initial al cimpurilor ~i pina pe fundul vaiIor in cuprinsul lunciIor,
sub forma de trepte, in seara altimetrica (vezi figura 11).
Pozitia in altitudine a acestor depozite nu respect a legea superpozi tiei roci lor
sedimentare in ordinea veehimii lor, de la mai veehi la baza, la mai noi, eu cit
sint mai deasupra.
Datorita acestui fapt, scara morfostratigraficii a [eraselor fluviatile capiitii
o valoare deosebitii in analiza palcogeograficii (hidrografidi ~i climaticii).
In aeela~i timp, studiul depozitelor fluviatile, in raport eu pozitia lor altimetriea, constituie un mijloc foarte util in rezolvarea diferitelor aspecte morfotectonice, legate de deformarea aeestor depozite.
Cunoa~terea complexului aluvionar intereseaza nu numai rezolvarea problemelor de ordin ~tiinWic (geologic, geomorfologic, pedologic, arheologic), ci ~i
o serie de alte aspecte in legatura eu diferite zacaminte, materiale de eonstruetie, instalatii industriale, geotehniee, hidrotehnice etc.
Sub raport eronologic intereseaza resturile faunistiee ;;i de eulturi mat.eriale
arheologiee. In special in domeniul hidrogeologie, pe linga granulometrie ~i
eompozitie petrografiea intereseaza tipul de stratifieatie (predominant torential, ineruei~at), grosimea orizonturilor ~i patul pe care stau,
De~i asemanatoare intre ele, depozitele eomplexului fluviatil se imparte in
doua: de terase ~i de lunci,
a. Depozitele fluviatile de terase la zi. Acestea se disting de cele ale luncilor
prin pozitia lor mai mare in altitudine sub forma de trepte care domina luncile
~i prin v irsta lor, pleistocena, ca ~i prin aeoperi~ul lor - de ob icei loessuri
sau luturi loessice (v. fig, 10).
Sub raport hidrogeologic, orizonturile freatice sint suspendate deasupra
lunciIor tot sub forma de trepte, de unde apele subterane ce apar la zi ea izvoare
etajate se seurg sub forma de mici piriia~e spre albia majora ~i minora a riului
ee Ie dreneaza in lungul vailor. Aparitia izvoarelor in trepte pe fruntea tera'se-

45

II
I
lor genereaza 0 serie de procese geomorfologice actuale (surpari, aluneeari),
care trebuie sa fie supravegheate pentru a nu se extinde.
Cele doua faciesuri ale depozitelor de terase sint - unul interior in baza,
grosier (psamo-psefitic), care reprezinta depozitul de teras a propriu-zis, cu
grosimi ~i compozitie litologiea diferita ~i altul superior, situat deasupra, mai
fin, nisipos-argilos sau prafos-aleuritic, de loess (vezi fig. 10).
Grosimea acestuia din urma depinde, in primul rind, de altitudinea ~i vechimea teraselor fluviatile.
Din rezultatele obtinute de noi pe terasele Oltului (P. Cot e t, 1957) intre
depozitele priifos-aleuritice, de loess, numarul ~i virsta acestor terase fluviatile
existii 0 legatura foarte strinsa, scoasa in evidenta de numarul diferit al ori-
zonturilor de loess ~i de sohni fosile, a~a cum s-a aratat mai inainte (vezi
fig. 10).
Privit sub acest aspect, taciesul tin al leraselor Oltului poate fi interpretat
ca fiind un facies aluvionar de lunca, supus ulterior unui intens proces de loessificare. Pozitia ~i regular itatea solurilor fosile asemanatoare cu cele din Ostrovul Ialomitei ~i de pe terasele joase din zona de confluenta a Amaradiei - toate
pledeaza in acest sens. Depozitele aluvionare ale diferitelor terase din Cimpia
Romana sint expuse mai pe larg, in partea a treia a acestei lucrari.
b. Depozite]c fluviatile din ]unci apar tot sub forma de fi~ii longitudinale,
hind situate, fie simetric, fie asimetric, in raport cu albia riului, care le-a generat prin depunere succesiva longitudinala ~i laterala sub forma celei mai noi
cuverturi aluvionare, de virsta holocena. Tinere~ea lor nu a permis desfa~ura
rea procesului de loessificare decit foarte putin ~i pe terasele de lunca cele mai
vechi ~i mai inalte.
Cele doua faciesuri amintite la terase sint mai clare in cazul de fata, ca ~i
prezenta unor soluri ingropate. In baza este predominant taciesul de albie, grosier, constituit din nisipuri mari, p ietri~uri ~i bolovani~uri, cu grosimi variabile, in raport cu puterea de transport ~i cu debitul riului.
Stratificatia oblidi (incruci~ata sau torentiala) este rezultatul mediului de
sedimentare intr-o singura directie, in care se scurg apele riului.
Faciesul de lunca se situeaza la partea superioara a Juncilor ~i are grosimi
de citiva metri. Sub raport litologic aici predomina nisipurile argiloase ~i argilele nisipoase (miluri) cu stratificatie fluviatila, cvasi-orizontala, rezultatii
din acumularea apelor revarsate pe intinsul Illncilor, care se retrag treptat ~i
care u~ureaza procesul de decantare a aluviunilor In suspensie.
Acesta este taciesul psamo-aleuritic sau chiar pelitic, datorita intercalatiilor
fine, .locale argiloase din cuprinsul sectom'elor lacustro-mla~tinoase, situate
in interiorulluncilor, in microdepresiunile laterale de sub fruntea teraselor sau
cimpurilor, unde la acumularea minerala se adauga cea vegetala, uneori sub
forma de turba.
Faciesul psamitic este predominant pe marginea laterala a luncii in imediata
apropiere a albiei minore a riului, unde apar grindurile nisipoase prealbiale.
Trecerea de la faciesu I inferior de alb ie la cel superior de lunca nu se face
peste tot la fel, ci in unele regiuni, cum este cea de la Pietro~ani din lunca Dunarii, ea se face printr-un orizont de nisipuri destul de gros (fig. 16).
In cadrulluncilor 0 nota aparte 0 prezintii depozitele leraselor aluviale, cu altitudini variabile (1-2 m, 2-4 m, ~i 5-7 m). Acestea din urma apar ca trepte
mai inalte" ~i cu soluri ingropate argilo-nisipoase, a~a cum se observa in luncile
Dimbovitei, Ialomitei ~i mai ales in lunca larga a Dunarii din Ostrovul Ialomitei, unde soluriIe aluviale au fost acoperite cu depozite mai ales in timpul
46

CD
20
10

..
grind

30

~-:-,.. _.~-:-:.':- ~:':':.:.. 19~

..:

::::

:o~.:o~

'0

0 :'

'

'.:"

'0' ' : .

'.o,'.Q':O.=

4km

o
1
2

Fig. 16 -

Diverse profile in depoziteJe aJuvionare din Junei:

sectiune la Pietro~ani In Lunca Dunl'lrii, la vest de Giurgiu' B - foraje In luncile Oltului (a b)


~i Oltetului (c);. C - deschideri naturale I!, mai multe lunci: a-'-b-c, In Ostrovul lalomitei; d -.:. In
1unca lalomltel; e - In lunca Dlmbovltel, la sud de Bucure~ti, ha~urat oblic - soluri Ingropate
A -

revarsariIor ritmice ale apelor Dunarii (fig. 16). Dupa date Ie arheologice de la
Pacuiul lui Soare, lunca Dunarii s-a inaltat prin acumulari cu grosime de 3 m
in intervalul dintre secoleJe X-XIV (P. Cot e t, 1967).
Procesul acesta de acumulare intensa a luncilor din Cimpia Romana, fie prin
transportul ~luviatil l~n~~tudina!, fi~ cel lateral prin spalarea solurilor de pe
\'ersant (mal ales dupa talerea padunlor), are caracter general ~i el nu trebuie
rupt de cauza lui principala mai veche - ridicarea nivelului de bazli al Marii
"V,egre in ti~pul .holocenului inferior. Acesta a generat remulll apelor Dunarii
~l a afluentrlor el de care este Jegata obturarea vailor mici si formarea limanelor fluviatile din lungul Buzaului, Ialomitei, Dunarii etc:
Din cele expuse se vede ca depozitele fluviatile din cadrul luncilor prezinta
variatii pe verticala ~i pe orizontala datorita hidrodinamicii riurilor ~i care
sub rapo::t hidro~e?logic este ~dominata de scurgerea apelor freatice spre riu,
care, la nndul lUI, mflllenteaza apele subterane ale luncilor pe portiuni inguste
apropiate (M. Pod ani - D. B a I uta, 1971).
Aceea~i hidrodinamica conditioneaza ~i raportul dintre roea ~i formarea solurilor, uncle interventia omului prin indiguiri trebuie sa aiba ca scop principal,
u~urarea sau chiar grabirea acestui proces din urma.
Inc 0 n c 1 u z i e, depozitele aluvionare din cadrul luncilor impun 0
atentie mai mare din punct de vedere geologico-geomorfologic, prin cartari
la scari mari ~i prin corelatii mai strinse cu forajele existente, destul de numeroase dealtfel. Acest lucru il impun, in primul rind, necesitatile practice ale
economiei nationale, legate de diferite constructii, aaroameliorative si aeotehnice, ca ~i de aprecierea mai justa a structuriIor acvifere freatice.
' 0
c. Depozitele fluviatile pleistocene ingropate. Acestea apar numai in zona de
divagare ~i in Lunca Dunarii, unde sint acoperite, fie de alte depozite holocene, piemontane, fie chiar de aluviunile holocene ale Dunarii. Prezenta lor

47

se datore~te mi~carilor de subsidenta, care au continuat ~i in holo'cen pe directiile principale tectonice amintite mai inainte.
Scufundarea teraselor Dunarii pe latura dobrogeana in cuprinsul ostroavelor
Ialomitei ~i Brailei este cunoscuta inca de la A 1. Dim it res c u - A 1de m (1911) ~i C. Bra t esc u (1921), reluata mai tirziu de P. Cot e t
(l9G6) ~i confirmata astazi pe bnza de fauna (tabelul 7).
Tabclul '1

Foraje in Oslrovul Ialomilei


I..ocul forajului

Cherhanaua
Bordll~ani

Cantonul 8
l\Iodelul
Foraj 1

Adine

Fauna

Virstu

15,4016,80 m
in l1isip cenu~iu f. fosilifer

VfvfpaJ'Us eli/aviana var., Crasslls Kunth,


V. eli/llvfana val'. acerOSllS Franz, V.
fasciata var., pentfclls G,-fvain, Planorbis cornus L., Dreissensia polylllorpha
fluviati lis Pallas, D. polymorpha Pallas, Sphaeriull1 corneum L., Fagotia
acicularis Ferrussac., Fagotia esperi
Ferrusac, LitllOglyphus naticoieles C.
Pfeiffer, Valvata nicitina Menke, V.
piscinalis Muller, Bitlzynia tentaculala
L., Lymnaea paillstria Miiller, L.
Peregra Muller.

20,70 ll1 argilii


nisipoasii

Unio sp. care indicii tot pleistocel1ul


superior.

9,5010,50 ll1
argile l1isipoase

Lithoglyplzus naticoieles Pfeiff., L. sp.; Pleistocen


Fagotia cf. esperi Fer., Dreissensia sp., superior
care indicii prezel1ta pleistocenului
superior).

Pleistocen
superior

Toate aces tea arata ca in Ostrovul Ialomitei, imedia1. sub aluviunile holocene se gasesc depozite fluviatile mai vechi, pleistocene, care confirm a afundarea teraselor Dunarii in cuprinsul unitatii de mai sus.
Privite in ansamblu, rezulta ca depozitele fluviatile ocupa suprafete destul
de intinse mai ales daca Ie asociem acestora ~i pe cele aluvio-proluviale piemontane. Acest complex litologic se impune atentiei in mod deosebit, sub raport
hidrogeologic, ca celemaiirnportanteroci-magazin.prin bogatia de ape subterane.
Depozitele fluviatile pleistocene din sectorul zonei de divagare sint expuse
in amanunt rnai depal'te, in partea regionala.
4. DEPOZITELE PIEMONTANE-ALUVIO-PROLUVIALE
~I FLUVIO-LACUSTRE

Denumirea aceasta constituie prima indicatie asupra pozitiei ~i genezei lor,


ele fiind depozite ce se formeaza in zonele de contact morfologic ~i tectonic,
de diferite ordine, cum ar fi contactul dintre Subcarpati ~i Cimpia Romana,
sau chiar dintre Carpati ~i Depresiunea Valaha. De aceste mari contacte morfotectonice este legata, in primul rind, cuvertura molasica'a stratelor de Cinde~ti plio-cuaternara.
De contactele mai mici, cimp-terase, cimp-lunci, terase-lunci sau chiar de
trecere de la 0 lunca secundara la una principala mai larga este legata de
formarea unor mici conuri aluvionare.
48

Notiunea de depozite piemontane se refera in primul rind la revarsarile ~i


acumularile de materiale sub forma de conuri de dejectie, transportate de riuri
prin vai inguste ~i depuse pe uscat la poala unor inaltimi, in regiuni mai joase.
De aici rezuWi caracterul principal al lor ca depozite-aluvio-proluviale sub forma
de conuri de dejectie (aluvionare), izolate sau de cele mai multe ori juxtapuse
~i suprapuse.
Aceste depozite se pot acumula nu numai pe uscat ci ~i in marginea lacurilor invecinate, de unde rezulta un aspect genetic mai complex de conuri-delte,
sau invers, delte-conuri, adica formate atit subaerian, cit ~i sub apa (vezi fig. 22).
In cazul Cimpiei Romane, no~iunea de con-delta este cea mai potrivita (P.
Cot e t, 1950). Folosirea numai a notiunii de delta, a~a cum au propus
N. Pop P ~i D. Tea c i (1969) 0 socotim cam exagerata.
Depozitele conurilor-delte incep printr-o stratificatie ritmica care consUl
dintr-o alternanta de pietri~uri ~i argile ro~ii, ca in cazul marelui con-delta
al Prahovei, unde in profil longitudinal ~i transversal, intercalatiile lenticulare de nisipuri, pietri~uri, argile, marne, argile nisipoase ~i nisipuri argiloase
sint numeroase ~i variate (vezi fig. 22).
Dealtfel, stratificatia torentiala sau incruci~ata este specifica par~ii subaeriene a deltelor propriu-zise sau "deltele uscate", dupa unii cercetatori. 0
data cu trecerea de la mediul continental, de uscat la cel acvatic - la ustru
se produc schimbiiri atit ca stratificatie cit ~i ca granulometrie. Se observii
o alternan~a a stratelor inclinate cu cele orizontale, pietri~urile sint mai rare,
iar nisipurile predomina. Se ajunge astfel la 0 stratificatie deltaicii propriuzisa.
Ceea ce a fost numita pina in prezent cimpie piemontana se refera in primul
rind la pozi~ia subcolinara ~i la caracterul aluvio-proluvial al ei, incepind din
zona Pite~ti spre est, pe 0 portiune cu latimi variabile, dar de unde conurile
de dejectie cunoscute se prelungesc mu11. in aval (cel al Arge~ului ajunge pina
in valea Cilni~tei, iar al Dimbovitei pina in zona Capitalei) cu treceri gradate
spre conuri-delte. Tot in acest fel se explica bogiitia de nisipuri, pietri~uri,
ca ~i alternantele dese ale acestora cu diferite intercalatii de argile, marne etc.
care apar in Bariigan, dar ~i in restul cimpiei.
Intreaga suprafata a Cimpiei Romane, situata sub cuvertura de loess, este
o succesiune de depozite aluvio-proluviale-de11.aice in care alterneaza pietri~urile, nisipurile, argilele ~i marnele, atit la nivelul etajului de acumulare pliocena, cit mai ales cuaternar, prin actiunea complexa a retelei hidrografice
actuale in faza pleistocena (vezi fig. 29).
Aici este vorba de 0 cuverturii de depozite piemontane, molasice, rezultate
din acumularile bogate de rnateriale detritice din cadrul inconjurator, mai
ina11., in continua ridicare ~i pe fondul depresiunii Valahe cu caracter subsident.
Aportul retelei hidrografice carpatice se vede in toata aceastii cuvertura molasica sub forma de conuri-de11.e, care au inaintat succesiv ~i periodic acoperind
toata depresiunea Yalaha. Bogiitia in ape a riurilor carpatice ~i mi~carile de
subsidenta, in strinsa legaturii cu nivelul de baza al Miirii Negre explica ~i
pozitia fazelor lacustre pleistocene expuse mai departe.
1 nco n c 1 u z i e, cuvertura' sedimentara situata sub loess sau chiar la
suprafata uneori ~i care ajunge la adincimi de 100-200 m apar~ine sub raport
genetic depozitelor piemontane aluvio-proluviale ~i fluvio-lacustre, caracterizate prin stratificatii torentiale ~i delta ice, lenticulare. Cunoa~terea acestor
4 -

Cimpia Romanii

49

depozite sub toate aspectele lor, dar mai ales ca stratificatie :;;i granulometrie,
insemneaza un pas mai departe pentru aprecierea mai justa a resurselor de apa
subterana, in special a celor ascendente de mare importanta pentru economie.
5. DEPOZITELE LACUSTRE

II

In sensu I strict al cuvintului, acestea sint reprezentate numai prin seriile


de argile, marne :;;i nisipuri, care apar in diferite foraje :;;i la adincimi variate,
iar la suprafata, acestea apar in diferite deschideri naturale. In Baragan predomina nisipurile cu stratificatie orizontala, denumite nisipuri de Mosti~tea,
iar in Burnaz :;;i mai la vest de 0 mare intindere apar marnele calcaroase :;;i
nisipurile de Uzunu, care ajung pina la Bal:;;, Bucovat, Plenita etc.
Din cuprinsul acestora se deta:;;eaza prezenta concretiunilor calcaroase :;;i a
calcarelor lacustre, care constituie 0 adevarata crusta, strins legata de Stratele
de U zunu :;;i a carei extindere va fi analizata in partea regionala. tn anumite
orizonturi iese in evidenta caracterul mla:;;tinos al acestor depozite, mai ales la
trecerea spre complexul loessoid, care, in muIte locuri, se imbina destul de
strins cu cel marnos, calcaros.
In legatura cu marnele calcaroase din complexul de Mosti:;;tea, G r. S t e f an esc u (1895) remarca bogatia acestora in concretiuni :;;i utilizarea lor practica de catre localnici la pietruirea :;;oselelor din lipsa de pietri:;;uri aluvionare.
Bogatia de calcar a marne lor de Uzunu se explica in primul rind, prin contributia pe care au avut-o regiunile invecinate (podi:;;urile Mehedinti, Miroci,
Prebalcanic :;;i sud-Dobrogean), bogate in calcar :;;i din care vinturile :;;i apele
de :;;iroire au transportat materialul friabil rezultat din dezagregarea:;;i spalarea
acestora. In acumularea materialului calcaros un 1'01 important a revenit circulatiei apelor subterane in diferite conditii climatice mai calde (subtropicale)
sau mai reci (periglaciare). Formarea concretiunilor calcaroase in astfel de conditii a fost relevata de A. C a i I leu x :;;i C I a u d e J. D ion n e (1972).
Depozite lacustre holocene-actuale apar pe fundul lacurilor desecate sau nu,
situate in diferite lunci, fie ca sint lacuri naturale sau antropice :;;i ele constau
mai ales din nisipuri fine :;;i miluri.
6. DEPOZITELE DELUVIALE

~I

50

Ie

l1UlllCSC

co/uvH.

III I

1\"1:I
III II:::'
:::",- ",=

--

CD

DEPOZITELE GRAVITATIONALE

Acestea constituie 0 categorie aparte prin geneza lor, fiind legate de deplasarea unoI' depozite pleistocene deja existente prin actiunea apelor cu scur<1ere
difuza, sub forma de pinza rezuItata din ploi :;;i din topirea zapezilor, c~ :;;i
sub influenta directa :;;i mai accentuata a gravitatiei, cum este cazul alunecarilor :;;i surparilor.
Deluviile sint depozite de pantal , mai groase spre baza versantilor :;;i mai
subtiri in partea superioara (fig. 17 A). Materialul constituent este, in general, argilos :;;i nisipos, cu 0 stratificatie conform pantei:;;i in care se gasesc ~i
materiale mai grosiere (pietri:;;uri, grohoti:;;uri, concretiuni calcaroase), rezultate din spalarea orizonturilor intersectate de eroziune.
Deluviile imbraca complet vaile mici, fara drenaj liniar longitudinal, generind a:;;a-numitele "vai deluviale" cu profil de versanti stabilizati:;;i u:;;or de utilizat in agricultura :;;i lucrari geotehnice (fig. 17 B).
1 Al~ii

Grosimea deluviilor, de obicei argilo-loessoide, ajunge la


citiva metri, iar pe versantii
prelungi, ele stau la baza glacisurilor intinse :;;i bine stab iProfilul de la frate~tiL-1
lizate (fig. 17, A).
m == ==
2 3
loess
_
In unele cazuri, deluviile au
caracter solifluctional, cum sint
3 0-0-0
040 -10-0'
:::elr
pe versantul sudic al Burnazu----..~......
0-0 - marne
~~ ----~
lui, la Frate:;;ti (fig. 17, C).
34 0-0 calc.
O~~~~-a:>---..
11\-1
_ 02, ( /
--.:~~............
Privita in ansamblu, prezenta
23 0-0 concre\. er~~,~-...........::: __
deluviilor cit mai groase, extin--0{ I / _ _ -..,;;;;
_--.::::.~-..
......
. ~~--.~
se:;;i stabilizate, cum dealtfel
:::::-:-:-:-: NISI~,U;~ ~:~:~~fi"'<~:::.~~
este cazul aproape peste tot,
asa
constituie 0 indicatie pretio
Fig. 17 - Depozite deluviaIe:
pentru stabilitatea versantilo r , A - de versant loessificat; B - vale deluviaHi etl depode loess; C - profilul de la Frate~ti pe versantul sudic
de atingere, a profilului de zite
al Burnazului ell deluviu actual in loess !;)i deluviu vechi
solifluctionat in maruele din bazu
echilibru, fara dificulUlti in
agroamelioratii :;;i geotehl1ica.
Depozitele gravitationale insotesc peste tot versal1tii abrupti unde loessul cu
pietri:;;uri :;;i nisipuri in baza se surpa u:;;or, iar cind apar :;;i marne sau argile,
alaturi de surpari se produc ~i alunecari cu aspect mai complex, cum se obser\'a in \'ersantul sting al Oltului :;;i pe eel sudic al Burnazului, mai ales de la
Daia la Cascioarele (fig. 18, A, B) apoi in vaile Siretului,la Cosme:;;ti, Vedei,
la Alexandria (fig. 18, C, D).

L ;.1 I, :.: :

Fig. 18 -

Depozite gravitafionale:

A _ B _ surpari in loess; C - surpare Cll alunecare in lac la Alexandria in versantul sting at Ved~i; E idem cu alunecari v~chi (s'Us) ~i noi intrun bazin torential cu pinza freatica la zi; D microrelief de monticuli (m) ~i torenii noroio~i (tn) tot la Alexandria pe diferitele trepte de relief

51

Destul de rar apar :;;i


unele depozite de torenti
noroio:;;i, cum se observa
in dreptul fabricii de caram ida din Alexandria.
Actiunea proceselor gravitationale genereaza glaE
cisuri in trepte, care impun masuri de fixare, mai
ales la nivelul pinzei
freatice, situata la baza
pietri:;;urilor de Frate:;;ti,
cum este cazul pe latura
de sud :;;i de vest a BurFig. 19 - Depozite gravitationale - materiale din su~piir ~
~i aluneciiri la sud de B\lciiviit in versantul drept al Jmlul
nazului (fig. 18, E) sau
in valea Jiului (fig. 19).
Sub raport hidrogeologic, aceste depozite sint influentate de prezenta orizonturilor freatice din depozitele situate in baza versantilor, care pot genera in
cuprinsul lor procese complexe de surpare-alunecare etc.
7. DEPOZITELE VULCANO-SEDIMENTARE

Acestea sint reprezentate prin unele mici intercalatii de tufuri vulcanice,


care apar in dteva profile semnalate in Cimpia Romana (vezi fig. 6).
AsUel, E. Lit e a n u (1953) a descris profilul dintre Dragane:;;ti-Olt:;;i
Daneasa, situat in versantul sting al vaii Oltului. Aici este yorba de 0 mica
intercalatie de forma unei pene orizontale, care apare in complexul marnos
ro:;;cat de tip Burnaz :;;i care-i indica virsta respectiva.
T. Ban d I' a bur :;;.a. (1963) au descris un orizont destul de gros de
1,00-1,50 m in carierele de la Dobre:;;ti-Toceni (valea Jiului) de culoare cenu:;;ie-galbuie, u:;;or poros, slab consolidat:;;i cu spartura neregulata in care chimic
predomina Si0 2 (44,14%) :;;i apoi Al 20 3 (26,65%).
Culoarea galbuie se datore:;;te oxizilor de fier (limon it), care se gasesc diseminati in masa rocii. In cuprinsul acestui orizont, noi am remarcat prezenta
unoI' criostructuri foarte clare :;;i ele apartin aceluia:;;i orizont marnos ce acopera
pietri:;;urile in care s-a gas it Archidiskodon meridionalis Nesti (I. M a x i m :;;.a.,
1968).
C. G hen e a (1967) a descris de asemenea, in dreapta Oltului, in Piemontul Getic pe valea Silea (la SV de Draga:;;ani) 0 mica intercalatie in cuprinsul
nisipurilor :;;i pietri:;;urilor din baza in care se afla :;;i Equus slenonis. Din analizele chimice efectuate s-a vazut ca este yorba de 0 sticla eu fragmente colturoase de hornblenda, piroxeni:;;i structura filamentoasa. E. Lit e a n u T. Ban d l' a bur (1959):;;i A. PI' i c a jan (1962) ca:;;i altii, Ie-au gasH
in jurul ora:;;ului Buzau.
Aeeste tufuri vulcaniee sint rezultate din raspindirea cenu~elor vulcanice pe
cale aeriana in urma eruptiilor pleistocene ale vulcanilor carpatici, uneori remaniate in depozite mai noi, ele indicind in acela:;;i timp distanta mare pina
la care au ajuns acestea la exteriorul muntilor.
8. DEPOZITELE ANTROPICE

Acestea reprezinta 0 categorie aparte, care de:;;i la scara naturii nu se impun


decit foarte putin, prin umpluturi de ramblee,de diguri-baraje, de movile,

52

gorgane, de platforme pentru constructii etc. Ele constau din amestecuri de


argile, nisipuri, pietri:;;uri, loess :;;i luturi argiloase, care ocupa intinderi
variate, dar In scari foarte mici in raport cu depozitele naturale.
9. DIVERSE ALTE DEPOZITE

Ne referim in special la depozitele complexe, rezultate din imbinarea celor


expuse :;;i a carol' origine este mixUi (aluvio-proluviala, deluvio-proluviala,
fluvio-lacustra etc.). Amintim de asemenea :;;i prezenta unoI' crusle de saruri, ce
apar pe marginea lacuriIor sarate inlunile secetoase, cum sint Lacul Sarat-Braila, Lacul Balta Alba :;;i altele. Sursa acestor saruri este legata in primul rind
de masivele de sare din z\ma subcarpatica prin transportul acestora prin apele
freatice ~i de suprafata. Nu este exclusa nici influenta apei Marii Negre in timpul ultimelor transgresiuni, care s-au prelins in lungul culoarelor joase ale vailor mari (Siret, Dllnare).
C. SECTOARE-CHEI E, COMPLEXE STRATIGRAFICE
$1 PROFILE CARACTERISTICE

Din cuprinsul datelor geologice existente au fost sintetizate cele mai imp 01'tante :;;i ale carol' rezultate se pot generaliza la nivelul intregei cimpii. Stab ilirea acestora constituie problema de baza a evolutiei paleogeografice.
Pentru u:;;urarea intelegerii acestei evolutii destul de complexe, am impartit
sectoarele-cheie in doua categorii: sectoare-cheie, situate in zona centrala, vestica
:;;i piemontana mai inalta, cu caracter marginal, care se refera la faza cea mai
veche, in raport cu cea urmatoare :;;i sectoare-cheie, situate in zona mai joasa,
estica :;;i nord-estica, care scot in evidenta evolutia mai noua a Cimpiei Romane.
In legatura cu stratigrafia depozitelor cuaternare din Cimpia Romana mentionam de la inceput ca analiza expusa mai jos are un caracter mai larg dedt
cea pur geologica (folosita de E. Lit e a n u, E. Lit e a n u:;;i colaboratorii,
ca :;;i de ace:;;tia singuri sau in colectiv), fiind yorba de morfostratigrafie, de
intelegere corelativa a depozitelor cu formele de relief :;;i cu procesele morfogenetice1 ), care au avut un 1'01 foarte important in litogeneza diferitelor depozite
:;;i din care nu trebuie sa lipseasca cele loessice, analizate in strinsa legatura
cu relieful, deci tot cu valoare morfostratigrafica.
in mod special subliniem rolul ce revine sub acest aspect, sistemelor de terase, cum sint cele din Valea Dunarii, care constituie un element morfostratigrafic de prima importanta pentru Cimpia Romana a carei geneza :;;i virsta este
strins legata de evolutia retelei hidrografice. Nu trebuie neglijat nici rolul ce-i
revine neotectonicii (E l. Han g a n ll, 1962), in cazul separarii complexului de Cinde:;;ti cu cele doua parti - una mai veche :;;i cutata (Villafranchian I)
:;;i alta, mai noua, necutata (Villafranchian II).
1. SECTOARELE DIN REGIUNILEMAI TNALTE

Acestea se refera la Burnaz, Valea Oltului, Valea Jiului, Pite$li-Burdea,


Dimbooita- Teleajen :;;i Couurlui :;;i au urmatoarele caracteristice expuse mai
departe.
1 Problema depozitelor corelative expusii pe larg de noi in Geomor{ologia Romaniei (1973)
n-a fost inteleasil de recenzenti (L. Bad e a - M. Din u, 1975)

53

a) Burnazul. Acesta este situat pe latura dLln~lreana intre Olt ~i Arge~


are aspect tabular.
Burnazul domina din toate pal'tile vaile mai joase lI1Yecinate, iar forma de
pinten prelung ~i suspendat deasupra vailor marginale, cu numeroase deschideri naturale, scoate in evidenta importanta deosebita a acestuia pentru intreaga Cimpie Romana. Plecind de aici, perspectiva in~elegerii evolutiei paleogeografice se large~te treptat spre vest, nord ~i est. Am putea spune ca Burnazul
reprezinta "cheia-cheilor" in probleme de geologie ~i geomorfologie a Cimpiei
Romane. Aici apare la zi levantinul cu cele trei subdiviziuni ale lui dupa
E. Lit e a n u (1953, b) (L. inferior, L. mediu ~i L. superior), peste care se
situeaza pietri~urile de Frate~ti (vezi fig. 7).
Tot aici se afla punctul fosilifer Uzunu, (fig. 20, A) singurul din tara, unde
a fost descoperita de noi specia Unio sturi Hoernes, cu care se incheie seria
paludinelor ce-~i au originea in Bazinul Panonic. Aceasta constituie 0 dovada
incontestabila a prezentei Dunarii prin Defileul Por~ilor de FieI' ~i care facea
legatura intre Bazinul Panonic ~i Bazinul Pontic, fapt confirm at ~i pe cale
petrografica, pI' in numeroasele pietri~uri ~i bolovani~uri transportate de Dunare
pina in Burnaz (vezi tabel 4). Acela~i lucru apare ~i in forajul de la Uzun
(fig. 20, B), unde la 39 m adincime este prezent P 4
Cele doua complexe litologice ce ies in evidenta aici sint depozitele psamopsefitice de Frate~ti ~i depozitele psamo-pelitice de Uzunu.
Depozitele de Fri1te~ti sint dispuse discordant pe cele levantine, discordanta
reprezentind patul de eroziune al Paleoduniirii ill faza de cOlluri-delta dupa
ie~irea din defileu, care s-a extins succesiv incepind de la sfiqitul levantinului
dnd s-a conturat marele con-delta din sudul Piemontului Getic, stabilit pentru
prima data de noi (P. Cot eL 1954). A~a cum este normal, acesta este mai
nou incepind de la vest la est, unde in Burnaz se incadreazii in Villafranchian
- faciesului psamo-psefitic cu Archidiskodon mel'idionalis Nesti, prezent in
numeroase deschideri naturale (vezi fig. 7). Urmele acestui mamifer au fost
semnalate in numeroase localitan (Daia, Dai~ii, Baliinoaia, Friite~ti, Ghizdaru,
Izvoru (Cacaleti), Bogdana, toate apartinind dmpului inalt ~i cunoscute mai
de mult din literatura geologica. La acestea, L. A P 0 s t 0 I (1973) a mai adiiugat ~i localitatea Pl'undu, unde Archidiskodon mel'idionalis Nesti asociat cu specia
Libralces gulliens Azzaroli, care apar in orizontul grezos microconglomeratic
ce apartine tot depozitelor de Friite~ti, situate tot pe dmpul inalt ~i nu pe terasa inalta, a~a cum socote~te autorul citato
Depozitele de Frate~ti apar in numeroase profile sub formii de blocuri conglomeratice mari, cum este la Pietrile, datoritii cimentarii lor prin spalarea calcamlui din orizontul marnos superior. Spre vest se pot urmari in toate eleschiderile
naturale din valea Calmatuiului, la localitatea Pietrile, la Cioara ~i ~egarcea
din Deal. Limita lor bazala este marcata peste tot ele numeroasele izvoare,
care indicii aparitia bogatei pinze freatice.
La vest de Prundu, pietri~urile de Frate~ti apar in continuare la Greaca,
la Cascioarele ~i pina la Chirnogi catre care incIina u~or ~i unde, unii cercetatori Ie confunda cu depozitele teraselor respective (vezi fig. 7). Pe latllra dl:'
nord, pietri~urile de Frate~ti apar la nivelul luncii Arge~ului, cum este la
Radovanu (fig. 20, C), iar la Uzunu, ele tree ~i mai jos, a~a cum se veele din
prezenta fintinilor cu cumpana de la baza versantului abrupt. La Mirone~ti,
in punctul numit Malul Ro~u, acestea nu apar la zi, iar nisipurile fine galbui
~i cenu~ii contin pietri~uri marunte. Deasupra lor sta comp lexul marnos, calca-

~i

I.
I

54

.'
e Th-

310ssaol Inxaldw0:J

!l~al!P:l

Cl

'1I1-t--."t-----l01

<:>

I <:> 1
1<:>1

1 <:> I

01 0 I
<:>

Ia

<:>

..

Inxaldw0:J

SOUJl!W

Ilo

I
0

~ I
1

'

'

ap Inxaldw0:J
~

....

:'f:
n..'....

I ::~":'."'<':
'U:: ".'

10

"

I!' ::.. U : :n:':

.,::~ >u\

IfW:

_."'-.;.;..:.~.

...01

InXatdw0:J

SOUJl!W

.;}-----\ I
j----I~----;..

i
~

i
U')

~!ossao,

<II

1M

III
&

\.0

-.:t

CD

''-'_-"...........'_....&.'_...d

c:>
.....

U')

Inxal dwo:J

C)

..

Inxa

SOUJl!W

I
<:>

....
C)

"

I
0

I
0

I
0

-I

-J
0

0
0

=
....

ap' "0.
0

0
0

"

0
0

.~r ".

I"o. ~.}~

:~;.1

.":.

I~

ros, fosilifer, gros de 15-20 m ~i apoi loessul cu grosimi de 10-15 m


(fig. 20, D).
Deasupra orizontului cu pietri~uri ~i bolovani~uri, cu stratificape torentiala
(bolovani~uri care In cariera de la Chirnogi ajung uneori la 80-100 kg) urmeaza 0 serie nisipoasii cu stratificatie orizontala ~i grosime variabila, de la 3-4 m
iar uneori, plna la peste 8-10 m, a~a cum se vede la Mihai Bravu, Stoene~ti, Vieru etc. Pe latura dunareana aceste nisipuri reprezinta, dupa pozitia
lor deasupra pietri~urilor de Frate~ti, un facies de albie ~i deci 0 continuitate
de sedimentare. Pe latura nordica, unde slnt mai groase, ele se asociaza mai
.stdns cu orizontul marnos, cenu~iu sau ro~cat de Uzunu, cu un caraeter lacustru
mai evident, dar fara a avea caraeter transgresiv, a~a cum socotea A. Barsan (1950).
P ietri~urile de Frate~ti apar deci ca un facies marginal conglomeratic, situat
In baza, de unde se trece spre nord In interior la faciesul lacustru - cu nisipuri ~i marne. Caracterul lacustru al acestor nisipuri cu stratificatie orizontala iese In evidenta ~i prin prezenta intercalatiilor subtiri de calcare lacustre
~i de gresii, cum se vede la Baneasa-Giurgiu, Vieru, Gogo~ari, Mihai Bravu
~i mai ales la Stoene;;ti, Izvoarele ~i Hotarele.
Profilul de la Uwnu ~i importan(a llli geologo-stratigraficli. Aici, a~a cum se
cunoa~te, Intr-o mica intercalatie nisipoasa din cuprinsul orizontului marnos
(fig. 20, A) se ana 0 bogata fauna de molu~te, In special de Unio stllri Hoernes
~i Unio mma11lZS (Tourn), AI. PavI., Pisidium (toate In situ), alaturi de resturi
de valve remaniate de U. aff clivosus Brus., Psilzznio subclivoslls Teiss. ~i
Pisidium sp. (P. Cot e t - N. Mac a I' 0 vic i, 1962).
Orizontul marnos, cu multe concretiuni calcaroase, a fost conturat prima data
de E. Lit e a n u (1953), care I-a atribuit pleistocenului mediu, ~i pe care
noi I-am socotit ca apartine pleistocenului inferior (P. Cot e~, 1966, a),
schimblnd astfel cu totul imaginea paleogeografica la Illceputul cuaternarului
~i lamure~te 0 serie de probleme legate de evohltia regiunilor Inconjuratoare,
din vest, nord ~i est.
Accentuam asupra faptului ca orizontul marnos de Uzunu uu trebuie confundat cu intercalatiile marnoase la zi din orizontul de Mosti~te<l. De prezenta marnelor de Uzunu este legata evolutia solurilor din regiuuile vestice
~i nordice invecinate, Boianu-Burdea, Caracal ~i Bucovat-Plenita, de tipul
petrocalcic, ca ~i crusta calcaroasa ro~cata, care face trecerea la complexul loessic, descrisa de A. Con e a (1970). Aceasta crusta calcaroasa de tip mediteraneean constituie un repel' morfoclimatic ~i morfostratigrafic de mare importanta paleopedologica ~i hidrogeologica, asupra careia revenim pe parcursul
lucrarii. Sub raport hidrogeologic, el constituie reperul principal in analiza
forajelor, deoarece face de obicei trecerea de la depozitele loessice la structurile acvifere de pietri~uri ~i nisipuri.
Dintre profile Ie analizate de noi, atragem atentia asupra celui de la Naipu
(fig. 20, E), unde se observa mai multe faze de solidificare prin formarea
mai multor eluvii destul de groase. Complexele amintite,111 grosime mai
mica, apar ~i la V.alea Popii (fig. 20, F).
b) Sectorul Valea Oltului iese in evidenta pI' in asimetria morfologica
conditionatii de versantul sting al acestei vai, care reprezinta :,?i huza inalta <l
Burnazului ~i Boianului, suspendata deasupra luncii cu citeva zeci de metri.
In acest versant oltean, abrupt, depozitele specifice sectorului precedent se
succed Incepind eu levantinul indicat mai Inainte, apoi eu pietri~urile de Fra-

56

o
10

CD

~'1

cl.

10

0,35

~'1
h-++rl-n+

2,60

3,70

cl.

0,80
20

20

5,00
1,50

30

30

40

40

1,60
2,00
10

3,00

~P4

50

"l!iiif!!j

P.4
Fig. 21 - Profile geologice In Valea Oltllilli:

A _ profilul de la Uda Paciurea; B _ profilul de la Dragalle~ti-Olt; C -:- P~Ofi~ld de Ia .:r.1i;C~vu de


jos (dupa Gr. I? t e f
esc u): 1 _ solul actual; 2 - loess; 3 - pletn~unle teras~l ~ a lllt c~
P n rae a me. 1 u s a 1 ute 11 sis (X"); 4 - argile nisipoase; 5,.6,!, 8, 9,.1,0 -.depozlt~1 efva~l"~neC
llisipuri, pietIl~l1!1 ell Dl51pUfl ~1 argl e 051 1 er

,'U

te~ti sau de tip Pite~ti-Burdea :,?i marnele calcaroase de UZ1ll1l1. InC'heindn-se


cu depozitele loessie~.
.
'.
Profile-cheie se intlInesc peste tot In lungul vc1's<llltulUl abrupt dm cal.e
amintim pe cele de la Uda Paciurea ~i de la Ddigane~ti-OJtSfi~. ~1, A, B): l!ltImul ne ofera 0 sectiune mai complexa, datorita faptulUl ca alCI se termma terasa Coteana, cea 'mai inaltii t1'eapta fluviatila a Oltului al carui c?nt~ct ~u
leyantinul se vede claro In figura 21, C, depozitele levantine apar sub pletn~unle
terasei Slatina.
Tot in acest sector se afla p1'ofilul geologic de la MilcoVLl de Jos, In care ap~1'
depozitele terasei Slatina ~i in care' G 1'. ~ t e f ii n esc II (1894) a desco~ent
restu1'ile prime! camile fosile din Romania (fig. 21, C), ~laturi de. alte manllfere
intre care ~i l\1ammontheLls primigenills Blumb., det~rmmat. gre:,?lt, a~a cum s-.a
doyedit ulterior de catre G. M u r g 0 c i (1910) ~l G. Val san (1915), cale
all aratat prezenta lui Paleaoloxodon antiqlHls Falc.
.,
'
Inte1'pretlnd acest profil, E. Lit e a n u (1953), F" LIt e a n ,u - ~ .
Ban d l' a bur (1957) au atribuit orizonLului cu Parawmelu.s all=te~sl~ Ste~.,
doua vi1'ste - pleistocen inferior (Giiuz-:Mindel) pentru restunle c~mll~1 f~sile
~i pleistocen sllperior pent1'u cele de mamut. Dupa noi, a~a cum arat~ a~tlt~ldmea
i?i paleosolurile din loess, terasa Slatina face parte din treptel,e fluvwtde maHe,
ce apart in fazelor de acum ulare ~ i sculptare Giinz ~I Mmdel (P. Cot e \.
1957).

57

Om

10

Om

10

0 0 . 0

000

000'0
. -0.0.00

0000

20

..

-0 _0 -

o:o':~:O

20

0-0-0

~
-=
>'"

'"c

'"

-'

Fig. 22 - Profile In valea Jiului:


A - Bucovat: B - Toceni-Dobre~ti; tv - tufuri vulcan ice cu crioturbatii; P - punga
periglaciara; x - orizont de pietri;;uri ~i bolovani~uri eu Arckidiskodon tneridiollalic~ C-profilu! de ta Colone~ti - sud cu acela~i rest fosil (X)

c) Sectorul Valea Jiului este cunoscut inca din timpul primelor cercetari
geologice (S a b b a ~ t e fan esc u, 1881, 1886), I. P. A I' get 0 a i a,
1918) pentru bogata fauna pliocena de la Bucovat 9i din tot wrsantul drept
al yaii Jiului. Levantinul are aici, peste tot, caracter fluvio-lacustru-deItaic
in baza 9i se incheie cu un complex marnos-nisipos 9i eu rare pietri 9uri la partea
superioara, c.e apart in cuaternarului, ca 9i 0 parte din depozitele deltaiee piemontane de la Bucovat (fig. 22, A). Prezenta complexului mamos eu diferite
faze de solificare yeche indica deja trecerea la 0 faza lacustro-continentaUi
clara, sincrona cu marnele de Uzunu.
Un alt profil interesant, dar situat pe panta stinga a ,;aii J iului in Dealu!
Ginsacu, care apartine interfluyiului J iu - Olt, se afla in earierele de la Dobre9tiToceni, uncle I. M a x i m - I. Ion esc u 9i I. Fir u (1968) au descris
resturi fosile de Archidiskodon meridionalis Nesti, Equus sienonis 9i Cervus sp.,
ee apartin ca virsta Villafranchianului de tip Frate9ti (fig. 22, B).
Prin aeeasta descoperire se lamuresc multe probleme in legatura eu treeerea
de la levant in la pleistocen, cit 9i cu privire la terasele Jiului, situate sub
acest nivel de acumulare interfluviala, strins legat pe latura sudiea a Piemontului Getic, cu aspect de cimpie inaltii. Cu aeest profil, important ~i sub
raport periglacial' se poate face U90r legatura cu sectoarele precedente 9i se
clarifica schema stratigraficii, dupa care aiei s-a considerat gre9it ca este yorba
de Mammoniheus primigenius Blumb, (E. Lit e a n u, T. Ban d r a bur,
1957).
d) Sec toru I Plenita este eel mai vestic, ~i importanta lui este dubla, atit
pentru depozitele piemontane fluvio-Iacustre ce apartin cimpiei inalte a Balacitei, (Plenita-Bucovat), cit 9i pentru depozitele pleistocene ale terasei Peri90ru .
Primul profil geologic analizat este situat chiar ill fruntea abrupta a Piemontului Getie, in cuprinsul Plenitei (vezi fig. 54 din lucrarea Cimpia

58

Olteniei, P. Cot e t 1957), unde cleasupra nisipurilor 9i pietri 911rilor fll1\iolaellstre sUi eomplexul marnos cu intercalatii de tufuri \"ulcanice, acoperit
ell depozite loessiee. In apropiere de acesta se afla eariera cle la Orodel, uncle
este citata prezenta lui Archidiskodon meridionalis Nesti (L. A P 0 s t 0 I,
1972), precllm 9i in aIte loealitati. Tot aici la Plenita, dar la 0 altitudine mai
eoboriUi., se aIla Dealul Strimb, cunoscut prin numeroase cariere de pietri 9uri
)i nisipuri ce apartin durn P. Cot e t (1957) terasei eelei mai inalt.e a Dunarii - terasa Peri 90ru.
Cercetarile ulterioare, geologiee ~i geomorfologiee, efeetuate de C. G h enea 9.a. (1963)9iG h. Niculescu-V. Sencu (1969)allduslaalte
rezultate cu privire la \"irsta 9i extinclerea terasei Peri~oru.
C. G hen e a ~.a. (1963), pe baza unui molar de Dicerorhinus merki Jag.
au acorclat depozitelor terasei amintite, virsta pleistoeen mediu, iar G h. N i cuI esc u - V. Sen c u (1969), 0 ineadreaza in terasa Cearingu. Acela~i
lueru face 9i L. Bad e a (1969) in analiza regionaUi a teraselor Dunarii din
Cimpia 0lteniei1 , unde confunda Dealul Cearingului, eu unii martori izolati,
dar aeoperiti eu nisipuri ~i prafuri loess ice, eu un rest de terasa dunarealln.
Forajele executate aici (vezi fig. 14) nu confirma aeeasta supozitie. In legatur[l
eu prezent-a lui Dicerorhinus merki Jag., socotim cii este 0 simpla eroare de
determinare, sau de raportare la timpul geologic, ea ~i in cazul anterior de la
Dobre~ti-Toceni (E. Lit e an u - T. Ban d I' a bur, 1957).
Dealtfel, pentru toata Cimpia OIteniei, schema stratigrafiea a teraselor fluyiatile folosita de C. G hen e a ~.a. (1963) ~i de catre altii este complet gre~ita, netinindu-se seama 9i de alte elemente (paleosoluri, eYolutia Dunarii etc.).
e) Sectorul Piteti-Burdea se suprapune marelui con-delta format de Aroe~, pe direetie nord-sud, ~i care domina toata regiunea dintre Olt 9i Arge~.
Aeest complex de con-delta ajunge in sud pina in axa Cilni~tei, unde sc
imbina strins la Yest, prin juxtapunere cu eonul-delta al Oltului, iar in sud
eu eel al Dunarii eu directie eontrara vest-est, de aeeea~i virsta villafranchiana,
dupa prezenla lui Archidiskodon meridionalis Nesti. In partea de sud, eomI1delta Pite~ti-Burdea se late~te mult ~i are forma unui e\"antai, seoasa in ~\"i
denta de intregul faseieul de riuri divergente, dintre Vedea 9i Arge~. Fora.1ele
~i deschiderile naturale indieii peste tot prezenta stratificatiei torential-incruci 9ata si orizontala, specifica piemonturilor marginale, subcolinare (fig. 22, C),
dar ca;e aici se prelunge9te mult spre sud, pe toata suprafata cimpiilor Pite~ti
Burdea.
Vechimea acestor depozite piernontane este precizatii de resturile de mamifere
cu Archidiskodon meridionalis, descrise de E. Lit e a n u ~.a. 1967) la Colonesti (fig. 22, C), apoi la Hirse~ti (L. A P 0 s t 0 I - R. S tan c u, 1968)
~i 'mai la sud, la loealita1.ile ~erbane~ti, Mavrodin, GaYane~ti, Jupine~ti (L.
A P 0 s t 0 I, 1968, 1974).
Prin punctul Buze~ti, resturile de Archidiskodon meridionalis Nesti, dill cuprinsul sectorului Pite~t.i-Burdea se leaga cu eele din sectorul Burnaz.
Complexul piemontall Pite~ti-Burdea reprezinta, dupa noi, prototipul depozitelor aluYio-proluYiale ~i fluYio-lacustre, legate de Carpa~i, prezente in Cimpia Romana, ~i care poate inlocui denllmirea de depozite sau Strate de Cincle9li.
In felul acesta s-ar eyita confuzia ee se poate face separind, a~a cum s-a
aratat, depozitele din eele doua part-i, inferioara ~i superioara - prima de
\"irsta leyantina ~i a doua, pleistocena.
1

Trcccrea numelui men pe llnrta terasclor Dllni\rii din Oltenia s-a facut flira

~tirea

mea.

59

Depozitele piemontane
de aiei slut siuerone ClI
eele de Frate~ti. tn felnl
3
H
4
aeesta se poate ajunge deci
5
1
la un punct de yedere uni10
tal', tiuind seam a ea ~i
6
aiei ill secLorul Pite~ti
2
Burdea, deasupra pietri~urilor eu Al'chidiskodon
meridionalis Nesti, urmea
7
za eomplexul marnos-cal3
caros ~i apoi complexul
M-R
8
loessir.
Sprc est, sectoI'uI Pi4
te~ti aj unge dupa cit ~e
pare pina Ia yalea NeajWI
9
lovului, unde se resimte
5
influenta mai accentuata
40
a mi~carilor de subsidenta
din zona de diYagare. AnaGM
6
liza sondajelor din partea
regionala va aduce noi
50~~rl
precizari
in acest sens.
G
R-W
7
11
Acest sector se mai remarP4
ca ~i prin sislemul de tera....CDCD~'"."-.
Cu
se
ale Arge~ului cu carac":; c;
8
u
tel' divergent in avale,
E g
dar care inainteaza in
"'0
::Eu
nord pina Ia MeI'i~ani,
'"u
9
unde sint bine dezvoItate.
Dintre acestea, cele mai
clare sint terasele de 10010
110 m, 60-65 m, 40-45
m ~i 5-7 m a carol' virsta
Fig. 23 - Profile in Cimpia Ploie~ti:
incepe eu p IeistoeenuI inA - forai Lindley-Coleanu interpretat de C. B r ii t esc n;
B - profil in Pintennl lIH\.gurii (dnpii M. S P ire s c u s.a.:
ferior.
1,2,3,4,5 - orizonturi ale solului actual, iar tn rest luturi
argiloasemai!nchiseiaculoaIe(7.8.9.II) sau mai deschise
f) SectoruI Dimbovita(10, 12): 13 - pietri~uri ~i nisipuri fluviatile; 14 - argila bazalii,
de vtrsta M-R dupa no!.
Teleajen (Ploie~ti) este
mai complex decit eel
precedent ~i eI cuprinde aUt elemente viIlafranchiene, cit ~i aItele mai noi.
De eI s-au ocupat 1. P. Ion esc u (1908) care a expus ~i interpretat destul
de sumar forajele executate Ia CringuI lui Bot, in conul Prahovei, de catre
H. Lin dIe y ~i M. Col e a n u pentru alimentarea cu apa a ora~ului
Ploie~ti. Acesta a sesizat succesiunea orizonturiIor de nisipuri cu pietri~uri ~i
Iuturi galbene sau ro~ii eu Helix, pe care A 1. Dim it res c u - A Ide m
(1911) Ie-a asemuit cu depozitele celor patru faze glaeiare de Ia poala AlpiIor,
socotind ca pietri~urile sint legate de fazele mai umede, iar "loessurile" intercalate de fazele mai uscate, aride. C. B l' ate s c u (1944-1945) Ie preeizeaza
mai bine virsta (fig. 23, A).

CD

CD

II

60

....

1
2

Sirna

Ciociinari
..E.lli.9..
115

Fig. 24 - Sectiune geologica in Cimpia Ploie~tilor cu virstele respective (dupii E. Lit e an 11


~.a., cu unele modificari la pleistocenul superior)

G. M u l' g 0 e i (1912) a aratat ~i el sehimbarile litologice din conul Prahovei, ea ~i prezen~a apelor arteziene in depozitele cuaternare ~i pliocene din
sectorul Ploie~tiIor, iar N. N. Pop P (1940) a descris morfologia conului
Prahovei, terasele aeesteia ~i ale Teleajenului, ca ~i afundarea aeestora.
G h. N i cuI esc u (1960) se ocupa de Pintenul Magurii sau Cimpia
Inalta a Cricovului Dulce ~i de evolutia retelei hidrografiee, iar M. S p ire sc u ~.a. (1970) adue 0 serie de noi precizari in legatura eu yirsta teraselor Prahoyei ~i a Pintenului Magurii (fig. 23, B).
Date geologice mai interesante sub raport stratigrafic gasim in luerarile lui
E. Lit e a n u ~.a. (1967), in legatura cu intreg pleistocenul (lintre Prahoya
~i Teleajen, ea ~i cu eel sHuat mai spre est, pina in valea Budureasa (E. L i[eanu-T. Bandrabur, 1959).
Din datele acestora, retinem sectiunea generala (fig. 24) din care rezuIta
prezenta levantinului pelitic in baza peste care sta, discordant am zice noi,
pleistoeenuI inferior, destul de subtire, eOl1stituit dintr-ul1 complex flu,"io-Iaeustru (nisipuri, pietri~lIri ~i argile), care este asemanator eu depozitele de Frate~ Li (partea superioara a Stratelor de C inde~ti).
Din eeea ce urmeaza mai jos, retinem, de asemenea, prezenta pleistocenului
mediu, argilos ~i chiar argilo-nisipos, in forajele 5312 ~i 5326, amplasate la sud
de Pintenul Magurii, de unde au fost recoltate 0 serie de molu~ie fosile, care
se incadreaza in seria depozitelor de Mosti~tea-Jegalia-"Barbo~i (tabeluI8).
Tabelul 8

Fauna de molu~te din sectorul Ploie~t i


(dupii E. Lit e a n u, ~.a., 1967)
Pozitia

Adincimea stratelor

Forajele 5312, ~i 5326 din 15-25 m


sudul Pintenullli Magurii.

Forajele 5522 ~i 5532, situate, la sud de Ploie~ti, pe


directia Strejnic-Bercen i

16-26 m

Fauna de

molu~te

Pisidiwn amnicum Miill., Valvala piscina.lis Miill., Valvala sulekiana Brusina,


Lilhoglgphus naticoides prerf., Planorbis
planorbis Linnee.
Valvala pisci-nalis Miill., Valvata sule.. kianaBrusina., Lithoglgphus nalicoides
Pferf., Planorbis planor/Ji s Linnee,
Vi-vi-parus sp.

61

Aceea~i fauna a fost semnalata ~i mai departe in Cimpia piemontana din


estul Teleajenului, la Valea Calugareasca (E. Lit e a n u, 1953), denulllita
fauna cu Pisidillm, unde intr-un pachet de argile nisipoase lacustre au fost
recoltate: pzsidi Wl1 amnicum Mull., Pisidi um elessini Neum. ~i Limnaeus stagnalis Linnee, care, de asemenea, apartin complexului de Mosti~tea. Aceluia~i
orizont cu Pisidillm i se poate adauga in continuitate de sedimentare ~i orizontul argilo-nisipos, cu Planorbarius eomeus Linne, Pomatias eastulatum Rossm.,
ce apare pe vi'iile Nicovani, Poienii ~i Mieilor (E. L i i e a n u - T. B a nd r a bur, 1959). Aceste depozite de argile nisipoase ~i nisipuri argiloase pe
care Ie denumim eomplexlIl de Mizil, au 0 mare extindere intre valea Teleajenului ~i Buzaului, situate sub 0 cuvertura de pietri~uri ~i nisipuri mai noi. Acest
complex confirm a prezenta lacului Mindel-Riss in Cimpia Romima.
In Pintenul Magurii acest complex se coreleaza cu argilele amintite de Gh.
N i cuI esc u (1960) ~i corelate cu StrateIe de Mosti~tea ~i cu cele descrise
de M. S P ire s c u ~.a. (1970), situate in baza profilului descris cu m uIte
amanunte paleopedologice, (vezi fig. 23, B).
Cu aceste date geologice pleistocene, destul de complexe, se pot corela ~i
rezllitatele forajelor mai veclli expuse de 1. P. Ion esc u (1908), unde
succesiunea ritmica de pietri~uri ~i nisipuri, eu argile ro~ii ~i Helix, este cit
se poate de clara, intregul material fiind de origine acvatica, delllviaHi a~a
cum arata fauna citata de acest autor.
Prezent a argilelor ro~ii nu are 0 baza climatica, ci se explica prin simpla
spalare a argile lor ro~ii mai vechi, eocene sau pliocene, situate mai in amont.
A~a se explica ~i culoarea ro~ie a pietri~urilor din terasele Cimpina ~i Baicoi,
ce apartin vaii Prahovei, ca ~i alte orizonturi ro~ii, situate in aval de Ploie~ti ~i analizate in partea regionala.
Incheindexpunerea acestui sector, subliniem importan~a lui sub raport morfosLratigrafic pentru rezolvarea problemei centrale - evolu!ia laeului pleistoccn
intr-o regiune destul de complexa ~i putin lamurita pina in prezent.
g) Sectorul Covurlui este ultimul din ram a inalta, marginala, situat in partea
de nord-est. Doua sint profilele-cheie care intereseaza stratigrafia Cimpiei
Romane.
Primul este profilul de la Poiana, important pI' in grosimea de 60 m a depozitelor loess ice ~i a pietri~urilor villafranchiene din baza, descris pentru prima
data de 1. A tan a s i u (1940) ~i completat apoi de 1. Sir c u (1963). sub
denumirea de Poiana-Nieore~ti. care prin descoperirea a doua masele de Arehidiskodon meridionalis Nesti in pietTi~urile de la Grozave~ti (NicoTe~ti) aduce 0
dovada precisa asupra virstei villafranchiene a acestora. Cu privire la complexul loessic, acela~i autor opineaza ca ultimul orizont din baza ar putea fi de
virsta Gtinz, faptconfirmat de C. Bratescu (1944-1945), ~i redat in
figura 25, A.
In legatura cu aspectul de terasa, in raport cu fruntea abrupta a Piemontului
Poiana-Nicore~ti, cu acela~i caracter, la Cosme~ti ~i mai la sud, se poate preciza astazi ca este yorba de 0 pseudoterasa tipica, 0 cimpie piemontana retezata de eroziunea Siretului pe latura de vest, suspendata deasupra albiei acestuia, dar cu profillongitudinal piemontan.
Profilul de la Poiana-N icore~ ti este unul dintre cele mai caracteristice din
tara noastra pentru succesiunea stratigrafica completa ~i unde trecerea de la
villafranchian se face direct la complexulloessoid interpretat de cel mai mare
morfostratigraf din tara noastra, prof. C. B I' ate s c u. Existenta lacului

pleistocen pusa aici de 1.


Sir c u (1963) numai ipotetic, se poate sprij ini insa
pe cele doua orizonturi argiloase cu Helix din cuprinsul
p ietri~urilor villafranchiene,
indicate de catre 1. A t an a s i u (fig. 25, A), considerate levantine ~i de M.
Nicolescu (1965).
Al do ilea profil - este cel
de la Tuluee~ti de care s-au
ocupat S. At han a s i u
I. Atanasiu
(1915),
(1940), E. L i t e a n u
(1960) ~i C. G hen e a
C. R a d u I esc u
(1964). Ultimii, in afara de
prezenta lui Archidiskodon
111eridionalis, au mai descris
~i aIte resturi de animale
mamifere (Paraeamelus alutens is SteL, Hippotigris stenonis Cocchi., Zygolophodon
borsoni etc.), care intaresc
virsta villafranchiana stabilita de inainta~ii lor (fig.
25, B).
P ietri~urile din cele doua
profile expuse corespund destul de bine cuverturii mai
intinse ~i denumita pietri~u
rile de Balabane~ti de catre
V. S f i c I e a (1960), s incrone cu cele de Frate~ti... -

I 1:111= 1'=:111= II

30B m

WI
301
300

M-R F;~W~ 1/
M
G-M

286
2B5

~283

282

1
u

j
~LL4IJ~
........ 1
CD

2. SECTOARELE DIN REGIUNILE


MAl JOASE

Surpaiurl arglliflcale
umede

Acestea se refera la AilosBiiriigan ~i BriiilaGalati.


Fig. 25 - Profile geologice in Cimpia Galati-CovUl'lui:
a. Sectorull\rlosti~tei.Aces- A - pro/Hul de la Poiana (dupa L A tan a s i u interpretat
de C. Bra t esc u 1944-45) B - profilul de la Tuluce~ti
ta corespunde complexului (dupa C. G hen e a - C . R a d u I esc u): X - locul cu
A,chidiskodo" meridio"alis; C - pro/ilul de la Barbo~i Galati
stratigrafic cu aceea~i denu(dupa aut a r)
mire ~i apare in numeroase
profile, cum este, in prim ul
rind, cel de la I. C. Frimu-Obile~ti (fig. 26, a), descris de P. Cot e t-E.
P I' i s n e a (1957) cu un orizont de marne, unele calcaroase in bazi'i, dupa
cum urmeaza: nisipuri orizontale, fine, fosilifere (tabelul 9), cu pietri~uri din
concretiuni calcaroase :?i criostructuri, apoi loessul gros de 8-10 m.
ti~tea,

62
63

In aIte profile geologiee situatemailasud.la Odaia Vladiehii ~i la Coeoni


(fig. 26, b), sub loessul eu 3-4 orizonturi de sol uri fosile apare un strat de marne vinete, eu multe eoneretiuni ealearoase, fosilifere ~i grosimi intre 3-4 m
~i 8-10 m, avind in baza fie argile (la Odaia Vladichii), fie nisipuri eu pietri~uri din eoneretiuni ealearoase ~i eriostrueturi foarte pronuntate (fig. 26, c).
Dupa cum se vede, orizontul marnos-calearos eoneretionar reprezinta 0 interealatie in nisipurile de Mosti~tea ~i el nu trebuie eonfundat eu orizontul
marnos vinet;iu ~i ro~eat din Burnaz.
In orizontul superior de nisipuri a fost semnalata fauna de molu~te, redata
in tabelul 9 ~i pe baza eareia P. Cot e t;-E. PI' is n e a (1957) au atribuit
eomplexului de Mosti~tea virsta Mindel-Riss. Cu aeela~i complex se eoreleaza
nisipurile ~i argilele eu fauna respeetiva (tabelul 9) des crise de E. Lit e a n u
(1953) pe malul laeului Potcoava, la Gauno~i, care le-a soeotit gre~it, de virsta
pleistoeen superior. Aeeea~i fauna (Sphaerium rivicula Muller, Planorbis (Tropodiscus) planorbis Mull. Unio sp. apare ~i in nisipurile de la Minastirea. Un
aIt profil geologic situat tot pe valea Mosti~tei este eel de la Gurbane~ti-Co
dreni, deseris de P. Cot et (1965) in care L. A P 0 s t 0 1 (1965) a gasit un
sehelet de Mamnwt/ws trogontherii Pohl. ~i a earui pozitie se vede in fig. 26,d.
Prezenta aeestui mamifer ea ~i a eelui deseris in profilul de la Malul Darimat(El. Hangallu-C. Margeseu, 1973)la earenoi,(P. Cotet
~i G h. Flo r e a)l am adaugat un alt molar de Mammuthus trogolltherii Pohl
din alta loealitate, situata in apropiere, Vlad Tepe~ eonfirma virsta MindelRiss, pentru tot eomplexul de Mosti~tea. Acesta este prezent ~i in subsolul
Capitalei, sub orizontul pietri~urilor de Colentina prin nisipuri argiloase,
argile nisipoase in care se aflii 0 bogata fauna de molu~te (Planorbis cornws
:\-lii ll. , Pisidium sp., Sphaerium rivicula Leah., Bithynia tentaculata, Unio
sp., care indica unmediu duleieol, laeustro-mla~tinos.
b. Sectorul Baragall reprezinta 0 eontinuare a eelui precedent eu aeeea~i
fauna, dar pe 0 suprafata mai mare. Prima seetiune geologica deserisa aici a
fost sondajul de la Mareule~ti, prezentat de ing. C. Ali man i ~ tea n u
in 1895, analizat stratigrafic de S a b b a $ t e fan esc u (1897) ~i petrografie de L. M I' a z e e (1899). Desehiderile naturale eele mai bune apar in
tot lungul versantului drept al Ialomi~ei intre Co~ereni ~i Tandarei (fig. 27),
ea ~i in versantul dunarean, in malul sting al Boreei, la loealitatea Stelniea
(fig. 28) ~i in forajul de la Jegalia (fig. 26, e), doua punete fosilifere foarte importante.
La Mareule~ti pe 0 grosime de 71,80 m au fost stabilite trei eomplexe litologiee - loess nisipos, nisipuri loessice ~i nisipuri alternind eu pietri~uri, predom inante fiind nisipurile.
In ultimul complex, S a b b a $ t e fan esc u (1897), afara de numeroase eoehilii de molu~te tertiare~i eretaeiee (Belemnites), la adineimea de
38~ 71 m a gasit Corbicula fluminalis Mull, ea ~i la Barbo~i, dar pe care 0 eonsidera remaniata. Sub raport petrografic, L. M I' a z e e(1899) a eonstatat
predominarea pietri~urilor earpatiee.
In toate profile Ie urmarite de noi ~i in care predomina nisipurile fine eu stratifieatie orizontala, sint prezente diferite forme speeifiee mediului fluvio-laeustru ~i laeustro-mla~tinos.
Profilul de la Fete~ti - Stelnica se afla in versantul abrupt a:l Boreei, unde
pensionarul V. S t a' n e ~ e u (din Fete~ti Gara) a deseoperit un molar de
1

64

(0

Coconi

Odaia
Vladichii

0
Jegillia
0

1m
1,50

8,10
10

0.50

......

1,00
0 . . . . . 0,.....,0"-

20

-o-o~o

-o-o~o~
O~O~O~O

0 0 0
0-0 -0-0

0-0

~ o~

o~o-o~o-

O-.Q.-~-l.~..E.

0-

-o~o ~o-

CO

[]JIE}1

EJ6

ffiII]2

~3

kbEd4

t~--:-.;..j5

_'Q-O
~7

~8

lo:6o~19

[]]Jl0

.~

~11
Fig, 26 - Profile geologice in hazinllI l\1osti~lci ~i 1n'Biiriiganul de sud:
1 --:- solul actual; 2 - loess;. 3 ~ s?lu.ri fosile; 4 - uisipuri incruci~ate sau orizo'ntare~ 5 _ nlsipuri
nrglloase; 7 ----: marne; 8 - pletI1~Urt dUl eoneretiuni calcaroase; 9 - llisipuri eu concretiuni ealcaroase;
10 - orizouturi fosilifere; 11 - criostrueturi
Co~erenj

o-

I
5 -

11'1~1I1l

OreZlil
l- iIT '=,

()

13ordll~el

= I

Albe:;;ti-D1lga

/1T:II;@

Ciochina

-0

/
rio:'. I;p

I.' . '.
10-

5'

:11111:1:1

:j~=~

L "9'"
"

,.,

,.

~
:z:
:::

f. ' .. , . ' , . ' ,

1----, ----F~~~.

{."

"""'"

/ q:mi:o:"~'~'
E.':
'
,, ,

=-...

,.~

I---_._~..:..

J=.

-------e-----0

~~. e.~.
lIIITl 1.fZZZZ215

r===J? j:~~'..' .)6


~':l'ii,I"-',
---17

<1

~4~8

'-------------------------------------~

Fig. 27 - Profile 1n versalllul drept al Ialomitei (BiiriiganuI de sud):


1 -

Lucrare in manuscris.

5-

loess; 2 -

Cimpia Romana

soluri fosile; ,3 - nisipuri eu gresii dure; 4 - argile; 5 - 501url fosile; 6 _ nisipur i


argl1oase; 7 - marne calcaroase; 8 - coucretiuni calcaroase (a); fosile (b)

M ammuthus t1'ogonlherii 1 , a direi pozitie stratigra-

Tabclut 9

fica se vede in fig. 28. Din analiza acestui profil se


vede ca ceea ce se considera loess in Baragan nu co'.:.:' :
respunde intru totul, aici fiind yorba in baza de un
......
10
.::. :.:
orizont ro~cat, care se prelunge~te din Dobrogea de
pe versantul sting, dar care se afla intr-o pozitie
mai coborita, datorita unei lmici denivelari recente
....
(fig. 29). Mai sus urmeaza nisipuri fine cu stratifi20
catie orizontala la baza dirora a fost gasit molarul
amintit, iar la partea :superioara se afla loessul.
lata deci ~i aici prezenta nisipurilor de Mosti~tea ~i
30
cu aceea~i fauna de mamifere, confirmata ~i de descoperirea recenta a unor resturi de M ammuthus l1'Ogontherii in piscul (promontoriul) de la Crasani2
40
Alt profil geologic interesant sub raport paleontologic este sapatura pentru flntina de la G.A.S. Jegalia (vezi fig. 26, e) descris de P. Cot e t-N. M aFig. 28 - Profilul de la
car 0 vic i (1962). Fauna de la J egalia se poate
SteIn ica in versantul abrup t
al Borcei:
urmari in tabelul 9 din care se vad raporturile strinse
1 - loessj 2 nisipuri loecu
cea de Babele- Barbo~i.
ssice; 3 argile nisipoase;
4 - soluri fasile; 5 - argile
1
nco n c ill Z i e, fauna de J egalia ~i Stelnica
nisipoasej 6 - orizont mar nos
-argilos ro~cat, calcaros
corespunde cu cea de Mosti~tea ~i Barbo~i-Babele.
x - locul uude s-au gasit resturi
Toate aceste elemente paleontologice (molu~te ~i
de M ammathus trogontherU Poh!
mamifere) intaresc ~i confirllla yirsta Mindel-Riss a
nisipurilor din baza loessului, care se prelungesc din
Mosti~tea in Baragan, preculll ~i in Vlasia, apoi in zona pielllontana Ploie~ti
(vezi fig. 23, B).
lncheiem acest sector cu citeva aspecte cu privire la pietri~urile de Baragan,
care in afara de punctul Marcule~ti au fost puse in discutie de E. Lit e a n u
(1956), considerindu-Ie in acela~i timp sincrone cu cele de. la Frate~ti.
Avind in vedere intinderea ~i grosimea lor mare, noi Ie-am denulllit "Pielrisllri de Baragan" (P. Cot e t, 1966) dispuse sub forma unor conuri-delte
in'care actiunea Dunarii a fost predolllinunta. in ce priYe~te yirsta lor, ea nu
este peste tot aceea~i, ele putind fi ~i mai yechi - Ievantine, dar ~i lllai noi,
gunz-mindeliene (cromeriene-tiraspoliene), u~a cum rezu!tii din datcle faun is.t.ice din forajul de la BraiIa, iar cele de sub baltile lalol11 il;ei ~i
Brailei, chiar lllai noi, ele reprezentind in parte aluyiunile leraselor
superioare ale Dunarii, scuV
E
fundate (vezi tabeI7). Asupra
St\:lnica
acestor pietri~uri reyenim mai
departe la pal'tea regionala.

Fauna de JlloIn~[e din bazinul Mosli~lci ~i dill lliiriilJall

Detel'minat deL. A po s t 0 11957 - caruia Ii multumim pe aceasta cale, ca ~i celui care I-a descopcI' it.
2 Infol'matie
P a u I
Pop 0 vic i. inviitatol' din comuna Cioeiine~ti, satul Smirdan.
1

66

BALTA IALOMITEI
. ::.', '
: .. '.

....

Fig. 29 - Profil transversal cu denivelare tectonicii


recentii post M-R; MR - marne-argile ro~cate; cr cretacic; F-F' - falia Dnniirii

Profilul

I.e:.

PrinlU

Orizontul

Fauna de

:\isipuri

molu~tc

Unio sp., Sphaerilllll rivieula Leach., Corbicula


{lumina lis Miill. Galba lruncalula MiilI., Valvala
piscinalis l\HiII.

Coconi-Piscll

;\famc

Valvala piscinalis ~IiiII., Planorbis (Tropodiscus


ombilicalus) Miill., Planorbis planorbis Miill., (dupii
E. Lit e a 11 ll, 1953).

Giiuno~i

:\Iarnc !iii n isipllri

Corbicula cf. fluminalis MiilI., Valvala piscinalis


Miill., Valvala sibinensis sibinensis Neum., Pisidium
priscum Eich. Pisidium amnicum l\ItiIl., Pisidium
clessini NClllll., Sphaerium rivicula Leach., Planorbis planorbis Linne, Planorbis (Tropodiscus) olllbilicalus ?lHill., Planorbis comeus Line, Vivipara diluviana Kllnth., Bithynia gracilis Sand., Anisus (Spiralina) vorlex Linne, Pisidiulll sp., Melanopsis (dupa
E. Lit can u, 1953).

Potcoava

LA.S. Jcgalia

Braila-Abator

i\Jlegarensis fuchs val'., V. sadleri-alta Neulll., V.,


aff grandis. NCU111., V. romaloi Cob., V. gelica AI.
PavI. var., V. diluviana val'. crassa Kunth., V.
craiovensis POI'. non Sabba, V. islriena AI. PavL,
V. maldarescu Gob., LitllOglypllllS nalicoides C.
PfeiL, Theodoxus danubialis C. PfeHL, ITalvata sp.,
Unio pictorum L., Unio piclorum val'. Corbicula
{lumina lis Miill. Sphaerium corneum L. intllnitii in
Ilisipuri argiloase la 22-26 m.
2'1,30-25.00 m
39,00-40,50 m

Stratele de Barbo$i-Babele: Marna nisipoasa Cll


Melanopsis (Fagotia) esperi Fer, Valvata piscinalis
MiiIL, Vivipara sp., Splzaerium (Cigelos) sp., la
25.08-27.00 m marna nisipoasii: Vivipara geticaAI.
P<lvI., Vivipara sp., Melanopsis (Fagotia) acicularis
Fer., Melanopsis sp.; la 39,00-40,50em (nisip
argilos negricios) eu Valvala cf. pulche/la Studer.

42,10-46,50

Strate de Tiraspol (Cromerian, Giillz-Mindel). La


42.10-46.50 m nisip argilos eu Vivipara tiraspolitana AI. Pavl., Vivipara ex gr. romaloi Cob., Valvata piscina/is MiiIL, Unio aft. piclorum; la 45.5052.00 m nisipuri fine eu Vivipara tiraspolitana
..ubcrassa Lungersch., V. romaloi Cob., Melanopsis
cfr. covur/iensis Cob., Unio sp., la 52.70-54.00 m
eu llisipuri fine cu Lilhoglyphus fuscus (Ziegler)
Cob., Valvala piscina/is Miill., Unio sp, Dreinssensia
sp.; la 81-30-90.80 m cu nisipuri cu Vivipara
tiraspolitana AI. PavL, V. tiraspolitana val'. subcrassa Lungersch., Vivipara sp., Unio sp.; la 90,8093,50 m nisipuri cu Lithoglyplllls fllsCllS (Ziegkr)
Cob., Vivipara sp., 1'alvata sp. ~i Pisidium alllnicum,
iar Ia 93,50-94,70111 nisipuri eu Unio sp.

III

67

,,:1,45-...
..c:

...

. 8,00

'"

Co

'"..
l::

C>

.!2

'"
~{ " : . 18,30-0::
00.0

_ _

20,80
21,60

.=.
0'0

:0>'
;' ~
.. .

52,10

e. Sectol'UI BraHa - Galati este situat de 0 parte ~i de


alta a vaii Siretului. In Cimpia BraiIei este eunoscut
eomplexul de nisipuri argiloase pe care sta loessul ~i
inearelaChi~eani, L. Apostol-VI. Olaru (1966)
ausemnalat prezentaluiMammontlzeus primigenius Blumb.
Fauna de molu~te ee se gase~te tot in nisipurile de sub
loess, deserisa de G 1'. ~ t e fall esc u (1886) la Gropeni
~i TiehiIe~ti eonsEI in Unio, Paludina, Dreissensia,
M elanDpsis.
Sondajul de la Abalol'lll din Briiila. Aeesta depa~e~te 100 m adineime ~i ajunge pilla in plioeen, strabatind l1lai inUi loessul, dupa care trece in depozitele
de Barbo~i-Babele, apoi in depozitele de Tiraspol, dupa
aeeea ill levantin (fig. 30), eu orizonturi bogate in fosiIe, redate in tabelul 9. Depozitele de Barbo~i-Babele
apar in multe profile, dar eel mai earaeteristie este profilul din gara Barbo~i (y. fig. 25, C), unde N. Mac ar 0 vic i (1960) deserie ill argile ~i nisipuri eu 0 bogata
fauna eu: Didacna ponlocaspia AI. PavI., Corbicula fluminalis Mull., Corbiculajassensis Cob., Pisidium covurluensis Cob., Adacna plicata, diferite vivipare (V. diluviana gracilis Junk., V. geticus AI. PavI., V. calverti
Neum.), apoi Melanopsis acicularis Per., Hydrobia grandis
Cob. ~i aItele.
Din eele expuse pilla aiei se eontureaza liniiIe generale ale evolutiei Cimpiei Romfme, prin eele doua faze
paleoge'ografice mari: villafranchiani1, seoasa in evidenta
de seetoarele mai inalte ~i pleistocena medie, eonturata
de seetoarele mai joase (fig. 31), expuse amanuntit mai
departe.

~I F08-MAREA
RETELEI HIDROGRAFICE

D. LACUL PLEiSTOCEN

-...

.S

l ::

>

'"
,0,

.C?

o.

O'
,'0 .~

Aeestea reprezinta doua probleme centrale ale evolutiei ~i gel1ezei Cimpiei Romane, strins legate intre ele,
dar care tratate separat, ea pina aeum, nu pot fi bine
intelese. Reteaua hidrografidi prineipala 0 constituie
Dunarea ~i afluel1 tii ei earpatiei al carol' aport a fost
dom inal1t (datorita unei aetiun i teetol1iee pozitivc mai
puterniee a Carpatilor ~i Subearpatilor) in raport eu riurile baleaniee, eu aport foarte redus, datorita rigidiUltii
mai pronuntate a Podi~ului Prebalcanic pc eare-l traverseaza rlurile din R. P. Bulgaria .
Datorita proprii lor depozite ~i ale afluentiIor earpatiei,
Dunarea a fost dirijata initial de la ie~irea din defileu
sprc SE pe directia Craiova-Toeeni-Alexandria-Frate~ti--Radovanu, adica dinspre sudul Podi~ului Getie spre
Fig. 30 - Sondajul de la Abatorul Braila cu limilele slraligrafice

stabilile de prof. N.

]\.[ a car

vic i

~i

eu litologia respectiva

co

\t
.,..., .......

~.

\.

.v"'"
............................-0'

VIA V1S00fll
'.::1 'S 'l:!

...

B.urnaz. Ea. a fost ap.oi impil!sa ~i mai multsub influenta aluyiunilor transportate
direct de Jm, OIt ~I Arge~ tD Dunare, chiar sub fruntea Podi~ului PrebaIcanic.
A~a sc explica ~i dezvoltarea mai mare a teraselor Dunarii pe malul romanesc,
in raport cu cele de pe dreapta.

10-15

Barbo~i

(Galati)

rrr~lltr W1 CD Izvoarele
1/ R-Wl

1/ '/ V/1-W2 1,50

Wl-W2.

R
t-:-'-l....f-JH

M-R

3.50

.. ..
3.50 ...... .

. o

o' o

. o

M-R

'0

Bro~teni

W1-W2

W1W2

W1

W1

/j RW1

RW1

R
o '.' o

CD

R-M

malul sting
al Rimnicului

Borde~ti

W2

I:Z

W1
h-+r'r-I-r'rl

. O'

G)

Petra

W2

M-R

6Mlnjina

IE

II

..

0. 0.

G)
W2

W1

J-rln(/e-,y
I,M!/ R_W1

' / R-W1

1/

W2

W1

rI/

r.:....

Bariigan

~ (Mi\rcule~ti)

W2

1. LACUL CUATERNAR, DUPA I. P. VOITE$TI (1936)

Prezenta unui lac cuaternar in C1mpia Romana a fost schitata inca din 1936
de c~tr~.1. P. V 0 it e ~ t il in cadrul evolu~iei paleogeografice genera Ie a
ROt?-~l1I~I.~ i\cest lac cu eX~indere foarte curioasa ocupa intreaga cimpie a 01lel1lel pma la gura OltulUI, de unde era marginit spre sud ~i cst, de uscatul
format de Burnazul estic ~i de Baragan pina la BraiIa. Marginea lui nordica
trecea mai in amont de Galati ~i apoi pe teritoriul V.R.S.S.
I. P. V 0 it e ~ t i. e~pIica pr~zenta uscatului 1n Burnaz ~i Baragan prin
sen:nalar:-a unor Pl~trt~Urt balcal1lce la Tonola ~i Marcule:;.ti, dar care, dupa
nOl, nu smt predommante, ci numai elemente izolate asa cum dealtfel rezulta
~i din ~naliza efectuata de L. 1\1 r a z e c (1895) asup~a pietri~uriIor de la Marcu le~tI.
Dupa. cronolo~ia lui ba.zata pe cele trei subdiviziuni: preglaciar, glaciar ~i
~o:t~laCl~r, lacuI~ era con~ld~r~t de v.1rsta preglaciara ~i a durat put in pina in
bldclar,. l.ar ,Dunarea s-a ~nf.lflpat abla la i?ceputul epocii Riss ~i curgea pe la
Bucure~tl ( .).1n postglaCIal, socote~te el ca s-au format loessul si solul actual.
In general, problemele puse de I. P. V 0 it e ~ t i s1nt inca'destul de confuze, iar prezent~ acestui lac in NV-ul cimpiei oltene de la Baile~ti spre Drcbeta-Turnu S~everm, unde ter~sf.le Dunarii sint foarte clare, n i se pare destul
de hazardata, ca dealtfel, mtreaga lui ipoteza.

r.:'\

Griidi~tea

.,.

W1-W2

a~Wl
o. ' ....
o

R-W1

:'.0 '0.

r;:::;;..:..:;n:-~:.F-;;':;;:::;':":;=;..!-!;:l-

ActuaI

I7'7-~Ho-!,.f--I-....L..1....L....L...y W2
t<-H~~h--.="""':;""..;:...;.l W2W1
b-7-7+'I,-J,-l.,J-L...L..L....L..L...L.l W1
H-f-+-f-f-1Ft-r'T'T'T'T-r1

W1- R

...,.....,.....,....,............++-....................~ R-M

17'7~~f+-t++++-HM

1+~r4.L,4-l-...l.....L...L..L..Ll M-6

Supr.
de eroz.

Levantin
cutat

Fig. 32 -

C.

Seara stratigraficii folositii de


Briiteseu:

A - pentru depozite loessice;


depozite pie montane

70

B -

pentru

2. LACUL CUATERNAR,
DUPA C. BRATESCU (1944-1945)

[[III]1
Acest aspect din paleogeografia Cimpiei
Romane a facut obiect.ul unui curs tinut
student-iIor la Facultatea de ~tiinte, s~ctia
geografie. Manuscrisul a fost depus prin
testament la Biblioteca Academiei R. S .
Romania. Din notitele fo~lilor studenti,
spicuim citeva din ideile lui principale. Metoda folosita consta in analiza arnanuntita
a profilelor geologice din nord-estul, e~tul
~i sudul Cimpiei Rornane, pina in Burnaz,
acolo unde numarul orizontllrilor dc loess
~i soluri fosile este mai clar, ca ~i analiza
stratelor din baza loessului si a resturilor
fosile respective. A tentia c~a ma i mare
a acordat-o C. B r li t esc II l3araganului in
general, regillnii piemontane ~i partii
de sud a Podi~ului Coyurluiului, pe
baza unei scheme precise (fig. 32) ~i pc
analiza a numeroase profile ridicate pe
1 Mai Inainte de el, R. S e vas t 0 s (1907) s-a
oeupat de laeul pleistoeen din sudul Moldovei.

