Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C"MPA
ROMANA
STUDIU
DE
GEOMORFOLOGIE
INTEGRATA
Redactor:
SILVI US TEODORESCU
Tehnoredactor:
VIRGIL ANDREICA
Supracoperta
~i
coperta:
LEONTIN PLOSCA
Editura
CERES
BUCURE$TI
1976
CUVTNT TNAINTE
Dupcl 194:1 i mai ales incepind cu anul 1950, In Cimpia Romancl s-all efectuat numeroase cercetari i studii cu privire la conditiile natwale Ji la valorificarea
acestora sub toate raporlurile, legate de dezvoltarea ascendentii a economiei noastre
socialiste, de marile lucrari lzidrotelznice sau agroameliorative necesare acesteia.
Relevclm in mod special studiile complexe care au fost realizate In decursul anilor trecuti, cum au fost cele legate de excesul de umiditate din anii 1969-1972,
in cadrul colectivului C.E.A.I. (Comisia de elaborare a programului national
de lucrari privind eliminarea excesului de apa de pe terenurile agricole i combaterea inundatiilor), din vara anului 1973 de ciitre un colectiv larg de specialiti
sub conducerea Acad. N. Giosan, Preedintele Academiei de tiinte agricole i sUvice,
din care a facut parte i autorul acestor rinduri i a carui activitate s-a inchegat
in sinteza de fata.
Aceasta lucrare se inscrie pe linia sporirii rolului tiintei in realizarea planului
cincinal-1976-1980.
Varietatea i complexitatea problemelor de relief din Cimpia Romana au impus
tratarea lor sistemica intr-un tot unital'. De 0 complexitate deosebita s-a dovedit
interpretarea tuturor forajelor existente, care ne-au permis sa fundamentam mai
precis conceptia asupra genezei i evolutiei, ca i clasificarea subunitatilor pe date
CII caracter geologic-lito logic i paleontologic reale.
Lucrarea se adreseaza specialitilor din cele mai variate domenii (geomorfologi,
geografi, geologi: hidrogeologi, pedologi, arhitecti, agronomi, silvicultori).
Socotim ca ea este tol aa de uiila i specialitilor din hidroamelioratii i gospodarirea apelor, deoarece amenajarea cursurilor inferioare ale 111101' riuri alohtone,
ca i a celor autohtone, amenajarea sistemelor de irigatii sau desecari, implica 0
cunoatere profunda a reliefului, structurii geologice, a solurilor, climei, hidrografiei i hidrologiei.
Directivele celui de al XI-lea Congres al P.C.R. au trasat sarcini concrete in
domeniul gospodaririi apelol i protectiei mediului inconjuriitor. 1n lumina indicatiilor date de conducerea superioara de partid i de stat, s-a trecut la elaborarea
unoI' programe de amenajare a bazinelor hidrografice pentru buna gospodarire a
resurselor de apa, pentru combaterea excesului de umiditate, pentru prevenirea
i combaterea efectelor daunatoare ale inundatWor, pentru amenajarea i extinderea irigatiilor, pentru sistematizarea teritoriului etc.
Toate aceste programe elaborate sau in curs de elaborare VOl' duce la folosirea
rationala a resurselor de apa pentru industrie, agricultura, populatie, piscicultura,
turism, prevenirea efectelor distructive ale apelor, prin lucrari de aparare,
lacuri de acumulare, indiguiri, regularizari etc.
1ncepind din 1962 s-a trecut la amenajarea inte,qrala a cursurilor de apa din
tara noastra pentru punerea in valoare a poten tialului hidroenergetic, care s-a
e:dins din sectoarele montane In cele de es, Il11de vaile Siretului, Oltului i Dunarii stau pe primul plan.
Studiul versantilor i evolutia lor sub actiunea agentilor naiurali i antropici,
ca i masurile antierozionale (impaduriri, culturi de pomi, vita de vie) n-au scapat
atentiei autorului.
6
Accentul in expunerea problemelor analizate cade pe geneza ~i evolu~ia reliefului, ca baza corelativa a celorlalte elemente naturale i antropice. Necesitatile
actuale sub raport practic legate de economia agricola impun cunoaterea complexa,
sistemica a realitatilor geomorfologice ale Cimpiei Romane sub toate raporturile,
privite diacronic, in prezent i in trecut, dar i in viitor. Cu aite cuvinte "ziua de
asti1zi" la scadt geologica nu poate fi separata de paleogeografiI', iar perspectiva
solutiilor practice trebuie sa se bazeze ailt pe datele treeutului, cll i cele ale
prezentului. De aici a rezultat necesitatea utilizarii un or date de ordin geologicstratigrafic, Cll terminologia consacrati1, fara de care nu este posibila intelegerea
problemelor de paleogeografie i hidrogeologie, mai ales. Aceasta cu atll mai mult
eu cll lucrarea de fata reprezinta prima sinteza de acest gen in spirit modern i
care se adreseaza unui numar variat de specialiti.
Ea cuprinde doua parti: prima se refera la problemele geomorfologice i geologice
de ansamblu, legate de paleogeografie, depozite, reli4 i la conditWe climatice,
lzidrografie, vegetatie i soluri corelate cu morfologia de suprafata, iar a doua cuprinde analiza unitatilor regionale Cll specifieul lor, ambele insotite de nWIleroase
schite, profile, blocdiagrame, care completeaza i uureaza intelegerea textului.
Legiitura dintre aceste doua parti se face prin camtolul V II I, unde sint expuse
i exemplificate p-rincipiile geomorfologiei integ;:ate, corelative.
-------.
Speram ~blemele reliefului expuse sub aceasta forma complexa, sistemica
i corelativa sa fie extinse i la alte unitati ale tarii, oriunde necesitatile economiei nationale 0 impun pentru mentinerea echilibrului natura-om, c~'mare_~
~ansformari antropice rationale i nu de fortare_..EJ.!!llurii.
Multumim pe aceasta cale tuturor forurilor i specialitilor din domeniile directe
sau invecinate care ne-au sprijinit in elaborarea primei monografii .geomorfologice
din tara noastra eu larg caracter integrativ.
AUTORUL
C U.P R INS U L
~.
Par tea
Capito/al I -
11
t i i-ANALIZA GENERAL A
.............
Capito III I II -
....
15
15
16
16
17
21
A.
21
21
B.
24
2.1
Capito/ul III -
28
29
35
37
38
45
48
50
50
52
52
53
53
53
63
68
70
70
72
72
74
75
76
76
79
Capilolul
A.
B.
Capitollli
A.
B.
C.
D.
E.
F.
G.
n' -
DEPOZITELE
GEOLOGICA
B.
V -
B.
10
CARACTERIZARE HIDRO-
................................
147
147
A.
82
82
82
82
82
89
91
91
91
93
94
95
95
96
100
102
103
106
106
109
110
113
113
114
115
115
117
117
117
118
120
.................................
121
121
121
128
130
130
133
134
135
136
139
inveli~ul
Capitolul "Ill 81
Capitollll VII A.
SCURTA
Capitolul VI A.
CUATERNARE -
139
139
141
142
142
143
144
144
144
1411
B.
C.
B.
C.
B.
168
170
170
1/2
ln
1/4
179
CENTRAI,E
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
182
182
183
184
186
188
191
196
197
199
201
202
202
204
208
214
217
218
222
223
223
224
226
Capitolul XI. A.
162
166
ANALIZA REGlONALA
Capitolul X. A.
148
150
153
156
.
.
.
.
.
.
.
.
.
227
227
228
228
231
2:11
2:12
232
232
11
C.
CapitoIuI XII. -
233
235
235
23fi
230
Cimpia Ple.nita-~uco:vat
Cimpia CraIOVa-~lmnlC
C. Ctmpia Slatina-Spineni
D. Ctmpia Covurlui-Galati
239
240
242
242
Conclu:iile genera Ie
243
A.
B.
Bib 1 i
g r a fie
..................................................
Porteo lntli
244
ANALIZA GENERALA
COpitolul
15
Intre Calafat ~i Hiqova, lungimea ei trece de 100 km (fig. 1), iar intre Drobeta-Turnu Severin ~i Mara~e~ti, pe linia semicercului pericolinar, Cimpia Romana atinae peste 500 km lungime.
CeIe.matmari inaltimi ale reliefului apar intre Tirgovi~te~i Filipe~ti-Tirg, in
Pintenul Magurii, unde cele doua anticlinale subcarpatice depa~esc 300 m in
Magura Buqani (364 m) ~i Magura Margineni (331 m), iar cele mai mici de
8-10 m se gasesc in Ostrovul Brailei ~i gura Siretului.
In ansamblu, Cimpia Romana, drenata de cursul inferior al Dunarii, ocupa
partea cea mai joasa a marelui arc carpato-balcanic in care se afla Bazinul
Pontic sau Dacic.
B. CIMPIA ROMANA $1 SENSUL EI LARG SUB
RAPORT AGROGEOGRAFiC
Privita in ansamblu, fie in sensu I clasic cunoscut, sau in eel larg prop us,
Cimpia Rom{ma are aspectul unei mari depresiuni structural-tectonice, dominata de un cadl'll inconjurator, mai inalt ~i denumita - Depresiunea Yalaha
(Pontica) care este ultima mare depresiune din lungul Dunarii (fig. 2).
Ai/a dupa cum se ~tie, Dunarea este al doilea fluviu al Europei ca marime,
avind 2887 km lungime ~i un bazin de 817000 km 2 Ea apartine din punct
de vedere geografic Europei Centrale, fiind singurul fluviu al acesteia ce curge
de la vest la est, marginind ~i traversind ~apte tari.
Dunarea i~i are izvoarele in Muntii Padurea Neagra, la 1 000 m altitudine,
de unde-~i aduna apele prin cei doi afIuenti Breg ~i Brigach ~i se varsa in
Marea Neagra printr-o intinsa delta, cuprinsa intre cele trei bra te: Chilia, Sulina
~i Sf. Gheorghe.
'Cursul DUIiarii este 0 inlantuire organica de sectoare cu directii variate,
de portiuni inguste ~i largi, care refIecta istoria zbuciumata a genezei ei. Impartirea clasica a cursului Dunarii in trei, in raport cu regimul diferit de formare
~i de scurgere a apelor, este urmatoarea:
.
- Dunarea alpina - cursul superior (de la izvoare ~i pina la Viena);
- Dunarea panonica - cursul mijlociu (cuprins intre Viena ~i Bazia~) ~i
- Dunarea pontica - cursul inferior, intre Bazia~ ~i Marea Neagra (fig. 2).
:etare
ea in
Idiile
i teze
l-A It o. -
boiu- .
16
17
Flg.
1. Clmpia Romanii -
limite, dimensiuni
~i
hipsometrie.
lipsometrlce
rlnclpale
:are separa cele
Jari sectoare
E "I
I 3
,
E--4
1....1
linea maxima
1"'4t--~"'~1
Oilerite dimensiuni
Limita clasica
Regiuni Invecinate ce se pot
Incadra Cfmpiei Romane
Regiuni Invecinate Inalte,
dominante pe drepta Ouniirii
:I
I
lnl
betaman,
Ce
Pinh
lVHigu
8-1/
In
parte
Pont
I
44'
~)
B.
o
!
85
170
D,
255 km
!
tere~
1 -
'"
Cea mai mare parte a cursului Dunarii apartine depresiunilor, pe care Ie strabate lini~tit prin vai largi ~i mai putin regiuniIor montane, pe care Ie traverseaza zbuciumat prin vai transversale inguste ~i adinci. A~a cum se vede
din fig. 2, Dunarea este in cea mai mare parte mo~tenitoarea bazinelor m~rine
~i lacustre neogene, incepind din Depresiunea Bavariei, continuind cu depresiunile Vienei ~i Bratislavei (Gyor), apoi cu Depresiunea Panonica ~i terminind
cu Depresiunea Pontica (Valaha).
Dunarea Paniica corespunde teritoriului tarii noastre pe 0 lungime de 1 075
km. Ea coboara pe aceasta distanta de la 67 m aItitudine la gura Nerei pina
la 0 m la Sulina (din care numai in deWeu coboara 30 m, pina la DrobetaTurnu Severin).
Pe tot acest traseu, Dunarea are 0 vale formata din portiuni cu directii
variate, de la vest la est, intre Bazia~ ~i Drobeta-Turnu Severin, de la nord
la sud, intre Drobeta-Turnu Severin ~i Calafat; din nou de la vest la est pina
la Ostrov, apoi de la sud la nord pina la Galati ~i apoi iara~i spre est, pina
la varsare. Aceste directii variate ale Dunarii pontice reflecta in buna masura,
influenta cadrului morfostructural general in care s-a format ea.
~i
Fi
sam
I
a PieI
acea'
Cim
apel
St
pent]
sondi
"eneC. C
D. SCURT
avin
de v
de I
AL
CERCETARILOR
A~a cum s-a aratat in prefata, Cimpia Romana a facut obiectul de cercetare
a celor mai renumiti geologi ~i -geografi romani, care ~i-au facut intrarea in
~tiinta la sfir~itul secolului tl'ecut ~i inceputul secolului nostru, prin studiile
intreprinse aici. Geografia a debutat la acest inceput prin aparitia a trei teze
de doctorat (E m m. de Mar ton n e, 1904, AI. Dim i-t res c u-A 1de m, 1911 ~i G. Val san, 1915), ca ~i cu lucrarea lui Em; Pro t 0pop esc u-P a c h e (1923), pregatita in acela~i sens, dar din cauza razboiu- lui a fost publicata numai sub forma cunoscuta.