[TIJJ2

rIlIllJ3

~5

~
~6

~7
Fig. 33 - Stratigrafia depozitelor din diferiteprofile analizate de C. B r ii t esc u (1944-45):
1 -

saIuI actual" .2 -

loess; 3 -

soluri fasile; 4 -

argile; 5 -

argile-marne nisipoase; 6 - pietri~uri


eu nisipuri; 7 - discordan te

teren (fig. 33). EI a considerat ca regiunea-cheie a retragerii lacului cuaternar


o reprezinta nodul hidrografic de la confluenta Siretului cu Dunarea.
C. Bra t esc u (1938) socotea Burnazul cn 0 terasa dunareana de \'1rsta
Giinz (pleistocenul cel mai yechi dupa el, iar in restul cirnpiei pina la Braila,
lacul s-a retras treptat, astfel in Mindel-Riss, el acoperea Baraganul de sud,
care a devenit uscat de Riss; in Baraganul de mijloc, acesta exista in faza RissWiirm I, iar in Cimpia Brailei, in faza Wiirm 1- Wiirm II. Intre profile Ie ~i
forajele analizate de catre C. Bra t esc u in regiunile Mosti~tei ~i Baragan amintim pe cel de la Gradi~tea din Cimpia Neajlovului, apoi de la Coconi, Platone~ti,
Buliga, Marcule~ti, Cuza Voda, Viziru, ~ute~ti ~i altele (fig ..33).
1n legatura cu sectorul cimpiei piemontane a Rimnicului, considerata gre~it
de catre G. Val san ea un podi~, C. Bra t esc u precizeaza ca ea nu
este decit ,,0 serie de conuri de dejectie conjugate din prundi~uri levantine
remaniate". La nord de cimpia piemontana a Rimnicului acesta s-a ocupat

71

de profilele de la Darimati i;>i Borde~ti pe Rimnic, Rastoaca pe Rimna, Bro~


teni pe yalea MilcoYlllui, Ceta~uia la nord de Foci;>ani, apoi Gole~ti, Panciu
(Ripa I-laulitii), Mirce~ti etc., carora Ie stabile~te virsta "considerind eli {azelor
glaciare le apartin argilele galbenc, iar celor interglaciarc, argilele mai inchise
1a culoare (yinete, negre, cafenii, ro~cate), datorita spalaTii humusului cafeniu,
ro~cat sau brun" (C. B l' ate s c u, 1944-1945). Pe latura Podi~ulni Coyurlui
s-a ocupat de profilele de la Izvoarele (unde primnl uscat apare in epoca Riss,
precedata de lacul Mindel-Riss), Petra, Barbo~i (aici land dateaza tot din
Mindel-Riss), Minjina, Cudalbi, Corod ~i Negrile~ti. Ultima unitat-e pe care
n analizat-o a fost Cimpia Siretului inferior.
In legatura cu aceasta se trateaza ~i problema Buz3ului a dirui deyiere 0
considera de data recenU'l, ca ~i limanele de pe partea stinga, care s-au format
dupa faza Wiirm II.
Un alt aspect relevat de C. Bra t esc u este legat de deform area teraselor
din zona de curbura pe baza legii stabilita de el in 1940 in lucrarea cn privire
la oscila~iile de nivel ale Marii Negre (vezi P. Cot e t, 1973, legea lui C.
Briitescu). Aici arata el cum se poate stabili proportia mi~carilor cpirogenice
~i chiar timpul cind au avut loc, plecind de la comparatia cu scara Deperet
~i cu cronologia stabilita de el. Pentrn aceea~i regiune de contact, C. B I' at esc u aminte~te ~i unele falii de data desLul de recenta, in raport cu faza
tcctonica valaha.
Spre vest, in sectorul Bucure~ti-Ploie~ti-Buzau,problema laculni cuaternar a dimas neprecizata la C. B l' ate s c u, sau mai bine zis Ilcexpusa .de el,
a~a cnm rezulta din notitele consllitate.
3. LACUL CUATERNAR, DUPA N. M. POPP (1947)

Lucrarea lui N. M. Pop P (1947) a unnat imediat dupa aceea a lni C.


B I' ate s c u (1944-1945) in care autorul respecti\' vorbei;>te de uscatul Cimpiei Romane, format in urma retragerii succesiye a lacului cllaternar, adica
pozitivul ~i nu negativul unei fotografii.
N. 1\1. Pop P (1947) pleaca de la rezultatelemai yechi ale lui G. Val san
(1915), C. B l' ate s c u (1938) ~i cele proprii din Subcarpati (N. NI. Pop p,
1(38), accentlll cazind asupra sistemelor de terase ~i pe analiza har~ii geologice,
scara 1 :500 000, care reda 0 serie de foraje noi. Sesizind numarul i;>i yirsta difer ita a teraselor fluviatile din Sllbcarpati i;>i din lungul Dunarii, ca i;>i din vaile
inferioare afluente Dunarii, corelata cu lipsa teraselor din zona de divagare
(subsiden~a actuaIa), N. M. Pop p arata formarea succesiva a Cimpiei
Romane, incepind de la Olt in Burnaz i;>i pina in valea Siretului, adica incepind
din faza Giinz ~i pina in faza Wiirm II, specifica cimpiei de divagare.
Din cele doua teze expuse (C. B l' ate s c u, N. M. Pop p), rezulta
clar, poligeneza Cimpiei Romdne aUt intre Olt ~i Arge~, cit ~i in est ~i nord-est,
ca ~i varietatea de argumente litologice ~i stratigrafice.
4. LACUL PLEISTOCEN, DUPA P. COTET

Dupa cum s-a vazut din cele de mai sus, problema lacului pleistocen este
destul de complexa, iar in prezent dispunem de date geologice ~i geomorfologiee mult mai bogate, care ne permit reluarea ~i completarea tezelor expuse
pe 0 baza stratigrafica mai larga i;>i stabilirea unoI' faze mai precise, a~a cum

dej a au fost schitate de noi (P. Cot e t, 1947, 1950, 1954, 1973), ~inind seama
de evolutia retelei hidrografice, in special a Dunarii, ca ~i de complexelc
stratigrafice principale expuse mai inainte.
a) Faza Donau (depozitele de Frateti). Un lucru este clar de la incepllt,
ca lacul pleistocen este 0 continuare a lacului levantin, prima faza aparpnilld
yillafranchianului cu resturi de mastodonti i;>i de Archidiskodoll meridionalis
Nesti (profilul de la Tuluce~ti) ~i cele din Piemontul Getic (Plenita, Orodel),
continuate cu strateIe de P ite~ ti - Burdea, Plo ie~ti ~ i Covurlui, toate cu caractel' piemontan fluviatil ~i in partefluYio-lacustru, ~i care au reprezentat umplutura marginala a lacului cuaternar in faza initiala. Raspilldirea mam iferelor
amintite in Cimpia Romana se poate urmari mai departe in fig. 36.
Aceasta faza se intindea de la iei;>irea Dunarii din defileu ~i pina in valea
Arge~uluil, inclusi\' Burnazul in care aportul Dunarii ~i al afluentilor ei - Jiul,
Oltul ~i Arge~ul, este deosebit de important (fig. 31). Sub influenta Jiului,
Oltului i;>i Arge~ului, Dunarea a fost impinsa spre sud, taindu-~i "alea cu intreg
sistemul de terase pleistocene in propriul con-delta.
Tot aici trebuie precizat ca 0 evolutie a Dunarii in sensu1 indicat de E. L it e a n u ~i C. G hen e a (1968) spre Tg. Jiu, prin Subcarpati ~i nord de
Galati, in faza villafranchiana, ca 9i alte directii mai noi, in St. Prestian ~i
in Paleoeuxin spre Craiova-Slatina-Bucure~ti~i chiar spre Pite~ti ~i Buzau,
nu pot fi admise nici ea ipoteze de lucru ~i mai ales ca In~elegere a unei evolutii
normale a retelei hidrografice carpatice.
Dupa autorii citati, Dunarea s-a inst-alat pe direc~ia vaii actuale abia In fazele Riss-Wiirm ~i \"'iirm, fapt contrazis de realitatile terenului.
b) Faza Giinz - (marnele ~i llisipurile de UZUllU). Aceasta urmeaza fazei allterioare fluvio-deltaice de care este strins legata crt 0 faza lacustro-mla~tinoasa
cu care se incheie umplutura ap~eron-giinzian3 (P. Cot e t, 1966 a). Marllele calcaroase cu intercala~ii slabe de llisip.uri sint situate deasupra pietri~urilor de Frate~ti ~i ele se extind la zi aproape peste tot in Burnaz, apoi in
cimpiile Burdea, Boian, Caracal,. Salcu~a ~i Balacita, constituind uneori 0
crusta calcaroasa clestul de groasa (10-20m), amintita mai inainl-e. Acest complex se afunda spre nord in ZOna Bucure~ti ~i spre est, in Baragan.
c) Faza Giinzl\'1indel -,- pietri~Ul'i1e de Baragan -Braila (de virsta tiraspoliana sau cromeriana)2 reprezinta umplutura initiala sau in continmire mai
veche (probabil a fazei Frate9ti) in pal'tea estica a Cimpiei Romi'me, in care
tot Dunarii i-a revenit rolul principal pln[l clnd aceasLa a ajuns.in DepresiUl~ea
Deltei Dunarii.
Pentru Cimpia Romana argumente avem, '9:eoc'amdaLa, nuniiti pe cele amintite in forajul de la Braila-Abator. In viiter ;des.igur se VOl' mai gasi ~i altele.
Aceea~i virsta poate fi acordata ~i argilelor din' baza profilului de la Gradi~tea
(fig. 33 A).
.
..
d) Faza MilldelRiss - mal'llele,al'gilele ~inisipurile de Mostitea -Barbo~i
Mizil). Acest complex lacustru ~i in parte mla~tinos este virsta MindelRiss, ~i are 0 mare extindere la est de vale a Arge~ului i;>i pina in Cimpia Covurluiului, unde a fost descris pentru prima data de N. l\'I a c a l' 0 \' i c i, sub
denumirea de Slralele de Barbo~i- Babele (1960), de C. Bra t esc u (1938,
1944-1945), apoideP. Cote ~-E. PI' i s n e a (1957), la I. C.Frimu-Obi-

~i

Spre latura de est, in Cimpia Neajlovullli, dt'pozitele de suprafatii sint mai noi, datoritii
de subsidentii din zona de divagare.
..
.
2 Fazele a, b, c, eorespund Villafranehianului ea termen general, iar fazeJe Donau ~i Gtinz
reprezintii pleistoeenul eel mai vcelli.
1

inflllen~ei mi~eiirilor

73

le!jti ~i de P. Cot e t (1965, b), la Gurbane~ti, unde s-au gasit ;;i urme de
Mammut/llls trogontherii Pohl descoperit de L. A P 0 s t 0 1 (1966).
e) Faza Wiirm I -Wiirm II (nisipurile argiloase de BriHla) cu resturi de
Mammontheus primigenius Blumb., !ji de molu~te este mai noua ~i confirma
cele spuse de C. Bra t esc II (1944-1945). Tot aici trebuie mentionat ~i
faptul ca inceplnd de la Prahoya spre est, depozitele piemontane se afunda
mai mult, iar la suprafata, cle sint din ce in ce mai noi spre est, la Rimnicu
Sarat ~i Foc~ani. Inceplnd cu drsta Riss-Wiirl11 I, apoi cu nisipurile argiloase
din Clmpia Brailei, dupa care urmeaza seria depozitelor mai noi, expllse mai
departe.
Din datele forajelor lui Lin dIe y-C ole an u de la Cl'fngul!ui Bot (vest Ploie~ti) cu nwneroase succesiuni ritl11 ice de pieLri!juri:?i argile ro~ii, virsta conului
de dejectie al Prahoyei ajunge pina in pleistocenul inferior, in Gunz ~i Ivlindel,
fapt confirmat ~i de alte date geologice privind Intreaga succesiune a pleistoccnului (E. Lit e a n u, T. Ban d r a h u 1', 1966).
f) Fazele celemai noi -corespunz:Hoare lui '\Tiirm III ~i Holoccnului sint reprezentate prin dmpia de divagare ~i prin zona de trecere a clmpiei piemontane
de la curbura la lunca Siretului ~i dnd a avut lac ultima transgresiune 1nai
mare a Marii Negre, denumita de C. B l' ate s c u (1942) - faza Pontzz!
Vechi, dnd nivelul apei s-a ridicat cu circa 10 m, fapt subliniat mai Urziu ~i
de P. Cot e t (1973).
In aceasta din urma faza, datorita remuului generat de ridicarea niyellllui
Marii Negre, apele acesteia au patnms in amont pina in Ostroyul Ialomitei,
iar Dunarea ~i-a largit mult albia majora prin meandrare accentuata, fiind
insotita ~i de despletirea albiei minore. Afja se explica caracterul "deltaic interior" al celor doua ostroave mari - Ialomita ~i Braila.
Inainte de a incheia problema lacului pleistocen care s-a retras succesiv in
partea de est ~i nord-est, trebuie aratat ca delliel'ea rete lei hidrografice spre sudest, est ~i nord-est, incepind cu Arge~ul ~i Dimbovita, apoi cu Ialomita ;;i Buzaul
s-a facut nu numai sub influenta mi~carilor de subsidenta mai accentuate la
gura Siretului, ci ~i in raport cu retragerea uItimelor resturi ale lacului pleistocen, riurile amintite fiind legate de nivelul de baza, in continua retragere a
acestuia (P. Cot e t, 1950).
Datorita lacului pleistocen ~i colmatarii lui treptate s-a format dmpia initiala in care riurile ~i-au sapat vaile ~i peste care s-a acum ulat succesiv apoi
cuvertura de loess care este mai groasa pe interfluvii dedt pe terase.
In concluzie, prezenta cimpiei initiale de acumulal'e, cu caracler poligenetic $i
policronologic, este 0 realitate mull mai bine conturati1 astazi pe bazi1 de date mai
complexe $i mai concrete.
E. CONDITIILE PALEOCLIMATICE $1 CARACTERIZAREA LOR

Trecerea de la pliocen la cuaternar nu s-a facut brusc chiar daca a fost marcata de aparitia glaciatiei ~i nici peste tot la fel, conditiile regionale de latitudine ~i altitudine fiind diferite. Acest fapt rezuIta din elementele relicte care
s-au pastrat, fie de ordin biologic (fauna ~i flora, resturi ul11ane), fie de ordin
sedimentologic. In Cimpia Romana nu dispunem de mai mnIte analize palinologice, dar in schimb resturile de mamifere sint destul de numeroase, ca ~i
cele . periglaciare.

Archidiskcdon meridionalis (Nesti)

() Mammuthus trogontherii (Pohlig)

e Mammonlheus primigenius (Blumb)


~

fenomene periglaciare-crioturbatii

CLo.

Clil
.\

R.

P.

B
Fig. 34 -

20

40

Repartipa cHorva elemente pleistocene in Clmpia Romanii:

Archid1'skodon 11Ie,idiotlalis: 1 Orode1; 2 - Rudl\.r~a; 3 - Craiov~; 4 Saru; 5 :-. Milcovu; 6 - ~e~~


bline~ti; 7 !;legarcea din Deal; 8 - Colone~b; 9 - Hlrse~bi 10 - Mavrodtn, 11 -: Glivline~t.',
12 - Juplne~ti; 13 - Ghizdaru; 14 - Blilanoaia; 15 - Frlite~b; ~6 - Dlllt;'; 1~ - . Dala;18 - Ba:
neasa' 19 - Prundu; 20 - Colentina: 21 - Trivale; 22 - Plte~b; 23 -Tlrgovl~te, 24 - Fete~tl,
25 -'Tecuci, 26 - Tuluce~ti; 27 - Toceni-Dobre~ti; (dupa L. A P 0 s t 0 I) .M("""'fll~'ts Irogofllh.,/.t:
1 - Gurbline~ti-Codreni;
2 - lIIalu Dlirimat. 3 - Vlad repe~; 4 -:- .SteIUlca-Fete~b; . M"",,,,onl"~l/s
prillligenifls: 1 - Erghevita; 2 - Cliciullite~~i; 3 - Coma~i; 4 GliUrlClU; ..5 - Glivline~b; .. 6 - Br1~:
ceni; 7 - Blilliria; 8 - Blineasa-Bucure~b; 9 - Oltenlta; 10 - CurcaUl, 11 - Co~erenl, 1.2 - <;~a
'. 13
Clillira~i' 14 Chiscani' 15 - Tecuci (dupli L. A po s t 0 I); fenom.II. p.nglac,ar . " - 10~:~t~Dob;;~ti; b - Draga.ne~ti-Olt; ~ - M~1daeni; d - G~uri~iu; e ---: Banea~a-?iurgiu; f - BAneasa:
Bucure~ti; g - Pantelimon; , , - Titan; i - Blilliceauca; 1 - Odala VliidlChll; I - malu~trl:~l~i:~

A~a cum s-a vazut mai inainte, Cimpia Romana est~ una d~n p~in~ipalel=
unitati europene in care loessul, considerat ca 0 formatmne pe.ng~acIa~a o~upa
intinderi foarte mari ~i, in plus, ea prezinta numeroase sectmlll polletaJate,
cu numeroase orizonturi de loess ~i soluri fosile, expuse mai inainte.
La acestea se adauaa formatiunea piemontana aluvio-proluviala, de asemenea
polietajata, ritmica,Oin care ~pare 0 succesiune elm'a de intercalatii a~giloase
(de obicei ro~ii) ~i de pietri~uri, asemanatoare in parte cu cele proglaclare de
la poalele AlpiIoI'.
1. CLASIFICAREA INITIALA A CLiMEI DUPA GEOLOGI

Analizata prin prisma date lor faunistice de mamifere ijii a rr:az:ife~tar~lor


mai accentuate, legate de glaciatia carpatica, clima cuate:na!'uI~1 fjl chlm~ 111:partirea acestuia s-a facut in t.rei faze: preglaciara, gla.Clara ~l postgl~clar~.'
a~acumsevede laGI'. ~tefanescu (1879),1. P. VOltqtl (1~36hl a1t ll .
Preglacillrzzl a reprezentat timpul in care au tl:ait numeroase mamlfere te:~no~
file (Archidiskodon meridionalis, Equus stenoms, IV! ammlltlllls trogonthem S I
aItele), a carol' raspindire se yede In figura 34.

75

60 km.
!

Glaciarul se refera la prezenta ghe~arilor in Cm'pap, cind frigul ~i inghetul

au predominat ~i in regiunile joase periglaciare, iar prezenla in numar mare


a resturilor de mamut (Mammonlheus primigenius) confirma acest lucru (fig. 34).
Poslglaciarul corespunde dispari~iei ghc\arilor carpatici ~i instalarii condipilor climatice mai apropiate de cele actuale. Acesta este echivalent holocennlni.

2. CLASIFICAREA CLiMEI DUPA SCHEMA ALPINA

o data cn genera lizarea schemei alpine en cele patrn faze glaciare principale
(Gunz, Mindel, Riss ~i Wurm), separate intre ele prin trei interglaciare: G-M,
M- R ~i R - W ~i trecerea la sincronizarea orizonturilor de loess cu fazele glaciare ~i a orizonturilor cu soluri fosile cu fazele interglaciare, datorita lui C.
B I' ate s c u (1931, 1932), studiul cuaternarului de la noi a intrat intr-o noua
etapa de dezvoltare.
Aceasta etapa a reprezentat un progres real, datorita admiterii unei ritmicitati mai largi, la nivel european.
Extinderea metodei lui C. Bra t esc u de cercetare a loessulni numai pe
baza de analiza morfolitologica, completata cu date de ordin geomorfologk
(Studinl teraselor fluviatile din Oltenia) ~i faunistic, a fost realizata de P.
Cot e t (1948/1957).
Dupa 1950 a urmat extinderea metodei geologice, bazata pe studiul faunei,
pe analize mecanice 9i chimice sumare a depozitelor cuaternare, direct-Ie initiata de E. Lit e a n u (1951, 1953), dar fara sa fie acordat loessulni atentia
cuveniUi.
Un nou progres a fost realizat 0 data cu reluarea metodei lui C. B I' ate s c u asupra studiului loessului 9i a paleosolurilor eu mij loace moderne, datorita
Ane.i Conea (1970,1970 a).
Extinderea cnnoa9terii in amanunt a solurilor fosile va duce designr la lam urirea m,ultor probleme de paleoclima pleistocena din Cimpia Romana, dar care
trebuie completata 9i cu studiul faunei de molu~te ~i al vegetatiei pe cale palinologica, in acord ~i cu rezultatele de ordin arheologic, mai ales pentru pleistocenul superior, obtinute de M. C i I' C i u mar u (1973, 1974).
3. CONDITIILE PERIGLACIARE, IMPORTANTA CRIOSTRUCTURILOR
SUB RAPORT STRATIGRAFIC ~I PALEOCLIMATIC

Un aspect nou in paleogeografia pleistocenului din Cimpia Romana il con. stituie desigur prezenta criostructurilor ~i care a fost rem arcata de autor inca
din 1948 ~i extinsa apoi treptat pe masura descoperirii de noi elemente periglaciare in depozitele de pe terase ~i interfluvii sub forma de pene de gheata, microcute (involutii), structuri poligonale etc. (P. Cot e t, 1957, 1960, 19(7).
Existenta criostructurilor a fost relevata ~i de aI~i cercetatori (D. S I a voaca, C. Opran, 19(3).
76

tn prezent, numarul semnaUirii criostructurilor a crescut mult (fig. 32) in


special a celor din depozitele pleistocene ale Capitalei ~i a imprejurimilor ei.
De asemenea, a fost remarcata pozitia lor la diferite adincimi, ca ~i in diverse
orizonturi Iitologice ~i stratigrafice. Toate acestea ne-au determinat sa incercam
o noua interpretare a prezentei criostructurilor, ca elemente stratigrafice
:;;i paleoclimatice in dorint-a de a aduce noi date pentru clarificarea contradictiei aparente ce exista intre rezultatele paleontologice pc bazli de mam ifere
termofile ~i prezenta loessului polietajat ca eel mai important element periglacial' de la noi pentru allalize paleoclimatice.
a. Criostl'Ucturi in depozitele villafl'anehiene. Prezenta unoI' criostrncturi in depozitele cuaternare ale Cimpiei Romane poate fi relevata cu destula
siguranta astazi pe baza analizei profilului de la Baneasa-Giurgiu, siLuat in
complexul marnos-nisipos, care sta deasupra pietri~urilor de Frate~ti (fig. 35 a)~
In acela~i sens, citam profilul de pe valea Gauriciu (Burnazul vestic), des:'
cris de D. S I a v 0 ac a-C. 0 p I' an (1963), care au remarcat prezenta
unoI' pungi periglaciare, situate tot in complexul marnos-nisipos la contactul
cu pietri~urile de Fratei?ti, considerat grei?it de virsta mai noua, pleistocen mediu (fig. 35 b).
Aceste doua profile ne duc la concluzia ca influcnta inghetului peren s-a resimtit inca de la inceputul pleistocenului in faza Gunz, deci inaintea depunerii
loessului cel mai vechi sau 0 data cu acesta. In aceea~i categorie inglobam ~i
criostructurile ce apar in tufurile vulcan ice din cariera Dobre~ti-Toceni(fig.
35 d) sau in depozitele piemontane de la Colonei?ti (fig. 35 e) ~i cele de terasa
de la Baicoi (fig. 35 f).
b. Criostructuri in dcpozitele de l\!Iosti~tca. Acestea apar in numar
~i mai mare ~i sint relevate pentru prima data la I. C. Frimu-Obilei?ti (P.
Cot e t, E. PI' is n e a, 1957). Cel mai interesant este insa profilul de
la Coconi din malul lacului Mosti~tea, un de in orizontul inferior de nisipuri
apar involupi cu caracter de microcute foarte caracteristice (fig. 35, g).
Inghetul peren care a conditionat aceste criostructuri apartine fazei Riss
ce a urmat dupa depunerea complexului litologic de Mosti~tea 0 data cu
acumularea loessului in cimpia Mostii?tei i?i a Baraganului. Un alt profil
cu aceeai?i valoare stratigrafica, dar cu criostructuri de pene i?i poligoane
structurale, se afla pe malul estic al lacului Strachina, in orizontul bazal
de argile cenui?ii-negricioase (fig. 35 c). Numeroase sint ~i criostructurile
din depozitele de pietrii?uri cu nisipuri ~i intercalatii de argile nisipoase
din carierele Capitalei (pietri~urile de Bucurei?ti sau de Colentina) descrise
de noi (P. Cot e t, 19(1) ~i completate aici cu noi exemple din carierele
de Ia Baneasa, Catelu, Balaceanca i?i altele (fig. 35, h, i).
Prezenta inghetului peren in sectorul Bucurei?ti in pleistocenul superior
a fost confirmata de analizele palinologice; efectuate de V. I lie s c uG e a n. C i 0 f I i c a (1964), ca ~i de prezenta in numar mare a resturilor de
Mammonlheus primigenius, a~a cum s-a vazut din fig. 34. Elementele periglaciare mentionate alaturi de cele de flora (~t. Rom a n, 19(9) i?i fauna
(mamifere) sau chiar unele specii criofile de fauna din izvoarele situate in
partea centrala a Cimpiei Romane (C. Mot a ~ i? a., 19(2) confirma ca
acestea au fa cut parte din zona periglaciara continentalf', moderata a Eu-

77

ropei, caracter care s-a accentuat odata cu formarea ghetarilor din Carpatii
no~tri. Mamiferele termofile s-au adaptat acestor conditii mai atenuate in
pleistocenul inferior ~i mediu, ele dispersind in pleistocenul superior odata
cu cele criofile.
Ritmicitatea paleoclimatica a pleistocenului reflectata in polietajarea
depozitelor loessice ~i piemontane corespunde schemei alpine cu cele patru
faze glaciare principale (Giinz, Mindel, Riss ~i Wiirm), eompletata cu.faza
mai veche Donau ~i cu cele trei stadii al Wiirmianului (WI' W 2 ~i W 3)' la
care se adauga alte subdiviziuni de amanunt ale glaciarelor ~i interglaciarelor cunoscute dintre Donau ~i Wiirm.
4. HOLOCENUL ~I TRECEREA LA PLEISTOCEN
(SU BDIVIZIUNILE WORM IANULU I)

Ultima parte a cuaternarului dnd s-au conturat mai bine trasaturile


climatului actual poarta denumirea de holocen. Acesta ajunge pina la circa
8000 de ani in urma ~i are trei subdiviziuni prineipale (vezi tabelul 3) in care
se pot urmari diferite eorelatii intre evenimentele de pe uscat (vegetatia
Europei) ~i din cuprinsul Marii N egre.
Trecerea la pleistocen este cunoscuta sub denumirea de Glaciarul tirziu
(Tardiglaciaire sau Spatglazial), care se term ina dupa eei mai multi cercetatori cu stadiul Wiirm 3, precedat de stadiile Wiirm 2 ~i Wiirm 3,
separate de interstadiile W 3 - W 2 ~i W 2 - W l' Aeeste subdiviziuni ale ultimei faze glaciare carpatiee ~i alpine au fost adoptate de C. B I' ate s e u
(1940, 1944-1945), P. Cot e t (1967), A. Con e a (1970), M. S P ires e u ~. a. (1970), M. C ire i u m a l' u (1973, 1975) ~i altii.
In prezent, aceasta schema eronologica a fazei wiirmiene are 0 baza ~tiin
\ ifiea mai larga, rezultata din analize radiometrice ~i palinologice corelate
cu rezultatele cereetarilor pedologice ~i arheologice, efectuate de 1V1. S p iI' esc u ~. a. (1970) ~i M. C ire i u m a l' u (1973, 1975), a~a cum se vede
in tabelul 10, dar raportate ~i la nivelul Marii Negre, stabilit de C. B I' at esc u (1940).
Tabelul 10
Schema imparlirii fazci \\Tiirm realizala Ia noi

-----Dupll M. Spireseu
\l.a. (1970)

I ,"i::

.'"
al

Fig. 35 - Structuri periglaciare-crioturbatii In clteva profile din Clmpia Romllna:


In marne Ie de la Bllneasa- Giurgiu deasupra Pietri~urilor de Frllte~ti; b - pene periglaciare lu
Pietri~url1e de Frllte~ti din Valea Glluriciu; c In argilele de Mosti~tea pe malul lacului Strachina;
d - lu orizontul de tufuri vulcanice de la Toceni-Dobre~ti; - In dcpozltele piemontane de la Colone~ti; f In terasa Inaltll a Prahovei la sud de Bllicoi; g - In nisipurile de- Mosti\ltea la Coconi pe
malul laculul; " - In valea Colentinei In orizontul de argile de sub pietri\lurile de Bucure\lti; i - I n
pietri\lurile din carierele de In Bllneasa-Bucure\lti

" -

H-W3 An, Aa ........


W2- W3 Ba2, A2B ....
W20rizont B ........
Wl- W2 Lut argilos
..
negricios
ruginiu
WI Lut argilos ro~cat . .
Inchls

IMarii
Core!:l,ia cu oscilatii1e nivelului
Negre (dupll C. Brlltescu, 1940)

Dupll M. Clrciumaru
1(975)

Wiirm 3 . .............. .
Ohaba . ................ .
Wiirm 2 . .............. .
Nandru (N4, N3, N2, Nl) ..

MaJea
Marea
l\'Iarea
Marea

Wiirm 1

Marea Neagrii Ia -21 m

Neagra
Neagra
Neagra
Neagrii

la
la
la
Ia

-5m
+5m
-62 m
+10 m

A~a cum rezulta din tabelul 3, Tardiglaciarul corespunde cu faza Wiirm, iar
in eontinuare urmeaza ultima parte a cuaternarului holocenul, care ajunge in
trecut la 8000 de ani inaintea erei noastre.

79

Cele trei subdiviziuni slnL: holocenul inferior, holocenlll superior, care au fost
stabilite mai ales prin analize palinologice, corelate cu alte lezultate de ordin
arheologic, pedologic, geomorfologic etc., a~a cum se vede din tabelul 10.
!n concluzie, necesitatile dc ordin f?tiin\:ific impun pentru ultima parte
a cuaternarului 0 colaborare tot mai larga sub raport geologic, geomorfologic, pedologic, arheologic f?i bioclima tic. In felul acesta natura specifica
a acestor timpuri f?i zorile istoriei noastre se VOl' clarifica mai bine.

Capitolul

IV

DEPOZITELE CUATERNARE
.-:. SCURTA CARACTERIZARE HIDROGEOLOGICA

Af?a cum s-a vazut din cele expuse pina aici, depozitele cuaternare1 sint
destul de variate din punct de vedere lito logic f?i cronologic. Ele reprezinta
cuvertura cea mai importantii pentru apele freatice din care orizonturile
psamo-psifitice sau numai psamitice reprezinta rocile magazin cele mai
importante in care se acumuleaza rezervele de apa subterana, dupa cum cele
pelitice constituie patul lor impermeabil. De numarul, grosimea, modul
de extindere a acestor orizonturi permeabile f?i impermeabile, depind structurile acvifere f?i potentialul lor hidrogeologic. Bineinteles ca sub acest din
urma aspect este yorba nu numai de apele subterane ce se intllnesc in depozitele cuaternare, ci f?i de altele mai vechi.
Importanta apelor subterane f?i a structurilor acvifere caracteristice diferitelor depozite f?i formatiuni geologice este bine cunoscuta ca surse de alimentare, cu apn potabila f?i industriala a intregii vieti economice, a centreior populate f?i a diferitelor uniUiti agricole ale Cimpiei Romfme.
In cele ce urmeaza nu este in intentia noastra de a ne ocupa in mod special de situatia hidrogeologica a acestei mari unitati geomorfologice, ci de
a accentua asupra dtorva elemente care reies din analiza depozitelor cuaLemare f?i a corelatiei lor cu relieful ~i de a explica dezechilibrul apelor freatice din anii'1969-1972, f?i a generarii inundatiilor de interfluviu, inundatii intinse necunoscute mai inainte. Tot aici treLuic subliniata ~i marea
varietate a stratificatiilor piemontane f?i fluvio-lacllstre in raport cu cea
a depozitelor fluviatile de terase ~i lunci sau a depozitelor eoliene, de loess
9i de dune. Ceea ce contribuie la 0 mai mare varietate a celor dintii este
prezenta stratificatiei lentilifonne, care joadi un 1'01 foarte important in
stabilirea orizonturilor freatice sau de adincime, a numarului, grosimii :;;i
extinderii structurilor acvifere, ca 9i in circulatia generala a apelor sub:terane. Pentru depozitele eoliene trebuie semnalata prezenta intercalatiilor
de soluri fosile 9i in special din eele loessice, care conclitioneaza formarea
unoI' orizonturi freatice locale sau freatice sezoniere, efemere, clenumite
de unii pedologi .,orizollillri suprafr"eaiice".
1 Accstea nu se pot confuncla peste tot 'Cll depc:ilele slIpel'{iciale ale pedologilor pe eare
.
.
sc [ormeaza solurile.

6 -

Cimpia Romana

81

A. PRINCIPALELE CONCEPTII HIDROGEOLOGICE


$1 CLASI FICAREA STRUCTURILOR ACVI FERE

Ne referim la cele doua conceptii hidrogeologice cunoscute din literatura


de specialitate asupra Cimpiei Romane:
1. CONCEPTIA LUI M. DRAGHICEANU

Conceptia lui M. Driighiceanu (1894) care s-a conturat la sfir~itul secolului trecut in legatura cu alimentarea cu apa a Capitalei - socotita in ansamblu ca 0 conceptie tectonicista, bazata pe exagerarea rolului faliilor ~i
neglijarea litologiei.
2. CONCEPTIA LUI G. MURGOCI

cu un caracter mai larg - 1itologico-tectoniea


conturata la inceputul secolului nostru, pe baza studiilor ~i forajelor
din jurul ora~ului Ploie~ti, intr-u regiune mai variata din acest punct de
vedere. Tot el, impreuna cu R. R use s c u (1907), au intocmit primele
harti hidrogeologice regionale asupra apelor freatice din Baragan, delimiUnd in cuprinsul acestora, a~a-numitele "fereslre" ~i "pelice" izolate care pot
explica mai bine, in unele cazuri, anomaliile ce au aparut in anul 1972,
in legatura ~u inundatiile dp. interfluviu, provocate in urma dezechilibrului
cl imato-hidrologic.
Conceptia lui G. M u r g 0 c i este de fapt conceptia actuala, bazata pe
o buna cunoa~tere a geologiei ~i geomorfologiei diferitelor unitati structurale sub raport geologic, necesara oricarei interpretari pe baza de foraje ~i
unde slructura geologica, considerata in sens larg, ca litologie (compozitie
fizica, textura, stratificatie) ~i lectonica (pozitia stratelor - orizontala,
monoclinala, cutata, faliata) trebuie sa stea pe primul plan.
Conceptia lui G. Murgoci

~i

B. CLASI FICAREA STRUCTURILOR ACVI FERE


De~i destul de variate ~i complexe, structurile acvifere ale Cimpiei Romane
se impart in doua categorii: de supra/atii (freatice) ~i de adtncime (nefreatiee).
1. STRUCTURILE ACVIFERE

FREATICE

S t I' U e t uri I e f I' eat ice se earacterizeaza printr-o legatura


mai strinsa cu clima ~i morfologia reliefului, iar slrzzclurile de adtncime,
dimpotriva, reflecta 0 corelatie mai larga cu litologia ~i tectonica.
Pentru ambele categorii, litologia ~i stratifiea~ia au un 1'01 foarte important
in dinamica lor.
In raport cu ace~ti din urma factori au fost separate diferite structuri
acvifere: fluviatile (de terase ~i lunci), piemontane (aluvio-proluviale), flul'iolacustre (respectiv fluvio-marine) etc., eu caracter regional, de suprafata
sau de adincime. Cu totul izolate ~i locale se adauga, a~a cum s-a mai aratat,
orizonturile freatice din depozitele superficiale din loess ~i nisipurile de dune.
In toate aceste structuri desigur ca studiul reliefului cu cele doua categorii
de forme c,a mezo- ~i microrelief nu este lipsit de interes atit in stabilirea

82

mai u~oara ~i mai precisa a structurilor acvifere ~i a dinamicii lor, cit ~i in


legatura cu regionarea apelor freatice.
Sub acest din urma aspect, relevam schi~a intocmita de E. R 0 ~ e s e u
(1960) pentru Cimpia Romana, ca ~i harta hidrogeologica generala a tarii
pentru apele freatice (E 1. Tab a car u-R 0 ~ esc u, 1974). Raportul
dintre relief-roea ~i importanta lui in lucrarile de identificare a structurilor
acvifere a fost scos in evidenta de D. B a I uta (1964, 1967, 1973).
a) Importanta rctclci de observatii. Nu facem aici un istoric al eereetarilor de acest gen, ci relevam caraeterul diferit al celor doua perioade
mari - prima inainte de 1950, cind s-au facut cercetari ~i studii ocazionale
legate de alimentarea cu apa a ora~elor Bucure~ti, Ploie1)ti, Craiova
(M. D rag hie e a n u, N. C u c u-S t a I' 0 s t esc u, A. S a I i g ny,
Eli eRa d u, D. G her man, W. H. 1. i n dIe y ~i altii1) ~i a doua,
dupa data amintita, cind s-a trecut la organizarea sistematica a retelei de
observatii pentru apele freatice ~i la executarea numeroaselor foraje de
adincimi variate, predominante fiind cele de mica adincime (10-50 m).
efeetuate de diverse institutii (Comitetul geologic, Comitetul de stat al
apelor). Problemele de ansamblu legate de ape au fost coordonate dupa
1957 de catre Comitetul de stat al apelor, inclusiv a celor subterane ~i paraleI de catre Comitetul geologic, care a publicat numeroase lucrari ~tiintifice
de analiza regionala sau de sinteza, cum este "Harta hidrogeologicii a Romaniei" (1969,) la scara 1:1 000 000. apoi cele efectuate de R. Cad ere ~ .a.
(197:~) etc., de colectivele E. Lit e a n u ~ i col abo rat 0 I' i, apoi
E. R 0 ~ esc u (1960), N. Flo rea ~.a. (1970)1 H. loa nit 0 a i a
~. a. (1970) ale caror date Ie folosim ~i noi.
Activitatea de studiere a apelor subterane in scopuri practice imediate
se continua apoi de catre I.S.P. (Institutul de studii ~i prospectiuni) care
realizeaza ~i 0 serie de lucrari de sinteza.
Institutul de studii ~i cercetiiri hidrotehnice publica sinteze hidrogeologice pe bazine hidrografice ~i pentru intreg teritoriul tarii ~i elaboreaza
studiul pentru realizarea retelei hidrogeologice a Romaniei. Dintre realizarile cele mai importante ale I.M.H. (Institutul de meteorologie ~i hidrologie) in studiul apelor subterane este introducerea metodei izotopilor de
mediu, metoda aplicata de dr. T. Con s tan tin esc u. Tot in aceasta
perioada se constata ~i faptul ca toate organele centrale de stat, care au
avut nevoie ~i-au organizat unitati de studii, necesare elaborarii proiectelor
in vederea captarii apelor subterane pentru diverse folosinte. Controlul asupra tuturor lucrarilor privind apele subterane il executa Oficiile judetene
de gospodarire a apelor ~i Consiliul national al apelor, prin avizarea folosintelor de apa, precum ~i institutele judetene de proieetare (fostele
D.S.A.P .C.), prin tinerea evidentei studiilor ~i forajelor hidrogeologice.
Tot in aceasta perioada, in cercetarile hidrogeologice a fost antrenat un numar foarte mare de speciali~ti din diverse domenii de activitate.
Trasatura esentiala a perioadei de dupa 1960 in cadrul Institutului de
studii ~i cercetari hidrotehnice (I.S.C.H.), astazi Institutul de meteorologie
~i hidrologie (I.M.H.), 0 constituie inceperea cercetarii sistematice de durata
a apelor subterane freatice. I.M.H. este insarcinat prin lege cu constituirea
fondului national de date hidrologice cu privire la apele de snprafata ~i
1 Vezi D.
8:1 I 1I ~ 'I, He!ealla de observajii asupra apelur {rca/ice d:'n Romania (referal
5Liinpfie), Insl. de gcogl'ufie, 1974.

83

~entral

subtel:ane. Fondul national de date privind apele subterane se realizeaza


in principal prin acumularea de date asupra intregului. teritoriu al t arii ,
urmarind sistematic, in timp ~i spatiu, evolupa apelor subterane ~i corelatia acestora cu mediul inconjurator.
Acest lucru se face in principal prin intermediul ret elei de put uri pentru
observat ii asupra apelor freatice a carei 'realizare inceputa in 1960 este in
curs. Definitivarea acesteia in linii mari urmeaza sa totalizeze circa
5 878 puturi pe intreaga tara. Cercetarile asupra apelor subterane din tara
noastra s-au efectuat in raport cu cerintele impuse de economie fji ele s-au
axat in general pe unitatile de cimpie, avind ca scop rezolvarea justa a unoI'
probleme majore, cu care se confrunta societatea umana . .
.Mai mult decit in celelalte regiuni ale tarii, in cimpii distribut ia apelor
freatice ca baza de rezolvare a necesitatilor de prim ordin este conditionata
in principal de clima, roea ~i reliet, care-I determina modul de prezentare
~i de evolutie. Principalele rezervoare de ape freatice din Cimpia Romaila,
care prezinta interes economic deosebit, se afla in focile poroase ~i pcrmeabile ale ~esurilor aluvionare ale riurilor (lunci ~i terase), in cimpiile piemontane ~i fluvio-Iacustre din cuprinsul vailor ~i interfluviilor. Multe diJ! centrele urbane folosesc aceste ape freatice ca una din importantele surse de
ape potabile ~i industriale, cum ar fi Bucufe~ti, Ploie~ti, Buzau, Foc~ani,
Turnu Magurele etc. De asemenea, apele freatice reprezinta sursa principala de baza pentru alimentarea cu apa potabila in mediul rural aflate in
toate tipurile de depozite, ca ~i pentru unele sectoare irigate.
Studiul apelor freatice, pe linga problemele de ordin practic indicate,
intereseaza in aceeafji masura ~i latura ~tiintifica legata de stabilirea bilantului hidrie; evaluarea resur~elor de apa la nivel de bazin hidrografic ~i regional, precum ~i efectele activitatii umane asupra ciclului hidrologic privit
intr-o perspectiva mai larga. A.ccentul in cunoa~terea ~tiintificaa apelor
freatice trebuie sa cada pe latura practica, in legatura cu planificarea, conservarea ~i utilizarea apelor freatice pentru om. In acest sens, sintezele regionaleprezinta 0 importanta deosebita ~i ele se obtin pe baza observatiilor
din reteaua de puturi puse in corelatie cauzaHi cu datele de ordin climatic
(precipitatil)'~'i hidrologice (l;aportul cu apele de suprafata). Aceste sinteze
regionale impun cunoa~terea complexa a apelor'freatice (chimism, temperatura, debite etc.).
.
b) Scurta:car.acterizare a apelor freatiee .. Din analiza schit ei lui H.
I o.a n.i t~Q ,a La ~i N. M 0 h i I 0 (la scara 1:1 OOOOOQ) (1970) iese in
evidelltii cordatia foarte strinsa dintre tipurile genetice de relief, grosimea
depozitelor de suprafata ~i repartitia regionalii a apelor freatice (fig. 36).
In Cimpia Olteniei se vede cIaI' raportul corelativ dintre adincimea apelor
freatice ~i treptele reliefului (cimpuri cu adincimi mai mari de 20 m ~i terase, cu 'adincimi variabile intre 5-20 m). Burnazul se caracterizeaza in
general prin adincimi ce depa~esc 20 m, ca ~i Boianu - Burdea ~i Cimpia
piemontana Pite~ti. Schimbari mai importante apar intre riurile Teleorman
~j Arge~ in sectorul Cimpiei Neajlov, cu valorf intre 5-20 m, datorita depozitelor m'ai subtiri ~i influentei ni.i~carilor de subsidenta. In Cimpia Vlasfei; adincimea pinzei freatice cre~te de la 3'-5 m in NV la 10-20 m in SE,
in Cimpia Mosti~tei.
'
Baraganul privit in ansamblu, incepind de la Dunare ~i pina la Buzau
~i Siret, se prezinta din punct de vedere hidrogeologic ca trei trepte ce cad
spre nord, cu adincimi ale apei freatice mai mari pe latura sudica la 10-20m

It aici

udic, a
:e mici
'actere
cep la
10 m,
llinare
e Focr mari
It pretuatia
l ridit, dar
oes5ul
ologic
l loesea.
egorii'
i arei care
in ire)

,I'

pelar
azosante
frea972),
g.37.
spinadinlogie,

:enia,
tului
mai
cum
cimI

zinta

o
I

20
,

30 km.
,

nozei
tanta
Ii apelor freatice dupii N. Flo rea

84

10

:ctoa:imea
llrarii
ie'uta
ltelar

~,a,

1970):

a,:ritidL A- sinteza regiollalU a apelor freatice pe baza morfologiei


nUl de lunci mari ~i ape freatice iutre 1-3 m (dnpii autor)

85

.... " 4
L1Z]

fZZ2] 1

''0,0

'~
0 ..

ITIIIIll Drrr
If

oI

25

50

75 km
,

R.
Fig. 36 -

P.

Harta hidrogeoiogicii a Cimpiei Romane (dupii H. loa nit

L
0

a ia

~i

N. M

G
0

h ii

1970 - in manuscris) en compietiiri asupra niveiniui apeior freatice dnpii N. F i

rea

~.a,

10

20
,

30 km.
I

1970):

1 - areaIe eu ape freatice la adincime critic~; II - areaIe eu ape freatice in pericol de salinizare sau ~de inmla~tillire in conditii de irigatie; III areale cu apa freaUea acritidi. A- sinteza regioua1i1 a apelor freatice pe baza morfologiei
izofreatelor: 1 - regiuni eu ape freatiee la adlncime de 10-15 m sau mai mare; 2 - regiuni eu ape freatiee sub 10 m adlneime; 3 - regiuni de tranzitie; 4 - regiuni de lunci mari ~i ape freatiee lntre 1-3 m (dupa autor)

suhterane.
in princip
urmarind s
latia acesto
Acest lu
observatii "
curs. Defi
5 878 putu~
noastra s-a~
axat in gen
probleme IIj
Mai mult!
freatice ca J
in pr.incipal
~i de evoluJ
care prezin
bile ale ~es
tane ~i flu
trele urban
ape potabH
Turnu Mag~
pala de ba
toate tipur
Studiul a
intereseaza

tului hidric
gional, pre
intr-o pel'S
freatice tre
servarea ~i
nale ,prezin
din reteim
(precipitatil
regionale i
ratura, de
b) Scurta
Io.an,ik
evidenta co
depozitelor
In Cimpia
freatice ~i
rase, cu aq
general priJ
p.iem ontanaj
~1 Arge~ in
pozitelor m
stei, adinci
in Cimpia
Baraganu
~i Siret, se
spre nord, c

84

~i
~i

peste 20 m; cu adincimi mai mici (3-5 m ~i 5-10 m in Baraganul central


adincimi asemanatoare in Baraganul nordic (Cimpia BraiIei). Tot aici
trebuie mentionata prezenta aproape peste tot, inclusiv Baraganul sudic, a
unoI' orizonturi superioare sau superficiale, locale, cu adincimi foarte mici
(2-3 m, 3-5 m). Cimpia de subsidenta se impune prin acelea~i ..:aractere
cu ape freatice la mica adincime, (1-3 m, 2-3 m, 3-5 m) care incep la
Arge~ ~i ajung pina in Cimpia Siretnlui inferior.
Cimpia piemontana se caracterizeaza prin adincimi mai mari, peste 10 m,
uneori chiar $i mai mari de peste 20 m in cuprinsul treptei inalte, pericolinare
;;i prin valori variahile, mai m ici, de 5-10 m, 3-5 m de la Buzau spre Foc$ani, in sectorlll de tranzitie spre zona de divagare. In cuprinsul luncilor mari
(Dunare, Jiu, OIt, Arge$, Ialomita, Buzau-Calmatui $i Siret, peste tot predomina adincimile de 1-3 m. Din aceasta vedere de ansamblu, in situatia
hidrogeo logica a apelor fl'eatice s-au produs schimbari importante prin ridicarea nivelului piezometric in cuprinsul interfluviilor aproape peste tot, dar
mai ales in cele trei trepte ale Baraganului, unde dealtfel predomina loessul
fin, prafos $i nisipos. Sitllat-ia cea mai speciala sub raport agro-hidrogeologic
o prezinta cimpia dintre Ialomit-a ;;i Siret atit la nivelul cimpurilor inalte loessice, cit $i in zona de divagare $i piemontana joasa, la contaetul acestora.
Din analiza hartE pedohidrogeologice la scara 1 :500 000 (N. Flo I' e a.
$.a. 1970), unde in afara de adincimea izofreatelor, grupate in ~ase categorii'
(0-2, 2-5 m, 5-10 m, 10-15 m, 15-20 m ~i peste 20 m) sint redate $i arealele Cll ape' fre-atice la adincime critica, subcritiea $i acritica, problema care
intereseaza diferite aspecte de ordin agroameliorativ (salinizare, inmla$tinire)
in conditii de irigatie.
Pe haza celor doua harti se poate realiza 0 regionare de ansamblu a apelor'
freatice din care rezulta corelatia strinsa cu relieful, litologia ~i clima, cu azonalitatea;;i zonalitatea acestor factori principali (fig. 36 A). Date interesante
asupra Cimpiei Romi'llle se gi'isesc $i in raionarea hidrogeologica a apelor freatice a R. S. Romania, realizata de E. R 0;; esc u-T a b a c a I' u (1972),
cu privire la raporturile acestora cu riurile, sintetizate de 1. U j val' i in fig. 37.
e) Morfologia izofreatelor ~i interpretarea ei. Forma, intinderea $i rasp inclirea in spat-iu a izofreatelor constituie un mij loc de analiza nu numai a adincimii apelor freatice, ci ~i a suhstratului pe care stau acestea aUt ca litoloaie,
cit ;;i ca relief.
to
Mersul regulat ~i arealele mari al izofreatelor, a$a cum se vede in Oltenia,
ca ~i intre Olt $i Arge;; reflecta uniformitatea orizonturilor acvifere;;i a patului
lor. Dimpotriva fragmentarea ;;i arealele mici ale izofreatelor denota 0 mai
mare varietate a orizonturilor freatice, a litologiei ;;i a patului lor, a;;a cum
se vede la nord de ralomita $i pina in Cimpia Siretului inferior, inclusiv cimpia piemontan[l a Rimnicului.
Sub acest aspect, cimpiile VHisia, Mosti$tea ;;i Baraganul de sud reprezinta
o zona de tranzitie intre ceea ce se gase;;te la vest ;;i la nord de acestea.
Sub raport practic-aplicativ, problemele cele mai spinoase Ie ridica sectoarele unde izofreatele au intinderi ;;i adincimi mici. Acestea reflecta grosimea
mica a loessului, prezenta unui pat argilos ondulat, ca ;;i posibilitatea saraturarii
solului prin mi;;cari ascendente ale nivelnlui freatic" tinind seama de preie'nta
apelor freatice ;;i a lacurilor sarate destul de numeroase. Analiza izofreatelor
ne da deci primele ilidicatii agroameliorative.
. ,
d) Dinamica apelor freatice din Bilragan en pri~ire speeiala asnpra prognozei
lor. Alaturi de inregistrarea situatiei analizate mai sus, tota~a,de importanta

8S

~2

~3

01

~6

02

abe

~5

25

50

~3

_-4

75 km
I

P.
Fif]. 37 -

Drenajul apelor subterane (dupa 1.

G
U j v Ii r i):

1 - reginni en drenilri intensive (P+S); 2 - reginni en drenilri adinci (S+T); 3 - reginni en drenilri
incetinite (a-Pi b-P+ S; c-5+ T); 4 - teritorii semiendoreice; 5 - lund-zona de divagate; ( j regiuni ell pierderea ape lor din riuri la alimentarea ape lor freatice. Tipuri de alimentare: P - permo.
nenta; S - semipermanenta; T - temporara

este cunoa~terea regimului ~i a dinamicii ape lor freatice ~i in special influenta


lor asupra microreliefului de crovuri. In general este binecunoscut faptul ca
apele freatiee sint drenate de reteaua hidrografica ~i ell exista evidente legaturi
de reciprocitate intre apele freatice ~i riuri, mai ales in cuprinsul luncilor.
In ee prive~te regimnl ape lor freatice, acesta este conditionat, in primnl rind,
de clima ~i apoi de factorii locali (litologie, panta, gradul de fragmentare a
reliefului, hidrografie etc).
Analizind situatia din estul Cimpiei Romalle, D. Baluta (1972)l'adeosebit
mai muIte tipuri de regim al ape lor freatice: tipul piemontan, cu amplitudini
mari ~i cn revenirea unuala a minimelor la acelea~i valori; tipul Biiriiganului
central, cu amplitudini mijloeii ~i crp~tere continua a valorii anuale minime
in anii ploio~i ~i iipul BiiJ'(lganului de Sud, cu amplitudini foarte mici ~i cre~
tere continua a valorilor annale minime in anii ploio~i, care se pot genera liz a
peste tot in aceasta unitate sau chiar in alte regiuni ale tarii. Cunoa~terea acestor tipuri intereseaza foarte mult masurile agroameliorative, ca ~i problemele
de sistematizare teritoriala.
Amintim in acest sens, stndiul ~i metodica de lucru a regimnlui natural al
apelor freatice, intocmit de E 1. Tab a c a l' u-R 0 ~ esc u (1974). Tot
in legatura cu dinamica apelor freatice din Baragan, dam in continnare cele
doua schite reduse, intocmite de noi in anul 1954 (la scara 1:200000) pentru
I.P .A. (fig. 38), in vederea diferitelor comparatii ce se pot face in raport eu
situatia mai veehe (G. lVI u r g 0 e i--D. R use s e u, 1907) ~i mai noi (1970,
1972). Din analiza situatiei hidrogeologice a Baraganului (fig. 38), rezulta ea
1

86

Lucrare In manuscris.

EZZd 5

Fig. 38 -

Situatia hidrogeologicii a Biiriiganului


(dupii P. Cot e t, 1954).
In pattea de sus:
.1 - ferestre; Z - petice; 3 hidroizohipse; 4: - limita dmpiei; fj - ostroavele Dunarii; in
parten de jos:
1 - ferestre;
2 - peticc; 3 - izofreate; 4 marginea cimpiei

15
I

30,

45
, km

repartit ia apeIor freatice din 1954 a fost asemiin~ltoarecu cea din 1907 (G. M u rgo c i-D. R use s c u). Cele mai mari adincimi apar in cuprinslll inter[luviilor, iar drenajul este asigurat de reteaua hidrograficii afluenta Dunarii.
De asemenea, se vede clar cum depozitele piemontane inainteazii de la marginea
Subcarpatilo r spre Dunare, a!ja cum rezulta din analiza hiclroizohipselor. Comparatia acestei situatii hidrogeologice cu cele din anii 1970 !ji 1972, pe baza
izofreatelor scoate in evidenta ridicarea deosebit de mare a apelor frentice,
care a dus la crearea dezechilibrului climato-hidrologic, cOllsecintii directa
a precipitatiilor ~i alimentarii bogate din perioada de iarna.
e. Oscilatiile niv~lului apclor freatice ~i prognoza lor. A!ja dupa clIm se !jtie
nivelul ape lor freatice dintr-o anumitii zona este strins legnt de cantitatea de
precipitatii, iar oscilatiile acestora determina oscilnriile npelor freatice, atullci
cind nu intervine determinant factorul antropic.
Corelatia cauzala dintre cantitatea de precipitatii !ji adincimen nivelului
apelor freatice se exprima prin relatia:
Np =
in care:

P
Ct.(O,OlP-l)+~

2. STRUCTU RILE
ACVIFERE DE AD1NCIME
SAU N EFREATIC E

(1)

cantitatea de precipitatii cazute in una din perioadele oct.-febr., dec.-apr. sau


martie-mai, exprimata In mm;

Ct.

reprezintii diferenta dintre valorile raportului

~
CI.

.2'.. pentru P=200 mm


Np

valoarea raportului

~i respecliv

.2'.. pentru P=100 mm;

Np
~i ~ slnt parametri de sintezii globalii a tuturor factorilor natl1l'ali (prccipitatii, evapotranspiratle, litologie, capacitatea de retinere a solului, scurgerea subterana etc.).

Cn ajutorul aeestei ecuatii, elaboratii de catre D. B a I uta !ji verifiea til pentru
partea de vest a Baragal1ului central, se poate stabili prognoza adincimii nivellllui medill annal a apelor freatice la data de 1 martie sau 1 maio Datorita
exeesului de precipitatii din perioada anilor 1969-1972 valorile parametrilor
ex. ~ i ~ sint mai mari, a!ja cum rezulta din tabelu I 11, ea lenla t pentru perioacla
dec.-apr.
Tnbelul If

Valonren parnmetrilor

Ct.

~i ~ pe laturn de vest n Dllrayanuluj centrnl


1964-1968

Staiia

Manasia
Ion Roata
Valea Macri~ului
Grindu
Glodeanu Sili~tea
Florica
Brebu
Bradeanu
Pogoanele
Tatule~ti

Grivita

88

IX

0,193
0,134
0,200
0,313
0,318
0,260
0,230
0,210
0,210
0,510
0,200

0,180
0,132
0,193
0,262
0,328
0,232
0,240
0,195
0,188
0,321
0,200

1969-1974

:.400 ~l--1--+-+--~-+-+-+-~\:--+--jr----l
/"

IX

0,383
0,195
0,505
0,828
2,000
0,880
0,896
0,550
0,55.0
1,590
0,285

0,285
0,202
0,320
0,522
1,090
0,550
0,560
0,380
0,380
0,940
0,335

//\

300 1-J----1+-a.'~
'-t----t---+f--/-P<;-r-T-t--t-""1

/1\\

N peste adlncimea nivelului mediu anual al apelor freatice in cm;

P=100 mm;

Pcrionda 1969-1974
Np (c.m;::)~_-'----;--,---,--r---r--.-r---r_,
sc cnraclerizcazii prin
~"'"
ridicarea Cll 2-3 m a
nivelurilor ape lor frea tice (fig. 39) peste media perioadei anterioare, astfel ca parametrii
ex. !ji ~ ai acestei perioade sint valabili !ji pot
f i utilizati pen tru perioadele cu exees de 600 L...;l="--=---l--~-+--+-+-+--i--+--r--j
P(mm)
"llmiditate.
500l-I--+-+--t--+--t--j-ft!""""',,:-t--t--t---j

J-V

\ . . . . . ""

Acestea se dezvoWi 200


/
dupa aIte legi, in care
V/V
\~ /
I"'~~
litologia !ji tectonica 100 I-~~-l---+--+-"'::::~-+--+--+--T--+-""'....t
au un 1'01 preponde:
rent, ca ~i configuratia
OLl_...L---L_...1-.---:-:l:~~--L:--:-:::-~-::=--:::
1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970 1971 1972 1973 1974
paleoreliefului, prima
incercare de evaluare Fig. 39 - Adincimea nivelului piezometric (N p In em) la:
Buzau (I), Florica (2), Pogoanele (S), Manasi.a (F,(~) ~i valoar~,: precia potentialului hidro- pitatiilor P(mm} pentru perioadele dec.-mal (5) ~1 dec.-apnhe P repreziuta media parpi vestice a Baraganulul central (dupa D.
geologic al Cimpiei
Balutil.,1975)
Romane poate fi considerata lucrarea lui E. Lit e an u !j.a. (1959), aUt pentru orizontu'rile freatice, cit ~i cele nefreatice, cum sint apele arteziene conturate aici, care
se intind int.re IaIom ita ~i Siret in zona de divagare ~i la contactul acesteia
cu zona piemontana.
Pentru restul apelor de adincime, autorul citat adopta criteriul litologicstratigrafic: regiuni cu aliment.are din depozitele pleistocenului inferior, din
depozite levantine, daciene ~i cretacice.
Tot in acest sens, dar mult mai interesante sint studiiIe mai de detaliu, realizate de I.S.C.H. (1967) asupra zonei ora~ului Bucure~ti, cu privire Ia potentialul specific orizontului acvifer A al stratelor de Frate~ti, care prezinta 0
fjzionomie diferita (mai fdimintata ~i care indica un paleorelief), in raport cu
potentialul specific orizontului C (Cll izolinii mai lini~tite de tip delta-con).
La 0 scara mai mare, cuprinzind intreg complexul stratelor de Frate~ti ~i
reaiunile limitrofe din vestul ~i estul zonei ora!jului Bucure~ti, este studiul hidr~geologic al I.S.C.H.(1967), cu caracter destul de general, din lip~a. de fora~e
mai numeroase, in raport cu eel din conul Prahovei, prezentat mal III detahu
(I.S.C.H., 1967). Aici analiza comparativa a hidroizoh.ipselor, iZ?freatelor !j~
izopahitelor scoate mai bine in evidenta potentialul llldroge?loglc al ace~tel
regiuni. De asemenea, aceste harti evidentiaza foarte clar tIp 11 I structunlor
acvifere piemontane interfluviale.
Intr-un sens mai lara, referindu-ne Ia apeIe subterane de mai mare adincime
se poate remarca coreh~tia strinsa dintre acestea ~i structurile majore ale funda-

89

mentului ~i cuvcrturii lui sedimentare din zona de platforma ~i de contact cu


orogenul carpatic, problema de care nu ne ocupam.
t nco n c I u z i e, subliniem necesitatea aprofundarii problemelor litologiei, stratigrafiei ~i tectonicii depozitelor plio-cuaternare pentm cnnoa~terea
hidrogeologiei Cimpiei Bornane, in vederea scoaterii in evidenta a potentialului hidrogeologic necesar marilor lucrari agroamelioratiYe, hidrotehnice, de
sistematizare teritoriala etc.

Capitolul

RELIEFUL $1 SPECIFICUL LUI

Relieful constituie baza tuturor celorlalte conditii naturale sau suprafata directa a litosferei asupra careia actioneaza tot complexul de factori
interni ~i externi, inclusiv activitatea omului. Din punct de vedere genetic,
relieful Cimpiei Romane este rezultanta direcUi a actiunii fortelor endoexogene. In ansamblu, relieful Cimpiei Romane se incadreaza in categoria
marilor ~esuri continentale ale Europei, de tipul cimpiilor de loess, cu forme
netede, u~or ondulate ~i inclinate, cu energie redusa ~i altitudini care foarte
putin depa~esc 200 m.
In cadrul reliefului Romaniei, Cimpia Romana constituie 0 macrounitate,
compusa din forme pozitive ~i negative, de diverse ordine ca marime, de
mezo- ~i microforme, care se asociaza local in regiuni, subregiuni ~i microregiuni geomorfologice, analizate in partea a treia.
A. RELIEFUL $1 FIZIONOMIA LUI

Ne referim aici la diferitele aspecte exterioare pe care Ie imprima reliefului morfografia ~i morfometria, incepind cu harta hipsometrica ~i interpretarea ei (vezi fig. 1).
1. HIPSOMETRIA

$1

GENERATIILE DE VAl

Din analiza curbeloI' hipsometrice se pot desprinde nu numai liniile majore


ale situatiei reliefului deasupra lui 0 m marin, ci ~i 0 serie de elemente care
ne ajuta la intelegerea genezei Cimpiei Romane in legatura strinsa cu generatiile de yai care reflecta prin configuratia lor faze Ie din ce in ce mai noi
spre est-nord-est. Ele indica, de asemenea, :;;i largile onduliiri tectonice
(ridicari, eoboriri) san fizionom ia eonurilor-deltii, rezultate din aepunea
retelei hidrografice, fapt remareat incii din H111 de catre A 1. Dim it I' e s e u-A Ide m.
Din analiza celor doua curbe hipsometrice extreme (de 300 m ~i de 15 m)
se vede cii relieful Cimpiei Romane este situat la altitudini din ce in ce mai
coborite spre sud, sud-yest, sud-est ~i nord-est. Cele mai mari inaltimi,
situate intre 300-200 m se afla in zona piemontanii Pite~ti-Filipe~tii de
Padure, iar cele mai mici, sub 10 m in sectorul de eOnflllenta a Siretului
eu Dunarea (yezi fig. ]).
a) Prima fiie cea mai inalta, eu valori de 300-200 m inaltime se contureaza clar in zona piemontana Pite~ti-Filipe~tiide Padure. Aceasta fi~ie

91

se leaga strins prin acelea~i valori altimetrice cu cimpiile piemontane inalte


din vest, atribuite pina acum Piemontului Getic. Spre vest de Jiu, aceste
cimpii inalte loessoide aVlnd, acelea~i caractere morfologice (netezimea,
adincimea vailor ~i densitatea mare a acestora ajung pina la marginea Depresiullii Vinju Mare ~i la Plenita). Functia lor agrogeografica iese in evidenta prin predominarea terenurilor agricole la care se adauga prezenta
crovuriIor destuI de numeroase ~i aici.
In cuprinsul Cimpiei Romane, incepind din sectoruI Pite~ti ~i pina Ia
Prahova, forma convexa a curbei de 200 m ~i divergenta vailor contureaza
actiullea morfogenetica a riuriIor Arge~, Dimbovita, CricovuI Dulce ~i
Prahova Ia formarea ceIui mai inalt sector aI Cimpiei Romane, unde se gasesc 17i cei doi martori tectonici izoIati, cu aItitudini maxime, Magura Buc$ani (364 m) ~i Magura Mlirgineni (331 m). Intre Siret ~i Prnt, curba de 200 m
limiteaza ceIe doua sectoare ale Podi~uIui CovurIui, cea sudica putind
fi ingIobata mai u~or Cimpiei Romane.
'b) A doua fi~ic situata mai jos, intrecurbeIe de 200-100 m aItitudine,
are forma unui arc de cerc, cu convexitatea spre sud ~i se intinde intre vaIea
DesnatuiuIui $i PIoie~ti. Aceasta schiteaza preIungirea conuriIor-deIta din
amont, generate aici de riurile amintite, Ia care se adauga OItuI ~i JiuI, dar
cu directii mai variate spre SV intre Desnatui ~i Jiu; N-S intre Jin ~i OIt,
apai S-E inlre OIt ~i CaImatui, NV-SE intre Vedea ~i Arge~; V-E ~i chiar
N-E intre Arge~ ~i Prahova. Aceasta fi~ie este predominanta ca intindere intre
Jiu ~i Prahova, unde actiunea constructiva a riurilor carpatice la formarea
Cimpiei Romfme a fost dintre ceIe mai importante ~i la care se adauga aportul
Dunarii pe directie NV-SE, incepind de Ia ie~irea acesteia din defileu. In Cimpia OIteniei, curba de 100 m aItitudine contureaza pintenii transversali, care
separa depresiuniIe dintre Drobeta-Turnu Severin ~i riuI Drincea.
La est de Pite~ti ~i apoi Ia nord-est de Buzau, Rimnicu Sarat ~i Panciu, curba
de 200 m aUit.udine indica contactuI dintre Subcarpati ~i cimpia subcolinara
piemontana, marginita Ia exterior de curba de 100 m. tn Cimpia Poiana-Nicore~ti, curba de 200 m indica limita ei nordica.
c) A treia fi~ie cu vaIori intre 100 ~i 50 m altitudine, apartine cimpiilor
Burnaz, VIasia ~i Mosti~tea, ca ~i marilOl' convergente hidrografice din sectoareIe CiIni~tea ~i Adincata- Urziceni. In cuprinsuI BaraganuIui sudic, ea patrunde ca un pinten preIung la sud de vaIea IaIomitei ~i contureaza martornI
inaIt aI HagieniIor, iar in BaraganuI de mijIoc ocupa mai mare parte din
suprafata acestuia. Ea Iipse~te compIet din BaraganuI nordic (Cimpia Brailei), dar, in schimb, contureaza bine cimpia piemontana dintre Buzau ~i
~u~ita. tntre CaImatui ~i Arge~, prin forma ei iese in evidenta aportuI Dunarii
Ia formarea BurnazuIui, iar intre CiIni~tea ~i Buzau indica contributia ceIorlaUe riuri carpatice sub forma de conuri-deIte, asa cum se vede Ia temeIia
Bucure~tiuIui sau Ia sud de Buzau, mai ales pri'n co nul-delta dintre v~lea
CaImatuiului ~i vaIea Sara ta, semnaIat pentru prima data de A Ide m (1911).
tn coItul de NE, curba de 100 m aItitudine taie Cimpia Galati in doua ~i
tot e~ indica limita cu Cimpia Tecucilor.
, In ~lnsambIu, aceasta fi~ie hipsometrica de forma unui cap de albie, scoate
in evidenta "golfuI" nordic-estic aI Cimpiei Romane situat exact pe cursuI
inferior aI Siretului, unde ~i lacul pleistocen a avut aceasta forma.
d) A patra n~ie, cu valori ~i mai sciizute de 50-15 m altitudine, ocupa
pa,rteaestica a Bariiganului in ansambIu, inclusiv sectornI piemontan mai cobo-

rit dint.Ie Buzau ~i ~u~ita, care face trecerea spre cimpia joasii a Siretului.
Din cuprinsul ei se deta~eazii martol'lll izoIat, mai mare, situat in vestul orasului Braila ~i altul mai mic, in sud. Aeeasia perturbare se datore~te vaii Ien~,ii, fost curs al Buziiului ~i unor bra~e ale Dunarii, cum este ceI din Iungul
Lacului Sarat (vezi anexa).
e) A cineca ii~ie situata sub 15 ill altitudine deIimiteaza foarLe bine cimpia de nivel de bazii a Dunarii, care ajunge pina Ia gura Arge~ului ~i care este
dominata morfohidrografic de marile ostroave Ialom ita ~i BraiIa, Ia care se
adaugii sectorul cel mai inferior al Siretului cu zona de confluenta. Aceastii
fi~ie reprezinta de fapt sectornI in care au ajuns apele ultimei transgresiuni
marine care a inaintat mai mult in amont pe valea Duniirii ~i Siretului.
Bogiitia in specii de Dreissensia, cu aspect de falunii, cu grosimc de 1- 3 m
in profile Ie din Valea Iencii confirm a acest lucru.
Cele patrn fi~ii hipsometrice principale anaIizate aici scot in evidenti'i. succesiunea generatiiIor de vai secundare, autohtone, caracteristice Cimpiei Romane
(vezi fig. 1), ca ~i virsta diferitii a lor. Ele indica in aceIa~i timp ~i modul
cum s-a retras IacuI pleistocen mediu. Prezenta zonei de intilnire a fi~iilor cu
valori intre 200 m ~i 15 m Ia contactul dintre curbura piemontana ~i cimpia
Siretului inferior pIedeaza pentru admiterea ultimelor resturi ale lacului
pleistocen tot aici, unde s-a facut legatura ~i cu transgresiunea din timpul
fazei W 1 - W2
2, FRAGMENTAREA $1 GEODECLIVITATEA
A~a cum se vede din analiza densitatii reteIei hidrografice, expusii in capitolul urmiitor, Cimpia Romfma intra in categoria marilor uniUiti geomorfoIogice cu fragmentare destuI de redusii, atit pe orizontalii (ca densitate), cit ~i
pe verticaIa (ca energie). In plus, in cLlprinsuI ei apar intinse suprafete nefragmentate sau cu 0 fragmentare foarte slaba (\'ezi anexa).
a) Fragillentarea rcliefului. Dad 0 anaIizam pe baza densitatii retelei hidrografice, ies in e\'identa cele doua categorii de unitat-i: nefragmentate, specifice
cimpiilor interioare predunarene, loessoide, din Baragan, Mo~ti~tea ~i Burnaz,
Iipsite de \'iii ~i de scurgere superficiala, dar in schimh eu scurgere suhterana a apelor freatice ~i Cli sIaba fragni.entare marginalii. Acest caracter apare
~i Ia vest de OIt, aproape in toatii Cimpia Olteniei, datoritii atit depozitelor
Ioessoide, cit mai ales ceIor eoliene de dune.
In eategoria unitatiIor sIah fragmentate eu densitati mai mici de 0,3 km/km 2
intra aproape intreaga Cimpie Romana, Cli exceptia cimpiilor Pite~ti, CricovuIui Dulce, Foc~ani, unde valoriIe densiU\tii cresc intre 0,3-0,7 km/lun 2
Energia l'elie{ullii sau adineimea vailor in raport cu suprafata initiaHi a interfluviiIor este in general mai mare pe Iatura marginalii, incepind cu Bariiganul
sudic, Burnazul, Cimpia CaracaIuIui, Cimpia Siilcuta-~egarcea, unde eimpurile
interfluviale ramin suspendate la 30-50 m deasupra vailor mari ~i adinci,
miirgina~e. Acela~i lucru se poate spune ~i despre Pintenul Magurii (Cimpia
CrieovuIui DuIce).~i de Cimpia Galati. Singnrele regiuni eu 0 viiIurire mai
pronun~ata atit pe orizontala, cit ~i pe verticaHi siut cele dintre OIl ~i Neajloy, dintre Siret ~i Prut, ca ~i clintre Buzau ~i ~u~ita (mai ales Ia contactul
cu dealuriIe subcarpatice). Zona de divagare cu densitate mare suh raport hidrografic este lipsita 'de contraste morfologice, interfluviile fiinel joase ~i netede.
Caraeterul deluros al interfluv iilor devine din ce in ce mai pronuntat in cuprinsul regiunilor marginale din Cimpia Covurluiului; Pintenul l\1agurii, Cim-

93

pia Pitc~ti, Cimpia ina Ita Simnic-Craiova, Cimpia inaWi Bucovat-Pleni~a,


unde cnergia de relief depa~e~ te 30 - 50 m. iar densi ta tea v[lilor lrece de 0,5
km/km 2 (vezi amanunte in capilolul de hidrografie).
GeodecliviLalea $i liniile morfologice de denivelare. Analizata in ansamblu,
din cuprinsul Cimpiei Romane se deta~eaza sub raportul fragmentarii prezenta
liniilor morfologice de denivelare, care reprezinta cele mai importante accidente
de relief ~i care sint in general specifice vailor sau interfluviilor asimetrice (yezi anexa). Intre acestea amintim linia Balota-HinoYa-Bato~i,prill
care dealurile piemontane ;;i prelungirea lor prin Dealul StilW inei domina
Depresiunea Drobeta-Turnu Severin, apoi liniile cuestelor din Cimpia Olteniei;
versantul abrupt al Dunarii la Crivina, Izvoarele, Girla Mare, Vrata, CetateCalafat; linia liului reprezentata prin versantul drept; linia Oltului situata
pe versantul sting al vaii 0 Itului; linia sudica a Burnazului, linia nordica a
Burnazului (care illcepe cu versantlll drept al Cilni~tei ~i care ajunge pina la
Radovanu; linia Arge~ului pe latura stinga a vaii respective prin care Piemontul Cinde;;ti domina lunca;;i terasele acesluia; linia Dimbovitei foarte bine
exprimata in Cimpia Bucure~tilorprin care versantul drept depa~e~te ca inaltime pe cel sting; linia Ialomi~ei prin care tot versantul drept;;i respectiv Baraganul sudic domina pe cel din mijloc.
Acest lucl'll este valabil ;;i In valea Cahnatuiului de Buzau ;;i la Buzaul propriu-zis ;;i pe latura de nord a Baraganului nordic, unde localitatea Piscu
indica acest lucru prin denllmirea respectiva. Putem aminti, de asemenea, linia
Borcei, prin care Barllganul sudic domina Ostrovul Ialomitei, mai ales intre
sud-Fete;;ti ;;i nord-Stelnica, ca ;;i de 0 linie a Siretului, prin care Cimpia
Galati depa;;e;;te lunca joasa a rilllui respectiv. Aceasta linie a Siretului este
foarte clara pe latura de vest a Piemontului Poiana-Nicore;;ti etc. Aceste linii
morfolooice
de eroziune la care se mai adauga ;;i altele cu valori mai mici,
b
precum ;;i liniile marginale tectono-erozive, ridica diverse probleme pelltru agncultura prin dinamica mai acti\'a a versantilor pentru stabilitatea centrelor
populate ~i terenurilor de culturi, ca ~i pelltru caile de comunicatie - saparea
de deb lee etc.
Toate acesle linii de denivelare morfologica constituie;;i sectom"ele cu cele
mai mari pante, cu valori de peste 30.
in reslul cimpiei, la nivelnl interfluviilor, valorile ullghiurilor dc panla sint
foarle miei sub 0,015% 0 , ca dealtfel ;;i in Inngul luncilor. Valori mai ridicale
(dar sub 0,10/ 00 ) apar la contactul tcraselor cu luncile, pe fruntile terasclor sau
chiar in cadrul microrelieflllui de dune san de crovuri (1\1. D 0 b I' esc u ~.a.,
1969).
Varietatea mai mare sau mai mica a nnghiurilor de panta sta in raport direcl
eu fragmentarea reliefnlni, atit pc orizontala, cit ;;i pe verticala. in ansamblu, Cimpia Romana intra in cal.egoria unitiitilor cn relief in care predominii
suprafetele plane sau u~or inclinate, eu cxcep tia liniilor principale cu deni\"C1[lri morfologice (vezi harta raioniirii pantclor in regiunile irigabile, cilaUI mai
sus) .
3. CLASIFICAREA FORMELOR DE RELIEF

in cuprinsul ansamblului care constituie relieful Cimpiei Romanc se pol


face diferite clasifidiri, plecind de la critcl'iile cunoscute: pozitie, aspect, dimensiuni, geneza, mod de utilizare etc.

94

Tinind seama de necesiUitile acestei lucrari in care accentul cade pe importanta reliefului ca element natural integrat complexului zonal, pedofitoclimatic
;;i azonal, morfohidrografic, am adoptat criteriul polivalent care inglobeaza
eriteriile amintite mai sus, separlnd aici mai intii - mezorelieful ;;i apoi micl'Orelieful, ca forme care dau nota dominanta ca fizionomie, dar ;;i ca importanta
practica in economie, ca functionalitate geomorfologica. In cadl'lll acestor probleme de ansamblu asupra mezo- ~i microreJiefului, acordam 0 atentie mai
mare ultimului aspect pe care-J expunem in detaliu mai departe.
B. MEZORELIEFUL -

SISTEMELE

DE

vAl

~I

DE

INTERFLUVII

Notiunile de vale ;;i interfluviu sint mai bine precizate in Cimpia Romanii
in urma studiului nostru asupra Cimpiei Olteniei, ele fiind astiizi utilizate
destul de mult in pedologie, hidrologie, hidrogeologie etc. Valea ;;i interfluyiu sint doua notiuni inseparabile, in sensul ca prin formarea yi"lilor in
urma adineirii retelei hidrografice, implicit a fest necesara separarea interfluviilor, ca resturi ale suprafetei initiale fluyio-lacustre ~i piemontane. Paralei cu aeeasta adincire !;)i l[lrgire a \,[lilor s-au format terasele fluyiatile ~i
s-au acumulat depozitele loessoide, care au intregit aC1-.iunea constructiya a
Cimpiei Romane.
Prin actiunea sineronii fluyio-eoliana din timpul pleistocenului au fost stabilite trasatmile morfogenetice principale ale Cimpiei Romane, in sensul ca
interfluviile ca restmi ale suprafetei initiale sint unitatile morfologice cele mai
vechi in care loessul are cea mai mare grosime !;)i cele mai muJte soluri 1'0sile, iar yaile fiilld mai noi, au loessuri mai subtiri ;;i solmi fosile mai putine,
in raport eu vechimea teraselor, fapt bine documentat in yalea Oltului (P.
Cot et, 1957);;i in alte parti.
Cu aceastii impartire generala pe sisteme de yai ~i interfluvii se incepe analiza geneticii regionalii ;;i se stabilesc trllsaturile imprimate de reteaua hidrograficii ca agent sculptural de baza.
1. SISTEMUL DE VAI- CLASIFICAREA ~I ANALIZA LOR

in raporl en retealla hidrografiea, yaile fluyiatile sinL de doua feluri: principale;;i secllndare. Cele principale sint reprezentate prin yaile Dunarii, liuIui,
Oltulni, Arge;;ului, Dimbovitei, Ialomitei ;;i Siretului, care se disting de celelalte, nu numai prin dimensiunile Jor, ci ~i prin fazele de eyointie, numarul
de terase ;;i chiar prin functia geomorfologica. Vaile sint forme de relief negative, simetrice sau asimetrice ;;i care separii intre ele cimpurile sau interfluviile. Aeestea din urma ramin suspendate la altitudini diferite in raport cu
actiunea de eroziunc In adincime a riurilor, cu energia de relief creata de acestea, dar;;i cu actiunca de acumulare eoliana a loessului ~i a dunelor de nisip.
care au inaltat ;;i au acoperit podurile cimpurilor ;;i teraselor fluyiatile cu 0
cuyc.rtura in grosime yariabiHi.
Funcpa prineipala a vailor ca elemente morfohidrografice este asigllrarea
drenajului de sllprafa!ii .>,i sllbleran al apelol', iar sub raport genelic, pe baza
teraselor ;;i a luncilor se poate reconstitui destul de exact "Yiata riurilor",
evolutia lor paleohidrografieii. Elemenlele componente ale yailor sint: {undul
viili ;;i ()eJ"san!li sau lall/rile marginale, care pot ayea dimensiuni ;;i aspecle
diferite. La vaile evoluate, largi ~i arlinci se mai adauga terasele, foste fUIl-

95

duri de viii suspendate deasupraalbiei actuale, cualtitudini, liitimi ~i lungimi


yariate (vezi anexa), dar care nu sint sup use inund~~iil?r din viituri.
. Fundul viiilor imbraca diferite aspecte, la cele mlCI ~l neevoluate, acesta
se suprapune cu albia minora Sal~ fil'lll va~i; iar la ce~e mari.' evoluat~, cu pre~
zenta albiilor majore sau luncI1e, adevarate. ~e.sun alunale, cu. dl~leUSlUl1l
foarte mari, cum este cazul la Dunare, Olt, Slret etc., dar care smt mundate
in timpul viiturilor marl.
.'.
.
v' .
."
C I as i fie are a v a i lor se poa.te ~ace d~pa dIverse ~nten~. In ra~~rt
cu dimensiunile pe care Ie au, cu evolutra ~l func~la pe care 0 mdeplmesc, vaIle
Cimpiei Romane se pot clasifica in trei categorii: prineipale, intermediare ~i
seeum[are a1 diror caracter de simetrie ~i asimetrie, ca ~i stadiile de evo1utie
se contureaz[l din ce in ce mai bine, incepind de la cele secundare spre cele
principa1e, adica de la ce1e de tip.Mosti~tea, de exemplu, spre cele de tip
Jiu,Olt, Dunare etc.
. '
.
Tinind seama de pozina lor in cadrul Cimpi~.i Romane, vailve !.1u~ia!~l: se
clasifica in viii exlerne, singura de acest gen fund Valea Dunaru ~l vw lllterioare, in care intra toate celclalte. De aiei rezulta ~i ordinea expunerii lor in
cele ce urmeaza.
2. VALEA DUNARII -

SISTEMUL DE TERASE $1 LUNCA EI

Valea Dunarii apare ca un arc de cere care delimiteaza Cimpia Dunarii fata
de reaiunile maraina~e inveeinate ~i care reprezinUi in acela~i timp elementul
principal sub ra;ort morfologic, geneti.c ~i cronol?gic. pentru morfost~a:ig~af~a
acesteia, prin sis~e~nul de te~'a~e ~e~ mal com?le~ ~l prm.luuca c.ea;- mal mtmsa..:
In regiuuea yeSllCa a Oltel1lel pma la Desnat.uI, CllnpIa Romana se co~funda
ell yalea DUllarii, iar in rest, aceasta ocupa suprafe~e destul de man, care
ajung uneori la zeci de kilometri liitime. Valea Dunari~ ~e. d~sting~ de rest~l
Cimpiei Romane prin delimitarea ei fa~a de suprafata 111lt lala , mal veclIe, m
care esLe sapata, sub forma de trepte distincte incepind cu terasele ~i terminind eu lunca.
Ea constituie in ansamblu cea mai mare ~i cea mai tipidi cimpie fluviatiHi
~i ale carei elemente componente se coreleaza genetic cu toate celelalte vai
inLerioare.
Datorita importan~ei deosebite pe care 0 are in ec~nomia ~ari~ ~i ca artera
de cireula~ie internationaEi prin albia actuala .~i ca l1lv~l ~e. baza l~cal, p~n
lru toate riurile Cimpiei Romune, valea Dunarll a stat ~l sta m atentl a specIali~tilor din toate domen iile de cercetare (geologica ~ i vhidrogeoloica, . g~omor
Iologica ~i hidrologicii, climatica, biologidi., pedologlca, agroame!lOratlva.etc.).
Acesleia i-a fost consacrat un studiu geografic complex de catre Instltutul
de oeoaraIie (1960), precum ~i un studiu pc intreg bazinul Dunari~ (J. Fin k,
1963)l~PriviL[t in plan orizontal, valea Dunarii se prezintii ~ub fOrma .d~ seetoare mai inguste, un Iel de "portii" sau pinteni, cum sint eel de la Cnvm~
Brza Palanka (R. S. F. IugoslaYia) Tr. Miigurele-Nikopol ~R. P: Bulgana),
Hir~ova-Tandarei, Cotu Pisicii- Galati, sau de sectoare IJ.Ial hug:, c~ asp.ect
de mici depresiuni cu terase ~i lunca 1I1ai inLinse, toate ~mpreuna refleetmd
influenta liLologiei ~i a liniilor tectonice bransversale (vezl fIg. 1,2).
Tot aici trebuie remarcat ~i faptul ca patul vaii Dun[lrii cste sapat peste
tot in depozite mai \'echi, pliocene, sarmat.iene, cretacice, de isturi Yerzi,
1

Pm'Lea pentru ~ara noasLrii apar~ine lui A. C. 13 an u.

nord dobrogelle pe care este instalata lunca actuaHi sau pe care Ie atino'e talvegul in prezent, cazut in trepte sub 0 m, mai ales de la Hir~ova 1I~ aval.
a) Terascle Dnnarii ~i spccificul lor'! Sub acest aspect, valea Dunarii a
Hicut obiectul c:rceLarilor incepind .cu ~ m m. de M a l' ton n e (1902),
G. ]\{ u l' go C I (1907), A 1. DIm I t l' esc u - AId e m (1911), G.
Val saIl (1915), C. Bra t esc u (1922, 1938), Em. Pro top 0 pes c u
-Pache (1923),V. Mihailescu (1928,1947), P. Cotet(1951,
1957,~970),E. Prisnea (1962),E. Liteanu-C. Ghenea (1966),
colectl\'lIl I.G.G. (1969), N. M. Pop P (1970), K. S t l' a s z e w ski (1974)
~i altii.
Terasele Dun[lrii apar ca trepte morfologice bine exprimate in relief aproape
peste tot cu exeep ~ia unor portiuni diu ltenia, unde cuvertura nisipurilor de
dune Ie falsiIica altitudinea ~i Ie acopera fruntile, creind astfel 0 imagine falsa
asupra numarului precis al lor. Prezen~a orizonturilor de pietri~uri cu nisipuri
~i corelarea lor cu aItitudinea reala a podurilor de terase ramine sinoura cale
reala de stabilire exacta a teraselor dunarene. Tot pe baza de foraje s-~u slabilit .~i s~eLOal'el~.unde terasele Dunal'ii se afunda sub cu\'crtura de pietri~uri
mal nOI a luncll actuale, a~a cum esle cazul in aval de Calarasi ~i mai ales
in cuprinsul marilor ostroave - Ialom i~a ~ i Braila (P. Cot e t: 1970, a).
Un alt fapt binecunoscut astazi este scaderea generaUi a numiirului teraselor
din amont spre ayal, incepind de la ie~irea Dunarii din defileu ~i pil1a in
ostrovul Briiilei. In raport cu depozitele mai yechi in care sint siipate, terasele
Dunarii se grupeaza in doua compartimente mari - llJ1ul veslie ~i nord-vesiie,
si tua t intre Schela Cladovei ~i gura Arge~ulu i, unde terasele sint sculptate in
depozite villafranchiene, cu pliocen in baza, ~i altlli esiie ~i nord-estie, intre gura
Arge~ului ~i gura Ciilmatuiului de Buzau, unde terasele sint sapate in depozite
mai noi, pleistocene medii, fara pliocen la zi in baza acestora. Grupate in
cele trei complexe amint.ite in capitolul anterior, terasele Dunarii au urmatoarea desfa~urare longitudinala ~i transversala cu cele trei sectoare cunoscute
- vestic, de mijloc ~i estic, redate in harta anexa.
Seeloml vestic prezinUi cel mai mare numar de terase, sistemul complet care
incepe cu terasa in roca El'ghevi[a ~i se continua cu restul teraselor stabilite de
autor in Cimpia Olteniei (P. Cot e~, 1957), care-~i gasesc corespondente
in terasele celor doua vai mari, aluente - J iu ~i Olt -, iar ca virsta sint confinnate de analiza datelor de foraj, de paleosoluri ~i solurile actuale, ca ~i de
fauna de mamifere pleistocene. In ce prive~te adoptarea unoI' scheme noi propuse de alti cercetatori (C. G hen e a ~.a., 19(3), T. Ban d r a bur ~.a.
(1963), L. Bad e a, G h. N i cuI esc u ~.a. (1909), ele s-au doycdit ca
uecorespunziitoare realitatilor terenului, aa cum au confirm at pedologii
C. Oancea ~i M. Parichi (1967,1970).
Seetomi de mijloe este situat intre O1t ~i Arge~ ~i el apartine Burnazului, unde
terasele Dunarii au mai mare dezvoltare intre valea Calmiituiului ~i localitatea
Daia. Aici sint bine dezvoItate terasele medii ~i inferioare. Tot aici se rcmarca
~i primul fragment de cimpie lipsit de terase dunarene, situat intre Daia ~i
Cascioarele, unde Lunca Duniirii vine in contact direc.t cu cimpul inalt al Burnazului, dupa care urmeaza, a~a-numita "lerasii Gl'eaea", remareata ~i clescrisa
penlru prima data de V. M i h a i I esc L1 (1928) ~i stabilita cronolooic de
catre C. Bra t esc u (1938), ea fiind situata mai jos, sub cimput inaIt
Mihai Bruvu (de \'irsta Gtinz dupa accla~i autor). Aceasta treapta de relief este

7 -

96

Analiza de detalill pe baza de foraje intr-ull studiu viitor.