Seria tezelor de doctorat asupra diverselor unitati regionale din Cimpia
Romana au continuat ~i mai tirziu cu - Les dunes de l'Oltenie (M. St. I 0nescu-Balea, 1923), Vlt1sia ~i Masii~tea-(V. Mihiiilescu, 1924)
~i Cfmpia Olteniei (P. Cot e 1, 1957).
de
Mar
~i
S
'C
dep
tire
~i d
16
ISTORIC
~I REZULTATELE DE PINAACUM
2-
Cimpia Romana
17
~ Teza de doetorat -
18
/I
~o
m-
ti .
mi
ne
'us
lr1:i
Ie
:xe
~in
.F.
pe
~i
E
:lei
)n-
in
tre
'll'Q
ce)
ora
artaal
nta
Fig.3. Da
1 - disloca
dinale ~i tra
ce principall
A -
date g
leA
JTIE
dne
:on-
21
~I
[[ll]]
~5
-,
C--_
./
s.
S.
-;d.
...
c.;
et5
0::
0
!
15
!
30,
45 km.
!
.
b
.l:J
13
. ~;;.'
..
j"
--'"
.U/
,..- L.
++++9
.JJ-
II
~10
Fig.3. Date morfoteetoniee asupra fundamentului Cimpiei Romane ineepind eu suprafata peneplenei valahe, situata la baza depozitelor neogene - lI~or lnelinata spre nord
(dupa N. G rig 0 r a~, I. Ban e i I a, D. Par a s e hi v ~.a.);
1 - dislocatia marginala cristalina-mesozoidl; 2 - flexura platformei moesice; 3 - falia longitudinal/i pericarpaticA.; 4 - falii principale transversale-radiate; 5 _ cadrilaje de falii Iongitudina Ie ~i transversale; 6 - anomalii (dupa date Ie geofizice)j 7 - zona de curbura ell cea mai mare grosime a depozitelor neogene; 8 - central pleistocen at depresiunii Lomului; 9 - linii seismice principale, transversale pe Dunare (dupa 1. A tan as i u); 10 - abrupturi dobrogene cu aspect de faleza lacustra; 11 - izobazele depozitelor neogene; 12 - nivelul peneplenei valahe pe depozite.
cretacice; 13 - limita depozitelor neogene (levantine) in depresiunea I,omului
A - date geofizice (dupa harta geofizica R.S.R.) :1 - fundament arhaic baicaliar:; 2 - idem. baicalian, 3 - idem de ~isturi verzi : 4 - idem, hercinic-dobrogean; 5 - idem, carpatic; 6 - linii structurale de ord. 1 - fracturi crusta Ie (I-IX); 7 - mar; zone de curburi cu fundament complex ~i importante schimbari hidrografice.
Toal
condi~
Capitolul If
econon
Un:
in anu
priVi~
terea
Ca
hidrol
geolo
logie
,I
I
De~i la suprafata, Cimpia Romana face parte din cele mai noi unitiiti geomorfologice ale tarii, totu~i trecutul ei este destul de indepartat prin fundamentul cristalin, mai vechi chiar dedt al unei bune parti din Carpati.
Evolutia ei incepe prin blocul rigid at fundamentului ce se afla la adincimi
foarte mari ~i se continua treptat prin diferite alte etape sau faze de eroziune
~i de acumulare a sedimentelor marine, lacustre ~i continentale, ce s-an suprapus
in etaje diferite, pina a ajuns la nivelul cel mai extins, de virsta cuaternara
pe care ne aflam astazi.
21
22
Vezi D.
Paraschiv
(1975).
!
.Y"" ,.J
"\
'u
(0'
"
"'
:.J
f-
..,I'
.x
to
.,.
II
:I
II
>
c:'\.
"0
.........................
,("l ........
........ ~ 6
K----~
......
25
,
50
I
75 km
!
24
HOi.
25
[e 1
"
If
It.
P.
o
!
25
!
26
50 km
!
Capitolul
III
.<
:, '. P4' b' " " " ',' : " '. ",
. . . . ' . . ..
z:
=
....
hL-,1--I--I-f-f--,~
i-rLr<r++-r'-r'r+l
IJ....'-..I..-'-............J.-'.JI-
cl -complexul loessoid
cm-complexul mamos
ptr - pietri~uri de Friite~ti
sp - surpiiri al -alunecari
De~i
<
~
IY--r++-'T...J,J--rf
Fleva (-13 m), Minastirea (-15 m), Curcani (-17 m), ~oldanu (-12 m),
Suhaia (+6 m), Vii~oara (-14,20 m), unde ~i grosimile sint destul de mici.
E. P r is n e a (1962) a semnalat prezenta levantinului in profilul de Ologi
(sud Furcule~ti), iar noi (lmpreuna cu N. Mac a r 0 vic i ~i D. B ii I u t a)l
I-am identificat imediat sub aluviunile riului Vedea ill doua foraje, unde apare
o fauna bogata (tabelull) ~i el este in concordanta cu aparitia la zi a levantinului din zona de confluenta a Vedei cu Cotmeana de pe harta geologica, scara
1 : 1 000000. De asemenea, semnalam ~i prezenta dacianului pe latura dunareana intr-unul din forajele situate la vest de Iezer (vezi tabelul 1), unde n-a
fost cunoscut pina acum.
A. SCHEMA STRATIGRAFICA
A~a cum s-a aratat mai sus, cuaternarul este 0 etapa foarte complexa, aUt
sub raport tectonic, cit mai ales stratigrafic, climatic ~i pedobiogeografic.
In aceasta etapa au fost conturate conditiile principale ale vietii omului,
ale societatii omene~ti ~i insa~i existenta acestuia.
Trecerea de la etapa precedenta pliocena a reprezentat un saIt important
pe scara evolutiei biologice a Terrei, determinat de marile schimbari paleoclimatice conditionate de aparitia celei mai importante glaciatii terestre - glaciatia cuaternara - a carei influenta majora s-a proiectat pe mari suprafete
sp~e sud in zonele mai calde.
29
28
Tabelul I
Tabelul 2
Fauna pliocenii de Ia
Ro~iori
Pozitia
{O-I
Nr.
rajului
nisip ee-
nu~iu
3
.~
'"
'0
'"
;>
lezeru
eterogen
Pietri~
eu nisip mediu
grosier ~i fin g,tlbui
'"co
;>
Adincimea
I ...
Fauna
'"='
Nisip fin
eu putin
~i
mcdiu
pietri~
Marna argiloasii
(dacian)
46-48
...
~
'"
ArgiHi
galbenii
(levantin)
21-21
Glaciatia a introdus in viata Terrei un nou ritm de dezvoltare aUt in lumea animaHi ~i vegetala, cit ~i in dinamica scoartei terestre prin mi~cari tectonice ~i eustatice ce s-au produs pe mari intinderi. Aceasta trecere de la conditiile calde subtropicale la cele reci, glaciare ~i periglaciare nu s-a facut brusc,
ci treptat, in raport cu pozitia regiunii studiate.
Sub acest raport, teritoriul tarii noastre s-a aflat la inceputul cuaternarului
sub influenta mai slaba a climei reci, periglaciare, pastrind in viata animala
~i vegetala importante resturi ale climatului subtropical, dominante la sflr~i
tul pliocenului. Influenta climatului rece, glaciar s-a accentuat la sfir~itul
pleistocenului, 0 data cu instalarea glaciatiei montane carpatice sub forma de
ghetari de vale, sau de mici calote de platou situate la inaltimi ce depa~eau
in general 1 600-1 800 m.
30
subdiviziunile pIeis(ocenuIui
OIl
I::
'""
'OJ
....J
Depozite
de Chiscani
'"
Wiirm
R-W
''''
'" ~
'c;)
" I::
Depozite
de Braila
(Tiraspol)
.~
i=l<
", '..."
-'"
o '"
.::l
"Cl
I::
'""
0
'"
Riss
M-R.
Mindel,G-M
=' '"
;;::"Cl
'" '"
:.::~
N N
'" '"
00
...
I::
....'""0
:'"
~~
.....
.S'"
OIl
.~~
.~
.:
'"
.~
Giinz
Donau
"
.......
~
.....0
::::'"N
S
...
....'"
'='I::'
'"
0'"
....
...."'... ...."Cl""
;;
'" '"
~::;
N N
o 0
~~
'" '"
00
OIl
OIl
OIl
.....
"Cl'"
"Cl
'0
'"'"
' '"
'" '~.!3
"'U
....
....'"
.(?
Paraeamelus
alutensis
"".~
.::l...
)~
.~
.00
0Il~
....'""
Depozite
Mammuthus
de Mosti~tea-Je- trogontherii
galia-Babele
","
...
'"S
Urme
periglaciare
I::
Fauna de mamifere
condudltoare
i=l<
.::l
...
Depozite caracteristice
Subdiviziuni
'c;)
Cll
vic i)
Orizontul
Pietri~,
~i
de Vede
Schema
o
'0
2 .:
.~
N N
g,::J
0"Cl
'" '"
...
.~
B
"
.......='
.::l'"
...
"
'"...'"
'">
I::
~
'"
.
'"
;5
.~
0-
'" 0.:
."l '"
.~
"Cl.~
..c: "Cl
.~
"
...
.~
...
OJ
<: S
31
Tabelul 3
....0;
II
vegetalepolen
Holoeen
tirziu
Subatlalltie
Holocen
mijlociu
Subboreal
Atlantic
Holoeen
veehi
Boreal
Preboreal
'u
'bD
....,
'"
p..
'"0'"
'0
:r:
.;;
....,
0;
0;
.8
;;
.8....,
p..
generalizat
pe zone
~i
Date de la noi
Faze
dupa Cronologia
\ d,upii \ Dever'
Faze
abs.
Vegetatia (dupa
Faze ale
Fubas
bee
E. Pop s.a.)
Marii Negre
XII
X
- - - - - - +1000
Faza fagului
XI
IX
--- --- 0
X
-1000
Diferite
Faza molid~
carp en
oscilatii
IX
VII
-3000
--- --mici In raVIII
VI
Faza molid cu
port eu Om
- - - - - - -5000
alun ~i stejar
actual
VII
V
1 - -7000
VI
Faza de trecere
--- --Pinus-Picea
IV
V
-8000
Tardiglaciar
Wiirm
Dryas recent
Allerod
Dryas mijlociu
Bolling
Dryas vechi
III
II
Ie
Ib
Ia
IV
III
IIb
IIa
Ia
-9000
Faza pinului
-11.000
-13.000
I Tipul
genetic de
depozite in
care se afla
,
Amfibolit de Iuti, piroclastic,
andezitic de Sichevita, cumtit
de Sichevita, gran it gnasic de
Ogradena, ~isturi cloritoase cuartitice, filitoase
Fluvio-Iacustre
pontiene
Pleni\a
Dealul Strimb
Fll1vio-Iacustru
villafranchian
Bucovat
Clmpia inaltii
piemontana
Bucoviit
Idem
$ist
ro~u
VlrtopuCaraula
Idem
Toceni-
Pe c1mpul LeuRotunda
Idem
Uda Paciurea
Versant sting
al vaii Oltului
Idem
$egarcea din
Deal
Idem
Alexandria
Versantul sting
al vaii Vedea
Idem
Piatra
Pe valea Ciilmatuiului
Porfir permian, banatite, piroclastite permiene violacee, gresii de Sinaia, gnaise, silexuri
Idem
Partea de E pe
spre Cascioarele
Idem
Cariera din S la
contactul cu
Lunca Dunarii
in curtea lui
V. Ungureallu
Idem
Idem
10
RadovanulIfov
11
Cascioarele
12
Cascioarele
13
Chirnogi
Vezi localizarea profilelor din care s-au faeut analizc mineralogice In fig. 6.
32
din defileu
0(
Dohre~ti
Elenlente petrografice
Tabclul
lladO\alll1-Ilfov
Nivelul
apei la
-5m
I,ocali ta tea
profilul
---
---
Glaciarul tirziu
~i
,; -
~os.
Determinari efectnate de prof. dr. 1. Pop esc u dlruia Ii mu1tumim pc acea-sUi cale.
Cimpia Ramana
33
Tabelnl 5
crt.
~~~~;
genetiee
Reziduale
Depozite
de dune
I,itologia
50luri actuale
Soluri fosile
Actuale
Fosile
.,
Rasplndirea
Pc intreaga cimpie
. 1 - - - - - - 1 - - - - - - - 1 - - - - - - - - 1 - - - - - - - - - - 1
'0
~
Depozite
loessiee
Loessuri ~i
luturi loessoide
Eoliene
Deluviale
Proluviale
Prafuri, nisipuri
fine prafuri, nisi- Pe terase, interfluvii, dmpii
poase, argiloase,
nisipuri argiloase, piemontane
pietri~uri mici
In vaile rlurilor,
nisip, nisip argi- pe terase ~ i lunci
los, argilii nisipoasa
Depozite
piemontane
Aluvioproluviale,
de conuri de
dejectie ~i
del'll' emerse
Depozite
fluviolacustre
Actuale
vechi
Depoziie
Iaeustl'e
Depozite
lacustro-
Actuale
vechi
Nisipuri,pietri~uri,
boloviini~uri,
Nisip:lri,
~uri,
pietri-
boloviini~uri,
Nisipuri, argile,
marne elc.