Cimpi, Romiina

97

scoasa in evidenta de bazinul hidrografic al Shoiului. care se suprapune pe podul ei, structural insa profilul redat in figura 6 B, nu arata prezenta depozitelor de terasa, ci a depozitelor de Frate!}ti. Acest fapt ne face sa contestam
treapta morfologidi Greaca ca terasa de acumulare dunareana, ci mai mull
ca 0 terasa de eroziune.
Acela!}i lucru este valabil !}i pentru terasa Chirnogi, lipsiUi de depozitele
respective, pietri!}urile !}i bolovani!}urile ee apar in carierele din sud aparpnind tot depozitelor de Frate!}ti. Treapta Chirnogi, ca altitudine pare mai deorabii {J terasa marginaHi, lacustra, de abraziune, formata de apele lacului pleistocen llIed u (M-R), cu al carui nivel se racordeaza pe sub depozitele loess ice
cu depozitele de Mosti!}tea.
Sectorul estic, de!}i pare mai simplu, este totu~i destul de complex prin aparitia locala a mai multor subsectoare, primul fiind cel dintre Arge!} ~i Mosti~
tea cu patru terase, situate sub nivelul cimpului ~i care se racordeaza destul
de bine cu terasele Dimbovitei de partea stinga. A l doilea subsector Mosti~tea
Jegalia prezinta numai terasele inferioare (Coadele ~i Calara~i), dupa care
urmeaza subsectorul Jegalia-Cegani, lipsit de terase ~i apoi subsectorul Cegani- Vladeni, cu doua terase (Bordu~ani, Vladeni), acoperite de dune !}i eu
podul larg valurit.
Ultimul subsector este cel dintre lalomit,a ~i Calmatuiul de Buzau, cu trei
lreple morfologice, falsificate mult prin nisipurile de dune, dar ca ~i cele
precedellte din subsectorul Vladeni-Ccgalli, sint lipsile de depozitele imediale
de nisipuri ~i pietri~uri sau care sc afla la adincimi mai mari, datoriti't scufundarii lor.
in Cimpia Brailei, de~i apar doua trepte morfologice, admise in gencral ca
Lerase ale Dunarii, practic ele nu pot fi confim1ale prin depozitele de pietri~uri
~i nisipuri din baza, care de fapt sint mai yechi, a~a cum s-a aratat in cap.
Ill. Acest lucru nc-a determinat sa explicam aceste trepte morfologice ca fiind
legale genetic de prezenta eimpiei piemontane a Rimnicului (P. Cot e L
1973),
b) Lllllca Dumlrii ~i fazele ei de evolutie. Aceasta este cea mai mare
unitate geomorfologica holocena Cimpiei Romane !}i reprezinta in acela~i timp
niyelul de baza al tuturor celorlalte lunci formate de rJurile afluente Dunarii.
in general, luncile ca funduri de vai ce corespund albiilor majore in care rlUrile se reyarsa in perioadele apelor mari sint neLede, lipsile de deninlari mari
~i cu hidrografie proprie (albii ~i meandre parasite, lacuri, mla~tini ~i canale
de legatura-jap~e). Microclimatul local mai adapostit, yegetatia hidrofiHi ~i
solurile aluvionare ~i apn freatica la mica adincime completeaza trasalurile
naturale ale acestor !}esuri aluvionare destul de intinse. in cazul Dun{lrii,
lunca constituie 0 adeyarata dmpie de nivel de bazi'!. cu 0 morfodinamidi destul
de accentuatii ~i complexii.
Prezenta apelor din rcv{lrsari ~i altitudinea mai midi alcllueaza mulL din
excesivitatea climatului inconjurator. Depunerea mllurilor argilo-nisipoase
san nisipo-argiloase influent,eazafertilitatea solurilor ~i fae din lunci unitati
agro-productiye de prim ordin,
Procesul aluvionar ca factor pedogcneLic azonal ~i solurile ingropate reprezinta doua elemente important.e, care ne ajuUi la stabilirea dinamicii pedogeumorfologice, a conditiilor paleogeograf ice, a litologiei ~i compozitiei mecanice, a regimului de scurgere al riurilor. La acestea se adauga analiza diferitelor procese biologice, fizico-chimice etc. Macrogeomorfologia luncilar este
o problema care nu poate fi separata de analiza pedogeografica.

98

Lunca Dunarii este rezultatul activita~ii mareIui fluviu ce s-a desfa~urat prin
eroziune latcralii foarte accentuata ~i acumulare longitudinala pe grasimi
variabile, ce c1epa~esc uneori 10-20 metri (cit au cele doua faciesuri cunoscute - de albie ~i lunca). in afara de rolul albiei principale trebuie adaugata
~i actiunea bratelor secufold~re,. a baltilor sub fO~'ma .de lacuri sa~ m!a~tini., a
proceselor pedogenelice ~l l:mnlor afluenLe,~c~. ~l actl~ne~ ~muIUl prm rr:,anle
transformari agroamelioratlYe. Lunca Dunarll reprezmta m faza actuala cea
mai antropogenizaLa unitate a Cimpiei Romane, datoriUi marilor lucrari de
indiouiri, desecari ~i irigari, ea depa~ind faza dezvoltarii naturale ~i trecind
la fa~a unei dirij ari complexe dupa necesiLatile econom iei nationale,
In cuprinsul ei se pot desprinde totu~i faze Ie principale de evollltie actuaIa
~i care trebuie avute in v~dere i~l lucrarile ag.roame~iorative de p~rspectiv~~
in legatura cu procesele nOl care lau na~tere pnn actlllnea complexa a naturll
~i a societatii omene~ti. Doua sint aceste faze principale ce se pot urmari in
figura 40 din care re~ulta .ca e\:oh,ltia in ans~mblu a~ l~.ncii punarii ~ ~o~t strins
leoatii de elementul dmarl1lc prmclpal - albIa Dunarll, pnn despletll'l ll1 brate
~i prin formarea ostroavelor, ata~ate treptat luncii, care a crescut in lanme.
P r i 111 a
d esLe rcprezentaLii prin sedoml CaUlra~i-Braila - prin
despletire in dOlla brate prillcipale, lunea Dunarii capata aspectul unoi' ,.delle
inlerioare", in care pe primul plan sLau ost.roavele, cu caractcr de lunci insulare,
interioare ~i cu fi~ii inguste, de lunci marginale (fig. 40, I).
. Pe 0 suprafatii mai redusa, aceasta fazii mai apare in sectorul Ostrond Mare,
la yesL de Gogo~u.
.A do u a
a z ii, cu multe exemple, 0 constituie restul luncii Dun{lrii
cu 0 eYolutie mai inaintata, de colmatare a bratului secundar, de transformare
a lui in bani - lacuri relicie, moarte, prin care ostroavele respective sint ata~ate luncii propriu-zise (fig. 40. II). Un aspect mai diferit I-au constituit lacurile-brtl~ile laterale, tip BisLret, Potelu, Suhaia, Greaca, Calara~i, iii altele
formate in urma inundatiilor, situate pe foste brate ale Dunarii ~i care au
suprayie\uit prin canctlele de legatura cu albia principala. dar care in prezent au disparut in cea mai mare parte prin lucrarile de desecare.
Osll'Oavele interduniirene i lzidrodinamica Dunarii. Ne referim in continuare
la () serie de ostroaYe mai mari sau mai mici, cum sint Batim, Vardim, Balena,
Kozlodui (de pe teritoriul R. P. Bulgaria) ~i Ostrovul Lung, Ramadan,
Mocanu, Calnovat, Piipadia etc. (de pe teritoriul tarii noastre) ~i la formarea
lor.
in legatura cu aparitia ostroavelor sau insulelorfluyiatile, M. M a I' i n esc u
(19G7) remarc{l un fapt demn de repnut. intre Braila ~i Timoc, pe 675 km
apar 159 de insule permanente, iar in aval spre mare numai 4 insule pennanenLe. Numarul mai mare intre Timoc ~i Braila se explica prin aportul bogat
de aluviuni transportate de reteaua hidrografica afluenta, mai numeroasa, de
pe cele doua maluri romanesc ~i bulgaresc. Numarul mare de insule are influenta asupra impartirii debitului lichid pe mai multe brat,e secundare. ca ~i
asupra Hi~imii bratelor principale ale fluviului.
LaLimea albiei minore in zonele Hira ramificatii, de albie unica. yariaza
intre '450 m la km 709 ~i 1 200 m in zona km 678. Latimi mai mici apar
pe bra~ele secundare ale fluviului, in zonele cu ramificatii secundare, de exemplu, la Cerno\'ada (km 300), un de la~imea albiei minore este de numai 260 m
(M. Marines'cu, 1967).

r (/ :

99

/;i[j. 40 - Evolupa morfohidrograficii a Luncii Duniirii:


I - faza de lundi cu ostroave mari: 1 - tip Braila; la tip lalomita; II - faza de lUllca Cll balti
latera Ie; 2 - tip Greaca; 2a - tip Potelu; 2b - tip Desa; 2c - tip Maglavit- Girla Mare - multe
diu ba1tile amintite disparute ~i pe cale naturala

In legatura eu panta medie 10ngitudinaHi a suprafelei apei in zona Timoe


(E. S. F. Iugosla\"ia)-Braila, ea variaza Intre 3,7 ~i 5,4 em/km. Panta lon-

gi tudinala maxima pentru niveluri mari este de g,3 em/km in zona km 800,
iar pentru lliveluri miei dc 7,3 em/km III zona km 570 (1\1. 1\1 a r inc s c u,
1(67).
]. VAILE INTERIOARE PRINCIPALE

Aeestea se clasifiea din dona Lipuri - v1Ue pirmoll!anc ell aspect de pllllii,
larg desehise spre exterior ~i ale diror yai se pierd treptat In zona de diyngare ~i v1i de tip culoa1', eu direet,ii \"ariate ~i care separa cimpurile In aIte
predunarene, en terase ~i lunci largi, cum sint yaile Jiului, Oltului, Arge~ulllj,
Dimbovitei, Ialomitei etc., ade\"arate cimpii fluyiatile interioare.
Valea Oltului este ceo. mai importanUi dintre vaile interioare prill eel mai
eomplet sistem de terase (yezi anexa), billC determinate sub rap art cronologic
(P. Cot e t, 1957). Asimetria vaii Oltului ~i dezvoltarea mare a teraselor
pe partea dreapta, inceplnd de la Piatra OIt spre sud ~i corclarea lor cll terasele Dnnarii indica concordanta dintre cyolntia acestor dona mari arLerc hidro100

grafiee. Valca OltUllli prin dimensiunile ~i forma ei eonstituie 0 imporLanUi


axa morfohidrografic[t care separa Clmpia Romana in doua mari sectoare istorice - Cimpia Olteniei, In Yest ~i Clmpia Mnnteniei, in est.
Valea Jiului este asemanatoare en cea precedenta ca numar de terase, a carol'
suprafata este maseata de nisipnl dunelor, dar se deosebe~te prin asimetri~l de
sens contrar, ea ~i prin tcrasele dezvoltate mai mult pe partea stInga.
Valea A1'ge$ului reprezillUi ceo. mai mare axa a Cimpiei centrale, cu diree[ia
NV-SE ~i eo. se illtinde intre Pite~Li ~i Oltellita. Dominata de ahruptlllill treple
gravitationale ~i antropice 0.1 Piemontnlui Clnde~ti ~i de terasele proprii In
evantai, yalea Arge~ulni se aseamana foarte mult cu valea Dlmhovitei in zona
de divagare Potlogi-Brezoaia, nnde are maluri joase, iar in culoarnl Ciorogirla-Domne~ti, ea a avut lunca comulla cu Dimhovita. Incepind de la Butllrugeni in jos, yalea Arge~ului devine asimetrica plna 10. Gradi~tea, versanllll
ei drept fiind mai clar, iar de la Go~tinari ~i plna la Radoyanu, ahruptul Bmnazului 0 domina cu peste 30-40 m.
Valea Dlmbovilei prezinUt aspecte mai variate. Pina 10. Conte;;ti este asimeLrici'i
~i dominata de tcrasele proprii in evantai de pe partea dreapta, iar de la
Conte~ti ~i plna 10. J oita, arc maluri j oase ~i traverseaza zona de divagare Raeari.
De la Blcu, valea Dlmhovitei devine din nou asimetrica prin versantul drep t
mai inalt plna 10. confluenta cu Arge~ul. Versantul sting mai prelung prezinta
2-3 terase joase, destul de Intinse la est de Bude~ti ~i care se contopese In
dreptullocalitatii Cmcani en terasele Dunarii. Asimetria este foarte evidenta ~i
In euprinsul Capitalei, prin numeroasele gradi~ti, situate In lunca.
Valea Ialomilei este ceo. mai lunga vale interioara a Clmpiei Romane. Separata de valea gemena a Arge~ului prin conul de dejecl.ie comun, eo. este dominata de versantul mai InaIt 0.1 Pintenului Magurii, pina aproape de Tarieeni,
unde strabate zona de divagare. Mai departe, eo. patrunde in cimpia de loess
a Snagovului printr-un culoar Ingust ~i fara terase pleistocene. Dupa eonfluenta
cu Prahova, eo. patrunde In Baragan a carui axa morfohidrografica devine pll1a
aproape de varsare. Asimetria este mai evidenta ca 10. oricare din vaile Clmpiei
Ramune, datorita atit versantului drept, abrupt pe tot parcursul, cit ~i ,celar
doua terase j oase, uu prea extinse, care 10. Tandarei Se confunda eu terasele
Dunarii. Terasele Ialomitei se caracterizeaza prin multimea limanelor fluviatile dintre care cele mai mari sint Fundeni ~i Strachina, iar din punct de Yedere balneoclimatic este lacul Amara.
Valea BuzCiului eu forma ei semicirculara Incinge 10. exterior cimpia piemontana a Rlmniculu i ~i are aspectul unui culoar Ingust ~i asimetric intre 10caliUitile
$ute~ti ~i Rlmnicelu. Cu lunca comuna ~i larga Intre Gavane~ti ~i Albe~ti, "alea
Buzaului, Incepind de la Cotu Ciorii are directieSV-NE; care indica importantele schimbari hidrografice ce au avut lac aici In timpuri destnl. de recente.
In cadrul vailor interioare, sub raport geomorfologic se impun atentiei ill
mod deosebit luncUe, care apar mai ales In lungul Jiului, Oltului, Arge~ului,
Dimbovitei, Ialomitei, Buzaului ~i Siretului. Formarea acestora se datore~te
deplasarii latera Ie ~i meandrarii accentuate a albiilor, procese care au dus 10.
parasirea albiilor veehi (Jiu, Olt, Arge~, Ialomita, Buzau ~i Siret). Coeficientii
de meandrare sau sinuozitate ai albiilor actuale, datorita pantelor mici ating
cele mai mari valori din toata tara (1)5':-1,30 in SV,' centru ~i NE, precum
~i In zona de divagare ~i 1 ,30~ 1,60, in sud ~i est Intre gura J iuJui ~i gura Prntului), depa~ind chiar riurile din vestul tarii, a~a cum a aratat D. U I' Z ice a n u
(1967). Gradul foarte 'accentuat de ilieandrare explica atit prezenta meal1drelor duble sau triple, cum sint cele dinlungul Ialomitei, Buzaului:;;i Ciilnia101

tuiului, cit ~i difluentele albiilor ~i numarul mare al gradi~tilor sau popineloI'.


Confluentele sint expuse mai departe la hidrografie.
Di{luen(ele cele mai importante s-au produs in bazinele Buzau-Calmaiui
~i Dimbovita-Arge~,care au avut lunci comune ~i unde plin procesul de acumulare ~i deversare a apelor s-au produs mari schimbari in textura retelei hidrografice, a~a cum se arata in capitolul de hidrografie. In ansamblu, tuturor
luncilor interioare, inclusiv luncii Dunarii, Ie sint carnct.eristice albiile dubIe,
iar in raport cu albia principaHi, ele sint peste tot asimetrice. 0 situatie speciala prezinta lunca Siretului a carei eYolutie s-a facut sub influenta directa a
tectonicii prin conurile de dejectie, formate de riurile afluente de pe cele doua
laturi opuse ~i unde a predominat actiunea riurilor carpatice, care au impins
mai mult albia Siretului spre est. In luncile riurilor mai mici, cum sint Vedea,
Teleorman, Neajlov, Desnatui, Drincea, albiile dub Ie sint mai rare, iar asimetria alternativa nu lipse~te.
Tot ca 0 lunca, dar cu un evident caracter morfotectonic ~i Illl numai simplu
fluviatil, poate fi socotita ~i zona de divagare, mai mult ca aspect, la care riurile
ce 0 traverseaza, incepind cu Arge~ul ~i pina la Siret, au avut 0 contributie
destul de importanta. In fine, nu trebuie neglijat nici rolul ce revine lacurilor,
mla~tinilor ~i in general acumularii biologice ~i chimice in formarea luncilor.
In concluzie, luncile reprezinta relieful fluviatil cel mai nou, dar ~i treapta
cea mai coborita, unde pe primul plan stau procesele ~i formele de acumulare,
reprezentate printr-un microrelief destul de variat ~i complex, analizat in
detaliu mai departe.
4. VAILE INTERIOARE MINORE SAU SECUNDARE

Aceste vai sint mult mai numeroase ca cele expuse, iar dupa dimensiuni pot
Ii impar~ite in doua categorii vai mijlocii ~i veli minore, primele putind fi socotite ca [ac trecerea intre vaile principale ~i ultimele. Vaile mijlocii, cum sint
Vedea ~i Teleormanul, au terase locale in numar de doua-trei sau chiar patru
~i lunci pe tot parcursul. Ele sint destul de adinci, luncile au caracterul unoI'
mici ~esuri aluviaJe, intens acumulate, iar terasele de meandru apar destul
de des ca ~i in valea Tesluiului afluent pe stinga al Oltului. In aceea~i categorie
intra ~i vaile Glavaciocului, Neajlovului, Cricovului Dulce, Prahovei, Teleajenului, Rimnicului, Putnei, Birladului, Calmatuiului de Teleorman, Desna~ui, Drincea ~i altele la care asimetria alternativa apare destul de des, fapt
important in lucrarile agroameliorative ~i geotehnice, ca ~i In modul de utilizaremairationala a terenurilor.
Vaile minore $i importan!a lor. De~i este destul de greu de a Ie separa de
cele anterioare, mai ales din punct de vedere functional, illglobiim aici gencratia cea mai noua de vai, care in general este taiata in treptele hipsometrice
sub 200 m ~i a carol' geneza este destul de variata. Cele mai multe sint formate
prin drenarea exterioara a cro'.:.uJilor (Baragan, Vlasia ~i Ios -j~fea..' Burnaz)
si a ari ia vai""Or" e -Ei~fillCitura sallde tip Mosti~tea":A.ltelesilltinstalate in
lungu depresiuni or mter unare ~l se lsting prin paralelismul ~i rectilinitatea lor, cum sint cele din cimpiile Baileti (in vestul Desnatuiului), Caracal,
Pogoanele-Baraganul de mijloc, Tecuci. Tot prin paralelism i rectilinitate
se disting i vaile din Cimpia Galati-Covurlui, unde au direct.ie N-S, ca i
cele din Cimpia Balac!tei, orientate NV-SV. Acestea din urma se m&.i caracterizeaza ~i prin formarea unoI' coturi asemanatoare celui dunarean de la Hinova,

102

toate acestea din urma fiind mai adlne! !ji influentate de strucLllra Labulara
piemontana (orizonlaHi !ji monoclinaHi).
Vaile minore sau chiar cele de tranzitie sint larg folosite in construirca de
lacuri sau iazuri necesare in agricultura i pisciculturiL In con trast ell ,,[dIe
acestea care au profil in forma de "U" larg, cu fundul intens aluvionat ~i
mla~tinos, cu versanti convexi sau concavi (denumiLe de noi de "tip deluyial")
stau vaile minore loren!iale, cu extindere mal mare in cimpiile piemonlane, la
contactul cu podi~urile ~i dealurile invecinate, cum sint cele din Pintenull\'Iagurii. Aceslea contribuie la erodarea solurilor, distrugerea padurilor, uurind
aslfe I dec lan~a rea proceselor gravitation ale (surpari, alunecari de tercn etc.).
De!ji in aeeeai categorie, yaile millore deluviale ~i torentiale se deosebesc
deci inLre ele prin fnnctiile lor diferite din punet de vedere al modului de ntilizarc.

5. SISTEMUL DE INTERFLUVII MAJORE -

SCURTA CARACTERIZARE

De la inceput trebuie precizate cele doua notiuni - cea de inter{luviu, care


insemneaza spatiul geoll1orfologic dintre vai ~i cea de cimp, care se suprapune
interfluviilor numai cind acestea au altitudini mai mari prin care ele domin;\
('nlo~1l'eJe mai joase ale vailoI'. Acest din urma caracter apartine llumai inlerf1uyiilor mari, cum sint cele dintre Jiu !ji Olt, dintre Olt- Vedea-DunareArge, Dunare-Arge~, Dunare- lalomita, lalomita-Calmatui-Buzau-Siret
!ji Siret--PruL Toate acestea au mnIte caractere asemanatoare prototipului,
care este Baraganul sndic(acoperire cu loess, netezime, pante slabe i foarte m ici,
orizontalitate, microrelief clastocarstic etc.).
Din analiza hartii geomorfologice a Cimpiei Romane se observa destul de
bine ca cel mai lung interfluviu este eel dilltre vaile Dimbo\'ita-Arge~i lalomita (circa 200 kIn), iar cel mai scurt este interfluyiul dintre vaile Desnatui ~i Jiu (25 km); cel mai masiv, considerat in ansamblu, este interflu\'illl
dintre vaile Oltului ~i Arge~1I1ui, cu latime pe linia bazei Burnazului de circa
150 km, dar in acela~i timp i cel mai fragmentat in aIte interf1uvii mai mici,
de ordinul II (vezi anexa).
Incepind cu valea Vedei sau mai clar, cu valea Arge1I1ui, i pina in "alea
Siretului, interfluviile Cimpiei Romane se pot clasifica in trei categorii: inalte
piemontane, joase de cimpie de divagare i inalte cu aspect de cimpuri tabulare
suspendate, care se diferentiaza intre ele nu numai sub raport geomol fologic,
ci ~i hidrogeologic.
a) Interfluviile piemontane inclina uor din amont spre aval, ~i destul
de intens fragmentate, dar in acelai timp, datorita litologiei predominante
aluvio-proluviale, ele reprezinUi importante suprafe~e de incarcare cu ape
din precipitatii, cazul interfluviului terasat al Pitetilor, situat intre vaile Teleorman i Arge, Pintenul Magurii (interfluviuI Dimbovita-Prahova), illterfluviul Buzau-Rimnic ~i altele mai mici. Tot ca interfluvii piemontane, dar
cu caracter depresionar, dominate de regiunile marginale mai inalte, pot fi
considerate ~i interfluviile Dimbovita-Ialomita i Prahova-Teleajen. Cel mai
bine individualizat de reteaua hidrografica lateralii i de centura marginala
externa este interfluviul Buzau-Rimnic, cunoscut sub denumirea generala
de cimpia piemontana a Rimnicului.
Toate aceste interfluvii sint bine drenate de reteaua hidrografica ~i, in acela~i
timp, sint bogate in ape freatice, situate la diferite adillcimi.

103

b. Interfludile joase lUn zona de divagare slnt destul de lilgllste ~i ele


nu depa~esc yaile pe care Ie domina declt cu 3-5 m; iar ca urmare in cuprinsuI lor se produc inunda!-ii ~i colmatari ahlYio-proluYiale sau se formeazii zone
umede mla~tinoase In urma ploiIor bogate torentiale sau a topirii zapezilor.
Sariiturile slnt destul de Intinse ~i numeroase.
,c) Interfluviile illalte - cimpurile tabulare sllspelldate. l\cestea Incep
la Desna~ui ~i se terminii la Prut sau In sensul clasic al Clmpiei Romane, la
Siret. Interfluviu) Desnatui-Jiu reprezintii cea mai mica prelungire a Cimpiei
InaIte getice, cu suprafat,a neteda, ciuruita de croyuri ~i care domina printr-un
abrupt lune-a Jiului Intre Podari ~i nord Padea.
Cimpul Jiu-Olt este 0 prelzmgire mai mare a cimpiei InalLe geLice mult
spre sud iji In care au fast sculptate pe cele trei laturi marginale terasele Oltului, Jiului ~i Dunarii, pe care Ie domina prin inal~imile lui mai mario Asimetria lui se vede din mersul cumpenii apelor, mai apropiata de Jiu. In nordest, el este taiat de piriul Caracal, orientat de la NV spre SE, ca ~i tot sistemul
de yiii minore interdunare, pal'alde cu directia dominanta a coamelor de dune
fixate ~i solificatc.
Interfluviul Olt-"1rge~~ este eel mai complex din. illtreaga Cimpie Romana,
datorita sistemului de yai care-l fragmenteaza iji-l imparl.e in alte doua interfluyii mai mici: Olt- Vedea iji Vedea-Arge~. Primul aparpne clmpiilor Boianu, situata in nord iji Calmatuiu, in sud. Aceasta din urma sc ata~eaza mai
muIt Burnazului, fiind cunoscuta de fapt sub denumirea de BlIma;:lll de vest,
drenat de bazinul hidrografic Calma!-ui - DrIui. Vaile m in are adinci, m ultimea
gayanelor iji loessul argilos-calcaros constituie aIte caractere ale acestui interfluyiu secundaI'. Al doilea interfluviu, Vedea-Arge~ apar\:ine cimpiilor Burdea,
situatii intre Vedea ~i Teleorman ~i Neajlov, care trece spre est In Cimpia Neajloyului, cu acelea9i caractere, cuyertura de loess, yai adinci ~j' croyuri mai rare.
Ca un tampon, cu aspect de pinten prelung, orientat de la Yest spre est, 9i care
domina vaile marginaije (CiIni'?tea ~i Dunarea) sta Burnazul estic (Burnazul
propriu-zis) - tip de clmp suspendat, neted ,~i' ciuruit de numeroase croyuri,
dar fragmentat pe margini de vai inguste ~i adinci.
Interfluviul Arge~-Dfmbovi!a iese in eYidenta prin aspectul lui !ngust ~i
prelung, dar integrat Cimpiei Vlasia ~i subregiunii Bucnrc9ti, apoi prin versantul drept abrupt al Dimbovitei, ca iji prin multimea crovurilor.
Interflzwiul Dfmbovi!a-Arge-Ialor:ni!a-DlIniire este lung, masiy iji asimetric, mai inalt in nord iji est, par llrai coborit spre sud, asimetric de ordin
morfoclimatic-eolian (prezen~a dunelor de nisip). Acesta apanine ,cimpiilor
Vlasia (careia i se ataijeaza ij i m icul interfluv iu loessic Gherghita-:Maia) iji 1\'lostiijtea. Partea de mijloc iji est apartine Baraganului propriu-zis sau Baraganul
Ciulnilei, care impresioneaza prin netezimea suprafetei iji intinderea celei mai
mari zone endoreice loess ice din tara, ca ~i prin martaI'll! inaIt al Hagienilor.
Interfluviul Ialomi!a-Bzzulu-Calma!zzi preZ1l1ta acelea9i caractcre ca ~i Baraganul propriu-zis - asimetrie climato-eoliana, masivitate, endoreism, crovuri ~i lacuri sarate, netezime iji monotonie, dune fixate, dar cu aItitudine
mai mica iji loess mai subtire. In sud, el domina ter~sele Ialomitei, iar in est,
terasele Dunarii.
Interfluviul Ciilmi1!ui-Buzau- Siret-Dzl11are constituie ultimul pinten de
tip Baragan, care domina regiunile mai joase inYecinate. Microrelieful mai
vD.!urit, lacurile sarate iji unele 'prate fluviatile parasite, ca iji prezenta dunelor
fixate iji asimetria acestui interfluviu, constituie caracteristicile prillcipale.

104

Interflzzvizzl Siret-Pmt taiat in doua comparlimente de valea Birladului,


unul mai ingust, PoiafJa-i\'icore~~ti iji aItlll mai lat ~i intens fragmentaL de yD.i
ingllste ~i adinci, dar 9i cu 0 cuYcrtura loessica destul de groasa, Gala[i- Tzzlllceti.
o categorie aparte a cOllstituie inlerfluviile din vestul vaii Desna~uiului,
ele fiind taiate in sistemul de terase dunarene de rimi mai tinere. Intre acestea
amintim interfluviile clintre "aile Desnrl~lli-Drincea (destul dc extins ~i asimetric., cu abruptul orientat spre vest, incepind cn yersanLul sting al riului Drincea
~i continuind cu abruptul dUllarean, inaltat de dune ~i aplecat spre cst, unde
acestea se atelluC'aza mull), apoi interfluyiul dintre Drincea iji Blahni\a, mai
ino'ust
interfluviul mai nordic, sit1lat int re yiiile
::.
' dar tot asimetric, ca si
,
Blahnit a iji Dunare, cu acclea~i caractere morIologice, ambelc fiind acoperite
cu dune destul de extinse.
Priyit in ansamblu, mezorclieful Clmpiei Romane se caracterizeaza prin sisteme de vai iji interfluvii cu dimensiuni Yariabile, iji care imprimfl acesteia
[-rasaturi majore ale formelor negative ~i pozitiye, forme utilizaLe in diferiLe
cercetari pedologice, hidrogeologice, agroameliorati 'e etc. Din acest complex
de forme negative ~i pozitive, cele care au atras mai mlllt pe am au fo.st
vaile datorita bogatiei lor mai mari, mai abundente in apa ~i YegeLatie. In
acel;~i timp, aceste~; reprezintii formele cele mai aMlpostite. ~i care au perm is
omului sa Ie utiIizeze mai u~or din cele mai yechi timpuri, datorita resurselor
de care dispul1 pentru luana lui. Ca dovada sint numeroasele gradi~ti ~i
popine pe care s-au descoperit nllmeroase urme materiale ale omalui preistoric.
Vaile mari all constituit axele morfohidrografice principale ale Cimpiei
Romane nu Dumai din punct de vedere fizico-geografic, ci ~i socio-economic
pentru stabilirea ~i dezyoItarea a~ezarilor omene~ti, ca ~i pentru orientarea ~i
construc~ia liniilor de circulatie, de legatura Cll aIte regiulli ale tarii. Valea
Jiulzzi reprezinta axa morfohidrografica a Olteniei iji de legatura cu Trallsilvania; /Jalea Oltzzlzzi - axa celor doua valahii in contact, Oltenia ~i Muntenia,
ca iji legatura cu Transilvania; valca Argczzlzzi - axa Munteniei; valea.I.alomitei - axa Barao"anului; /Jalea Siretzzlzzi - axa de legiitura a Muntellle.l cu
nr;ldoya; valea Pr~hoZJei - axa de legatura a Tarii Romane~ti cu Transilvania.
Vaile ~i In special luncile constituie elementele geomorfologice cele mai
dinamice, datorita riurilor care Ie-au generat ~i asupra carora actioneaza in mod
permanent iji intellS.
In acelaiji timp, vaile sint elementele de relief care impun speciali~tilor din
domeniul practic cele mai importante masuri de ordin hidrotehnic prin diferite
constructii neeesare frinarii sau imhlinzirii regimului de scurgere salbatica in
timpul viiturilor mari.
C impzzrile ies in ev identii prin a lLitud inea lor dom illan la ca Iocuri de supraycghere a vililor, a punctelor de tn'cere iji ele aLi intrat In Yia\a cimpiei mai tirziu pe masura dezYoltarii stiintei si tehnicii, a cllceririi apei subterane. Din
ex;reismul ape lor de suprar~ta ~i clr~najul celor subterane a rezultat caracterul
lor general de zone semiendorcicc. Terasele au constituiL intotdeauna treptele
de trecere, de legiitura dintre fundul yailor iji cimpurile inaIte, locuri bune pentru a~ezari omene~ti, dar ~i pentru agricuItura.
Tot ca incheiere al acestui capitol, legat de relief, subliniem interconexiunea
acestuia iji celclaIte condi~ii ale mediului geografic, prin valoarea elementelO'i"
lui componente alit ca mezorelief, cit ~i ea microrelief, in special prill influen~a

105

acestora asupra solurilor, ca factor morfopedogeneLic (N. Flo l' e a, 1968.


C: Chi t.u, 1971). Relieful, privit sub cele trei laturi - morFologic, genetic
~I cronologlc are un 1'01 determinant aUt in legatura cu formarea ~i dezvoltarea
solurilor pe scara e\'oluLi\'n asccndentn. dt ~i pe scara descendentii, de degradnre a lor.

C. MICRORELIEFUL

?I

PROCESELE

GENERATOARE

In cadrul a[ectat acestei categorii cle relief intra forme cu dimensiuni mull.
reduse decit cele precedente;;i mai variate sub raport genetic. AceasUi caLegO,ne est~ sUbordon~ta"sub toat~ aspectcle mezoreliefului, dar in acela~i timp.
llllcrorelleful reprezmta categona cea mai mulL influentata cle actiunea omului,
a~a cum se vede mai departe. Avind in vedere marea lui varietate am ales
citeva complexe mai caracteristice, cum Sill t - m icrorelieful luncilor, tn icrorelieful de dune ~i mierorelieful antropic.
tna~

"1
Fig, 41 1 -

1. MICRORELIEFUL LUNCILOR

Microre,/ieful luncilor este in general de natura acum ulati\ ii ~ i eI este reprezentat prm diferite grinduri ~i microterase de albie, clepresiuni lacustre sau
mla;;tinoase, depresiuni de tasare de tipul co;;co\'elor, microdeJte, albii si
meandre parasite, conuri de dejectie laterale. Dintre formele pozitive, cele m~i
impunatoare sint colturile razlete de stinca, griidi~tile sau popinele.
Lun~ile s~u" albiile ,majo:e reprez~nta unitati morfologice destul de complexe.
cu 0 dmamlca propne stnns Iegata cu intreaga viata (biologicii ;;i antropica)
de raporturile directe cu albia rIm'ilor ;;i cu microrelieful din cuprinsnl lor.
De;;i monotone la prima veclere, luncile sint dominate nu numai de mara-inile
lateralemaiinalte.ci ;;i de fondul general de acumulare fluviatilii dil: care
rasar martori mai inalti, tectonici (cum este Magura Blaso\'a din Ostrovul
Brailei, un rest din relieful scufundat aI Dobrogei de constitutie paleozoica,
sau de eroziune (gradi~ti separate din cuprinsul cimpurilor sau teraselor invecinate prin deplasarea laterala a albiilor). Morfodinamica luncilor este strins
Iegata de schimbarile albiei minore. In cuprinsul albiilor canalizate din lunci
;;i a canalelor cle acluctiune, hidrodinamica prezinta unele particularitati impuse de condit-iile specifice, apa ce se scurge creindu-~i meandre si microterase
locale (fig. 44).
'
a) Gradi~tilc san popinclc. Aceslea au aspectul unoI' mo\ile naturale ~i
ele apar aproape in toate luncile riurilor din Cimpia Romana, ca de exemplu,
in lunguI Buzaului, Calmatuiului de Buzan, Ialomi~ei, Dunarii, :r\'Iosti~tei,
Dimbovit-ei, Arge~ului, Vedei, Teleormanului, C:'ilmatuiului de Teleorman,
Oltului etc. Cele mai numeroase gradi;;ti apar in lungul luncii Cahnat-uiului
de Buzau (fig. 42, a, b, c) din care se vede cIaI' rolul meandrarii excesive a
albiei Calmatuiului, apoi in zona de contact a luncii Ialomitei cu lunca Dunarii,
unde se mai pastreaza vechile albii parasite ale Ialomit-ei ~i denumite privaluri (fig. 42, d).
Un alt exemplu foarte caracteristic, prin numeroasele gradi;;ti a;;ezate liniar,
il constituie Ostrovul Calara~i, la sud de ora~, ;;i a carol' importanta arheologica este bine cunoscuta (G h. Flo l' ea. 19(0).

106

Dinamica albiilor canalizate, cazul

canal liniar; 2 -

Dlmbovi~ei

la sud de
Bllcure~t i:

curent mean drat tntre terase latera Ie simetrice; 3 - curenti rectilini ~i circulari

Lunca Dimbovit-ei in cuprinsul Capitalei iese in evident-a prin acelea;;i caractere, numarul mare de gradi;;ti ;;i prin valoarea lor istorico-arheologica deosebita (G. Val san, 1911, V. M i h ail esc u, 1928, P. Cot e t-, 19(0).
o grupa aparte 0 constituie gradi;;tile din lungul Vedei ;;i Calmat-uiului de
Teleorman, situate in vai adinci ;;i cu lunci nu prea Iargi. Geneza acestora este
rezultatul actiunii combinate a eroziunii latera Ie efectuate de riul principal
;;i de afluentii lui in amont de confluent-a (fig. 43). In aceea;;i categorie intra
;;i martorul de eroziune din cuprinsul ora;;ului Slatina, denumit Griidisiea (P.
Cot e t-, 1957).
'
. ~) Mi~roreli~fnl ne~ativ. Acesta este mai extins ;;i ocupat de lacuri ;;i mla~
tIm, mal ales m cuprmsul ostroavelor Ialomit-a ;;i Braila, care au fost desecate
~i redate agriculturii ca terenuri cu 0 productie foarte mare. Microrelieful de
jep;;e sau de delte fluvio-Iacustre (situate la gurile girlelor sau brat-elor secundare, este ;;i el destuI de evident, mai ales in Ostrovul Brailei.
~1i~roterase fl~v~atile. ap~r in lungul albiiIor parasite (fig. 44) sau brat-elor
prmclpale,. d~tonta oscI1atlllor de nivel a apelor in scadere. Din categoria formelor fluvIatIle se deta~eaza relieful grindului principal, de forma unui cordon
cu inalt-.i~i de 2-5 m, care constituie un dig natural ce opre;;te revarsarea
apelor ndICate care nu depa;;esc altitudinea lui in cuprinsuI luncilor. Alte doua
tipuri de microrelief specific Iuncilor il constituie grindllrile fluvio-eoliene cu
a~tit.u~i~e c~.va !Uai. rid~c~ta decit a luncilor in general ;;i a carol' origine fluvlatIla;;1 eohana se Imbma foarte strins, apoi co~couele, un feI de crovuri (oyale

Papin.
Ruse. Mare

Fig. 42 - Formarea

griidi~tilor prin meandrarea excesivii a albiei Ciilmii1ninlni de Bnziiu


(cazurile a, b, c, d, dnpii A, Pan ii ~i a Ialomitei In sectorul VUideni (c)

107

sau rotunde), simple sau eomplexe.


Aeestea din urma au fost relevate
de A. Pan a (1911) in lunea Calmatuiului de Buzau ~i a diror geneza
este tot de natura sufozionala, asoeiata eu sistemul de erapaturi datorita
elimei semiaride, perioadelor seeetoase (fig. 45).
2. MICRORELIEFUL DE DUNE

l\'licrorclieful de dune ~ dinamica


eoliana este reprezentat prin valuri eu Fig. 45 - Tipnri de co~cove (dllpa A. Pan il):
forme pozitive de eoame ~i depresiuni a - simple; b - complcxe (b' - simple recollstitlli!e)
interdunare, eu inaltimi ~i adineimi
variate (5-10 m pina la 15-20 m). Foarte rar, aeestea depa~ese eifrele amintite. Stadiile lor de evolutie se pot desprinde in raport eu caraeterul depresiunilor interdunare useate, semiumede (ml{l~tinoase) sau eu laeuri, a~a emu se
observa in seetorul nord-vest pe direetia Burila Miea-Burila Mare ;;i Deveselu
(fig. 46, a) sau pe linia Calafat-Desa.
In general, mieroreliefului dune lor este fixat, foarie rare sint portiunile nefixate unde vintul mai spulbera nisipul, iar tipul predominant este eel de dune
10ngitudinaIe, eu lungimi de eitiva km ~i orientare predominanta in Ciu'lpia
Olteniei de la NV-SE, iar in Baragan invers, de la NE-SV pina Ia N-S in
Cimpia Teeuei. Pe masura aeopeririL ~i solidif-idirii lor eu prafuri loessiee,
mierorelieful de dune se asoeiaza eu eel de erovuri, carora Ie imprima direetia
predominanta a dunelor. Foarte rare sint dunele semicireulare de tip bareana.
Privit in ansamhlu, mierorelieful de dune se asoeiaza pe suprafete maTi formind

-30ni--:-50-60 m-';"

t.
Fig. 40. -

MfcroreI ief rle dune:

a - aspect pe directia Bllrila-De.veselu dill Cimpia Blahnitei cu forme pozitive


de coame l}i microdcpresiuni interdunare J in ultimu! e::s;emplu - llisipuri ell
structurll tip horstein; b - formarea dune lor longitudinale' (dupll A. II 0 I me s)

109

astfel cimpuri intinse, un fel de "platouri eoliene" cu trepte locale de coraziune


i?i acumulare, ai?a cum se observii pe interfluviul Calmatui- Ialomita in sectorul Insura~ei-Cioara Doicei?ti, apoi pe terasele Dunarii intre Drincea i?i Blahnita, ca i?i in Cimpia Punghinei etc. Microrelieful dunar vechi influenteaza
reteaua hidrograficii minora prin paralelismul vailor din cimpiile Tecuci-Hanu
Conachi, Pogoanele-Caldiiraru i?i Caracal-Corabia, iar la extremitatea zonelor de dune, el detenninii forma alungita a crovurilor. Intinderea suprafetelor cu microrelief dunar.este amintita mai departe la problemele practice
legate de crovuri. Modul de formare a dunelor in Cimpia Romfma apare mai
clar in sudul Olteniei (fig. 46), unde transportul longitudinal a fost predominant, in raport cu cel lateral sau secundar.
3. MICRORELIEFUL ANTROPIC

1\'1icrorclieful ~i dinamica antropica. Dei?i nu de amploarea celei impuse de


natura prin diferitele ei manifestari externe, dinamica antropica se desfai?oara
tot ritmic in raport cu schimbiirile sezoniere, anuale i?i multianuale (seculare).
Cea mai extinsa actiune antropicii a constituit-o i?i 0 constituie i?i in prezent,
prelucrarea solului prin araturi, la care se adauga diversele lucriiri agroameliorative geotehnice, industriaIe, edilitare, ca i?i intreg procesul de sistematizare
a teritoriului. In legaturii cu aceste multiple i?i complexe actiuni antropice
cfectuate in scopuri economice, trebuie sii tinem seama ca ele sa se faca in concOl'dantii cu legile naturii in vederea mentinerii echilibrului natura-om. Orice
abatere sau neconcordanta in aceaslii coreLatie cauzala duce La crearea unoI' sliiri
de dezechilibru, care nu se manifesta imediat, ci fntr-o perspeciiva mai larga. InIllirea sau previziunea acestor sti1ri de dezechilibru la valoarea Lor realiJ. reprezinta
dupa noi unul din scopurile principale ale finalitatii diferitelor studii de speciaZilate.
.
YIicrorelieful antropic cu caracterul lui superficial se suprapune formelor
anterioare naturale. Privit in perspectiva, el are fie un aspect de microrelief
relict, cum este cazulmovilelor sau gorganelor i?i altele, fie, un caracter actual
de constructie sub ochii no~tri, reprezentat prin cele mai variate microforme
pe care epoca noastra socialista Ie realizeaza pretutindeni, acolo unde necesita~ile social-economice Ie impun.
l11icrorelieful de movile sau gorgane relicte. Cu studiul acestuia s-au ocupat
o serie de geologi, geografi, pedologi i?i arheologi dintre care remarcam, in
in primul rind, interpretarile foarte cuprinzatoare ale lui G. M u r go c i
(1907 a), care s-a preocupat pentru prima data de el in mai multe articole. Acesta
se impune de asemenea i?i din punct de vedere is:torico-arheologic, pe plan national pentru clarificarea unoI' faze mai putin cunoscute pina acum, legate mai
ales, de migratia popoarelor.
Autorul am intit aratii intr-o privire de ansamblu, ca aceste movile apar pe
ozona foarte mare, avind ca axa pentru emisfera nordica, paralela de 45 i?i
se intind din Japonia i?i China peste partea sudica europeana a V.R.S.S., Romania, Bulgaria, Vngaria, Europa Centrala pina in Spania i?i Anglia, apoi
in America de rasarit, pina pe coasta de apus, in California (S. V .A.) etc., unde
in general aceste movile au forme i?i dimensiuni asemanatoare. Ele apartin, sub
raport biogeografic, zonei de stepa, unde peste tot geneza lor este net antropic~, lipsind complet in zona padurilor.
De aici rezulta i?i cauzele aparitiei lor - ca puncie de repel' in stepa ~i de observafie, cu scop strategic, ~i ca morminte ale popoarelor migratoare, care au cutreierat ~esurile intinse ale stepelor (N. M. Pop p, 1938).

110

Acest sistem al constructiilor de tipul tumulilor s-a practicat inca din antichitate, la greci i?i romani, ai?a cum se vede la noi in Dobrogea, la Histria, dar
el s-a extins mult in epoca migratiei popoarelor, pastrindu-se i?i mai tirziu,
mai ales in partea de rasarit a Europei i?i in Asia.
In legatura cu raspindirea lor la noi in tara, ne referim in special la doua
reaiuni, deja cunoscute in literatura noastra geologica ~i geograficii - in lungul
v1Ui Calmatuiului de Buzau i?i pe terasa Cimpiei, in zona Ploiei?tilor.
In lungul vaii Calmatuiului, movilele au fost remarcate de A. Pan a (1911).
Acesta arata numarul mai mare almovilelor pe versantul drept al vaii amintite,
dedt pe cel sting, raportul fiind de 20/5, aceasta ca urmare a altitudinii mai
mari in partea de sud, de unde privirea este mai larga, spre nord. Acelai?i lucru
este valabil i?i pentru grindurile conului de dejectie al Calmatuiului, de unde
se putea observa mai bine, partea mai joasa a BlUtii Bdiilei. Movilele nu lipsesc din partea mai nordica a Cimpiei Brailei, unde apar pe versantul inaIt
i?i dominant al Siretului, incepind de la localitatea ~ute~ ti in aval, precum
nici de pe muchiile sudice ale vailor in care se afla ai?ezate lacurile Jirlau, Amara
i?i Balta Alba. Acestea sint mai numeroase i?i mai mari pe muchiile in fata
carora se gasesc locuri j oase, baltoase, bogate in vegetatie ierboasa, chiar in
timpurile secetoase, cu conditia ca aceste locuri sa fie accesibile, ai?a cum bine
a remarcat A. Pan a (1911).
Movilele sint construite in general din terenul in care sint ridicate prin sapaturi de mica adincime. 0 sectiune executata de autorul citat mai sus, in Movila
Pantelimon, situata pe malul drept al Calmatuiului, a aratat ea materialul
acesteia este destul de mi~cat i?i framintat, de culori diferite in raport ell orizonturile solului sapat, iar in interiorul movilei a gas it resturi ale unoI' schelete
umane i?i de cabaline amestecate, deci calaretul ~i calul inmormintati impreuna,
infratiti prin moarte.
In Cfmpia Ploi~tilor, intr-un sector tipic piemontan, unde stepa a invins
padurea, prezenta aeestor movile este totui?i mai curioasa ~i ea se explica nu
numai prin lipsa vegetatiei de padure, cit mai ales prin fonna de golf i?i prin
pozitia pe care 0 are aeeasta cimpie pe conul aluvionar al Prahovei, de pri\'ire
larga atit spre sud, unde ea inclina destul de ui?or, cit i?i de supraveghere a vaii
Prahovei, mai inguste spre nord, in regiunea Subcarpatilor (fig. 47). Numiirul
movilelor este aici de 158, presarate neregulat pe tot podul terasei Cimpina,
dar lipsind de pe podul terasei mai inalte - Baicoi. Padurile sint foarte rare
aici, iar unele din movile se grupeaza mai mult in NE-ul satului Nedelea (25
la numar), altele (15 la numar) se afla in jurul Strejnicului. Denumirile lor sint
variate i?i destul de pitorei?ti (N. M. Pop p, 1938), unele apar ca omonime
(Movila lui Dobre, a lui Enache, Movila Tiganului, Moyila Pisarului), altele,
ca zoonime (Movila Vulpii, Movila Cotofenii, Moyila Corbului) sau foarte multe
au denumiri variate - Moyila Gropii cu Put, Moyila din Hotar, Movila Sapata, Moyila Odaii, Movila cu Cruce, Moyila cu Artar etc.).
In general, dimensiunile lor sint mici, 2-3 m i?i mai rar 4 m. Cele mai mari
ajung la 12 m (Movila Verde), 9 m (Movila din Hotar) etc. In prezent, aceste
dimensiuni scad treptat, datorita mai ales lucrarilor agricole, dar totui?i ele
se disting destul de bine din peisajul monoton al i?esului ploie~tean, cu caracter
stepic sau chiar antestepic. Interesul geografico-geomorfologic cre~te 0 data
cu dimensiunile, numarul ~i densitatea lor.
Sub raport pedologic, importanta lor consta in stabilirea eyolutiei solurilor
i?i yegetatiei in care se gasesc localizate, iar din punct de yedere arheologic,
pentru resturile umane ce se gasesc in ele.

111

~1
~

30

60
,

90km
I

'., ......... "".......


~

Fig. 48 - Microrelief antropic relict ~i actual (dupa N. A I.

adu

I esc u):

1 - tcrenuri despadurite in timpul eclor aproape dona milcllii ale erci noastre; 2 _ microrelief
an tropic realizat intre 1200 i.e.n. i 1000 e.n.; 3 - vechi linii de fortificatii ell aspect de valuri;
4 - terenuri tmpadurite sub forma de ptIcuri rare; 5 - terenuri din Lunen Dunarii ill tens trallsformate
de om; G - paduri masive

1_,_'--'--'_-.L..L-_L...L-L~~~~_~~
Fig.

47 -

Microrelief de l11ovile-gorganc In Clmpia Ploic~lilor (dup:l N. rd. Pop p)

111 C 0 11 C l II Z i e, iata de ce socotim ca numai 0 cercetare complexa geomorfologico-pedo-arheologica duce la rezultate din cele mai bune.
Nu trebuie sa scape geomorfologuluillici alte construcpi vechi ~i actuale,
cetati, yaluri de fortificatie, mai ales cele de interes agronomic ~i geotehnic
(siste.me de irigatii, canale, diguri, baraje), care ill ansamblu iutcreseaza aUt
ca microrelief antropic, cit ~i ca elemente care influenteaza conditiile bioclil11atice, condi\:iile de echilibru natura-om.
Interesanta este in acest sens, schita intocmita de N. A 1. R a d u Ie s c u
(1972), unde microrelieful antropic este privit in mod istoric ~i in strinsa corelatie cu mediul fizico-geografic, de influenta a cxtinderii stepei prin taierea
padurilor (fig. 48).

112

Un loc aparte ocupa in cadrul luncilor mari C0I111l'ile aluviol1al'e ale riurilor
afluente, a~a cum este cel format de Calmatui la ie~irea in Lunca Dunarii, allalizat sub raport hidrogeologic de C. I van (1972). Fonna acestuia iese in
evidenta, mai ales, din studiul hidroizohipselor, care reflecta la rindul lor legatura dintre evolutia regimului hidrogeologic ~i proces'ele de sol, ca ~i efectul
modificator al lucrarilor hidroameliorative asupra regimului hidrogeologic.
Toate acestea arata, dupa autorul citat, ca aUt procesele de degradare a solului,
cit ~i dinamica productiei agricole din sectoarele de lunca sint strins legate de
gradul de variatie al nivelului hidrostatic ~i de compozitia (chimismul) apei
din stratul freatic.

D. MORFODINAMICA INTERNA
J1tlorfodil1amica inlerna se manifesta prin actiunea activa ~i combinati'i a factorilor endogeni - mi~carile oscilatorii ~i mi~carile seismice a carol' influentii
slaba se resimte ~i asupra dinamicii apelor marine.
1. MI$CARILE OSCILATORII ACTUALE

Mi~carile oscilalorii acluale se produc prin ridicari ~i coboriri lente, de ordinul


I'1ilimetrilor, a~a cum rezulta din schita intocmita de R. C i 0 c i l' del ~.a.
8 -

Cimpia Romana

113

\,

~ 3-4 mm/an ~ 2-3 mm/an

RIOICAlrE

CJ 0-1 mm/an

30

AFUNOAlIE

~1-2mm/an

20

~2

RWl

Wurm 1

W1W2

Wurm 2

W2-W3

Wurm 3

Holoeen

10

o
10
20

30
40

. :c'"
.

_u

e>

50

"N_

CIS"

11:I-

Q,.

6.0

62
Fig. 49 -

Mi~ciirile

oscilatoriiactuale (dupii R. C i

c i r del

~.a.)

in interpretarea autorului:

1 - bombari largi; 2 - directii de afundare; 3 - falii principale de fundament; ZV A de afundare; ZCR - zona centrala de ridicare; ZEA - zona estica de afundare

II

zona vestica

(1966), redata schematic (fig. 49). Din analiza acestei schite se vede ca axa mi~
carilor de scufundare corespunde cu axa marelui sinclinal neogen, incepind
din SV Cimpiei Olteniei, trecind apoi pe la nord de Craiova, sud de Pite~ti
Ploie~ti ~i Buzau, de unde se prelunge~te prin sudul Moldovei intre Tecuci
~i Galati. Pe un perimetru oval, avind in mijloc axa amintiHi, care corespunde
actualei zone de subsidenta, se contureaza partea ce coboara cel mai mult cu
1-2 mm/an, inconjurata ~i ea de 0 alta zona cu valori pozitive de 0-1 mm/an.
Aceasta din urma se resimte pina la nord de Tecuci, Foc~ani, Galati, Macin,
gura de varsare a Ialomitei, Bucure~ti, Bechet, la est Calafat, la nord Craiova,
Pite~ti, Tirgovi~te, nord Ploie~ti. In restul Cimpiei Romane, mai ales in regiu-
nile Caracal, Boianu-Burdea, Burnaz ~i pe cea mai mare parte a Baraganului"
ca ~i la NV de riul Drincea, predomina mi~carile de ridicare cu valori de
0-1 mm/an ~i care in lungul Dunarii (intre Zimnicea ~i Calara~i) ajung la
1-2 mm/an, ~a reflex direct al marei boltiri nord-bulgare.
2. MI$CARILE SEISMICE

Mi$cal'ile seismice au ca zona de manifestare mai puternica curbura ~i cursul


inferior al Siretului pe linia Foc~ani-Galati, considerata ca "polul seismic"
al tarii. Ultimul cutremur, care a avut urmari mai importante in cuprinsul
Cimpiei Romane, a fost eel din 10 noiembrie 1940, ale carni manifestari redate
prin diferite izoseiste ~i care corelate cu altele mai vechi arata' predominarea
cutremurelor moldavice (fig. 3). Cele mai ridicate izoseiste au fost cele de pe
directia Foc~ani-Tecuci, Foc~ani-Galati ~i Braila, Ploie~ti ~i Bucure~ti,
cu valori de go ~i 80 , restul Cimpiei Romane avind valori de 6 ~i 5, mai rar
de 7.
Aspectele morfoseismice ale acestui cutrem ur au fost descrise de N. A 1.
R a d u 1 esc u (1941) ~i ele au constat din numeroase crapaturi (crevase)
114

1\

Fig, 50 - Profilul oscilatiilor de nivel ale Marii Negre (dupa datele lui C.

Bra t esc u, 1n interpretarea autorului)

care au aparut pe terasele Putnei la localitatea Vinatori, in lunca Siretului


la localitatea Namoloasa, cu adincimi pina la 1-2 m adincime ~i pe lungimi
de mai multi kID. Ca microrelief mai bine individualizat se pot aminti vulcanii
noroio~i care au aparut pe terasele Putnei cu co~uri in loess ~i in nisipurile din
baza, conuri ~i cratere de ordinul decimetrilor, suprapuse depozitelor de terase.
Amintim de asemenea, perturbarea pinzei freatice prin secarea sau aparit ia
de noi izvoare, unele sulfuroase, declan~area alunecarilor de teren, ca ~i consecintele de ordin social-economic (morti, raniti), distrugerea locuintel or , a liniilor telefonice, ~oselelor etc.
3, MI$CARILE VERTICALE EUSTATICE

Mi$cal'ile vel'ticale eustatice. De~i legate mai mult de clima ~i mai putin de mi~
carile oscilatorii ale uscatului, acestea au avut 0 influenta importanta asupra
nivelului de baza al Dunarii prin procese de eroziune ~i acufuulare ritmidi,
continuind din faza Wlirm ~i pina in holocen (fig. 50).
4, PROFILUL LONGITUDINAL AL DUNARII

Aici este yorba de profilul albiei DUl1arii ~i de interpretarea lui morfotectonica. Acesta reprezinta un element foarte important cu ajutorul caruia putem
aprecia rolul mi~carilor tectonice actuale, rupturale ~i oscilatorii, explicind
in acela~i timp modul de manifestare a liniilor seismice transversale din IUl1gul
Dunarii (fig. 51).
-Analiza acestui profil, care intereseaza in primul rind nav'igatia fluyiatila
in legaturii cu desfa~urarea proceselor de eroziune ~i acumulare fluviatila, formarea ostrouyelor ~i eYolutia bratelor Dunarii intre Drobeta-Turnu Severin ~i Galap este foarte utila ~i pentru precizarea raporturilor Duna-

115

o 5!
o-l--L-.J.-J...I~I'-legL./ ~
l'

1-+----=-iillO'l! eJ O
I

'"'"
0-

I+---<E:".-- ~

<.>

Li5

H-="""'=--~-~ ~

j~Q

'rl~~-'AOS'!H

::l

I'

/-...,.;....-fl----C!Q1?JO:)

J-'::"-~-~----....,~

J--f--I-I----ii'jS10

.......
~

.... fe, '_~


-~

--I

:::.. ~

~~
./

...
~

""

<II

~;=

[l]

-;...

.E

"1'iAiS numl

'jiqo,O

...-i------l----1AOS'O ~

rii cu Marea Neagra. A~a cum se


observa in Iigura 51 fundul albiei
Dunarii cade treptat sub nivelul 0 III
marin, incepind din dreptul localitatii Cernavoda, odata cu aparitia
faliei dobrogene cu directie SE-NV,
acolo unde de fapt se afunda ~i peneplena yalaha, dezvoltata pe suprafata
depozitelor cretacice. Aceasta cadere
este ~i mai clara incepind de la Hir~ova spre Braila, unde pe fundul albiei Dunarii apar "adevarate cataracte" ce ajung la 30 m sub nivelul
Miirii Negre in sectorul cel mai fragmentat al Dobrogei nordice, sector
tectonic care se prelunge~te in NV
spre curbura carpatica (vezi fig. 3).
In amonte de Cernavoda, profilul
longitudinal al albiei Dunarii are
valori pozitive in raport cu 0 m
marin, dar in care apar 0 serie de
mici denivelari, destul de importante
~i care pot fi puse in legatura cu sectoarele transversale tectonice (falii,
bombari, coboriri), cum sint cele din
dreptul localitati!or Oltenita, Zimnicea, vest Corabia, in aval de Calafat, la Gruia ~i in amonte de Drobeta Turnu Severin (fig. 51).
Cunoa~terea acestui profil este deosebit de importanta in legatura eu
punerea in valoare a potentialului
hidroenergetic, asigurarea navigatiei, masurile agroameliorative ~ i
mai ales cu privire la amplasarea
viitoarelor lacuri de aeumulare, .care
trebuie sa evite prineipalelc lilli i
transversale teetono-seismiee pentru
a nu se produce unele tulburari III
urma presiunii exereitate de aces Lea
in zona barajelor.
Caderea sub 0 m marin din sectorul
Hir~ova-Braila-Galati expliea aluvionarea intensa a ostroavelor dun arene (Ialomita ~i Briiila), ca ~i afulldarea teraselor Dunarii in aeeastii
importanta zona de subsidenta locala
ce precede Delta Dunarii, generata de
sistemul de falii in cadrilaj de pe latura de "est a Dobrogei 9i care se prelunge~te in interiorul Cimpiei Romane.

E. MORFODINAMICA EXTERNA- PRINCIPALELE PROCESE ~I SURSA LOR


l\lorfodinamiea externii rcprezinta acpunea directrl pc earc 0 cxcrcita atmosfera, hidrosfera, biosfera (plantele ~i animalele) ~i antroposfera prin diferite
procese asupra seoartei terestre, constituita din relieful existent ~i din rocHe
componente de la suprafata acesteia.
.
In eele ce urmeaza ne referim la principalele proeese externe tmind seama
aici de sursa lor de provenienta: proeese aimos{eriee de natura termica (alterarea
fizica ~i ehimidl), apoi cele legate de precipitatii (pluviodenudatia, nivatia)
si de vinturi - deflatia si acumularea, eroziunea eoliana, formarea dunelor);
I)/'oeese hidrografiee legat~ (to~enn, r~nri, lacuri); pI:oe:se. bi?geografi~e (act.iune
fiziea ~i hiochirnica a vegetatlei, actlUnea construetlva ~l dlstructlva a alllmaIdol') ~i proeese anlropiee (constructive ~i distructive).
~
U rmeaza apoi procesele legate de pedosfera, care apar ca 0 rezultanta a tuturor
C'clorlalte inYe1i~nri amintitc, incepind eu litosfera la suprafata careia se formcaza soluI.
De analiza aepunii acestor procese ne ocupam mai departe in cadrul unoI'
complexe sau sisterne mai largi - sisiemele morfogeneiiee.
F. VERSANTII- MORFODINAMICA ~I EVOLUTIE

Versantii reprezinta suprafete cu cea mai accentuata inclinare ale carol' unghiuri de panta variaza de la 90 (profil in unghi drept) 9i pina la citeva g~ade,
sub 5 la versantii concavi. Ace~tia fac legatura intre suprafetele netede onzontale, inalte (interfluvii - cimpuri ~i terase) ~i cele joase - lunci.
1. FORMA

~I

EVOLUTIA VERSANTILOR -

PROFILUL DE ECHILI BRU

Tinind seama de litologia rocilO!' predominante (loessuri ~i nisipuri in partea


superioara ~i argile in baza), evolutia versantilor se desfa~oara destul de repede,
mai ales cind eroziunea fluviatila este mai aceentuata, iar pe versanti apare
pinza freatidi sub forma de izvoare. La acestea trebuie adaugate caracterele
endolitologice specifice ale depozitelor loess ice ~i nisipoase de a se sUrpa u~or.
Datorita factorilor aminU~i, evolutia profilului drept, abrupt al versantJlor
incepe prin procese de surpari, reprezentate prin ~ase sau pa~hete m~ari, ~are
sub influenta greutatii lor cad la baza versantulUl, pe care-l Imbraca trep~at
eu materiale gravitationale ce pot ajunge pina la buza superioara a acestela.
Netezirea muchiei prin proeesele pillviale, corelata cu
acumularea depozitelor gravitationale, reprezinta faza
a doua de evolu~ie a versantilor abrupti ~ i trecerea la forma dreapta, stabilizata, cu
profil convex la partea superioara ~i concav la cea inferioara, cu forma de "S"
scurt (fig. 52). A treia forma
de profil 'este cea concava,
Fig. 52 - Evolutia versantilor in Cimpia Romana:
rezultata din netezirea prin a - laza 'de surpil.ri active; b - faza de stingere treptatil. a
- faza en prafH Iti trepte; Ii , - faza en prafH
spalare treptata a partii su- surparilor;inc formcl
de S, convex~cotlcav; e - de glacis prelung

perioare iji acumularea hazei cu


depozite deluviale, cu aspect
de "S" larg ;;i cu baza prelunga,
stabilizata (fig. 52). Privite pe
cei doi versanti in cadru! vailor minore de tipul vaiugilor,
seci, forma lor imprima acestora aspectul de "vai deluviale",
stabilizate, neafectate de procese de modelare actuale in profillongitudinal sau transversal,
afarii de cazul in care un nou
stadiu de eroziune fluviatilii
nu iji-a fiicut simtita actiunea
de adincire prin suprapunere
peste reliefu! mai vechi, stabilizat.

2. GLACISURILE DE VERSANTI

Acestea au aspectul unor suprafete uijor incIinate iji prelungi, cu profil concav sau in trepte, care apar fie la trecerea de
la cimp la terase sau la lunci
iji chiar numai pe fruntea teraselor (fig. 53).
Glacisurile cu profil concav
sint forme de teren mai evoluate, stabilizate ;;i care pot fi
Fig. 53 - Tipuri de glacisuri:
utilizate in agricultura in oriee
A - glacis aluvio-proluvialln sectorul Valea Ciilugareasca,
talat longitudinal de Teleajen cu profilele geomorfologice
fel de lucrari, ca de exemplu,
~l geologice respective; B glacis in trepte 111 sectaml Greaca-Burnaz: C - glacis In trepte de alunecare In sectorul
glacisul dintre Plenita ;;i LiUda Paciurea; D - glacis loessoid cu pant1\. Hna; E - glacis
povu, situat la trecerea dinloes90id en panta concava
tre cimpul inalt piemontan
iji tcrasele Dunarii sau glucisul dintre Buliga iji Feteijti din lungul cimpului
inalt al Baraganului sudic, in schimb g!acisurile in trepte, cu 0 morfodinamica
activa sub influenta apei freatice, cum sint cele de pe versantul sudic al Burnazului in sectorul Daia-Chirnogi sau de pe versantul vestic in sectoml Daneasa - Uda Paciurea (vezi anexa) impun noi masuri de stabilizare a terenurilor supuse surparilor iji alunecarilor de teren. Aceste masuri sint necesare
pe toti versantii marilor creste din Cimpia Olteniei din sectoarele VinjuMare - Patulele iji Drincea-Cujmir-Cetate-Calafat.
Un alt exemplu, dar Ia 0 scara ;;i mai mare, il constituie glacisul piemontan
loessic, care se poate urmari intre lHizii iji Focijani - Panciu, Ia contactul dintre dealurile suhcarpatice ;;i cimpia pericolinara, piemontana, fragmentat de
eroziunea fluviatila transversala sau Iongitudinala (cazul sectorului din sudul
localitatii Valea Calugareasdi). Aici, datorita vaii Teleajenului cu directie
V-E, acest glacis are aspectul unei false terase fluviatile (fig. 53 A).
118

D. R.

."-<......}
.').

\: VIJ\ V1S00nI d'S'il "-. ............

Glaci~uri. intinse apar ~i la trecerea dintre cimpia piemontana inaIta Poiana-

Cap ito I u!

C~\:llrIUl ~l ter~sele ~irla~ului, .ca i?! in alte sectoare ale Cimpiei Romane,
mell ales mtre.?IJ:nbovlt~,~l.Telea~e~, m golful piemontan Ploie~ti In contactul

CLiMA

Cll Subcarpat ll "msulan , mecatl m cuvertura aluvio-prohlyiala etc. tn fier.


53 B, se vede un glacis in !repte cu surpari ~i alunecari de teren, iar in fig. 53
In sud de Uda Clocociov. In fig. 53 D ~i E sint alte exemple cu pante prelunai.
Pentr~ versanti! a~ectati de clastocarst, problemele legate de evolutia for
este mal complexa ~l ea este tratata in cadrul cimpiiIor loessice expuse mai
departe.

C,

~I

VI

HIDROGRAFIA

G. TIPURILE DE RELIEF - UNITATILE MORFOGENETICE


ALE CIMPIEI ROMANE - SCURTA CARACTERIZARE

. Ca .incheiere ~a acest capitol asupra reliefului, dam in sinteza caracterizarea


tlpunlor de rehef, exp.use pentru p:ima data in Monografia geografidi a jarii
(P. Cot e.t, 1960). TlpU!~le de. r~hef au fost interpretate ca forme complexe,
rezultate dm aSOCIerea vaIlor ~l mterfluviiIor de pe un teritoriu unital' sub
rap~rt.~enetic: Cel.e cinci ~~ri fi~ii longitudinale genetice sint: flia piemontana~ f~$l~ z~n~l de dl~agare.: flla de tranzijie proluvio-Ioessiecl, fl;~ia predunareanii
~oess~ca ~l flla dunareana, reprezentata in cazul de fata prin partea cea mai
Joasa - lunca (terasele Dunarii fiind incluse in fi~ia predunareana prin aco~:rirea l?r. cu loess ~i in. car~e cl.ast?carstul a.re 0 dezvoltare destul' de mare).
I lecare fl~le .este.caractenzata p~m tzpul genetIc respectiv (fig. 54). Prin aceasta
separare a tIpunlor morfogenetIce s-a deschis calea unoI' corelatii mai clare
a Ie. relief~lui cu un.itatil~ pedofi~oclimatice, hidrogeologice (in sp~cial cu structunle acvlfere freatIce) ~l cu faclesurile loessului.
. Toate acestea au c~nfirmat necesitatea aprofundarii laturii genetico-evollltlve, ~ezvoltate de nOl ca baza a geomorfologiei integrate sub raport aplicativpractIc, pentru rezolvarea celor mai variate nspecte impuse de necesitatile
economiei nationale.
'
N ecesitatile practice au impus in prezent analiza corelativa a relicfului cu
depozitele respective, in special cu cele cuaternare, in cazul de fata cale deschisa la noi de G. M u I' go c i, A 1. Dim it res c u-A lde~, 'G. Va Is a n, C. B I' ate s c u ~i al~ii care, paralel cu studiul formelor de relief s-au
oc.upa.t ~i de .geologi~ ~uaternarului, de cunoa~terea adinca a depozitelor, a
chmel, ~aunel etc. Fara. aprofundarea acestor probleme ~i a paleogeografiei,
a~~-num~ta .geomorfologle geografica, tot descriptiva ramine, cazul analizei
rchefulUl dm Monografia geografica a vaii Dunarii romane$ti (1969).
Cunoa~terea adinca ~i paralela a reliefului ~i a depozitelor cuaternare sub
raport genetic ramine singura cale de rezolvare a problemelor majore de ordin
practic, dar fara a neglija dupa necesitati ~i celelalte elemente ale mediului
. inconj urator.

Capitolele care urmeaza se refera la cIima, hidrografie, soluri ~i vegetatie


ca factori natura Ii, analizati prin prisma corelatiei lor cu relieful sau intre ei
insi~i, precum ~i ca elemente ajutatoare, a~a cum de altfel fac pedologii in studiul solurilor. Factorii amintiti constituie alaturi de relief cadrul natural complex al Cimpiei Romane.
Cunoa~terea acestora este absolut necesara in analiza proceselor ~i a sistemelor morfogenetice actuale, dar mai ales in rezolvarea problemelor de ordin
practic-aplicativ.
Priviti in ansamblu, to~i ace~ti factori natura Ii se inscriu pe fondul general
al reliefului de cimpie aUt ca mezorelief, cit ~i ca microrelief, interfluviiIe ~i
vaile constituind elemente morfoclimatice de prim ordin in diferentierea apelor de suprafata ~i subterane, solurilor, vegetatiei, modului de utilizare, economiei etc.
A. CLiMA ACTUALA $1 SPECI FICUL EI
I

l'

Datorita pozitiei pe care 0 are in sudu I tarii, altitudinii in general sub 200 m
a cadrului inconjurator mai inalt cu deschic1erea ei larga spre NE in lungul
Dunarii, Cimpia Romana face parte din provincia Cll clima continentalii excesiva. Aceasta provincie se caracterizeaza prin amplitudini term ice mari, determinate de racirea puternica din timpul iernii, ca urmare a patrunderii maselor
de aer arctic ~i de incalzirile excesive din timpul verii ce au loc in cursul invaziei maselor de aer tropical. tn legatura cu caracterul excesiv al climei trebuie
precizat ca aceasta se accentueaza in partea de est, unde, dupa cum se ~tie, secetele ~i viscolele au 0 frecventa mai mare.
~i

1. DATE CLiMATICE DE ORDIN GENERAL

a) Temperatura i rel)artitia ei geografica, tempeJ'aturile medii ale aerului


annale i lunare. Din analiza hartilor din Atlasul climatologic al tarii, temperaturile medii anuale din Cimpia Romana au valori intre 9 -12C ~i cresc in
general spre valea Dunarii intre Drobeta Turnu-Severin ~i Fetei?ti, unde la Calafat, Bechet, Turuu Magurele, Giurgiu, Caldaru~ani etc., ajung la II-12C. tn
localitatile Pite~ti, Foc~ani ~i Tecuci, acestea au numai 9C, iar la Craiova, Caracal, Bucure~ti, Buzau, Rimnicu Sarat, Briiila ~i Galati au valori de trecere,
intre lO-lloC (fig. 56).
121

I
II
.,

Temperatura medie din luna ianuarie are 0 desfa:;mrare longitudinaHi ~i paralela cu Dunarea in lungul careia intre Drobeta-Turnu Severin ~i Fete~ti apare
fi~ia sudica, cu cele mai mari valori de -20... -30C, dupa care urmeaza fi~ia
mediana ~i cea mai lata, cu valori de _3... -4C, apoi fi~ia nordica Pite~ti,
Fo~ani, Tecuci cu temperatura medie cea mai scazuta de -4C.
Temperatura medie a luni! iulie are aceea~i repartitie pe fi~ii longitudinale
~i ea cre~te de la nord la sud, incepind de la 21-22 la Tecuci ~i Pite~ti, dupa
care urmeaza fi~ia cea mai lata cu temperatura intre 22-23 la Craiova, Bucure~ti, Ploie~ti, Buzau, Fo~ani, Braila ~i Galati, terminind cu fi~ia dunareana
cu valorile celemairidicate (22-23C) intre Drobeta-Turnu Severin ~i est
de Calara~i.
Din modul cum se desfa~oara aceste fi~ii termice din cadrul Cimpiei Romane,
rezulta ca Dunarea joaca un 1'01 important aUt in ce prive~te media anuala,
cit ~i mediile lunare extreme.
In ce prive~te repartitia amplitudinilor medii anuale, Cimpia Romana se
remarca prin predominarea valorilor ce depa~esc 25C, cu exceptia coltului de
SV de la Calafat ~i din ostroavele Ialomitei ~i BrlHlei.
La nord de linia Craiova, Buzau, aceste valori sint mai mici de 25C. Cele mai
scazute amplitudini anuale (24_22) apar la Pite~ti.
b) Temperaturile extreme (maxime ~i minime term ice) reflecta caracterul
accentuat continental al climei din Cimpia Romana ~i ele se datoresc fazelor
de incalziri ~i raciri exceptionale, rezultate ale invaziei aerului tropical ~i arctic.
Temperatura maxima absoluta a aerului de 44,5C a Cimpiei Romane ~i a
tarii in general a fost inregistrata la 10 august 1951, la statia meteorologica Ion
Sion 1 din Cimpia Brailei, iar temperatura minima absoluta de -35,0C s-a
inregistrat la statia Snagov, la 25.01.1942.
1 n 9 h e t u l, care are influente negative asupra plantelor ~i a vegetatiei
in general, se produce diferit, fie ca este yorba de primul sau de ultimul inghet.
Primul znghet are loc de obicei intre 11 ~i 20 octombrie. In cimpia piemontana de la curbura, datorita fenomenelor de fOhn, ca ~i in jumatatea vestica
a Cimpiei Romane, primul inghet de toamna se produce la sfir~itullunii octombrie, iar de-a lungul Dunarii, mai Urziu, la inceputul lunii noiembrie.
Ultimul znghet apare in prima decada a lunii aprilie de-a lungul Dunarii,
apoi asupra partii de sud ~i de vest a Cimpiei Romane, precum ~i la curbura,
iar mai tirziu (11-20 aprilie) in Baragan.
c) Durata inghetului i adincimea lui maxima in sol. Acest aspect este legat de fenomenele climatice de iarna. Din dateIe existente rezulta ca izolinia
cu numarul anual al zilelor de inghet in sol strabate Cimpia Romana longitudinal intre Drobeta-Turnu Severin ~i Galati, fiind mai departe de Dunare pe
latitudinea Craiovei ~i mai apropiata de aceasta in cele doua parti extreme.
In raport cu ciclurile de inghet, calculate in perioada 1961-1970 (G r. P os e a ~.a., 1974), Cimpia Romana se incadreaza in trei zone longitudinale in
care valorile medii ale zilelor cresc de la 50-70 (la Calafat, Tr. Magurele, Giurgiu, Calara~i, Braila, Galati ~i Tecuci) la 70-80 la Craiova, Pite~ti, Ploie~ti,
Buzau ~i Foc~ani (fig. 55).
Adincimea maxima a inghetului in sol are valori aproape constante pe
cea mai mare intindere a Cimpiei Romane (70-80 cm), cu exceptia eelor
doua eolturi extreme din vest (Drobeta-Turnu Severin-Calafat), unde ea
1

Localitate sltuata la vest de

122

ora~ul

BraUa.

mIll
===-----==:y

J: .:.:.:1 60.70
~,

em

25
I

R.

50

7080 em

E-3 2

75
km
!.

P.

Fig. 55 - Gtteva date asupra tnghetului tn sol:


(d x E G o g 0 r i e i)' 1 - izoliniile eu num1\rul zilelor de Inghet;
A - ad,uelmea ma:um"
up"
e.
..'..
d I h ' (I
t r'or Intre 50-70
2 _ limita dintre cele don", zone ell valorile medll ale clclunlor e n~ et- a ex e 1 p
)
zile ~i la interior de 70-80 zlle, dup1\ Gr.
0 sea
~.a.

seade la 60-70 cm ~i din est Galati-Tecuci, unde dimpotriva aeeasta cre~te


la 80-90 cm.
.
f . t
d) Repartitia ~i regimul umezelii aerului. Umidl!atea atmos .enc~ . es e
conditionata de originea maselor de aer ee se deplaseaza de~sup~a Clmplel ~o
mane, de freeventa precipitatiilor, ca ~i de natura s~prafetel s~bl~cente aC~lve.
in Cimpia Romana, umiditatea relativa ~ aerul~l .are valon sea_z~t~ ~. mtre
70-75 %, datorita eieulatiei de NV, care a]ung~ aIel, ?es!ul de sa:ae!ta m v~
pori de apa, datorita lantului earp~tic. ~e~lea~l valon scaz~te se mtllnese dm
timpul iernii sau verii ~i in cazul clreula~lel maselor de aer ?mspre NE ..
e) Repartitia i regimlll norilor i a durate.i de strah~clfe a .so.al'chu. Sub
acest aspect ~i in raport cu faetorii genet~ei m~]ori, C.i~pla Romana ~e.~a~acte:
rizeaza printr-o nebulozitate cu cele mal man valon m L un~a Dunarll ~l m~l
ridicata de 5,5 zeeimi, in restul ei. In strinsa legaturii cu reglmul ?e ne~ulozl
tate este durata anuala de stralucire a soarelui, eare atinge. valon maXlme de
2228 ore la Bucure~ti-Filaret ~i de 2270 ore ia Turnu Magurele.
~
In ansamblu, durata anuala de stralueire a soarelui scade de la Dunare spre
interiorul cimpiei.

~
. ~
f) Repartitia ~i regimul precipitatiilor atmosferice. in leg~tura~c~ cantItatile anuale medii de precipitatii, Cimpia Romana se earactenze~za l~ ge.n~r~l
prin cantitati reduse care variaza intre 400-600 mm, cu Yal.on mal mlel m
partea de est, chiar sub 400 mm, ~i mai mari, de 50~-60? mm III partea centraia ~i de 600-700 mm in zona de conta.c! ~u de~lunl.e (fIg. _5?).
Pe anotimpuri, cele mai mari cantltatl se mreglstreaza m luna iunie, iar
cele mai mici in perioada februarie-martie.

123

Bucure~ti

+<:;":':;.]350-400 mm

~400.500

mm

~500.600

mm [[[[[]600 700mm

etc., dnd cantitatea


FAUREI
de precipitatii cazuta in 24 de
~ 1
700..,-----,---:..:.;.=-.=:----.--./1.,.--,
~
500
'V"
ore a fost dubla fata de media
500+-~__PoI,...:,.._-----:;.A----!"_M
plurianuala (100-150 Ijm 2 sau
E~:3 2
:::~=J~~~~"~~/~""~~v~/=~\.~~/Jt;::::~j
chiar peste 150 11m 2 ), ~~n~itate
c==J 3
~::-I--!- ~.-+\~-"-<---'I';I---\\~+-..+.,-_,-i-Il--,..\-\C>~
care a provocat man e mun0+-.:..-+.2.:...,1----".."".::...
.. +...::..."...." ..: . .~--::...j
datii cunoscute.
lluzAu
800..,--:--r---,------,----j---+----+=-1------J-.....----..j
Ca incheiere la repartitia ~ii '
II
regim uI precip itatiilor am intim 500 -t--t
'/ft-'I:---+---+--t<
""\..-.-:::t--=r-:l--_rllJ\-\--I-+-/1V!+---..j
importan!a lor asupra sczzrgerii. 4ooi."1f--'W--v-+-"'L/~r- ......-f'll'--;:-,,_+_\/,l.-+~-+....:''.iL...,4'.'---I<\/~
Ne referim mai ales la cunoa~- 200 "
"-L
I \,
terea cantitalii maxime de preP
../ .' I
IV:.'"".
,,0'+'\--0':'+...-'.. ~,,-1
..... v "
.
.
cip itatii m ultianuale, anuale
i"-'-+--I---F:L..,-!-,"'--+-O:.-+"':':':':-+-"':' sau cele care cad in timp de 24
GRIVITA
de ore pentru dimellsionarea lu- :~~'+-~Hr--t--t--t--+---=-.L.:..:.!.:..:-+--+-crarilor hidrotehnice, in vedeh'H-t---t--t--+--Jl---F't
---+----+-,----l,It-lr'I_
rea prevenirii pagubelor pro- 500
1\
. / 1 r I""
l A ' Ir\
I
duse prin inundatii. De aceea~i 400 t-1J-T,----'Wl-li\-IV-f,H-V+v-v-tt-,-r-.
/1,1-++
t+---\-----lA-JPJU\\-----I--+----lI~
I
1
importanta este ~ i cunoa~ terea 100-!------1fP---'-'~..,-''''IL''+,''''\.--t''',J.....+~rl'--'"'::'-O:.,j.H--/--'1'1.:':;-'' W
zonelor cu precipitatii minime
F.:-:-:~+--:-::-r~l:-L/:-7.':"+'-":'-d~-'-,-.";+
'-0::,"',-------+--4-4----':.,.,'~'I
anuale, multianuale etc. pen+-~""P-",---+--''-1
..."..:
.....
tru ca in perioadele secetoase 1000 ___t__-t-_-t-__t-_-+-_UR_Zr:'C..::,EN..:;'-+_--+--_-I
in zonele dificitare, mai ales
in perioada de vegetatie (111VIII), sa se poata asigura debitele necesare prin tranzitarea
de debite din alte bazine hidro. .
grafice.
Osci la!iile precipita!ii lor ~i 1'0lui lor asupra apelor freatice. Fig. 57 - Evolutia precipitatiilor in Burii gan intre
1930 $i 1975:
Acesta este un alt aspect ~i care 1 - precipitatE anuale; 2 - in perioada dec.-mai;
3 - in luna mai (dupil D. B a I uta, 1975)
explica in buna parte schimbiiriIe care s-au produs in dinamica
apelor subterane din Cimpia Romana. In acest sens s-au ales 0 serie de sta~ii
din Baragan (fig. 57). Analiza graficelor respective scoate in eviden~a faptul
ca in anii 1933 la Grivita ~i la Faurei, in anii 1943-1944 la Urziceni ~i in anii
1954 -1955 la Grivita, precipitatiile anuale au fost apropiate cantitativ de cele
din perioada de exces dintre 1969-1972. Dupa aceasta constatare ar insemna
ca ~i in perioadele respective mai vechi ar fi trebuit sa se manifeste exces de umiditate, dar analiza precipitatiilor din perioada iarna-primavara ~i din luna
mai arata ca numai in perioada 1969-1972 precipitatiile au depa~it cu mult
mai mult media multianualii.
In concluzie, socotim ca excesul de umiditate, [ara precedent, din perioada
1969-1972, se datore~te precipitatiilor lunii mai din anii dnd ~i precipitati ile din lunile decembrie-aprilie au fost ~i ele mario Aceasta se vede clar
mai ales la statiile Grivita ~i Urziceni in anul 1954, dnd precipitatiile
din perioada decembrie-aprilie au fost mai bogate, iar in luna mai au fost
mai mici .
Stratul de zapada - alt element al precipitatiilor cu important a . in agricultura - consta in faptul ca in Cimpia Romana este discontinuu, datorita actiu-

E--j3

/'-\\-t-tr-

25
,

.,

R.

P.