Depozite
vulcanosedimentare
Vechi
Actuale
Vechiistorice
Arlleologice
pietri~uri etc.
Roca-depozitul
Bolovani
Pietre
Fracpi granulometrice
200 nun
20-200 mm
2-20 mm
Categorii
Psefite
Nisip grosier
Nisip fin
0,2-2 mm
0,02-0,2 mm
Psamite
Pulberi
Argilii
0,02-0,002 mm
0,002 mm
Aleurite
Pelite
Din analiza curbeloI' granulometrice intocmite rezulta citeva tipuri caracteristice, care trebuie sa atraga atentia celor care Ie interpreteaza. Pentru depozitele grosiere (pietri~uri, nisipuri grosiere) este predominantii forma concavii
1
34
de~i
Pietri~
Actuale
veclli
mlii~tinoase
fluviatile, contimwrea $i restrlngerea subsidenlei ~i invel'sarea ei prin mi$cari epirogenice largi, iIlstalarea glaeialiei cal'patice cu influente periglaciare destul de
accentuate in unele regiuIli din Clmpia Romuna.
Toate acestc evenimente principale, legate de tectonica ~i clima, se reflecta
B, DEPOZITELE CUATERNARE -
Depozite
fluviatile
~i
80.
35
...
aI
o
%,.----r----"""""'--...--r---...--r---...-_
100
90
80
70
----t-----t-T---+-
60
----t------+i--
50
- - -
40
---+---
30
- - - +1 -
-t - - I
Fig. 9 -
.s
....,
..... ....;
S
~
Ac.>
'"
.~ I
~Ul
c.>
;::!
:g'"
~
Q;
0::
15
>
"'<.><=
--
"0
a:l
""
;::
""
Og-H6~SH~
<:>
;::!
=
en
I
co
""
<:>
r-
""
""
""
""OjBjnBJB
....
<:>
<:>
M
!un!IOBJ~
".
N
';::
<:>
<::>
-+
--+T--r
1
l2Lom lutos
leossoid lutos t
I j 40epozit loessoid lut argilos
5Depozt IIOBSS?id argilOs~
--+
1 -
loess lut nisipos, Ii - loess lutos; 3 - depozit loessoid lutos; 4 - depozit loessoid lut argilos 5 - depozit loessoid argilos
-_l-_
1'---+
I I
I
I
I
-'~5-oE;....--:+----=-'*"3--1---='*2....J---=-,Ll--1--'"""""'O-J/Og
0,00001
0,001 0,002
0,01 0,02
0,1 0.2
1 2,0 mm
l:;::
;;J
- --t- +
vi
u
.-
-+ -,30epozit
10
p.;
- -+ -t - -
20
Co
-+-1"--;-i-
-+ -t5-
:~
z
165m
=11-
@
5
135m
1///.
CD
10
130
'0
10
156
0
0
150
o'
38
1/////
III
i.cr..
: ..1...:.....:..:
85m
@
55m
I"
2. DEPOZITELE EOLIENE
- CONSIDERATII
GENERALE
CD
:-:.. :...:.
10
'0'
.0
'7.>
.. .....:..
.:...
'0: '0'
'~Y:
~:;...:~:
\..
L
Fig. 11 -
Sehi~a
ITIIIIJ 1
~4
E2Z)2
~5
L.:..:...:.J2:.:J
a b
EZZ]3
~.a.
\,
..........
c:=J 6
eu unele eompletiiri):
1 ........ loess tipic; 2 - materiale loessice; 3 - materiale lo~ssice completare; 4 - loess nisipos; 5 nisipuri (al; 5 - nisipuri priHoase (b); 6 - lunei eu aluviuni. A - diferite profile In depozitele loessiee ale Clmpiei Romllne: a - Adunatii Copaeeni (Clmpia Vlasiei); b - Turbati pe Ialomita; c Gberghita pe Prabova; d - Balote~ti; - Caciulati; f - Bojdeni - toate din Clmpia Snagovului'
Loessul tipic, care apartine cu deosebire laturii estice, stepice, apare pe suprafete intinse in Baragan !?i in Cimpia Covurlui, iar ca !?llVite subtiri, el se intilne!?te pe terasele dunarene din Burnaz !?i din cimpia de terase a Olteniei.
Loessul nisipos apartine tot laturii est ice !?i in special marginilor nordice ale
celor trei sectoare ale Baraganului, unde se imbina cu nisipurile de dune.
Lehmurile sau luturile loessice sint strins legate de cimpurile illalte interfluviale incepind din Cimpia Plenita-Bucovat (Balacita) !?i pina in Vlasia, de
unde trec in cimpia piemontana subcolinara Ploie~ti-Rimnic!?ipina la Foc!?ani !?i Panciu, pe suprafetele fluvio-Iacustre !?i aluvio-proluviale, unde procesele deluviale !?i proluviale au avut un rol predominant.
Grosimea complexului loessic este variabiHi in raport cu intensitatea !?i direc-'
tia vinturilor, ca !?i cu intensitatea ploilor !?i torentilor (proceselor deluviale
!?i proluviale). Cele mai importante procese de eroziune a depozitelor loess ice
au loc in malurile riurilor, de unde sint transportate de apa acestora !?i depuse
apoi in lunci, impreuna cu nisipurile, sub forma de miluri sau nisipuri-argiloase, unele cu caracter de loess aluvial.
Cele mai mari grosimi ale acestei cuverturi friabile se intilnesc in Baraganul
sudic, unde, la gara Movila !?i Stelnica, forajele indica grosimi de 50 m !?i 60 m,
dar unde 0 bun a parte revine insa nisipurilor din baza ~i nisipurilor de dune
fosile, intercalate.
Din analizele facute de V. Sf i c I e a (1973) in Cimpia Cuvurlui in profilul de la localitatea Costi (nord de Galati), grosimea depozitelor loessice ajunge
la aproape 70 m, dar nu trebuie neglijat nici caracterul "bazaltoid" al nisipurilor loessice de aici, asemanatoare cu cele din sectorul dobrogean Rasova
~i care sint ~i fosilifere. La Poiana (nord de Tecuci), grosimea depozitelor loessice este de 60 m (I. A tan a s i u, 1960), datorita inglobarii ~i altor complexe.
Sub raport granulometric, caracterele stabilite de S. N. Gog a I n ice a n u
(1939), incepind cu seria argiloasa-aleuritica (cu valori 0,015 mm) ~i trecerea spre prafuri (0,05-0,005 mm) !?i nisipuri (2-0,05 mm) se schimba in
raport de conditiile paleoclimatice !?i morfologice regionale.
Separarile facute in Cimpia Romima de catre E. Lit e a n u !?i C. G h en e a (1966), pe baza granulometrica, sint destul de sumare, ca ~i cele asupra
compozitiei chimice. Din acestea din urma, care se refera in general la Baragan, retinem ca in dmpia externa (Baragan, Mosti!?tea !?i Vlasia) ~i in dmpia
interna (zona de divagare, inclusiv Cimpia Ploie!?ti !?i Cimpia Siretului inferior),
cantitatea de Si0 2 se afla in raport de 68-74% (in depozitele loess ice aleuritice) ~i de 83-84% (in cele fin nisipoase), iar in nisipurile loess ice ale cimpiei
interne, acesta cre!?te la 88-90%. In legatura cu C0 3 Ca se observa un raport
invers, de cre!?tere de la cimpia interna cu nisipuri loess ice (3-4 %) la cele fin
nisipoase (5,09-5,25%) !?i aleuritice (10-24%) la cimpia externa.
Aceea!?i cre!?tere se observa ~i Ja Al 2 0 3 (1-2% in cimpia interna), la 3-6%
(cazulloessului fin nisipos), apoi la 5-13% (la loessul aleuritic). De asemenea,
in ce prive!?te Fe 2 0 3 aceasta cre!?tere se repeta tot in acela!?i sens (3,33-3,39%)
in cimpia interna !?i aproape ega1 (2-8,1 %) in loessul aleuritic.
Caracterul argilos al depozitelor loessice din vestul Arge!?ului reprezinHi
o generalizare, care mai trebuie revazuta. Toate acestea reflecta caracterul mai
pregnant eolian al loessului din cimpia externa, in sensul autorilor citati.
Rezultate interesante din punct de vedere practic-geotehnic au obtinut colectivul F 1. C r a c i un - D.' Pop esc u (1963)!?i Em m. Pro t 0pop esc u Pac h e !?a. (1966), unde pe linga clasificarea !?i raspindirea
40
pe tara a depozitelor loess ice, s-a calculat tasarea la diferite sarcini, problema
de mare importantii in agronomie !?i geotehnica, din care retinem difercntele
care exista intre loessul propriu-zis, destul de sensibil sub sarcina geologica
!?i celelalte depozite loess ice, de obicei mai putin sensibile la tasare. Asupra
aces tor problerne reven im mai. departe in legatura cu formarea croYurilor, a
proceselor de sufoziune sau clastocarstice.
Loessul $i apartenenta lui sub raport cronoclimatic. l.:!timul aspect !?i cel mai
mult discutat astazi de catre speciali~tii ce s-au ocupat mai mult de loess
este legat de apartenenta acestuia fazelor glaciare (loessul ca depozit singlaciar) sau fazelor interglaciare (loessul ca depozit interglaciar). Numarul ~i argumentele pro !?i contra ale celor ce se infrunta in aceasta problema dificila este
destul de mare. Nu este cazul sa facem un istoric la nivel mondial, acesta a fost
expus pe larg de Em m. Pro top 0 pes cuP a c h e ~i M. S P ire s c u
(1963) !?i mai ales de M. S P ire s c u (1970).
Ceea ce se impune a fi subliniat la noi este faptul ca, in etapa actuala, studiul
loessului se face nu numai pe teren, ci !?i in laboratoare bine utilate, mai ales
de catre pedologi !?i geotehnicieni, pe baza unor analize cit mai variate (granulometrice, mineralogice, palinologice, radiometrice etc.).
Prima directie, care s-a afirmat la scara mare la noi in tara sub raport cronoclimatic, a fost cea imbrati!?ata de C. Bra t esc u (1934-1935), continuata
pe baze moderne de A. Con e a (1970), iar a doua, a fost expusa initial de
Em m. Pro top 0 pes c u-P a c he - M. S P ire s c u (1963), apoi
dezvoltata ~i argumentata pe larg de M. S p ire s c u (1970).
Explicarea loessului ca depozit singlaciar are la baza climatul de stepa rece,
de tip periglaciar, cind particulele fine aleuritice din zonele cu depozite glaciare au fost impra!?tiate de vinturi la distante diferite, iar explicarea loessului
ca depozit interglaciar are in vedere faptul ca loessul se formeaza ~i in prezent,
cind ne gasim intr-o faza interglaciara. Argumentele aduse in sprij inul tezei
din urma se lovesc mai ales de culoarea maron-roscata a soluriIor fosiIe, care
mai greu poate fi pusa pe seama unui climat rece. Alte elemente de care trebuie
sa se tina seama in afara de conditiile geomorfologice, paleoclimatice, paleobotanice !?i paleopedologice sint: precizarea tipului genetic de depozite loessice
(loessuri tipice sau luturi loessice-Iehmuri) !?i mai ales pozitia regiunii studiate,
in raport cu centrele glaciare locale sau continentale (N. Flo rea ~. a.
1964-1965). Conceptia autorilor citati consta in accentuarea sincronismului
cl imei in fazele reci sau calde, cind se pot forma atit orizonturi de loess, cit
~i de soluri fosile. Totul depinde de conditiile climatice existente in locul
respectiv !?i implicit de distanta la care se afla fata de ghetari. In zona ocupata
de inghet, solul se formeaza in interglaciar (interstadial), iar in zona caracterizata prin variatii de climat de la umed la semiarid (arid) sau de la semiarid
la arid in faza rece, solurile devenite fosile s-au format in timpul glaciarului
(stadialului), iar depozitele loess ice sau de lehm in timpul interglaciarului
(interstadia lulu i).
In zona arida chiar in faza rece are loc formarea continua de loess cu slaba
solificare la suprafata, fara a se observa cIar soluri ingropate.
sugestiva schema a formarii solurilor ~i depunerii loessului in functie de
inaintarea ~i retragerea ghetarilor a fost prezentata de N. Flo rea ~.a. in
lucrarea citata. Ace!?tia arata ca numai in regiunile in care :'IU avut loc variatii
de clima de la umed (sem iumed) la sem iarid exista toate premisele sa fie
inregistrate in profile cuaternare toate oscilatiile glaciare.