Fig. 56 - .Corelatii climato-biogeografice Intrerepartitia precipitatiilo]' medii anuule $i zonele


de vegetatlC:
1 - .~emperatura medie auuata; 2.- zona cea mai mult afectata de secet{l in 1945; 3 stepel, 4 - sectoral eu cele mal numeroase secete din Ctmpia Romana

limita intern:l a

Ca tipuri caracteristice, in Oltenia de vest amintim tipul mediteranean cu


do;ra m~xime.' Ul~Z1~ princip~l in perioada mai-iunie ~i altul, in perioada oct~m
b:le-nole~~ne ~l tzpul contznental sau al ploilor de vara, predominant in CimPia Romana, caracterizat printr-un maxim in luna iunie ~i un minim in lunile
februarie-martie destul de pronuntat.
Frecv~m!a precipita!iilor, care prezinta 0 importanta deosebita pentru secto:ul agncol, es.te destul de variata. Sub acest raport in Cimpia Romana apar
mte:vale d~ tImp. destul de mari in care nu cad precipitatii.
" ~ln~.nahz:schltelor cu r~pa~rt~tia ~um~rului mediu anual al zilelor cu prevanaza m ClmpIa Romana intre 80-100 pe an, el
C.lPltat ll .-~;:> 9,1
fund mal mlc m Baragan (sub 80). Pentru cantitatea P ~ 5 mm valorile sint
intre 12,7 in est ~i 20 in centru ~i vest, iar pentru P~ 10 mm valorile ajuna
la 25 in partea de est ~i 40 in cea de vest.
'::'
. In c.e p:ive~~e .f~ecventa zilel?r cu precipitatii in cadrul anului, ea cre~te la sfir~i
tul pnma,,:eru ~l Illceputul verll, la sfir~itul verii ~i inceputul toamnei. De asemenea, trebUle relevata oscilatia cantitatilor de precipitatii de la un an la altul in
raport c~ ~:diilepl~ri?nu~le,o~~ilatie care in anii ploio~i a depa~it cu circa 2~3
on cantltatlle medII, lar III a~ll! ~eceto~i~ s-a redus la mai putin de jumatate.
Un alt aspect legat de cantltatIle maXlme de precipitatii in 24 de ore, este ~i
caracterul lor torential. In cazul Cimpiei Romane se pot aminti localitatile
$~g~rce~ (80,0 mm la 14.IX.1934), Ciupercenii Vechi (48,8 mm la 26.VI.1925);
Calar~~l ~149,4 mm la l.VII.1915); Viziru (117,7 mm la 13.IX.1899) etc.
. _~mm~lm de asemenea.cazul exceptional din anul 1975 (lntre 30 iunie ~i 3
mhe) dm sectoarele CluJ-Napoca, Fagara~, Tirgu Secuiesc, Bra~ov, Ploie~ti,

n: =-

124

125

I!
!

I
II

,I

nii de spulberare ~i troienire a zapezii de catre vint. Asociata Cll vintul, ea lucreaza ca un important agent extern niveo-eolian destul de important, de deflatie
~i eroziune la suprafata solului sau de acumulare impreuna cu prafurile ~i nisipurile de dune.
Topirea ei lenta scoate in evidenta microrelieful de crovuri, care ramin ca
ni~te pete albe, unde zapada se tope~te mai tirziu. Din apa rezultata din topirea
ei se alimenteaza apa freatica ~i bine inteJes debitul riurilor, dar in acela~i timp,
ea contribuie la spalarea ~i acumularea pantelor oridt de mici ar fi prin procesele pluvio-denuda[iei sau deluviale, care lucreaza lent, dar pe suprafete foarte
mari, mai ales in cuprinsul depozitelor de cuvertura pe care s-au fonnat soluriIe. Grosimea ~i durata stratului de zapada depinde foarte mult de conditiile
climatice ~i in special de invaziile calde din timpul iemii, cazul anului 1975,
dnd la sfir~itul lunii ianuarie in Cimpia Romana, cantitatile de zapada au
fost foarte reduse.
Durata stratului de zapada variaza in jur de 50 de zile, depa~ind aceasta cifra
in Lunca Dunarii intre Desa ~i Oltenita ~i in jurul Bucure~tiului, sclizind insa
sub 40 de zile la est de zona Calara~i-Galati.
Putem vorbi chiar de 0 asimetl'ie a $tl'atului de zapadii in raport cu directia
~i intensitatea vintului dominant, ca ~i cu locurile mai adapostite.
Evapotranspil'atia poten!iali1 este unul din elementele importante pentru
caracterizarea climei din punct de vedere al factorului umezeala, in legatura
cu calculul bilantului termic ~i hidric al regiunilor agricole, evaluarea resurselor de apa, a necesarului de apa pentru irigatii ~i a momentelor de udare, drenarile in terenurile cu exces de umiditate ~i conservarea umezelii solului in cele
bintuite de seceta etc. (C. Don c i u, 1965). Din calculele facute in perioada
1896-1970, evapotranspiratia potentiala din Cimpia Romana are, dupa coeficientul Pap a d a k is, valorile cele mai mari din tara 900-850 ~i care
corespunde coeficientului de umiditate (K) cu valori intre 1,2-0,8, care indica
aceea~i ariditate accentuata.
in legatura cu coeficientul K, trebuie retinuta valoarea de 1,6, care delimiteaza spre nord Cimpia Romana, ca ~i diferenta anuala 2:.ETP-P, care are valori
ridicate (intre 350-300), iar in ce prive~te indicele hidrotermic mediu multianual in perioada VI-VII, aceasta are valori intre 0,8-1,0 in Cimpia Romana (fig. 58).
Secetele reprezinta fenomenul cel mai frecvent al perioadei de vara, datorita
precipitatiilor foarte scazute. Acestea apar foarte rar ~i in perioada de iama,
cum a fost in iama anilor 1974/1975, lipsita in cea mai mare parte de zapada.
Perioadele de primavara ~i toamna sint ~i ele bintuite uneori de secete. Indiferent de perioada dnd se produc ~i mai ales dnd durata lor depa~e~te 10 zile
yara ~i 14 zile iama, in care n-au cazut precipitatii mai mari de 5 mm, ele
aduc mari pagube culturilor agricole. Aceasta cu aUt mai mUlt dnd ele au un
caracter multisezonier sau multianual (anii 1945-1947). Din statistica facuta
incepind din anul 1900 incoace, s-au inregistrat 17 ani foarte seceto~i, dintre
care amintim in secolul nostru (1904, 1907, 1945, 1946, 1950, 1952, 1964 ~i
1968), mai ales in Baragan (figura 56).
Dintre ace~tia, 1946 s-a deta~at ca anul care a adus mari pagube economiei
agrare ~i care a marcat inceputul unoI' cercetari ~i masuri de prima importanta
(bilantul apei din sol, sisteme de irigatie).
Din schita intocmita de N. AI. R ad u Ie s c u ~.a. (1958), Cimpia Romana intra in intregime in limitele zonei intens secetoase cu cea mai accentuata
126

E:31

F-=-J2
o
!

20!

f-+-1 3

40
I

1-"'-1'

60 km.
!

<
>
<
...l
Vl
o
o

~.

...... tJo'\ ........ \


\. ......

::: ..... ,1

i
~

\
c...
CIi I

a: \

R.

P.

l\

Fig. 58 - Elemente climatiee in legiiturii eu umidilatea Cimpiei Romane (dupa diferit i autori):
1 _ evapotranspiratia medie anuaHI (1879-1970); 2 - difer~uta auualii E. E.TP-P; 3 -;indicele hidrotermic _ media multial1uala il1 lunile VI-VIII; 4 - coeflclentul de umldltate- medII anuale (dupa
I. Pat a chI e)

parte in Baragan (fig. 56), mai ales pentru anii 19~~, 1946, 1947, 1950, 19?1
~i 1952 (pe baza cantitatilor cu peste 4000 m 3 /ha deficIt la cUltura porumbulUl).
g) Regimul ~i repartitia vinturilor. Acestea sin~ de~tul de .variabile in .cu~
prinsul Cimpiei Romime, a~a cum de altfel reZUlta dm analIza frecvente1 ~l
vitezei medii anuale a yintului.
A~a dupa cum se ~tie, vintul alaturi de precipitatiile deosebit de abundente,
ploi torenpale, grindinfl etc. constituie seria elen~ente~or ~latu~'a~e .daunatoar~
agriculturii. De~i datele de inregistrare asupra vltez~l: dlrectlel ~l freCYentel
vinturilor nu cuprind dedt 0 perioada destul de scurta m raport cu durata lor,
exista insa 0 serie de elemente morfoclimatice, cum sint dunele ~i crovul'ile
a carol' direc~ie indica constanta vinturilor mai vechi, preactuale sau holocene
in general.
Analizind schita o'enerala cu rozele medii anuale ale vinturilor din Cimpia
Romima se yede 'cla~' ca direc~iile predominante sint de NE ~i E la rasarit de
Arge~ ~i NV ~i V la apus de Olt, ~i cu viteze ce depa~esc 4 m/s. ~n rap?rt ~u cele
doua directji predominante de NE ~i NV, sectorul Alexan~n~-:-:ml~lce~.se
situeaza la contactul dintre acestea, a~a cum de altfel rezulta ~l dm dlrectllle
dunelor de nisip.
in ansamblu se poate spune ca directia vinturilor ~i chiar yiteza lor reflecta
tiparul marei depresiuni tectoni.ce, pericarpa.tice in' ~are este situata Cimpia
Romana ~i din care nu lipsesc mfluente eollene sudlce.
127

In afara de importanta vinturilor ca element climatic general, regimul eolian (intensitate-viteza, direc~ie ~i frecventa) intereseaza in mod special eroziunea solului ~i lucrarile de irigatie prin aspersiune, in sensul ca intensitatea
mare produce furtuni ~i reduce uniformitatea distributiei apei marind in acela~i
timp evapora~ia in mod considerabil (P. Is b a ~ esc u, ~. a. 1969).
Studiind aceste probleme pe intreg teritoriul~arii, autorii citati au deosebit
in Cimpia Romfma, cele trei categorii de frecvente (media lunilor iulie-august):
1 (cu frecven~a mai mica de 50%), care apare numai in Cimpia Covurlui (la nord
de Galati); 11 (cu frecven~a intre 50-75%), caracteristica celor doua parti
extreme ale Cimpiei Romune (la Yest de Jiu ~i la est de Arge~) ~i 111 (cu frecventa de peste 75%), specifica partji centrale Jiu-Arge~ ~i zonei Braila.
In acela~i timp s-a avut in yedere ~i variatia diurna a intensitatii medii
a vintului, pe intervale de patru ore, in care a rezultat un minim intre 0 ~i 4
~i un maximum intre orele 12 ~i 16.
In legutura cu viteza vintului, aceasta cre~te continuu, incepind cu primele
ore ale zilei, atingind maximum in cursu I dupii-amiezii ~i minimum imediat
dupa miezul noptii (P. Is b a ~ esc u ~. a., 1968).
2. NUANTE CLiMATICE REGIONALE

Prin altitudinea ei sub 200 m in general, ca ~i prin pozitia pe care 0 are in


sudul tarii, Cimpia Romunii prezinta legaturi strinse cu latura vestica a podi;mrilor dobrogene, ca ~i cu partea meridionaHi a podi~urilor Getic ~i Moldovei.
a) Clasificarca gcogl'afica. Clima Cimpiei Romune constituie un tinut cu
caractere proprii ~i in care se pot dis tinge mai muIte unitati regionale: disiriciul cimpiei piemoniane de CLll'buril, cu influen~e de fohn, districtul estic-stepic,
predominant in Baragan ~i Cimpia Covurlui-Gala~i cu influente dominante
din est, disirictul central, intre Mosti~tea ~i Desnatui, cu paduri, antestepa ~i
stepa, ~i districtul vestic antesiepic ~i stepic, dar cu influente climatice din vest
~i sud, toate acestea cu caracter zonal ~i la care se adauga a cincea nuan~a
locala, clima regiunilor de lunci ~i Mlli din lungul vailor mari: Dunare, OIt,
Arge~, Siret, caracterizate de M. Pea h a (1974).
b) Regionarp.u (raionarea) pedoclimatica (D. Tea c i ~. a. 1973). Aceasta
este cea mai mult apropiata de necesitatile majore ale agriculturii ~i a problemelor complexe de ordin morfo-bio-pedologic. Preocupa're mai veche a autorului ~i a colaboratorilor sai, leda nll numai raportul corelativ dintre condi~iile naturale (relief, soluri, clima), Cl ~i siabile~ie indicele de bonilare a iipurilor geneiice de solul'i. Corelatiile dintre cifrele dl' bonitare ~i productia de griu
sau porumb la ha imprima acestei clasificari un caracter practic ~i mai larg
sub aspect agropedoclimatic sau agrofiziografic. Critel'iile de baza sint inscrise intr-un tabel general ce se refera la denumirea raionului, solul dominant,
clasa de bonitarel, caracterele term ice ~i pluviometrice, supraf/.. ta in km 2
Clasificarea pedoclimatica a Cimpiei Romune efectuata de D. Tea c i
~. a. (1973) in care se disting la nivelul tarii cele trei categorii de unitati pedoclimatice: provineii (C, D, )2, disiricie ~i regiuni etc. (4, 5)2, cu caracterele
specifice naturale ~i datele de ordin economic (productia de griu, porumb etc.)
1 Vezi D.
Tea c i ~.a. (1974), Aspccle privind raionarcl1 pedoclimatica ~i boni/area tcrenurilor agricole din RIJnlunia (scara 1 : 200 000) pc judc/e. An. lnst. cere. ped., vol. XI.
2 lndici la nivelul tarii.

128

rZZZZJ2
II
I
I

1\\\\J1
T
I
1:::'1

I~~ 17

1~18

rn::rn
I

F=====:j 6

0'

if'

60km
!

<>:

>
..:
-J

(fJ

0
0

2
~

<Ii

ci

Fig. 59 - Marile subdiviziuni climatice:


I-unitiiti longitudinale: 1-zona umedii (> 700mm) corespunzatoare dealurilor; 2-zona semiumeda 700mm)
corespunzatoare padurilor de foioase; 3-zona secetoasa 500m) corespunzatoare antestepei ~i stepei; 11nnitati transversale: A - vestica predominant climatul secetos (I). B - centrala - predominant climatul semiumed (2); estid, predominant climatul secetos (3); 4 - climat de lund; 5 - tranzitia de
la zona semiumeda la zona umeda; 6 - stepa propriu-zisa; 7 - dune care indica direc~ia vinturilor
dominante; ~ - climat eu efeet de fohn; 9 - zona de interferenta intre vinturile de N E ~i NV

constitne un inceput valoros asupra potentialului agrofiziografic, care trebuie


largit la scari ~i mai mari.
c) Alte clasificari. Tot a~a cle apropiata de realitatile agrogeografice ale
Cimpiei Romune, dar cu caracter mult mai general dedt cea precedenta, este
~i regionarca rezu[taiii din analiza unililtilor longiludinale de urnidilate, corelate
eu zonele de vegetatie ~i cu reliefnl din care reies unilillile iransversale A ~i C,
ea unitati marginale, extreme, mai recluse ca intindere ~i mai joase, dar predominant secetoase. Intre acestea se desfa~oara unilatea ceniralii B, cu mai multa
umiditate, mai inalta ~i cn paduri mai dese, situata intre Jiu de 0 parte, Buzau
~i Arge~, de alta parte (fig. 59).
Tot a~a de interesanta sub raport fiziografic, avind in vedere caracterul ei
complex cste ~i regionarea 11101'[0- sau [opoclimaticil, realizata de Gh. N e a m u
9' a. (1970), care in afara de unitatile regionale climatice cle diferite ordine
taxonomice, eon~ine ~i 0 serie de indici climatici, precum ~i numeroase elemente
microtopoclimatice.
Citirea acestei har~i, mai pupn cunOSCUU'l agroamelioratorilor, pe baza legendei dcstu I de largi ne Ml 0 imagine complexa a tu tnrorfactorilor care caracterizeaza in ansamblu 9i in amanunt diferitele elelllcntele ~i unitiJ.ti climatice ale
9 -

Cimpia Romana

129

Cimpiei Bomane. betalierea ei ia sefld m~ri se impune en 0 neeesit.C1Le 111orfogeografica de prim ordin.
C a f n c h c i ere la acest capitol socotim necesar sa accentuam asupra
necesitatii de cunoa~tcre a ciclurilor climutice actuale ~i a imporian!ei lor in
economia agricolii, fapt subliniat de M. Bot zan (1974).
Aceasta necesitate are in vedere rezolvarea problemelor eu priyire la stabilirea prognozelor in lucrarile hidrotehnice ~i hidroamelioratiye in conditiile
imp use de perioadele de seceta sau de exces de llmiditate, care trebuie sa fie
corela te, desigur ~i ele, cu legea dishi bu!iei cifldurii $i umidi ic7.!ii, spec ifica
climatului temperat continental excesiv, cu ritmicitatea lui sezolliera.
S, HIDROGRAFIA
1. RETEAUA DE RiuRI ?I CARACTERISTICILE EI

II
, I

Cimpia Romana apartine bazillului hidrografic al Dunarii ~i esLe fragmentata de 0 re~ea hidrografica dirijata radial' spre vest ~i sud-nst, sud, sud-est
~i nord-est, tributara in intregime marelui fluviu.
Sub raport hidrografiqi hidrologic, pe suprafa~a Cimpiei Romune cele doua
elemente naturale - relief ~i retea hidrografica, se coreleaza foarLe strins, in
sensul ca geneza fluviatila are un 1'01 foarte important in formarea acesteia,
iar complexul de vai ~i interfluvii apare ca 0 consecin~a direcLa a actiunii rlurilor.
Din date Ie documentarii fa cute cu ocazia lucrarilor CEAI din 1972, caracteristica acestei rete Ie sint pantele reduse care scad la valori sub 0,1 m/km,
fapt care scoate in evidenta specificul intregii unitati a Cimpiei Romane, dar
mai ales in zona de divagare, int.re Arge~ ~i SireL. Datorita acestor pante foarte
reduse ~'(a vitezeior de scurgere mlCl, arEiile riurilor au un aspect meandrat, cu tendin~e continui de divagare, despletire ~i eroziune lateraUl.
In plus, capacitatile de scurgere foarte reduse ale albiilor minore explica
existenta unoI' albii majore intinse, acoperite eu apa chiar la debite maxime,
relativ scazute.
Cantitatile mari de aluviuni venite din bazinele superioare ~i puterea mai
redusa de transport a acestora in cimpie, explica aluvionarea ~i suprainal~area
treptaHi a fundului rlurilor ~i deci mic~orarea progresid. a capacitatii de transport a albiilor minore. Fenomenul poate fi ilustrat in citeva sec~iuni mai caracteristice de pe riurile din Cimpia Romana, ~i care arata \'ariatiile suprafetelor albiilor m in ore in timp. Acest fapt iese in evidenta, mai ales in zona
Titu-Sarata, explicabila prin situatia acesteia in axa sinclinalului subsident
~gen-cuaternar, unde descre~terea'bruscaa p:mtei I1Urilor provoaca 0 aluviolwre mai puternici'i. AceasUi tendinta de aluviOl are este grab ita indeosebi,
prin despaduririle efectuate in bazinele de receptie. a alta cauza a capacitatii
reduse de scurgere 0 constituie ~i cre~terea unei vegetatii mai bogate, atit in
albia minora, dar mai ales in albiile majore ~i pe ostroave. Aceasta reduce
viteza de scurgere provocind deseori, datorita ingramadirii de cOl'puri plutitoare, suprainaltari de niveluri ~i producerea de inundatii pe zone mult mai
intinse decit in ipoteza existentei unoI' albii regularizate ~i curate.
Densitalea mica a retelei hidrografice in cimpie face ca in timpul apelor
mari evacuarea apei sa aiba loc intr-un timp mult mai indelungat, dind na~
tere in acest fel la suprafete intinse cu baltiri ~i exces de umiditate. Aceastii.
situatie este mai accentuata in zonele semiendoreice dintre Calmatui-Ialomita,

Ialomita-Dunare ~i intre Olt-Jiu, unde pantele sint foarte reduse, iar reteaua
lfidrografica ractlc iPse~te.
.,.
,"
.
'-O--preocupare eose l'Ea pentru combaterea ll1Undatll l or III ,vl~tor trebUl~
s-o formeze si zonele de COll\'ergen~a ~i de confluenta a unoI' nun de acela~l
ordin ca ma'rime, u nde pot avea loc revarsari frecvente, in ..special ..in ~az~l
existent ei unei simultaneWiti de ape mari din topirea zapezll sau vlltun dll1
ploi.
l lb"/
.' 'l .
AI' mai putea Ii men~ionat (enomel1ul colmalarll progresLV: a.? 1101' /lUI.l 01
mici, autohtone, din Cimpia Romana, consecinta a favonzarll procesullll de
eroziune prin defri~ari ~i despaduriri masive.
ea urmare, aceste rluri mid nu mai dreneaza pinz~~qtici.-PLoduci~~~e
o cre.<j'terea"nivelului freatic in int~~~e.
.
.,
.
a) Rellartitia spatiaHi. Principaieic riuri dunarene dm Clmpw Romana
sint Jiul si Oltul cu albii paralele ~i orientate in general de la nordla sl~d, edea cu Teleormanul, orientate NE-SE, Arge~ul cu Dimbov~ta cu aceea~l ?ne.ntare, Ialomi~a cu PrahoYa, Siretul cu Buzaul, Rimnicu. Sarat,. Putna ~l Blrladul, cu orientiiri nriate (fig. 60). Destul de .numero~sa este ~l r~te~ua ~e o~
dinul al doilea eu caracLer autohton - Blallln~a, Dnncea, DesnatUl, CaImaLuiul deTeleor:nan, Cilni~tea cu Neajlovul, l\Iosti~tea ~i Calma,tuiu} de Bllzau ~ retea sernideO'radata, datorita condi~iilor climato-antroplc~.
.
L; toate ace:tea se adauga prezenta unoI' intinse zone semlendorelce, lipsite de retea de suprafata, dar drenate subteran.
.,
Caracter~l meandrat al albiei minore ~i despletirea ei in brat: m~n .nu h~
sesc din lungul Dunarii. Diferitele conYergen~e ~.i divergent e ~l~t l~dl~at~. l~
figura 60 atit pe Dunare, cit ~i in interior, ca reflex al tectolllcll, elozmnll ~l
acumularii puternice.
....,
.'.
Cele mai mari meandre, unele chiar duble dm lungul DUl:arll.' sm~ ~ele dm
sectoarele Drobeta-Turnu Severin - Calafat, Hir~oYa - Bralla-Gal~tl, l~r ce!,e
mai intinse ostroave sint Ialomita ~i Braila, cu caracter de ,,~el~e .ll1te:lO~re .'
Dintre converaentele interioare atrage atentia in mod deoseblt lIma ~llm$tel,
orientata de la ~est la est ~i cea de la gura Siretului, ambele eu u? eVl~ent caracter morfotectonic, iar dintre divergente, cea mai mare este :Sltu~ta l~ s~d
de Pite~ti, iar cea mai complexa se afla la curbura Subcarpat llor ll1 Clmr W
piemontanii a Rimnicului.
.
In general, reteaua hidrografica majora a Cll~plel Ro~ane .este hp~lta d:
edel ,. care
afluenti in sectoarele inferioare (Jiu, Olt, Ialonll~a), cu except la
prime~'te apele Teleormanului, Arge~ului, c~re conf~u~aza ~u Dlmbo~llta ~a
Bude~Li ~i Siretul, situat !n c~a rr;ai ~uare. ~~ p~terl1lca. zona de subsldent~,
unde prime~te apele BuzaulUl, RlI~lllcul~l ~l B.lrla~u.IUl... . ."
".
Alt aspect al hidrografiei consta III deYlerea dlrectlel a~blll~l pllnclpale sple
SE, la Olt, Vedea, Arge~ cu Dimbovit~, spre E l~ Ialoml~a ~l ~p.e NE, la Bl~~
zau, in discordanta cu cele din vest, Jm, Desna~Ul,.BI~hl1l~~, cale se ab.at sple
SV ~i V, ca efect al influentei mi~ciirilor neotectol1lce llupnmate de faha maTginala a cristalinului (fig. 60).
.,
.
,
Axa principala de ridicare de unde se produc ac~ste. de~'ler~ este replezen.tata de linia Dahuleni-Bal~, unde fundamentul prezll1t~ 0 larga bombare .. D~:
vierea J iului ~i Desna~uiului spre SE se expli~a ~i p~'~n prez: l1 t a depre~mBl~
Lomului, iar marea deviere a rlurilor spre ~E. III a:x~.Slretulul a.re la ba.zae te
roaenitatea ~i complexitatea fundamentulul ~l a ~lllll~or tect.~nlc,e ~obJ?gen~,
ca~e com'erg aici. ca :'ii datoriUi influen~ei laculUl plelstocel1 III letlagele sple
est.
v

L
(

..

:r

'

. . '

"

:r

'

131
130

I
I

r ' .J!!Y2 ~)
~

C:::>7
o,

20
,

40,

8.

3 )( 4

~9

\.\ I 5
~

,....-....,.. 6

~10

80km

accentuate. Cea mai mare parte a Cimpiei Romane are valori mai mici de
0,3 km(km 2 , precum ~i multe zone semiendoreice.
In raport cu aceasta densitate cre~te ~i neeesitatea de apa pentru economie
~i in special pentru agricultura, completata prin sistemele de irigatii ~i prin
amenajarea lacurilor artificiale (iazuri, ele~tee) in diferite sectoare ~i bazine
hidroarafice. Densitatea cea mai mare a lacurilor artificiale se inUlne~te in
bazin:le Vedea, Teleorman, Cilni~tea, Glavacioc, Neajlov, Mosti~tea ~i in cimpiile Snagov, Bucure~ti (Cimpia Vlasiei), a~a cum rezulta din schita intocmita
de P. G a ~ t esc u (1971).
In leaatura cu reteaua hidrografica ca element major al drenajului general
de supI~fata trebuie sa precizam ca lucrarile legate de extinderea irigatiilor
impune cu'noa~terea in amanunt, la seari de detaliu, a microdrenajului din
cimpiile de loess, nu numai de suprafata (exoreic ~i endoreic), ci ~i a celui interior, legat de dinamica apelor subterane, in raport cu conditiile pr.incipale
de relief (pante, microrelief), sol (textura, permeabilitate), hidrogeologle (pinze
freatice) etc., a~a cum au realizat in Cimpia Brailei H. loa nit 0 a i a ~i
M. D 0 b I' esc u (1970).
2. REGIMUL HIDROLOGIC $1 VARIATIILE LU

Fig. 60 - Reteaua de rluri:


1 - mari meandre tn lungul DunllrH; 2 - ostroave; 3 - convergente iu lungul DunllrH: 4 - confluente
duble pe Dunllre; 5 - vlli de pe versantul drept ce se prelungesc ipotetic spre Cimpia Roman,,;
6 - axele hidrografice princlpale; 7 - convergente mati In interior; 8 - idem, divergente; 9 - ZOne
cu retea hidrograficll degradatll ~I .emieudoreicl\; 10 - idem, cu retea semldegradatl\

In luncile actuale este caracteristica 0 retea hidrografica paralela (Jiul cu


Jietul, Oltul cu SHul, Arge~ul cu Sabarul etc.). Aceste albii paralele nu lipsesc
din lunca mai mare a Dunarii (J iul ajungea pina in osta balta a Potelului,
Vedea pina aproape de Giurgiu, Arge~ul pina la Mosti~tea). Nu este excJus ca
bratul Borcea sa fi reprezentat un astfel de curs paralel al Mosti~tei sau chiar
al Arge~ului, iar bratul Dunarea Noua sa reprezinte un fost curs al Ialomitei.
Ultimul curs paralel amintit este cel al Birladului, care se varsa in Siret
aproape de Galati, bratul Birladel fiind un rest al rlului moJdovean.
b. Densitatea retelei hidrografiee constituie unul din aspectele de prima
importanta in cadrul problemelor de drenaj a apelor de suprafata in Cimpia
Romana.
Analizata la nivel de mare unitate naturala a tarii, densitatea retelei hidrografice din Cimpia Romana, este de numai 0;16 km(km 2 , adica pe jumatatea
celei din Cimpia Vestica a tarii, ea depa~ind numai valorile mai scazute ale
Dobrogei.
Privita pe bazine hidrografice de ordinele III ~i IV, dens itatea retelei hidrografice a Cimpiei Romfme are valorile cele mai mici (sub 0,10 km(km 2 ) pe latura dunareana, externa, ca ~i in nord-est spre Siret, cu precizarea ca in bazinul
Arge~-Dimbovita pina in axa Cilni~tei, densitatea este mai mare, cu valori de
0,20-0,40 km(km 2
Celemairidicate valori de 0,30-0,70 km(km 2 apar peste tot in zona piemontana, la contactul cu dealurile ~i podi~urile invecinate, unde de altfel
procesele de eroziune a solurilor ~i de acumulare aluvio-proluviala sint mai

132

Sub acest aspect, Cimpia Romfll1a apartine regiunilor pel:icarpatice cu


scurgere medie lichida ~i salida destul de redusa.
a) Seurgerea medie liehida are valori mai mari intre 3-5 lis km 2 in zona
piemontana a Pite~tilor ~i scade treptat la 1-2 1(s(km 2 intre Drobeta-Turnu
Severin -Craiova-Slatina-Ploie~ti-Buzau-Foc~ani~i sub 1 l(s(km 2 mai
la sud.
In ce prive~te regimul de scurgere al Dunarii, cu debit maxim se observa 0
cre~tere intre localitatile Bistret ~i Oltenita, ca urmare aUt a riurilor carpatice,
cit ~i a celor balcanice (aici intilnindu-se cele mai multe ~i mai importante
confluente gemene).
Debitul mediu ~i minim inregistreaza 0 cre~tere treptata intre DrobetaTurnu Severin ~i Braila-Galati. Analizata pe anotimpuri, scurgerea m~die
prezinta valori mai mari primavara (peste 50%), iar toamna, valorile cele mai
scazute (sub 5-10%).
Problemele leaate
de scurgerea medie anuala ~i necesitatile de ordin
economic
o
.
impun un studiu de specialitate mai in detaliu ~i mai complex pnn compararea
a doua puncte de repel',' unul interior ~i altul la varsare, situate pe J iu; Olt,
Vedea, Arge~, Ialomita. In acest sens, din analiza sumara a bazinului Vedea
rezulta di debitelemedii anuale cele mai mari'se inregistreaza la confluenta
eu Teleormanul, in aval de Alexandria. Sub acest raport, cursurile mijlocii
si superioare, situate in cimpia ina Ita piemontana, sint deficitare, iar'intreg
bazinul Vedea este deficitar sub aspectul resurselor de apa, ceea ce iinpune
tranzitarea din alte bazine invecinate sau formarea unoI' acumulari locale.
Seurgerea maxima prezinta 0 importanta deosebita, mai al~s dupa cel~ doua
perioade mari de inundatii din zilele noastre, iar analiza debltelor maXlme de
diferite asiaurari
este de 0 valoare foaite mare pentru dimensionarea
lucrarilor
o
.
necesare de aparare, diguri; lacuri de acumulare, ca rezerve de volume pentru
atenuarea undelor de viitura. In tara noastra s-a impus cunoa~terea amanuntita a debitelor maxime prin metoda Muskingum, prin stabilirea unui model
matematic pentru calculul undelor de viitura.

133

,I
i!

, b) SCUl'gerea medie de aluviuni in suspensie (t/ha/an). Cimpia Romana


iese in evidenta prin valori mai mad (1,0-2,5 t/ha/an) in pat'tea estica ~ i centrala, intre Drobeta-Turnu Severin ~i Pite~ti, ~i foarte scazute in tot restul
suprafetei ei (sub 0,5 t/ha/an). Ca tip de regim hidric caracteristic acestei unitati se poate aminti eel cu ape mad de scurta durata, cu alirnentare pluYionivaUl moderata, specifiea regiunii de cimpie extracarpatica cu influenta continentaHi. Mai mult, pattea estiea - Baraganul, se caracterizeaza prin tipul
torential (fara ape mari), cu viituri de iama, primhara ~i vara, cu alimentare
pluvio-nivala ~i nivo-pluviala. Acestor tipuri mentionate, se mai aclauga unele
influente vestice (cu regim de ape mari de primanlra ~i viituri de Yara, alimentare nivo-pluviala ~i plu\'io-nivala, cum sint riurile Drincea, Topolnita
etc.). Privit in ansamblu, hilantul hidric al Cimpiei Romane apartine celor
doua structuri - prima, variahila, specifica zonei piemontane ~i a doua,
deficitara ~i care se inglobeaza in eea mai mare parte a cimpiei.
Ca provincii de hilant, la rasarit de Bllellre~ti este predominanta provincia
est-europeana, unde, de altfel, apar eele mai intinse suprafete semiendoreice
~i Cll regim torential, {Iidi ape mal'i de scurta durata (Y. Atlasul geografie national, plan~a V/4).
Lunca Dunarii are un bilan!: hidric propriu, caraeteristie oriearei eimpii
aluviale marl.
Tot ca 0 concluzie de ordin general trebuie retinut faptul ca scurgerea rlurilor ~i bilantul hidric se desfa~oara longitudinal pe zone paralele cu Carpatii
~i Dunarea, iar tipurile de regim hidric au 0 dezvoltare inversa, transversala,
in raport cu primele, ca urmare a unoI' influente mai largi.
1 nco n c I II Z i e, raporturile dintre relief ea sisteme de vai ~i interfluvii
constituie problema de bazi\" in legi"itura cu masurile hidro-tehnice, mai ales
in cupril1sul zonei de divagare ~i a luncilor largi cu albii paralele ~i con:fluel11;e
marl.
LACURILE ;;1 CLASIFI CAREA LOR

Lacurile Cimpiei Romane sint destu I de numeroase ~i variate din punct de


vedere genetic, ele incadrindu-se in cele doua mari categorii - naturale ~i
antropice.
a) LacuriJe naturale sint ~i ele impartite in doua clase: unele legate mai
mult sau mai putin de reteaua de riud ~i de vai, in general, ~i allele situate
pe cimpuri (de interfluvii) sau pe terase.
Lacurile de vale cele mai numeroase sint lacurile de lunca, foste brate sau
meandre parasite, care, datorita m icilor depresiuni in care se gasesc retin
apa din viituri sau sint alimentate prin canale de legatura cu riul principal,
cazul lacurilor Bistret, Suhaia etc. Tot in aceasta categorie pot fi inglohate
~i lacurile care iau na~tere in depresiunile dintre grindurile marginale ale
albiei principale sau ale bratelor acesteia, cum sint lacurile din ostroavele (insuleley lalomitei ~i BdiiIei.
Tot legate de fundul vailor, dar cu pozitie laterala fata de lunca principala,
sint lacurile de tip liman flzwiatifl, cum sint de exemplu, lacurile Balteni,
Snagov, Caldaru~ani, situate pe dreapta lalomitei in cuprinsul Cimpiei Vlasia
sau lacurile de pe partea stinga a lalomitei, in Baraganul de mijloc, incepind
de, la Urziceni ~i pina la Tandarei (Saratuica, Fundata, Schiauca, Amara,
1

Acestea apar aUt pe interfluvii, cit

134

~i

pe terase.

,,

Oarada ~i Strachina) sau lacurile de pe stinga Buzaului (Costeni, Jirlau, Ciin:ni, Amara, Balta Alba, Ciulnita), ea ~i lacurile pe stinga Dunarii (Catalui,
Mosti~tea, Galatui). In aceea~i categorie intra ~i lacul Mitreni din lunca Arge~ului, studiat sub raport limnogeologic de ditre V. B u 1 gar e a n u (1974).
Cunoa~terea depozitelor lacustre ~i in special a namolurilor componente, ca
ritm ~i eompozitie chimica, reprezinta un inceput fructuos, in vederea valoriHcarii sub raport balneo-climatic a numeroaselor lacuri de acest gen din Cimpia Romana.
Cea de-a doua categorie, lacurile de interfluviu - apartin cu deosebire zonei
de stepa ~i ele apar pe cimpurile inalte din Baraganul nordic (Cimpia Brailei),
unde in partea de NV se intilnesc lacurile: lanca, Plopu, Lutu Alb, Esna,
Sarat-Movila Miresii) ~i in Baraganul de mijloc, cu lacurile Coltea, Tataru,
Pla~cu, Unturos, Chichinetu etc. Acestea sint lacuri formate in depresiunile
morfologice sufozionale din loess, iar independenta lor morfologica se resimte
~i in regimul apei, legat mai mult decit in cazul lacurilor de vale, de conditiiIe climatice semiaride ale stepei, care duc la salinizarea mai accentuata a
apei, proces care influenteaza chiar durata ~i existenta lor.
b) Lacurile alltropice sint destul de numeroase, mai ales in bazinul Mosti~tea, Dimbovita-Arge~, Vedea-Teleorman, Calmatui. Dezvoltate in trecut
mai mult sub forma de iazuri rudimentare, astazi s-a trecut la 0 sistematizare
pe baza de proiecte.
Lucrarile de amenajare integrala a bazinelor hidrografice Jiu, Olt, Vedea,
Arge~, lalomita din etapa actuala ~i de perspectiva VOl' schimba radical aspectul vailor ~i luncilor interioare pina in anul 2000.
In acest sens au fost studiate numeroase amplasamente de lacuri de acumulare
cu caracter permanent sau temporal', necesare asigurarii cu apa a irigatiilor
din zona, a alimentarii cu apa a industriilor sau pentru combaterea inundatiilor. In bazinul hidrografic Vedea au fost studiate circa 45 de amplasamente
din care au fost retinute circa 35, pe cursul inferior al Oltului circa 50 ~i altele.
La ora actuala in fiecare zona, pe cursurile inferioare ale riurilor Jiu, Olt,
Vedea, Arge~ ~i pe afluentii lor exista Ilumeroase acumulari cu caracter local,
dintre care numai in judetul Olt se gasesc peste 40 de lacuri ~i iazuri.
4. INUNDATIILE ;;1 SPECIFICUL LOR

Dintre fenomenele hidrologice cele mai cunoscute ~i care atrag atentia in


mod deosebit prin consecintele lor foarte mari uneori pentru economia Cimpiei
Romane sint inundatiile. Acestea se manifesta sub doua aspecte principale:
a) Primul, specifi~ vailor sub forma de cre~tere exagera~a a debi.telor ~riur~
lor ca urmare a ploilor de primavara suprapuse pe 0 toplre brusca a zapezllor' (inundatii de primavara) ~i a ploilor torentiale de vara. Apele ~iuril~r alo~
tone (Jiu, Olt,' Arge~, lalomita, Buzau ~i Dunare) in astfel de sltuatn depasesc malurile albiei minore, inundind luncile largi.
, in ultimul deceniu, datorita actiunii de indiguire a luncilor riurilor mentionate, a fost scoasa de sub efectul inundatiilor cea mai mare parte din
terenurile afectate de acest fenomen (in Lunca Dunarii au fost indiguite 400 000
ha din circa 580 000 ha total, excluzind Delta Dunarii).
lnundatii mai putin previzibile, dar care confirma r~gimul hid~ic torenti.al,
cu influente ale climatului continental ,au fost cele dm octombne 1972, cmd
pe riurile 'Calmat,ui de Tele'orman, Vedea cu Teleormanul, Arge~ ~i lalomit~
s-au inregistrat cre~teri foarte mari de debite cu revarsari puternice in luncl
~i distrugerea de baraje.

135

La inceputul lunii iulie 1975, acest fenomen a avut un caracter deosebit de


mare, mai ales in zona de divagare Titu-Brezoaele, ca ~i in unele din luncile
interioare - Arge~, Dimbovita, Ialomita, Calmatui, Buzau ~i altele .
. b) Al ~oiIea, sub forma de manifestare a inundatiilor specific spapilor largi
mterfluvrale cu 0 inclinare extrem de redusa ~i deci cu 0 capacitate de drena)
foarte midi, este stagnarea apelor rezultate din precipitatii pe suprafa~a cimpurilor ~i a teraselor.
Acest aspect de inundatie a fost destul de extins in cuprinsul Cimpiei Romfme,
in perioada excesului de umiditate 1969-1972.
In aceasta perioada, datorita precipitatiilor abundente care au fost duble
fa~a de valorile medii multianuale in unii ani ~i pe intregul interval a fost
cu 200-300 mm mai mult, nivelul hidrostatic al apelor freatice s-a ridicat
pina la interceptarea suprafetei topografice, contribuind astfel la inundarea
depresi~nilor de tip crov, alaturi de apele stagnante.
In perioada excesului de umiditate din 1969-1972 inunda~iile de interfluviu
au atins suprafete record in Baraganul central (circa 2 500 ha) ~i de nord,
in Cimpia Brailei (circa 13000 ha).
Pe baza cercetarilor ~i studiilor intreprinse, fie in cadl'lll colectivelor C.E .A. 1.
fie ace lora din diferite alte institutii s-au propus 0 serie de masuri practice
pentl'll combaterea excesului de umiditate, cum sint cele ale lui N. Flo l' e a
(1976) din sectol'lll Ialomita ~i Siret, apoi 1. M i h n e a - H. r 0 ani t 0 ai a (1970) pentl'll intreaga tara ~i altele. In ultima lucrare citata se indica
chiar tipurile de canale de desecare ~i densitatea lor.
Fig. 62 -

5. SCHIMBARI

IN

COc-.JFIGURATIA RETELEI HIDROGRAFICE

In general, re~eaua hidrografici'i a Cimpiei Romane n-a suferit schimbiiri


prea mari, traseele initiale raminind in general acelea~i, cu exceptia gurilor
de varsare, unde s-au produs mici remanieri, cum a fost gura Oltului, deplasaUl mai spre vest, iar SHul afluent al Oltului a devenit afluent al Dunarii
(P. Cot e t, 1940). Acela~i proces I-a suferit ~i Jiul, iar vechea lui albie,
situata pe latura estica a luncii, are aspectul unui firicel de apa stagnanta,
lipsit de scurgerea proprie. Un alt exemplu ~i mai caracteristic a fost descris
de G r. ~ t e fan esc u (1890) in zona de confluenta a Ialomitei cu Dunarea (fig. 61), din care se vede
clarcum 10calitateaPiuaPietrii
a devenit dupa anul 1886 port
la Dunare, datorita proceselor
de acumulare care au dus la
schimbarea gurii de viirsare a
Ialomitei. Probabil ca astfel de
procese au avut loc ~i in trecut
dnd a func~ionat aici Cetatea de
Floci din secolul al XVII-lea,
problema mult discutata in lumea istoricilor, dar care poate
fi lamurita numai pe baza de
analiza morfohidrografica ~i
Fig. 61 - Schimbarea gurii Ialomitei (dllpii Gr.
$ t e f ii n esc u)
cronologjca ..
136

Evoilltia retelei hidrografice In Clmpia Snagovllilli (dllpa P. Cot e 1):

A - cimpia piemontana inalta: B - cimpia de divagare: C - cimpia de loess; 1 -: direcpa actnala


a Ialomitei; 2 - directia veche a Ialomitei; 3 - sector de deversare a Ialom1tel in Pr~hova!
r l - sector de deversare a Ialomitei in bazinnl vechi al Mo~ti~tei; 5 - vechea cumpana de apa a bazlU~lu~
Mo~ti~tei; 6 actuala cumpana a Ialom.tel

Modificari mai importante au avut loc intre bazinele Buzau ~i Calmatui,


unde prin procesul de deversare a apelor Buzaului in bazinul Jirlaului (P. C 0t e t, 1960) s-a conturat Calmatuiul ca bazin hidrografic independent, un piriias relict pe traseul vechii vai a Buzaului. Tot prin deversari s-au produs ~i
schimbarile din bazinul mijlociu al Ialomitei, care ~i-a revarsat apele mai intii
in bazinul superior al Mosti~tei ~i apoi in valea Dridu (de tip Maia), a~a cum se
vede in figura 62. 0 schimbare de tip difluenta apare ~i intre Dimbovita ~i
Arge~, unde Sabal'lll reprezinta un brat al Dimbovitei (P. Cot e t, 1973).
Remanieri mai importante au avut loc intre Ialomita ~i bazinul Mosti~tei
superioare, unde prin deversari ~i captari locale Ialomita a intrat pe un traseu
degradat al Mosti~tei (P. Cot e t, 1965).
Modificari destul de importante in hidrografia Cimpiei Romane se datoresc
~i interventiei omului din necesitati economice. Intre acestea amintim citeva
din cele mai cunoscute din literatura de specialitate (P. Cos t esc u, 1956).
r nterventia omului este cunoscuta in bazinele Arge~-Dimbovita inca din secoluI al XVI-lea ~i ele s-au extins treptat in sectoarele Sabar-Rastoaca, Dimbovita-Lungulet, Brezoaele-Arcuda-Bicu-Pope~ti, Ogrezeni-Ro~u; pe
Ialomita intre Bilciure~ti-Ghimpati; apoi in sectoml piemontan Tirgovi~te
Ploie~ti, prin construirea Canalului MorHor la Tirgovi~te, ~i doua canale pe
Prahova (Canalul Morilor ~i Canalul Leaotului); apoi pe Putna in sectol'lll
Foc~ani etc.
137

~~~ari s:him~ari s-a~ facut in.sist.emul de lacuri din lungul ColenLinei ~i al


vall Pasarea, lar pe mtreaga Clmple Romana urmeaza sa se realizeze 0 serie
de Iacuri antropice, care VOl' modifica radical textura actuaHi a reteIei hidrografice.
1 nco n c l u z i e, subliniem ~i in cazul hidrografiei necesitatea ca proce~uI de antropovgenizar: a retelei de riuri ~i lacuri sa se realizeze cu multa grija,
m cOl~cor~anta cu legl~e ~roziunii ~i acumularii fluviatile in vederea asigurarii
drenaJulUl de suprafata ~l subteran, ca ~i pentru satisfacerea necesitatilor economiei nationale actuale ~i in viitoI'.

C Q pit

I u I VII

TNVELI$UL DE SOLURI $1 VEGETATIA

Aceste doua elemente naturale sint strins legate intre ele, solurile reprezentind substratul pe care se dezvolta vegetatia, iar aceasta din urma apare ca un
reflex direct nu numai al conditiilor climatiee, ci ~i al solurilor ~i reliefului.
Raportate la mezorelief, acestea sint cIaI' diferentiate de la interfluvii-terase
la lunci, primelor Ie apartin solurile vechi, evoluate, iar celor de-aI doilea,
solurile noi, crude, in curs de formare, unde pe primul plan stau elementele
hidromorfe ~i higrofile.

A. INVELI~UL DE SOLURI ~I TRASATURILE LUI PRINCIPALE


lnveli~ul de soluri reprezinta partea cea mai subtire ~i mai noua a litosferei, formata in holocen ~i a cal'lli grosime nu depa~e~te doi-trei metri cind
aeesta nu se asociaza eu alte soluri mai vechi (fosile). tn Cimpia Romana, acest
inveli~ este destul de pestrit, dar totu~i grupat in doua mari complexe, care
reprezinta in acela~i timp ;;i importante unitati agropedologice: complexul
soll/rilor cemoziomice ;;i comple:wl soll/rilol' argilo-iluuiale, la care trebuie adaugate solurile negre, solurile bl'llne argiloase compacte slab humifere ;;i apoi
solurile de lunca, care ocupa intinderi mari pe fundul vailor principale (fig. 63).
Dintre acestea, prime Ie doua complexe au caracter zonal pedoelimatie, iar ulti- mele, sint azonale, ele fiind legate genetic, direct de relief ;;i de roca.
1. COMPLEXUL SOLURILOR CERNOZIOMICE

Acesta oeupa pm'tea externa a semieercului ce se desfa;;oara la periferia Cimpiei Romane, de-a lungul Dunarii intre Drobeta-Turnu Severin ;;i Galati, sub
forma unoI' fi~ii Cll latimi variabile. Aeesta cuprinde trei tipuri prineipale,
redate mai departe.
a) Ccrnoziomurilc-carbonaticc castallii ~i ciocolatii sint specifiee stepei
;;i apartin 'partii celei mai estice dintre Calara;;i ~i nord de valea Siretului,
Baraganului ~i Cimpiei Covurluiului. tIl mod sporadic, acest complex apare
;;i in sectoarele step ice din sudul Cimpiei Romane, in Burnaz ;;i pe terasele
Dunarii, intre G iurgiu ~i Turnu Magurele, precum ;;i in Cimpia Baile;;ti, pe
terasele joase ale Dunarii. Sub raport agroproduetiv, aeestea sint cele mai valoroase prin bogatia de humus in proportie de peste 4% ;;i se preteaza la lucrari
agricole avind in vedere ea apar pe suprafete plane ;;i cu preeipitatii in jur de
400-500 mm anua\.
139


Din punet de vedere morfologie, ele prezinta trei orizonturi: A-C ~i D.
Orizontul A atinge de obieei 40-50 em ~i este de euloare bruna inehisa ~i
are 0 struetura grauntoasa bine dezvoltata. Sub orizontul A/C are numai 20~25
em rrrosime ~i face treeerea spre orizontul C, care apare la 68-80 em ~i are
eUlo~re desehisa, albieioasa, datorita carbonatilor. Roca mama D este constituita din loess, mai mult sau mai putin alterat.
b) Cernoziomurile Ievigate, la care se adauga ~i cernoziomuri levigate
podzolite, ocupa suprafete mult mai mari, ele reprezentind solurile predominante ale Cimpiei Romiine. Fi~ia ocupata de ele incepe la sud de valea Blahnitei, unde ele apar pe toate terasele Dunarii pina la Jiu, apoi pe tot interfluviul ~i terasele dintre Jiu ~i Olt.
In Burnaz, acestea sint predominante, ea ~i in Cimpia Mosti~tei. In Baraganul de sud ~i de mijloe, eernoziomurile levigate apar tentacular, iar la est de
Teleajen ajung pina in cimpia piemontana a Mizilului, dupa care se continua
la poala dealurilor subearpatice, ca 0 fi~ie mai lata in Cimpia Rimnieului ~i
mai ingusta in nord, spre Panciu ~i Miirii~e~ti.
In Cimpia Covurlui-Galati, ea ~i in pintenul piemontan Nieore~ti, ele ocupa
intinderi destul de mari ~i eorespund in general zonei de antestepa. Acestea
se dezvolta in regiuni cu preeipitatii eeva mai hogate (500-580 mm), ~i cu vegetatie naturala reprezentata prin diverse quercinee xerofile. Structura lor morfologica consta din spalarea carbonatilor ~i apari~ia unui orizont de sol B, de
culoare bruna, slab ro~cata, cu un conti nut de hidroxizi de fier liberi, structura nuciforma ~i frecvente crotovine. Orizontul A are 40- 50 em, culoare bruna
inchisa, structura glomelulara, degradata ~i con~ine humus pina la 3-4 %.
Fertilitatea este ridieata.
c) SoIuriIe cernoziomice gleizate ~i solurile cernoziomice levigate gleizate
apar ea petece foarte fine numai in sectoarele Bistret ~i Gogo~u din Cimpia
Olteniei.

....

D
M

...

+
+
+
+

>
'" >
>
>
N

"'co
"
C>

....
..,
LI'>

C>

co

2, COMPLEXUL SOLURILOR ARGILO-ILUVIALE

"'"
0
0

'"

0
0

rn
'"

'"

.............

\'Iooy

'f"I ..............

Acesta este situat in partea cea mai interioara a Cimpiei Romane, mai ales
la contactul ei cu cimpia inalta a Piemontului Getic dintre Dunare (la Hinova)
~i Arge~. Intre Olt ~i Ialomi~a, acest complex patrunde mult spre sud ~i est,
pina la Alexandria, Dragane~ti-Vla~ca, Buftea ~i Snagov.
tn general, solurile brun ro~cate sint caracteristice padurilor din regiunca
de cimpie in care conditiile climatice permit instalarea padurilor de foioase~leau de cimpie. Ele s-au format in eonditii de precipita~ii mai ridicate (550650 mm) pe depozite loessoide (loess ~i lehm), iar in zona de divagare pe luturi
argilo-nisipoase. Complexul argilo-iluvial cuprinde patru tipu'ri de soluri expuse
in continuare.
a) SoIurile al'gilo~iluviale brull ro~cate nepodzolite ~i podzolite eonstituie tipul eel mai larg raspindit in eontururile expuse mai inainte, cu precizarea ca intre riurile Vedea ~i Ialomita ele se dezvolta pe loess.
Sub raport morfologic, profilul acestora are culoare bruna in orizontul superior (A) ~i brun ro~cata in eel inferior (B). Orizontul A are grosime pina la
40 em, bogat in humus, textura mij loeie ~i structura glomerulara mij locie san
mare. Orizontul B poate avea pina la 80 mm grosime, iar culoarea brun-ro~cata
se datore~te hidroxizilor de fieI'. Este, in general, humifer ~i are 0 textura mai
grea decit in orizontul A, iar structura este formata din agregate prismatice
de 10-12 em inaltime ~i prezinta uneori fenomene de marmorare. ea fertili-

~.

VIAV~SO~[1I .r~S 'H

141

tate, solurile brun ro~eate sint soluri slab aeide, in general eu aerisire ~i drenaj
normal ;;i fertilitate ridieaUi pentru vegetatia forestiera. PenLru terenurile cultivate, este necesara aplicarea ingra)amintelor ~i irigatiilor.
b) SoluriJe argilo-i1nviale hrulle podzolite 5i podzolice, psendogleice ~i
pseudogleizate urmeaza in ordinea suprafetelor ca intindere, ele fiind predominante in cimpiile Pite~ti ~i Videle (Neajlov), apoi in Cimpia Picior de
Munte ~i in Cimpia ina Ita din sectoarele Bucovat ~i Bal~. Acestea se intiInesc
in regiuni cu precipitatii de peste 600 mm, care conditioneaza migrarea argilei
spre partea inferioara a profilului de sol, format din trei orizonturi A1 -A2 B-(C)-D. Primul orizont (AI +A 2) are 0 grosime de circa 20 cm grosime,
culoare bruna-galbuie cu structura slab exprimaUi, iar orizontul B (50-80 cm)
are culoare bruna galbuie ~i texturii mai grea dec it a orizontului superior,
structura alunecoasa, nuciforma, compacta; orizontul D este constituit din
argile sau marne ;;i depozite loessoide.
Pe masura pudzolirii ~i pseudogleizarii, fertilitatea acestor soluri scade, ea
fiind foarte redusa chiar pentru vegetatia forestiera.
c) Solurile argilo-i1uviale brune podzolite 5i SOlllri argilo-i111viale podzolil'e
(nepseudogleizate) se intiInesc tot ca mici petece in zona piemontana
dintre Arge~ ~i Prahova, ca ~i pe terasele Arge~ului, la sud de Pite~ti.
d) Solllrile argilo-i111viale cen1l5ii 5i cl.'rnoziomuri levigate, podzolite
ocupa suprafete foarte restrinse, la interiorul cimpiei piemontane dintre Buzau
~i Panciu, in zona de contact cu dealurile.
3. COMPLEXUL SOLURILOR NEGRE

~I

BRUNE ARGILOASE, COMPACTE, SLAB HUMIFERE

Acesta are 0 dezvoltare mai mare in Cimpia Boianu-Burdea. Acestea sint predominante in bazinul mijlociu al Vedei ~i Teleormanului; formarea lor este
strins legata de prezenta unoI' depozite lacustro-mla~tinoase~i a unoI' orizonturi
bogate de ape freatice, situate in zona de descarcare a acestora pe mari conuri
aluyionare. Aceslea sint cunoscute sub denumirea de veriisoluri (a).
Solurile bl'une-eubazice ;;i mezobazice (b) apar ca petiee in Cimpia inalta piemontana din sectorul Balacita-Breasta, ca ~i in continuare intre Jiu ;;i Oltet,
apoi in zona joasa Titu ;;i in cimpia piemontana dintre Ialomita ;;i Prahova,
unde ocupa suprafete mai mario
Accste soluri de culoare mai inchisa, cu textura compacta, necesita ingra;;aminte. Fertilitatea lor este mai redusa pentru culturile cerealiere, dar mai
buna pentru cele forestiere.
4. COMPLEXUL SOLURILOR DIN LUNCI

Acesta are caracter dominant hidromorf, cuprinde aluviuni ;;i soluri aluviale,
laeustro-mHi;;tinoase, eu eea mai mare extindere in ostroavele Brailei ;;i Ialomitei, in cursul inferior al Siretului eu afluentii lui Putna, Rimna;;i Buzau.
Urmeaza apoi luneile Prutului, Ialomi~ei cu Prahova, Arge;;ul eu Dimbovita,
Vedea, Oltul, Jiul etc. Nu lipsese din euprinsul lor solurile eernoziomoide.
La aeeste complexe mari se mai adauga local, diverse alte soluri, cum sint
solonceacurile, solone(lll'ile ;;i solodiile, eu cea mai mare extindere in lunea Calmatuiului de Braila, apoi rendzinele ;;i solurile brune de pe eOllll! Prahovei,
nisipurile ~i nisipurile slab solificate ~i altele.
Raportate la zonele de vegetatie, eomplexele de solmi ale Cimpiei Romfme
se repartizeaza astfel: complexlli de cernoziollwri carbonatice (cu scoarta de alte-

142

rare earbonato-siallitiea) se suprapune zonei de stepa; complexlli de cernOZiOmlll'i


levigate (eu scoarta de alterare carbonato-sialliti~a ;;i arg.i1o=sial~itidi) cor~s
punde zonei de antestepa, iar restul celol'lalte solurz - zonel padunlor de steJaI'
(eu seoaI'~a de alterare argilo-siallitica ~i argilizare mare).
5. CRONOSECVENTE IN LEGATURA CU SOLURILE ACTUALE

In O'eneral sol uri Ie aetuale apartin holoeenului, care este reprezentat prin
depozite de suprafata, predominante sint in lunci cele fluviatile, iar in rest,
depozitele eoliene.
Dupa M. S p ire s CUi, depozitele de suprafata pe ?are s-au form~t solurile balane ;;i cernoziomurile carbonatice sint in intreglme holocene, Iar cele
de la baza cernoziomurilor ciocolatii ajung pina in Tardiglaciar. Orizontul B
din cernoziomurile levigate apart-ine stadiului Wiirm 3, iar solurile brunro~cate prind, in cuprinsul lor, Wiirm 2. Solurile brune P?dzolite ~i solu~i1~
podzolice argilo-iluviale pseudo-gleizate prin orizontul lor I1uvual aJung. PIll~
in '\Tunn. Cind acestea au un orizont fosil, el reprezinta un matenal ~l mal
vcclli (ea de exemplu profilul din Pintenul J\1agurii, unde este cuprinsa ~i faza
glaciara Riss).
.
In sectoarele cimpiei mai vestice ~i mai inalte, matenalele de euvertura,
de;;i slah reprezentate din eauza eondi~iilor aerodinamice, insumeaza 0 perioada
mai indelungata, in care argila materialelor fine pre loess ice s-a aeumulat treptat
in cantitati mari.
l\1ateriaiele de la baza depozitelor de cuvertura, de alUt natura decit cele
amintite, fie lacustre, fie eoliene, sint mai vechi decit ultima parte a depozitlilui de cu\ertura.
In cimpiile de subsidenta (divagare) fie Titu-Potlogi, fie in cimpia joasa a
Siretului), holocenul este destul de gros, iar in compozipa lui intra atit materiale fluviatile sau prolu\'iale, cit ~i eoliene integrate celor dintii.
Chiar ;;i nisipurile eoliene de suprafata prin prezenta unoI' soluri ingropate
pot fi socotite in unele sectoare ale Cimpiei Romanc d\ sint mai \'echi decit
holocenul.
In legatur[t cu studiul solurilor din Cimpia Romana pe linga analiza eond.itiilor morfoclimatice aetuale se impune 0 mare atentie elementelor de ordlll
litoloo'jc, paleogeomorfologic ~i paleoclimatic (a;;a cum se \'ede in aceasta luerare): in \'ederea unci mai bune preeizari a aportului de sedimente ;;i procese
pedogenetiee propriu-zise, adica solul ca rezultat al unei evol.utii paleo~eo.?r~
fice directie dezvoltata la noi de A. Con e a (1970) ~l larg extlllsa III
Fra;lta (R.' Ray n a I, 1974)2. De asemenea, analizele geoc.himi.ce legate .de
cunoa~terea solurilor trebuie sa fie corelate mai strins cu clclunle geologlce
specifice ;;i eu bios-ul continental, ca punct principal de separare a tuturor
fenomenelor geochimice, care intereseaza in aceea~i masura sedimentologia ;;i
pedologia (H. E I' h a I' d, 1974)3.
Interesanta este:;;i teza lui J. Dan :;;i D. H. Y a a Ion (19G8) in legatur[l
eu formele ~i suprafe!:ele pedomorfologice intre care exista strinse corelatii spa~iale ~i \'erticale, ea rezultat al proceselor de eroziune, sedimentare:;;i cleZ\'oltare
0

Lucrare In manllscris.
Vezi recenzia din Anllales dc Geographic, yol. 458, an. LXXXIII, iulie-augllst, 1974.
3 Idem,
l'ecenziile Y vet t e D e W 0 I f I1ineraires geochimiques el cycle geologique elll silicium; idem, de I'aluminium. Ann. de Geogr. \;01. 458, an. L~~XIIl, iulie.august, 1974.
I

143

a sol uri lor, analizaLe in LoaLe zonele climaLice ale Israelului. Fonnele pedomorfe
sint exprimate prin profilul solului in diferite por~iuni de panta, iar suprafe~ele pedomorfiee reprezinUi de fapt peisajul geografieineare s-a formaL profilul solului analizat.
8. VEGETATIA

~I

~01020

~1

~I

~3

CARACTERISTICILE EI

E:"14
1~15

EXTINDEREA EI

Stepa oeupa parLea exLrema din sudul Moldovei, estul Munteniei 5i sudul
Oltelliei. Ea se imparte in doua subzone - stepa propriu-zisa ~i sub~ona de
tranzitie spre zona forestiera - antestepa.
a) Stepa proIH'iu-zisa este speeifiea partii de est a Baraganului, ineepilld
de la varsarea riului Rimnie ~i pina la Calara~i. Aeeasta nu se mai pastreaza
decit in petiee mici, loeul ei fiind luat de eulturile agrieole. In vegetatia naturala de stepa predomina uncle grupari eu Foa bulbosa (firuta eu bulbi), Bothriochloa ischaemum (barboasa), Artemisia austriaca (pelinita de stepa), Cynodon
daciylon (pir gros), Bromus squarrosus (obsiga) etc. Ca rama~ite din paji~tile stepice primare se intilnese grupari eu Festllca valesiaca (paiu~), Agrop yrum cristatum (pir erestaL), Slipa capilla/a (negara) ~i altele. Tot aiei patrund ~i unele
elemente xerofile din stepele eurasiatiee, cum sint: S/ipa lessingiana (eolilia),
Adonis volgensis (ru~euta), Cephalaria umlensis (sipiea), Cen/allrea orientalis
(m[ltura) etc.
b) Antcstcpa (silvostepa) - subzona de treeere dinire stepa ~i padure apare
ea 0 fi~ie destul de lata in sudul Moldovei, dupa ee se ingusteaza in cimpia
piemontana a Rimnieului pina in dreptul Mizilului, largindu-se mult in Baraganul de mijloe ~i de sud. Mai departe spre vest, ea oeupa tot Burnazul ~i sudul
Cimpiei Olteniei pina la latiludinea Caraealului ~i Motateilor, dupa care urea
pe terasele Dunarii ea 0 fi~ie destul de ingusta pina la loealitatea Batop. In
euprinsul silvostepei, vegetatia lemnoasa este reprezentata prin Quercus pedlmculi{lora (stejarul brumariu), Quercus pubescens (slejar pufos), Quercus robur
(stejarul peduneulat), alaturi de care se mai intilnese ~i alte speeii - Tilia
tomen/osa (teiul alb), Acer campestre (jngastrul), Fmxinus excelsior (frasinul),
Carpinus betulus (earpenul), Corylus avellana (alunul) etc. Paji~tile sint destul
de restrinse, vegetatia erbaeee este in general asemanatoare eu eea amintita
pentrn subzona stepei.
2. ZONA FORESTIERA

Zona forcstiera oeupa partea interioara a Cimpiei Romane ~i nu atinge valea


Dunarii deelt in Depresiunea Drobeta-Turnu Severin, iar in nord-esL ajuno'e
pina in cimpia piemontana a Foe~anilor ~i in valea Siretului. inlre riurile Ved~a
~i Dimbovi~a, ea p[rLrunde mulL spre sud, pina in Burnaz, iar in sud-est pin[l
in valea l\losLi~Lei, ineluzind cimpia picmonLan[1 a Ploie~Lilor.
144

_.I.'_.,j,'_...l

1~12

Din punet de vedere fitogeografie in Cimpia Romana se intilnese numai


doua mari unitati - zona de stepa ~i zona forestiera,eare oeupa suprafete aproape egale. Aeestea refleeUi in raspindirea lor 0 strinsa legatura eu clima ~i solnrile, eeea ee face sa vorbim de 0 zonalitate bio-pedo-climatidi, ee se desfa~oara
sub forma unoI' fi~ii longitudinale, in general, paralele eu dealnrile ~i Dunarea (figura 63).
1. STEPA

L..'

/7'.>-//.0/..~.~

.~

'~~-. R. P. BULGARIA ~.>-I'~"'/\


Fig.
1_

64 - Procesnl de slepizare alltropicii a Biiriiganuilli prin liiierea piidurilor


dupil 1864:
paduri actuale: 2 -

paduri ce au disparut dupa 1864; 3 - vegetatie de lunca: /, -limita


dintre stepa ~i antestepa; 5 - sl\raturi

Aeeasta euprinde tot doua subzone in care predom ina stej arul, dar se diferent iaza intre ele numai prin padurile mixte.
_
a) Subzona padnrilor de stejal' ~i mixtc de tip snd-eUl'Opeall (ceretogirnitete), euprinde partea de sud a Vlasiei ~i intreaga suprafata la vest de
Arge~, eu cimpiile Videle-Burdea-Boian, pm'tea de nord a Cimpiei Caraealului, apoi seetorul CraioYei pina spre Filia~i, ~egareea, Plenit a , Balaeita ~i
Drobeta-Turnu Severin, eu exeeptia dealurilor Bal~ului. Spre sud-est, ea ajunge
pina in eimpia Mosti~tei. In euprinsul acestei subzone apar aUt paduri pure de
Quercus cerris (eerul) sau de Quercus {rainetto (girnita), cit ~i paduri de amestee
eu alte speeii: Quercus pedllnculi{lorCl (stejarul brumariu), Quercus pubescens
(stejarul pufos), Carpinus belulus (earpenul), Ulmus {oliacea (ulmul), Tilia
tomen/osa (teiul), Cory Ius avelianCl (alunul), AceI' campeslre (jugastrul), Fraxinus
excelsior (frasinul) etc.
10 -

Cimpi;l. Rom:1nl

145

I
:1

b) Subzona paduritor de steiar ~i mixte dr tip eentral~europeall (gorunete,


fagete-gorunete ~i stejarete), cuprinde suprafete intinse din cimpiile piemontane - Tirgovi~te ~i Ploie~ti, ca ~i nordul Vlasiei (cimpia SnagoYului), dupa care
ea ocupa fi~ia ingusta a cimpiei p iemontane spre Mizil- Buzau - Rimnicu SiiralFoc~ani ~i ajunge pina in yalea Siretului, la nord de Mara~e~ti. Aici predominii
padurile cu Fagus silvalica (fagul), alaturi de Quercus petraea (gorunul), la care
se adauga padurile de ~leau, constituite din Quercus robur (stejarul), Carpinus
belulus (carpenuI), Ulmus {oliacea (ulmul), Tilia fomenlosa (teiul), Accr campcsIre (jugastrul), Fraxinus excelsior (frasinul) ~i aItele.
Diferentierea zonelor ~i subzone lor prezentate iese in eYidenta alit sub raport
pedologic, cit ~i climatic, in sensu 1 ca in zona stepei predomina cernoziomurile
tipice ~i cele levigate, iar in zona forestiera pe primul loc stau solurile brunero~cate de paduri, solurile brune podzolite ~i solurile podzolice, argilo-iluYiale etc. Gradul diferit de umezire a solului, ca efect al conditiilor de precipitatii se suprapune aproape complet peste limitele zone lor ~i subzone lor de
vegetatie, in sensu I ca padurea se dezvolta la \-alori de peste 500-550 mm/an,
iar stepa sub 500 mml an.
3, VEGETATIA DE LUNCA

'I

Vegetatia de lunea ocupa suprafete destul de man Il1 Cimpia Romana,


ea insotind ca ni~te fi~ii azonale fundul yailor mari, Jiu, Olt, Arge~-Dimbo
vita, Ialomita, Buzau, Siret, ~i mai ales Lunca Dunarii in sectorul Calara~i
Braila. Aceasta vegetatie reprezentata prin specii higrofile, de mla~tina ~i
lacuri, a fost supusa unei intense modificari antropice prin extinderea agriculturii.
Privita cronologic, vegetatia Cimpiei Romane a suferi t deci mari schimbari
sub actiunea omului, care a redus treptat padurile pentru extinderea terenurilor agricole. Dintr-un inveli~ aproape continuu, in ultimele milenii, padurile au fost taiate ~i reduse numai la citeva pilcuri rare ~i incgal rasp indite.
Procesul acesta de stepizare antropica se poate urmari mai precis intre anii
1864-1975 in cuprinsul Baraganului prin comparatia diferitelor harti cu caractel' istoric (fig. 64).
Stepizarea antropica i~i face simtita influenta mai ales in timpul anilor seceto~i, cind extinderea irigatiilor devine 0 necesitate de prim ordin.
Cal n c he i ere, subliniem importanta actiunii biochimice a padurii
ca fenomen general de eroziune a uscatului, releyata de L. T 0 U I' a in e
(1974). Aceasta actiune efectuata prin radacinile plantelor lemnoase conditioneaza 0 uzura a terenului, contribuind in acela~i timp la formarea argilitelor
feruginoase, care in cazul Cimpiei Romane este prezenta pe scara redusa in scoarta de alterare a solurilor brun ro~cate sau pe grosimi mai mari, in scoartele de
alterare mai groase ~i mai vechi, remarcate in diferite sondaje ~i legate genetic
de un climat mai cald-subtropical, destul de lUned pentru dezvoltarea vegetatiei
lemnoase, dar cu caracter sezonier.
Privite in general conditiile naturale ale Cimpiei Romane apar sub forma
unoI' ansambluri morfolitohidrografice ~i biopedocIimatice strins legate cauzalgenetic ~i functional intre ele, a~a cum se va vedea mai departe.

Cap ito I u I VIII

GEOMORFOLOGIA INTEGRATA ~I APLICATIILE EI PRACTICE

Necesitatea unoI' studii complexe ayind ca baz~ ,reljef~~l a fos~ pusa, l.a ~oi
pentru prima data in anu11973 in cadrul Academlel de ~Ill~te a?Tlcole ~l sllv~:e:
data cu constituirea comisiei de elaborare a programulUl natIOnal de lUCIan
~ri~ind clim ina rea excesulu ide apa de pe terenurile agricole ~i co~bate~'ea,inu~
datiilor (C.E.A,I.). Autorul acestei lucrari ca ~embru aI, colect~vul~ll ~lmpla
Romana de sub conducerea Acad. A. 0 b I' e Jan u a llltocml~ hartIl~ geo~
morfolooice de ansamblu la scara 1 : 500 000 ~i a colaborat la SClllt a de slllteza
cu privh:e la propunerile de ?rdin pr~cti~.
...
.' _
.
In vara anului 1974, cu ocaZla colocvll1lUl de caltografIe geomorfologlca. ~e la
Potenza (Italia) sub egida UNESCO ~i a regiunii Ba,silicata ~a ,care au partI~lpat
diferiti speciali~ti (agronorn.i, botani~ti, silviculton, geo~ogl ~~ geo~orfolo~l) s-a
discutat intocmirea unoI' harti la scara 1 : 200000 a bazlllulu.1 Medl~era~el, ple~
dnd de la regiunea Basilic.~ta din sudulltalie.i (~. R, e ? I' ~ ,I n, 9_/4) ~l ~are ~la
serveasca ca baza in studllie de geomorfologle mteglata, slstemlca.. dupa nOI .
Reluind principiile genetice puse la baza hiirtilor geom~rf?loglce ~~nerale
ale Cimpiei Romane, stabilind sistemele de modelare a,ctua,la ~l, corelat llle_cauzal-functionale cu celelalLe conditii na~urale (pe~o-fl~oclll~atl~e!,,am cau~at
sa desprindem lriisalurile majore inle~ral,lVe al,e ~elel mal mal? Ulllt~tl g.eog.rafIce
a Hirii noastre cu scopul de a contnbUl la ndlcarea potentiaiulul aglOplOducti~ prin masul:i de preintimpinare a degradarii terenurilor agricole ~i de mentinere a echilibrului natural._
' . ' , _ .
"
In acela~i scop au fost anahzate premlsele geomor~ologlce, c1~ma~o-Jlldl~lo~
gice ~i pedo-fitogeografice pe baza carora exp~_ne,m m~l departe C_llnpJa,~olllana
ca macrosistem, precum ~i 0 serie de corelatll funetIO~ale,_dup~ spee,lfIeul lor
azonal sau zonal. Interdependenta ~i condiponarea reclproca a fa:t?nlor na~u
rali au fost prom ovate ~i subliniate ea un principiu de ~aza i,n l~c_ranle. de regl?nare hidroamelioratiYa de cntre :M. Bot zan (196;:>,): ~r~ncI~1U ca~e trebUl,e
largit nu in sensu I analize~ prin siJ?pla suprapuner~ a dIfent Ilor iacto,n nat~lra,lI,
ci corelatiY, cauzal-genetlc, pe slsteme sau Subslsteme naturale ~l ant~~plce
din care sa rezulte mai bine functionalitatea lor, ca un complex de facton lllte01'ai-i
oroanic
teritoriului in care se dezvolta.
b
~
b

A. CIMPIA ROMANA- CA UNITATE MACROSISTEMICA

DezYoltata in conditii morfo-pedo-bioclimatice de stepn, antestepa ~i p'a~ure


de stejar in care actiunea omului s-a intensificat treptal, Clmpia Romana se
1 Vezi tratnrea sislclllicii
(1969)_ II (1971), E.D,P,

P, Col e! -GeonIor{ologie

ell

clemente de gl%gie curs, ed. 1

147

impune altitudinal prin cre~terea ina1timilor spre contactul cu dealurile 9i poinvecinate, ca ~i prin tipurile de vi'ij ~i interfluvii ca mezounitati cu
dinamica ~i.functii diferite. Agropedologic, ea se impune prin predominarea soIurilor cernoziomice 9i argilo-iluviale la nivehil cimpurilor 9i teraselor, care
ocupa cele mai mari intinderi 9i dupa care urmeaza solurile de lunc[l, situate
pe fundul vailor.
Conceptia de macrosistem 9i sisteme sau subsisteme componente are ca scop
sa scoata in evidenta integralitatea ~i structura elementelor componente, a proceselor genetice, cauzale ~i functionale in vederea unei evaluari cit mai concrete a potentialului geomorfologic in scopuri agroproductive. Analiza sistemica desehide larg perspectiva intelegerii complexe a reliefului ca baza a tutu1'01' celorlalte conditii naturale, necesare marilor proiecte din domeniul amenajarilor 9i regionarilor de tot felul, mai ales cind se va ajunge la aplicarea diferite lor corelatii matematice 9i caleule cibernetice.
In aeeasta analiza sistemica in care aeeentul cade pe relief trebuie sa se
tina seama de doua categorii de factOl'i ai mediului inconjuratori-naturali 9i
artificiali - antropici (actiunea omului).
P rim a cat ego r i e trebuie sa cuprinda: tipul de relief (in eazul datcel de cimpie in diferite faze de fragmentare orizontala), morfometria (altitudine absoluta, altitudine relativa-energie de relief 9i inclinare-panta), substrat-roca, soluri, vegetafie, clima-precipitafii (in special medii anuale), procesele
actuale de modelare, clasificate dupa specificul lor in - procese preliminare
(alterare fizica ~i chimica), de panta (extensive 9i active), de viii (extensive ~i
active) 9i de interfluvii ~i de poduri de terase (extensive ~i active).
A d' 0 u a cat ego r i e se suprapune celor naturale aproape peste tot,
frinind sau grabind actiunea aeestora pI' in diferite luerari agroameliorative,
geotehnice, industria Ie, edilitare etc.
di~urile

1. SISTEMELE -

SUBSISTEMELE COMPONENTE $1 SPECIFICUL LOR

Acestea sint destul de numeroase ~i variate, mai eomplexe sau foarte complexe, mai extinse sau mai restrinse, mai vechi sau mai noi din punct de vedere
cronologie. Separarea de subsisteme se face in raport de importanta complexului de procese 9i a laturii practice, fiecare dintre aeestea fiind earacterizata
prin prisma corelatiilor intra- ~i intersistemice.
a) Sistemul modohidrofluviatil este primul in ordinea intensitatii, vechimii 9i importanteL EI se desfa90ara in timp, odata cu formarea retelei hidrografice, incepind din pleistoeenul inferior ~i pina in prezent, generind tipurile
de vai existente. Activitatea de eroziune ~i acumulare se desfa~oara in lungul
albiilor m inora ~i maj ora, dupa legile propriL Acest sistem se diferentiazi'i ca
intensitate 9i urmari de la vaile principale la cele secundare, dar toate la un
loc fac obiectul unoI' importante studii 9i proiecte hidrotehnice de regularizare
a albiilor 9i de gospodarire a apelor.
Pantele reduse ale albiilor 9i acumularea intensa in aluviuni conditioneaza
meandrarea 9i despletirile excesive, fapt care u~ureaza procesul de in'undabilitate In perioadele de revi'irsari, care cresc in zonele de confluente ~i in cimpia de divagare, ca 9i pe linia contactelor morfologice cu denivelari mari, unde
reteaua hidrografica secundara la ie9irea in luncile principale da na9tere la
inundatii locale, torentiale.
b) Sistemul modohidrolacustru este strins legat de cel precedent prin prezenta lacurilor din albia minora ~i majora, dar el funetioneaza 9i independent

148

tn cuprinsullacurilor din crovuri. Ca virsta el.apartin~holoc~nului9i ti~purilor


prezente prin proiectarea a numero~se. lacun ~nt~oplce. Ana cea mal m.are ~
acestora se afla intre vaile Mosti~tel 91 OltulUl (fIg. 82). Aresta se malllfesta
in lungul tarmurilor de lacuri naturale sau a~tropice ~ie :prin ~ormarea. falezelor, fie prin colmatarea minerala 9i .vegetala a. portlUllllor. loase (fIg. ?O~.
Sistemul morfohidrolacustru se extmde mult m urma penoadelor cu pleclpitat ii abundente, cind numeroase crovuri sau polii sufozionale sint transformate in lacuri naturale.
Ca un subsistem atit in cazul de fata, cit ~i al eelui precedent se. poate sepa.ra
cel hidrofreatic a carui dinamica este foarte i~por~~nta, mai ale~, m ra~ortunle
cu riurile ~i lacurile, dar ~i cu sistemele de Ingatll. Sub acest dm ur~a asp.ect
interesante ~i utile sint rezultatele obtinute de colectivul H. loa n.l t. o a 1 a,
M. D 0 b I' esc u ~i P. Is b a 90 i u (1975)1. Prezenta unoI' nOl.~llvele de
baza care apartin lacurilor antropice are ca urmare perturbarea scurgerll normale
a apelor freatice.
.
.
c) SisteIDul modo'eolian san dunar. Acesta apart me sub :aport cron~loglC
holocenului dar el s-a manifestat ~i in timpul pleistocenulUI, ca dovada prezenta dunel~r fosile, semnalatii in prima parte. Nisipurile de dune sint pre:
zente atit in reo'iunile joase de lunci, cit ~i pe cele mai inalte, de terase ~l
cimpuri, ele ac;perind tot acest comple.x ~e forme printr-o cuvertura de~tul de
o"roasa falsificind mai ales terase]e flUVIatIle, a~a cum este cazul cel mal preg~ant i~ Cimpia Olteniei. Dunele longitudina]e ~i crovurile ovale 9i .orientat~
in directia vinturilor dominante reprezinta cele mai clare urme ale mfluentel
morfoclimatice in cuprinsul Cimpiei Romane, a~a cum a aratat G. Val san
(1917).
.
De~i acestea sint concordante cu actiunea vinturi.lor; nu acel_a~l lucru se po~te
spune 9i de raportul lor cu vaile principale ale nunlor, fata de care ele smt
discordante, adica perpendiculare.
.
In prezent, actiunea eoliana se resimte peste tot, d~r cu deoseblre m lungul
marelui culoar arCllit al Cimpiei Romane in ce]e doua zone extreme, de E, NE
~i V, NV.

f
Spulberarea sau deflafia eoliana se manif~sta :peste tot, ea ~fectea~a supra ata
solurilor in special primavara 9i toamna m tImpul furtullllor, ,:md ogoarele
nu sint acoperite de vegetatie (N. Flo l' e a~ 1952)-. ~a a~ecteaz~ de asemenea
destul de mult suprafata solurilor neacopente de zapa~a .e:odl~du-Ie dest~l
de puternic, iar in timpul verilor secetoase ele transpo~ta lllsipunle uscate dm
luncile riurilor 9i Ie depun pe malurile opuse sub forma de dune..
.,.
Din rezultatele lui M. Mot 0 c (1963) se poate vedea ca ind~cel: erozlUn.ll
eoliene atinge cele mai mari valori din tara in Baragan (9~), \ar l.n Olte~l~
este aproape de doua ori mai ridicat (73) in raport cu .c:l dm ~lmpla .vestIca
(33). Lunile cu cel mai ridicat indice ca valoar~ relatIva (dupa acela~l autor)
sint in Oltenia - iulie, iar in Baragan - martze.
.
_ _
Impotriva deflatiei ~i eroziunii eoliene mij locul prmcip~l. de lupta rqIDm e
padurea, care fixeaza nisipul 9i u~ureaza procesele de sohfIcare, la care se
adauga plantatiile de vii ~i pomi.
d) Subsistemul morfobidrotorential. Aces:a apa:t!ne sistemului mai _ma!e
fluviatil, dar avind in vedere importanta lUI practlca d~ care este leg~t~ eroziunea solului, problema care intereseaza in mod deoseblt agroproductIvltatea
terenurilor din Cimpia Romana; il expunem separat. Sub acest aspect, probleme
1

Lucrare tn manuscris.

149

de interes deosebit prezinta numai regiunile situate in zona de contact cu


unitatile inyecinate, deluroase, unde eroziunea torenpala este asoeiat{l ell alte
procese de panta (surpari, alunecari de teren). Din acest punct de vedere, N.
Flo I' c a ~.a. (1968) disting in Cimpia Romi'ma trei caleoorii de reO"iuni:
regiuni Cll eroziune neapreciabiUi (in special de mal, de suprafata si de adi~cime
pe Yersantii vailor), in eea mai mare parte a Cimpiei Rom~n~; regiuni slab
pinii la moderat erodate pe mai pupn de jumatate din suprafata cimpi~i, situate
la eon~ac~ul cu Piemontul Ge~ic intre Drobeta-Tuf11u Seyerin ~i Pite~li, la
curbura ~I la contaclul cu Podl;>ul Moldovei. Uneori, acestea din unna trec in
~'egillni de la ~lab pinii la plltemic erodate, care apar in euprinsul cimpiilor mai
lI1r:1te cu altitudllle de peste 200 m, unde torentii sint mai extin~i.
In.~impia RO~nanrl putem. yorbi de 0 degradare a solurilor in sens mai larg,
asocllnd eu erOZlllnea torcntwIrI procesele de salinizare a solurilor si cu mierorelieful sufozional prin formarea crovurilor, ocupate de apa dupa' topirea zapezilor ;;i urma ploilor, care intirzie perioada de yegetatie sau se salinizeaza
scazll:d productivitatea ogoarelor. De asemenea inundatiile intirzie perioad~
de vegetape, due la baltiri ~i la inmla~tiniri, care necesita desecari. Sub acest
din urma aspect interesan Ui es te regionarea sistemelor de drenaj, facuta de
1.. 1\1 i.l~ n e a ~i H. I ~ a.n ito a i a (1970) in raport cu zonalitatea pedoclllnatlca (zona subumeda ~I zona secetoasa) ea ;;i necesitatea folosirii cit mai
largi in aeest sens a tipurilor de yai seci, oarbe interdunare ~i sufozionale.
In genera I, procesele hidro torentia Ie apar~in baz inelor superioare a Ie afluentilor rlurilor mari-alohtone sau a celor autohtone, unde eroziunea torentiala
s~ asoc~aza cu procesele wa~ilatio.nale (prabu~iri, surpari, alunecari de t~ren)
;;1 care 111 ansamblu eonstltulC sllbszstemlll proceselor complementare, vizibil mai
ales ~n lung~Il. den_ivelarilor princ.ipale din Cimpia Romana, unde aparitia apei
fre!itIce la Zl Joaca un 1'01 foarle Important, ea ~i prezenta loessului.
In.co.nlinuare. urmeaza la p~lllctele B ~i C u Itimele doua sisteme-loessic-sllfozional ~I hzdrofreatzc, expuse mal pe larg, avind in vedere importanta lor din punct
de vedere practie, iar mai inainte sint expuse citeva exemple de diverse corelatii
din cadrul sistemelor analizate.
'
Tot aiei este cazlll sa aminlim ~i problema cartografiei corelative pe care 0
ridica concep~ia sistemica, a geomorfologiei integrative.
Primul care aminte~te la noi de 0 cartografie pedocorelativa este N. F lor e a (1964), care a sesizat legatura strinsa a solurilor cu relieful ~i apele freatice, Cll eroziunea ~i masurile practice de ordin agroameliorativ.
Socotim ca acesl inceput bun trebuie extins ~i aprofundat mai mult sub raport cauzal-genetic ~i func~ional in cadrul sistemului mai complex-agropedologic.
2. DIVERSE

CORELATII CALITATIVE MORFO-HIDRO-FITO-CLIMATICE

~I

ANTROPICE

a) Corelalii cauzal-funclionale azonale. Aceste corelatii sint conditionate


in primul rind de specificul reliefului ~i de litologie, fiind foarte eVid~nte in
cadrul ~esurilor aluviale sau luneilor. Aici se pot stabili corelatii cauzale intre
tipul de relief specific albiilor majore, neted ~i adapostit, constituit din depozite aluvionare, bogate in slrueturi acvifere la mica adincime, cu soluri in formare, ~i cu vegeta~ie higrofiHi predom inanta. Terenurile agricole pot fi scoase
u~or de sub influenta inundatiilor ~i protejate impotriva acestora prin diferite
sisteme de diguri. Pozitia lor in apropierea sursei de apa pe care 0 reprezinta
riurile, ce au generat aceste ~esuri joase ~i netezimea reliefului,. u~ureaza de
150

30

60

90km

~~'~'~

lJ

1 _

Fig. 6.; _ Corelatia dintre regiunile hidrogeologice ~i tipnrile de relief:


ctmpii de divagare; 3 - cimpii exterioare loe~sice, ell apele freati~~

cimpii pic montane; 2 _

respective. In alb Lunca Dllnarll

asemenea construirea sistemelor de irigatie necesare in perioadele de seceta.


Product iile mari ce se obtin la ha pc astfel de terenuri agricole impun folosirea
cu si mai mult succes a luncilor din toate regiunile Cimpiei Romi'mc. Terasele
$i ~impurile ca forme pozitive de relief se deosebesc de lunci prin faptul ca ele
nu sint supuse inundatiilor de vale, iar la nivel general se integreaza corelatiilor zonale prin conditiile morfo-fito-pedoclimatice expuse mai departe.
'In cuprinsul lor s-au manifestat tot ca un proces azonal inundati ile de tip
interfluviu. Tot azonale sint in acest caz ~i apele freatiee, condi~ionate de litologie, in primul rind.
. , ' .
.
Un exemplu de aeest gen, dar mal general II constltule corelat la dintre tipurile aenetice de relief ~i repartitia apelor freatice (fig. 65).
In a;samblu, acestea apartin categoriei de corelatii cauzal-functionale, de
. "
tip morfo-hidro-fito-pedologic.
b) Corelat ii cauzal-functionale zonale. Aceasta categorIe de corelat n a~e ~n
caracter mai larg ~i mai complex, iar numarul lor este destul de mare ~I dm
care s-au ales citeva pentru 0 exemplifieare cit mai clara, tinind seama ~i de
relief.
In fio'ura 66 se poate urmari corelatia dintre zonele de umiditate a solului
(ca refl~x al indicilor de ariditate) ~i zoneIe de vegetatie. In capitolul anterior
(yezi figura 56) sinl redate corelatiile dintre precipitatiile medii anuale, temperatura medie anuala, zona de stepa ~i extinderea celor mai numeroase secete
iar in figura 67, se vede corelatia din zonele de umiditate, limita stepei ~i potentialul de evaporape.
Corela tia cu relieful se poate vedea din pozitia diferitelor unitati geomorfologice ~ituate la exteriorul sau la interiorul Cimpiei Romane, ca ~i din alti-

1S1

--

t j ITIIIJ ~
---------...;;A---;;;;;;:::::::...--===-,
~ 17-20

1:-: -: ....120 -24

[31
o
I

25
!

50
,

24-30

30-35

tudinea lor, care cre~te iIi acela~i sens. 0 legatura functionala destul de larga
de ordin morfo-pedo-fito-climatic se poate stabili- mai u~or pe baza analizei
tipllrilor genetice de relief ~i corelatiilor _lor cu diferitele elemente zonale amintite mai inainte. Toate acestea sau altele ce se pot stabili cu ocazia diferitelor
lucri'iri cu privire la economia agrara, cum sint cele relevate de D. Tea c i
ij. a. (1973) cu privire la raionarea pedoclimatica cu scop bonitativ, fac parte
din corelatiile majore ale Cimpiei Romane de care trebuie sa se tina seama
in zonarea terenurilor agricole ~i in luarea masurilor legate de ridicarea agroproductivitalii

35-40

~2

75, km

B, SISTEMUL MORFOLOESSIC-SUFOZIONAL (CLASTOCARSTIC)


~I

CARACTERISTICILE LUI

R.

P.

Fig. 66 - Corelapa dintre regiunile de umiditate (eu indieii respeetivi redali In A


N, C ern e s e u), zonele de vegetatie ~i relief:
1 - Iimita stepei; 2- Iimita p~durilor de stejar, 3 - Iimita plidurilor de fag

o
I

25
I

50
,

f2Z'12

l:\\'S'J3

I.-..: :-:-:l 5

1--1 6

I
( up,1

75 km
,

TiRGOVISTE

"'r-+--+--+--PITESTI

R.

P.

Fig, 67 _~ Corelatia dintre zonele de umiditate, potentialul de evaporatie ~i relief:


1 - um.dltate variabilli (UV); 2 - umiditate deficitarli (UD)' 3
"
"
semieudoreice; (j _ lunci mari inundabl'le' 6
pote" I I' - regl~~1 seml3t1de (SA); 4 J
n,.la u evaporatlel

152

sectoare

Pentru exemplificare ~supra importantei pe care 0 au lucrarile de geomorfologie in domeniul practic, am ales elementul dominant din punct de vedere
morfolitologic ~i foarte variat, ca microrelief - regiunile loessice, cu sistemul
specific lor pe care Ie-am expus ca ansamblu mai inainte.
tn acela~i timp, in atentia noastra marturisita aici iji corelata cu tot ansamblul de probleme expuse mai inainte este de a atrage atenpa altor speciali~ti
asupra necesitatii de a analiza problemele conditiilor naturale '~i ale reliefului
in special prin studiul sis tern ic, integral, corelativ, cauzal iji functional.
a) Diferite proprieti'ili ale loessului care intereseaza cunoa~terea c]astocarstului. A~a cum am spus, unul din factorii fundamentali este litologia ~i compozitia granulometrica, dar mai importanta in legatura cu formarea clastocarstului loessic este proporpa diferitelor elemente componente: nisip cu fragmente
de peste 0,2 mm (1-2%), nisip cu fragmente de 0,2-0,02 mm, argila cu fragmente mai mici de 0,002 mm (10-20%) ~i calcar (5-10%), de care depind
diferitele faciesuri loess ice.
tn general, se ~tie ca proportia de pulberi fine in raport cu fragmentelenisipoase cre~te de la est spre vest, din Baragan spre Vlasia ~i mai departe spre
vest, unde loessul este mai argilos. De asemenea, este binecunoscut faptul eli
versanpi Cll orientare nordica din Baragan ~i cu orientare vestica din Cimpia
Olteniei, cu loessuri mai groase ~i mai nisipoase, datorita spulberi'irii materialelor din vaile invecinate conditioneazii 0 asimetrie clara a cuverturilor eoliene
~i chiar a interfluviilor invecinate prin prezenta "platourilor de nisipuri ~i
prafuri eoliene" suprapuse.
Continutul in calcar reprezinta un element foarte important in legatura cu
clastocarstul. Loessul contine chiar din faza depunerii citeva procente de calcar (peste 5-10%) sub forma de pulberi fine, care datorita apelor meteorice
indircate cu bioxid de carbon este dizolvat treptat de la suprafata loessu.lui
~i dus de apa de infiltratie la adincimi diferite in masa loessului pe care-I cimenteaza mai slab ~i la mica adincime in regiunile cu precipitatii mai reduse
(de exemplu in Baragan sub 500 mm sau mai puternic ~i la adincimi mai mari),
acolo unde precipitatiile sint mai bogate (de exemplu, la Bucure~ti. cu peste
500 mm anual).
Prezenta benzilor mai mult sau mai putin cimentate in acela~i profil sau in
profile diferite reflecta deci schimbarile climatice ca regim de umiditate. Cimentarea loessului se face mai ales prin depuneri de calcar de-a lungul peretilor
gaurilor ce au fost ocupate de riidacini, uneori chiar in timpul vietii vegetatiilor, care absorbind apa, ramine in teren calcarul. 0 parte din calcar se acumu15:3

leaza sub forma de concretiuni mici (cit nuca) sau mai mari ca 0 banda continua
de loess (loess calcarizat), in raport de condipile de umiditate, in primul caz
mai sarace, in al do ilea mai bogate1 .
Un alt element litologic al loessurilor este starea de ar,qilizare, strins legata
cu cea de cimentare a lor ~i din care decurg 0 serie de proprietati geotehnice
iji chiar de carstificare.
Sub raport geotehnic, loessurile se pot clasifica dupa acela~i autor citat, in
patru mari categorii: a) loessuri necirnentate sau eu 0 cirnentare incipienli1, specifice stepelor aride cu particule cimentate cu calcar ~i care puse in apa se dezagrega u~or. Concretiunile calcaroase sint foarte rare ~i mici, cit un bob de mazare. Acest loess constituie un teren slab pentru fundatie, suportind numai presiuni
sub 0,75 kgjcm 2 ~i este specific Dobrogei (tip Medgidia) ~i care local apare ~i in
Baraganul estic; b) loessuri CZl cirnentare slaM, de culoare mai cenu~ie, se sfarima
intre degete ceva mai greu ca cele de la Medgidia ~i pe grosime de 2-3 m de la
suprafata, contin gaurele de vegetatie tapisate cu pulbere alba de calcar ~i
pe aceeaiji adincime sint presarate cu concretiuni calcaroase pina la marimea
unei alune sau a unui bob de fasole mare. Rezistenta la compresare este in
jurul a 1 kgjcm 2 ~i lor Ie apartine loessul din Cimpia Brailei ~i restul Baraganului, denumit tip MlirCZlle~ti; c) loessul'i cirnentate, ' cu aceea~i culoare cenu~ie
deschisa de nuanta galbena, cu 0 rezistenta la sfarimare mai mare, se dezagrega in apa mai incet, ca cele precedente; au gaurele tapisate cu mai mull
calcar, contin coricretiuni calcaroase de marimea unei nuci pina la aceea a unui
pumn. Solul de pe aceste loessuri nu face efervescenta cu acizii pina la 60-90
cm. Rezistenta la apasare, ca teren de fundatie, a acestor loessuri este intre
1,5-2 kgjcm 2 ~i pot fi numite loessuri de tip Lehliu (vest Baragan); d) loessurile din zona irnpadul'itii. a Cirnpiei Rornane au la suprafata un strat de pamint
brun negricios, cu nuanta ro~cata cind sint umede, care nu fac efervescenta
pina la 1,50-1,75 m, sub care urmeaza loessul foarte bine cimentat, formind
un orizont alb calcaros de 1-1,50 m sau cu calcarul sub forma de papuiji de
5-15 cm lungime. Aceste loessuri pot suporta presiuni pina la 2,5 kgjcm 2 ,
fara deform are ~i apartin tipului BUClll'e~ti.
1n ce prive~te gradul de form are a crovurilor, ca stadiu initial de carstificare
loessica se observa un raport strins cu formarea orizontului calcaros, care indica 0
circulatie mai mare a apelor de infiltratie pe verticala. Cu cit se merge spre vest,
gradul de argilizare este mai mare, mai ales pentru loessurile din zona de padure,
iar orizonturile calcaroase sint mai groase ~i mai numeroase, ajungindu-se
prin suprapunere la ceea ce pedologii numesc in prezent orizonturi petl'oealeiee,
Dupa cum s-a vazut in acest capitol, ca ~i in cel precedent, problemele pe care
Ie ridica depozitele loessice din Cimpia Romana sint destul de complexe, ceea
ce impune 0 cercetare prin cartari ~i analize de laborator la scari mari pentru
stabilirea unei stratigrafii mai precise, a~a cum s-a preconizat la al VI-lea
Congres INQUA de la Var~ovia (1961) prin infiintarea unei subcomisii speciale,
Din lucra rile publicate ulterior cu privire la stratigrafia, geneza ~ i nomenclatura formatiunilor eoliene, retinem propunerile lui J. Fin k (1965) de stabilire a faciesul'ilor loessiee (loessul zonei aride, loessul zonei de trecere, loessul
zonei umede ~i loessul argilo-Iutos, sau argilos de tip lehm).
Pe baza acestor faciesuri ~i tinind seama de repartitia geografica a crovurilor
din Cimpia Romana se pot desprinde citeva trasaturi principale: cele rnai nurne1

Em m, Pro top

154

pes c

l\ -

Pac h e, Asupra loessuri/or din Romania (manuscris), 1940,

roase si rnai intinse rnicrorelieflll'i de el'ovlIl'i apar in zona d.e s!epa .~i antest~pa,
aUt pe cimpurile inalte ale Baraganului, unde oel~, s~ asocwza ~tn~s c_u ~llcro
relieful negativ de dune, cit ~i pe terasele Dunarll mtre Olt ~l C~lm~tulUl d,e
Buzau' densitatea crovurilor scade odata cu trecerea la zona de padUle cu except ia 'Cimpiei Snagovului, unde grosimea mica ,a loess~lui ?i mal al,es prezent a
nisipurilor ~i a pietri~urilor imediat in baza lUI, ca ijl ~~heful fo~I1, au avut
o contributie la formarea crovurilor ~i mai, ales, a polu,lor loesslce: _
1n legat~ra cu rezultatele mai noi de or~m mlI~e~aloglC (G h. Gat ~ ~.a~
1972) asupra unoI' loessuri din tara noastra, .sublll11,em separa~ea celoldo,~a
faciesuri pe baza proprieHltilor fizice ~i chimlce: faezesul d~11lzbzan, caract:llstic loessului din estul tarii (Cimpia Romana, Do~r?~ea, ~l Mo~doov~), ca,l~ se
distinge printr-o uniform itate accentuata a c~m~ozltlel ~l pr~pnetatI1or !IZ.IC~
chimice, ~i faeiesul panonie, specific loess~I~1 ?m v~s,tul ta:ll~ care ~.e dl~tl:g~
printr-o Yariat ie mai accentuata a propnetatI1or fIZlco-chlmlce, a\ m~ m
neral un cont inut mai ridicat in aluminiu ~i mai scazut de magnezlU declt
loessul din estul tarii.
"
.

Dupa aceea~i autori, mineralele grele din loessul C,lmplel ~om~ne smt asemanatoare cu cele din loessul Dobrogei (turmalina, zlrcon~l ~I rutI1~l) ~l~ d~o
sebirea cii frecYenta zirconului, stauro!itu~ui ~i d~st:nulUI eS,~e mal mIca, lar
in ce prive~te mineralele u~oare, in ClmpIa Romana musco\ ltul este comun,
iar biotitul apare foarte rar.
.
Continutul in carbonati din Cimpia Ror;nana ~i D~brogea es!e.~al, ~ogat,
'I
tl'e 7 - 15/
in raport
cu cel dmloessul dm vestul tarll
malledus,
~l e vanaza m,
/0
c
'
de 5-12%.
, ,
'I
dot'
b) Clastorarstul loessic sufoziona~ ~i s.pec~~lCuI lUI.. A~a upa cur.n ,se ? le~
Cimpia Romana face parte din mal?le C!~Pll ,depre.slO?ale de loess, 131 mlcro_
relieful de crovuri constitllie una dm trasatunle pnnclpale ale acestora., L.o~s
suI este socotit in general ca 0 forma1iune periglacia~ii Cll toate caracte:'lst.lcI1e
ei litologice, morfologice, pedologice, hidro~eografIce etc. I.n acel~~: t~mp,
consideram ca in cimpiile loess ice putem vorbl, a~a cum ~-a sc\ll~at mal mamte,
de Ull sistern rnol'fogenetic propl'iu - sislemul clastoears~ze-su~ozlOnal, ,care cu~
prinde un ansamblu de procese ~i forme, destul de :'ar~ate ~l ~omplex:. A~es~
sistem morfogenetic se afla in difer~-te faze ~e evolutle, m rapOl t cu Cale se 1m
pun sa fie luate ~i masurile de orchn practIc. ,
. _
.
Dupa N. Flo I' e a (1970), prezenta ,cro\'lIrl~o,ror~prezm.ta e,l.ementul 'pnn~
cipal in raport cu care se pot face difente c\aslflcan ale CI~lplllor ~oe~slce ~~
se stabilesc faze Ie de evolupe ale acestora, probleme asupra carora re\ enlln mal

0:_

'0.

departe,
"
..
- asocierea lor cu
1n legatura cu prezen~a crovunlor trebUIe sa ammtIm ca
,
._
conditiile climatice specifice anilor 1969-1972 a dus la declan~alea unUI ~e
nome~ de mare inllndabilitate in zonele inalte interfluviale, care a ~f~ctat ol1~
Linse terenuri agricole ~i chiar teritoriile unoI' localitati prin degradan (tasan,
formarea unoI' noi zone lacllstre ~i mla~tinoase),
.
'
'
Clastocarstlll loessic nl! este numai un fenomen natural actual, CI mal "eclll,
preactllal (holocen in general) reae~ualizat,la SCal'a mai l~are ~e lln~on.~ ~~rfo
loo'ic mo~tenit, conditionat de dOl facton fundamentah - IItologla ~I cbma.
a urmat proceslilui de loessificare, de depunere a prafurilor car~ a.u fOl:mat
marea cuvertura de loess care acopera cimpurile ~i terasele pe gr?S,lml van~te.
Dupa pozitia pe care 0 are in cuprinsul Cimpiei Romane ~i relielul an.tenor"
clastocarsLul locssic se imparLe In doua: pe szzprafefe tabulare nelede (clmpun

El
1

Acensta problema nr IllCl'iln

liB

stlldiu nmplu sllb forma unei teze de doctornt.

155

!}i poduri de terase) !}i pe sllprafefe Inclinate sau de versanti, fiecare din acestea
eu speeificul lui.
Prezenta clastocarstului loessie Intare~te ~i mai mult trasatura superficiala
a Clmpiei Romane - de cImpie tipica de loess, cu caracter dominant continental semiarid ~i semiumed.
. P~o.b~emele ~e ordin practie (geotehnie ~i agricol) sint destul de complexe
~I dIflC~le, ele I~'punind din partea tuturor speciali~tiIor 0 cunoa~tere cIt mai
conc~eta a laturll geologo-geomorfologice, fapt dovedit mai ales in urma perioade.I 1~69-1973~ e~ precipitafii foarte bogate, care all stricat echili bl'l1l piezometrzc fl all contrzbuzt la generarea inllndafiilor de interflzwii.
I, CLASTOCARSTUL DE PE SUPRAFETELE TABULARE

Ace,~sta iese in evidenta prin mierodepresiunile de erovuri, care se aseund


vederll de la .acela~i nivel altimetrie, dar se desprind foarte cIaI' dintr-un zbor
cu avionul, din analiza hartilor topografiee sau din apropiere, prin eei citiva
metri prir: car~ s,tau m~i jos decit suprafata generala. Crovurile se'desprind
de regmlllle dm Jur prm prezenta apelor din precipitatii care Ie transforma
in lacuri temporare, sezoniere sau multianuale, cum sint unele lacuri din. Baraganul de mij loc, ca ~i prin vegetatia deosebita, uneori de mla~tini, iar alteori
de culturi agricole, dar mai slab dezvoltate ca cele din jur.
P.ro~esele.genetice principale care eonditioneaza aparitia acestuia sint apa
de mfIltratIe, care spala sarurile din loess ~i in special carbonatii (procesul
d~ sufoziune. c,?imica) du~a care urmeaza tasarea loessului (procesul de sufozI~~e mecalllca~. Infl~enta au de asemenea c.ompozitia granulometrica ~i chim~ca a 10essulUl, groslmea lor, adlncimea apelor freatiee, procesele de crapare
(~l~cla~.ar~) a .soluril.or sub actiunea insolatiei ~i inghetului, cantitatea de preCIpltatll ~l chiar actmnea omului prin aratul sezonier ~i multianual al terenurilor agricole, diferite infiltratii din sistemele de irigatii sau din reteaua de
.
canale a localitatilor, diferite sareini de greutate etc. .
Un 1'01 destul de important revine sistemelor de drenaj natural (in O'eneral
f~a~te :~~use) ~i. pantelor foarte mici, care favorizeaza stagnarea apei din preCipitatll III mlcde ondulari negative naturale ~i antropice ale reliefului.
a) Crovurile - diferite aspecte legate de morfologia lor. Denumirea de crov este
cea mai des utilizata, ea fiind sinonima cu cea de padina ~i gavan, de~i ultimele
apar pe hartile topografice mai ales pentru mierodepresiunile cu suprafete mai
mari ~i mai adinci, cu aspect de polii carstocarstice. Aceste trei denumiri s-~u impus in toponimia locala a diferitelor sate din Cimpia Romana (satul Crovu, din
a~rop.iere de. Dragane~ti-Vla~ca, satul Padina din Baraganul de mijlocsau din
CimpIaPlelllta-Bucovat (Balaeita), sateIe Gavanu sau Gavane~ti~ichiar denumirea generala a marii cImpii Gavanu, asociata cu Burdea, situate intre OIt ~i Arcre).
Ca microrelief negativ\ erovurile au de obieei 0 forma rotunda sau o:ala,
alu.ngind une?ri la forme lunguiete in care lungimea depa~e~te de eiteva ori
latlmea lor ~I acest lucru mai ales in zonele mixte psamo-prafoase. Dimensiunile crovurilor slnt foarte variate, incepind de la un diametru de 1-2 m
la40-50 m sau ehiarmai mult la 50-150 m. Adincimile sint de obicei de I-2m
ajunglnd uneori la 3-6 m ~i foarte rar, mai multo Ca orientare in raport eu punetele cardinale, cele mai multe crovuri nu arata 0 preferinta, cu exceptia zonelor
in care ele slnt asociate eu microrelieful negativ al dune lor, a~a cum se observa
1

Acestea aduc mari nrajunsuri agriculturii prin procesele de degradare a solului, de Insalinizare etc,

mUi~tinare,

in Baragan, unde crovurile au ;;i directie NE- SV pe Iaturile Inalte ale interfluviilor marL Acestfapt I-a determinat pe G. Val san (1917) sa considere
ca acpunea vint urilol' este pl'edominanta, in. formarea crovurilor..
.
Densitatea sau frecventa crovurilor constltUle un element mol'foIoglc foarte
important in legatura cu gradul de crovizare, care indica in acela~i timp ~i fazele
de dezvoltal'e ale cimpiilor loess ice, ca ~i masurile de ordin pl'actic (vezi anexa) .
In linii oenel'ale se poate spune ca densitatea crovurilor este destulde variata,
mai mare in Ioessul Cli facies prafos-aleuritic ~i mai mic.a in regiunilecu facies
mai argilos de tip Iehm. De asemenea, se co~st~t~ ca ace~~e micr?depresiuni
sufozionale apal' cu deosebire in zonele de stepa ~I sllvostepa III cupnnsul cernoziomurilor, dar nu lipsese nici din zona de paduri cu sol~ri brun ro~c~te. Mai ::ar,
crovurile se intilnesc ~i in cImpiile piemontane, acopente cu depozlte loessolde,
unde are 0 dezvoltare mai mare elastocarstul de vel'santi, a~a cum se observa
in scctorul Ni~cov pe fruntea terasei de 25-30 m de pe stinga Buzaului.
Analizate in amanunt, dupa raspindirea ~i intinderea supl'afetelor ocupate
de crovuri din Cimpia Romana, acestea au 0 fl'ecventa mai mare intre vaile
Arge~ ~l Buzau, repartizate astfel dupa M. D? b l' e,s c u (19.69) ~. ~.: 'pe
interfluvml Arges-Mostistea circa 28 000 ha crovun, locahzate mal mult III JUmatatea sudica
inte~fluviului ~i pe terase. Frecventa crovurilor pe km 2
variaza de la4 la 10, ele fiind mai dense spre versantul drept al Mosti~tei,
predominante fiind crovurile cu diametrul de 50- ~50 ~; pe i?tel'fluviul
dintre lVIosti~tea ~i Ialomita - circa 26 000 ha crovun a carol' densltate cre~te
spre vest datorita pantei mai reduse :;;i influentei microreliefului dunar. Numarul cr~vurilor este cuprins intre 4 :;;i 7 pe km 2, uneori depa~ind chiar 10 pe
km 2 iar diametrul lor scade invers, de la vest Ia est, de la 800 m la 50 m; pe
inte~fluviuI Ialomita-Calmatui - circa 13 000 ha crovuri unde frecventa
scade (2-3 pe km 2), iar marimea cre~te, .ajungind uneori In diametru de 100 cm
(aid este vorba mai ales de pol~i). ~ ~.
v
v
Mai departe spre nord, pe interfIuvml Calmat~l-Buzau .suvprafata ocu~ata
de crovuri scade mult, la circa 2000 ha, cu 0 dcnsltate de pIlla la 3 crovun pe
km 2 Diametrul poliilor poate ajunge pina la 2 km. Densitatea mai mica se
explica aid dupa N. Flo l' e a (1 ~70), prin grosim~a :;;i adir:cimea m~i vmic~
a loessului ~i apei freatice. Micl'oreheful de pe acest mterfIuvm se exphca mal
bine ca fiind de oriO'ine fluviatila (vechi grinduri sau brate parasite), la care
se adauO'a microrelieful eolian de dune mai bine dezvoltat pe latura nordica
(N. F::>lorea, J970, P. Cotet, ~971)...
,.
Dupa date mai analitice ~i sectoare mal restnnse, frecventa crovunlor dm
Clmpia Mosti~tei, In raport cu microrelieful ~i adincimea apei freatice, se poate
urmari in tabelul 12.

Tabelul 12

Forma de relief

Terasa I
Terasa a II-a
Terasa a III-a
Cimpul

Adincimea apei
freatice
m

5-10
10-18
15-20
18-30

Frecven!a cl'ovurilor in Cimpia i\1osti~tej


(dupii N F l 0 rea)

Numarul mediu de crovuri lal


km' (stabilit pentru
suprafete caracteristice de
.
16 km')

Sub 0,75
0,85-2,60
2,50-5,00
2,90-4,00

Observatii

Crovuri
Crovuri
Crovuri
Crovuri

mid
mid
mici
mijlocii

Din analiza acestui tabel se vede corelatIa dmtre frecventa ~I dlmenslUlllle


crovuriIor care difera de la terasa mai joasa la terasele mai Inalte ~i de la aces-

j57

tea la eimp, in sensul remareat de N. Flo I' e a (1970) ca pe terasa eea mai
reeenUi2 eu apa freatiea in jur de 5-8 m apar eele mai putine croyuri (sub 0,75
la km ), in general de dimensiuni mici ~i putin adinci. Pe terasa a doua ~i a
treia, mai vechi ~i eu strat aevifer mai adine (10-20 m), freeYenta erovurilor
ere~te apreeiabil (0,85-2,60 ~i respeetiv 2,50-5,00 la km 2), dar ramin in general la dimensiuni reduse. Pe cimpul propriu-zis, denumit aiei Ciornuleasa,
eel mai veehi ~i eu apa freatiea mai in profunzime, numarul erovurilor nu ma i
ere~te (2,90-4,00 la km 2), dar suprafata eelor mai multe erovuri devine mai
mare. in aeela~i timp, trebuie rem arcata aiei ~i faza de drenare exterioara a
erovurilor mai intensa pe terase ~i aproape inexistenta pe eimp, fapt ee se explica prin distanta diferita in raport eu vaile prineipale. in Baragan, situatia
de detaliu a erovurilor este redata in tabelul 13.

Sub 0,25
0,25 -1
1-3
3-5
5-20
20-50
50-100

<:

9
46
20
18
7

20
29
10
25
13
3

"r"

".

Clmpla Drli.llel .rerasa Duna,,!


la est de.. lntr.e Calm.ai ul
de ealen ferata valea Iencll
~l Roset!.

11

48
25
8
6
2

::l

-""I

.,"" ""
01)

53
26
11

2
8

50
30
10
8

Asociat mieroreliefului de eroyuri apare ~i eel de dune, eu aspect yalurit mai


pronuntat. Aeeasta din unna oeupa in euprinsul Cimpiei Romane suprafe\:e
destul de mari, repartizate astfel: in Lunea Dunarii, in amonte de eonfluenta
eu Oltul :;;i pe malul sting al Jiului - 245 000 ha; pe malurile drepte ale Ialomitei, Cilmiituiului :;;i Buzaului, inelusiv malul sting al Birladului _ 100000
ha (l\I. D 0 b I' esc u ~.a., 1969). Dupa pozitia eunrturilor de nisipuri, situate pe marile suprafete opuse vinturilor dominante rezulUi destul de ciaI'
provenienta aeest.ora din luneile riurilor, ea ~i yirsta lor pleistocen superiorholoeen.
b) Evolut ia clastocarstullii pc suprafctclc tabularc ~i fazclc ci. AeeasLa euprinde intreaga morfodinam ieii a elastoearstulu i care evolueaza independent
de ac~iunea retelei hidrografice :;;i ea se efect.ueazii atit pe vert.icala, cit :;;i pe
orizontalii prin procese sufozionale ~i de captare interioarii, endoreieii.
- Paza de CroVllri reprezillLii inceputul carstificiirii loessului care se produce
sub aetiunea ape lor de illfiltratie prin cele douii laturi morfodinamiee, de sufoziune chimica :;;i 'fizieii (vezi fig. 75).
- Paza de polii :$i de v(li seci, oarbe, consta in extinderea carslului in suprafata prin ingemiinarea erovurilor apropiate. Prin unirea acestora in urma proeeselor pluviale se ajunge la formarea unoI' depresiuni lllai mari, care au ca nivel
de baza crovurile cele mai adinei, asemiiniitoare poliilor din zonele calearoase.
Aeeste polii in loess eu suprafete pina la citiva km 2 :;;i adincimi de 2-5 m apar
destul de rar, predominanta fiind insii Jaza de erovuri, cu exceptia Cimpiei
Snagovului, unde apar numeroase tasiiri pc supI'afe\:e mai mari (fig. 68). Tot

158

....;

Ul

""t'" ,.. ""j" "

'"

'"

"" ""

pe lI1osti~tea
ga ~i gam Ghim. nita ~i gam
h,"
"""",,U /"'''''''"
~i Fierbinti
pati, la nord de lI1iircule~ti la S

eatea ferata

:::
U

<Il
0

Frecventa crovurilor pe marimi, in


% din numarul total stabilit
pe carouri a 100 km' pe harta
I : 100 000

pe Ialomita

'0

::: I
<)

""

Tabelul 13

Frecvelllu crovurilor lIe marimi, ill eileyu zOlle din BariloulI


(dupil M. Bot z a II ~i colab., 1959)

Marimea
crovurilor
ha

'"...,

"
....;

''''p.;:;
~

.2
~
0

on

:::'"

'"

.~
p.

13
.5
-0

.,

.::!
...,

"'

;...
OIl

e-

v;
OIl

"
"0
p.

.,
;...

'"

I
co

'"~

i;:,

.">
I
....

"

" ,
............

---'{
-----:;- -- ..

prin drenarea interioara a crovurilor iau nar;;tere unele depresiuni alungite,


un feI de uiii oarbe, seci, uneori inchise complet, alteori deschise la un cap at,
cum se observa in sectorul Padina din Baraganul de mijloc (fig. 69) sau in Baraganul de sud, sectorul dintre Mostir;;tea r;;i Galatui (fig. 70).
Un exemplu r;;i mai evident apare in Cimpia Snagovului, unde intre bazinele
Cociovali~Lei r;;i Mostir;;tei se afla "alea "La Co~coue", vale degradata, care a lI~U
rat evolutia retelei hidrografice din bazinul lalomitei (fig. 71). Polii se gasesc i in Cimpia Maia-Gherghita . .Trecerile de la crovuri la polii se fac prin
faze diferite, in raport de conditiile locale (panLa, niHI de baza local, ploi
torentiale, vegetatie). In Burnazul vestic r;;i in Cimpia Boianului, ele se numesc gauane. Fundul poliilor in perioaclele de vara poate fi uscat, mlar;;tinos
sau ocupat de lacuri, dupa conditiile de precipitatii, iar in timpul iernii ele
retin un strat de zapada mai gros, care se topetemaiincetprimavara.In
Baraganul de mijloc r;;i de nord, in cuprinsul lor se intilnesc lacuri siirate de
slepa, cum este cazul lacurilor Plascu, Chichinetu, CoItea, TaLaru etc. (vezi
figura 69) al carol' fund atinge orizontul nisipo-argilos de sub loess.
o grupa aparte 0 constituie crouurile alungite din apropierea zonelor lllSlpoase de dune (fig. 72). Uneori, aceste polii poarta denumirea de lunci (Lunca
Marian din figura precedenta), datorita umezelii mai bogate, apei freatice la
mica adincime r;;i vegetatiei higrofile mai abundente. Alte polii ocupate de lacuri sarate sint cele din Cimpia Brailei (Ianca, Plopu, lazu, Movila Miresii).
In general, poliile uscate, ca ~i crovurile ies in evidenta r;;i prin solurile specifice, de obicei cernoziomuri levigate r;;i podzoluri de depresiune, diferite saraturi etc.
Microrelieful de tip polii in diferite faze de evoilltie se intilner;;te ~i in Burnazul vestic, cu treceri clare de la crovuri in unele sectoare mai izolate (fig. 73)
sau in altele mai apropiate de reteaua hidrograficii in Burnazul estic (fig. 74).
- Faza de lasliri masiue apare in Cimpia Snagovului (vezi figura 68) i ea
constituie 0 faza aparte tot cu caracter de polii in care are loc 0 tasare mai intinsa a masei de loess, ca urmare a circulatiei mai intense a apelor subterane,
a grosimii reduse a loessului r;;i a substratului nisipos. Aceasta ar putea fi con-

\\.~

, ,
\

'

'"

'"

----I

c:

...

.~

.....

'"

:::5.

I
I
I

.x

Fig. 71 - Viii seci sau ocupate de lacuri formate prin unirea crovurilor ~i poliilor in Cimpia Snagovului. La CO$cove - lip de vale oarbii (co~cova =crov)
11 -

Cimpia Romani

161

00

086

~
~

c-.J

--- -

I'-

-'

OSuhaia

2 km

_....I'

'L.-.....

00

o
Fig. 72 -

Fig. 73 -

Clastocarst de suprafatii In Biiriiganul central:

1 - v~i mici ca;~e ~reneaza .local regiunea; 2 grupan de POlll !iiI cravutl

directia generala de orientare a crovurilor; 3 _

ulte

siderata ca inceputul unei faze mai largi de rea~ezare pe verticala, de tasare


a loessului (~ig. 75). Toate aceste faze apartin unei etape specIfIce numal zonelor endorelce ale Cimpiei Romane, fara nici 0 leoatura cu
reteaua hidrografica majora sau minora.
b
In af?r.a de infh:enta. pe care 0 are clastocarstul loessic asupra solurilor ~i
vegetatIel, accentuam ~I asupra rolului ce revine acestuia in legatura cu eyolut~a. retelei h.idrografiee ~riuri ~.i 1a..curi) , ea ~i asupra formarii unei retele speclfIce, unghllliare, de tIp furcltura (P. Cot e t, 1957), expllsa mai departe.
n~a.i accentu~ta

2. CLASTOCARSTUL DE VERSANTI- ROLUL LUI


IN DEGRADAREA ~I DRENAREA CIMPIILOR DE LOESS

Acesta este diferit de la clastoearstul regiunilor tabulare, care are 0 evolutie


proprie, endoreie.a, ~na1izata ~ai inainte, :;;i care u:;;ureaza etapa ce urmea~a,
de drenare a reglllnI10r endorelee. Clastoearstul de yersanti apare pe fruntile

162

1 -

crovuripolii; 2 -

lacuri posibile; 3 -

--0

Clastocarst de suprafatii In BurnazuJ vestic:

zone ce pot fi amenajate. A - polia cea mai mare. Sagetile iudiea direetia de dreuare autropiea

abrupte ale cimpurilor ~i teraselor, unde datorita infiltratiei apelor din precipitatii se formeaza pUfuri in loess (fazele A, B, C), care ll:;;ureaza scurgerile
torentiale ~i conditioneaza formarea unor vai in trepte ~i inguste, cu aspect
de badlands (fazele D, E) adevarate microcanioane in loess (fig. 76)1, asemanatoare eu cele din Dobrogea de pe latura dunareana de la Rasoya, nord de Cernavoda, Ostrov, Daeni etc. Aparitia acestui tip de c1astoearst ridiea 0 serie de
probleme de ordin practic in legatura cu degradarea terenurilor in panta, unde
numai prin plantatii cu yegetatie lemnoasa (sa-lcimi) poate fi impiedicat ca sa
nu ia proportii in timp foarte scurt.
Prin extinderea vailor marginale torentiale ~i erozillne regresiva ayind ca
nivel de baza fundul Yailor mari se trece la faza de drenare suecesiva c1 crOVllrilor chiar pe suprafete aproape netede (fig. 77) ~i la formarea unei rc1,ele hidro1 In Cimpia OILcniei, aecsLca sinl cunoscule sub dcnumirea de nisei sau hunii prin care
se face circulatia inlre IUl1ci~i lreptele de' relief mai inalle in conlact direct.

163

'\. \\ .
,.",'

,/
/

'88

-~,-

... ...

88

\.

85

'\ /

t
/

Y,

.... -.1

fr
\

,,

I /., -..,...~--Ll..

,
..;

.... "

CD

,
\.

" '/Izvoru
10
'
.~~~".-,,/
\

~X . . ,
(

-------r

,Draghiceanu

~,I

Fig. 76 -

Clastoearst de versanp In diferite faze de evolutie la nord de Fete~ti in malul


abrupt al Boreei:

A - formarea pul"rilor ill loess ~i extinderea erOZilll1ii torenliale treptat pe 10Clli pulllrilor (1,2, 3
4,5, 6); B - forma in plan a unei vai torent-iale: a - eu apa intermitenta, puturi latera Ie !ji pe fundul
vaii; b - eu apa permal1ellti1 ~i put-uri laterale suspendate; C - profilu! unui versant eu treptele putu
rilor; C' - vale toren\iala cu plllnri in talveg; D, E - aspecte din doua vai torenliale cu pereli
abrupli-.microrelief de tip badlands

Fig. 74 -

Clastoearst de suprafat1\ In Burnazul cst ic (I egenda este aceea~i ea la fig. 73)

Fig. 75 -

Geneza depresiuniJor clastocar-

stice:
1 a - craparea solului; 1 b - iufiltralia ape;
~i tasarea loessului; 2 a ullirea mai multor
crovuri; 2 b - sectiune tntr-o polie; 3 - idem,
lntr-o polie mal mare

Fig. 77 A -

Drenarea exterioarii a crovuriIor prin erozitmen lininrii marginalii:

faza simpla;

B -

vale

mal complexa prin

care

ia na~tere
C Idem,

0
0

vale cotita-slnuoasa;
vale de tip furcltura

grafice inc1usiv a chiu\'ctelor lacustre proprii cimpiilor de loess. AceasUi retea


de tip "furcitura", cu coturi unghiulare, este determ inata de directia croyurilor
drenate ~i ea explica forma Yailor ~i chiuvetelor lacustre cu fazele respective
din bazinele Mosti~tei, GaHltuiului, din Cimpia Snagoyului, de pe terasa Jalomitei (fig. 78) ~i din alte regiuni. Un exemplu ~i mai caracteristic il constituie partea de sud a Cimpiei Mosti~tei, unde c1astocarstul pe loess are 0 densitate foarte mare prin numeroasele crovuri ~i polii, ~i unde drenajul yailor
formate prin drenarea crovurilor poate deyeni mai binI' exprimat (fig. 79).
Toate cele expuse pina aici ne demonstreaza cit de complexe sint problemele
legate de evolutia cimpiilor de loess ~i cit de necesare sint eercetarile geomorfologice locale ~i regionale.
3, TIPOLOGIA CTMPIILOR DE LOESS -

SCURTA CARACTERIZARE

Prima sinteza cu priYire la stabilirea tipurilor ~i stadiilor de eyolutie a cimpiilor loessice a fost facuUi de N. Flo rea (1970), care a distins trei categorii
in raport cu modul de fragmentare, grosimea loessului, adincimea apei freatice
~i faze Ie dezvoltarii crovurilor: dmpii loessice joase, ne{ragmentate, eu crovuri
rare - tip Braila; cfmpii loessice slab {ragmentate ~i drenate, cu numeroase
crovuri - tip J.V1osti$tea ~i ci'mpii loessice, intens fragmentate, lipsite de crovuri - tip Covurlui. Autorul citat considera ca aceste tipuri reprezinta in acela~i timp ~i stadiile de evolutie a cimpiilor loessice, in sensul di procesul de
crovizare nu apare la tipul Braila eu caracter de cimpie loessica, joasa, nedrenata, ci este specific tipului Mosti~tea cu depozite de loess mai groase, strat
acvifer mai adinc ~i drenaj extern foarte slab; ultimul, tipul Covl/l'lui se earacterizeaza prin disparitia croyurilor1 ca urmare a fragmenUirii intense a reJiefului de catre reteaua hidrografiea. Desigur ca aceasta clasificare este interesanta, ea fiind privita intr-o perspectiya cronologica mai larga, dar real itatile procesului de carstificare loessica sint mai complexe, ca ~i fazele prin care
trec diferitele regiuni ale Cimpiei RomanI', a~a cum s-a aratat mai inainte.
Disparitia crovurilor prin eroziune fluviatila este desigur 0 realitate, dar ~i
asocierea acestor microdepresiuni cu reteaua de yai nu se poate contesta, a~a
cum este cazul in Cimpia Plenita-Bucoyat (BaHicitei). Acest raport, eroyuri-retea hidrografiea ~i inyers, retea hidrografica-crovuri, mai trebuie yerifical.
~i in alte regiuni loessice, cum este Cimpia Boianu-Burdea-Videle, care poate
da un raspuns mai exact la aeeasta interdependenta putin cunoscuta pina acum.
Problemele legate de eyolutia clastoearstului loessic sint abia in faza initiala
din punet de vedere ~tiintific, iar rezolyarea lor va fi impusa de neyoile practice, de necesitatile agro-amelioratiye ~i geotehnice, de etapele ~i faze Ie amintite de noi - endoreica ~i exoreica, cea mai extinsa fiind prima.
In ce prive~te geneza tuturor aeestor microdepresiuni elastocarstice trebuie
sa adm item ca sufoziunea eu cell' doua procese conjugate (sufoziunea ehimiea,
eu spalarea sarurilor ~i a particulelor foarte fine ~i sufoziunea meeanica _ tasarea), constituie sistemul sculptural speci{ic loessului din Cimpia Romana ~i
a carei actiune se diferentiaza dupa faciesuri (prafoase, nisipoase, argiloase,
calcaroase). Solubilizarea sarurilor in special a caIcarului ~i leyigarea parliculelor foarte fine din loess stau la baza tasarilor sufozionale.

Fig, 78 -

Limanele fluviatile de pe terasa Ialomitei din sectoml Amara


situate in va i de tip furclLura

tc=:J
2[]]]]
3~
~

4E::J

Fig. 7fJ 1 V.
Sf i c I e a (1973) indica in teza lui de doctorat prezenta crovurilor tn partea de
sud a Ctmpiei Covurlui-Galati.

166

1 - Cimpul lunlt; 2 Mosti!}tei; 5 - crovuri;

Clastocarstul din partea de sud a Cimpiei Mosti~tei;

terase fluviatile (sup~rioaraJ medie!iii i~ferioara); 3.-.1unc~4 ---:- vale~


6 - vai: 'i versantl-pante accentuate, 8 po.pIne,. 9
. ptlv~lun,
10 - Inc uri; 11 - polii (A - cen mai mare); 12 - viiI seCI de tIp furclturil.

4. MASURI DE ORDIN PRACTIC, PLECIND


DE LA EXISTENTA CROVURILOR
~I UTILIZAREA LOR CA BAZINE COLECTOARE

A~a cum s-a vazut din analiza stadiilor de evolutie a crovurilor, acestea
prin captari laterale pot ajllnge Ia forma de polie (padina sau gflyan), care ocupa
sllprafe~e de cite\'a mii de m 2 9i In mijloclli carora se dezvolUi 0 vegetatie higrofiIrt de mla9tini san de lunca, mai ales In Clmpia Snago\'lJlui. Aici raportul
dintre suprafetele ocupate de croYllri 9i ceIe normaie este de 1/20 ha. Stagnarea
apei primayara 9i formarea lacl/rifor de crov poate dura nneori c1teva saptamlni
9i unde chiar dupa eyaporarea apei culLurile nu au conditii optime de dezvoltare din cauza InUrzierii perioadei de vegetatie sau a saruriior ce provin prin
circulatia apei de stagnare, mai ales In urma evaporatiei intense.
Tinlnd seama de modul de grupare a crovurilor ~i de Intinderea celor mai
mari, se poate aprecia di suprafetele medii acoperite cu apa Intr-un singur
erov ajung ehiar la 1000-1 500 m 2 , iar In total pe 0 grupa mai mare la 5 000
6 000 m 2 RaporUnd aceste suprafete la productia anuala de griu sau porumb
rezulta importante pierderi. In acest sens se impun 0 serie de masuri locale
pentru reducerea la minimum a acestor pierderi, redlndu-se agricuIturii importante suprafete afectate de procesul carstic de su~MasurI1e pe carere
sugeram (P. Cot e t- G h. C lis e I' U)l prevad 0 serie de lucrari ce se pot
executa pe plan local, cu materiale din orizontul local ~i fara investitF financiare prea mari, dar care impun 0 munca fizica ce se poate rezolva In cadrul
fiecar:i unitati agricole vizate printr-o judicioasa repartizare a bratelor de
munca.
Din eele aratate mai Inainte, suprafata de apa colectata poate ajunge la
6000 m 2 , iar volumul general, tinlnd seama de adlncimea acestor ape, ar fi
de 1 500 m 3 Designr di aceste snprafete 9i volume de apa difera de la caz la
caz, masurile practice Insa YOI' fi acelea9i, tinlnd cont de parametrii locali.
Bazinul receptor se ya alege de obicei la capul unei tarlale, in crovnl sau polia
cea mai mare sau in microdepresiunea cu fnndul eel mai coborlt. Dimensiunile
acestui bazin receptor VOl' fi In a9a fel calculate Incit sa poata cuprinde volum ul de apa estimat din crovurile din j UI'. In cazul unui volum de 1 500 m 3,
el va avea dimensiuni de 30 x20 x3 = 1 800 m 3 (se va lasa 0 toleranta pozitiva
pentru cazuri exceptionale, de acumulare a unui volum mai mare de apa).
Dupa cele de mai sus, suprafata bazinului de receptie este de numai 600 m 2 ceea ce reprezinta a 10-a parte din suprafata acoperita cu apa - suprafata
care nu mai conteaza In calculul asupra recoltei. Bazinul colector poate fi realizat prin saparea ~i Intarirea marginilor prin stllpi de lemn a~ezati la 0 distanta
de 0,50 m, iar lungimea lor sa ne dea posibilitatea de a-i baga In pamlnt
0,20-0,30 m, ramlnlnd la suprafata pe 0,70-0,80 m din motiw de securitate (circulatie, vite ce se gasesc pe cimp).
Intre acel}ti stllpi se va face 0 Impletitura de nuiele (rachita, salcie etc.)
folosita In orizontul local. Deci In mod concret nu se investesc In aceste bazine
fonduri speciale, ci se utilizeaza numai munca fizica si ea tot din orizontul
local.
'
.
Cu privire la canalele de legatura Intre diferitele lacuri locale sau mla~tini
~i bazinul colector, acestea .vor fi efectuate tot prin forta de mundi locala.
Ele VOl' pomi din centrul crovului ce se leaga la bazin pentru a da posibilitate scurgerii totale a apei din tot cuprinsul formei negative. Pe cit posibil
1

168

Lucrare in manllscris (1974) Clas/ocars/ul din Cimpia Sna!JfJVului.

. -.

se ya urmari direc~ia normala a araturii


pentru a nu se crea dificultftti pentru trac..-- 35-4G em - :
toare.
In lucrarile de sapare a canalelor se pot
folosi In faza ini~iala pluguri speciale, iar
rectificarea prin lucrari manualel, . daca
este cazul. Dimensiunile acestor canale
cu profil ~i forma de V, pot avea In des'chiderea superioara circa 0,35-0,40 m, iar
Inaltimea laturilor, de 0,40 m (fig. 80).
.
I 2
Fig. 80 - Tip de canal pentru drenarea
Pentru canalul colector va fi In Jur (e
apei din croVl1l'i (dupii Ch. eli s e r ll)
3. In medie din constatarile noastre sint
necesare circa 800-1000 m de 9anturi ca sa se amenajeze 0 asHel de grupare de
4- 5 crovuri, care adaugap la cei 500- 600 m 2 dau 0 suprafata de circa 1000 m 2
Aceasta reprezinta numai a cineea san a ~asea parte din suprafata nefolosita momelltan din totalnllntinderilor afectate de acum ularea normala a apelor In crovuri.
Tinlnd seama ca metoda propusa nu implica fonduri financiare speciale,
rezuIta rentabilitatea lor, care consta In urmatoarele: oprirea procesului de
adlncire a crovurilor prin sufoziune, formarea unoI' bazine lacustre permanente
a carol' apa poate fi folosita la irigatii locale In perioadele de seceta, In piscicultura. ca locuri de agrement etc.
In acela~i timp, ele completeaza peisajul geografic cu noi ochiuri de apa
necesare atenuarii climatului excesiv continental, semiarid al Clmpiei Romane. Daca plna in prezent s-au utilizat numai vaile minore In scopuri hidroeconom ice, este credem timpul sa folosim cu. acela~i sueces ~i erovurile pentru nevoile agriculturii noastre.
Tot In legatura cu prezen\-a crovurilor ~i a poliilor sufozionale 9i accentulnd
nu asupra rolului negativ, ci pe importanta ce 0 pot avea ca elemente pozitive,
socotim ca se poate trece la utilizarea lor mai larga In ansamblul sistemelor
de irigatie loeala prin trasarea acestora, tinind seama de aliniamentele principale, conditionate de microrelieful negativ loessie sau prin drenarea lor spre
vaile din apropiere (fig. 74, 75).
AsHel se asigura aUt drenarea crovurilor, cit 9i trasarea canalelor respective
prin sapaturi ~i umpluturi locale pentru obtinerea pantelor necesare scurgerii
apei. Chiar ~i pentru sistemele regionale de irigatii se impune utilizarea pe cit
posibil a microreliefului loessic. In acest mod, terenurile dintre crovuri sau polii
~i care in prezent sint integrate par~ial sistemelor de irigatii pot constitui un
fond funciar neatins de lucrarile de amenajare a canalelor de irigatie.
Tot pentru sistemele de irigatie 9i in vederea unei utilizari cit mai rationale
a terenului se poate folosi ~i microrelieful negativ existent, de tipul vailor interdunare din Cimpia Romanatilor (Craiova-Caracal-Corabia) sau din Baraganul sudic - sectorul Hagieni, Cimpia Tecuci etc., unde regularitatea ~i
adincimea mica constitllie 0 conditie morfologica 9i mai buna in raport cu mierorelieful sufozional mult mai variat. In sensu I propunerilor noastre, microrelieful din figurile anterioare (68-73) poate fi analizat sub raport agroameliorativ 9i unde socotim ca este posibilii 0 adaptare a acestuia la sistemele de irigatie. 0 alta unitate clastocarstieii caremerita sa fie luata In consideratie este
Mosti$tea de sud (fig. 79), cu cea mai mare densitate de crovuri, unde din
cimpul ina It al Ciornulesei se pot trasa numeroase canale de irigatie spre laturile
1

Drcnn.i locnl prin brazdc.

169

marg~n~l~

mal J~o~se, de teras~, ut~lizind. sistemele de crovuri ~i polii, dupa


necesltatIle lucranlor agroamehoratIve prill nivelarea unoI' crovuril.
~rir: ~nali:a de detaliu a .microdepresiunilor de tasare, cu dimensiuni ~i
onentan vanate, se poate aJunge la solutii practice mai largi in raport de
conditiile locale, spec if ice .
ConcIuzia de ordin general care rezulta din cele expuse mai inainte este de
a atrage atentia forurilor agroameliorative asupra necesitatii studiilor de detal~u~l~.sc~ri mar~ cu p~ivire l~ conditiile geologo-geomorfologice in vederea nlorifICaI'll mlCrorehefulUi sufozlOnal dupa necesitatile lucrarilor economiei agricole.

000000

..

--+- 2

--

\....~.

.-'"
EP

C. ALTE SISTEME DIN ACEASTA MARE UNITATE

/N/Z
-:~//..

1. SISTEMUL MORFOHIDROFREATIC $1 PROBLEMELE DE ORDIN PRACTIC

Acesta este foarte extins ~i tot a~a de important ca ~i cel precedent, a~a
curr: de altfel. s-a vazl~t din analiza hartii hidrogeologice (cap. IV).
Slstemul hldrofreatIc este prezent in cuprinsul tuturor formelor de relief
(mezo ~i micro) ~i strins legat aUt de conditiile litologice ~i morfoloo'ice cit
~i de conditiile cIimatice ~i hidrologice, in special de dinamica acesto~a. '
In cadrul acestui sistem se poate distinge cu caractere proprii subsistemul
morfohi dl:osa lin , ~care ridica .~i :,1 probleme de .ordin practic destul de complexe.
Ac:sta dill ~rrr:a. nu .reprezmta .de fapt un slstem sculptural propriu-zis, ci el
se mcadreaza ~l m Slstemul mal larg, cel arid, prin relieful neaativ de microdepresiuni ~i lunci in care se dezvolta cu precadere. SUbsiste~ul morfohidros~l~n se caracteri:eaza p:in prezenta lacurilor sarate, ca ~i prin procesele de
sar~tur~re a ~solu.nlor a c~ror ~unoa~tere este foarte importanta pentru agricultura prill masunle amelIoratIve ce se impun.
Pentru explicarea genezei saraturilor din Cimpia Romana de care s-au ocupat
in special, la nord de Ialomita P. Pet l' esc u (1940), P. M a l' 0 s i (1967),
N. Flo l' e a (1970, 1972), (1976) s-au emis doua teze principale: aevatira ~i
eoliana. ~ l' ~ m. a expli.ca provenienta sarurilor prin apa riurilor ~i pe cale
subterana pnn mtermedml apelor freatice, iar ado u a prin transportul eflorescentelor saline de catre vint. Ultima actiune a fost sustinuta mai ales de
P. Pet l' esc u (1940), care a remarcat discontinuitatea orizonturilor freatice ~i gradul diferit de salinizare al lor, mai mare la cele apropiate de suprafat~ ~i in apropierea lacurilor sarate. N. Flo l' e a (1970, 1972) accentueaza
rr:al mult asupra ~pe~or freatice influentate de masivele subcarpatice salifere
dm zona cutelor dlaplre. Tot el arata corelatia strinsa intre acumularea sarurilor ~i relief sau legitatea morfohidrosalina pe fundul m icroreliefului de crovuri
cu apa freatica, in zona de contact a diferitelor trepte morfologice, in cimpiile
de lunca slab drenate, la periferia conurilor de dejectie, in lunci neinundabile,
dar in amonte de confluente etc. Acest sistem este completat cu lacurile sarate
sau salmastre, destul de numeroase la nord de Ialomita. Prezenta acestora
reflecHi ~i mai cIaI' ariditatea cea mai accentuata a Cimpiei Romane. Teza
eoliana se completeaza foarte bine cu depunerea loessului.
In legatura cu geneza sariiturilor trebuie rem arcata prezenta a numeroase Ientile de argile nisipoase, nisipuri argiloase sau numai argile, care retin rna i
u~or diferite saruri ~i pot sa explice mai bine local varietatea orizonturilor
1 Metoda
propllsa de M. Cae e II ~i M. M 0 i s ii (.Urloda de nivelare a crovurilor,
Hidrotehn., nr. 6 1972). Se poale aplica In zone ell erovllri rare ~i suprafete mici.

170

o,
Fig. 81 -

10!
ScJIita

20,
lOU

30
km.
I

SLOBOZIA

propllnerile de ordin pral'l k rlin Cimpia de NE (duJ:ii

'. Flo rea):

1 - puturi de drenaj lHltural; 2 -3 canale principnle de drenaj (necesare suplimentar in cazul ca se


iriga cimpia); 4- - areal in care este necesara drcllarea prin canale secundare; 5 - areal cu lacuri
saratc !iii vui inchisc care fUllCpOlleaza en drenuri naturale; 6 - laClui

frea tice ~ i sch imbarilor pe dis tante drstu I de m ici, adidi d iscontinuitatea rem arcata de P. Pet res c II (1940). Dupa acela~i autor, salinizarea apelor frrutice mai este legata de neregularitatile patului impermeabil, lipsa de drenaj
ca urmare a schimbarilor topografice generate de acumularile roliene, de loess
~i nisipuri de dune. Ea a inceput dupa stabilirea Dunarii pe traseul actual ~i
dupa transform area unoI' portiuni ale Cimpiei Romane in zone lipsite de drenaj.
Tinind seama de conditiile actuale ale partii de NE, cu vaste suprafete de
terenuri sarate, foarle frecvente in partile cele mai joase ale regiunii ~i peste
lot, acolo unde apa freatira se gase~te la mica adincime, problemele agroameliorative nu se pot rezolva, dupa acela~i autor, decit prin regularizarea riurilor
Baraganului ~i prin drenajul apelor freatice foarte incarcate cu saruri ~i numai
acolo uncle diferentele de nivel permit asHel de lucrari.
Masuri practice mai concret.e pentru ameliorarea regimului hidrosalin au
fost inclicate cle N. Flo I' e a (1972)1 pe harti la scari destul de mari ~i intr-o
sinteza pecare 0 redam in fig. 81 pe care sint indicate lucrari de drenaj vertical (puturi) ~i sub forma de canale, utilizindu-se reteaua hidrografica existenta,
in diferite conditii de irigatie sau de neirigatie. Sistemul morfohidrosalin
mai apare ~i la nord de vulea Buzaului, in lunca Jiului, in partea de sud a
1

Tezii de doetorat tip.'irilii in 1976.

171

Cimpiei B~il~~~i, precum ~i in alte porpuni mai restrinseale Cimpiei Romane,


unde nll ndlca probleme a~a de mari cn la nord de Ialomita.
2. SISTEMUL ANTROPIC- TEHNOGEN

. NUl~it astfel i~l.sens mai larg, sistemul antropie de~i nu actioneaza cu acela9 i
ntm ~l Cll a~eea~l mtensita~e ca ~gentii interni ~i externi, el se resimte aproape
peste tot ~l destul de aetlv prmtr-un ansamblu de masuri eare se efectueaza
sezonier, anual ~i multianual in diferite scopuri economice in vederea imbunatatirii conditiilor de viata ale omului, de folosire rationala a reliefului hidrografiei, climei, solurilor, vegetatiei,' rocilor etc.
'.
. '
Diferit~le actiuni ale omului asupra naturii au fost semnalate aproape in
t~ate .ca~ltolele precedente ~i nu este cazul sa mai revenim asupra lor, releyam msa unele aspecte actuale sau de perspecti\'a. Nc referim de exemplu la
amtlIl an de an al solului care lI~ureaza infiltra~ia apelor din preeipitatii ~i care
la rindul lor genereaza diferite procese fizice ~i chimice in sol, cum sint cele
leg~te de sufoziune; arat~ll ~er~a.n/ilor u~ureaza ~iroirea ~i eroziunea in sllpra~a~a.; desecarec/' lInor laclIn-bal/1 mfluenteaza microclima:tul local, iar irigat iile
lro.tlOnale, cu norme mari de udare, produc degradarea structurii solului inmla~tinarea ~i saraturarea acestuia.
'
Ac~iun,ea }~tropica afecteaza mai ales vane ~i luncile, cum este de exemplu
Lunca DlInaJ'll, unde au fost desecate 0 serie de balti: Nedeia, Potelu, Suhaia,
Greaca, Cal~ra~i pentru punerea in valoare a noi suprafete pentru agricultura.
Crearea de mcinte indiguite la Dunare influenteaza ~i VOl' produce modifidiri
asupra nivelului Dunarii, asupra cantitatii de aluviuni tirite iar sistemele
hid~?energetice ce se VOl' construi pot co~tribui la evitarea pe~'icolului inundatlllor pe Dunare prin atenuarea viiturilor. Este yorba de hidrocentralele
Portile de Fier, Tr. Magurele-Nicopole, Cernavoda.
Modificari atit asupra aspectului vailor, cit ~i asupra versantilor acestora
VOl' aparea ~i pe vaile interioare. Amenajarea integrala a vailor Jiului, OItului,
Vedel, Arge~ului prin bararea lor ~i crearea unor lacuri de acumulare va asigura necesarul de apa pentru irigatii ~i industrie, dar mai ales va atenua
undele de viitura ale debitelor marl. Modificari importante VOl' aparea pe
multe riuri interioare prin lucrari cu caracter tehnic-rectificari de albii (taierea
unor meandre), consolidari de maluri etc.
Luncile VOl' fi supuse ~i ele unor transformari la care omul i~i va aduce
aportul. tn urma inundatiilor dintre 1969-1972 dar mai ales a celor din 1975
indiguirea unor lunei inundabile ~i-a dovedit utilitatea. tndiguirile VOl' fi core~
late cu celelalte lucrari de regularizare~i ele contribuind astfel la' evitarea
pagubelor produse de inundatii, ca de exemplu, Jiul in aval de Craiova, OItul
la .sud de Rimnicu Vilcea (cascada de hidrocentrale regularizeaza debitele OItu1m), pe Vedea, acumularea de la Socetu (apara impotriva inundatiilor ora~ele
Ro~iori ~i Alexandria).
'
Amenajarea hidroenergetica a Arge~ului va contribui la alimentarea cu apa
a Bucure~tilor ~i la regularizarea albiei acestuia.
Toate ..aceste ~robleme impun cunoa~terea aprofundata a morfologiei ~i
stru~turll geologlce a vailor atit pentru stabilirea amplasamentelor pentru
bar~Je, cit ~i pentru valorificarea materialelor de constructii (nisipuri ~i pietri~un).

Desigur ca in toate aceste lucrari este interesat direct domeniul agricol


a carui activitate este mult mai larga, el cuprinzind ~i regiunile mai inalte,
172

de terase ~i cimpuri, unde extinclerea marilor lucrari de irigatii ~i de desediri


este in curs de realizare atit in cimpiile marginale predunarene, cit ~i in cele
interioare.
In lncheiere, apare lncii 0 data necesitatea ca In lucrarile agroameliorative criteriul principal sa-l constituie cartarea amanun/ita a terenullli pe baza conceptiei sistemice, integrative a tutlIror {actorilor naturali ~i antropici - a corela/iilor cauzal-genetice ~i {unc/ionale dintre ace~tia ~i ansamblul ce rezultc'i.
. D. REGIONAREA POTENTIALULUI IRIGABIL AL C1MPIEI ROMANE
A~a cum s-a vazut din expunerea conditiilor naturale actuale (a mezo- ~i
microreliefului; depozitelor superfieiale; hidrogeologiei - ape freatice ~i chimism; hidrografiei ~i hidrologiei - zone drenate ~i nedrenate, debite; climei
- temperatura, precipitatii, evapotranspiratie ~i vinturi; procese actuale - de
eroziune ~i acumulare etc.), Cimpia Romana constituie unitatea cu cel mai mare potential irigabil al tarii noastre ~i care impune importante masuri agroameliorative, de valorificare mai eficienta a acesteia in toate regiunile ei.
Pe baza pozitiei geografice ~i a conditiilor complexe morfohidrologice ~i fitopedoclimatice, acest potential irigabil al Cimpiei Romane poate fi imparpt
regional, sub forma unei propuneri, in trei grupe mari:
G1'llpa clmpiilor marginale dunarene ~i predunarene loessice ~i aluviale, situate
in zona secetoasa in care intra cea mai mare parte a Cimpiei Olteniei, Burnazul, Baraganul in ansamblu, cu relief de lunca (Lunca Dunarii in special),
terase ~i cimpuri inalte al carol' potential irigabil este legat de valorificarea
apei din Dunare in primul rind, la care se adauga pentru Cimpia Siretului inferior, Cimpia Tecucilor, Cimpia Covurlui-Galati ~i utilizarea altor surse de
apa (Siret, Prut etc.).
Grupa clmpiilor interioare-loessice, de divagare ~i piemontane (aluvio-proluviale
~i loessice), situate in zona semiumeda, cum sint: Cimpia Caracalului, Cimpia
Boian-Burdea- Videle, Cimpia Vlasiei, Cimpia Pogoanele (partea de vest
a Baraganului de mijloc), Cimpia Pite~tilor, Cimpia Titu-Racari, Cimpia
Tirgovi~tei, Cimpia Ploie~tilor, Cimpia Mizil-Buzau, Cimpia Rimnic-Foc~ani
al carol' potential irigabil este legat de rim'ile interioare, de acumularile ~i clerivatiile regionale ale acestora.
Grupa dmpiilor de lunci mari, cum sint cele din lungul riurilor principale
(Jiu, OIt, Arge~, Dimbovita, Ialomita, Buzau-Calma~ui, Siret) care apartin
aUt zonei semiumede, cit ~i celei secetoase ~i al carol' potential irigabil este
legat in primul rind de riurile care Ie-au generat.
tn legatura cu cimpiile interioare trebuie aratat ca cele piemontane se disting prin pante mai accentuate ~i infiltratii mai puternice in raport cu clmpiile de
divagare, cu pante mult mai reduse, cu ape freatice mai bogate ~i la mica adineime, iar clmpiile loessice fie cele interioare sau cele predunarene ies in evidenta
prin dezvoltarea clastocarstului specific lor, ca ~i prin prezenta depozitelor de
nisipuri eoliene. Toate aceste caractere morfogeologice impun Ullele diferentieri locale in sistemele de irigatii ~i chiar in cele de drenaj (caracteristice perioadelor ploioase).
Pentru grupa a treia, care inglobeaza marile lunei interioare se impune
asigurarea unui drenaj dirijat prin canale ~i diguri de protejare impotriva inundatiilor de vale sau de albie, ca ~i pentru luncile m iei ale riurilor secundare,

173

unde sistemele lacusire de acumulare in serie se impun ca 0 necesitate hidrotchnidi ~i de gospodarire a apelor de prim ordin.
Asociate cu gradul de pretabilitate a terenurilor pentru irigatie (N. F I or e a .a., 1973)1, aceasta clasificare capata 0 baza mai precisa i mai larga.
In acelai timp, trebuie sa aratam ca limita nordica a suprafetelor ce pot fi
irigate corespunde cu limita potentialului tehnic irigabil, dar ea difera de
potentialul economic irigabil, la trasarea caruia interyine pretul de cost la
m 3, de apa necesar pentru ha irigat.
In legatura cu luncile interioare trebuie precizat ca limitele acestora variaza
foarte mult, dei aceste zone sint mai uor de irigat, datoritii conditiilor specifice (sursa de apa, climat mai ~lind, culturi legumicole), dar in acelai timp,
ele pot fi sup use inundatiilor. In plus, ele sint prevazute sa intre in cuprinsul
lucrarilor de amenajare, cum sint vaile Oltului, Vedei, Teleormanului, Argeului.
Prin aceste lucrari 0 mare parte din luncile irigabile VOl' disparea, iar compensarea lor se va face pI' in yalorificarea terenurilor in panta sau cu exces de
umiditate.
E. MODUL DE UTILIZARE A TERENULUI -

S!NTEZA DE ORDIN PRACTIC


IN LEGATURA CU PROCESELE NATURALE
~I ANTROPICF. DE MARE AMPLOARE

Ultimul aspect asupra caruia ne oprim cu privire la corelatia dintre relief


depozite, de 0 parte i latura practica, de alta parte, este legata de procesele
naturale i antropice care se reflecta in modul de utilizare a terenului (fig. 82).
Ne referim in mod special la declan~area inundatiilor din primii ani ai deceniului
actual i la degradarea solurilor in general.
Aa cum s-a aratat pe parcursul lucrarii, in diferite ocazii, Cimpia Romima
dispune de importante resurse ale solului i subsolului. Pe primul plan stau
resursele funciare, care rezulta ciaI' din modul de utilizare a terenului (terenuri
aI'abile peste 80 %, dupa care urmeaza padurile, zonele viticole, vetrele localitatilor ~.a.) i apoi resursele de apii. Acestea din urma permit dezyoltarea pe scara
mare a agriculturii irigate, alimentarea populatiei, animalelor i industriei,
atit prin utilizarea complexii a apelor de suprafata (riuri, lacuri), cit i a celor
subterane (freatice i de adincime). In acest scop, posibilitatile cunoaterii
i yalorificarii apelor ascensionale sint destul de mari avind in vedere seriile
groase i variate sub raport litologic a depozitelor detritice piemontane i fluviolacustre. Forajele de mare adincime au scos la ivealii ~i existenta ape lor termale la Potcoava i in alte localitat! din apropiere.
Cimpia Romima reprezinUi astazi i 0 importanta zonii pelroliferii ~i gazeifera
prin prezenta a numeroase structuri, cum sint cele de la sud de CraioYa, de
Piteti, in zona de divagare, din cimpia Boianu-Burdea- Videle, din cimpia
piemontanii Tirgovite-Ploieti, cimpiile Buzaului, Rimnicului, Siretului
inferior i din alte parti, unde "piidurea de sonde" crete an de an, aa cum
rezultii din valoroasa lucrare a lui D. P a I' a s chi v (1975). Aproape pe intreaga
suprafata a Cimpiei Romane intre Jiu i Prut, intre Subcarpati i 0 linie ce
trece prin Bdiila-Slobozia-Bude~ti(sud Bucureti)-nord Roiorii de Vede i
Caracal sint puse in evidentii numeroase structuri petrolifere in plina. exploatare.
~i

174

Lucrare in manuscris Haria pcdohidrogcologica

Valorificarea pe scad mai mare a namolurilor curative din lacurile sarate


Amara, Fundeni, Lacul Sarat-Braila etc., deschide noi perspective balneoclimaterice Baraganului, bogat in lacuri de tip liman sau de tip polie.
Complexele de lacuri artificiale, aa de extinse astiizi, reprezintii 0 importanta
resursa pentru agricultura i piscicultura, iar amenajarea lacurilor naturale
in scopuri turistice, de agrement, cum sint cele din jurul Capitalei i celorlalte
orae (Craiova, Ploieti, Piteti, Buzau etc.), deschid noi posibilitati, alflturi
de padurile-parcuri, de satisfacere a nevoilor populatiei locale pe distante mici.
Sub acest raport oraele-porturi, datoritii circulatiei fluviatile i pozitiei lor
la contactul cu Lunca Dunarii au 0 situatie mai favorabila.
Un loc aparte in modul de utilizare a terenurilor din Cimpia Romana il
ocupa marile lucrari agroameliorative i geotehnice in legatura cu echiparea
diferitelor regiuni ale ei prin mari sisteme de legaturi hidrografice interbazinale i cu numeroase sisteme agroameliorative, de iriga/ie ~i de desecare, care VOl'
schimba aproape total imaginea cunoscuta in vechea geografie a celei mai mari
unitati agroproductive a tarii.
Intre acestea din urma amintim sistemele de irigatii Crivina- Vinju Mare,
Calafat- Baileti, Sadova - Calarai - Dabuleni, Stoeneti - Viina - Carabia,
Lita-Flaminda-Seaca, Giurgiu-Razmireti, Berceni- Vidra-Frumuani,
Mostitea, Ciulnita -.J egalia - Feteti - Ciilarai - D ichiseni, Briiila - Moyila
Miresei etc., al CarOl' amplasament corespunde zonelor de prima necesitate.
In strinsii legatura cu sistemele de irigatie al carol' scop este completarea lipsei
de apa din perioadele secetoase stau sistemele de desecari, construite pentru
eliminarea excesului de umiditate, ambele reflectind caracterul continental
excesiv al climei din Cimpia Romana i ale conditiilor actuale ale economiei
agricole. In figurile 82 i 83 schitam citeva aspecte practice de ansamblu.
Ca procese de mare intensitate ne referim in mod special la inundatiile din
anii 1969-1972, care au cuprins aproape intreaga Cimpie Romana i mai
ales nord-estul ei, incepind din bazinul Mostitei spre Siret, unde au afectat
pe mari suprafete nivelul ape lor freatice.
Studiul de ansamblu efectuat in cadrul Academiei de tiinte agricole, de
cntre colectinl! C,E.A. 1. (1973), a scos in evidenta in sinteza cu priyire la cauzele naturale i antropice, rolul diferit al acestora, din care pe primul plan au
stat condi(iile climato-hidrografice !)i in mai mica masura actiunea antropica,
in special sistemele de irigatii vechi, cu rctele neimpermeabilizate.
Din tot ansamblul de conditii naturale analizate, ne oprim asupra litologiei
~i reliefului cu cele doua categorii de relief (de mezo i microrelief), subliniind
in acela!)i timp necesitatea de a tine seama de ele mai mult in lucr5rile de
regionare agro-ameliorativa, aa cum se cunoate (N. Flo I' e a .a., 1955,
M. B 0 iz an .a.1959).
Tinind seama de mezorelief, excesul de umiditate se imparte in doua: pe
{unduri de viii, cu exees pro\'enit din inundatii, scurgeri laterale i apele freatice, !)i pe interflll/lii (de suprafete tabulare - cimpuri i terase), cu exces provenit din precipitatii a carol' apa este retinuta de microrelieful dintre dune,
de croYuri, polii, precum i din apele freatice al carol' nivel s-a ridicat pina
la suprafata.
In afara de fonnele de relief amintite, litologia i solurile prin textura i
gradul de permeabilitate au avut Ull 1'01 destul de mare in generarea excesului
de umiditate i a duratei lui (fig. 83).

175

....

I
I

1 nco n c l

z i e, Cimpia Romana ca cea mai mare unitate agrogeografica


a tarii se impune a fi integratii cit mai organic sub raport agroameliorativ ~i
geotehnic in sistemul naponal de gospodarire a apelor ~i de regularizare a bazinelor hidrografice, ea reprezentlnd partea cea mai joasa, unde acumularile de
ape ~i trallsportul de m iIuri spre DUllare este foarte mare.
De asemellea, utilizarea complexa a resurselor naturale ~i in special a solurilor din Clmpia Romani! se impllne ca 0 necesitate de prim ordin, aUt prin
cunoa~terea cit mai profunda a legilor naturale care Ie guverneaza, cit ~i printr-o actiulle cit mai rationala din partea omullli, pentrll a nn se ajunge la
un dezechilibru al cOl'elatiei callzale fUlldamentale llatura-societate omelleasca.

[l

'louD

WhIg

~113

ITllIIIIl,0

1e:D

14

111

1++++++ I 15

1'2

1'6

(-....
'-)

17

I' ~ 1 ALA
18

~19

luviatile intinse; 4 - z~na de c?nt3;~t. a cimpiilor .Pie~~~~:n~eC~~f~:f::~ed~i~~~ta.v~.


verseaza ~i de apa .f.re3;tica; 6 - <:lmpu Joase de Iduncu'mCfditate generat de inundat ~i df
'I
. 8
cl mpu pie montane Joase ell exces e
J

t ii

:~~e~a:;cro-;;;lief

~i

c~mpii.

~~~:.s 1~e~':l~:;~:'r::t'';'

clastocarstic dune;.10 de loes.sfcu


cu exces de umid.itate, generat in spec'da1 de C;d1J~ta,,:~c:a~~~' ~:s~rll.' foarte mid; 18 _

, 16 -

terenUIl neafectate de exces

e UIDI 1 a

I.

E_..3

E-Y-15
v2Z%]

83

~8
a

~1D
a

~'11
abc

ifJ
ifJ

E9
a

=
=

~9

~6

ITI1IIIIl,0

~7

leD 1

~8

...
ill
'.

11

112

"1

'3
14

1+++++ +

1'5

(~

17

'-)

I'~

18

~19

116

c:::,

q,
~

\...- ....... /'\

\ ......,r.".\
1-

<.......""

C Q pit

I u I IX

GRUPA UNITATILOR GEOMORFOLOGICE CENTRALP

Baza regionarii geomorfologice. Aceasta parte a lucrarii este consacrata


unei scurte caracterizari a unitatilor geomorfologice dupa criteriul morfofunctional in trei grupe sau compartimenle mari: cenlralii, eslicd ~i nord-esticii, vesticii
~i nord-veslicii, care la rindul lor cuprind diverse regiuni geomorfologice, expuse
dupa pozitia ~i geneza lor. Fiecare grupa reprezinta 0 asociatie de regiuni sau
de tipuri morfogenetice de care s-a amintit mai inainte, in raport cu intinderea respectiva, cu sistemele de vai ~i interfluvii, cu microrelieful specific ~i
cu necesitatile de ordin practic.
Impartirea in grupe corespunde din punct de vedere agroameliorativ cu sectoarele mari ale solurilor ~i mai ales cu predominarea conditiilor diferite de
umiditate a acestora, mai mare in grupa centrala ~i mai mica in celelalte doua
grupe extreme, de est-nord-est ~i de vest-nord-vest.
In expunerea celor trei mari compartimente cu subdiviziunile lor, accentul
cade pe analiza depozitelor, a complexelor litologice schitate in partea intii
ca baza a formelor de relief ~i a solurilor, a posibilitatilor de acumulare a apelor freatice ~i a masurilor practice agro-ameliorative legate de conditiile formarii excesului sau a deficitului de umiditate, in raport cu relieful specific, cu
impermeabilitatea sau permeabilitatea solurilor. In acest sens, avind in vedere
numarul foarte mare de foraje hidrogeologice ~i caracterul sintetic al acestei
parti, au fost selectate numai citeva din profilele cele mai caracteristice pe care
Ie-am socotit absolut necesare unei prezentari cit mai concrete a cuverturii
imediate a subsolului, redate in tabelul 15 ~i in harta anexii.
Nu este yorba de hiirti lilologice speciale, ci numai de unele repere generale,
care pot orienta pe cititor. Intocmirea unor astfel de harti la scari mari ramine
o problema de viitor ~i foarte interesanta mai ales sub raport hidrogeologic.
In felul acesta, socotim cii partea regionaHi chiar cu caracter orientativ este
mai direct legata de latura aplicativa agroameliorativa ~i geotehnica, de
necesitatile economiei agricole, de sistematizarea teritoriala etc.
Liniile morfohidrografice principale care separa cele trei mari compartimente
ale Cimpiei Romane sint: valea Oltului ~i apoi vaile inferioare ale Arge~ului ~i
Dimbovitei, de unde se trece in bazinul superior al Mosti~tei, valea Saratii ~i
marginea de ,"est a luncii Buzaului, linii de la care grupa ceiltrala trece in
compartimentele marginale. 0 grupa aparte 0 constituie regiunile invecinate,
mai inalte, in raport cu regiunile clasice ~i care este expusa in ultimul capitol.
De asemenea, trebuie aratat ca in cuprinsul acestor mari grupe exista ~i unitati
1 Accel1tlll in acea,t:1 parle cade pe corelatia fundumentalii dinLrc rc:ie[ la altimetrie
mezoforme ~i depozilele clIuterna.re.

~i

179

Tabelul 15
plan~ele anexii

Lista forajelor din

I crt.1 I
Nt.

Plan~a

2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22

23
24
25
26
27
28
29
.30
31
:12
33
34
35
36

II

(I - Xl)

Foraiele pe localitllt;

Pope~ti-Leordeni (74)

Gruiu (51)
:Miigurele (78)

Br -= Bragadiru.

II

Buftea (106)
~tefane~ti (86)
Bucure~ti Br l Fl
Bucure~ti Br. F2
Bucure~ti Br-F3
Co~ereni .(73)
Olarii Vechi (90)
Briitule~ti (104)
Bucovenii (104)
Vlasia (91)
Griidi~tea (89)
Demieni (91)
Biineasa (92)
Afumati

3T

III

in parantezii alti1udinile lor in

Picior de Munte (261)


Picior de Munte (261)
Cringul lui Bot (202)
Tatarani
Barciine~ti .
Valea Ciilugiireascii
Mizil
Buziiu-garii
Coste~tii din Deal (167)
Riieari (134)
Tiiriceni (127)
Slobozia Moarii (127)
Puchenii Mo~neni (132)
Dobra (162)
Bilciure~ti (150)
Jilavele (69)
Radila (115)
Cioceni (112)
Cioranii de Jos (171)
Parepa Ru~ani (91)
Baba Ana (94)
Vintileanca (89)

38
3:9
40
41
42
43
44
45
46
47
48
19
50
51
52
53
54
55
56

~i

Recea (191)
Babaroaga (176)
Negra~i (205)
Slobozia (162)
Schitu (164)
~erbiine~tii de J os (157)
Alimilne~ti (144)
Sto iean e~ti (133)
Radomire~ti (119)
Miildileni (110)
Sili~tea (152)
Viicilre~ti (101)
Vlrtoapele de Sus (101)
Orboeasca de Sus (93)
Glavacioc (158)
Tiltiire~ti de Sus (151)
Sirbeni (149)

Nr.
crt.
57
58
59
60
61

Plan~a

III

62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83

IV

84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96

97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111

VI

Dl

Foraiele pe localitll ti
Ciupagea

(117)
Buc~ani (108)
Coco~u (90)
Furcule~ti (104)
Ciilugiireni (79)
Sprincenata (110)
Slejaru (110)
Rata (110)
Balta Siiratii (108)
Slobozia J\Ilndra (110)
Olteanca (109)
Lisa (93)
Alexandria (82)
Piatra (89)
Plosca (89)
Pietro~ani (57)
Storobiineasa (74)
Riizmire~ti (89)
Satu Nou (88)
Toporu (87)
Tomule~ti (86)
Izvoru (90)
Hodivoaia (84)
Stane~ti (92)
Radu Voda (91)
Cucuruzu (87)
Ardeleni Fermii (63)
Saru le~ti (55)
LehIiu
Ciulnita
Movila
Fete~ti-garii

Stelnica
Jegiilia-statillne
Pd. Ciunga
Miircule~ti

JegiHia lAS
Ciiliirl)_~i

Iezeru F6
Iezeru F7
Solacolu (55)
Codreni (57)
Valea Ciipitalllllll i (55)
Sultana (47)
Pd. Ciornuleasa (54)
Valea SUnei (45)
Aprozi (40)
Suhatu (45)
Curcani
Valea Ro~ie (38)
Spantov (43)
Dragoie~ti (66)
Ileana (59)
Caliireti (57)
N. Biilcescu (55)

TabcIlll l!i (continuare)

Nr.
crt.

PIan~a

112
113
114
115
116
117
118

VI

119
120
121
122
123
124
125
126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143

VII

14-1
145
146
147
148
149
150
151
152
153
154
155
156
157
158

VIlI

--

159
160
161
162
163
164
165
166
167

ForajeIe pc IocaIitati
Riizvani ('16)
Zimbru (45)
A!. Odobescll (-10)
l\1ihai Viteazu (42)
$lcfan Voda (40)
Fele~ti Nord (65)
Iezerll (55)
Andra~e~ti

Slobozia (24)
Ianca (35)
Traian
Buziiu CAM
Pogoanele (68)
Malu Ro~u (65)
Urzieeni
Glodeanu Siirat (72)
Meteleu (73)
Milo~e~ti
Nieulc~ti

Jianu (45)
Insuriltei (45)
Valea Ciorii (27)
Ro~iori (46)
Zavoaia (45)
M. Kogiilniceanu (21)
Viziru (18)
Bordei Verde (18)
Urleasca (22)
Movila Miresei (16)
Traian (26)
Lanurile (18)
Chi~cani (14)
Faurei (38)
R. Siirat-CAM
R. Siirat-Primiirie
Miirii~e~ti

Teeuci
Viicleni (6)
Mlndre~ti Moldova (45)
Boboc
Obile~ti (29)
- Hoinari (67)
Balta Albii (44)
Mihillceni (47)
Caiata (90)
Foc~ani (34)
Topliceni (fara scaril)
Obrejita (dupa
C. Bra t esc u)
Matea (64)
Grivita (75)
Ive~ti (42)
Hanu Conachi (29)
Negrile~ti (43)
Miiicilne~ti (17)
Giurgeni (31)
Corod
Vame"

Nr.

II

crt.

Plan"e

168
169
170
171
172
.173
174
175
176
177
178
179
180
181
182
183
184
185
186
187
188
189

IX

190
191
192
193
194
195
196
197
198
199
200
201
202
203
204
205
206
207
208
209
210
211

212
213
214
215
216
217
218
219
220
221
222

XI

--- ----

.- . ~73

Foraiele pe localitllti
Circea (184)
Ziinoaga (146)
Ciocune~ti (142)
Oblr~ia (101)
Apele Vii (135)
Rotunda (106)
Traian (75)
Brineoveni (126)
Moldoveni (34)
Corabia (43)
Potelu (67)
Ianca (95)
Diibuleni (84)
Damian (86)
Drunic (131)
Padea (103)
]Vliice~u de Sus (64)
Maee~u de Jos (32)
Intorsura (108)
Peri~or (128)
Giubega (121)
Galicea Mare (71)
Unirea (108)
Motiitei (65)
Hunia (67)
Calafat (61)
Biiile~ti (58)
Poiana Mare (42)
Boureni (56)
B istret (22)
Ciupercenii Veehi (34)
Cearlngu (119)
Brani~te (116)
Punghina (97)
Vlniitori (72)
Vrata (73)
Glrla Mare (89)
Gruia (70)
Jiana (90)
Scapiiu (82)
Vlnju Mare (86)
BurUa Mare (100)
Chilia-Devesel (131)
Tismana (54)
Biililcita (260)
Plenita
Vlrtopu (153)
Terpezita (183)
Golfinu (169)
Lacrita Mare (172) .
Negrea (86)
Schela
Ci~mele (91)
Vlniitori (97)
Fintlnele (65)
Cuea

180
181

de ~ral~z~~ie, care VOl' fi. ind~cate pc parcurs ~i in anexa, in raport cu necesiUitile


reglOnarn geomorfologlce ~l ale folosirii denumirilor consacrate sau nou introd~se. Deci or~inea unitatilor geomorfologice este urmatoarea - gl'upele (asocle.re~ cea .mal l.na~e), sect~al'ele ~! ~'~giunile, ultimele separate ~i ele In subregzunl, mZCl'Oreglllnz, dupa condltnle locale, unitatea de bazu in analiza
facuta fiind l'egizznea.
<
<
Grupa centl'alii -: SClll'ti1, caractcl'izal'e mOl'fofuncfionalii. Prin pozitia ~i intinderea pe c~r~ 0 an~. l~~t~e Plemontul Getic ~i Subcarpati in norcl, ~i marea ondul~re a albl~l Duna~'n m~re Tu:nu Magurele ~i OItenita in sud, acest compartlm,ent se Impune m.p:-Imll! ,nnd, pr!n masivitatea lui, el cllprinzind cea mai
m~le pa~te a Muntelllel, ea ~l cea mal bogata retea hidrografica, reprezentata
prm bazmele Vedea eu Teleormanul, Arge~ cu Dimbovita, Talomita cu Prahova.
~eget~tia de'puduri are aiei cea mai mare intindere, iar sol~rile sint mult
ma~ va:-lat: ca m celelalte compartimente. Sint prezente aiei mai ales solurile
arg.do-lluvla!e (brun-~'o~cate nep?dzolite sau podzolite, brune podzolite ~i podzohte, ,solur~ negr~ ~l brune-argdoase), cu 0 permeabilitate mai redllsa, apoi
cernozlOmunle levlgate, caraeteristiee regiunilor sudice ale Burnazului. Complex~l mal:nos, calcaros ~ub forma .uneori de cruste ~i care sta la baza depozit~IOl .~o:sslce .are cea l~al maI:e extmder~ . T?t aici cad cele ~ai bogate preci!Htat n m penoada de \ egetatle cu valon m J ur de 300 mm ~l chiar mai m ult
m sectorul nordic (Pite~ti-Tirgovi~te-Ploie~ti). Ca urmare, cea mai mare
parte a acestei grupe apartine, datorita ~i predominarii solurilor aro'ilo-iluviale
z?ne.i semi:umede,_ iar solurile influen\:ate de apele stagnante cu durata mijlo~
Cle ~l sc~rta, ocup.a suprafete destul de mari, mai ales in cimpiile Boianu- Burd.ea- Vldele. Nu hpsesc de aici solurile influentate de ridicarea nivelului fr'eatic
~l aceasta, in special, in Vlasia nordica. Din punct de vedere morfolitoloo'ic
sint prezente tipurile de relief - piemontan, de divagare, loessic, aluvial "'de
terase ~i de lunci, ca ~i excesul de umiditate de-a lungul vailor, cu extindere
destul ~e m~:e in re?iunile de divagare, in special in zonele de convergente hidrograhce ~l m luncde dubIe, a~a cum s-a vazut in anul 1975 prin inundatiile
din 30 iunie-3 iulie.
A. REGIUNILE PIEMONTANE ~I DE DIVAGARE

Ii

,I

. Acestea ,eons~it~ie pri:nul sector, unde procesele de acumulare piemontana


;>1 de ~ubsldent~ smt str~ns lega~e de m,i~carile tectonice diferentiale (de rid i-

care ~l de cobonre), ca ~l de debltul sohd foarte putemic in pleistocen ~i holocen~ A.cest. sector s~ _intinde_ int~e Vedea ~i valea Saratii, el reprezentind 0
falsa clmple tectolllca cutata aXIal, reprezentata printr-o serie de anticlinale
~i sincI!nale, care apar la zi (cazul Magurii Buc~ani) sau sint acoperite de cuvertura plemontana aluvio-proluviala, inscrisa pe marele sinclinal neotectonic
cu ape arteziene bogate.
1. CiM PIA PITE$TILORI

~lmpia P~te~tilol' iese .in evidenta prin altitudinea care depa~e~te 200 m ~i
p:m larga el. bomb~re dm partea centrala, pusa in evidenta de vaile radiare,
dlvergente dm bazmele superioare ale Vedei ~i Teleormanului, Glavaeiocului
1

Aceasta este strins legata genetic de Cimpia Boianu-Burdea-Videle expusa mai departe.