41
---.-----r-~-__,____,____,__~r
--~--II--,..jI---lll--+----IV--I---V--+----VI---t--
VII-
GCaid
ANA6LAC;Afl
.~-+----k---l--~--+---JI-----+--~--+---l--+--""--t---I
MINDEL
60HZ -MINDEL
6UHZ
MiNDH- RISS
RISS
~i
RISS - WORM
WORM
cal de (dupa L.
T rev is a n,
maxime cataglaciare; I, 11, III ... maxime anaglaciare. I, II; ] ' - I I ' -
cicluri climatice
/1 rlill
42
N. Flo f e a (1952, 1955). Directiile dunelor sint in\"erse NV-SE in primul caz ~i NE-SV, in al doilea. Ca zona de intilnire a influen~ei minime
a celor doua dilectii predominante este socotita zona Zimnicca, unde dunrle au
o raspindire destul de redusa.
In cuprinsul zonelor de dune se poate vorbi de un complex psamiiic pl'opriuzis, cind dune Ie acopera depozitele loessice, ~i de un alt complex psamo-prafos
de imbinare cu loessul (vezi figura 11).
c. Complexul psamo-alcllritic reprezinta 0 combinatie de nisipuri eoliene
~i de prafuri loess ice cu grosimi variabile. In Cimpia Vinju Mare, partea din
vestul Burilei Mari, Jianei, Via~ului, acesta ajunge Ia 15-20 m ~i el apare
peste tot unde exista ~i dune de nisip. In sectorul Girla Mare-PunghinaCearing-Pleni~a-Motatei, el acopera toata valea terasata a Dunarii pina
in marginea Pieinontlllui Getic, incIusiv a~a-numita "ierasa a Cearfngului"
considerata de unii geografi (L. Bad e a, 1969)1 drept terasa cea mai veche
a Dunarii, ea reprezentind in fond 0 serie de dune sau grinduri, denumite cearinguri acoperite de acest complex litologic nisipo-prafos, destul de extins
in Cimpia Dirvarilor.
Forajul executat in localitatea Castrele Traiane ~i morfologia reliefului de
dune, cu coame ~i vai longitudinale, paralele, confirm a ansamblul dunar destul de vechi de aici sub care se afla depozite piemontane (fig. 14). Nisipuri de
dune fosile apar, de asemenea, in profilele de la Izvoarele ~i Girla Mare.
Mai departe spre SE, in sectorul Calafat-Poiana Mare, acest complex se
mentine, dar cu grosimi mai reduse, cu exceptia sectorului de la Calafat, unde
dunele ajung in jur de 20 m (fig. 15 a). Foarte interesant este ~i profilul din malul
Baltii Craiovita unde exista nisipuri de dune suprapuse, cell' din baza cu dungi
de horsiein cu stratificatie de iip fagul'e (fig. 15 b). Mai departe, intre Jiu ~i
Olt, complexul psamo-aleuritic este mult mai nisipos pe cimpul ina It Leu-Rotunda, unde nisipurile sint mai grosiere ~i ro~cate la culoare, rezultate din spalarile deluviale ale nisipurilor piemontane din Podi~ul Getic.
In Baraganul de sud, acest complex de dune vechi ~i actuale asociate cu prafuri loessice se poate urmari in tot lungul versantului drept al Ialomitei pilla
in versantul abrupt al Borcei, unde are grosimi de 30-40 In, a~a cum se observu
la Sielnica.
Cu grosimi mai reduse apare ~i pe latura de nord a Baraganului de mijIoc
~i a celui de nord, in Cimpia Brailei, unde la Piscu ajunge la 10-15 m grosime,
precum ~i in partea de sud a Cimpiei TecuciIor, unde, de asemenea, este asociat
cu nisipul de dune.
In general, complexul psamo-aleuritic este greu de separat de complexlli
loessic, iar in unele parti din Oltenia, Ia sud de Desa ~i Rast, acesta se asociaza ~i cu nisipurile fluviatile ale grindurilor (fig. 15, c, d).
In Baraganul de mijloc apar, de asemenea, nisipuri vechi ro~cate, cu dungi
de tip horstein, iar dunele constituie un fel de "platouri de acoperire" cu nivele
de deflatie in trepte.
Incheind aceasta expunere, in Iegatura cu depozitele eoliene, accentuam asupra polietajarii lor, ca reflex direct al ritmicitatii climei, care le-a generat.
Importanta paleogeografica a complexului loessic este expusa ~i mai departe
in legatura cu evolutia lacului pleistocen ~i formarea clastocarstului. Cunoa~
terea depozitelor eoliene este imporLanta nu numai pentru rezolvarea prolJlc1
43
::::'~~2 ~ 3
05
~6
~-:r...,---------iCASTRELE TRAIANE
4,00
21,00
23,58
27,00
3. DEPOZITELE
29,50
"-
36,40
1
39,00
' . . . . . . DObridOr
\
*i
... :..:.: :: : .
.., , ... '
,
.... . ....
' ,"
.
'
20
..
. .
In
J 0-0 -0-0-0-(3 tr
0-
- 4
.:;.:,' :.:-.:~:.7::'~
, ". : .. .::'.2
....
:
'":'oA ... ', .
......
CI>
,',
0 0
::.. :.:.....
.. 2
10
:2
'0-0
2,5
2,5
nd
"
,~~0
:,:~,,~1
10
"
. . '.
"
-,'
/.o',o:0:o:cr;:o;o:o:o5 cgl
:<::'::>~:.~:/::d::d::6 n p
.. na.
,..~~~~~~8 arg
1"~;',:,:,,:::~::*:::i- .I;7
tr -
melor pedologiee ~i hidrogeologiee, ei ~i pentru eele legate de sistemele de irigatie ~i diferite eonstruetii geotehniee, Depozitele eoIiene se impun atentiei
diver~iIor speeiaIi~ti, mai ales agroamelioratorilor prin m ieroreIiefu 1 dunar
~i pseudoearstie (de erovuri), expus ma i departe,
Ca 0 particularitate hidrogeologici:i a depozitelor eoliene este formarea stmcturilor acvifere locale (numite de unii orizonturi suprafreatice), datorita interealatiiIor de soluri fosile mai argiIoase, care asociate eu microrelieful depresionar de crovuri ~i de dune au contribuit la mentinerea excesului de, umiditate
din anii 1969-1972, De asemenea, lehmurile mai argiloase au avut ~i ele acela~i 1'01, mai ales in sectorul dintre Olt ~i Arge~.
In nisipurile de dune, acest 1'01 Ie-a revenit intercalatiiIor feruginoase eu
horstein. Tot ca incheiere, socotim neeesar sa relevam importanta caracterului
genetic al depozitelor pe care stau depozitele loessice, ca ~i particularitatea
acestora de a influenta structuriIe acvifere freatiee, ea urmare a intercalatiiIor
de argila (nisipuri argiIoase sau argile nisipoase, ca ~i de prezenta solurilor fosile.