182

~i Neajlovului. Prezenta teraselor in evantai spre albia Arge~ului ~i trecerea ei


gradata spre sud in marea cimpie Boianu-Burdea sint alte caractere care scot
in evidenta personalitatea ~i virsta pleistocen inferior a unuia din cele ma'i
mari conuri-delte din Cimpia Romfma ~i care ajunge spre sud pina in axa Cilni~tei, a~a cum se va arata mai departe.
'
Limita sudica, cu caracter mai mult conventional, este marcata de linia ee
une~te localitatile Potcoava cu Burdea-Slobozia iji Petre~ti Croitori, unde pe
ozona mai larga apar la zi 0 serie de izvoare in urma infiltrarii apelor pluvio-nivale in depozitele piemontane aluvio-proluviale. Caracterul piemontan
al depozitelor, ce compun conul-delta al Arge~ului, rezulta din ritmicitatea depozitelor dintr-o serie de foraje analizate (plan~a I). Tot din aceste sondaje se vede
ca depozitele loessice cresc ca grosime spre sud ~i descresc spre est.
Caracterul de falsa cimpie tectonica iese in evidenta din prezenta antielinalului Oarja-Bradu, care face parte din seria de cute acoperite de cuvertura
piemontana. Spre est, limita acestei cimpii nu ajunge peste tot pina in malul
drept al Arge~ului, ci in lungul unei linii sinuoase, cum se vede la Morteni,
Puntea de Greci ~i Petre~ti Croitori, unde ea trece putin mai spre vest. Vaile
radiare principale sint destul de adinci la periferia conului-delta, cu lunci ~i
terase locale, iar luturile argiloase, pe care s-au format solurile, favorizeaza stagnarile period ice ale apelor din precipitatii la nivelul interfluviiIor. Eroziunea
in adincime ~i laterala de mal este destul de activa, ca ~i transporturile locale
de pietri~uri ~i nisipuri de catre torenti din cuprinsul versant-ilor.
Terasele in evantai ~i trepte, descrise in amanunt de 1. B 0 c i 0 a c a (1975)1,
ce se succed de la vest spre est dau acestei cimpii piemontane in cuprinsul
ora~ului Pite~ti aspectul unui mare amfiteatru cu fata spre versantul abrupt
al Piemontului Cinde~ti, ocupat de terasele artificiale ale renumitelor podgorii
de la ~tefane~ti.

2. REGIUNEA DINTRE ARGE$ $1 BUZAU

Aceasta este mai variata, la aspectul piemontan adaugindu-se ~i cel de divagare, ca efect al dub lei mi~cari de ridicare ~i de coborire a intregii zone pericolinare, a~a cum de altfel indica distributia spatiala a unitatilor piemontane ~i
de subsidenta, ca ~i activitatea retelei hidrografice ~i depozitele ana liz ate mai
departe. Forajele cu adineime mai mare (plan~a I) arata succesiunile litologice
care incep cu forajele de la localitatile Picior de Munte ~i Ploie~ti, cu stratificatie ritmica de nisipuri ~i pietri~uri cu multe intercalatii argiloase sau marnoase. In mod deosebit atrage atentia forajul de la Cringul lui Bot (vest Ploie~ti), cu adincime de 160 m prin complexul ro~u constituit din intercalatii
de pietri~uri cu nisipuri ~i argile, sub care se ana un complex mamos nisipos,
probabil levantin (plan~a I). eel mai adinc este forajul de la Arice~ti
(322,,50 m), dominat de complexul mamos-nisipos din baza.
Clmpiile piemontane din aceasta regiune sint situate in cel mai mare golf
pericolinar, rezuItat al actiunii complexe de eroziune ~i acumulare a Dimbovitei, Ialomitei ~i Prahovei, fiind cunoscute sub denumirea de clmpiile Tlrgovi$tei ~i P loie~tilor. Acestea sint situate la doua nivele diferite, a~a cum arata
cele patru valuri de relief, incepind cu Pintenul Picior de Munte, insotit de terasele in evantai de pe partea dreapta a Dimbovitei, descrise de N. M. Pop P
1 Numarul mare al teraselor piemontane ale Arge~ului este explicat de autorul amintit,
prin prezenta anticlinalului de la Oarja, sub influenta caruia partea nordicil. a acestei c1mpii
s-a ridicat treptat. Este vorba de terasele (T 1- T 7). Despre aceJea~i terase s-a ocupat A lex.
Bra i 1 e a n u (1974) care a adus importante precizil.ri cronologice, mai ales pentru terasa
a II-a, care apartine pleistocenului mediu (Iucrare in manuscris).

183

(1938) ~i continuind cu cimpia piemontana joasa a Tirgovi~tei, rezuItata din


juxtapunerea conurilor de dejectie ale Dimbovitei ~i Ialomitei pina in cuprinsul
luncilor actuale.
Mai departe, urmeaza Pintenul Magurii sau Cimpia piemontana ina Ita a
Cricovului Dulce, intens fragmentata ~i atacaUi de eroziune torenpala ~i de
procese gravitationale. Acest pinten cu aspect colinaI' este dominat de magurile
mai inaIte ale celor doua anticlinale (Margineni ~i Buc~ani) ~i el limiteaza
cIaI' una din cele mai tipice cimpii piemontane terasate, Ploie~ti, a carei litologic ~i stratigrafie au fost descrise in partea intii (fig. 84), ca ~i microrelieful
de gorgane.
Interesanta este evolutia Cricovului Dulce care taie transversal prin doua
mici defilee Pintenul Magurii la localitatile Postirnaca ~i Tinosu, formate prin
eroziune laterala ~i deversare prin ~eile create in timpul apelor mari, ca ~i
contactul Cimp iei Ploie~tilor Cll zona subcarpatica a deaIuriIor Tintea ~i Bucovel. Evolutia Teleajenului spre Cricovul Sarat, a Prahovei spre Teleajenul inferior, a Cricovului Dulce prin nordul Pintenului Magurii spre Prahova ~i apoi
spre Ialomita, aDimbovitei spre Ialomita in sectorul Tirgovi~tel, toate aceste
schimbari s-au efectuat sub influenta predominanta a proceselor de acumulare,
prin dinamica conurilor de dejectie ~i a mi~carilor tectonice locale. Ca ~i in
Cimpia Pite~tiIor, caracterul de falsa cimpie tectonica este evident, datorita
cutelor subcarpatice, acoperite cu depozite aluvio-proluviale. In cazul celor
doua maguri, Buc~ani ~i Miirgineni, cu caracter de anticIinale, acestea s-au ridicat pina Ia suprafata, concomitent cu acumularea depozitelor piemontane, iar
in prezent eIe sint erodate de agentii externi.
Cimpia de divagare clintre Arge~ ~i Teleajen se inscrie pe axul sincIinalului
neotectonic intens faliat ~i cu numeroase stmcturi de hidrocarburi. Ea incepe
cu partea cea mai intinsa din triunghiul Titu-Racari-Brezoaiele, de unde
se ramifica ceIe trei culoare radiare de lunci, in NV spre Pite~ti, in NE spre
Cojasca ~i in SE spre Domne~ti. Influentata probabil ~i de UlleIe fracturi de
fundament, cum este cea dintre Titu ~i PotIogi, semnaiata la suprafata de
catre G. Val san (1915)2. De la Cojasca spre Tariceni ~i Puchenii Mo~
neni, cimpia de divagare are aspectul unui cuioar ingust, limitat de cimpia
loessica a VHisiei ~i de Pintenul Magurii, printre care curgea initial Ialomita,
ce se unea cu Prahova in amont de localitatea Gherghita (fig. 84). Ca toate
Iuncile, cimpia de divagare se caracterizeaza sub raport granulometric prin
nisipuri simple sau argiloase, ~i argile nisipoase, ca ~i prin stagnari period ice
ale apelor din inundatii, care produc exces de umiditate specific fundurilor de
vai. Analiza forajelor din aceastii zona de divagare scoate in evidenta prezenta
depozitelor piemontane ritmice in baza ~i chiar prezenta unoI' orizonturi de
loess intercalate intre pietri~;mri sau acoperite de aiuviuni recente, a~a cum se
vede din plan~a a II-a, in profilele de la Coste~tii din Deal, Salcuta, Racari,
Slobozia Moara, Tariceni, Puchenii Mo~neni, Dobra, Bilciure~ti, Cojasca, T[lrta~e~ti etc. Sint cunoscute aici numeroase stmcturi petroIifere.
3. CiMPIA MIZIL-BUZAU

Ea constituie zona de contact a Cimpiei Romane cu Subcarpatii clintre vaile


Teleajen ~i Buzau, unde apare 0 mare convergenta hidrograficii (A. C. Ban tI,
1967), marginita lateral de doua mari conuri de dejectie - Prahova -Teleajen,
. 1

184

Vezi A. C. Ban u (1967):


Vezi confirmarea mai exactii In falia R:"icari-Videle din haria lectonid a R. S. Romania.

II

in vest :;;i Buzau, in est. Forajele de adiucime mai mare, cum siut cele de la
Valea Calugareasca, Mizil:;;i Buzau (plan:;;a I) indica aceea~i alternanta de pietri:;;uri, nisipuri, argile ~i mai rar marne, pe primul plan spre suprafata stind
depozitele piemontane, iar in baza, cele fluvio-Iacustre.
Aici se gasesc mai multe trepte piemontane, prima cu altitudine de 150-160
m; :;;i care este de fapt, terasa litorala a lacului pleistocen mediu, acoperita
cu deluvii groase care-i da aspectul unui glacis pericolinar ingust ~i continuu,
situat intre vaile Teleajen :;;i Buzau, corespunzator in schita lui N. Flo rea
:;;.a. (1954) prin fi~ia insemnata cu T. Aceasta treapta este pusa in evidenti'i ~i
hidrogeologic prin fi:;;ia de izofreate paralele, cu valori intre 110 ~i 150 m, care
se pot urmari in sudul localitatilor Ceptura-Per:;;unari-Pietroasele- Gura
Si'iratii-Mereni (dupa schita lui N. Flo rea :;;.a., 1954).
A doua treaptii, socotita tot ca un glacis, dispus insa la periferia terasei lacustre are acela:;;i aspect de glacis :;;i ea face trecerea spre cimpia joasa, de divagare, fragmentata de numeroase vai torentiale cu izvoarele in Subcarpati (G
- in schita amintita) ale carol' ape depun aluviunile sub forma de conuri, mai
\'echi sau mai noi :;;i care patrund succesiv in interiorul cimpiei de di\'agare
(fig. 84). Aceasta din urma este reprezentata destill de clar prin cimpiile joase
Colceagu- Vintileanca :;;i Sarata-Leoteasca, cu ape freatice la adincimi mici
(1-5 m), marginite la exterior de 0 serie de cimpuri loess ice :;;i ele destul de
eoborite (Salciile-Bolde:;;ti, Amara :;;i Limpezi~u-Coste:;;ti), care fac trecerea
spre cimpiile loessice din apropierea lor (Gherghita-Maia ~i Baraganul de Mijloc).
Caraeterul depresionar al acestei regiuni este seos in evidenta nu numai de
convergenta hidrografiei din sectorul Bolde:;;ti, ci :;;i de adincimea mica a structurilor freatice, alaturi de care se adauga:;;i bogatia in saruri, mai ales in bazinul Saratii, de unde-i vine ~i denumirea. Sub raport practic-aplicativ, aceasta
regiune de divagare ridica probleme mult mai complexe, legate aUt de excesul
de umiditate, conditionat de morfologie:;;i hidrografie, cit :;;i de prezenta sarurilor de provenienta subcarpatica prin intermediul apelor subterane ~i de
suprafata. Sub acest aspect, de prezenta marelui con de dejectie al Buzaului
al carui virf se afla pe interfluviul Sarata-Calmatui (intre localitatile Stilpu
:;;i Lipia) sint legate 0 serie de probleme de hidrogeologie (saraturile din bazinele
Sarata :;;i Calmatui, inundatiile de pe interfluviul Cahnatui- Ialomita din sectorul Pogoanele) :;;i altele.
Analiza {orajelor de mica adincime, cum sint cele de la Dirvari, Radila, Rifov, Cornu de Jos, Belciug, Cioceni, Hatcarau :;;i Ciorani, indica prin orizontul
de bolovani:;;uri ~i pietri:;;uri cu grosimi de 5-10 m prezenta conului de dejectie
al Teleajenului, ca 0 prelungire a conului PrahoYei, dupa cum forajul de la
Stilpu :;;i altele arata prezenta celuilalt con mare din partea opusa, conul Buzaului, expus mai departe (plan~a I) ~i care apartine Cimpiei Buzaului.
Forajele din localitatile Parepa Ru~ani, Baba Ana, Vintileanca, ~chiopoaia,
Gageni :;;i altele indica sub un orizont subtire de loess prezenta nisipurilor :;;i
argile lor, iar forajele de la Fulga, Salciile ~i Jilavele arata orizonturi de loess
eu grosimi mai mari, de 3-8 m.

=.:'
:"
111.

'
B

:c'\)

IJ"

~ UI.:: ".

a>

~~ .o
"
~-;;- 0.
'0
~ .0.

. :0'

~.~i

]
----------

II:'

:r-

~I

rt
""~~ ~
I

III

.'
.,

'iiI

..

0: ..0

-,I-

0.0 "0'.
.~:~:9

Fill

~ ii,

<:>

.C)a

:6.~:.

~.

III

...

::>

.dRIiS

.,""on""
...

..

0"

Wol.

.5

.,...

...,
"0

.,...
on
'"
'">"0
.,

0'"
1"

lo?

.'

<:

)0 1....

iii

<>'?I

T~i<:'

<: ~t~~l

F-

':::~i~~

.': Jo11f<>

ilL.

=;;_

>:Ii

'.1 '~Ii

.':" ~f1} \" {

111

c>

::>

<;H\:.l

c:>.. .

<:>

"0

.,"r<::
.8
<::

.~

0-

,~+--:-t---t:'~'.~'~

~.'~::
:
0. .

"J-+--t---1 . '0' 0 ~

:o~.

'\j--f-'---H .. 0.0:

'"
0.5

"
~

\I:.0:.Q'. '.0 .(Yo .0'. :0'0'.

... 9:.~ .. :.ooo~.o:,o


I'" o
' " .
.9:o. oO o.CJ '.0.

'..."

';:;'

:6.:0 .

'0'

o .

". . 0

c::l
C'l

B. REGIUNILE INTERIOARE

Prin pozitia lor imediat la periferia unitatilor precedente, la marginea zonei


de subsidenta, cazul regiunii Vlasia sau imediat in continuarea celor piemon-

186

~:.

'.0
F:II .. !J:
:0
~
~::- 0'.

<:>

'I>

~
III.

...

<")

..-

w.:
0

<>
:.o~.~ : J:

: ti~c:
ci.OQ
~

......

t:l

01: d

...

0
<")

...
0

"'r
<::

~
~

Lane, cawl cimpiilor Boianll-Bnrdea- Viclele, aces tea refleeta 0 legatura


foarte strillsa eu cele ill\'ecillatc 5i de care se disLillg mai ales prin predominarea
cuyerLnrii de loess ~i a clastocarstnilli sllfozionaL
Cimpiile de mai sns Sillt separaLe inlre ele prin zonu de diYagare Titu-Racari-Brezoaiele, care se rontinna sprr SE prin larga Illnc[t Sahar-Arge~,
ata~ata Vlasiei.
1, C1MPIA VLASIEI

Aceasta se intinde intre yaile Prahoyei in nord ~i Arge~-DimhoYi\a in sud,


ea fiind din punct de yedere genetic 0 conLinuare spre Slid a conurilor de dejectie comune ale Ialomitei in cnprillslll Vlasiei nord icc (Cimpia Snagonllni) ~i
Dimbovitei, in VHisia de sud (Cimpia Bucure~tilor), acoperite Cll loess a carlli
grosime cre~te spre sud~i est(plan~aa II-a ~i profilele din fig. 11 A).Pe laLura de
nord, Vlasia este traversata de la Yest la est printr-un mic de{ilell loessic, formal
prin deyersarea apelor Ialomi~ei in mici depresiuni clastocarstice (vezi fig. 62).
Tot in acest fel a patruns ~i Dimbovita pe aetualul traseu ~i care facea albie
com una cu Arge~ul intr-o vale de tip Pasarea, in pleistocenul superior sau in
holocen. Pentru latura sudica a Vlasiei, valea Dimbovi~ei constituie axa
hidrografica principala, pe care se afla Capitala tarii ~i de care ne ocupam
in mod special in microregiunea sau zona Bucure~ti. Sub raport lito logic ~i tectonic, Vlasia reprezinta 0 continuare a regiunilor piemontane, dar unde loessul
are grosimi mai mario Structurile cu zacaminte de hidrocarburi se prelungesc
muIt la sud (Peri~, Gradinari), care confirma caracterul de falsa cimpie tectonidi ~i aici.
a) Cimpia Snagovului iese in evidenta prill sistemul de lacuri de tip liman
fluviatil (Balteni, Snagov, Caldaru~ani), ca ~i prin cimpul mai jos, de loess
Potigrafu-Gherghita-Maia dintre Prahova ~i Ialomita, apoi cirnpulmai inalt
dintre Crevedia-Otopeni ~i Barcane~ti, situat intre valea Ialomi~ei-bazinul
Dimbovitei ~i 0 linie ce porne~te de la Fundulea prin Go~tilele ~i Dragoe~ti spre
Barcane~ti, inc1uzind astfel bazinul hidrografic superior al Mosti~tei. In aceasta
cimpie au avut loc irnportante schimhari in textura hidrografiei expuse in partea intH. Pentru detalii - c1asto-carst 9i profile geologice se va vedea lucrarea
noastra (P. Cot e t, 1965).
b) Cimpia Buclll'e~tilol' reprezinta partea de sud, sud-vest, care apartine
sub raport hidrografic celor doua bazine confluente - Dimbovita :;;i Arge9,
dominate de versantul sting mai inaIt al Arge~ului. Axa morfohidrografica a
acestei cirnpii 0 constituie valea Dimbovitei, marginita spre N, NE de cimpul
Mogo:;;oaia-Baneasa ~i in sud, sud-ycst de cimpul Chiajna-Berceni (conturat
de V. 1\1 i h a i I esc u, 1924 sub denumirea de cimpul Cilnaului), incins
la exterior de cimpia aluviala Domne:;;ti-Bude:;;ti, 0 lunca larga 9i bogata,
cunoscuta sub denumirea de lunca Arge9-Sabar, 0 terasa joasa, in formare.
Insotita de mici terase pe partea st1nga, mai ales incepind de la Vidra 9i pina
la Hera:;;ti, ea este insotita de numeroase albii parasite 9i soluri aluviale destul
de evoluate. In cuprinsul Capitalei, valea Dimbovitei prezinta pseudoterase
locale pe partea st1nga cu dezvoltare in evantai, descrise de autor (P. Cot e t
1963). Versantul drept 9i abrupt, lunca larga 5i rnultimea gradi9tilor, mai ales
in cuprinsul Bucure9tilor constituie caracterele principale ale acestei vai
care are terase intinse pe partea stinga in Cimpia Mosti:;;tei. Pe partea dreapta,
Dimbovita prezinta un singur petic de terasa, in dreptullocaliti'itii Balaceanca.

Spre deosebire de Cimpia Snag~vului, cu vai putin a.d.in~ite :;;i ~nd~ loessul
are orosimi mai mici, iar tasarile smt foarte numeroase 91 mtmse, Cnupla Bucure9ti'lor, nelipsita de clastoearst suf~zion~l, dar ~i c~ vai mai ~dinci :;;i ci~upuri
mai inalte, se impune in morfologle prmtr-o mal mare vanetate, dupa cum
Cimpia Snagovului se impune prin hidrografia :;;i p~durile ei mai bogate: ?iferenta intre acestea se vede 5i in problemele cu pnvu'e la excesul de umldltate,
legat de interfluvii, mai extins in Cimpia Snagovului, datoriUt tasarilor sur 0zionale mai mari. Zona cu cele mai importante probleme sub acest aspect se
afla la contactul dintre cele doua cimpii, pe cumpana apelor dintre cele trei
bazine hidrografice (Ialomita, Mosti~tea ~i Dimbov~ta),.und~ ~n pel'io.a~a 1.9G~-=
1972 au existat intinse terenuri afeetate de umeZlre freatIca exceSlVa III pilla
1a slab[l.
Analiza {omjelor de midi adlncime. Numarul acestora este, d~stul de. mare
<;i din care sint redate numai citeva (plan~a a II-a). Cele de admClll1e mal mare
~lnt expuse mai departe In mieroregiunea Bucure9ti. Forajele din p~rtea d.~
vest ~i nord-vest din .Cimpia ?nago\:ului~ e~m sl~t ce~e. de l~ CO:'jerel1l, Olar~l
Vechi (linga Gherghlta), Bratule9tI, Flamlllze~l, Vlasl~, Bal~easa, Afumatl~
Fundeui ~i allele, indica faptul ca depozitele loessl~e crese m gr~sn~1e de l~ nord ~l
nord-\'est spre sud 9i sud-est in Clmpia SnagovuIUl.~a:o~er~l1l. ~l Olarll. V~clll,
ele au nUllai 8-10 m, la Vlasia, Bratule9ti, Flamlllzel1l ~l Afumatl aJlll1g
la 20 m iar la Baneasa 9i Fundeni depagesc 25 m.
Cel m'ai interesant dintre foraje este cel de la Fundeni, situat la trecerea
spre B[lraganu I de sud, unde loessul, destul de ~isi?os, are nUI1l.ero~se i~t~rca~
la~ii de argile (probabil soluri fosile) cu concrep.ul1l calcaroase:'jl ch.wr lllsipun
In baza. In partea de sud, In Clmpia Bucure~tIlor spl:e sud-yest :'jl.sud-est, ~a
POp e9Li Leordeni, Postavari, Gruiu, Magurele etc. groSlmea 10essuiUl scade dm
nou, ea ay-ind 8-15 m.
.
.
..
..
Pentru depozitele pe care sta loessul (nisipun, arg~le ~llSI~OaSe ~l arg,lle~ s~
observa 0 alternanta a acestora 9i mai rar prezen'~a pletn~unlor. La admclml
de 40 - 50 m apar :'ji marne cu intercalatii de nisipuri, cum este cazul .la Ba.neasa
sau la Dimieni, unde predomina argilele. De asemenea .este de. retmuL faptl:l
ca nu lipsesc orizonturilc de argile cafenii sau rO:'jcat~ dm c~prmsu.I lo.ess~IUl,
precum ~i prezenta unoI' orizonturi de argile ro~c~Le ~11l ?upnnsul pletI~l~lln1?r,
asemanatoare cu cele piemontane, fapt care conhrma eXlstenta conullll <lhl\'l0nar al Dimbovitei pe care sta Capitala tarii (P. Cot e t, 1963).
Microregiunea Capiialei poate fi considerata, fie i~tr-un sens re~trins pina
la centura de cale ferata (fig. 81), fie intr-un sens mal larg,. ora9ul ~l cO~lUnele
suburbane. In cde ce urmeaza ne referim la ambele sensun pentn: foraJel.e d,~
adincime mai mare, iar ca morfologie ~i depozite ale subsolulUl acestela II
acordam sensul restrins (fig. 85).
Depozitele cuaternare din subsolul Capitalei au facu~ ?biec~ul unui stu~iu
special, publicat de E. Lit e a n u (1 952), car~ a stablht t.rel complexe htologice 9i stratigrafiee: superior (pleist?ce~ supel:lOr) .cu ~rosllu~ de 2~-.30 ~'
constituit din alLernante de loess, pletn~un :'jl lllS~P:trl; .medw, .fOlmat. d,m
depozite marno-argiloase eu grosime de.50.- ~OO m :'j: lI1{~J'lor .(~lel~~o~en .mf.~
rioI') cu grosime de 100-170 1~1,. constltUl.~ m genel a1
l:ISIPUll. ~.l p.~etll
9uri , dar separat pri~ cele doua m~ercalatl: de marn.e ,91 mgJle III .tlel, ollzon~
turi (A, B, C), dupa care urmeaza ley-antI.nul. ,Deci m. total 'plelsLoc.ellu~ aI.
avea dupa autorul eitat,250-300 m. Analiza Cltorva dm for~Jele mal admci
exec~tate in ultimii 10-15 ani in jurul Capitalei la l?anublaI:a (F 1, 2, 3)
I.F.A. Magurele (F 1), J ilava (F 1), Berceni (F 1, F 2) 91 Bragadlru (F 1- F 3)

:Jill.

189
188

llisipos, ce ajunge la 80-90 m adincime i chiar 100 m, fosilifer i in continuitate de sedimentare cu ultimul complex - strateIe de Frateti, psamo-psefitic,
care depa~ete 100 m adincime, ajungind uneori la 123-130 m. In forajul F 2
de la Bragadiru i anume in orizontul de nisipuri fine cenu~ii-galbui, slab
argiloase, a fost determ inata de N. Mac a r 0 vic i (1968), prezenla lui
Unio sluri H6ernes, care impreuna cu pietriurile de sub ele, indica baza pleistocenului. De asemenea, in forajul I de la Bragadiru, in orizontul A, a fost
semnalat lemn silicifiat in curs de carbonizare i fragmente de Psilunio sculplus
Brusina, Hydrobia grandis Cobalcescu, Neritina sp., care indica dupa N. M acar 0 vic i, levantinul care se intnne~te i mai j os la 181-193 m in orizontul C, unde au fost determinate: Viviparus sp., mulaj intern, Unio sp., fragmente, Tylopoma sp., fragmente, Melanopsis esperoides Sabba, Valvala piscinalis Mull., Lithogyphus neumayri Brusina.1
1n afara de importanta stratigrafica pe care 0 are pentru intreaga Cimpie
Romana relevam rolul ce revine din punct de vedere neotectonic faliei Cilni~tei,
in lungul careia orizonturile de Frateti i Uzunu, care se gasesc la zi in Burnaz, cad spre nord in zona Bucureti, la adincime de 100 m. Pe baza celor
de mai sus se impune 0 revizuire a datelor mai vechi, in legatura cu originea
fluvio-Iacustra, grosimea pleistocenului i baza lui. Alte date din forajele de
adincime mai mari slnt cele de la Buftea, Brane~ti, Baloteti, Crevedia, Chitila, 30 Decembrie, Fundulea etc., din care au fost alese citeva mai caracteristice (plan~a a II-a).
Din cele expuse eu privire la Cimpia Vlasiei rezulta ca dei nu este prea
extinsa, ea prezinta probleme de ordin ~tiinlific ~i aplieativ destul de variate,
iar prin pozipa ei geografica, Vlasia face trecerea atit intre regiunile nord ice
(piemontane ~i de subsidenta) ~i cele sudice (dunarene), cit ~i intre cele mai
vestice de tip Boianu-Burdea (mai fragmentate) ~i cimpiile tabulare, de tip
Baragall, expuse in capitolul urmator.
2. CTMPIA GAVANU-BURDEA (BOIANU-BURDEA-VIDELE)

Dupa denumirea clasiea, aceasta ocupa

I>/.Jl 2a
F""'12b
r::::13
~
~

~5

,I d J -

6 -

~4
~

1!:i6 Q l

Fig. 85 -

Relieful lllicroregiunii

Bucure~li

pina la centum de cale ferntii:

vaile p"rincipale ell lu~ci!e lor; 2 ~ ter~se in valea Dimbovitei (a - existente; b - presu use)"
terase 111 valea Colellt111cl; 4 - microrelief de gradi~ti (a - Chiajna' b - Giule~ti' c - H P~de :
A.rhlv,:,le Statului; e - Dealul Mitropoliei; f.. --:-: Radu Voda; g -:-- Tr~ita; " - 9 M~i; i - C~tel~;
~leto~la MUll".ll,. ~ !,lumbUlta, ,I - Ceta}ll; '" - Dobroe~ti, , , - Pautelimon); 5 - iacuri'
lucun en gradl~h IntertOare; 7 - clmpurde Inalte !]i netede
'

penni~ s~ scl~ilam un~lato~re~e complexe:


re~tl),. constILu.lt dIll .deP?Zlte r~tmlCe.(l~essice

ne-a.u

cOl1lplexul de Panlelimon (Bucuin. alLernan!a cu pietri~Llri) care


apartlll conulUl de de]ect1e al Dunbov1tel, cu groslme de 2::>-30 m; complexul
d~ Mosli~leal constituit din nisipuri, argile ~i marne, care ajunge pina la adlnCUllea de 45-50 m (mai rar intre 60-70 m); complexul de UZllnu - mamos1 Trecerea de la acest complex la depozitele de Brliila, Tirnspol, cn in cazuI Iorajului de
la Braila, n-a putut Ii sesizata aicl.

190

suprafala destul de mare intre

Arge~ ~i Olt, ea fiind 0 continuare directa a Vlasiei spre vest ~i care spre sud
se opre~te tot la linia morfotectonica a Cilni~tei cu direc~ie vest-est. Ea se carac-

terizeaza prin paralelismul vailor i interfluviilor, adincimea mai accentuata


a viiilor, care cre~te de la est la vest i de la nord la sud, alaturi de prezenla
a numeroase sectoare cu meandre adincite, a teraselor fluviatile pe vaile mai
mari (Vedea ~i Teleorman, Glavacioc i Neajlov) etc.
Cimpia Gavanu-Burdea trebuie privita sub raport genetic ca 0 continuare
directa a cimpiilor piemontane inalte din nord (Slatina-Spineni ~i Piteti)
care se preluugesc lin spre sud pina in axa Cilni~tei. Aceasta cimpie este constituita din mai multe cOl'luri-delta dintre care cel mai important este conul-delta
al Argeullli, ce ajunge spre vest pina in valea Vedei, axa lui constituind-o
valea Teleormanului. Aripa estica a acestui con-delta inclina u~or spre est in
zona de contact cu cimpia de divagare Titu-Racari-Brezoaiele. Pentru latura
yestiea a Cimpiei Gavanll-Burdea nu este strain nici aportul Oltului. Denumirea clasica data de G. Val san (1915) nu mai corespunde astazi ~i ea
poate fi inlocuita prin trei regiuni geomorfologice - Clmpia Boianu, situata
intre versantul abrupt al Oltului ~i valea Vedea, Clmpia Burdea, cuprinsa intre
1 Multumim pe aceastii calc, profesorului dr. docent N. 1\1 a car 0 vic i, pentru aceste
determinari, ca ~i lui D. B ii lu t a, care ne-a pus la dispozit ie accst pretios material
paleontologic.

191

~~~I'
lei\
......
' ...... ::

II"

.....

rIO

1111

<:>

0
0

ot. 0
., <>.

,0,0 0

:.:.-.::::.+--= t~o::i tl:

;;; 1:1=-:

III

-I

0;

a;-

.0

1loW.....L....~:::..&.:.I~L:.L1.u...

.....Ic!,
~

<:> .

::

<:>

0,

::

:j,
g;

<> ......
0

'. . 0' ..

I.,

C..Cl

.1".1
~

s?

<:>

.. '-:

"'~Jo'
::'. '~:'~"~"i':-l
::1'"

,.. ,'

or ol,tor
w- 1~.1.,
cJId.
I.
l

1111_.

,~

'rJ!,1
'1

'1. 01: l " l

.10

J~

.. . . .

Ii

" ...

I QI ::.
10 .. "

~..

"

I'

..

.. ' .

I . '.1

..,

~
0 6\'

o'

o' .

. . 0 . ' 0

.0. ' . .
'0,0,

'.'
.
'0.0 '0

,: . 0'.' 0

..

.'

.::
r.:.-:
" . I':':.

..

:'

<:> .. , 00.:

'::::"':":~~:'f::::..".
:',<:
:.

J 0
C I
, c

<:>

~ :.1. , ........ '" : : :(

-...,..----.,-

F_1C11
1="'_

rg;_
0
<:>
a ' " <:> .. II '.. '.\
~
m=-:r::::~:::m:~~riTTT1T1
<:::
t'
~
0
0"'00::\:
:..
~
~
<:> -c; .. ,'" :'
'. .\:'.

"Q~"o .;~'

01

0:.

1:="1_
'0
~'~','o"'o',:'''I':'l'',,''
I
., 'p'
.. T.
. .. '
.
~ - .C"O ' - , ' 0 " ~ ..0 '1: .. 1',/
.
111- 0 ".0.'1+ .o..o.~ .. :,,1.'./:: .
~- '0' <>

4- 0. 0'. '0'

"

0
0

<:>

C)

10

0', (,
"0' .

o.

.'Q ..

.'. :

o ...

ji;;--'O : .' '..,'

'.

'

'0 .,'.:

0 . 0 .

.' '1"
: .:.',. '.
..
'. ",.'
"'."
". ','..' ..I'"
......
.'.1: : .'.',

d!

.. , ..6'.

,0 .

III ,.' "


. . ' . '. '"
'" ==- ' 0 . ' - , . - , 0 . 0 , I
jjj- :0' 0 rr-- .0'. '.0.' .O',,?

0'

-1\

.n

: .. c .Q
o ... ' 6\'

... . ' Q' .~.,

'0

~ ~

",

t0 ~ 0
l ~ tot

..

tj1O!<> I of

1 "::'

1 0 ,<;: . .'
aiol',::

0
00/0101

'Trp""T'"
olet:c3.':
:lilo~ci.
01 i1lr
e T""I I rl , cd
: Q

I ~1
I II:>

. c>

o
(',

<:)

. .
. . ... ,

:.

..
..
.'

'.

"

'.

....

c::>

'"

.'

viiile Vedea ~i Teleorman ~i Cimpia Vi dele sau Glavaciocului1 , intre Teleorman


~i Arge~, de forma unui trapez ~i cu viii orientate de la NV spre SE. In sens
mai general ~i in raport cu valea cea mai centraIii s-ar putea distinge numai
douii regiuni - Drag(lne~ti - Olt-Ro~iori ~i Cartojani- Vi dele ce se pot utiliza
in diferite lucriiri de sistematiziiri regionale.
Privitii in sens longitudinal, in raport cu linia mediana Dragane~ti-Olt
Tiri~neag-Ciorani-Ciuperceni-Baciu-Ogrezeni,
se pot separa doua fi~ii una nordica cu 0 fragmentare mai mica ~i alta sudica cu 0 densitate de vai mai
mare, datorita unei generatii mai tinere, dar ~i cu loess mai gros ~i crovuri
mai numeroase. Prima ar putea fi denumita Cimpia Radomire~ti-Tatara~ti
Crevedia cu mai multe afinitati specifice cimpiilor inalte din nord, ~i a doua,
Cimpia Radomire~ti-Ro~iori-Videle-Adunatii Copaceni, legata mai mult
de Burnaz ~i de Vlasia.
Putin .cunoscuUi pina in prezent sub raport genetic ~i cronologic, cimpia
interioara Olt-Arge~ merita un studiu de detaliu, in care conceptia exprimata
aici ca unitate fluvio-lacustrii de virsta villafranchiana, cu trecere spre SE
la pleistocenul mediu, sa fie mai bine lamurita.
a) Cimpia Boianu este dom inata de hidrografia afluentilor Oltului, prin
piraiele Dirjovul ~i Iminogul, ca ~i de bazinul superior al Calmatuiului de Teleorman, iar crovurile ocupate de lacuri sint destul de numeroase. Terasele
locale ~i lunca apar mai ales in lungul vailor Dirjovului ~i Iminogului, iar
meandrele inditu~ate, in bazinul Calmatuiului.
b) Cimpia Burdea, denumire data dupa afluentul principal al Vedei ~i care
taie adinc ca ~i Valea Ciinelui aceasta regiune, este marginita de cele doua
rinri gemene cu vai largi, lunci ~i terase destul de bine dezvoltate.
c) Cimpia Videle este regiunea cea mai intinsa ~i are trei vai mari - Glavacioc, Neajlov ~i Dimbovnic, ultima fiind afluenta celni de-al do ilea riu.
Legatnra strinsa cu Cimpia Pite~tilor este cit se poate de clara in acest caz. Lat imea mai mare a interfluviilor din partea de sud corespunde cu dezvoltarea
mai mare a crovurilor, ca ~i cu cea a teraselor din cursul inferior al riurilor
Glavacioc ~i Neajlov. Trebuie rem arcata aici ~i valea Cilni~tei in amont de
N aipu, cu meandre incatu~ate aproape unghiulare ~i cu mici terase locale,
unele cu caracter eroziv-structural.
Toate aceste nnitati geomorfologice se gasesc situate la periferia ~i in continuarea cimpiei piemontane a Pite~tilor aUt ca litologie ~i tectonidi, cit ~i ca
resurse ale subsolului. Sint binecunoscnte aici numeroase structuri de hidrocarburi (Videle, Cartojani, Preajba, Balaria, Glavacioc ~i altele), care confirmil caracterul de {alsO. cimpie iectonica, acoperiUi de 0 intinsa cuvertura piemontana pleistocenii .
Tot aici, in cuprinsul Cimpiei Videle au fost depistate pe cale geofizica unele
paleovai fluviatile, cu delte sarmatiene ~i importanta pentru zacamintele
de hidrocarburi, cn directie sud-nord, taiate pina la nivelul penep lenei valahe
(D. Par a s chi v, 1975).
Desigur ca in acest caz nu putem vorbi de un Paleoarge~ cu orientare inversa
cursului actual, ci mai degraba de unele canioanesubmarine, formate la contactul
uscat-mare, aceasta cu aUt mai mult cu cit vaile respective se adincesc din ce
in ce de la sud la nord, a~a cum precizeaza autorul citato
Forajele $i analiza lor. Dintre forajele de adincime mai mare putem aminti
destul de putine, folosite in Studiul hidrogeologic C.S.A. (1967), cum sint cele

c::>
r-

c::>

'"

l Inlr-o impiir~irc mai \'cche numeam aeeastii regiune, Cimpia .Vcajlovului (P.
1955), de care s-a oeupat apoi 1. R Ii d u 1 esc u (1957).

13 -

Cimpia Romana

Cot e t,

193

de la Coste~ti ~i Potcoava, Stoicane~ti, Radomire~ti, Maldaeni, Ro~iori de Vede,


Sili~tea, Bab~ii~a, mnIte dintre ele depa~ind seria depozitelor pleistocene
ajung in depozitele fluvio-Iacustre levantine (Coste~ti, Potcoava, Maldaeni,
Ro~iori de Vede), tinind seama de forajele de la Ro~iori de Vede, unde levanti_ Jl!L.--.-0.,....r.\ 0 \
~,

lo l 0 0l

,..,

I . . . . C>

: ...... :........

... ~~tl:: : j"-~l=-,i_l=-, , \o. ; l;.;"\:a. .:. ' ';"; ' ' ';' ._:. . ; ... .;:. . ;.: J.J...l..1-_._.....J

f5

.J.

'"

1.':' '-:: <.:::: :~, : :.<

---J

~-__=-+_=:,_t~o~,T.;.~ :ti~ ~ : :
iii
C>
..... <:>
.'
>-.,
1 01 " . '~.-t ....
0

? ,'.. ~ .' ~

.--

co

!!!

:~

. . '.

i1T I,0It O'."t)

lo
:I~ -l,i

111
f-

c.'

(l

1111 :,,:<:1:

'.

t=Q

. '
.n._'
_ '.n
(l

......

'0

.v.~

.0.,

.OHI--+-4:: '. '. :.:'.


O:l---r._ _ ' '.' - : : . .
~

'1,

'-------'

,~

()

~--- " 0. 0 : . \) .

"ci-:~!
'i~::
.
~~'
,

III
/11-

'00
'C)'o

i\

I~mil,',
0:
0 .....'i
-- .:...:. :.:.

O . Q.O . Q.OO:IS]:
. .. :.:
:;; 1I1~:-.:6~-"':O"
<:'.-:'
o

0
C)

~--I.::L.:.:...;.o..;..~UL-'--....:...:...:..:...J..;u..u_--'

III

IJ

. .. . .

.'.C)'

... . :1

'.:. "'"

i~::::::C;
co :<> : .:

\''It\ .' ' ... ' . .

m
. 0. 0

:'.. :O~.

.. o. '.0

nul se afla la mica adincime sub depozitele aluvionare ale riului Vedea (vezi
partea I ~i plan~a a III-a). Pentru restul forajelor, care, in general, strapung
cuvertura pleistocena, rezulta prezenta celor trei complexe litologice cu extindere generala (loessic, marnos-calcaros ~i psamo-psefitic de Frate~ti), a~a cum
se vede din plan~a a IV-a. In multe cazuri, separarea celor doua complexe litologice
superioare (loessic ~i marnos-ca1caros) este destul de grea din cauza datelor de
foraj, lipsite de unele amanunte, mai ales in ce prive~te grosimea lor reala.
Din datele rezultate in urma analizei forajelor se vede cii loessul ~i depozitele loess ice acopera ca 0 cuvertura continua cimpiile Boianu-Burdea- Videle,
cu grosimi variate intre 8-20 m. Acest complex loessic scade in grosime spre
nord in Cimpia Pite~ti ~i spre est, in Cimpia Videle, in apropierea zonei de
divagare ~i in plus, el se gase~te la diferite adincimi ca intercalat ii ritmice in
complexul psamo-psefitic, la fel ca ~i in cimpiile piemontane ~i in cele de subsident a , descrise mai inainte. Acest fapt confirma caracterul piemontan al acestor regiuni interioare, situate la periferia piemonturilor inalte Slatina-Spineni ~i Pite~ti.
Complexul loessic este constituit sub raport genetic atit din loess eolian,
prafos, cit ~i din lehmuri ro~cate, argilo-nisipoase, deluviale ~i proluviale.
Ambele serii cuprind intercalatii de soluri fosile, cu concretiuni calcaroase,
mai bogate in cazul lehmurilor, legate genetic mai mult de substratul marnosca1caros din baza, de aceea, separarea comp exului loessic este destul de greu de facut.
Complexul argilos-marnos-calcaros, de obicei ro~cat, ca ~i cel din Burnaz,
apart ine peste tot interfluviilor, el avind 0 raspindire generala ~i grosimi pina
la 20-30 m. In cuprinsul acestuia apar slabe intercalatii de nisipuri sau pietri~uri marunte. Originea lacustro-mla~tinoasa cu influente de tip subtropical
este confirmata de stratificatia orizontaIa ~i de bogatia in calcar, corespunzatoare fazei de stingere a lacului villafranchian. EI ajunge spre nord la adincimi mai mari pina in cimpiile piemontane inalte, a~a cum s-a vazut din profilul de la Colone~ti. Peste tot acest complex litologic este permeabil ~i numai
local semipermeabil.
Complexul deltaic, fluvio-Iacustru, reprezentat aici prin depozite de Cinde~ti II
(respectiv de Cotmeana sau Burdea) consta din bolovani~uri, pietri~uri, nisipuri (de obicei feruginoase), prezinta textura torentiala ~i intercalat ii nisipoase
sau marnoase, ca ~i numeroase discordante locale, rezultate din variat iile tarmului in lungul caruia s-au format stratificatiile torential-deltaice, care se
poate urmari la diferite deschideri naturale (fig. 21), mai ales in versantul
sting al Oltului, unde apar intense procese gravit.ationale ~i torentiale.
In concluzie, retinem varietatea mare a depozitelor de Frate~ti-Cinde~ti
din Cimpiile Boianu-Burdea- Videle, care se suprapun aceluia~i tip de depozite fluvio-Iacustre mai vechi, levantine ca 0 continuare directa a sedimentarii
plio-p leistocene .
Sub raport aplicativ, in legatura eu declan~area proeeselor de inundatii din
perioada 1969-1972, in aceste regiul1i s-au produs puternice inundatii pe vaile
Glavaeioc, Dimbovnic ~i Neajlov, iar pe interfluvii, intinse umeziri pe solurile argilo-iluviale, care acopera aproape toata suprafata acestor eimpii dintre
Olt ~i Argq, ea ~i accentuarea eroziunii versant-ilor. Pe latura sudica s-a resim~it ::;;i influenta ridiearii nivelului freatic in sectoarele mai bogate in crovuri.
195

Analizat mai in amanunt pe baza forajelor din plan~a a tIl-a, eomplexul ai'gilo-marnos ealearos este destul de variat. Din forajele amintite este destul
de greu de a apreeia daca. este yorba de un loess tipie, ei mai degraba aiei intilnim peste tot un loess sau lut argilos, un lehm argilo-nisipos, bogat in concretiuni calcaroase, uneori incepind chiar cu solul, a~a cum este cazul la localitatea Preajba, nord de Videle.
Marnele apar de obicei sub aceasta argiHi lutoasa, grea, situata la adincimi
variabile, in general sub 10 m ~i ele au 0 dezvoltare mai mare pe latura sudica,
in zona de contact eu Burnazul (forajele de la Maldi:ieni, Fnrcule~ti, Viiceni,
Babi'tita, Naipu, Prunaru, Coco~u etc.). Grosimea lutului argilos scade spre
nord, a~a cum se vede la localitatile Burdea, Fierbinti, Glavacioc,
Tatara~tii de Sus, ca ~i spre E ~i SE (Petre~ti Croitori, Buc~ani, Clejani etc.).
In legatura cu aceste depozite luto-argiloase ~i marnoase se remarca prezenta
unoI' cruste calcaroase, care ies in evidenta in multe foraje dintre care accentuam asupra celor de la ~erbiine~tii de J os, Titule~ti, Alimane~ti, Stoicane~ti,
Mihiie~ti, Radomire~ti, Maldaeni, Sili~tea, Vace~ti, Bi:ibiiita, Coco~u, Fureule~ti etc. din care redam 0 mica sectiune (fig. 8G).

In toate forajele analizate se rem area ge asemenea succesiunea specifica


cimpiilor piemontane ~i fluvio-Iacustre, caracterizata pI' in alternante de argile, argile nisipoase, nisipuri argiloase, marne, pietri~uri ~i bolovani~uri
aproape peste tot, dar mai ales in forajele de la Stoicane~ti, Mihiie~ti, Radomire~ti, Sili~tea, Vacare~ti, Albe~ti, Galvacioc, Vace~ti, Sirbeni, Preajba, Ciupagea, Buc~ani, Bi~coveni, Coco~u, Vaceni etc., unde se constata cIaI' inaintarea depozitelor piemontane din Cimpia Pite~tilor pina in axa Cilni~tei. Peste
tot se constata din aceste foraje hidrogeologice ca aceasta cuvertura piemontana sta pe un pat argilos san marnos. Toate acestea scot la iveala caracterele
cu totul noi ale acestei mari unitati geomorfologice, care este Cimpia BoianuBurdea- Videle.
Virsta villafranchianii a depozitelor principale de aici este confinnata de
numeroasele profile geologice in care au fost intilnite resturi de Archidiskodon
meridionalis Nesti, indicate in partea intii. Tot ca incheiere se poate preciza
ea exista ~i partiuni, mai ales In partea de nord, unde loessul sta peste depozitele de Cotmeana-Burdea.

C. REGIUNILE MARGINALE DUNARENE


180

~1

Vilcele de Sus

170

160 -

E32

150

~3

140

~4

130

10'.. ;>0;':0.'
".0'. 5

120
--6

100

90

o .

'0

.' 0.' ,

80

, . 0

.0

'0

'0

'0 .

70

'0

. 0 .

0, ,0 .
'0 .' '0' "

'1 .
"

"68,00'

.~.

o . o
'0
o ...

40
30

',0'

20
72,
Fig. 86 - Sectiune geologica in Cimpia Boianului (dupa I. C. S.P.):
I-depozite loessice; 2-argile; 3-marne; 4 -

196

nisipuri; 5 -

pietri 9 uri eu nisipuri; G-nivel piezometric

Din acest sector face parte numai Cimpia Burnazului, care apare ca un tampon longitudinal intre linia morfotectonica a Cilni~tei cu prelungirea ei spre
vest ~i albia Duni:irii, cu aceea~i orientare de la vest la est ~i care domina regiunile din jur mai joase, mai ales in regiunea estiea, cu caracter evident peninsular. Acest caraeter s-a conturat mai ales in timpul lacului pleistocenmediu (faza Mindel-Riss). Aici predomina cimpul ina It, cu inclinari locale
spre nord intre Olt ~i Calmatui sau cu 0 retea hidrografica orientata de la sud
la nord, in Burnazul estic.
Destul de numeroase ~i restrinse ca suprafata sint aici zonele semiendoreice,
care apar aproape pe toate cumpenele de apa ale retelei hidrografice majore
~i minore, orientate in cele mai variate directii ~i conditionate de prezenta
microreliefului de crovuri ~i poW (gavane sau padine, a~a cum s-a vazut in
fig. 73). Acestea au avut 0 influentii destul de mare ~i in formarea vailor secundare de tipu I furciturilor, cum este cazul vailor Once~ti, Putineiu, Draghiceanu, Gogo~ari, Giiuriciu etc. Prin depozitele de Frate~ti, care apar ca 0 cuvertura continua, situata sub depozitele marno-calcaroase ~i nisipoase, de
Uzunu, Burnazul reprezinta sub raport hidrogeologic 0 unitate foarte importanta, ea colectind toata seria apelor freatice din cimpiile Boianu-BurdeaVidele ~i pe care Ie descarca in vaile adinci laterale (OIt ~i Dunare) sub forma
de izvoare foarte bogate, situate la baza versantilar. Putem considera, fara
a gre~i, ea Burnazul reprezinta unul din cele mai bogate "castele de apa subterana" din Cimpia Romana, care-~i descarca singur pe cale naturala resursele
proprii ~i a carol' utilizare rationala se impune. Sus pe cimp, fintinile ating
arizontul freatic, tot a~a de bogat ca ~i pe margini, la adincimi destul de mari,
de 30-40 m.
Tn cuprinsul luncilor invecinate din est (Arge~) ~i din sud (Neajlov-Arge~),
nivelul piezometric al acestei structuri freatice se afla la 3-5 m adincime.
Analiza dafelor din foraje se paate urmari in plan~a a IV-a, unde au fast selectate cele mai caracteristice profile geologice ~i care scot in evidenta prezenta
celor trei complexe cunoscute: loessic, de Uzunu (marnos-calcaros sub forma
de cruste ealcaroase ~i cu intercalatii de nisipuri, uneori destul de masive) ~i
de Frate~ti, complex socotit ca cel mai important repel' hidrogeologic ~i stratigrafic.

197

i!!J

111-

e-

1~1
-

'.:\

:;

'

..

~ .......

:~

: : ..
., .Q

0
0

<>

"

.0

0: ,1,:1'
"
'" <> .I:t

<">

co

<)

'"

;I(

~~ \O\J.l1 l
F
0\ 0 0 l
~<:> T1Q11lo
rm
o r.:-,----'=-t-r-

nunzn
I

111

':0' 0
} ~t ~ r~i1l .?'.0'.. .o:~::

l it, 1

:'i':~:
:.. ii:
.C

.'

Burnazul vesfic este regiunea cea mai masiva, de forma unui paralelogram,
limitata in est de linia vaii Teleorman, continuata de valea comuna TeleormanVedea, iar in vest, de versalltul abrupt al vaii Oltului, intre Birse~ti ~i Plea~ov, de unde cimpul inalt cu intense procese de panta (figura 87, A) se retrage
spre est lasind loc teraselor Oltului dintre Olteanca ~i Turnu Magurele. Acesta
este Burnazul Teleormallului, mult mai fragmentat ~i mai variat decit regiunea estica. Vaile Calmatui ~i UrIui, adinci ~i inguste, intens meandrate ~i incatu~ate, cu numeroase gradi~ti, terase locale ~i asimetrie alternativa, dupa ce
se unesc ~i patrund intr-un microcanion de loess, situat intre localitatile Voevoda ~i Vinatori, putin asimetric ~i cu 0 adincime de aproape 90 m.
Cele trei cimpuri din partea nordica (Olt-Calmatui, Calmatui-Urlui, UrluiVedea ~i Vedea-Teleorman cu vaile respective, reprezinta subregiunea nordica,
mai fragmentata ~i ondulata, denumita Burnazul interior al Alexandriei, iar
cimpurile Olt-Calmatui ~i Calmatui-Vedea, constituie Burnazul tabular exterior, suspendat deasupra Luncii Dunarii, cu terasemaiintinse.maiales in sectorul Zimnicea ~i care poate fi numit Burnazul Magurele-Zimnicea. Aici se afla

'

ap'J~S

Ij~

~: ,0:
lot .o~.~..."J'~o

-I Irolco

0-

lio

1. BURNAZUL VESTIC

'.0
'0'

le I."

. K~"':Q'
"'.
0'.' 0

'0':'. .

'J~S

'"
'" o10t. 0t .. j 01c

"'V"

Itt r,

..
nunznap

~::;'::}~.:~

0
1
l<}I
0\ o-t4i

III
f-

t<>

::Q:-.ii

b\~f

i=

~._-~

II
E

Tot aici trebuie aratat ca in multe foraje..e ste foarte greu de separat complexul
loessic de cel marnos din baza lui, datorita trecerilor putin sesizabile din descrierile destul de sumare uneori. Urmarind citeva profile transversale, orientate de la sud la nord, se observa ca nisipurile din complexul marnos se ingroa~a spre nord, iar pe directia unui profil longitudinal, in. Burnazul estic
se constata u~oara inclinare a celor doua complexe de Frate~ti ~i Uzunu de la
vest la est. De asemenea, trebuie aratat ca aUt pe latura de rasarit ~i cu aUt
mai mult pe cea de nord, complexele de Frate~ti (partea [superioara) ~i de
Uzunu ramin suspendate deasupra luncilor din vecinatate. ~

'T-

.. 0

... .
0', . ().,o .

r'"

~~:~
i~rlt ill4 '0:
.!

-III

t1 ~::.~

ol~IT
\0

:;

nunzn 8p 'J~S
0

1
~-=o~:":'.-i,--'0
0

\;; IT,

....

",

.. " .. ,

\.\01' "1:::1'.'
0 l _ l -1 0 : I.. , '.,.', '.1'

T1~ 1 .,.:1 . 1. . ',


oolo

I. l

J..... :\. '.

co F;:::
r- \\1

.,
.,
0

010.

'.t'

co

C>

.,

.,

II

.,

.,t,t
l~t

'"

r-

..

,', :'.Q
. o~

:ililiJ .: 0:0.

<n

t::

'"

I::::

III

III
<">

<>

<>

I:::'.

r-

...

III

III

....
r-

8P'J~S

'.T~ll
0

1:::-0

r-

". ~

'. :.Il

Ii '1"

:ol~i~\tt;l I '.:,t:1:' ':~!:,.{.;

III

'1;)'0.

0
'.,.
" 'T'TJ
.'-: -.;~~
nunzn

I ..

aa '.

of

'.cr'

'" 0, .

<>

:.Q':()~

ll~

10

Ol ...

c>

'::1

C)ICl

'1

.0:
....
~:10.\
~\0,\1fT
..'(). ,'. ': q:.
.i. :'.0"0"0."
."
.<>

o.

...... ''0'"
~."

.-.' ..0.<>.0

'0'. ", ':y.:


11'
. :0
0 1
0' :~~~~ :....
_1
(:;'
/
.::
t
'11 ' .".
0
','::
1 10 0
0,'
c:l

:~.

.' 0'.

'"

llr

'"0

',Q'

'.0 :.

Fig. 87 -

. .' ..
.0:.. .,;
<l .. : II
()

..,

Sectoare cu procese actuale intense:. A - pe versantul abrupt al


Oltului la nord de Uda Paciurea in Valea Plriului"cu flntlna; B - pc versantul
nordic al Burnazulu~ la Radovanu

199

eel mai extins elastoearst, in care predomina poliile de tip gavan, asimetriee,
eu versantul estie mai inelinat, datorita probabil influentei vinturilor vestice.
Aeeasta subregiune eu 0 densitate de erovuri foarte mare 1?i tasari masive,
care la gara Ulmulet ajung la citiya km lungime, se preteaza eel mai mult
la utilizarea lor in trasarea 1?i drenarea zonelor afeetate de clasto-earstul sufozional, datorita eonfiguratiei genera Ie a reliefului (pantei, teraselor in trepte,
gavanelor foarte mari - Vii1?oreni, Sahueni, eu Peri etc.), orientate in general
de la vest la est. Mai ales cimpul dintre Olt 1?i Calmatui, asimetrie 1?i cu inelinare generala NV-SE, se preteaza eel mai bine la drenarea gavanelor, foarte
numeroase de altfel, spre yaile lungi 1?i seci, afluente ale Ci'ilmi'ituiului. Aceasta
teza poate fi aplieata 1?i pe cimpul clintre Calmatui 1?i Vedea, prin intermediul
vailor Gaurieiu 1?i Roji1?tea. Cimpul ingust de confluen~a dintre vaile Vedea
1?i Teleorman, marginit de terase simetriee, poate fi utilizat mai bine printr-un
sistem de irigatie radial', ineepind de la eumpana apelor spre periferia lui.
Terasele Oltului $i Dunal'ii apar la marginea cimpurilor inalte. Ele au Ull
earacter aeeentuat loessie in seetorul Olteanea-Lita 1?i 0 largii dezvoltare in sectorul Zimnieea, unde sint puse in evidenta nu numai de relief, ci 1?i de geologie.
Numeroasele foraje din Burnazul vestie confirma peste tot cele trei mari complexe litologiee amintitemaiinainte(plan~aaIV-a).ca~i profilele de suprafa~ii
(Uda Cloeoeiov, Piatra, Alexandria etc.).
2, BURNAZUL ESTle

Burnazul estic sau de Ilfov iese in evidenta prin cimpul longitudinal dintre
linia Cnni~tei - Neajlov - Arge~ ~i valea Dunarii, eu terase largi intre Bragadil'll-Pietro~ani-Giurgiu,ea ~i prin vaile seeundare eu direetie sud-nord
de pe latura de miazanoapte dintre care eea mai intinsa este Valea Porumbenilor. Crovurile nu lipsese de pe eimpul inalt, unde au mai mult earaeter de poIii, denumite aiei padine, dar ele nu depa~ese densitatea eelor de pe terasele
de 40 ~i de 20 m (v. figura 73). Aeestea nu lipsese niei de pe terasa joasa a Giurgiului, unde sint insa mai rare.
in legatura eu exeesul de umiditate, Burnazul n-a avut probleme a1?a de grele
ea alte regiuni ale cimpiei, afara de exeesul de vale din bazinul Calmatuiului
~i eel de interfluviu ~i de terase din seetoarele sud Dragane~ti de Vla~ea 1?i de
pe terasele joase din vestul ora~ului Giurgiu, legat de prezenta erovurilor ~i
de ridiearea nivelului freatie, care in euprinsul cimpului inalt a fost destul
de mare. Sondajele de aiei sint redate in plan~a a IV-a.
Lunea Dunarii prin amenajarile efeetuate a fost seoasa de sub influenta
revarsarilor Dunarii, probleme mai eomplexe apar mai ales in eele doua seetoare eu dune de nisipuri, primul intre Turnu Magurele 1?i balta Suhaia 1?i al
do ilea , la nord-est de Giurgiu, unde sistemul de grinduri nisipoase este destul
de extins. Utilizarea'mieroreliefului sufozional de pe terasele Dunarii 1?i de
pe cimpul inaIt pentl'll sistemele de irigatie sau pentl'll laeurile locale, trebuie
avut in vedere 1?i aiel. Proeese aetuale gravitationale 1?i de eroziune destul de
intense apar pe versantii abrupti, a1?a cum se vede in fig. 87, B, la Radovanu.
a ultima problema pe care 0 amintim aiei este legata de prezenta terasei
Chirnogi, situata in eoltul de SE al Burnazului, eu depozite de Frate~ti in baza
peste care urmeaza eomplexul marnos eu interealatii sau ehiar eu un orizont
de nisipuri orizontale in baza, dar mai subtiri ea in euprinsul cimpului inalt
~i aeoperit eu loess, in care mierorelieful sufozional eu polii ~i erovuri, este
destul de extins.
200

Dupa C. B I' ate s e u (1938), aeeasta treapta morfologica eu aItitudine


relativa de 39-40 m ar data din faza Riss ~i se paralelizeaza eu Baraganul
dintre Ialomita ~i Dunare. Dupa noi, aiei este yorba mai ales de 0 mica terasa
litorala, de abraziune, sinerona eu laeul pleistoeen mediu (Mindel-Riss) care
a generat-o, ea gasindu-~i eorespondentul mai ales in eoltul de nord-est al Cimpiei Romane, pe marginea externa a Cimpiei. Galati-Covurlui.
In eoncluzie, Burnazul reprezinta una din regiunile geomorfologiee eele mai
importante sub raport lito logic 1?i stratigrafie, ea ~i din punet de vedere hidrogeologic prin bogatia apei freatiee la zi sub forma de izyoare puterniee, datorita energiei mari a reliefului pe laturile externe. Aeeasta din urma eonstituie
sub raport morfofunetional nota eea mai deosebitii prin care Burnazul se distinge clar de unitatea Baraganului, expusa mai departe.
Forajele din plan~a a IV-a arata in mod regulat sueeesiunea de la eomplexul
de loess in general argilos ~i mai putin nisipos, ~i treeerea aeestuia la lehmuri
eu eoneretiuni ealearoase bogate, unele r01?eate altele vinetii, apoi la marne
uneori eu aspect de eruste ealearoase. Mai in j os treeerea la nisipuri se face
fie prin nisipuri argiloase sau prin nisipuri eu eoneretiuni ealearoase. N isipurile ee stau peste pietri~urile de Frate~ti (mai rar eonglomeratiee) sint ~i ele
destul de gresifieate sub forma de plaei. Ultimul complex pe care stau pietri1?urile de Frate~ti este eel argilos sau marnos, mai rar.
Aeeasta regularitate, a~a de pregnanta aUt in Burnazul de vest, cit ~i in eel
de est, eonfirma schema stratigrafica 1?i litologica sehitata in partea intii.
Depozitele de pe terasele Dunarii, a~a cum arata forajele de la Ardeleni ~i Pietro~ani ea ~i eel de la Conte~ti de pe terasa Vedei (plan~a a IV-a) prezinta eu
totul aWi litologie.

CapitoJuJ X

GRUPA UNITATILOR GEOMORFOLOGICE ESTICE


~I NORD-ESTICE

Aceasta grupa este situata intre Subcarpatii de Curbura dintre Bm;au ~i Zabala, de 0 parte, versantul drept ~i abrupt al Dunarii, incepind din dreptul
gurii Arge~ului ~i pina la confluenta cu Siretul, pe de alta parte. Spre nordest de valea Siretului se ridica ca un pinten destul de masiv, ultima prelungire a Podi~ului Moldovei, reprezentata aici prin Cimpia Covurlui- Galati,
expusa mai departe ~i care sub raport agrogeografic se incadreaza Cimpiei Romane. Dunarea incinge ~i limiteaza la exterior acest compartiment, care la
rindul lui se arcuie~te paralel cu Subcarpatii. Siretul dreneaza marele golf al
Cimpiei Romane de NE, situat la contactul dintre Subcarpati ~i Podi~ul
Moldovei.
Cea mai mare parte a acestei grupe apartine Baraganului, constituit din
cimpuri de loess, cu intinse c1astocarsturi sufozionale ~i sectoare semiendoreice,
iar cimpia Siretului inferior reprezinta ultima unitate a zonei de divagare ~i
cea mai activa ca tectonica actuala. Sub raport litogenetic, in afara de loess
care acopera ~i cimpiile piemontane subcolinare, sta cuvertura depozitelor fluvio-lacustre pleistocene ~i pliocene, destul de variate ca faciesuri ~i grosime.
Acest compartiment se distinge nu numai prin pozitia lui geografica indicata
mai inainte, ci ~i prin faptul ca el face legatura cu Podi~ul Moldovei ~i cu
Subcarpatii prin valea Siretului inferior. In acela~i timp, intre Calara~i ~i Braila, el vine in contact prin Lunca Dunarii cu Podi~ul Dobrogei, reprezentind
in acela~i timp partea cea mai arida a tarii noastre. Tot aici trebuie rem arcata
~i forma de culoar larg deschis spre nord-est, supus influentei mai accentuate
a climatului continental est-european, ca ~i prezenta pe cea mai mare parte a
acestei grupe a structurilor de hidrocarburi aUt in fundamentul cimpiilor
loessice,cit ~i in al celor de divagare ~i piemontane.
Grupa estica $i nord-estica - scurta caracterizare morfofunctionala. Situata
a~a cum s-a aratat in partea cea mai rasariteana a Cimpiei Romane, aceasta
grupa este lipsita pe cea mai mare parte, in zona cimpurilor inalte, de 0 retea
hidrografica, cu exceptia riului Ialomita, lipsit ~i el de afluenti propriu-zi~i
in aval de Urziceni. Apele freatice se gasesc, in general, aici la mica adincime,
cu exceptia laturii rasaritene a Baraganului sudic, a partii mai inalte a cimpiei piemontane subcolinare ~i a teraselor inalte ale Birladului, precum ~i intinse zone cu saraturi, care ridica probleme destul de complexe sub raport agroameliorativ. La acestea se adauga lipsa scurgerii ~i pantele foarte mic(pe mari

202

zone interfluviale ~i de lunca, vegetatia lemnoasa destul de rara, caracterul


stepic mai accentuat, precipitatii medii anuale sub 300 mm ~i chiar sub 200 mm
(in Lunca Dunarii) in perioada de vegetatie.
Predominarea cernoziomurilor, a depozit~lor loess ice, ~i a celor psamo-aleuritice cu permeabilitate ridicata, grosimea mica a loessului, mai ales intre
Ialomi~a ~i Siret, intinderea mare a clastocarstului, a luncilor ~i zonei de divagare pun probleme destul de grele agroamelioratorilor. Chiar ~i acolo unde
loessul este destul de gros, cum este in Baraganul de sud ~i in Cimpia Mosti~
tei, suprafetele solurilor influentate de excesul de umiditate de provenienta
freatica sint destul de mari, datorita unor conditii locale (argile bazale, nisipuri de dune, soluri fosile etc.). Sub acest aspect, Baraganul de mijloc ~i de
nord s-au situat pe primul plan ca inundatii de interfluviu, alaturi de care
au stat cimpiile joase de lunci (Ialomita, Calmatui, Buzau, Birlad, Siret ~i
Dunare), cu inundatii de vale, mai ales in zonele d~ confluente. Tot in aceasta grupa, eroziunea eoliana este destul de accentuata.
Incepem expunerea subunitatilor geomorfologice in sens invers ca la grupa
precedenta, adica de la sud spre nord ~i nord-est, cu cele mai vechi ~i incheiem cu cele mai noi, situate in sectorul cimpiei aluviale de divagare sau de
lunca (cimpia de nivel de baza Siret-Dunare).

B. BARAGANUL PRIVIT TN ANSAMBLU

Acesta cuprinde tot ~esul neted care se intinde la est de Bucure~ti ~i pina
la Braila, unde se desfa~oadi cimpia Mosti~tei ~i cele trei regiuni ale Baraganului.
1. CiMPIAMOSTI$TE I

Aceasta este regiunea prin care VHisia se prelunge~te pina la Dunare, ea


fiind limitata hidrografic destul de bine pe latura sud-vestica de catre linia
Dimbovita-Arge~, iar spre NE, de Mosti~tea. In sud, ea ajunge pina in albia
Dunarii. Prin pozitia pe care 0 are, Cimpia Mosti~tei face trecerea intre cele
doua mari cimpuri - Burnazul ~i Baraganul. Acest contact geomorfologic s-a
conturat destul de c1ar mai ales sub raport paleogeografic, Burnazul reprezenUnd un fel de peninsula, margin ita de apele lacului pleistocen mediu, care dupa
cele expusemaiinainte.maipastreaza urmele terasei litorale - terasa Chirno,qi. Tot aici trebuie subliniat ~i faptul ca in zona de confluenta Arge~-Du
nare exista cel mai complet sistem de terase, situat sub nivelul mai inalt al
terasei Chirnogi ~i al Cimpului Ciornuleasa (v. fig. 79), incepind cu terasa
de 30 m a Dunarii, sub care urmeaza terasele de 15-20 m, 8-10 m prezente
aUt pe latura arge~eana, cit ~i pe cea dunareana, la care se mai adauga terasa
de 4-5 m din lungul Arge~ului. Aceste terase de confluente arata 0 concordanta strinsa intre nivelele de baza ale vailor respective (v. fig. 44).
In afara de terasele descrise, cea mai mare parte a Cimpiei Mosti~tei este
ocupata de intinsul dmp Solacolu-Ciornuleasa, neted ca 0 masa ~j care domina
vaile invecinate. Pc acest dmp, ca ~i pe terasele laterale este larg dezvoltat
clastocarstul sufozional despre care s-a mai vorbit mai inainte ~i care constituie

203

"<:l

on
<1l

"<:l
;::l
;::l

c::

CJl

".
...

'C::

>0

.s
E

, '~"Jf'
....
'1.

1.l.1
1010

l!)

",~
....,"

I'll

..,
'"
<1l

"

<1l

<1l

"<:l

E
s::
:ac::'"
;::l

'"
...0

<1l

';?
~

to
V>
I

~
<:l

>.
<:l
<:l

""

l:;

Q,.

~ """"'11,1_:...-_-_-_-_-_-_-_~-I:"',,:/'i,X')!_=====:::

:,',

:~'"

:O'~

2, BARAGANUL SUDIC

."

.",

0."'"

.'

.,

, ,"
,

.. I::l
~T
1
:0;"
"':l',,
.1:;l','

'I

L:ailZa principala a intinsei zone semiendoreice de aici (Y. fig, 79). Cele dona
lunci marginale - a Arge~ului ~i a Dunarii - ocupa ~i ele Intinderi destul
de mari, acle\'arate dmpii aluviale, separate Intre ele prin importanLul con
alu\'ionar al Arge~ului, pus in eYidenta aUt de morfologia specifica, ciL ~i de
forajul de la LA.S. Oltenita, cu adincime de 24 m ~i care arata pe 12,70 m
depozite argilo-nisipoase rezultate din transportul Arge~ului, dupa care urmeaza
depozitele din Lunca Dunarii, constituite din cele doua faciesuri (de lunca, cu
nisipuri ~i de albie, cu pietri~uri ~i nisipuri), sub care unneaza depozitele cretacice,
Forajele 1i analiza lor (plan:;;ele VI- VII). Aici se pot urmari in cele doua categorii de foraje, mai adinci sau mai de suprafata situate la nivelul dmpului
Funclulea-Ciornuleasa sau Baragan din care reiese ca peste tot se aHa eomplexul
loessie predominant praIos, apoi argilos sau nisipos, cu intercalatii cafenii sau
ro~caLe, bogaLe in concrepuni calcaroase spre comp]exul subiacent, care, In
general, este nisipos (plan~a a VI-a). Grosimea complexului loessic atinge in 50ndajul de ]a Padurea Ciornuleasa 2~,00 m, ca la Socolari :;;i 28,40 m la Valea
Capitanului. In general, acesta depa:;;e~te 20 m ~i prezinta numeroase orizonturi mai Inchise la culoaTe, unele chiar ro~cate,
Pe terasele Arge~ului ~i Dunarii, acest complex are grosimi mai mici, In general sub 15-16 m, Cl,l exceptia forajelor de la Valea Stinei ~i de la Spantoy,
unde are In jur de +20 m. Complexul marnos-calcaros nu apare clar dedt in
sondajele de la Solacolu ~i de la Sultana, el fiind greu de separat din descrierile sumare ale fi:;;elor de foraj. Complexul psamitic este prezent peste tot lJe
interflu\'iul Solacolu-Ciornuleasa :;;i el devine ~i psefitic pentru unele orizonturi mai adinci. Acesta din urma apare peste tot in cuprinsul treptelor de terase atit pe latura arge~eana, cit:;;i pe cea dun{lreana, aVlnd in numeroase foraje
(Suhatu, Curcani, Valea Ro~ie) :;;i bolovani:;;uri. Dupa dt se pare, la Spantoy
orizontul psamo-psefitic nu apar~ine depozitelor de terasa, el fiind situat la
acllncimi mai mari :;;i sub un orizont de nisipuri cu intercala~ii de gresii, ceea
ce ne aminte:;>le de orizontul de Frate:;;ti din Burnaz, Prezenta nisipul'ilor de
lVIosti~tea aproape peste tot constituie un element litologic, important, alaturi de pietri:;;uri, :;;i poate explica, In buna parte, dez\'oltarea mare a carstocarstului sufozional din Cimpia .Mosti~tei. De asemel1ea, trebuie aratat cn
aproape tuturor teraselor din vaile Afge:;;-DimboYi~a:;;i Dunare, Ie corespund
depozite de nisipuri ~i pietri~uri, dar pozitia lor aItimetrica indica 0 u:;;oara
afundare de la nord la sud :;;i chiar de la vest la est, aVlnd ca axa gura
Arge:;;ului. In legatura cu pietri:;;urile din forajul Ciornuleasa, acestea se inscriu
in aIt complex psamopsefitic de care amintim mai departe.

0 ....
<:>

Btll'llganul sudie este cel mai important ~i mai grandios dmp al Clmpiei
Romane, suspendat mult prin coltul de est deasupra luncii :;;i baltii Ialomitei.
Prin dimensiunile ~i caracterul stepic, mai accentuat aici, ca ~i prin adincimea
mare a apei freatice, aceasta regiune se cOl1funda cu Baraganul propriu-zis,
cunoscut astfel ~i in literatura noastra din ]ucrarea lui A 1. 0 d 0 b esc II Pseudokinegelikos (plan~a a VI-a).

205

0:::

0:::

,,"

&
111,

:-::i:
' ' .....

Q
<:>

'"

",iW

;.: .... ~:

<:>

.'\.
,,",

II
r- ~

~~

:q';
\):

:Q:

~ ~

<:>

<:>
0

<:>

<:>
<:>

<:>

'"

..

s:

~'I--+-3--1

II

\(I

=:

0
0

0
C>

.0':' ):).

:o:~'O'
.'.C),
.0,.,

C)

III

~ =:
~

C>

~I

<><>

~,III

'"

,.

1=

'U',--=+
III

['n

C ..

"" " " "

,.

""
a~

'"

-:.'.:.:

I.. :

I c

00','.

0'.....

c:> '

iiI.

~_ _...,

: ....

t,

~ lOll'
... :.:'
~'00'-0
!!!-: : ~ -1:\r--+--i-+'-;<>~o:.~:
0

110

'I

'-"""Tj- - - . . " .., ..... "

C>

<:>

<-<

..

""

<:>

<:>

<:>

C>

~t1 0

la

~
~

C>

~.
10

I ..

"

'" .

.....

101 o~
-t''''*----++--+-H~.!. ~~
o

co;c

L---L- . .,. '..l ..


--t-----N: 1---:-0-,- 0 I 0 , . .-:'.

,. ----i----i<'i.. M

I=---~--f'-d::
C>

:Q.

, .".'<;)'
.0'

.. lololi
... :~
0 \
. ~~\
<:> q
I.'~
<:>
. o 0l~ ,.' ;~.

01

""1 10 1
0',::
0 10 10 1c I
0.:-.'
0
0 0 , q""'l,--+,--o-i. :.'

\p

co
~

'---"""T--

C>
...,

c>

tt

o
m
... .::

II

0,

:------1::::::.
.
:)1
~

~~

<:>

104

0\

~ I!:I'~'--1-d-'----'-'...,'1---'=1

a>

C>

a,

<:>

.'

~ ::::::J
110

<::>

<:>

----..--- a::

:<
ml~
III

<:>

0_0"..,

ME

010 1

\0 I Cl .". '.

T ~l :';'.':

Arcuit de-a lungul Ialomitei, in nord, pe 0 distanta de circa 120 kIn pe


care 0 domina peste tot printr-un abrupt, drept, ~i mai rar convex, precum
~i intre valea Mosti~tei ~i Balta Ialomitei, Baraganul sudic este un cimp asime[ric, mai inalt pe latura de nord ~i mai coborit in sud, unde cade in trepte
spre Lunca Dunarii. Analizat de la vest la est, el prezinta 0 larga ondulare,
cu inaltimi mai mari in partea de vest, in Baraganul Lehliului, ca ~i in partea
de est, in Baraganul Hagienilor sau Fete~tilor, unde atinge cea mai mare altitudine (96 m) in apropierea Dunarii ~i care marginesc partea de mij loc, cea
mai coborita ~i mai intinsa, cu altitudini in jur de 40 m, a Baraganului Ciulnitei .
Linia ferata Fundulea-Fete~ti cu a~ezarea ei centrala limiteaza cele doua
sectoare longitudinale, unul nordic, dominat de cuvertura nisipurilor de dune
~i Iipsit de orice urma de vale orientata spre valea Ialomitei, cu sate mai rare
~i altul sudic, mai dens populat ~i cu vai orientate pe directie generala N-S,
care indica influenta vinturilor dominante ~i a crovurilor, orientate in acela~i
sens. Nu lirsesc vaile de ti
urcituri'i, care apar mai ales in bazinele Mosti~tei ~i G1lafuiului, ormate tot prin drenarea crovurilor, a~a cum s-a vazut
in paJ'tea intii, D intre cele trei regiuni geomorfologice ale Baraganului de sud se impune atentiei in mod deosebit partea de est, denumita de
G. Val s a'n (1915) "Podi~ul Hagzeni" pentru inaltimea lui mai mare, mai
ales dnd este privit din nord. Din datele cunoscute de la G. M u r g 0 c i
(1910), Baraganul Hagienilor (Fete~tilor) este un martor de eroziune, el fiind
separat pentru prima data de un vechi brat al Dunarii, pe directia actuala
a viiii Jegalia, fapt confirmat de profilul de foraje executat de noi (P. Cot e t,
1960) ~i care indica prezen~a unui orizont de pietri~uri pe acest brat. Analiza
reliefului ~i a profilului de la Stelnica, cu inclinare de la est la vest ~i prezenta
argilelor ro~ii din baza depozitelor de nisipuri arata ca a~a-numitul .,Podi~ al
Hagienilor" a fost initial legat genetic de Podi~ul Dobrogei de sud, iar bratul
dunarean din lungul Jegaliei, mult mai nou (probabil pleistocen mediu sau
superior) s-a instalat in zona de contact a celor doua planuri de NV ~i de SE
sau, in alta interpretare, Baraganul Fete~tilor a fost un martor de eroziune,
inconjurat de bratele Dunarii, a~a cum este astazi Ostrovul Ialomitei, teza
mai acceptabila daca. ne referim la faptul ca in aval de Cegani apar doua
terase ale Dunarii, exprimate in relief mai mult morfologic.
Terasele Dunarii dintre lacul Mosti~tea ~i Jegalia sint cunoscute de la C.
Bra t esc u (1938), care le-a descris ~i datat cronologic, iar cele dintreCegani ~i VIadeni, am intite de noi (P. Cot e t, 1966 a) ~i caracterizate prin
podul lor ondulat sub forma de grinduri fluviatile, acoperite partial de dune
~i cu depozite aluvionare la adincimi mai mari decit cele normale, ceea ce
indica afundarea lor.
Sub raport morfofunc~ional, Baraganul sudic reprezinta una dintre cele mai
mari ~i importante regiuni cerealiere ale Cimpiei Romane, dar care in perioada inunda~iilor din 1969-1972 a pus agroamelioratorilor 0 serie de probleme
legate de ridicarea nivelului freatic ~i de formarea unoI' orizonturi freatice locale pe marile interfluvii, in zona Cairu-Socoalele ~i pe terasa Calara~i. Aceasta
din urma este 0 terasa de tip grind, ca ~i teras a Giurgiu ~i Facaeni, cu
inclinari de la fruntea ei spre zona de contact cu cimpul sau terasele mai inalte,
care este mai coborita ~i u~ureaza acumularea apelor din precipita~ii, influen-

207

tind astfel mai puternic nivelul freatic. Prezenta cuverturii nisipurilor de dune,
a mic.roreliefului dunar ~i sufozional au fayorizat local ridicarea nivelului freatic, aHituri de unele actiuni antropice corelative.
Subdiuiziuni geomorfologice. In Baraganul de sud se desprind urmatoarele
subregiuni: Bariiganul Lehliului, partea cea mai ingusta, dar ~i cea mai fragmentata ~i care ajunge pina in valea Argovei; Biiraganul Giulnitei partea cea
mai masiva ~i mai joasa, dar ~i cea mai slab fragmentata, la care se ata~eaza
~i cele doua terase ale Dunarii, ~i Bc1riigamzl Fete~tilor (Hagienilor), partea cea
mai ingusta, dar ~i cea mai inalta, cu cele doua terase din coltul de NE pe
care Ie domina.
Forajele ~i analiza lor. Baraganul prezinta sub raport geologic probleme
mai complexe. Trebuie scoasa in eYidenta intinderea mare a complexului
psamo-psefitic, care constituie rezervorul cel mai important sub raport hidrogeologic, fapt subliniat de E. Lit e a n u (1956), care a facut prima raionare
a apelor de adincime dintre vaile Arge~- Siret.
De asemenea retinem studiul complex hidroameliorativ (irigatii ~i desecari)
pentru intreg Baraganul, elaborat de M. Bot zan ~.a. (1959), care contine
o serie de date importante sub raport geologico-geomorfologic,' cum sint de
exemplu: grosimea depozitelor loess ice, frecventa crovurilor ~i altele.
Pentru Baraganul sudic remarcam studiul hidrogeologic de amanunt realizat de C.S.A. prin I.S.C.H. (1967) in care au fost stabilite grosimea stratelor
de Frate~ti ~i potent-ialul lor hidrogeologic.
In legatura cu prezenta depozitelor de Frate~ti a carol' raspindire predomina
in Baraganul de sud, trebuie aratat ca aceasta problema este mai complexii,
aici fiind prezente mai multe complexe psamo-psefitice de virsta pleistocena
~i pliocena.
Dcoarece nu dispunem de un numar suficient de foraje, care sa ne permita 0
analiza de amanunt, in cele ce urmeaza ne referim numai la citeva din forajele
de adincime mai mare, cum sint cele de la Sarule~ti, Lehliu, Ciulnita, Hagieni, Fete~ti, Stelnica, Buliga ~i altele (plan~a a VI-a) din care rezulta predominarea complexului psamo-psefitic cu grosimi ~i adincimi variabile, aceasta
reprezentind umplutura detritica principala a marii depresiuni est-valahe in
plioccn ~i pleistocen. (Pentru aceasta din urma forajul cel mai important este
cel de Ia Macule~ti (71 m grosime). Urmeazii complexul argilo-nisipos sau marnos, apoi la suprafata se afla complexul loessic, prafos, nisipos sau argilos ~i
cu intercalatii de orizonturi ro~ii, maronii, un fel de lehmuri sau chiar argile
ro~cate, expuse mai departe.
De asemenea, se constatii trecerea regulat[l a complexului psamo-psefitic
(forajele de la Facaieni, Iezeru) sub Lunca Dunarii.
Forajele de midi adincime sint mai numeroase ~i din ele am selectat citeya
din care se poate urmari mai ales contactul loessului cu depozitele situate imediat la baza (plan~a a VI-a). Analiza aces tor foraje scoate in evidenVi varietatea
destul de mare a depozitelor superficiale (prafoase, nisipoase, argiloase, marnoase), pe grosimi in general de 40-50 m, unde prezenta unoI' orizonturi subtiri de nisipuri dunare fosile, ca ~i intercalatiile de solmi fosile, de obicei
argiloase, explica in buna masma formarea unoI' structuri acvifere locale (su-

208

prafreatice) din Badiganul Lehliului ~i carora agro-amelioratorii trebuie sa


Ie acorde .i.m~o~tanta .cuvenita. In mod deosebit se impune atentiei din punct de
vedere ~tllntlfIc foraJul de la Fete~ti, care pe 21,20 m prezinta un orizont
foarte bogat in calcar concretionar, in masa argiloasa, 0 adevarata crusta
calcaroasa.
Prezenta nisipurilor de dune fosile, mai ales in partea de vest, explica, in
buna parte, umezirea suprafreatica d~stul de extinsa a solurilor din Baraganul
Lehliului.
De asemenea, trebuie aratat ca in Baraganul sudic nu putem vorbi de apa
freatica la zi, sub forma de izvoare, dedt pentru unele orizonturi locale, ci
numai de ape subterane de adincime, ca urmare a unei scufundari neotectonice
in trepte pe linii orientate NV -SE, probabil pe linia Arge~ului sau Mosti~tei.
In legatura cu depozitele psamo-psefitice de terase, accentuam asupra faptului
ca ele se situeaza sub nivelul luncii actuale, ceea ce indica rolul mi~carilor
negative ~i continuarea lor in pleistocenul superior ~i chiar in holocen, a~a cum
s-a mai aratat (v. plan~a a VI-a, forajele 114, 116, 117).
Toate aceste probleme de geomorfologie ~i de geologie a cuaternarului trebuie sa atraga atentia hidrogeologilor asupra necesitatii de a raporta regimul
nivelului apei freatice nu numai la bilantul hidrometeorologic, ci ~i la natura,
litologia structurilor acvifere.
3. BARAGANUL DE MIJLOC (CENTRAL)

Situat intre Ialomita ~i Calmatui, acesta reprezinta unitatea care face trecerea de la partea mai ina Ita la cea de nord, mai coborita, aUt prin pozitia
geografica, cit mai ales prin litologie, prin grosimea mai redusa a loessului
~i a substratului pe care sUi, mai argilos. Datorita acestor factori in primul
rind, precum ~i a legaturii directe, mai strinse cu Subcarpatii, prin marele
con de dejectie al Buzaului, aceasta regiune geomorfologica ridica probleme
destul de dificile din punct de vedere agro-ameliorativ in legatura cu excesul
de umiditate de tip interfluviu, a~a cum s-a vazut in perioada 1969-1972.
Mai mult ca in toate celelalte interfluvii, aici a fost afectata de umezire
freatic permanenta, in diferite grade de la puternica la moderata ~i slaba,
cea mai mare parte a acestei regiuni. In acest sens trebuie sa tinem seama in
afara de factorii amintiti ~i de prezenta intinderii mari a solurilor nisipoase,
mai ales pe latura de nord, unde microrelieful dunar ~i de crovuri au avut
un 1'01 destul de important. Fata de Baraganul sudie, aici intervine un element
nou - prezenta sanzrilor locale de tip cuveUi lacustra, in microdepresiunile
de tip polie, cum sint: Plascu, Coltea, Tataru ~i altele, ca ~i cel general de tip
interfluviu, legat de circulatia apei freatice.
Drenajul de suprafata este ea ~i inexistent, vaile Cotorca, Fundata ~i Strachina neindeplinind aceasta functie decit sezonier, in timpul ploilor torentiale sau dupa topirea zapezilor, in restul anului ele fiind vai seci, uscate.
Ca urmare a lipsei unui drenaj de suprafata organizat, a pantelor foarte mici
~i a microreliefului lunar ~i sufozional, Barc1ganul de mijloc este dominat de
prezen{a intinsei zone semiendoreice interfluviale ~i de terase. Putem spune fara
a gre~i di Baraganul de mij loc este regiunea cea mai intinsa ~i al carei grad
14 -

Cimpia Romana

209

de semiendoreism este destul de ridicat, ea fiind depa~Wi ntllnai de Cimpia


Brailei, ambele fiind lipsite in interior de 0 morfodinamica fluviatila, iar apa
provenita din precipitatii stagneaza pe mari suprafete - la acestea adauginduse ~i adincimea mica a apei freatice. Elementele amintite constituie, de fapt,
cauzele principale de ordin morfohidrografic ale excesului de umiditate din
perioada cunoscuta.
Asemanarea cu Baraganul de sud este cit se poate de evidenta in ce prive~te
morfologia de ansamblu - asimetria vizibila prin versantul nordic, abrupt
sau convex, generata de aceea~i actiune climato-eoliana, iar cel sudic, mai
prelung ~i mai coborit, cu aspect de trepte, ca ~i cel estic, unde se gasesc mai
multe terase ale Dunarii ~i Ialomitei, mai ales intre localitatile Tandarei ~i
Mihai Bravu. Acoperirea teraselor cu nisipuri de dune pe latura de est corespunde celei din sectorul Vladeni-Facaeni din Baraganul sudic. Aici se adauga
in plus prezenta solurilor saline sau alcaline ~i a lacurilor sarate (Coltea, Tataru etc.).
Subdiviziuni. Ca ~i in cazul precedent, in Baraganul de mijloc se individualizeaza 0 serie de subregiuni longitudinale - una nordica, dominata de nisipul
dunelor ~i de loessul prafos-nisipos, ca ~i de microrelieful dunar ~i sufozional,
care se intinde pina la 0 linie ce porne~te de la localitatea Cioranca ~i trece
mai departe prin localitatile Smirdan-Padina-Ro~iori-BaraganuVictoria
~i Mihai Bravu; alta de mijloc, cu morfologia dominanta clasto-carstica, sufozionala, limitata spre sud de 0 linie ce porne~te de la Urziceni ~i trece prin
localitatile Reviga-Grivita-Valea Ciorii-Mihail Kogalniceanu ~i ultima
- cea de sud - care cuprinde terasele ~i lunca Ialomitei, mai bogata ca hidrografie (numeroase lacuri de tip liman fluviatil, plus albia Ialomitei), mai intens
populata ~i care de fapt reprezinta axa economica a celor doua mari regiuni in
contact aici.
Baraganul de mijloc poate fi impartit ~i transversal in doua subregiuni:
a) una de vest, denumita Cfmpia Padinei, mai monotona, fara lacuri ~i care
ajunge pina la linia Fundata-Reviga-Nicole~ti-Odaeni-Jugureanu~i
b) alta de est, denum"ita Clmpia COltea-lnsuratei, mai variata sub raport
morfohidrografic ~i care domina nu numai cele doua lunci lateraIe, interioare
ci ~i Lunca Dunarii. Aceasta regiune a facut obiectul de cercetare a diferiti
speciali~ti, dintre care ne referim mai ales la cei ce s-au ocupat cu probleme
legate de excesul de umiditate (N. Flo rea, 1972, 1. Z a v 0 ian u - D.
B a I uta, 1973, P. G a ~ t esc u ~.a. 1974). Amint.im, de asemenea, studiul intocmit de H. loa nit 0 a i a ~.a., 1974), cu privire la prognoza nivelului apei freatice din Baraganul de mij loc ~i de nord, in conditii de irigatii,
lucrare de mare valoare prospectiva.
o mentiune speciala se cuvine studiului lui N. Flo rea (1972) in legatura
cu raspindirea solurilor afectate de salinizare in spatiul dintre vaile Ialom ita
~i Siret, inclusiv periferia cimpiei piemontane a Rimnicului, cu harti de detaliu, insotite de 0 serie de masuri preconizate pentru ameliorarea regim ului hidrosalin al solurilor. Dintre aceste masuri de ordin practic sint de retinut _ drenajul vertical, drenajul orizontal prin canale (diferite de la caz la caz - in
conditii de neirigare sau de irigare), folosindu-se cu precadere sistemele de vai
existente. Ea poate fi completata prin alte propuneri legate de sistemele de
crovuri, preconizate de noi in partea intii a lucrarii.

;!

CJ

;::

Q"l"'"

~
11

(,:(. ::::

.1.:1....

1...-

_
'"0

....

~ ...I.. ylE~
~

I~.
"

........ ,' ','

., -:.

.,

','

' : ' . :',

.u;.

>::.1:.",..1:'1:.1. 1

.'

()

en
~

_I

~
Iii
--

...

. '

. . . ",

.'

...........
.'

"

'

~ ._-

.~

::l

l-a~

.. ::'. ::1.:.
:: :

j' ..

,. :1 ..

1..,
-

-. . . . .

~ r=rIJJIIIIm
EF3TTTIl

'l:l
>OS

"0

,' .f .. '.: : ' 'f7O] oS

~ ~.:::~.::::.:: . :.::;.>.::.~ ~::.:~:0~


.n~I
.. '.;' :::::-1';':'':
""
~ 111

.
I:.'/ .. o
~~

'.,

//

.. : '.__~

o
r.t.

I 10:-::
.n \11 ...-..............
~ ~
::: :::_ ::<:
,_

l~~:;I

L..
,

ooo!

"",....--.........",..-,..,..,.."....-rT~I"':":'1r7"""7":'"~7Ti'TT.,-.

ji':,--++-'-+-'---1

~ t.":.---tt-11

en

210

'"0

' . , L.,- - - - - - - - -

~ II

:.::~

a
C>

Cauza principala a excesului de umiditate din perioada 1969-1973, asemanatoare cu cea din secolul trecut (1884-1895), a fost generata, dupa P. G it ~_
t esc u ~i colab., (1974), de excedentul de precipitatii, la care desigur ca au
contribuit 0 serie de alti factori (microrelief dunar ~i sufozional, lipsa de scurgere ~i deci stagnarea apei la suprafata, litologie etc.). In afara de problemele
legate de dinamica apei freatice, in masura tot a~a de mare au interesat, de
asemenea, ~i schimbarile care au avut loc in peisajul geografic local, in legatura cu formarea de noi unitati lacustre, influenta asupra diferitelor constructii etc.
Analiza forajelol'. Dintre forajele de adincime mai mare amintim trei: Milo~e~ti, unde sub loess apare un complex predominant nisipo-marnos; Andra~~ti,
unde tot sub loess urmeaza eomplexul psamo-psefitic cu 0 singura intercalatie
de marne (intre 50-60 m), dupa care se trece intr-un alt complex - argilos,
uneori ro~cat cu slabe intercalatii de nisipuri ~i pietri~uri; Slobozia, unde sub
aluviunile actuale pina la 139 m apare complexul psamo-psefitic destul de gros,
~i apoi eomplexul marnos eu intercalatii subtiri de nisipuri (plan~a a VII-a) .
Forajele de midi adincime, mult mai numeroase, scot destul de bine in evidenta raporturile din cele trei complexe ale depozitelor superficiale (complexul
loess ie, complexul nisipos ~i complexul argilos). In legatura cu modul de
raspindire in suprafata a complexului bazal, argilos, a~a cum reiese din cele

:::l.

c:

'"o

.:

1. .' '.'
::l

c:

.'

'"

..~-E~1++~
'"

Q:l

:!.
~ -_- trJ..-'..-1+++-1+1

E33 [!!J4
-<;::>6 CS)7

'
D
M

.':,1) ,
'"

..

&:
~

'" "':;:'+~-l+-H
<:;-

@9A-- A 1O

~.~

. .,
.,.'"
'" >

8-1X~...-,;.-:...tH+l

0-

III

CJ)

III

n
N

'0

';:

LJ

t: ...

s<

a.
c:

~.

1-, "

=."
~

CD

f-'

-"
~

f-' ,

:':3

l-- . .

1--"

.. t=.,.

oo \--\- .." '


Fig, 89 - 0 portiune din "platoul eolian" de la InsuriiteL
1 - lunci; 2 - direetia dune lor; 3 - trepte ale platoului; 4 - vai eoliene (deflatie) ~i
de tasare; 5 - crovuri;6 - gradi~ti: 7 - dune mari; 8 - terase; fluviatile; 9 - altitudi4
nile treptelor platoului; 10 - profil transversal eu microrelief in trepte de deflatie (pe
loess)~i acumulare-dune

213

Ctt

,g

doua profile longitudinale, intocmite de P.

.:.eo G ii Ij t esc u Ij.a. (1974), ca Iji in cele mai

&;.~ restrinse, publicate de 1. Z a v


~ ~
~ ~

~~
'::::3

.::

'~

i
0

t;j '"

"" '"
I

<::> C>

.S> ~

>.:...~

.z
M

E
'
'"
"<:

214

0 ian u Iji
D. B a I uta (1973), remarcam larga ondulare
a acestuia, cu aspecte de relief pozitiv Iji negativ, fapt care nu este lipsit de interes pentm dinamica apelor subterane (fig. 88).
De asemenea, mai relinem prezenta cu totul
caracteristicii a cuverturii eoliene dintre localitatile !nsuratei-Lacu Rezii Iji Spiru Haret de
pe latura nordica Iji localitatea Cioara Doiceljti
din sud, unde aceasta cuvertura are aspectul
unoI' "plato uri eoliene de acumulare $i deflafie",
care spre valea Calmatuiului are forma unoI'
trepte de deflatie, care nu pot fi confundate cu
terasele fluviatile Iji de aceea apar ca niljte terase false (fig. 89). Remarcam martol'lll de eroziune detaljat din terasa Mihai Bravu, denumit
Grindul Gradiljtei, acoperit cu nisip de dune
Iji loess.
Forajele, alja cum s-a mai spus, sint destul de
numeroase Iji ele acopera aproape intreaga suprafata a acestei cimpii (planlja a VIIa) Iji din a
carol' analiza retinem, in continuare, 0 serie de
concluzii de ordin Ijtiintific Iji practic, dintre
care cea mai importanta este confirm area conului aluvionar al Buzaului pe directia sudica Iji
sud-vestica, unde in forajele de la Buzau, J ilaveIe, Urziceni, Gheraseni, Stilpu ljiPogoanele apar
mai multe orizonturi de pietriljuri Iji chiar bolovaniljuri. Acest con aluvionar policronologic,
cu mai multe orizonturi de nisipuri. argile nisipoase ;;i apa, ajunge pina la Meteleu, Glodeanu,
Sili;;tea, Padina, situate la periferia lui unde are
loc descarcarea apei infiltrata mai in amont.
A;;a se explica, dupa noi, excesul de umiditate din sectorul eel mai mult afectat (Pogoanele- Padina) de inundatiile freatice de interfluviu. Pentru restul cimpiei, se constata
acelea;;i alternante de orizonturi prafoase mai
nisipoase sau mai argiloase ale complexului
loessic ;;i chiar nisipuri de dune fosile, cu apa,
care explica varietatea freaticului local. Forajele nu confirma prezenta depozitelor de terase
din lungul vailor lalomitei ;;i Dunarii, ceea ce
arata caracterul de trepte morfologice false.
Argila bazala apare la adincimi variate,
a;;a cum s-a aratat mai inainte ;;i confirm a,
in acela;;i timp, prezentrr lacului pleistocen

intr-o faza mai noua dedt in Baraganul de sud, intre care exista uneori diferente litologice destul de marL Abraziunea lacustra este destul de extinsa,
mai ales in lungul tarmului lacului Fundeni (fig. 90).
4. BARAGANUL NORDIC

Cunoscutmaimultsub denumirea de Cimpia Bri1.ilei (v. planlja a VII-a), aceasta


reprezinta unitatea cea mai de miazanoapte a marelui Baragan, separata de
unitatile invecinate prin briul de lunci, care-l delimiteaza clar din toate partile .
In raport cu aceste unitati mai joase, aluviale, Cimpia Brailei poate fi socotita ca un important martor de eroziune, 0 "insula loessica", izolata in mij locul
unei intinse mase aluvionare, separata de Baraganul precedent prin eel mai
saraturos ;;es aluvial din Cimpia Romiina - Lunca Ci1.lmi1.fuiului de Buzi1.u.
!n acela;;i timp, in Cimpia Brailei se remarca prezenta intr-o masura mai
mare a saraturilor de tipul depresiunilor lacustre sau chiar de tip vale (cazul
Vaii Coada lencii, cea mai extinsa). Grosimea mica a loessului, mai ales pe latura sudiea, alaturi de prezenta nisipurilor eoliene pe cea nordica, microrelieful
dunar Iji sufozional, la care se adauga microrelieful de grinduri Iji de brate parasite iata alte elemente morfologice care au avut 0 contributie destul de mare
in generarea excesului de umiditate de natura freatica in aceasta regiune geomorfologica.
Lipsa de drenaj superficial este completata cu lipsa unui grad mai accentuat
de drenaj subteran, ca urmare a intinsei aluvionari a luncilor din jur in holocen Iji a lucrarilor marginale de indiguiri antropice. Saraturarea mai puternica
a solurilor din Cimpia Brailei, in raport eu eele din Baraganul de mijloc, constituie un indiciu in plus de a lega genetic Iji mai mult aceasta unitate. de
Piemontul Rimnicului, alja cum ne-am exprimat mai de mult (P. Cot e t,
1960, d). In acelalji timp, trebuie retinut faptul ca nu este exclusa prezenta
unoI' Ientile de argile nisipoase de tip euxinic aici, legate de extinderea apelor
marine in timpul ultimelor transgresiuni ale Marii Negre in Cimpia Romiina
~i care influenteaza apele freatice din aceasta regiune. Acest fapt este foarte
evident mai ales in cazul fintinilor din localitatea Traian, unde se intilnesc
por~iuni cu ape potabile Iji cu ape saraturoase, situate la mici distante unele
de altele, pe un teritoriu destul de restrins, observatie valabila Iji pentru
dmpia inferioara a SiretuluL
A;;a cum s-a spus la regiunea precedenta, Cimpia Brailei are eel mai accentuat grad de semiendoreism, datorita lipsei de vai fluviatile, iar cele existente
ca Valea Coada lencii Iji diferitele brate parasite ale Dunarii sint deja colmatate, ele ne indeplinind numai functia de scurgere. Alja dupa cum arata evolutia
retelei hidrografice, aceasta cimpie n-a fost lips ita in trecut de unele albii active,
cum este cea a Buzaului, care se indrepta pe directia actuala a vaii Coada
lencii. Nu este exclus ca un vechi brat al Dunarii sa se fi indreptat in aceasta
directie (fig. 91).
Pentl'll aceasta cimpie, retinem iIi legatura cu acumularea sarurilor in cuprinsuI ei, lucrarile lui N. Flo I' e a Ij.a. (1963) Iji N. Flo I' e a (1972) cu privire la masurile preconizate pentru ameliorarea regimului hidrosalin, ca Iji cele
legate de hidrodinamica apelor freatice prin formarea unoI' domuri subterane
(P. Cot e t, 1970, b).
Subdiviziuni. Delji mult mai mica in raport cu regiunile precedente, Cimpia
Brailei se poate imparti in fi;;ii longitudinale sau transversale in raport cu necesitatile economice ~i sociaIe, de sistematizare teritoriala. In lungul liniei: Ro-

215

~1

(i.-7]5

rnI]2 []E]6

E33!"SI7

10

15km
,

Fig. 91 - Clmpia Briiilei:


1 - tn:arginile abrupte care domina regiunile invecinate mai joase" 2 - trepte ultimetrice" 3 - vechi
curs.uII ale Buz:aului; 4 - vechi albii ale Rtmnicului; 5 - vechi br'ate ale Dunarii' 6 _ c~nul Rimlli.
culul; 7 _ lacun
J

ma.nu-_Coada Iencii-~i9coteanca, Cimpia Brailei se imparte in doua subregiUIll: a). una de ves!,. m.al bogata in lacuri sarate 9i in cuvete lacustre de tip
pohe 91 cu cele mal IlltIllse zone afectate de umezire freatic permanenta numita
C~"!pia.Movila Miresii ~i b) alta de esl, mai inalta in coltul de NE,' datorita
Illslpunlor de dune 9i loessului, mai leaata de Dunare, prin numeroasele brate
parasite, afectata de umezire, locala, n~mita Cfmpia ViziJ'll.
'
Cimpia Movila Miresei se mai distinge prin prezenta a doua mici trepte morfologice, considerate de altii ~i chiar de noi (1960) ca reprezentind terase ale
Dun~rii, inclusi~ sup~afa~a pe care sta ora9ul Braila. IForajele de aici n-au
confIrmat aceasta exphcatle. Ele pot fi interpretate mai bine ca rezultat al acumularii piemontane, legate genetic de cimpia piemontana a Rimnicului. 0
micr?morfologie aparte 0 constituie depresiunile lacnstre Esna, Movila Miresii,
Comaneasca etc. cu forme rotunde sau alungite 9i versanti abrupti, care datorita tasarilor ~i abraziunii litorale ajung pina la orizontul de nisipuri din
b~za l?essului, fapt care i-~ facut pe unii cercetatori sa conteste geneza sufoz.lO~nala a ~ce~tor ?u:ete. Llp~a ~e scurgere :;;i a oricarei legaturi paleohidrografIca cu reglUIllle dIll Jur constitUle argumentul cel mai convingator asupra originii lor exprimate mai sus.
tn r~p.ort cu cal~a ~erata Faurei-Braila, care 0 taie prin mijloc, acelea9i
denumln de subreglUIll se menpn, in sensu] ca fi$ia nordiea are cele mai accentuate depresiuni de tasare sufozionaHi ~i este mai nisipoasa, datorita nisipurilor
de dune care apar pe toata latura nordica intre Rimnicelu 9i Piscu iar fisia
sudiea este mai monotona 9i in contact direct pe 0 mare intindere'cu lun~ile
Calmatuiului 9i Dunarii.

216

Acestor doua fi 9ii de cimpuri loess ice 9i nisipoase li se atageaza a treia fi 9ie,
cu caractere cu totul aparte - lunea Calma{uiului, cu un variat microrelief,
bogat in saruri, cu albii 9i meandre parasite, cu popine, lacuri 9i grinduri etc.
Lunca 9i valea sint cele doua elemente geomorfologice care se suprapun in
cazul dat, terasele fluviatile lipsind complet.
Lunca Calmatuiului iese in evidenta in primul rind prin diseordan{a morfohidrografiea, cu aspect de culoar larg, drenat de un firicel de apa prea mic
pentru dimensiunile ei, ceea ce constituie 0 dovada ca Buzaul reprezinta riul
care a generat valea respectiva. Un alt element care atrage atentia in mod special este versantul drept, mai inalt, datorita acumularilor de dune in cuprinsul
interfluviului Ialomita-Calma~ui 9i mai ales forma foarle sinuoasa a acestui
versant cu numeroase promontorii, separate de patrunderi sau mici concavitati, generate de meandrele accentuate ale -Calmatuiului, ca urmare a pantei
mici, a legii lui Coriolis, dar mai ales a vinturilor puternice :;;i dominante din
nord.
Cartarile de amanunt efectuate de A. Con e a 9.a. (1962) au scos in evidenta cele doua trepte - lunea inalla $i lunea joasa, caracterizate prin acelea9i forme de relief poziliv (grinduri) 9i negaliv (depresiuni), legate intre ele
prin suprafete intermediare. Alte microreliefuri care apar aici sint conurile
aluvionare laterale, microdeltele interioare, martorii de eroziune (gradi9tile
s~u popinile), indicate in partea intii, dunele de nisip 9i unele denivelari
locale, cuvetele lacustre 9i albiile parasite. Aceste cartari paralele, de ordin
geomorfologic, hidrogeologic 9i pedologic, au pus in evidenta corelatiile strinse
dintre factorii amintiti, din care se remarca ca solurile saraluroase ocupa cu deosebire microdepresiunile luncii joase 9i unde in acela9i timp, apele freatice
au nivel critic. Prezen~a solonceacurilor 9i a soloneturilor in microdepresiunile
amintite indica legatura dintre apa Calma~uiului 9i acestea.
Aceia~i autori indica pe partea dreapta a acestei vai resturile unei trepte sau
terase fluviatile 9i care in fond reprezinta urmele de defla~ie, indicate de noi
mai inainte. Toate acestea fac din lunea Calmatuiului de Braila una din eele
mai caraeterisliee microregiuni alzwiale din Cimpia Romdna.
Analiza forajelor. Dintre forajele de mai mare adincime este bine cunoscut
forajul de la Brailal, bogat in fauna de molu9te pe baza carora au fost stabilite
in partea intH cele trei complexe stratigrafice - de Mosti 9tea-Babele, de
Braila-Tiraspol 9i levantin in baza. Este posibil ca la trecerea de la stratele
de Braila la cele levantine sa poata fi stabilita in viitor :;;i baza pleistocenului. Alte foraje din aceea9i categorie sint cele de la Ianca, Traian :;;i Viziru.
Primele doua sint foarte asemanatoare prin predominarea complexului argilos
cu intercalatii nisipoase, dar cu diferite grosimi, iar forajul de la Viziru cu
adincimi mai mici (62,30 m) are un evident caracter psamo-psefitic intre 20
~i 50 m. Cel mai tipic sub toate raporturile este forajul de la Braila, care are
in baza un complex psamo-psefitic cu slabe intercalatii de argile, apoi un complex argilos-nisipos de tip lehm, iar deasupra acestuia un alt complex argilonisipos, dar :;;i cu rare pietri:;;uri (plan9a a VII-a).
. Rer:tarcam cu aceasta ocazie di primele observa~ii geologice :;;i geomorfologlee slstematice, inclusiv descrierea forajului de la Viziru, dealtfel foarte valoroase 9i astazi, apar~in lui A. Pan a (1911), citat de noi destul de des.
Forajele de mica adfncime, destul de numeroase 9i aici sint analizate de noi
in continuare (plan:;;a a VII-a). Din date Ie de teren trebuie mentionata, ca in tot
Baraganul dealtfel, prezenta unoI' orizonturi de nisipuri de clune fosile, care
1

Vezi fig. 30'

217

apar in versantul abrupt din nord, ca ~i la sud de Braila, in profilul de la


Gura Vadului, situat in versantul dunarean (plan~a VII).
Din analiza acestor foraje rezulta 0 mare asemanare cu litologia depozitelor
din Baraganul de mijloc. Argila bazala sau uneori argila marnoasa se afla la
adincimi variabile, ceea ce indica un relief vechi. In continuare urmeaza un
orizont de nisipuri simple, uneori cu placi grezoase, alteori argiloase, dupa
care se trece in sus la complexul loessic, prafos sau argilos, cu intercalatii de
nisipuri de dune fosile, argiloase sau prafoase ~i care contin in cele mai multe
cazuri apa. Tranzitia de la acest complex la nisipurile de sub el nu este peste
tot clara. In partea situata mai in vest, in prelungirea interfluviului CalmatuiBuzau, trecerea spre zona de divagare se face printr-un martor loessic, situat
intre Faurei ~i Cilibia ~i al carui profil geologic se poate urmari in forajul 8
(Cilibia), unde sub loessul care ajunge pina la 8,90 m se gasesc depozite aluvionare pina la 22,90 m ~i apoi se trece intr-o argila prafoasa, nisipoasa cenu~ie-galbuie (plan~a a VII-a), care apartine probabil cimpiei piemontane a Rimnicului. In continuare, spre NV se afla intinsa cimpie aluviala a Buzaului,
care separa conul-delta pleistocen, acoperit cu loess al Buzaului ~i Piemontul
Rimnicului.
Aceasta cimpie de lunca, larg bombata, datorita conurilor de dejectie joase
~i succesive ale Buzaului actual, a constituit cauza principala a schimbarilor
hidrografice din acest sector ~i care a dus la separarea Buzaului de Calmatui.

B. CIMPIILE PERICOLINARE DIN MARELE GOLF PLEISTOCEN DE NORD,


NORD-EST $1 DE LA CONTACTUL CU PODI$UL DOBROGEI

Unitatile geomorfologice expuse in continuare sint axate in primul rind pe


cursul inferior al Siretului, care constituie, in acela~i timp, zona de contact
dintre Subcarpati ~i Podi~ul Moldovei, iar in al do ilea rind, pe cursu 1 sudnord al Dunarii la contactul cu Podi~ul Dobrogei.
Yntreg acest ansamblu este dominat de curbura subcarpatica ~i de confluenta
Siret-Dunare. Cele trei regiuni geomorfologice principale cu care incheiem
aceasta grupa sint: cimpia piemontanii a curburii, situata intre Buzau ~i Zabala,
cimpia Bzrladului inferior sau Czmpia Tecucilor, dmpia de nivel de baza a Siretului ~i cimpia ostroavelor Duniirii - partea cea mai coborita a Cimpiei Romane. Toate aceste regiuni care converg spre axa hidrografica Siret-Dunare,
se leaga intre ele atit pI'in caracterul accentuat sub raport actuo-tectonic, cit
~i sub raport morfofunctional prin umezirea excesiva a solurilor, datorita inundatiilor de vale ~i influentei apelor freatice. Nu lipsesc de aici solurile saline
sau alcalice, iar drenajul de suprafata este din ce in ce mai bine exprimat
cu cit altitudinea cre~te, incepind de la nivelulluncilor in sus. Aportul de materiale detritice nisipo-argiloase predomina asupra celui psamo-psefitic, iar
ca urmare devine posibila predominarea solurilor aluviale bogate in substante
nutritive ~i de aici rezulta marea importanta a celei mai coborite trepte a reliefului Cimpiei Romane, dominata de procesele de acumulare fluviatila ~i lacustro-m la~tinoase.
218

1. CiMPIA PIEMONTANA A CURBURII

Clmpia piemontanii a eurburiil este limitata la sud de albia Buzaului, unde


este destul de lata, dupa care se ingusteaza mult, ajungind chiar sub forma unui
mic golf pina la confluenta Trotu~ului. Conventional, limita Cimpiei Romane
se opre~te la Panciu pina unde Cimpia Foc~anilor are 0 latime ceva mai mare.
In aceea~i directie se ingusteaza ~i Cimpia Siretului inferior, care atinge cea
mai mare Uitime in dreptul albiei Buzaului.
Contactul cu Subcarpatii este indicat de linia localitatilor Cernate~ti-Topliceni-Borde~ti-Odobe~ti-Jari~tea
- Gage~ti, vest Panciu. Longitudinal,
cimpia piemontana se desfa~oara sub forma de trepte ce descresc ca altitudine
spre cimpia Siretului, catre care trecerea se face gradat ~i lin prin conuri de
dejectie intillse ~i plate. In ansamblu, ea reprezinta 0 succesiune de conuri de
dejectie suprapuse ~i juxtapuse, adevarate evantaie de materiale grosiere ~i
fine cu directii variate (SE, E ~i NE), in raport cu directia albiilor ~i asocierea lor in complexe aluvio-proluviale mai mari. Virsta acestora se poate
vedea in profileIe din partea I (vezi figura 33 g, h, i, j).
Trei sint asociatiile principale de conuri aluvio-proluviale: a) prima ~i cea
mai lata se afla intre riurile Buzau ~i Rimnicul care constituie cimpia
piemontanii a Rlmnicului 2 , denumiUi impropriu de G. Val san (1915),
Podi~ul Rimnicului, incinsa la exterior de albia semicirculara a Buzaului, dar
care genetic se prelunge~te peste aceasta in Cimpia Brailei a~a cum s-a aratat;
b) a doua, mai ingusta, se desfa~oara intre vaile Rimnicul ~i Milcovului,
denumita cimpia piemontanii Gu,ge~ti, localitate situata pe riul Rimna, iar c) a
treia, situata in continuare spre nord ~i care ajunge pina in valea Zabala, este
cimpia piemontanii Foc~ani, unde cel mai important este conul aluvionar format
de Putlla ~i margin it in sud de catre riul Milcov.
Spre Cimpia Siretului, cimpia piemontana este limitata de linia ce une~te
localitatile Mirce~ti-Bizighe~ti-Gologani- Vijiitoarea- Mihalceni ~i Racovita (pe Buzau). Aceasta poate fi nUlll ita dmpia piemontanci propriu-zisii, neinundabiHi la revarsarile din albiile riurilor, care inclina u~or spre est ~i sudest. In continuare urmeaza treapta cea mai joasa, de tranzitie ~i care se suprapune luncii Siretului, tot sub forma de conuri de dejecpe cu directii variate
~i care au impins spre est albia Siretului. Privita din gura pilniei Siretului,
marginita de cimpiile mai inalte ale Brailei ~i Covurluiului, cimpia piemontana a curburii are forma unei mari convergente, limitate la exterior de riurile
Zabala, Buzau ~i Siret, spre ultimelc doua indreptindu-se intreaga hidrografie
minora cu directii diferite, in raport cu morfodinamica conurilor de deject ie ,
comandata ~i ea de mi~carile tectonice pleistocene ~i actuale, mai accentuate
aici ca oriullde in alta parte a Cimpiei Romane (fig. 92).
A doua convergenta hidrografica se afla intre Putna ~i Rimnicu ale
carui brate indica diferite texturi convergente ~i divergente, rezultate prin
dinamica diferitelor generatii de conuri, care prin suprapunere ~i juxtapunere,
de inaintare succesiva frontala ~i laterala ajung pina in albia Siretului.
Prima convergenta hidrografica reprezinta, de fapt, triunghiul tectonicii
active din cotul Subcarpatilor, care se reflecta in morfologia celei mai accentuate regiuni neotectonice a tarii noastre prin schimbari de albii ~i confluente
1 De zona de contact Subcarpati-cimpie s-a ocupat H.
G I' U m a z esc u (1973) pe baza
generalizarii unoI' curbe hipsometricc $i a unoI' formule matelllatice In legaturii cu dinamica
albiilor, dar farii nici un profi] geomorfologic concret de teren.
2 Aici slnt cunoscute structurile ca ziici\minte de hidrocarburi Opri~ane~ti, Balta Alba,
Ghergheasa, Ro~ioru, Boldu, Bobocu (D. P a I' a s chi v, 1975).

219

la care au fost supuse toate riurile carpatice, inclusiv Birladul, situat pe stinga.
Tot in sfera de influenta a acestui triunghi tectonic de curbura intra ~i Cimpia
Briiilei, dar care are 0 a~ezare mai periferica ~i unde Buzaul a avut 0 evolutie
recenta destul de interesanta (vezi fig. 91).
Dintre fi~iile longitudinale piemontane, cea mai inalta cu altitudine absoluta
de 160-180 m se contureaza destul de clar ~i ea se apropie ca virsta dupa
profileIe geologice de la Topliceni ~i Oreavu, de cimpia inalta Poiana-N icore~ti. Pentru restul celorlalte trepte, virsta este indicata de alte profile, cum
sint cele de Obrejita (valea Slimnicului) din plan~a a VIII-a, Satu Nou (SE de
Panciu), ca ~i de profileIe cu privire la loess din partea intii.
Analiza forajelor $i rezultatele lor. Intre cele mai adinci, amintim forajele de
la Buzau ~i Rimnicu Sarat (plan~a a VII-a), din care se vede predominarea
depozitelor piemontane ritmice, dupa care urmeaza in adincime alte complexe
marnoase, argiloase cu nisipuri, pietri~uri etc.
Pe baza analizei forajelor de adincime mai mica, rezulta citeva date care
retin atentia mai mult ~i anume ca la suprafata, cimpia piemontana a Rimnicului este acoperita de 0 cuvertura constituita din depozite loess ice prafoase,
nisipoase sau argiloase, cu grosimi destul de mari, ca de exempIu, la gara
Boboc, 31,50 m, sub care urmeaza un orizont subtire, nisipuri grosiere ~i de
bolovani~uri de numai 4,30 m. In alte profile, cum sint cele de la localitatile
Boboc-sat, nord Fleva, Galbenu, Cochirleanca, Ro~ioru, aceasta cuvertura
superficiala loessici:i are grosime de 20-35 m. Chiar ~i in profileIe situate mai
la exterior in lungul vaii Buzaului, cum sint cele de la Stilpu, Scurte~ti, Sageata, Banita, Vi~an, se observa ca forajele dupa ce strapung depozitele loess ice
cu grosimi de 10-15 m ajung in depozite argilo-marnoase cu intercalatii de nisipuri, cu grosimi de 15-20 m, asemanatoare cu cele de Mosti~tea, unele chiar
fosilifere.
In forajul de la Cuza Voda (plan~a a VIII-a), cu a~ezare destul de periferica,
se constata prafuri nisipo-argiloase loess ice pe 7 m grosime, apoi intre 10 ~i
38,50 m apar argile ~i nisipuri, dupa care urmeaza un orizont destul de subtire
de pietri~uri ~i nisipuri. La Salcia, forajul a strapuns pe 21 m numai prafuri,
nisipuri ~i argile priifoase. La Ercule~ti, acest complex atinge 25,50 m, dupa
care urmeaza un orizont de nisipuri fine ~i grosiere, iar mai departe se trece
intr-o argila compacta. Forajul de Ia Pu~caeni (plan~a a VIII-a) confirma cele de
mai sus. In forajele de pe directia vechilor trasee ale dului Rimnicul Sarat, cum
este cel de pe valea Cotofenei (foraj Balta Alba), apoi forajele pe vaile localitatilor Ghergheasa, Salcioara, Orzaneasca ~i Robeasca, cu datele respective,
confirma prin pietri~urile~i nisipurile existente schimbarile hidrografice ce au
avut loc aicL In gura vailor parasite de Rimnicu Sarat sint instalate in cuvete
asimetrice ~i largi limanele fluviatile J irlau, Amara ~i Balta Alba, caracterizate
prin distributia lor divergenta ~i importante procese de abraziune ~i acumulare
litoralii.
Tot aici poate fi delimitata destul de bine zona de descarcare a apelor
freatice din conul imediat al Rimnicului pe linia satelor Ziduri, Orzaneasca,
Heliade Radulescu, Salcioara ~i Boldu in jurul carora apare 0 intinsa zona
mla~tinoasa. Dintre conurile de aluviuni mai bine conturate sint cele din
marea convergenta Rimna-Putna in mijlocul carora, pe canalul Cacaina Noua,
se afla ora~ul Foc~anL
La nord de valea Rimnicului, in toate forajele din localitatile Voetinu, Caiata, Obile~ti, Foc~ani, Mindre~ti, ca ~i in cele mai periferice, cum sint
cele de la Mirce~tii Vechi, Botirlau, Vulturi, Maicane~ti se confirma peste tot
220

."

~O

c:;.

'e\>oJ

.....

I::).--

- ...

""

...... .)

_J'

~.

----'''''''

ptezenta depozitelor piemontane ritmiee, eu numeroase orizonturi de pietreeerea spre cimpia de subsidenta a Siretului inferior, care, de cele mai multe ori nu poate fi surprinsa decit lito logic ~i mai
a les pedologic.
Probleme importante sub raport agroameliorativ se pun mai ales la periferia cimpiilor piemontane ~i in special la nord de valea Rimnicului, unde
apa freatica se afla la adincimi destul de mici, sub 5 m, la care se adauga ~i
unele zone de salinizare a solurilor.

tri~uri ~i bolovani~uri, ea ~i

2. CTMPIA TECUCILOR
c::>

""

0
0',.

0'0

. .

~~,~~:::~~=J
~~~?..11. mrr---i

...

c::>

c::>

;:::<J:)

.....
I
M

..".

~
'"

<:l

..c.
.....
.....

>
<:l

....

<:l

~.

0...

c::>
M

...
c::>

....
c::>

Cimpia TeCllCilol' reprezinta partea de nord-est a golfului pleistocen al Cimpiei


Romane, tot cu caracter pericolinar, situata in cursul inferior al Birladului, ea
cuprinzind aUt terasele ~i lunca acestuia, cit ~i pintenul piemontan, terasat al
Cosme~tilor din Deal, situat intre Siret ~i Birlad. Prin acoperi~ul de loess ~i
dune, Cimpia Tecuci are un evident caracter poligenetic.
Spre nord, aceasta inainteaza ca 0 pana in lungul Birladului pina la localitatea Ghidigeni, de unde incepe terasa cea mai inalta a acestui riu, dupa care
limita spre podi~ul ~i cimpia inalta Covurlui- Galan se poate urmari in lungul unui glacis de versant pre lung, limitat de localitatile Cirlomane~ti-Corod
Valea Marului ~i apoi in lungul versantului sting al vaii Gerului, pina la
localitatea Vame~, situata la contactul cu lunca Siretului. Spre vest, sud-vest,
versantul drept, abrupt al Birladului ~i apoi glacisul loessic prelung dintre
Padurea Tigane~ti ~i N icore~til 0 delimiteaza pe 0 zona de contact cu altitudini
sub 160 m, ca ~i pe latura de est.
In afara de altitudinea mai coborita, Cimpia Tecucilor iese in evidenta prin
sistemul de riuri paralele sau perpendiculare pe cursul Birladului (cu cei doi
afluenti de pe stinga - Blaneasa ~i Corozel, ~i Tecucel pe dreapta), Calmatui
~i Geru (situat la limita de est), cu vai simetrice, dar cu relieful de cueste in
sectoarele cu directie est-vest din lungul vailor secundare (Blaneasa ~i Corozel)
Paralelismul v[tilor amintite este rezultatul influentei structurii tabulare monoclinale pe care se dezvolta 0 hidrografie consecventa.
Forma de culoar, orientat de la nord la sud a Cimpiei Tecucilor, a influentat dinamica eoliana locala ~i respectiv, microrelieful de dune, cu aceea~i directie predominanta. Aceasta cimpie a facut obiectul cercetarii dunelor de catre
N. Flo rea (1952, 1955) ~i a tezei de doctorat a lui AI. 0 b r e j a (1956),
care a publieat 0 serie de luerari separate eu privire la zona de subsidenta,
nisipurile de dune ~i la terasele Birladului (1956 a, 1956 b, 1961) ~i ale carui
rezultate Ie folosim ~i noi aici. Relieful major al acestei cimpii il constituie
terasele Birladului, separate de autorul amintit, sub denum.irea de terasa Tecuci (5-8 m), teras a Cernicari (10-20 m) ~i terasa Ghidigeni (40-70 m), care
cronologic se incadreaza fazelor mai noi post mindel-rissiene. Faza lacustra
Mindel-Riss a fost scoasa.in evidenta de C. Bra t esc u (1944-1945), atit
pe baza profilelor de loess, citate in partea intii, cit ~i pe baza interpretarii
profilelor geologice din lucrarea lui R. S e vas t 0 s (1907), cum sint cele
de la Corod, Vame~ ~i altele (plan~a a VIII-a), care a afirmat pentru prima
data prezenta lacului pleistocen.
Microrelieful dunar, reprezentat prin forme pozitive ~i negative orientate
:pe directia nord-sud intre ora~ul Tecuci ~i Hanu Conachi, se suprapune terasei
1 PiemontnI Poiana-Nicore~ti apartine Clmpiei Romane in sensuI ei Iarg agro-geografic
ea parte a Cimpiei Inalte CovurIui-GaIati.

c::>

en

223

Cernicari ~i el esLe asociat dupa autoru! amintit, foarte strins cu cel de grinduri fluviatile, a~a cum dealtfel indica ~i nisipurile rezultate din forajul de la
Barcea.
Forajele ~i analiza lorl . Cele citeva foraje (plan~a a VIII-a) din Cimpia Tecucilor, situate pe diferitele trepte de relief, cum sint cele de la Negrile~ti, Ive~ti,
Hanu Conachi, Matca, Grivita ~i Calmatui confirma - in general - prezenta
diferitelor orizonturi psamo-psefitice, mai ales pentru terasa Cernicari (forajele
de la Ive~ti ~i Hanu Conachi) ~i terasa Ghidigeni (forajul de la Matca), ca ~i
prezenta unor nisipuri de dune fosile (forajele de la Matca, Grivita, Calmatui,
Ive~ti, Hanu Conachi).
tn lunca Birladului, mai ales in aval de ora~ul Tecuci ~i in zona de confluenta cu Siretul, ca ~i pe terasa joasa cu nisipuri de dune din sectorul BarceaHanul Conachi, excesul de umiditate s-a resimtit destul de accentuat, ca ~i
unele influente de salinizare ~i eroziune eoliana.
C. CIMPIILE DE NIVEL DE BAZA

Acestea sint reprezentate de cimpia Siretului inferior ~i delta interioara a


Dunarii in cuprinsul Bariiganului. Situate la intersectia a doua mari sisteme
de fracturi de adincime, cu directii predominante V-E (falia Foc~ani-Galati
Tulcea, falia Peceneaga-Camena, falia Capidava-Ovidiu etc.) ~i N-S (falia
Galati-Hiqova), aceste unitiiti ies in evidenta prin altitudinea cea mai coborita din cuprinsul Cimpiei Romane ~i printr-un grad de seismicitate destul de
accentuat in legatura cu marea curbura carpato-subcarpatica, situata in imediata ei apropiere. Forma de culoar unghiular, axat pe confiuenta Siret-Dunare.
constituie elementul morfohidrografic principal ~i care reflecta la suprafata
caracterul intens faliat al fundamentului (vezi ~i profilul longitudinal al albiei
Dunarii - fig. 51, care in aval de Cernavoda cade sub 0 m marin). Toate
aceste elemente, plus intensa acumulare actuala, pozitia ~i altitudinea ei intre
8-12 m, confera acestui intreg ansamblu geomorfologic, caracterul dominant
de c1mpie de nivel de baza, care se prelunge~te pina la tarmul Marii Negre ~i se
termina cu Delta Dunarii (P. Cot e t, 1973).

2. CiMPIA OSTROAVELOR DUNARII

Aceasta estc reprezentata in cazul dat numal prin lunca ei laro'a care constituie in ansamblu "Balta Dunarii", formata de cele doua ostroave ~ari - Braila
~i Ialomi~a. Ayind 0 cuvertura holocena de aluviuni in oTosime de 10-20 m
LUll?a . Dunarii are in baza depozite pleistocene :;;i ~ai rar pliocene, c~
groslml [oarle mari, care la Giurgeni ajung la peste 160 m adincime.
Analiza acestui foraj arata predominarea complexului psamo-psefitic care se
prelunge~le din regi~~il~ mai ina!t~ ale Cimpiei ~Ro~ane pina aicl. Aceea~i
consta.taI.e este valabIla ~l pentru IUlIa de forale Viadelll- Topalu din Ostrovul
Ialom1tel (plan~a a VIII-a), unde predomina tot complexul psamo-psefitic a carui
in?r??are la .nord de linia Fete~ti-Cernavoda - se explica prin fracturarea
placll creta.clc~ (cu ~a~pect. de suprafata de eroziune intre Turnu Magurele ~i
no:d-~e~e~ll, .s ~tuata l~edIat sub patul aluvionar al Dunarii) ~i care cade la
admclml man In aproplere de Hir~ova. 0 suprafata de croziune, situata la circa
2~-=30 m, ~e ana ~! su~ OstronIl Brailei, dar numai pe latura dobrogeana
pllla la falIa Galatl-Hlr~OYa, care trece in lungul bratului Dunarea Noua.
In cuprinsul celor doua oslroave ale Dunarii se gasesc ~i aluviunile teraselor
scufundate ale DUllarii, a~a cum s-a aratat in partea intii. Un alt profil
general execulat inlre Fete~ti ~i CernavocUi indica pe 0 crrosime de 30-35 m
t~ei comP.I~xe ~il~logi?e cuaternare - llnlll in baza, de pietri~uri, altlll mijloClU, de lllsl~un ~l ~ltlm~l, cel.superior, constituit din argile nisipoase, sub
care urmeaza depozrte plIocene foarte subpri, care stau direct pe formatiunile

c
1. CiMPIA SIRETULUI INFERIOR-NAMOLOASA

~ So/uri ingropte

Aceasta este 0 cimpie de confluente, inundabila la marile revarsan, ~i in


care are loc un puternic remuu la contactul cu Dunarea. A~a cum s-a mentionat mai inainte, aceasta cimpie a luat na~tere prin marile penduHiri ale albiei
in spatiul larg dintre cimpiile invecinate mai inalte ~i prin acumularea unor
bogate aluviuni ale Siretului ~i mai ales ale riurilor afluente carpatice, care
au imp ins albia acestuia mai mult spre malul sting, unde aportul Birladului
a fost insa mai redus. Analiza forajului de la Vadeni, situat la contactul cu
Lunca Dunarii, scoate in evidenta predominarea materialului nisipo-argilos
pe grosimi ce depa~esc 120 m grosime, acoperit la suprafata de complexul
aluvionar holocen in care apar ~i unele elemente mai grosiere (nisipuri ~i rare
pietri~uri marunte), precum ~i diferite soluri ingropate sub aluviuni mai noi
(plan~a a VIII-a).

0,50 -0,7

Vezi

~i

:;;~~r-:-.::-::~~~011l!5rtmmlIIIl:m

<D

------------------

Fig. 93 -

Aspecle din microrelieful Luncii Dnniirii in


Oslrovnl Ialomitei (d up Ii P. Cot e t, 1970):

datele geologice din partea tntli dupa C. Bra t esc u din fig. 33.
15 -

224

3JO~:"-!IIIIlIIII:llIlIllli

'~

B
1

Clmpia Ramana

A - profil morfologic general iotre Fete~li - Dnde~ti _


Rasova, in plan orizontal ~i in profil; B - microtcrnse
datorite oscilatiilor de uivel ale apei Dunarii Ia GhiudAre9ti, ell altitudinile respective repezentate intro bladiograUla; C idem sub formA de profile carncteristice.

225

cretacice erodate. La Piua Pietrii, cuvertura cuaternara ~i ~liocena are ~ 70 m


grosime, iar spre interiorul Cimpiei Romane, ea se ingroa~a trep~a! ~vI.nd la
Ciochina 840 m, la Alexeni 1 734 m, iar la Co~ereni 1 969 m (localItati SItuate
in lungul vaii Ialomitei).
_
In prezent, morfologia actuala a Luncii Dunarii a fost mult tra~s~orm~ta
de om prin marile lucrari de indiguire ~i desecare necesare economiel nat lO nale.
In cuprinsul depozitelor din Lunca Dunarii se :emarc~ d~ aseme~ea numeroase orizonturi de turba care indica fazele subaenene-mla~tmoase prm care ea
a trecut incepind din pleistocenul superior ~i pina in holocpn_ (~. Cot e t,
1967). Morfologia reliefului din cele doua mari ostroave ale Duuarll ~ fos~ an~
lizata de autor (P. Cot e t, 1967 a, 1970 a), deosebin.?u~se lunca. znterlOara,
cuprinsa intre bratele Dunarii cu caracter lacustro-mla~tmos mal. acc:ntuat
incepind de la balta Ialomi~ei la cea a Brailei ~i lunca externii, margmala, care
apare ca fi~ii inguste, laterale.
.. _ _ .
Dintre aceste fi~ii marginale cea mai mare se afla in dreptul.gU:ll CalmatUl~
lui, unde conul aluvionar al acestuia a impins albia, bratul pnnclpal al.Du~~
rii spre est. In cuprinsul celor doua mari ostroave se gasesc altele ~aI mlc~~
separate de bratele secundare, cum sint Raul ~i Vilciu. Mic~o~orfol?~~aI:un~ll
Dunarii consta din forme pozitive ~i negative cu intinden ~I pOZltll dlfent~
(fig. 93). N u lipsesc nici bratele parasite, privalurile,. cuvetele .lacustre "~I
jap~ele, grindurile bratelor principale ~i secunda:e, Illlcrodeltele Jap~el~r m
cuprinsu l depresiunilor interioare, conurile aluvlOnare laterale. ~tc .. Dmtre
acestea din urma, cel al Calmiituiului se impune mai mult ate~tlel prm as~ec
tul lui semicircular, scos in eviden~ii nu numai de forma ~i depozltele respectIve,
ci ~i de hidroizohipsele ape lor freatice din schita lu i C. I van (1973).
.
Un alt element de microrelief, care atrage atentia, este prezent~ teraselor J~~~e
ca treptc de 1 - 5m, rezultate diu oscilatiile sezoniere ale nivelulm apelor Dunaru,
redate in fig. 93.
Tot in incheiere reamintim aici rolul tectonicii active, datoritii raliilor marginaIe, a~a cum s-a vazut in fig. 29 din partea intii.

1 Vezi Guide des excursions 1967, Cluj, pag. 58.

CoPitolul XI

GRUPA REGIUNILOR GEOMORFOLOGICE VESTICE


~I NORD-VESTICE

Situata la vest de Olt, aceastii grupa apartine dupa cum se cunoa~te din
literatura de specialitate, Cimpiei Olteniei, valea Oltului reprezentind axa principaHi de separare a acesteia de Cimpia Munteniei, mult mai complexa sub
raport genetic ~ i morfofunctiona 1. Avind in vedere ca acestei mari unitati
i-a fost consacrat un stueliu special ele geomorfologie ~i de geologia cuaternarului (P. Cot e to 1957), care a servit extinderii cercetarilor hidrogeologice,
geotehnice ~i a stat la baza intocmirii memoriilor agrogeologice, geotehnice,
peelologice ale eliferitelor localitati, ne oprim aici mai mult asupra bogatului material de foraje pentru completare sub raport aplicativ. Tot aici
trebuie subliniat cii aceastii grupa prezintii cel mai mare grael de dunificare din
toata Cimpia Romimii, ele unde rezulta intinderea mare a nisipurilor eoliene
provenite in urma eroziunii fluviatile a depozitelor pliocene ~i pleistocene mai
Yechi. Nu lipsesc din cuprinsul acestei grupe structurile petrolifp-re, mai ales
intre Olt ~i Jiu (D. P a I' a s chi v 1975).
Grupa vestica ~j nord-vestica. Scurtii caracterizare morfofuncfionalii1 Sub
acest aspect, aceastii grupii prezinta elemente morfologice ~i pedo-bioclimatice
care se intilnesc in unitiitile anterioare, microrelieful de dune, cu nisipurile respective ocupind suprafete destul de mario Cu liitime mai mare intre Olt ~i Desnatui, unde clmpurile interfluviale scad treptat ca dimensiuni, ea capata aspectul unui culoar depresionar, incepind de la Calafat ~i Plenita, spre NV ~i
care se infunelii spre Drobeta Turnu Severin. Solurile argilo-iluviale brun-ro~cate
au cea mai mare riispindire la nord de linia Caracal-Bizdina-Radovan-Gogo~u, iar in rest, predomina cernoziomurile, solurile nisipoase ~i aluviale.
Precipitatiile medii anuale (1896-1970)in perioada de vegetatie au valori
sub 300 mm, ajungind chiar la valori mai mici intre localitatile Cetate ~i
Deveselu (sub 250 mm), ca ~i in sectorul Slatina-Stoene~ti din valea Oltului.
Litologia, prin predominarea depozitelor loess ice ~i a nisipurilor de dune,
ca ~i prezenta cernoziomurilor dezvoltate pe ele, influenteaza apele freatice ~i
genereaza unele sectoare cu exces ele umiditate de tip freatic, cu suprafete mai
reduse pe interfluviul Leu-Rotunda-(Cimpia Dio~tilor) ~i mai mari in Cimp ia BaiIe~ti. Sub raport hidrogeologic, sectoml vestic ~i nord-vestic este dom inat de intinderea mare a depozitelor aluvionare de terase ~i lunci, la care se
adauga depozitele piemontane ~i fluvio-Iacustre cu numeroase intercalatii de
faciesuri psamo-psefitice bogate in ape subterane. La excesul de umiditate de
tipul interfluviiIor sau podurilor de terase, mult mai redus ca intindere, in

Symp. intern. de geomorphologic appliquee - Ronmanie,


1

Detalii vezi In Clmpia Olteniei - studiu geomorfologic (P.

Cot e t,

1957).

227

raport cu celelalte grupe analizate, amintim inundatiile din lungul vailor, ca


~i deficitul de umiditate din perioadele secetoase de pe terasele OItului, Dunarii ~i Jiului, mai ales in sectoarele de dune. Sub acest aspect se impune extinderea sistemelor de irigatie, unde apropierea de reteaua hidrografica principala
(Dunare, Olt, Jiu ~i altele) reprezinta 0 conditie mai favorabila decit in alte
regiuni ale Cimpiei Romane, situate mai la interior.

A. ClMPllLE DINTRE OLT $1 JIU (ClMPIA CARACALULUI)

incepem aceasta analiza regionala contrar obi~nuintei, adica de la est spre


vest ~i aceasta din necesitatile scopului propus - de a servi mai muIt laturii
practice, functionale. Acest scop corespunde in acela~i timp cu geneza ~i evolu tia diferita a regiunilor prezentate, cunoscut fiind faptul ca interfluviul
Leu-Rotunda constituie 'cel mai intins pinten piemontan, villafranchian din
Cimpia OIteniei. in acela~i timp, trebuie subliniat ca in valea OItului exista
eel mai complet sistem de terase fluviatile, numeroase elemente paleontologice
~i paleopedologice, care pot servi mai bine la stabilirea unei cronologii pleistocene mai precise, a~a cum dealtfel s-a aratat in partea intii. Toate acestea
converg ~i corespund unei analize regionale, cit mai reale sub raport ~tiintifie
~i aplicativ.
.
Cimpia dintre OIt ~i Jiu poate fi consideraUi ca 0 unitate de tranzitie intre regiunile descrise pina aici, unde cimpurile interfluviale sint predominante ~i regillnile situate in continuare spre vest ~i nord-vest, care apartin din ee iIi ce
mai mult teraselor Dunarii, cu eare se confunda Cimpia Romana la vest de
Desnatui.
Cunoscuta sub denumirea de Czmpia Caracalului (P. Cot e t, 1957) sau
Czmpia Romanati (dupa unii geografi), aceasta cuprinde un teritoriu destul de
vast, acoperit aproape jumatate de nisipul dunelor longitudinale sub forma
unui "platou eolian" asimetric, care incepe in zona Craiova ~i ajunge in sud
pina la Bechet, iar de aici pina in apropiere de Corabia. Sursa acestora se vede
clar din prezenta luncii Jiului in partea opusa a acestui platou, situat pe directia principala a vinturilor dominante. In cuprinsul Cimpiei Caracalului se desprind 0 serie de subunitati, in raport cu trasaturile morfologice principale,
impuse de prezenta interfluviilor ~i a vailor, binecunoscute din literatura de
specialitate. Incepind de la nord (de la linia Circea-Bal~-Dealul SaruluiSlatina) ~i pina in albia Dunarii, aici se disting trei regiuni geomorfologicc:
1. CIMPIA OLTETULUI INFERIOR

Aceasta constituie partea cea mai nordica cu fragmentare mai mare ~i energie
de relief mai accentuata, uneori cu aspect deluros, drenata de bazinele hidrografice OItet ~i Teslui. De fonna unui triunghi cU~irful pe' confluenta Tesluiului, aceasta unitate, care ajunge in sud pina pe linia Teascu-Leu- Valea Tesluiului la Stoene~ti, cuprinde trei portiuni - vestidi, compusa din lunca ~i
terasele dunificate ale Jiului; centraUi, de tip interfluvial (cimpul Leu), drenata
de valea adinca ~i terasata a Tesluiului ~i esticii, 0 cimpie de terase ~i lunci,
ce apartin OItului ~i OItetului.

228

2. CTMPIA DIO~TILOR

Aceasta reprezinta partea interioara cea mai intinsa, in care Cimpul Leu- Rotunda constituie forma dominanta, lips ita de drenaj, dar cu ape freatice la
mica adincime in zona Apele Vii ~i fluctuatii sezoniere, a~a cum arata ei ~i
la care se adauga, in vest pina la Sadova, Cimpia Dobre~tilor, opera a Jiului,
lunca umezita ~i plina de brate parasite ~i terase dunificate, care trec u~or
spre cimp, iar in est, pina la linia Vadastra-Isbiceni se afla Cimpia Traian,
opera a OItulni, cu terase largi, slab drenate de viii deluviale, paralele ~i cu
lunca lntinsii ce ajunge pina la nord de Lita.
3. CTMPIA BECHET-CORABIA (DABULENI)

Formata din terasele Dunarii, Jiului ~i Oltului ~i acoperita cu dune longitudinale solifieate pe cea mai mare parte ~i care domina cimpiile margina~e
de lunca, din lungul Dunarii ~i Jiului ~i Oltului, in zonele de confluenta. Ceea
ce se remarcii In Cimpia Caracalului 'este repartitia aproape proportionala a
cimpului inaIt, a teraselor ~i luncilor, care se succed spre exterior in ordine cronologica ~i chiar morfofunctionala, considerind ea luncile sint formele de relief
ill care lucriirile de irigatie se pot folosi mai u~or ~i mai eficient in raport cu
lerasele sau clmpurile.
Tot aid trebuie ariitat ca microrelieful dunar depa~e~te ca intindere pe eel
sufozional, care apare mai ales pe terasele Oltului. Influenta eoliana se vede
in tnorfologia reliefului, destul de pregnant, nu numai prin orientarea coamelor
de dune, ci ~i prin inLreg sistemul de vai interdunare, cu directie VNV -ESE,
~i care apare atit pe terasele Jiului, Oltului ~i Dunarii, cit ~i spre cimpul LeuRotunda. Prezenta celor doua trepte morfologice pe interfluviul Leu - Rotunda
distinsedeC. Oancea, M. Pa richi (1968)estelegatadeacumularea
initiala piemontana ~i nu de activitatea Dunarii.
Analiza forajelor. In legatura cu aceasta problema trebuie precizat ca aid
diferentierea dintre depozitele din cuprinsul Cimpului Leu-Rotunda ~i depozitele de terase este mai clara ca in oricare alta regiune a Cimpiei Romane
~i aceasta datorita crustei calcaroase, care aici acopera tot cimpul amintit.
Densitatea forajelor este destul de mare ~i din ele s-au ales cele mai importante. Dintre cele de mai mare adincime, amintim forajele Lindley de la Leu,
C!rcea, Apele Vii, Caracal (foraj Rumpel), care arata imediat sub depozitele
piemontane villafranchiene sau de terasa prezenta formatiunilor pliocene (nisipuri, pietri~uri, argile, marne). Forajele la care ne referim mai mult au adincimi in general de 30-50 m (plan~a aIX-a) ~i ele au fost impartite in doua
categorii - de interfluvii ~i de terase. Din prima categorie amintim forajele
C!rcea, Mzr$ani cu crusta argilo-calcaroasa intre 17,00- 36,00 m ~i in care
exista 0 intercalatie de pietri~ cu bolovani~ intre 29,80-33,00 m; Celaru cu
o crusta argilo-calcaroasa Cll mai multe orizonturi de argile nisipoase ro~cate
intre 21,00-43,00 m sub care unneaza pietri~ cu bolovani~ de numai 3 m grosime, iar in baza argila galbuie-cenu~ie compacta; Redea cu 0 crusta argilocalcaroasa intre 15,00-26,00 m, care sta pe nisipuri ~i pietri~uri cu bolovani~uri; Dobrote$ti cu 0 crusta argilo-calcaroasa intre 11 ,20- 24,20 m ~i apoi
pietri~; Leu - crusta argilo-calcaroasa ce se afla la 23,20-32,20 m; la Castranova, intre 25,00-38,00 m; la Ziinoaga, intre 27,00-37,80 m etc.
In mod obi~nuit, in aceste argile ro~ii apar bolovani de calcar sparti de
sonde din crusta calcaroasa, care de cele mai multe ori este masiva cu grosimi

229

c:>::o6::()
co ~_=l-4+o_0----l:I: .,.:..... C).'"
<:>

~ ~-

..

9
,

...

<:>

;,:,.0 '.. <)'

.'

o o:r- '~.' .0.. 9 ......

'o'~

O ...

.C?: . : q'.~' .. ".

<>

'. <) Cl'

~ : . . :::~ :.e::;.?: ~:~.~.

",Ill...
..

r-

~ ill ....

r-

"'O"/i;'' :1II]
:0.

~
.. : ~,'.~: '.
. . . ~ ~.!J
~..

'

...

1..,

Q::Q~
00" Q
0,:..

...

l!: ..

~
III

11:'

<:>

",0 ~

)1-:

C>

0
0

C>

I....
F

0"

t:: ...

...

00

0
0

00
00

<>

=0

__

0'9
.91
0 010

r-

~~
0'9
b9n9"':"

!YbYb

00

:'0' 0'0 :,)'


' ;'::Ci:~:6:
'.9'.0'. o':~

C>

"'"

01010

<=)

00

III

0
c:>

:=

=
<"<

If!._-_
IS
0

<:>
<:>

~ ~~~ ~
,:::
0
"I)

' C " 01

VIOIO'?'

...

;':2 l/l
~

II~~~~

.0",p

101

~.- ~
0
'?I
o'9'0'?
III
IOI6?o~,1

II

mm
~

- 'I

:::

0 " < > " , ' .


co'"
'0' ,""" 0r"\.

0
.... 0

..,.

1..-

c:>

...

c:>

0.
.Il
.Q'

IO!
Q

10

'0".

'':'':0

G ..... ,J

0." .;0<>'0

_ '.0'.'0'0:'
I ..., I ,II ....... 0

de 10-15 m sau sub fonna mai multor orizonturi, separate intre ele prin nisipuri, pietri~uri, argile nisipoase. La Ciocaneti, ea se afla intre 10,00-33,00 m,
iar deasupra ei sta 0 argiHi nisipoasa eu infiltratii de apa de 1,50 m grosime,
iar imediat sub sol un non orizont de argiHi ro~eata eu multe eoneretiuni ealearoase.
In mod obi~nuit, imediat sub sol ~i pina la aeeasta crusta se intilnese argile
nisipoase, nisipuri argiloase, nisipuri fine sau medii eu grosimi \'uriabile,
iar sub aeeasta argiHi masiva eu bloeuri de ealeare apare orizontul de pietri~uri eu bolovani~uri piemontane. Varietatea ~i grosimea diferita a aeestor
depozite fluvio-laeustre denota sehimbari ale liniilor de tarm. Caraeterul
ealearos al erustelor din Cimpia Caraealului este mai pronuntat ea eel din grupa
regiunilor centrale analizate mai inainte ~i ele apar mai mult in mase argiloase ro~eate pina la oeru. De prezenta nisipurilor superioare de sub loess este
legata umiditatea de tip freatie din seetorul Dio~ti-Apele Vii (plan~a a IX-a).
Prezen~a aeestor depozite la zi a fost semnalata aici in Oltenia inca de mult
timp, ineepind eu S a b b a ~ t e fan esc u (1896), eontinuind apoi eu I.
P. Ionescu-Argetoaia(1918), M.Popovat(1945),P. Cotet
(1957) ~i altii. Dintre profileIe la zi, eel mai important es'te profilul de la
Bizdina, unde autorul a descris loessul ro~cat ealearos, ea fiind de origin"
deluviala, distingind mai multe dungi, unele mai inehise ~i altele mai desehise la euloare, intre care una are aspect de placa calcaroasa (crusta). Ceea
ce este de retinut in legatura cu depozitul ro~cat, argilos ~i calcaros este provenienta calcarului in cantitati a~a de mari, care nu poate fi dedt din regiunile calcaroase carpatice (podi~urile Miroci-R. S. F. Iugoslavia), Mehedinti, Muntii Mehedinti) prin prafurile transportate de vinturi ~i depuse in
mediu lacustro-mla~tinos sau continental de uscat pentru partea superioara,
a~a cum ne-am exprimat mai de mult (P. Cot e t, 1957).
A. Con e a ~. a. (1974) considera ca in Burnaz, crusta ealearoasa eonstituie un orizont petrocalcic rezultat din suprapunerea mai multor soluri veehi.
Pentru orizonturile superioare nu trebuie exclusa niei influenta climatului
reee, periglacial'. Aeeasta teza se poate apliea ~i aiel.
tn eoneluzie, argila ro~eata eu aspect de crusta dura ealearoasa in profilele
unde aeumularile de calcar sint mai mari eonstituie, din punet de vedere
hidrogeologie, un repel' foarte important, mai ales in Cimpia Caraealului,
sub ea urmind depozitele psamo-psefitiee ~i apoi argila bazala. Orizonturile
mai inehise sau mai desehise sint legate de eonditiile elimatiee, predominant
subtropieale, ea ~i de aetiul}ea bioehimiea a vegetatiei de paduri.
Depozitele de terase apar pe toate treptele mari din vaile Oltului, liului
~i Dunarii, a~a cum sint eunoseute din luerarile de sinteza regionala (P.
Cot e t, 1957). Seriile complete de terase hi eele trei mari vai ~i coneordanta raeordarii lor ea virsta, ineepind eu pleistocenul inferior, eoneomitent
sau posterior villafranehianului fluvio-laeustru, este astazi un fapt d~tigat
~i pentru domeniul agrieol in legatura eu sistemele de irigatii (de tip terase,
eimp). Raspindirea teraselor din Cimpia Caraealului ~i dezvoltarea lor asimetriea in vaile liului ~i Oltului eonfirma marea bombatura Dabuleni-Bal~.
Forajele exeeutate pe aeeste terase eonfirma prin depozitele respective aspeetul morfologie al aeestora, a~a cum arata linia de foraje Oeolna-Dabuleni,
Studinita-Rusane~ti ~i altele (plan~a a IX-a).
tn valea Oltului sint eunoseute terasele Coteana, Slatina, Caraeal, Hotarani, Stoene~ti, iar in valea liului - terasele Cireea, ~imllic, Birza, Malu
231

Roji~tea, ce se raeordeaza cu terasele


Biiile~ti, Corabia, Ciupereeni), utilizate foarte

Mare,

Dunarii (Peri~oru, FHiminda,


des de diferi\.i speeiali~ti din

a Ite domenii.
8. CIMPIILE DINTRE JIU--DUNARE ~I CRINCEA

Aceasta unitate oeupa partea centrala a Cimpiei Olteniei, orientata pe directie vest-est, ineepind de la albia Jiului ~i pina la marele meandru al Calafatului, legat genetic de prezenta Depresiunii Lomului. Cunoseuta sub denumirea generala de Cfmpia Baile~ti, ea este eonstituita aproape 90% din terase
fluviatile, predominant dunarene. Aeestea se desfa~oara pe fi~ii longitudinale,
paralele cu aetuala albie a Dunarii, dar acoperite cu dune pina in apropiere
de albia Desnatuiului (dune longitudinale ~i paralele ce se desfii~oara pe mai
multi km lungime, cu directie VNV -ESE ~i care ajung pina in Lunca Dunarii,
acoperind grindurile fluviatile ~i fragmentind lacurile existente).
Perimetrul principal al platoului de acumulare ~i deflatie eoliana 'Oeste
conturat de loealitatile Cearingu -Plenita-Motatei- Covei-Desa- Calafat ~i
Cetate, centrul cel mai important fiind Calafatul cu dune veclli ce ajung uneori ~i la 20 m inaltime. La cele cinci terase ale Dunarii, cunoscute din li:teratura de specialitate (P. Cot e t, 1957) dintre care cea mai extinsa este terasa
Baile~ti, se adauga, terasele in evantai ale Jiului de partea dreapta ~i terasele
Desnatuiului, cu desfa~urare asimetrica, ca fi~ii paralele pe partea stinga.
De remarcat 'este ~i paralelismul piraielor Cilieni (Saraceaua) ~i Baboia (afluent
a I Desnatuiului) ~i fringerilor lor unghiulare sau intorsuri". D intre acestea
se impune atentiei piriul Cilieni cu forma lui de ,,s". Paralelismul ~i orientarea piraielor amintite ~i a altora mai mici pe directia VNV -ESE corespunde
in general, cu directia predominanta a dunelor ~i a vinturilor actuale.
Interesanta este ~i retezarea propriilor terase (Baile~ti ~i Corabia) de catre
Dunare in sectorul Cetate-Calafat, ca ~i prezenta martoruilli de eroziune din
sectorul Castrele Traiane, constituit din depozite villafranchiene, dar acoperit eu prafuri eoliene. In legatura cu aceasta s-a putut vedea di intre loealitati!e Cearing ~i Plenita este yorba de mai multe acumulari eoJiene, dune
cu aspect de "grinduri " sau "cearinguri" decit de 0 terasa a Dllnarii. Tot ca
un martor de eroziune, dar de forma unui pinten, poate fi considerat ~i Cimpul
Salcutei, situat intre vaile Jiului ~i Desnatuiului, legat genetic de cimpia
inalta piemontanaPlenita-Bucovat, a~a cum rezultii c1ar, nu numai din morfologie, ci ~i din analiza depozitelor.
Tdisaturile prineipale ale Cimpiei Baile~ti ies in evidenta prin delimit~rea
ei din trei parti de riuri, Dunarea in SV ~i S, Desnatui la E ~i Drincea spre
V, NV, apoi desfa~urarea in trepte din ce in ce mai joase, incepinq din Cimpul
Salcutei spre Lunca Dunarii.
Cele trei regiuni principale sint: Cimpia $egarcei, Cimpia Urzicutei ~i Cimpia Calafatului.
1. CiMPIA ?EGARCEI

Aceasta este situata intre vaile J iului ~i Desnatuiului pe care Ie dom ina
prin inaltimi mai mari, ca ~i in sud, unde depa~e~te cu putin Lunca Dunarii.
Lipsita de dune, ea are in plus un mic petic de cimp, ciuruit de nllmeroase
crovuri, cu apa, care Ie transforma in lacuri de durata mai mare, unele chiar
232

permanenta. Treeerea de la Cimpul Salcutei la terasele mai joase se face printrun glacis prelung, loessic. Terasele se desfa~oara pe suprafete intinse ~i ele
scad gradat lateral spre Dunare, Desnatui ~i Jiu. Numarul redus al crovurilor
~i aceasta suceesiune a teraselor fluviatile asigura un bun drenaj al apei freatice. a carei influenta se fCtce simtita numai in Lunca Dunarii, destul de
restrinsa ca intindere aici. Analiza forajelor confirm a prezenta orizonturilor
de pielri~uri ~i nisipllri fluviatile in trepte.
2. CiMPIA URZICUTEI

Aeeasta se afla in continuare spre vest, limitaUi de cllrsurile inferioare


ale piraielor Baboia ~i Cilieni. Ea se afla a~ezata la periferia platoului eolian
Cetate-Calafat-Ciuperceni cu dune vechi, fixate ~i solificate. Versantii
prelungi eu aspect de glacjsuri din partea nordica, paralelismul vailor pe direetie V, NV -E, SE, alaturi de prezenta unoI' coturi de tipul "intorsurilor"
ies in evidenta ~i prin denumirea satului Intorsura din lungul vaii Jivani.
Terenurile joase ~i puternic umezite cuprind cea mai mare parte a ei, cu
deosebire in zona de imbinare a grindurilor fluviatile cu dunele. Par'tea cea
mai inalta constituie Gzmpia Giubega, iar cea mai joasa - Gimpia Bistre{ului. Forajele de aici confirmii prezenta teraselor Dunarii, larg extinse in aeest
sector (plan~a a X-a).
3. CiMPIA CALAFATULUI

Ea reprezinta cea mai intinsa regiune din sectorul central al Cimpiei 01teniei. Pe linia Cetatea-Motatei- Galicea Mare yin in contact cele doua
subregiuni Cimpia Dirvari in nord ~i Cimpia Poiana Mare in sud, ambele
cu caracter de platouri eoliene, asimetrice, mai ridicate pe latura de vest.
Microhidrografia interdunara orientata ca ~i coamele dunelor pe directie
V NV -E SE este turburata de micile "intorsuri", care apar la Risipiti-Motatei in lungul piriului Cilieni.
Platoul eolian este mai bine scas in evident-a in zona Cetate-Calafat prill
versantul abrupt al marelui meandru al Dunarii, de unde el se atenueaza
spre est, prin dunele longitudinale care se sting treptat.
in partea de sud, spre Ciuperceni ~i mai departe in Lunca Dunarii dunele se
asociaza cu grindurile fluviatile sau cu lacurile pe care Ie fragmenteaza pI' in
nisipurile eoliene. Microrelieful pozitiv de grinduri ~i dune este pus in evidenta de prezenta vegetatiei lemnoase, a padurilor orientate pe directia vinturilor dominante sub forma de fi~ii lungi ~i inguste pentru a rezista mai bine
vitezei mari a acestora.
4. CiMPIA DiRVARILOR

Tot cu aspect de platou eolian, asimetric, ea ajunge pina la contactul eu


Piemontul Getiqi iese in evidenta prin altitudinile mai mari, dar ~i prin microrelieful dunar, cu coame ~i vai paraleIe, orientate constant pe directia
vinturilor de NV-SE. Multe din coamele acestor grinduri sau dune cu aspect
deillros de maguri sau plaiuri poarta denumirea de Gearing sau GearIng, (v.
fig. 14), fapt care atrage atentia in mod deosebit, daca 'avem in vedere ~i litologia acestora, predominant prafoasa-nisipoasii. Nu lipsesc de aici crovurile

233

si m icilc "inLorsuri" am inti Le rna i ina in Le si care apar intre Carau la-Galicea
~'1are, Dirvari etc.
'
In ansamblu, Cimpia Calafatului este, in general, lipsiHi de mad fluctuatii
ale nivelului freatic, cu exccptia coltului de SV, din marele meandru dunarean.
Analiza fOl'ajelol'. Densitatea acestora este. destul de mare, iar profiJele lor
scot in evidenta litologia interfluyiului Salcuta, constituita din luturi argiloase cu grosimi pina la 10-20 m, dupa care urmeaza nisipuri, pietri~uri,
argile, marne (plan~a a X-a) ~i a teraselor Dunarii, cu orizonturi diferite de la
o teras a la alta ~i cu grosimi yariate (plan~aa X-a). Acest fapt este desLul de
dar in forajele de la GingioYa, Mace~u de Sus ~i Mace~u de Jos, situate intre
Jiu ~i Desnatui. Forajele de pe linia Dobridor-J\10tatei, Hunia, BasarabiCalafat-Ciuperceni, indica grosimi diferite (10-15 m) ale depozitelor aluvionare cu multe bolovani~uri, dar ~i cu altitudini variate pe distante mici,
in raport cu deformarile ulterioare. Acela~i lucru este valabil ~i pentru I inia
de foraje Giubega- Troche~ti-Galicea Mare, apoi pentru linia de foraje
Boureni -Baile~ti, Coveiu- Giorcota- Bistretu sau pe directia Baile~ti-Poiana
Mare (unde in baza depozitelor de teras a apar nisipurile daciene, destul de
groase). Exista ~i cazuri dnd nu se poate preciza daca orizontul psamo-psefitie reprezinta depozitele de teras a sau apartine unoI' orizonturi mai vechi lueru ce se poate vedea numai pe baza unoI' analize mai de amanunt.
Sub raport morfo-functional, Cimpia Baile~ti ridica unele probleme in legatura cu exeesul de umiditate din sectorulPoiana Mare- Baile~ti~i cu raportul dintre acesta ~i sistemul de irigatie existent. Pentru terasa Peri~oru ~i care-i confirrna existenta amintim forajele de la Caraula ~i Peri~oru. Jnteresante sint aici
~i forajele de la Brani~tea ~i Cearingu (plan~a a X-a).

I
I

'I

234

::: ~,.fl'

III

C>

:<i'
:"
.:. :.::
;

..

~ IP ..

<>

J
I
C>
I 0)
"" ~~_ _...;:o~C>

0"'-l

:>':

:6'.0 '.;"':0

Ie.

"'~-++
1

.,.<::l
C"'~....,In:"'...- ....~.,..,~~..,..,.~""'I"I"I"..,.,..~-I.
u4- '~. I :: .:>:::':: -: '.::::
:C?;C!
0..

ti..
~.q' . . .P:

I 91:
O'~'Q~'

olC>1

.... =--'.' ". " .. " ". .... o'()


~ I ~ ~ I::':,'...... : ::. -: '::' . '0'
..

r-:-t-

~ 1I~

..' . .'. ."

:' '

".:

,,,.:::::::'::-:'.:::'.

.. '. !.f>

,:1:1' .-ti:

.::\:.~::I:i:o

,.,.. '. : : ... :- :'.' .. :.: .. : ..... : 1\'. :'.: .<?:~

C. CTMPIILE DINTRE DRINCEA $1 DROBETA-TURNU SEVERIN


Reprezinta unitatile cu cel mai evident earacter de culoar depresionar ingust, situata la contactul dintre Piemontul Getic ~i zona cristalino-mezozoica
a podi~urilor Miroci (R. S. F. Jugoslavia) ~i Mehedinti. Falia marginala carpatica cu directie nord-sud ~i actiunea viguroasa a DUllarii constituie factorii
majori de ordin tectono-morfologic, care au dus la formarea acestei cimpii
de acumulare ~i eroziv-structuralii. Ultimul caracter se reflecta cu deosebire
in orientarea retelei hidrografice secundare (Blahnita ~i Drincea), ea ~i in
albia foarte meandrata a Dunarii, unde peste tot versanni de pe partea stinga
au un evident aspect de cueste, taiate in structura monoclinala a depozitelor
pliocene ~i pierriontane villafranchiene. Datorita factorilor amintiti, aceasta
regiune apare sub forma a trei depresiuni, care se succed de la NV spre SE
in ordinea altitudinii lor, astfel - Depresiunea Drobeta-Turnu Severin-Kladovo (pe teritoriul R. S. F. Jugoslavia, unde ea are 0 intindere mai mare ca
la noi), Depresiunea Vinju Mare-Blahnita ~i Depresiunea Punghina-Girla
M are, separate intre ele prin cele trei mari eueste: cuesta Dealul Alion - Crivina (cuesta Stirminei), cuesta Vinju Mare-nord Gruia (cuesta Blahnitei )
~i cuesta Cearingu-Cujm ir (cuesta Drincei), ultima prelungindu-se cu cea de
la Cetate-Calafat.
Relieful fluviatil de terase in trepte ~i cel eolian sub forma de "platouri
eoliene de acumulare ~i deflatie" care acopera podul teraselor au 0 dezvoltare
foarte mare ~i ele constituie elementele morfologice principale, diferentiate

UJ)
0'>

;..... :
i".
~ui:.'.:~ ..
.:.:.. ~: .
.':"

~.,:.

"

:..::~O:

<:>

.0."

,., 1=1:..
. J-..::0:;.j'O. ?:
~

<:>
<:>

:"':1'. :0..0':0.:0
\..
'.'
0 " : , ' , ?.'O;O,'.Q.:
c:>.,1.'. .t .~.o.O:.::o

EII_._
.._.._.._.+--'O::;.......;:O~'l

- 1:.........
~ iii

"="...

0
0

c:>

I '

"" I"

"

."

,o~

oo.0:l).

:,:' ,Q;.o

:.9'.

" .. :~.'o~.o.

<:>

'"'

Insa ~i In raport cu relieful de cueste al carol' revers (suprafete structurale)


este Inaltat mai mult pI' in acumularile mai groase de nisipuri eoliene. De asemenea, trebuie subliniat ~i faptul ca la contactul cu Piemontul Getic suprafete Ie structurale ale cuestelor, cu aspect de glacisuri prelungi, slnt confundate
CL{ podul celei mai Inalte terase a Dunarii - terasa Peri~oru. De asemenea,'
semnalam prezent:l mai multor orizonturi de pietri~uri, unele mai vechi (pliocene ~i villafranchiene), care cu greu pot fi separate de pietri~urile de terase.
Tot aici trebuie remarcata, poate mai clara ca oriunde, discordanta morfologiccl, care exista intre microrelieful pozitiv (de coame dunare) ~i negativ
(de vai interdunare) cu directie dom inanta NV - SE ~i relieful fluviatil, cu
a~ezare contrara directiei vinturilor. Aceasta ca 0 consecinta direcUi a legilor
diferite dupa care se conduc agentii respectivi. Cele trei subunitati corespllnd depresiunilor amintite slnt expuse mai departe.

b.BuCllra

Diinceu

1. C1MPIA PUNGHINEI

Aceasta este situata Intre Drincea ~i Blahnita, uncle cea mai ex tinsa teras a
este FWmlnda al 'carei pod este acoperit de un Intins "platou cle acumulare
~i deflatie eoliana". Structura acestei terase se poate urmari In forajul de la
Viailu, unde complexul lito logic nisipos-prafos are grosimi de 20-30 m. Un
foraj destul de clar este cel de la Glrla Mare, unde nisipurile pliocene gresificate slnt acoperite direct de nisipuri eoliene ~i loess nisipos. Terasa Peri~oru
are a larga extindere Intre Plenita ~i Cearingu, unde pe podul ei apar a serie
de "grinduri" nisipo-priifoase. Depozitele acestei terase se pot i.umari In carierele din Dealul Strimb. Restul teraselor au 0 intindere mai redusa ~i ele intereseaza mai putin aicL

~1

~2
~3
~

E;l4

E35
Fig. 94 - Aspecte morfoJogice din NV,Cimpiei Olteniei:

2. ciMPIA BLAHNITEI

Aceasta este a doua regiune geomorfologica, unde predomina caracterul de


IntiIis, cu terase largi, acoperite de dune Cu aspect de "p latouri de acumulare .~i,depatie eoliana" ~i ele etajate dupa altitudinea podurilor de terase,
'dar ~i cu unele zone lacustro-mla~tinoase.
Cea mai extinsa este terasa Biiile$ti, dominata de martorul de eroziune de
:1a Flamlnda, un rest din terasa cu acela~i nume. Terasa Peri~oru apare mai
:ales, in prelungirea pintenului re domina localitatea Crivina, unde pina la
:Bato'fi' ~iVrancea apar terasele mai joase, care apartin depresiunii Drobeta
Turnu Severin. Foarte interesant este aici bazinul hidrografic al Blahnitei,
'.instalatpe un vechi meandru parasit al Dunarii, de tipul celui de la Hinova,
fapt remarcat de Em m. de M a I' ton n e (1902), in interiorul caruia se afla
martorulde eroziune cu aspect de gradiilte - Flaminda (Fig. 91).
Bazinul Blahnitei iese in evidenta prin forma lui frinta, unde se disting
doua subbazine - Blahnita de Rogova, orientata de la NE spre SE, care dreneaza cele doua balti - Bucura ~i Rotunda (arcul exterior) ~i Blahnita de
J iana" care dreneaza balta .T iana, dar legate intre ele printr-un m ic firicel de
apa. Microrelieful de dune ~i de mla~tini drenate, in cea mai mare parte prin sistemul de irigatie Crivina- Vinju Mare, se Imhina strins. Forajele executate aici,
cum, sint cele de la Flaminda, Dcveselu ~i altele, scot in evidenta orizonturi
~es

236

A - sectorul Danceu; 1 - zona lacustromla~tinoasa din lungul Blahnitei, fost meandru al Dunarii;
2 - martor de eroziune; 3 - versant abrupt de cuesta; B - sectorul diotIe Blahnita ~i Drincea c u
platon! eolian Punghina; 1 - abrupturi de cueste; 2 - terase fluviatile fara dune; 3 - coame de dune;
4: - vai ~i depr~siuni inter dun are; 5 - procese de pqnU\.; C - v~U de tip intorsura la eontaC'tul dintre
piemont !iii etmpie; 1 - vai simetrice torentiale; 2 - v~d asimetrice eu abrupturi de cuestt

de pietri~uri cu bolovani~llfi, care confirma prezenta terasei Fli'iminda, ca


cel de ]a Tismana pentru terasa Baile~ti (plan~a a X-a).

~i

3. DEPRESIUNEA DROBETA-TURNU SEVERIN

Aceasta este a treia regiune, situata la contactul dintre cristalinul carpatie


cuvertura neogena a marii unitati valahe. Ea se incadreaza local depresiunii
mai Iargi Drobeb-Turnu Severin -Kladova sau Brza Palanka, cu extindere
mai mare pe teritoriul Iugoslaviei, unde terasele Dunarii sint mai bine dezvoltate intre localitatile ~ip-Korbovo ~i Brza Palanka. Pe teritoriul tarii
noastre, terasele Dunarii incep de la Schela Cladovei ~i pina la loealitati!e
Vrancea ~i Crivina, unde apar terasele medii ~i inferioare, ili mai ales terasa
Flaminda. Nu lipsesc niei urmele teraselor mai inalte, eu caracter de eroziune,
cum este terasa Erghevita, situata Ia nord de Hinova ~i care se racordeaza probabil cu terasa Periiloru.
Cimpia de la DrobetaTurnu Severin este in fond 0 mica depresiune cu terase
etajate ~i inguste dintre care cele mai extinse sint terasa ora\mlui ~i terasa $i~i

237

"

.. "

"

<:>\)

"

()~
0

" . .C)'

. a a.

"

0..

:g~o
~
.CJ
0

<3

t)

"C)

"

.0
o

o
0

. '0

E
o.

....

mian, care apar ~i in lungul meandrului dintre Batoti ~i Crivina, insotite ~i


de alte terase. Interesanta este ~i lunca, cu cea mai mare extindere in meandrul ~i Ostrovul Corbului. Dunele sint foarte rare cu exceptia sectorului Crivina- Vrancea-Batoti.
Con c l H Z i i l e care se desprind in legatura cu geomorfologia regiunilor
de vest ~i nord-vest confirma conceptia de interpretare complexa a reliefului
~i depozitelor corelative, elaborata de autor in 1957. Aceasta conceptie corespunde cu cercetarile pedologice efectuate in Cimpia Olteniei de catre C. 0 a nc e a, I. Nit u, M. P a I' i chi (1967) ~i C. 0 a n c e a ~i M. P a I' i chi
(1970), dar in acela~i timp, vine in contradictie cu consideratiile geomorfologice facute de hidrogeologi (C. G hen e a ~.a. 1963), numai pe baza geologica, ~i de catre unii geografi (L. Bad e a, G h. N i cuI esc u, 1969)
realizate morfografic - descriptiv, fara aprofundarea genetica, corelativa a
reliefului ~i depozitelor respective.
C. G hen e a ~.a. (1963) ajung la acelea~i rezultate, ca ~i noi,
in legatura cu numarul ~i repartitia teraselor pe care Ie utilizeaza, dar pentru
originalitate Ie clasifica altimetric in alt modi ~i Ie dau alta virsta, in afara
realitati!or terenului, ca ~i T. Ban d I' a bur ~. a. (1963) pentru sectorul
Jiu-Calmatui.
Tot in incheiere, subliniem ca grupa regiunilor vestice ~i nord-vestice dispune de un potential hidrogeologic destul de bogat (N. C i 0 vic a I. Ene, 1972) ~i el poate servi ca baza in alimentarea localitati!or ~i unitatilor agricole, fara a fi necesare unele interpretari neotectonice gre~ite.
o ultima problema care se impune a fi accentuata sub raport ~tiintific este
legata de olarga ondulare neotectonica ce apare in patul depozitelor aluvionare
din lunca Dunarii ~i care are +18 m la Pristol, +8,5 m la Maglavit, +9 la
Desa, +10 m la Ora~ani, +14 m la Dabuleni, +9,50 m la Celei ~i -15 m la
Turnu Magurele (mic graben transversal). Ridicarea de la Dabuleni corespunde
cu axa morfotectonica care ajunge la Bal~, afundarea de la Desa ~i Maglavit
este legata cu depresiunea Lomului, iar ridicarea de la Girla Mare-Pristol
corespunde pragului Vidin (fig. 95).
In ansamblu, in Cimpia Olteniei pe primul plan sta relieful fluviatil, de
terase ~i lunci, apoi cel de dune (eolian), dupa care urmeaza cimpurile interflnviale fluvio-Iacustre, acoperite de lehmuri ro~cate, in care apar cruste calcaroase, situate la diferite adincimi.
Varietatea reliefului incepind din luncile ~i terasele intinse la denivelarile
morfologice din lungul cuestelor ~i frun~ilor de terase, continuind apoi cu
microrelieful de dune, foarte extins, la cel sufozional mai rar intilnit ca ~i
prezenta apelor freatice la mica adincime ~i a zonelor m la~tinoase, toate acestea
asociate cu ariditatea accentuata a clhnei au impus masuri agroameliorative
destul de complexe ~i rationale.
Intre acestea pe primul plan stau sistemele de irigatii $i de deseciiri, fixarea
versanti!or ~i a nisipurilor mobile prin plantatii de paduri, culturi pomicole
~i vita de vie pentru mentinerea echilibrului morfohidrodinamic.

1::""

?:
o

.<:l

~~. O';~

E ." -;Jct$

0<;;:>

. 0'0
~

c'. ci

IT]
1 Terasa veche, terasa Inalta, terasa superioara, terasa inferioara ~i terasa joasa, prima
fiind de virsta Mindel-Riss - ceea ce nu justifica hiatusul crt'>nologic dintre Villafranchian
~i aceastii faza in activitatea Dunarii.

Cap ito I u I XII

CTMPIILE TNALTE TNVECINATE

Grupate in acest din urma capitol, regiunile invecinate expuse aici sint situate in zona de tranzitie dintre Podi~ul Getic, Podi~ul Moldovei ~i Cimpia Romana, precum ~i la contactul acesteia cu Subcarpatii, fiind acoperite cu depozite loess ice ~i indeplinind aceea~i functie principala agro-geograficii ea terenuri agricole, dar in conditiile unci energii mai mari de relief, uneori Cll aspect deluros, care genereazii procese torentiale ~i gravitationale destul de
intense.
Ceea ce mai au eomun este crusta marno-ealcaroasa, repel' morfolitologic,
care separa loessul sau lehmul de complexul fluviolacustru (psamo-psefitic,
cu intercalatii argilo-marnoase) ~i care constituie 0 importanta rezeFva hidrogeologica pentru structurile acvifere de adincime, arteziene. Datorita structurilor petrolifere, faliate ~i cutate, existente pe 0 mare parte a lor (D. P aI' a s chi v, 1975), acestea se incadreaza in seria cimpiilol' tectonice false.
Cele patru regiuni geomorfologice care indeplinesc functia agro-geomorfologica amintita sint: Cimpia Plenita-Bucovat (Balacita), Cimpia CraiovaSimnic, Cimpia Slatina-Spineni ~i Cimpia Covurlui-Galati, pe care Ie schitam
pe scurt in cele ce urmeaza.

Din analiza acestora se yede ca la Terpezita, sub 0 argila cafenie slab lllSlpoasa, presata, cu mici concretiuni calcaroase, urmeaza un orizont gros de 20 m
cu bolovani~uri ~i concretiuni calcaroase prinse intr-o masa de argila ciiramizie
uscata, care are in baza intre 24,40-27,50 0 crusta calcaroasa alb-ro~cata,
useata. Mai departe urmeaza nisipuri fine ~i medii, galbui, cu apa.
La BaUicita, lehmul loessic are ~apte metri grosime, iar in baza intre 7,2010,50 apare crusta calcaroasa, ro~cata, dupa care urmeaza nisip fin ~i grosier,
apoi bolovani~ cu pietri~ pina la 15,20 m, care sta pe 0 marna compacta. La
Opri~oru sub crusta concretionara calcaroasa, situata la 19,80- 22,00 m, urmeaza
complexul psamo-psefitie cu bolovani~uri pina la 31,00 ~i apoi 0 argila galbena compacta. La Verbita, sub lehmul loessic gros de 15,80 m cu crusta calcaroasa in baza, urmeaza pietri~uri cu bolovani~uri, apoi 0 argila nisipoasa
eu concretiuni calcaroase, iar mai jos 0 marna compacta. La Virtopu, lehmul
cu orizontul calcaros din baza are numai 11 m, dupa care se trece la nisipuri cu concretiuni calcaroase pe 10 m grosime ~i apoi la nisipuri ~i pietri~uri eu bolovani~uri. La Almajel, Verbita, Teiu, Vela, situatia se repeta, ceea
ce confirma profilul general cu lehmuri in baza solurilor, bogate in concretiuni calcaroase sub forma de crusta, apoi un orizont de nisipuri cu concretiuni
calcaroase formate prin circulatia vertieala a apelor de infiltratie (in zona de
fluctuatie a nivelului freatic), care face trecerea la complexul psamo-psefitic
fluvio-lacustru, situate pe marne sau argile bazale.
Microl'elieful clastocarstic este destul de bine dezvoltat pe latura de sud-vest
~i sud, unde este reprezentat prin numeroase padine sau gavane, umplute cu
apa, orientate pe directie predominanta NV -SE ~i cu adincimi care ajung
la 5-6 m ~i avind diferite denumiri locale. Aceste microdepresiuni apar nu
numai pe podurile netede, interfluviale, ci ~i pe versantii u~or inclinati ai
vailor ~i pe glacisuri, nelipsind chiar de pe Itllldul vailor seci sau de la obir~ia acestora, fapt care indica raportul foarte strins dintre clastocarstul sufozional ~i sistemul de vai secundare, a~a cum este cazul bazinului superior al
vaii Teiului. Vaile paralele ~i orientate mai mult pe directie NV -SE spre
Jiu ~i relieful de cueste in sectoarele de "intorsuri" constituie alte caracteristici ale acestei cimpii inalte piemontane villafranchiene, cu functie predominant agricola.

A. CIMPIA PLENITA-BUCOVAT
Aceasta iese in evidenta prin netezimea podurilor interfluviale, ingustimea
~i adincimea mai mare a vail or care 0 fragmenteaza (in general peste 50- 60 m),
grosimea loessului ~i prezenta padinilor, ca ~i prin forma sucita, frinta, a multora dintre vaile de pe latura de vest ~i de sud, denumite foarte sugestiv - zntOl'sul'i - de tipul celui dunarean de la Hinova (v. fig. 94).
Deschiderile naturale sint numeroase in lungul tuturor vailor care 0 fragmenteaza ~i mai ales, cele din versantul drept al J iului la Bucovat (descris in
partea intii) ~i Podari-Livezi etc. Dintre cele mai vestice amintim profilul
de la localitatea Lazu foarte apropiat ca litologie de cel de la Bucovat ~i
unde se disting cele doua complexe fluvio-lacustru in baza, constituit din nisipuri feruginoase ~i cenu~ii cu intercalatii de pietri~uri ~i marne cenu~ii sau
negricioase calcaroase, fosilifere ~i acoperit de complexul loessic ~.i el destul de calcaros, de culoare ro~cata pina la ocru, adevarata scoarta de alterare,
situata la trecerea spre nisipuri. Dintre forajele executate in diferite localitati
retinem citeva prezentate mai departe (plan~a a XI-a).

240

B. CTMPIA CRAIOVA-$IMNIC

Cimpia aceasta este reprezentata mai ales de interfluviul Jiu-Olt, unde-~i


are izvoarele Tesluiul, cu aspect de cimp ina It, loessic, lutos ~i care domina
terasa ina Ita a Jiului, ce se intinde pina in valea Gilortului. Mai departe
spre est pina in valea Oltului, in special in sectorul Bal~, fragmentarea este
mare ~i mai accentuata, fapt care ii imprima un caracter deluros pina in apropiere de Draga~ani. Structurile petroliere sint prezente mai ales la nord de
Bal~ - in sectorul Balce~ti, ca ~i in apropiere de Craiova, de unde rezulta
caracterul ei de talsa cimpie teclonica, trasatura specifica aproape tuturor
cimpiilor piemontane inalte ~i chiar a celor mai joase, de tipul Videle sau
Brezoaiele. inveli~ul loessic de tipul lehmurilor ro~cate completeaza trasaturile
ei principale. Pe interfluviul Teslui- OItet, ea este mai bine impadurita, iar
cimpurile stepiee ~i morfologic-radiare siut mai evidente iutre Grop~ari ~i
Craiova. Trecerea spre Cimpul Leu-Rotunda se face lin, Hira denivelari intre
Circea-Robane~ti ~i Bal~. Forajele arata inca de la mica adincime prezenta
16 -

Cimpia Roman.

241

lehmului argilos 9i a crustei calcaroase masive (2,50-23,50 m, la Lacrita,


1,50-16,50 la Golfinu), dupa care urmeaza 0 succesiune alternativa de nisipuri, pietri9uri cu nisipuri, uneori conglomeratice, pe grosimi de 20,30 m care
stau pe argile sau marne, toate de natura piemontana, ca 9i pe interfluviul
Leu-Rotunda, analizat mai inainte (plan9a a XI-a).

--

<=

.2

"'
'"u
u
'"

><

~
'N

<.>

<=

-=...
a>

>

C. elMPIA SLATINA-SPINENI

co

Situata in nordul caii ferate ce leaga cele doua orage regedinte de judet,
Slatina 9i Pite9ti, in plina dezvoltare industriala, aceasta este strins legata
de Piemontul Cotmenei. Ea consta din depozite piemontane destul de grosiere
cu bolovani 9uri 9i pietri9uri, insotite de nisipuri sau. Ientile de nisipuri argiloase, argile nisipoase, marne ~i argile, care acopera ca 0 cuvertura continua,
destul de groasa, structurile petroliere cutate si faliate de la Opta9i, Scornice9ti, Verguleasa 9i altele. Profilul de la Colone9ti, analizat in partea intii
9i multe altele, arata clar litologia fluvio-lacustra a acestei cimpii inalte.
Mai departe spre est, aceasta cimpie inalta trece la nord-est devalea Arge9ului in Piemontul Cinde9ti, unde este acoperita tot cu depozite loess ice de
tipul lehm urilor.
Vaile sint adinci, inguste, cu numeroase alunecafi 9i surpari, iar interfluviile
netede, care ajung pina pe linia localitatilor Coliba9i ~i Picior de Munte, unde
se face trecerea spre terasele piemontane ale Dimbovitei, de unde mai departe
urmeaza cimpia ina Ita Pintenul Magurii, descrisa in cadrul cimpiilor piemontane aluvio-proluviale, delta ice prin care se face trecerea la Subcarpati.

-...

""E
i

~
l
0

'c

=
'"

1
1
10

(J

HI>
N

II>

..c

.S

iii
a>

:;

(J

'.,"

(Xl

~
~ ~ II
""''"
tI

...

:l

rn I':':
D~ ~

.,.,
-J
'""'

E
o

;z:

..:..
....

:'I:.

.,

"1;'
. ....'

.....

,'

'

..

::l
."

..

I.

c.

r~ :j

...

D. elM PIA eOVURLUI-GALATI

1"-+-_-+_--1

~ fi:1+----Ir---t
I

'0:' :,' " '.>'0'

'0"0

'0"

:~

-I: :'.1 '0.'0:


. .....,
:0.:0.'

a::
<:>
00

0':

:..
~.~

0 0:::0 -,

....
C>

~.

ml1I]
'C>

j;

....

.0

;:

----,.---..,...i
i
..,
C>

C>

~
o

<:>
C>

of

...

:.00
','00

C>
C>

.: 0 0

oo

00
C>
N

I D
01

0'-

;:

o~ Q

...

C>

Ea reprezinta pintenul interfluvial situat intre Cimpia Tecuciului 9i albia


Prutului inferior, cu orientare nord-sud ~i fragmentata adinc de viii paralele
concordante (Suhurlui, Lozova 9i chiarChineja cu afluentii ei). tn baza, ea este
o cimpie fluvio-Iacustra levantina 9i villafranchiana 9i apoi pleistocen-medie,
acoperita cu depozite loess ice destul de groase ce depagesc de obicei chiar 30 m.
Prin infati9are, morfologie 9i depozite, aceasta regiune geomorfologica, constituie un fel de "Burnaz" al Podi9ului Moldovei, mai ales prin micile trepte
de abraziune care apar pe latura sudica, la contactul cu cimpia aluviala a
Siretului. Orizonturile ro~cate-ocru ~i crustele calcaroase, destul de groase,
intregesc 9i apropie mai mult aceasta regiune de Burnazul propriu-zis, cu
care impreuna au constituit marginile cele mai evidente ale litoralului lacustru de virsta Mindel-Riss .
Cuvertura loessica destul de groasa, aspectul general de interfluvii netede,
cu panta lina care urca u90r spre nord, fac ca aceasta cimpie sa se intinda
intre Galati 9i Bere9ti, unde caracterul ei mai deluros devine din ce in ce mai
evident in apropiere de aceasta ultima localitate. Asemanarea cu cimpiile
Plenita-Bucovat ~i Slatina-Spineni apare sub toate raporturile morfogeologice, cu deosebirea ca aici predomina caracterul stepic, destul de accentuat, fapt care 0 apropie mai mult de Cimpia Romfma, a~a cum 0 considera
pe drept cuvint pedologii.
Paralelismul ~i concordanta vailor ca reflex al structurii tabulare monoclinale, ca 9i relieful de cueste in lungul micilor vai subsecvente intregesc

243

[I

imaainea
de ansamblu a acestei dmpii lnalte, raportaUi sub acest aspect la
:::>
regiunile invecinate mai joase ~i pe care Ie domina.
A~a cum s-a mai spus, depozitele loess ice reprezinta cuvertura superioara
cea mai importanta ~i de care s-a ocupat in mod special V. S f i c 1 e a (1973).
Acesta a subliniat marea lor varietate sub raport Iitologic, genetic ~i cronologic. Forajele la care ne referim mai departe scot in evidenta prezenta crustei
concretionare calcaroase, care ~i in cazul de fata reprezinta un repel' litologic,
hidrogeologic ~i paleoclimatic destul de important.
In acest sens amintim urmatoarele foraje: Fintlnele, unde intre 27,50-38,50 m
~i intre 42,00-44,00 m adincime apar argile compacte cu bogate concretiuni
calcaroase; la Cuca, aceasta argiia se afla la 36,70-38,60 m; la Vinatori, ea
are peste 15 m. grosime, fiindsituata intre 15,80-31,00 m; la Ci~mele crusta
calcaroasa apare sub forma de aglomerat calcaros albicios intre 30,60-32,00 m;
la Schela intre 29,00-32,50 m apare 0 marna calcaroasa, iar la Negrea, aCllmuHiri calcaroase ~i argila compacta cu concretiuni calcaroase se intilnesc
intre 30,00-55,00 m (plan~a a XI-a).
Structurile petrolifere de tipul anticlinaielor ~i faIiiIor, orientate in general
de la sud la nord, confirma ~i aici caracterul de false! cimpie teetonicel.
Cu aceasta regiune sud-moldoveneasca incheiem aceste scurte consideratii
asupra cimpiilor inalte din imediata vecinatate a Cimpiei Romane, de care
ne-am ocupat mai pe largo

BIBLIOGRAFIE

C e a u ~ esc u

I,

CONCLUZII GENERALE

Din cele expuse pe intreg parcursul acestei lucrari s-au putut vedea varietatea ~i
complexilatea problemelor de geomorfologie ~i de geologia cuaternarului pe care
le rididi cea mai mare clmpie a {arii, ca ~i necesilatea integnlrii acesteia laturii
practice, functionale.
Acest fapt justifidi utilizarea denumirii de geomorfolagie integrata, demonstralQ
aici prin concep{ia sistemica, cauzal-genetica eu multiplele ei carelatii morfoclimatice ~i morfolilologice ca baza a celorlalle conditii naturale ~i antropice, in vederea
valorificarii lar dupa necesWi{ile ecanomiei nationale ca un pas mai departe a
tradi{iei ~colii geomorfologice romane~ti.
Ea se il1Scrie pe linia directivelor celui de al XI-lea Congres al P.C.R. in legatura cu elaborarea programelor na{ionale de amenajare a bazinelor hidragrafice
pentru 0 cit mai buna gaspodarire a resurselor de apa, de combatere a excesului
de umidilate, de prevenire ~i combatere a efectelor daun(ltoare a inundatiilor, de
extindere a sistemelor de desecare ~i de irigatie, de sistematizare a localitatilor,
de mentinere a echili brului natura-om.
Sper6.m ca acestea VOl' deschide larg perspectiva unoI' cercetari de detaliu, care
sa serveasca ~i mai mull lucrarile efectuate de diferiti speciali~ti din domeniile
invecinate - agroameliorativ ~i geotehnic, pedologic ~i hidrogeologic.
Din toata aceasta expunere s-a desprins ideea calauzitoare ca in asHel de probleme cu caracter practic direct studiile de geomorfologie cauzal-genetica, integrata nu se pot face decit in strinsa legatura cu cele de geologia cuaternarului
~i invers.

N.

(1974), Raport la eel de al XI-lea Congres al P.C.R., Edit. politica,

Bucure~ti.

./

'r

C e a u ~ esc u N. Cuvintare la incheierea lucrarilor Consratuirii activului de partid $i de


slat din agricultura, din ccreetarea stiintffica agricola, din domeniul imbunatatirilor
runciare .5i din pisciculturl1 din 10.11.1975.
* * * (1972), Directivele conferintei nationaJe a Partidului Comunist Roman cu privire
la sistematizarea teritoriului, a ora5elor ~i satelor, la dezvoltarea lor economico-sociaJa,
vol. Conferinta NationaJa a P.C.R. 19-21 iulie, Ed. politicil, Bncure~ti.
* * * (1973), Legea nr. 9 din 1973, Legea privind protectia medinlni, Consiliul de Stat,
sectia redactionala a Bu!. oficial 5i a altor publicatii legislative 1973, in colectia
"Legislatia privind siinatatea, munca ~i ocrotirile sociale", nr. 13.
~ * * (1974), Directivcle Congresului al XI-lea al P.C.R. cu privire la planul cincinal
1976-1980 5i liniile directoare ale dezvoltiirii economico-sociale a Romfuliei in perioada 1981-1990. Ed. politica, Bucure~ti.
* * " (1974), Programul P.C.R. de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si
Inaintarea Romaniei spre comunism, Ed. Politica, Bucuresti.
* * (1975), Cons[iituirea activulu i de partid ~i de stat din agricultura, din cercetarea ~tiin
\ ificn agricola, din domeninl tmbunatatirilor funciare si din pisciculturii (februarie).
A lim ani ~ tea n u C. (1895), Comunicare asupra sondajului din B1iriigan. Bul. Soc.
Polit., Bllcure~ti.
A lim ani s tea n u C. (1896), Sondajul din Baragan, Bnl. Soc. geogr., Rom., t. 10
Bucure~ti.

An 1 i P a Gr. (1910) Regiunea inundabila a Dunarii, starea acluala si mijloacele de a


pune in valoare, Bucuresti.
A p 0 s to I L. (1968), Particularites morphologiques des mol aires de Proboscidienes fossiles
quaternaires de Roumanie, conservees dans la collection du ]\o[usee d'Histoire Nalnrelle "Gr. Antipa". Trav. du Mus. d'Histoire Naturelle "Gr. Antipa", vol. IX,
Bucuresti.
A p 0 s t 0 I L. (1972), Les mamiferes pleistocenes de la zone de Prundu, district d'nfov.
Tray. Mus. d'Histoire NatureHe "Gr. Antipa", vol. XII, Bucure~ti.
A p 0 s to I L. (1974), L'Ctude sur l'espece Archfchiskodon meridionalis (Nesti) de la region
Giurgiu, Trav. du Mus. d'Histoire Nat. "Gr. Antipa", vol. XV, Bucure~ti.
A p 0 s t 0 I L., 0 I a r u V!. (1966), Sur la presence du Mammuthus primigenius Blumb
it Chiscani Braila, region de Galatz. Trav. du Mus. d'Histoire nat. "Gr. Antipa", vol.
VI, Bucurest i.
A P 0 S t 0 I L., S tan cuR. (1968), Resturi de Archidiskodon meridionalis (Nesti) descoperite tn judetul Arges. St. 5i com., Muzeul Pite~ti, 1.
A P 0 s to I L., Vic 0 v e a n u D. (1970), L'Ctude des Elephanlides, des Rhinocerides
et des Bovides des depots de Ia vallee inferieure du BtrJad, existents au Musee de
Tecuci. Tray. du Mus. d'Histoire Naturelle "Gr. Antipa", vol. X, Bucure~ti.
A tan a s i u 1. (1940), Contribution a la geologie des pays moldaves. An. Inst. Geo!.,
Rom., XX, BUC\lre~ti.
A tan as i \1 I. (1959), Cutremurele de p,1mint din Romania, Ed. Acad. R.P.R., Bucuresti.
A t han a s i \I S. (1912), Asupra unor restur i de mamifere fosile pliocene ~i cuaternare
din Romania. D.d.S. Inst. geo!. Rom., III, Bl\cure~ti.

245

Bad e a L. (1970), Terasele fluviatile din Oltenia. St. cerc. geo!. geofiz., geogr., seria
geografie, t. XVII, nr. 1, Bucure~ti.
Bad e a L., Din u M. (1975), Geomorfologia Romdniei de P. Cot e t (recenzie),
St. ~i cerc. de Geo!., Geofiz., Geogr., seria geografie, t. XXII.
Ban d I' a burT. (1961), Cercetari hidrogeologice pe interfluviul Ia1omita, Mosti~tea
Dunare. Com. geo!., St. tehn. ~i econ., Seria E (Hidrogeologie), nr. 5 Bucure~ti.
Ban d I' a burT., Fer u M., 0 P I' a n C. (1963), Cercetari geologice ~i hidrogeologice
In regiunea dunareana dintre Jiu ~i Calmatui St. tehn. ~i econ., Seria E, nr. 6, Bucu-

Ci

re~ti.

Ban u A. C. (1967 a), Clteva caractere hidrografice ale Baraganului ~i unele concluzii
geomorfologice care se deduc pe baza lor. Hidrobiologia t.8.
Ban u A. C. (1967 b), Date fizico-geografice, In vo!. Limnologia sectorlllui romftnesc al
Dunarii, Ed. Acad. R.S.R., Bucure~ti.
Ban u A. C. (1967 c), Clteva caractere hidrografice ale Baraganului ~i unele concluzii
geomorfologice care se deduc pe baza lor. Hidrobiologia, t. 8, Bucure~ti.
Ban u A. C. (1969), Rolul neotectonicii In organizarea actuala a retelei hidrografice In
sectorul inferior al Duniirii. Hidrobiologia, t. 10, Bucure~ti.
B a II yR., S tan esc u P. (1971), Unele aspecte ale deformarii masivelor de loess
sensibile la umezire, Ed. Ceres, Bucure~ti.
B a I' b u C., Vas i I esc u E. (1967), Tectonique du soubassement pre mesozoique de la
plateforme moesique (territoire roumain). Assoc. geol. Carpato-balcaniqlle, VlII-e
Congres geotectonique stratigraphie, paleogeographie, paleontologie), t. I, Beograd.
B a I' b u I. Z. (1930), Catalogul vertebrelor fosile din Romftnia. Acad. Rom., Mem. Sect.
~t. ~.n. 3, t. VII, Bucure~ti.
B ill uta D. (1964). Contrirutii la cunoa~terea depozitelor aluvionare ale Dunarii Intre
Turnu Severin ~i Turnu Miigurele. Natura, seria geogr., - geo!., an. XVI, nr. 3

I,

Bucure~ti.

B a I uta D. (1973), Identificarea structurilor acvifere pe baza analizei raportului dintre


relief ~i roca. St. hidrogeo!. X, Inst. Met. hidr., Bucure~ti.
Bas a I' abe an u N. (1970), Procese hidromorfologice actuale pe Dunarea inferioara (sectornl Ostrov-Hlr~ova), Hidrobiologia, t. 11.
Bel' b e c e I 0., N e a c ~ a (1966), Climatologie ~i agrometeorologie. Ed. did. ~i pedag.,
Bucure~ti.

Bel' b e c e I 0., ~.a. (1970), Agrometeorologie. Ed. Ceres, Bucure~ti.


B 0 e I' u S. (1972), Lucrari de Imbunatatiri funciare. Realizari ~i perspective. Terra, an. IV
(XXIV), nr. 2 .
Bot zan M. (1965), Consideratii asupra metodei ~i factorilor raionarii hidromodule In
Republica Socialista Romftnia, H.C.M., vo!. X, nr. 10.
.
Bot zan M. (1966), Culturi irigate (ed. a 3-a). Ed. agrosilvicil, Bucure~ti.
Botzan M.,HaretC., PetrescuN., Merculiev O. (1959), Problemele de
irigatii ~i desecari ale Clmpiei Baraganului. Acad. RP.R, Institutul de cercetar i
agronomice (I.C.A.R.), Seria noua, 29.
Bra t esc u C. (1921), Mi~cari epirogenetice ~i caractere morfologice In bazinul Dunarii
de Jos. An. Dobrogei I, 4, Bucure~ti.
B I' ate s c u C. (1938), Morfologia Cadrilaterului. An. Dobrogei, XIX, I.
B I' ate s c u C. (1942), Oscilatiile de nivel ale apelor ~i bazinului Marii Negre In cuaternar.
Bul. Soc. Reg. Rom. geogr., LXI, Bucure~ti.
C Ii del' e R, R 0 ~ esc u E. (1967), Structura statiei complexe hidrogeologice Cilibia.
St. hidrogeol., V, Inst. ~t. cerc. hidrotehnice.
Cad ere R., R 0 ~ esc u E. (1968), Consideratii hidrogeologice privind interfluviul
Buzau-Calmatui In zona statiei experimentale Cllibia. St. hidrogeol., VI, Inst., ~t.
cerc. hidrotehnice.
C a lin esc u R. ~.a. (1969), Biogeografia Romftniei, Ed. ~t., Bucure~ti.
C ern esc u N. (1934), Facteurs de climat et zones de sol en Roumanie. St. tehn. ~i econ.,
Inst. geo!., Rom., seria C, nr. 2.
C had ron M. (1974), I.e moyenne Vallee du Serio, etude morphologique. Mediterranee, nr. 2.
Chi I' ita C. (1955), Pedologie general Ii , Ed. agro-silvidi, Bucure~ti.
Chi r ita C. (1964), Fundamentele naturaliste ~i metodologice ale tipologiei forestiere.
Acad. R.P.R., Bucure~ti.
Chi t u C. (1971), Relieful Romftniei - factor pedogenetic. (Rezumatul tezei de doctorat),
Fac. de geo!. geogr., Univ. Bucure~ti.
C i 0 c I r del R., Esc a A I. (1966), fncercare de sinteza a datelor cu privire la mi~
carile recente ale scoartei terestre In Romania, St. cere. geol. geofiz. geogr., seria
geografie, t. 4, nr. 1.

246

c I r del R., Pop P N. (1967), Mouvements verticaux recents refletes dans la geomorphologie du territoire de la Roumanie. Assoc. geol. Carpato-balc., VIII-erne Congres, Bel grade.
C Ire i u mar u M. (1973 a), Clteva aspecte privind oscilatiile climatului din pleistocenul
superior In SV-ul Transilvaniei, St. cerc. istorie veche, t. 24, nr. 2.
C I r c i u m a I' u M. (1973 b), Determinari polinice In strate arheologice privind cultivarea
plantelor de catre omul primitiv. CUlegere privind istoria agrarii a Romftniei. Terra
noastrii, M.A.I.A, Bucure~ti.
C I I' C i u mar u M., G I a van V. (1975), Analiza polinica ~i granulometricii a sedimentelor din pe~terea Gura Cheii (RI~nov). St. cere. istorie veche, arheologie, t. 26, nr. 1.
Con d u r a c h e E., Dum it res c u VI., Mat e i M. (1972), Carte archeologique
de la Roumanie, Ed. Meridiane, Bucure~ti.
Con e a A n a (1960), Contributii la studiul geomorfologic al Clmpiei joase a Siretului.
Prob!. de geografie, VII, Ed. Acad. R.P.R., Bucure~ti.
Con e a A n a (1969), Solurile fosile din faleza Marii Negre ~i semnificatia lor paleogeograficii. St. geogr. asupra Dobrogei, Bucure~ti.
Con e a A n a (1970 a), Interpretari pedologice In stratigrafia depozitelor de loess. D.d.S.,
Inst. geologic, vol. LV, (1967-1968), Stratigrafie, Bucure~ti.
Con e a A n a (1970 b), Materiale parentale ~i soluri fosile In Clmpia Burnazului, St.
ped. VI, Bllcure~ti.
Con e a A n a (1970 c), Depozitele Clmpiei Dunarii romftne~ti, St. tehn. econ., Seria C,
18, Inst. geo!., Bucure~ti.
Con e a A n a (1970 d), Formatiuni cuaternare In Dobrogea, Ed. Acad. R.S.R., Bucure~ti.
Con e a A n a ~.a. (1962), Cercetari pedologice In partea esticii a interfluviuluiCalmatuiIalomita D.d.S. Comito geol. XLIV.
Con e a A., V 0 I 0 vic i C., M u c en i c I., Nit u 1. (1962), Complexul pedologic
al vaii Calmatuiului. D.d.S., vo!. XLVI (1958-1959).
Con e a A., G hit u I esc uN., Vas i I esc u P. (1963), Consideratii asupra depozitelor de suprafata din Clmpia Romftnii de est. St. ped., II, Bucure~ti.
Con e a A., B a I 1 yR., Can a I' a c h e A. (1972), Guidebook to excursions of the
INQUA LOESS symposium in Romania, Inst. geol. nr; 10, Bucure~ti.
Cos t esc uP. G. (1956), Contributii la cunoa~terea evolutiei retelei hidrografice din
bazinul Arge~ului, datoritii interventiei omului. Meteo-hidro., nr. 1, Bucure~ti.
Cot e t P. (1940), Mutarea gurii Oltului. Rev. geogr., rom., vol. II, fasc. Bucure~ti.
Cot e t P. (1941), Problema mi~carilor epirogenetice In partea de vest a Clmpiei Dunarii
de Jos. Vo!. "Studii ~i cercetiiri geografice", Bucure~ti.
Cot e t P. (1947), ClIni~tea - 0 vale de tip balcanic. Rev. geogr., vol. III, nr. 1, Bucu0

re~ti.

(~
I

'I

Cot e t P. (1950), Discutii pe marginea comunicarii lui A. Bftrsan - Probleme de morfogenezii In clmpia dintre Vedea ~i Arge~ (~ed. 1 febr. 1950), Din lucrarile I.C.G. al
R.P.R., Bucure~ti.
Cot e ~ P. (1956), Clteva observatii asupra formarii lacurilor ~i retelei de viii secundare din
Clmpia Romftnii. Ana!. Univ. C.l. Parhon, Seria ~t. naturale, nr. 10, Bucure~ti.
Cot e ~ P. (1957 a), Clmpia Olteniei - Sturliu geomorfologic. Ed. tehnicii, Bucure~ti.
Cot e ~ P. (1957 b), Procese morfogenetice actuale pe teritoriul tarii noastre. An. romsov., seria geo!. geogr. nr. 4, Bucure~ti.
Cot e t P. (1959 a), Evolutia paleogeografica a retelei hidrografice, cap. II, Hidrografia
RP.R, de I. Ujvari, Ed. ~t., Bucure~ti.
Cot e t P. (1959 b), Probleme din geomorfologia vailor. Natura, seria geogr., geol. nr. 3,
Bucure~ti.

Cot e t P. (1960 a), CUeva date noi asupra elementelor periglaciare din tara noastra. Anal.
Univ. "A!. I. Cuza" din Ia~i (serie nouii), sect. II (~t. naturale), t. VI, supliment.
Cot e t P. (1960 b), CuaternaruI, Cap. geologia, vol. I, geografia fizicii. Monografia geograficii a R.P.R., Ed. Acad. RP.R, Bucure~ti.
Cot e t P. (1960 c), Trasaturile fundamentale morfostructurale ale reliefului R. P. Romftne,
~itipurilederelief~ireprezentarealorpeteritoriul R. P. Romftne. Cap. Geomorfologie,
vol. 1. Geografia fizica. Monografia geograficii a R.P.R., Ed. Acad. RP.R, Bucure~ti.
Cot e t P. (1960 d), Contributii la studiul martorilor de eroziune. Vol. Comuniciiri de
geologie-geografie (1957-1959), S.S.N.G., vol. I, Bucure~ti.
Cot e t P. (1963), Unele date privind geomorfologia zonei ora~ului Bucure~ti, Probl. de
g/'ogr., vol. X, Bucure~ti.
Cot e t P. (1965), Schimbiiri hidrografice In Clmpia Snagovului. Hidrobiologie, 5, Bucure~ti.

247

Cot e t P. (1965 a), Unele aspecte ale reliefului dezvoltat pe loess ~i depozite loessoidc.
Comunic. de geogr., S.S.N. G. vol. III, Bucure~ti.
Cot e t P. (1965 b), Profilul geologic de la Codreni-Gurbane~ti(bazinul Mosti~tei) ~i imp 01'tanta lui pentru stratigrafia Clrnpiei Romane. Natura, seria geogr., geol., - an. XV, nr. 1.
Cot e t P. (1966 a), Probleme de paleogeornorfologie tn sectorul dun~'irean dintre TUI'1lI1
l\1agurele~iHtr~ova, St.cerc.geol. geofiz.~igeogr.Seria geografie, 1. 7, nr. 2 BUC1ll'e~ti.
Cot e t P. (1966 b), La repartition des cryostrueturespleistocenes sur Ie territoire de la
Roumanie. Biul. perygl., nr. 15, L6dz.
Cot et P. (1967 a), Balta Bn'iilei(I), Hidrobiologia, vol. 8, Bucure~ti.
Cot e t P. (1967 b), Quelques considerations sur I'holocene de la Roumanie. Revue roum.
de geol., geophys. et. geogr., Series de geographie, t. II, nr. 1. Bucure~ti.
Cot e t P. (1967 c), Probleme deperiglaciar. S.S.N.G., Comunic. degeogr., vol. V. BlIcure~ti.
Cot e t P. (1967 d), Scurte consideratii m~rfohidrografice asupra Oslrovului Pilciului lui
Soare din Balta Ialomitei. St. cerc. ist. veche, t. 18, nr. 4, Bucure~ti.
Cot e t P. (1967 e), La plaine Roumaine et son evolution geomorphologique, Rev. roum.
geol., geofiz., geogr., Serie de ge6graphie, t. 12, nr. 1-2, Bucure~ti.
Cot e t P. (1967 b), Unele probleme de geografie aplicata, Studia Uniy. Babe~-Bolyai,
fasc. 2.
Cotet P. (1969 a), Relieful - Consideratii morfostructurale, cap. 2, Geografia yiiii
Duniirii romane~ti. Edit. Acad. R.S.R, Bucure~ti.
Cot e t P. (1969 f), Situapa paleogeograficii tn neogen ~i cuaternar. Cap. IV - Eyolu\ia
f10rei ~i faunei, In vol. Biogeografia Romaniei (sub redactia lui R Ciilinescu), Ed.
~t., Bucure~ti.
Cot e t P. (1969 c), Geomorfologie cu elemente de geologie, Ed. I, Edit. did. ~i pedag.
Bucure~ti.

P. (1969 d), Irigarea terenurilor din tara noastrii, Terra, an. XXI, nr. 2, Bucure~ti.
P. (1969 e), Premisses geomorphologiques en marge des travaux pratiques dans
plaine Roumaine. Trav. du Symp. intern. de grom. appl., Bucarest, mai 1967.
P. (1969 f), Suprafetele geomorfologice Incl inate de tip piemont, pediment ~i glacis
~i studiul lor. St. cerc. geol. geofiz. geogr., Seria geografie, t. XVI, nr. 2, Bucure~ti.
Cot e t P. (1970 a), Morfodinamica vii ilor fluviatile (Observatii tn Balta Ialomitei), H idrobiologia, t. 11, Bucure~ti.
Col e t P. (1970 b), Probleme de dinamicii a apelor subterane tn nord-estul Clmpiei Romanc.
Hidrotehnica, an. 15, nr. 7, Bucuresti.
Cot e t P. (1971 a), Directii de dezvoltare In geografia moderna. Progresele ~tiintei, YO). 7,
nr. 9.
Cot e t P. (1971 b), Aspecte din morfodinamica apelor cur gl1toare. Lucr. ~l. geografie.
Inst. Pedagogic, Oradea.
Cot c t P. (1971 c), Geografia modernil ca ~tiintii multidisciplinara ~i rolul ei In rezolvarea problemelor practice la nivel national. Cercetarile llluitidisciplinare ~i inferdisciplinare, originea, dezvoltarea~iperspectivelelor. Lucr. ses. ~t. a Acad. R. S. Romania, din 5-7 aprilie 1971.
Co 0 t e t P. (1973), Geomor.fologia ROlllaniei, Ed. tehn., Bucuresti.
Cot e t P., M a I' tin i u c C. (1957), Contributii Ia studiul periglaciarnlui In Romania.
Anal. Univ. C. I. Parhon, Seria st. nat., nr. 15, Bucuresti.
Cot e t P., PI' is n e a E. C. (1957), Contributii la stratigrafia depozitelor cuaternare
dinClmpia Romana. Anal. Univ. C. 1. Parhon, Seria ~t. Naturii, nr. 16, Bucuresti.
Cot e t P., S t Ii n c esc u C. (1961), Ctteva observatii asupra teraselor Oltului ~i.Vedei
In zona de contact dintre Piemolltul Getic ~i Clmpia Romanii. Probl. de geogr.,
vol. VIII, Bucnrest i.
Cot. e t P., N. :M a car 0 vic i (1962), Prezen\a stratelor cu Unio Sturi M. Hoernes si
a stratelor de Barbo~i-Babele In Clmpia Romanii. Anal. Univ. AI. I. Cuza, Ia~i (Serie
noua), sect. II (8t. nat1ll'ale), B, geol. geogr., t. VIII.
Cotet P., Rosu AI., Teodoru Tr. (1969), Zona preora~eneasca a Craiovei.
Asezarea orasului ~i relieful. Lucr. de geogr. aplicati!. Inst. de geol. geogr., al Acad.
R.S.R., Bucure~ti.
Cot e t P., Ban A. (1969), Depozitele din valea Duniirii. Cap. 2 din vol. Geografia
vail Dnnarii romil.nesti. Inst. geol. geogr., al Acad. R.S.R., Bucuresti.
Cot e t P., U l' U C u V. (1975), Jndetul Olt, col. Judetele patriei. Ed. Acad. RS.R.,

Cot e t
Cot e t
Ia
Cot e t

Bucure~ti.

C i 0 vic aN., Ene a 1. (1972), Consideratii hidrogeologice asupra sectorului oltenesc


al vilii Dunarii. Hidrotehnica, 11.
C r a c i u nFl., Pop esc u F. (1963), Pamlnturi macroporice In R.P.R., raionare ~ i
proprietati geotehnice. Comito de Stat al Apelor, 1.S.P., Bucure~t i.

248

C u c u - S t a l' 0 s t esc It N. (1894), Asupra nnui nou sistem de al imenlare cu apa tl


ora~elor aplicat la alimentarea Bucuresci!or. Bu!. Soc. Polit. din Romania, X, Ill'. 33- 40.
C u c u S t a ~ 0 s t esc n N. (1897), Asupra hidrologiei subterane a regiunii din nordYestul Bucure~tilor. Bu!. Soc. St. Bucure~ti, VI, Bucure~ti
Dan J., Ya a Ion D. H. (1968), Pedomorphic forms and ~pcdomorphic surfaces. 97 lhe
Intern. Congress of Soil. sceances Transactions, vo!. IV, paper 60
Dim it l' esc u A I. A Ide m (1911), Die untere Donau zwischen T. Severin und Bruila,
Berlin.
Dim it I' esc u A I. A Ide m (1923), Adevarata problema a Ctmpiei Romane, D.d.S.
Inst. geol. Rom., VI (1914-1915), Bucure~ti.
..
.
Do b res cuM., loa nit 0 a i a H., Is b a ~ esc u P. (1969), SLudml rellefulUl
In zonele irigabile din Romania, An. I.C.I.F.R., limb. franc., yol. II(VII).
Don c i u C. (1962), Studiul secetelor In R.P.R., Met. hidro. gosp. apelor nr. 3.
Dr a g h ice an u M. (1895), Studii asupra idrologiei s~b~erane (.di~ punctul d.e ved_er.~
al alimentiirei ora~elor din Romil.nia Mare, cu pnYlre spec 18ln aSllpra alunentarll
Bueure~tII or, Bucure~ti.
Dr ii g h ice a n u 1\L (1896), Les tremblements de terre de la Roumanie et des pays
environnants. Contribution it la theorie tectonique, Bucarest.
D I' a g h ice an u 1\f. (1905), Studii asupra hidrologiei subterane din Olt.enia, Bucuresti.
Dum i t I' esc u 1., S ii n d u I esc u M. (1968), Problems structuraux fondantentaux
des Carpates roumaines et leur avant-pays. An. Com. Geol. vol.. XXXVI:
D n l' and J. H. (1963), Le's croo.tes calcaires et gypseuses en Alglil'1e formatIOn et age.
Bull. gli.ol. de France, (7), V.
.
.
En:1 c e a n u V. (1967), Lunca immdabilii a Duniirii (Condipile n~orfoilldrograficec_ar.~
influenteaza viata In Lunca Duniir Ii), In vol. L imnologia sectorulul romanesc al Dunnl'll
- studiu monografic, Ed. Acad. R.S.R., Bucure~ti.
En cuI esc u P. (1929). Loessul din Romil.nia ~i solurile zonale ce s-au format pe ele.
Bulet. Agr. vol. VI, Bucuresti.
F iIi bert 0 D., Cad e has L. (1965-1966), Curso de Hidrologia general y aplicada Hidrologia forestal, Inst. de hidrologie, Madrid.
Fin k J. (1965), Zametki k voprosu 0 lesse. HoI. u. pleist. kontin. Lit.hog. Akael. Nauk,
U.d.S.S.R.
Flo l' e a N. (1952), Contributii la cunoasterea nisipurilor din Clmpia Tecuciului. Bu!.
~t. Acad. RP.R. IVj-1, Bucuresti.
F lor ea N. (1955), Eroziun'a eoliana a solnrilor din Clmpia Tecuciului, Rey. Uniy. C.I.
Parhon ~ i a Pol it ehn., Ill'. 5
Flo l' e a N. (1956), CerceLari pedologice In partea sudica ~i vesticll a Clmpici Brailei.
D.d.S. Con). Geol. XLI, Bucuresti.
Flo l' e aN. (1958), Etat de conservation dll sol dans la partie moyenne dn Plateau
Rimnic. C.R.d. S. Com. geol., t. XXXVI, (1948-1949).
I'l 0 rea N. (1964), Cercetarea solului pe leren. Ed. sl. Bllcure~ti.
.
Flo l' e a N. (1970 a), Unele aspecte ale genezei, distributiei 5i a.lll.eliorarii solur;lor
saline dill Clmpia ROlllani'i de NE. Lucr. pl'. schimb de expo rep. pl"lvmd alllei. solul'llor
saline si alcaline, St. expo Ru~e\u, 1968, BlIcure~ti.
Flo l' e a N. (1970 b). Tipurile si mecanismele de acumulare pe teritoriul Romaniei. St.
Solulu i, vol. 8, Ill'. 2.
Flo l' e a N. (1970 c), Clmpia de crovlll'i, un stadill de eyolutie al cimpiei-Ioessice, St.
ped. VI, Bucure~t i.
Flo rea N (1970 d), Harta pedohidrogeologieii a Clmpiei Romane dilltre lalomi\a si
Siret. St. pee!. VII, Bucure~ti.
Flo l' e a N. (1972), Studiul geochimic al apelor naturale mineralizate diI~ Cilllpia Romall~
de nord-est (dintre rlurile Crieov- Ialollli(a ~i Mi1coy-Putna-Slret (rezumal-teza
de doctorat), Un iv. Buclll'e~t i, Fac. de geo!.-geogr. BlIcure~ti.
Flo l' e aN., 0 a n c e a C., Con e a A., Gog 0 a ~ e T. (19(\1), Sollll'ile regiunii
Bucuresti, St. ped. Ill, Bucure~:. i.
Gar a t 1., A i l' inc i ~ t. Bot e z a lu l\J., Soc 0 I c s cuM., S toe n. esc u ~.
V en c 0 v V. (1963), S/ruetllra profunda a terilorillhzi R.P.R dllpii dotele gco{l:lce (graVlme/rice ,~i magnet/eel, St si ce rc de geofizica, t. I, nr. 1 Bucure~ti.
G a vat 1., A i l' in e i ~ t., Bar b'u C., Tom esc 1I 1. (1971), Pragnri, horsturi
si cordiliere In structura profunda a Carpatilor dintrc ynile Oill1znlui ~i Trolu5u!ui.
Bu!. Soc. ~t. geo!., vol. XIII, Bucmesti.
G e a nan aM., 0 chi u 1. (1971), Geografia solmilor, lucri'iri practice. Centro mult. al
Univ. Bucure~ti, Fae. de geografie-geologie, Bucure~ti.

249

G h e.n e a C. (1967), Prezenta unul tuf vulcanlc In villafranchianul din Depresiunea Valaha.
St. tehn. Iii econ. Seria H, nr. geol., 1 cercet., Burureliti.
G hen e a C. (1968), Studiul depozitelor pliocene dintre valea Prutului Iii valea Blrladului
Intre linia Ghidicenl-Vrancea iii calea ferata Zorleni-Falciu. St. tehn. econ. seria J,
stratigrafie, nr. 6.
G hen e a C., M I h a I I aN., G hen e a A. (1963), Cercetari geologice Intre valea
Topolnitel iii valea Desnatulului. St. tehn. econ. seria E, Hidrogeologie, nr. 6.
G hen e a C., R a d u I esc u G. (1964), Contributli la cunoaliterea faunei villafranchiep.e din PodiliUI Moldovenesc. D.S. Com. Geol., L (50), Bucureliti.
G a Ii t esc u P. (1960), Consideratluni morfogenetice asupra Iimanelor Iii cursul Ialomitei.
Prob\. de geografie. VII, Bucureliti.
G a Ii t esc u P. (1961), Apele din R. P. Romana iii folosirea lor In economia natlonalii.
Natura ,Serla geogr. geol., nr. 1, BucUreliti.
G AIi t esc uP., (1971), Lacurile din Romania. Llmnologie reglonaliL Ed. Acad. R.S.R.,
Bucureliti.
G AIi t esc u P. (1965), Asupra origlnii lacurilor sarate din Clmpia Romana. Natura, seria
geogr. geol., nr. 2, Bucureliti.
G AIi t esc uP., D I' I g a B., N i col a i e T. (1973), Lacurile din Clmpia Romana
orlentala. Unele aspecte ale reglmului hidrlc ca urmare a rldicarii nivelului hidrostatic al apelor freatice, Hidroblologla, nr. 14, Bucureliti.
G I taG h., Tea c I D., C I' a c I un C., Pop esc u I., S chI' arne k C. (1972),
Contributii la caracterlzarea mlneraloglca a unoI' loessurl iii solurl formate pe loess din
RomAnia. An. Inst. de st. iii cere. pedologice, vol. XXXIX.
Gog I I n ice a nuS. (1939), Analiza rhlmica, mecanlca iii mlneraloglca a loessulul romAnesc, Bucureliti.
Gog 0 a Ii aT., C u cut a A I. (1959), Cercetarl pedologlce In partea estica a Clmplei
V1asla (raionnl Snagov) D.d.S. Com. geol. XLII (1954-1955).
Gog 0 I' i c i E c., J I a n u V., Don c I u C. (1967), Studlu asupra adlnelmilor de
Inghet ale solulul, H.C.M., vol. 1, nr. 6, Bucureliti.
G I' U rna z esc u H. (1955), Conslderatii generale asupra proceselor de modelare a reliefulnl Clmpiei Rom!\ne dlntre Subcarpatl, Ialomita, Dunare Iii Siret. Probl. de geogr.,
vol. II.
G I' n rna z esc u H. (1957), Contributii la cunoal/terea deltelor continentale din R.P.R.
Anal. rom.-sov., Serla geol. geogr., nr. 3.
Han g a n u E. (1962), Asupra Iimitel pliocen-pleistocen In reglunea dlntre vaile Teleajenulul Iii Prahovei, St. cere. geol., an. VII, nr. 3-4.
Han g an u E I., M a I' g esc u C. (1973), Contributii la rasplndirea speclel Parelephas
trogontherii Piihlig. In pleistocennl platformei Moesice. St. cere. geol. geofiz. geogr.,
Seria geologie, t. 18, nr. 1.
I I Ie s c u V., C I 0 f 1 i c aGe a n. (1964), Studlu palinol ogle asnpra carlerelor de la Pantelimon. D.d.S. vol. XLIX, (1961-1962).
loa nit 0 a I a H. (1962), Schlta de raionare ameliorativa a apelor freatice de pe teritor lui Romanlel, cu prlvire speciala asupra terenurilor Interesate la lueraI'I de Imbuniitatiri funciare, Hldrotehnice, nr. 11.
loa nit 0 a i a H. (1970), Puncte de vedere nol asupra mineralizaI'll lacurilor din parten
de nord-est a Clmplei Romane. Lucr. colocv. de limn. flzlcll. Buc., 1920. Inst. de geogr.,
Bucureliti.
loa nit 0 a I a H. (1974), Aspecte metodologice ale cercetiirli hldrogeologlce In exploatarea slstemelor de Irlgatil iii deserari. An. ISC pentru 1mbun. funelare: vol. IV (XI),
Bucureliti.
loa nit 0 a I a H., Do b I' esc u M. (1970), Aspe~te metodologice prlvlnd stabilirea
capacitiitii de drenaj natural a unul terltorlu, cu aplicatle la Clmpla Brailei. An.
I.C.I.F P., Imbun. func., vol. III I (VII).
loa nit 0 a I a H., D 0 b I' esc u M. (1972), Cauzele excesulul de umiditate din anii
1970 lil 1971 In zona de nord a perlmetrulul irlgabil Mostilitea. An. I.S.C. pentrn
tmbun. func., vol. II (IX), Bucureliti.
loa nit 0 a I a H., D 0 b I' esc u M., I s bali 0 i uP. (1975), Prognoza nivelulul
apel freatlce In Interfluviile dlntre Ialomlta, Buziiu-Slret lii Dunare In conditii de
irigatle (sub tipar).
Ion esc u A I. (1972), Veclnl cu ablsul. Poluarea lii eehillbrul ecologic. Orizonturl 44,
Edit. enelc\. romAnii.
Ion esc u - A I' get 0 a I a I. (1914), Pliocenul din Oltenla. An. Inst. geol. Rom.,
VIII, Bueureliti.
Ion esc u - B ale a M. S t. (1923), Les dunes de l'Oltenie, Paris.

250

Ion esc u I. P. (1906-1907), Studlul materialelor din sondajele executate de W. H. Lindley. Raport asupra studiilor alimentarii cu apa a oraliulul Plolel/ti, 1907.
Ion esc u - ~ I li eli t I G h. (1933), Lunca Dunarii iii punerea el In valoare, Bueureliti.
Ion esc u - ~ I li eli t I G h., S t a leu I. (1958), Agrotehnica, I, Bucureliti.
I 0 I'd a n I. (1963), Schlmbarea cursului Sabarului Intre Vldra lil Ciocovenl prln interventia omulul, Prob\., de geografie, X.
I s bali 0 I uP., loa nit 0 a i a H., D 0 b I' esc u M. (1969), Studiul regimulul
eolian In zonele Irlgabile din RomAnia In vederea apllcarii udarii prln aspersiune.
An. I.C.I.F.P., Imbun. func. vol. II (VI).
Lit e an u S. (1952), Geologia oraliulul Bucureliti. Com. geol. ,~t. tehnc. econ. serla E (HIdrogeologle), nr. 1, Bueureliti.
Lit e an u E. (1953 a), Procese morfogenetice holocene In bazlnul Inferior al Argeliului,
Comlt. geol. ~t. tehn. econ. S~rla E, (Hldroblologle), nr. 2, Bucurel/ti.
Lit e an u E. (1953 b), Geologia bazlnulul Inferior al Argeliulul lil al teraselor Dunarli.
Comito geol., St. tehn. econ., Serla E (Hldrogeologie, nr. 2, Bucurel/ti.
Lit e an u E. (1953 c), Llmita superioara a Tertiarului din aria de dezvoltare a laculul
pliocen din Clmpla RomAna. Comito geol., ~t. tehn lil econom., Serla E (Hldrogeologie),
nr. 2, Buenreliti.
Lit e an u E. (1955 a), Fauna daelanll de la Zavalu. Bul. lit. Acad. R.P.R., t. VII, nr. 3,
Bueureliti.
Lit e an u E. (1955 b), Geologia lil hldrogeologia tinutului dunarean dintre Argeli lil
Ialomita. Com. geol., ~t. tehn. lil econ., Serla E, (Hldrogeologie), nr. 4, Bucureliti.
Lit e a n u E. (1956), Ralonarea apelor de adlnclme din Clmpia RomAna orlentala dintre
Argeli lil Siret. Bul. Sect. geol. geogr., t. I, 1-2, Bucureliti.
Lit e an u E. (1960), ProblemalimltelCuaternarlTertlardlnDepreshmeavalaha.St. tehn.
iii econ., Serla E, 5, Bucureliti.
Lit e an u E. (1961 a), Aspectele generale ale stratigraflel Plelstoeenulul lil genetieei
reliefulul din Clmpla RomAna, St. tehn. lii eeon., Serla E, 5, Bueureliti.
Lit e a n u E. (1961 b), Cereetarl geologice lil hldrogeologlee In Clmpla RomAnll de NE.
St. tehn. 1/1 econ., Serla E, 5, Bucureliti.
Lit e an u E., Ban d I' a burT. (1957), Geologia elmplel get ice, meridionale dlntre
Jiu lii Olt. An. Com. geol., XXX, Bucureliti.
Lit e a n u E., (1959), Geologia eontaetului morfologlc dlntre Subearpatl lil Clmpla Romana
Intre Teleajen lii V. Budureasa. St. Iii cereet. de geol., t. II, 3-4, Bucureliti.
Lit e a n u E., (1960), Cereetari hldrogeologlee asupra apelor freatice din bazlnul Inferior
al Argeliului. St. lil cercet. geol., t. V. 3, Bueurelit i.
Lit e an u E., (1960 a), Cercetari geologice In regiunea dunarean1l dintre Argeli iii V. Mostil/tel, Aead. R.P.R., St. cere. de geol., t 5. nr. 4, Bucureliti.
Lit e a n u E., (1960 b), Cereetari hldrogeologlce asupra apelor freatice din bazinul Inferior
al Argeliului. Acad. RPR, St. rerc. geol. t. 5, nr. 5 Bucurel/ti.
Liteanu E., Marolil P., Rotman S., Prleajan A., Bandrabur T.,
G hen e a C., (1969), Ralonarca II Idrogeologlca a trrltorlulul R. P. R. Probl. de geogr., VII
Lit e a n u E., Con s tan tin esc u V. (1961), Cercetarl hldrogeologice In reglunea de
c1mple dlntre rlul Teleajen lii Valea Saratii. St. iii cere. geol., t. VI, nr. 1, Bucureliti.
Lit e an u E., G hen e a C. (1962), Relatli hidrogeologice Intre apele freatice lii apa
lac:urilor din Clmpia RomAna orlentala. St. cercet. geol., t. VIII, nr. 4, Bucureliti.
Lit e an u E., (1966), Cuaternarul din RomAnia, St. tehn. lii econ., Seria H, geol. cuat.,
nr. 1, Bucurelit i.
Lit e an u E., PI' i c a jan A., And I' e esc u I. (1967), Cercetari privitoare la stratigrafia Cuaternarului din regiunea de c1mpie dintre rlurile Teleajen lii Prahova (Studii
de ~eologia cuaternarului), St. tehn. econ., Seria H, geol. cuat., nr. 3, Bucureliti.
Lit e an u E., PI' i c a jan A., And r e esc u I., 1st I' ate G h. (1967), Suceesiunile stratigrafiee din Platforma Cotmeana, St. cere. geol., geofiz. geogr., seria geol.,
t. 12, nr. 1, Bueurelit i.
L u p e I. (1952), Perdele forestiere de proteqie ~i cultura lor In clmpiile din R.P.R.,
Bucureliti.
Mac a I' 0 vic i N. (1960), Contributii la cunoaliterea geologiei Moldovei meridionale.
Anal. lit. Univ. "AI. I. Cuza", ~t. nat., I, t. 5, Ia~i.
1\1 a c a I' 0 vic i N. (1962), Asupra geologlelregiunii dintre valea MusceJu lii valea CIInauilli (raionnl Buzan). D.d.s. Com. geol., vol. XLIII (1955-1956).
1\1 a car 0 vic iN. (1968), CllaternarllI din Romania. Ed. did. lii ped., Bucure~ti.
Mac a I' 0 vic i N. (1972), Sur la faune "VilJafranchienne" de la Roumanie, Anal. lit. Univ.
"AI. I. Cuza", Serie noua, Sect. II, b. geologie, t. XVIII.

251

Macarovici N., Cotet P., Baln~a D., Sencn V. (1965), Asuprapliocenl1lui din valea Dunarii dintre Calafat ~i Corabia S.S.N.G. Comnn. de geol., vol. III,
Buenre~ti.

IVlaiann AI. (1964), Salinizarea seeundara a sohnilor. Ed. Acad. Bncure~ti.


M a ian n A I. ~.a. (1968), Caracterizarea solurilor in incinta indiguita Calara~i-Raul.
An. Inst. cercet. pentru imbnn. func., ~i ped. Sect. Ped., vol. II (XXXVI), Bncure~ti.
:M a l' in esc u M. (1967), Navigatia, in vol. Limnologia sectorului romanesc al Dunarii stndiu monografie, Ed. Acad. R.S.R., Bucure~ti.
l\I a I' 0 siP. (1963), Despre zonalitatea apelor freatice din piemonturile de acumulare, cn
privire speeiala In piemontnl de la Rlmnicu Sarat. Stud. Univ. Babe~-Bolyaj, Cluj
ser. geol. geogr., nr. 2:
1\1 a l' 0 siP. (1967), Originea mineralizarii apelorfreatice din clmpia interfluviala BuzilnR. Sarat, St. de hidrogeologie, ~t. tehn. ~i eeon., Seria E, Hidrogeologie, nr. 7, Inst.
de geologie, Bucure~ti.
Mat e esc n S t. (1927), Cercetari geologice In partea externa a curburei snd-est ice a Carpatilor romane~ti. An. Inst. geol. rom., vol. XII, Bneure~ti.
M a xi m 1. (1962), Nisipl1rile din R.S.R., Natura, seria geogr., geol., an. XIV, nr 5,
Bueure~ti.

M a xi m I., Boer in I. ~. a. (1957), Contributii la ennoa~terea nisipurilor diulre Jill ~j


Olt, An. lucrn. ~t. Inst. agi'o Craiova.
M a x i m I., Ion esc u I., Fir u 1. (1968), Cercetari pedologice ~i geologitc la est
de Jiu (sectorul Dobre~ti-Cileiule~ti). Bul. ~t. Univ. Craiova.
M i h a i Ie s c u V. (1924), Vlasia ~i Mosti~tea, B.S.R.G., t. XLIII.
M i h a i I esc u V. (1931), Marile reginni morfologice ale Romaniei, B.S.R. G., t. L,
Bucure~tj;

M i hili Ie s c u V. (1937), Terasele fluviatile. B.S.R. G., t. LVI, Bncure~ti.


M i hili I esc u V. (1957), Asupra limitelor ~i marilor diviziuni ale Clmpiei Romane.
St. cere. geol. geogr., Acad. R.P.R., Fil. Cluj.
M i h it i I esc u V. (1966), Dealurile ~i clmpiile Romaniei, Ed. ~t. Bucure~ti.
M i h n e a 1., loa nit 0 a i a H. (1970), Schitil de zonare a terenurilor cu exces de
umiditate. St. solnlui, vol. 8.
:M i h n e a I., loa nit 0 a i a H. (1970), Zonarea terenurilor cn exces de umiditatc ~j a
metodelor de drenaj. St. solului, vol. VIII, 4.
1\1 0 c i 0 l' nit a C., Nit u I esc u M. (1968), Date morfometrice ~i hidrologice caracteristice pentru rlurile ~i flnviul Dnniirea de pe teritoriul Romaniei, Hidrobiologia, t. 9.
M 0 r a I' i u T. (1959), Fragmentarea medie a reliefulni R.P.R., Probl. de geogr., vol. VI.,
Bucure~ti.
Mota~ C., Boto~ilneann L., Negrea ~t. (1962), Cercetilri asnpra
izvoarelor ~i apelor freatice din partea centralil a Cimpiei Romane. Ed. Acad.

biologie;
R.P.R.,

Bucure~ti.

Mot

e M. (1963), Eroziunea solului pe terenurile agricole

~i

eombaterea ei. Ed. agrosilv.,

Bucure~ti.

Mot

c M. (1970), Determination d'un indice climatique ponr I'erosion eolienne et sa


repartition zonale sur Ie territoire de la Roumanie. In memoriam N. C. Cernescu el
M. Popoviit. Inst. geol., Seria C, nr. 18.
M I' a z eeL. (1899), Comunicare asnpra originii loessului din Romania. Bul. Soc. ~t.
Bucure~ti, an VIII, nr. 4-5.
M I' a z e c L. (1899), CUeva observatii asupra cursurilor rlurilor din Valahia. An. Muz.
Geol. Pal. 1896, an. Ill.
M u r go c i G. (1907), La plaine Ronmaine et Ie Balta du Danube, Congr. Intern. du
Petrole, Roumanie.
M u I' go c i G. (1907 a), Movilele Biiriiganulni. Semiiniltornl, an. II, Bucure~ti.
M u r go c i G: (1907 b), Citeva date asupra albiilor ~i movilelor Biiriiganului. Bul. Soc. ~t.
Bucure~ti, XIV.
M u r g 0 c i G. (1911), The climate in Romania and vicinity in the late Quaternary times,
C.R. du XI-e Congres Intern de Geol., Stockholm.
M u r go c i G. (1912), Studii hidrologice - Asupra apelor arteziene din cimpie (Cu privire
specialii la domeniul Gherghita). D.d.s. Inst. geol. Rom. t. III, Bucure~ti.
M u r go e i G. (1912), Clima ~i solurile In Romania in era cualernara. Viata agricola,
Bueure~ti.
l'

252

B\lcurc~ti.

o b l' e j

a A. (1955), Observatii geomorfologice ~i hidrogeologice in V. Birladului. D.d.S.,


Com it. geol., vol. XXXIX, Bucure~ti.
o b l' e j a A. (1956), Zona de sUbsidentfl de la Tecuci. Anal. ~l. Univ. "AI. 1. Cuza", sect. II
(~l. nal.), t. II, nr. 1, Ia~i.
Obrejanu Gr., Petrescu N., Bot;r,an J\l., Canarache A., ~.a. (1958),
Contributii la sludiul clasificarii ~i fertilitiipi sollll'ilor din regiunea ill1l11dabila a
Dun;;rii, se~torul Ciililra~i-Braila- Tulcea. Probl. de geogr., ed. Acad. R.P.R., Bucure~ti.
o IJ r ej a nil Gr. (1966), Pedologie ameliorativa. Ed. Agrosilvicil, Bucure~ti.
o h I' e jan u Gr., M a ian u A I. (1970), Legile aeumuliirii sarurilor in apele freatice ~i
in solurile de pc lerenurile cu conditii de salinizare din Cimpia Romana, PlIbl. S.N.R.S.S.6
BlIt'lIl'e~ti.

b r e jan u G 1'., T I' and a fir esc u T. (1972), VaJorificarea nisipurilor ~i solurilor
nisipoase din Homania. Ed. Ceres, Bllcnre~ti.
One esc II N. (1959), Geologia R.P.R., Ed. telmica, Bllcure~ti.
o pre a C. V., J\I u I' e ~ a n \I P. L., S t a i cuI r. (1956), CompJexele agropedologice
aleraioanelor Till1i~oara, Sinllicolall Mare ~i Lllgoj, St. cere, ~t., seria ~t. agric., t. III,
nr. 3-4, Timi~oara.
Pea h ii 1\l., Dr a gil G h., D u III i Lres c u V., Flo l' esc uN., Do b res cuI.
(1974), ALIas geografic general, Ed. did. pedag., Bucnre~ti. .
P a II ii A. (1911), Cursu I inferior al Ciilmatl1iullli. An. Inst. geol. Rom., vol. IV, fase. 1,
Bllcllre~l i.

go e i G. (1923), Studii hidrogeologice In jurul ora~ului Rimnicu Silrat. D.d.S., Inst.


geol. Rom. (1914-1915), Bucure~ti.
M u r go e i G., Pro top 0 pes e u-P a e h e E., En cuI esc 11 P. (1908), Raport
asupra lueriirilor facute de sectia agrogeologicii in annl 1906-1907. An. Inst. geol.
Rom., fase. 3, Bucure~ti.

Mu

?llu t i hac V., Ion e s i L. (1974), Geologia Romaniei, Ed. tehn., Bucure~ti.
N au m 1'1'., G l' urn a z esc u H., N i cuI esc uGh. (1954), Raionarea geolllorfologicii a Cimpiei Romane de NE. Probl. de geogr., vol. I.
Naum 1'1'., Grumiizeseu H., Niculeseu Gh. (1954), Problema loessului.
Probl. de geogr., vol. I, Bucure~ti.
N e a muG h., Bog dan 0 ct., M i h a i E I., l' e 0 d 0 re an u E I. (1970), Harta
topoclimaticii a Romaniei. Principii ~i metode. St. cere. de geol., geofiz. geogr., Seria
geografie, t. XVII, nr. 2., Bucure~ti.
N j col esc u 1\I. (1965), Contribntii la cunoa~terea apelor de adineime din tinntul cuprins
intre Siret ~i Prut. H.G.M., vol. 10, nr. 12, Bucure~ti.
N i col ii esc u - P lop ~ 0 I' C. S. (1930), Cercetiirile preistorice ~i cnaternarul. Arh.
Olteniei, IX, Craiova.
N i col ii esc u-P lop ~ 0 r C. S. (1938), Le Paleolithique en Roumanie. Dacia, Bucure~ti.
N i col ii esc u-P lop ~ 0 l' C. S., Mol' 0 ~ anN. (1959), Sur Ie commencement du
Paleolithique en Roumanie, Dacia, Ill, Bucure~ti.
N i cui esc uGh. (1960), Cimpia piemontanii inaltil a Cricovului Dnlce (Observatii
geomorfologice), Probl. de geogr., vol. VII.
o a n c e a C., Nit u I., P a l' i chi M. (1967), Conditiile naturale ~i solurile din
partea de SE a Clmpiei Olteniei. D.d.S., Inst. geol., Rom., vol. IIj3 (1963, 1965),
B\lcl1l'e~t i.
o a n c e a C., Par i chi M. (1970), Solmile Cimpiei Olteniei de est. St. ped. VII,

P a

as chi v D. (1961), Asupra cursului actual al Dunarii ill aval de Turnu Severin.
Natura, seria geogr. geol, an. XIII, nr. 6. Bucure~li
Par as chi v D. (1966), Sur I'evolution palr.ogeomorphologique de la plaine Roumaine.
Rev. roum. geol., geofiz. geogr., Serie de geographie. t. 10, lll'. 1.
P a I' a s chi v D. (1975), Geologia zaciimintelor de hidrocarburi din Romania. lnst. de geol.
~i geof. st. lehn. ~i econ., seria A, nr. 10
Pat ~l chi e 1. (1966), Reparatia eantilativil a precipilatiilor aLmosferice cu asigurarea
de 80% In perioada actuala de vegetatie pe teritorinl R.S.R., Hidr. Gosp. apeior,
meteor., nr. 4.
p ~l t a chi e 1. (1966), Repartitiacoeficientului de umiditate pe teritoriul R. S. Homania.
Hidrotehnica, Gosp. apelor, Meteorologia, vol 12, nr. 1
Pat teE. (1936), Sur les elephants fossiles de ROllmanie, Acad. Roum. l\Icm. Sect. Sci.
(3), XIVj4, Bucure~li.
P a u c ii 1\1. (1936), Mamiferele pleistocene din Cimpia Romanii. Bul. Soc. Nat. din Romania, 8, Bllcure~ti.
Pel res c 11 P. (1940), Recherches hydrochimiques dans la region de nord-est de la Plaine
Roumaiw, An. Inst. Geol. Rom., vol. XX.
.
P fan n ens tie 1 M. (1950), Die Quartiirgeschichte des Donaudellas, Bonner Geogr,.
Abh. 6, Bonn.
Pop a G h. (1974), Arge~L11 - studiu hidrogeografic (rezumatul tezei de doctorat), Fac.
de Biol.-geogr., Univ. Babe~-Bolyai, Cluj-Napoca.
I'

253

Pop a G h., B a I uta D. (1967), Apele freatice din lunca Arge~ului In zona de etmpie ~i raportul lor cu apele de suprafata. Hidr., Gosp. apelor, Meteor., vol. 12, nr. 5, Bucure~tl.
Pop esc u B. (1970), Inundapile catastrofale din mai-iunie 1970 ~i problemele pe care
Ie ridica in gospodarlrea rationala a apelor. Hidrotehnica, vol. 15, nr. 12.
Pop esc u V. (1974), Morala ~i cunoa~terea ~tiintifica, Ed. Acad.R.S.R., Bucure~tl.
Pop esc u V 0 it e ~ t i l . (1940), Evolutia geologico-paleogeograficil a pilmintului
romanesc. Rev. Muz. Geol. Min. Dniv. Cluj, an. V, nr. 2, Cluj.
Pop 0 v ii t M. (1948), Recherches sur Ie loess: une coupe a Slobozia Veche (Ialomita),
C.R., Inst. geol. roum., t. XXIX, Bucure~tl.
Pop 0 vat M. (1953), Sedimentele ~i solurile In Oltenia apuseana. D.d.S. Com. Geol.,
XXXVII, Bucure~tl.
Pop 0 vat M. (1961), Caracterizarea climaticii a solurilor R.P .R., cu ajutorul indicilor
climaticl. in volumul Cercetiiri de pedologie, Ed. Acad. R.P.R., Bucure~tl.
Pop 0 v ii t M., N i col a esc u - Plop ~ or, S p ire s cuM. (1957), Criterii arheologice pentru stabilirea unei cronologii In paleopedologie, Com. Acad. R.P.R., t. VII,
nr. 3.
Pop 0 v iI t M., Con e a A., M u n tea nul., Vas i Ie s cuP. (1964), Loessuri ~i
soluri fosile in Podi~ul Dobrogei sudice. SL tehn. ~i econ., Seria C, nr. 12, Bucure~tl.
Pop P N. (1938), Movilele de pc terasa Clmpin'el. An. Soveja, X, XI, Bucure~tl.
Pop P N i col a e M. (1940), Subcarpatii intre Dimbovita ~i Prahova. B.S., R. G., Cercet.
geogr., III, Bucure~tl.
Pop P N i col a e M. (1947), Formarea CImpiei Romane, Ed. Luceaf(lrul, Bucure~tl.
Pop P N i col a e M. (1970 a), Contributii la cunoa~terea depozitelor cuaternare din valea
Duniirii intre Turnu Miigurele ~i Caliira~i, Lucr. ~t. cadre didact., Inst. Ped. de 3 ani.
Suceava, vol. I, Suceava.
Pop P N i col a e M. (1970 b), Conditiile geomorfologice, Iitologice ~i hidrogeologice in
legiitura cu formarea solurilor din Lunca ~i Delta Duniiril. Lucr. Conf. nat. de ~tiinta
solului, Eforie, 1967, Bucure~tl.
Pop P N., Tea e i D. (1969), Deltas anciens sur Ie territoire de la Roumanie. O.N.U.,
Dec., hydr. des deltas, mai, Bucure~tl.
Pop E., L u P ~ a V., B 0 ~ c a i u N. (1971), Progrese in palinologia romaneascii (Simpozionul de palinologie, Cluj, 14 mai 1970), Ed. Acad. R.S.R., Bucure~tl.
P 0 sea Gr. (1953), Terasele fluviatile ~i problemele practice legate de ele, Natura, an. V,
nr. 4, Bucure~tl.
Po sea Gr., Pop esc uN., I e len i c z M. (1974), Relieful Romaniei, Ed. ~t. Bucure~tl.

i c a jan A. (1961), Cercetiiri hidrogeologice in tinutul de cimpie dintre Buzau ~i


Ialomita. Com. geol. ~t. tehn., seria E, (Hidrogeologie), 5, Bucure~tl.
P l' is n e a E. (1960), Geneza ~i dezvoltarea Cimpiei Romane (cu privire specialii asupra
Burnazului), An. rom. sov., seria geol. - geogr., an. XIV, nr. 1.
P l' is n e a E. (1962), Contribu~ii la cunoa~terea versantului sudic al Burnasului ~i vaii
Duniiril. An. rom. SOY. seria geol. - geogr., an. XVI, nr. 2.
Pro top 0 pes c u-P a c h e E m. I. (1923), Cercetiiri agrogeologice In Cimpia Romanil
dintre valea Mosti~tei ~i riul Olt, D.d.S., Inst. Rom. vol. I.
Pro top 0 pes c u - Pac h e E m. 1., C l' a c i un F., Pop esc u D. (1966),
Loessuri ~i loessoide ca pamtnturi macroporice in R.S. Romania, H.G.A.M., vol 11,
nr. 6.
R a d u I esc u I. (1956), Observatii geomorfologice in Cimpia piemontana Pite~tl. Anal.
Dniv. C. Parhon, Seria ~t. Nat., nr. 10, Bucure~tl.
R ad u I esc u I. (1957 a), Observa\ii geomorfologice in Clmpia Burdea. Probl. de geogr.,
vol. IV, Bucure~tl.
R a d u I esc u 1., (1957 b), Contribu~ii In precizarea Iimitei dintre Clmpia Neajlovului
~i Cimpia Pite~tl. An. Univ. C. Parhon, Seria ~t. Naturale, nr. 13, Bucure~tl.
R a d u 1 esc u 1., V i ~ a n G h. (1971), Gonsideratii asupra hidrografiei Clmpiei tnalte a
Tlrgovi~tei. Bul. Soc. ~t. geogr., din R.P .R., serie nona, vol. I, (LXXI), Bucure~ti.
R a d n I esc u N. A I. (1936), Vrancea, Bucurestl.
R il d n I esc u N. A I. (1941), Considerations geographiques sur Ie tremblement de terre
du 10 novembre 1940. C. R. de S. de la Acad. deSc. de de Roumanie, t. V. nr. 3.
R iI d u I esc u N. A I. (1964), Secetele din R. P. Romania. Natura - seria geogr. geol.,
nr. 1, Bucure~tl.
R ad u I esc u N. A I. (1967), Recherches de geographie it I'aide dn reliefanthropique.
Com. de geogr., vol. VIII.
R ad u I esc u N. A I. (1972), Modification dn mi'ien physique-geographique en Roumanie
comme resultat de I'activite hnmaine, Rev. de geol. geophqs., geogr., Serie de geographie,
t. 16, nr. 1, Bucure~ti.
P

l'

254

R it d lJ i esc

ti N. A 1., Vel c e a I., Pet l' esc u N. (1968) Geografia agriculturii


Romaniel. Ed. ~t. Bucure~ti.
'
H e g l' a i n H. (1974), Le colloque de Potenza sur la cartographic geomorphologie integree. Rev. de geom. dynamique, an. XXIII, nr. 1.
Rom a n ~ t. (1969), Date palinologice privind pleistocenul mediu din sudul Podi~ului
Mol dovenesc , D.d.S. Inst. geoI., LIV, (1967)
.
H 0 ~ esc u-Tab a car u E 1. (1972), Raionarea hidrogeologica a teritoriulu i Romaniei
tntre apele frealice ~i scurgerea de suprafata. St. de hidrogeologie, VIII, 1.M. G.,
Bucure~ti:

~ esc u-T a b a car u E 1. (1974), Metodica de prelucrare ~i interpretare a datelor


provenite din re~eaua de observatii ~i masuratori a apelor freatiee. St. de hidro-

geoI., vol. XIII, I.M.H.


S e vas to s R. (1907), Raporturile tectonice intre Ctmpia Romana ~i regiunea colinelor
din Moldova, An. Inst. geol. I, fasc. 2.
Sen c u ,:. (1968), La c~rte du karst et. du clasto-karst de Roumanie. Rev. roum. de geol.
geofIz. geogr., Sene de geographIe, t. 12, nr. 1-2, Bucure~tl.
Sf i c I e a V. (1960), Pietri~urile de Billabiine~ti ~i ctteva precizari geomorfologice legate
. . de ele. Anal. ~t. Univ. "AI. I. Cuza", Ia~i (serie nouii), Sect. II (~t. nat.) t, VI, fasc.2.
Sf 1 c I e a V. (1972), Platforma Covurluiului - studiu geomorfologic (rezumatul tezei de
doctorat). Fac. de bioI. - geogr., Univ. "AI. I. Cuza", Ia~l.
Sir C u...1. (19~3), Piemontul Poiana.- Nicore~ti - studiu geomorfologic, Acad. R.P.R.,
FIIlaia Ia~I, st. cerc. st., an. Iv, nr. 1-4, Ia~l.
S I a v 0 a c ii D., 0 P l' a n C. (1963 a), Cercetari geologice ~i hidrogeologice in zona Giurgiu-.Alexandria:-Traian. Com. geol., ~t. tehn. ~i econ., Seria E (Hidrogeologie),
nr. 6, Bucure~ll.
S I il v 0 a c. ii D., 0 P l' an C. (1963 b), Asupra prezentei unoI' fenomene periglaciare in
cimpla Burnazului. Com. geol., ~t. tehn. ~i econ. Seria E.
S P ire s cuM. (1957), Cercetilri pedologice in Biirilgan, la vest de V. Jegalia _ D.d.S.,
Com. Geol. XLI, Bucure~ti.
S pi l' esc u M. (1970), Loessuri ~i soluri fosile. St. pedologice, VI. Inst. geol., Studii
tehn. econ., Seria C (pedologie), nr. 16, Bucure~tl.
Soc 0 I esc u M., Air in e i S t., C i 0 c i I'd e I R., Pop esc u M. (1975), Fizica
~i structura scoartei terestre, Ed: tehnicii, Bucure~ti
S p ire s c u ~I., Rom an .S t., B a 1 ace a n u A I., Vas i I esc u P. (1970), Relatii
cronologlce inlre depoZltele de acoperire ale Pintenului Miigurii ~i terasele Prahovei
St. Pedologice, VI, Bucure~ti.
'
S t l' a s z e w s k a K. (1974), Origin of the Lower Danube Floodplain between Vidin and
Svistov, northern Bulgaria, St. geol. Polonica, vol. XLIII, Var~ovia.
Stu l' z a M. (1950), Manual de balneologie, Ed. de Stat, Bucurestl.
$ t e fan esc u Gr. (1889), Descoperirea unei falce de camila fosila linga SlaUna. Anal.
Acad. Rom. i\-Iem. Sect. ~t. Ser. I, t. XI, Bucure~tl.
$ t e fan esc u Gr. (1890), Cursu elementaru de geologie, Bucure~tl.
$ t e f ~ n esc u Gr. (1895 a), Camila fosilil din Romania. An. Muz. geol., vol. I, Bucure~tl.
$ t e fan esc u Gr. (1895 b), Relatiune sumarii asupra structurei geologice observata de
membrii Buroulll i geologicu in anii 1887 ~i 1888, in jlldetele Tlltova Falcill CovurI,ui, Ialomita ~i Ilfov. An. mas. de geol., palcont., 1895, 'Bucure~ti, 1898. '
~ t e fan esc uSa b b a (1954), Stratele geologice la Marcule~ti in Baraganu] Ialomitel.
Anal. Acad. Rom., Ser. II, tom. XVI, Bucure~tl.
$ t e f ii n esc uSa b b a (1897), Etude sur les terrains tertia ires de Roumanie Contributions it I'etude slratigraphique. Lille.
'
$ t e fan esc uSa b b a (1907), Stratele geologice din regiunea Bucure~Uului, Bul. Soc.
reg. rom. geogr., t. Bucure~ti.
Tea c i D. (1957 a), Unele probleme legate de raspindirea loessului ~i a rocilor loessoidc
i~ tara noastrii ~i a solurilor formate pe ele. Natura, nr. IX, nr. 3., Bucure~tl.
Tea c ~ D. (1957 b), Harta raioanelor pedoclimatice ale R.P.R., Bucure~tl.
Tea c 1 D., (1960), Consideratii privind cla&ificarea ~i evaluarea economica a solurilor
din R.P.R., Probleme agricole, 12, Bucure~tl.
Tea c i . ~., T ~l tun e a C., Burt M., Pre del, M un tea n u M. (1974), Aspecte
pnvmd ralOnarea pedoclimaticii ~i bonitarea terenurilor agricole din Romll.nia (la scara
1/200.000) pe judete. An. Inst. St. cerc. ped., vol. XL.
Tea c i. D.,. ~ U l' t M.,. Pre ~ elF I. (1965), Contribntie la metoda de raionare pedoclImallca a terenurIlor agfIcole (cu aplicare la partea sudica a R.S.R.), I.C.C.A., An.
sectiei de pedologie, vol. XXXIII. .
Tea c i D., Burt M. (1966), Contributii la metodica de bonitare a terenuriJor agricole.
I.C.C.A., An. sect. ped. XXXIV, Bueuresti.

255

,....----

TOll r a in e F. (197'1), Qu'est-cc donc qn'une argilite fcrrugincus~. Rev. de geographiealpine


LXII, nr. '1.
T u f esc u V. (19li6 a), Conlribllpi geografice la sllldilllllLillziirii LerenllIilor In agricullur:,.
Natura nr. 6, Bueure~ti.
T II f esc u V. (1966 b), Modelarea naturala ~i erozillnea acceleral{l. Ed. Acad. R.S.R.,
Bucure~ti.

U j va I' i 1. (1960 a), Hidrografia R.P.R., Ed. ~t. Bllcure~Li.


U j va r i 1. (1960 d), 0 Incercare de raionare a bilantului hidrologic pe teriLoriul R.P.R.
Com. de geol. geogl'. (1957-1958), p. 102-120.
U j va r i 1. (1960 b), Condipile de alimentare subteranii a rlurilor din R.I". ROman'l
(p.121-13<1). Ed. ~t., Bucure~li.
U j va r i I., B u z V., G a I a n P. (1963), Problemele indicilor hidrotermici..lndicele
de aridiLale al lui De l\Iartonne ~i aplicabilitalea lui In R.P.R., Sl. Univ. Bahc~
Bolyai, [Seria geol. - geogr., nr. 2.
U r z icc a n u D. (1967), Considerapi privind earaclerizarea slahilitiilii alhiilor rlurilor.
:\lel. Hidrol., Gosp. Apelor, Ill'. 1.
\' a I san G. (1915), Clmpia Romanii, B.S.R.G., XXXVI.
Val san G. (191-i), Influente climatice in morfologia Cimpiei Romane, D.d.S., Inst. geol.,
Rom., vol. VII (1915-1916), Bueure~ti.
Vel c e a I., lord an l. (1963), Harta utiliziiril lerellurilor In R. P. Romanii. ProbJ.
de geogr., vol. X.
Vel c e a V. (1971), Evaluarea proceselor acluale din Cimpia Romallii. Prognoze In vederea
utiliziirii raponale a terenurilnr. Simpoz. geogr., clmpiilor, Timi~oara.
Veil c 0 v 1., S toe n esc uSc., Esc a A I. (1955), Cereetiiri gravimetrice in Ollenla
~i l\Iuntenia. Bul. ~t. Sect. ~t., bioI., agron., geol., ~i geogr., Acad. R.S.R., 1. VII,
IIr. 1.
Vi d r a ~ c u 1. G. (1921), Valorifiearea rcgiunii inundabile a Duniirii, Bucure~ti.
Z ii v 0 ian u 1., B ii I u ~ ii D. (1973), Les causes des phenomenes hydrophreatiques du
Biiriigancenlralpendant lapcriode1969-1971, Rev. de geol. gcophqs. geogl'., Seriede
geographie, t. 17, nr. 1.
Academia R. S. Romania (1967), Limnologia seetorului romanesc al Ounarll - studiu
1lI0nografic (coordonator A. C. Banu), Ed. Acad. R.S.R., Bueure~ti.
Academia de ~tiinte agricole ~i silvice (1973), Grupa II - Cimpia ROlluind - Sludiu
privind eliminarea exeesului de apii de pe terenurile agricole ~i eombaterea inunda~iilor
Sinteza privind eauzele naturale ~i antropice. Bueure~ti.
Academia de ~tiinle agrieole ~i silviee (1973) - Harta terenllrilor cu exees temporal'
de ullliditate de sllprafa\ii, cu ulllezire freaticii sau de inulldat ie (1 : 1.000.000), redactor i
.Y. Florea ~i l_ il1unleanu.
Academia de ~tiill~e agricole ~i silvice (1973) - Harta cu exces de llmidiLale ~i a eroziunii soillrilor (1 : 1.000.000), edi/ori C.N.A. - I.S.C.P.G.A.
Academia de ~tiinte agricole ~i silvice (1973) - Harta lucrarilor de api'sare impotriYa
inllndatiiloqi de gospodiirire a apelor 1 : 1. 000.000), editald de C.N.A. - I. S.C. P.G.A.
" " " (1970) - Harta solurilor din R.S.R. (1 : 1.000.000), redactori eoordonatori: N. Cernescu,
M. Popoviil, N. Florea, A. Conea, editia II-a
., " " (1972) - Haria geobotanicii a R.S.R. (1 : 1.000.000, redactori 1. ~erbanescu, I. Oragu,
Gh. Babuca.
C.S.A. - 1.S.C.H. (1967), Studiul hidrogeologic al ora~nlui Bucure~li.
1.G.G. al Academiei R.S.R. (1969), Geografia viiii Ounarii rOl1lane~Li, Ed. Acad. R.S.R.,
BUCllre~ti.

1.H.M. (1971), Riurile Romaniei. 1\Ionografie hidrologicii. Bucure~li.


1.S.C.H. (1967), 10 ani de aclivilate. Cap. 2, I'esurse de apii. Cerceti\ri hidrogeologicc,
Bucure~ti.
IIl~t.

Met. (1961, 1962), Clima R.P.Romane (vol. I, II), Bncure~li


I.M.H. (1973), Releaua hidrogeologica R. S. Romania. Puncle de obsenatii
la 31 12, 1972 Bucure~ti (anexa).

B!1I1

existente

de lipaf: 20.07.1976. /Ip,iml: 1976. Tira;: 905 ex. Coli editori"lc: 22,50, Coli de tip",: /6. Plai/le 6.
C.Z. pentflt biblioteeile mtl'; 551.4. ,C. Z. Ipelltl'lI IJibliolecile mici 55/.
IntreprinJerea poligraficii Sibiu, Sos. Alb" lulia nr. 40.
Republica Socialistii Romania

S-ar putea să vă placă și