FLUVIATILE (COMPLEXUL ALUVIONAR)
45
II
I
lor genereaza 0 serie de procese geomorfologice actuale (surpari, aluneeari),
care trebuie sa fie supravegheate pentru a nu se extinde.
Cele doua faciesuri ale depozitelor de terase sint - unul interior in baza,
grosier (psamo-psefitic), care reprezinta depozitul de teras a propriu-zis, cu
grosimi ~i compozitie litologiea diferita ~i altul superior, situat deasupra, mai
fin, nisipos-argilos sau prafos-aleuritic, de loess (vezi fig. 10).
Grosimea acestuia din urma depinde, in primul rind, de altitudinea ~i vechimea teraselor fluviatile.
Din rezultatele obtinute de noi pe terasele Oltului (P. Cot e t, 1957) intre
depozitele priifos-aleuritice, de loess, numarul ~i virsta acestor terase fluviatile
existii 0 legatura foarte strinsa, scoasa in evidenta de numarul diferit al ori-
zonturilor de loess ~i de sohni fosile, a~a cum s-a aratat mai inainte (vezi
fig. 10).
Privit sub acest aspect, taciesul tin al leraselor Oltului poate fi interpretat
ca fiind un facies aluvionar de lunca, supus ulterior unui intens proces de loessificare. Pozitia ~i regular itatea solurilor fosile asemanatoare cu cele din Ostrovul Ialomitei ~i de pe terasele joase din zona de confluenta a Amaradiei - toate
pledeaza in acest sens. Depozitele aluvionare ale diferitelor terase din Cimpia
Romana sint expuse mai pe larg, in partea a treia a acestei lucrari.
b. Depozite]c fluviatile din ]unci apar tot sub forma de fi~ii longitudinale,
hind situate, fie simetric, fie asimetric, in raport cu albia riului, care le-a generat prin depunere succesiva longitudinala ~i laterala sub forma celei mai noi
cuverturi aluvionare, de virsta holocena. Tinere~ea lor nu a permis desfa~ura
rea procesului de loessificare decit foarte putin ~i pe terasele de lunca cele mai
vechi ~i mai inalte.
Cele doua faciesuri amintite la terase sint mai clare in cazul de fata, ca ~i
prezenta unor soluri ingropate. In baza este predominant taciesul de albie, grosier, constituit din nisipuri mari, p ietri~uri ~i bolovani~uri, cu grosimi variabile, in raport cu puterea de transport ~i cu debitul riului.
Stratificatia oblidi (incruci~ata sau torentiala) este rezultatul mediului de
sedimentare intr-o singura directie, in care se scurg apele riului.
Faciesul de lunca se situeaza la partea superioara a Juncilor ~i are grosimi
de citiva metri. Sub raport litologic aici predomina nisipurile argiloase ~i argilele nisipoase (miluri) cu stratificatie fluviatila, cvasi-orizontala, rezultatii
din acumularea apelor revarsate pe intinsul Illncilor, care se retrag treptat ~i
care u~ureaza procesul de decantare a aluviunilor In suspensie.
Acesta este taciesul psamo-aleuritic sau chiar pelitic, datorita intercalatiilor
fine, .locale argiloase din cuprinsul sectom'elor lacustro-mla~tinoase, situate
in interiorulluncilor, in microdepresiunile laterale de sub fruntea teraselor sau
cimpurilor, unde la acumularea minerala se adauga cea vegetala, uneori sub
forma de turba.
Faciesul psamitic este predominant pe marginea laterala a luncii in imediata
apropiere a albiei minore a riului, unde apar grindurile nisipoase prealbiale.
Trecerea de la faciesu I inferior de alb ie la cel superior de lunca nu se face
peste tot la fel, ci in unele regiuni, cum este cea de la Pietro~ani din lunca Dunarii, ea se face printr-un orizont de nisipuri destul de gros (fig. 16).
In cadrulluncilor 0 nota aparte 0 prezintii depozitele leraselor aluviale, cu altitudini variabile (1-2 m, 2-4 m, ~i 5-7 m). Acestea din urma apar ca trepte
mai inalte" ~i cu soluri ingropate argilo-nisipoase, a~a cum se observa in luncile
Dimbovitei, Ialomitei ~i mai ales in lunca larga a Dunarii din Ostrovul Ialomitei, unde soluriIe aluviale au fost acoperite cu depozite mai ales in timpul
46
CD
20
10
..
grind
30
..:
::::
:o~.:o~
'0
0 :'
'
'.:"
'0' ' : .
'.o,'.Q':O.=
4km
o
1
2
Fig. 16 -
revarsariIor ritmice ale apelor Dunarii (fig. 16). Dupa date Ie arheologice de la
Pacuiul lui Soare, lunca Dunarii s-a inaltat prin acumulari cu grosime de 3 m
in intervalul dintre secoleJe X-XIV (P. Cot e t, 1967).
Procesul acesta de acumulare intensa a luncilor din Cimpia Romana, fie prin
transportul ~luviatil l~n~~tudina!, fi~ cel lateral prin spalarea solurilor de pe
\'ersant (mal ales dupa talerea padunlor), are caracter general ~i el nu trebuie
rupt de cauza lui principala mai veche - ridicarea nivelului de bazli al Marii
"V,egre in ti~pul .holocenului inferior. Acesta a generat remulll apelor Dunarii
~l a afluentrlor el de care este Jegata obturarea vailor mici si formarea limanelor fluviatile din lungul Buzaului, Ialomitei, Dunarii etc:
Din cele expuse se vede ca depozitele fluviatile din cadrul luncilor prezinta
variatii pe verticala ~i pe orizontala datorita hidrodinamicii riurilor ~i care
sub rapo::t hidro~e?logic este ~dominata de scurgerea apelor freatice spre riu,
care, la nndul lUI, mflllenteaza apele subterane ale luncilor pe portiuni inguste
apropiate (M. Pod ani - D. B a I uta, 1971).
Aceea~i hidrodinamica conditioneaza ~i raportul dintre roea ~i formarea solurilor, uncle interventia omului prin indiguiri trebuie sa aiba ca scop principal,
u~urarea sau chiar grabirea acestui proces din urma.
Inc 0 n c 1 u z i e, depozitele aluvionare din cadrul luncilor impun 0
atentie mai mare din punct de vedere geologico-geomorfologic, prin cartari
la scari mari ~i prin corelatii mai strinse cu forajele existente, destul de numeroase dealtfel. Acest lucru il impun, in primul rind, necesitatile practice ale
economiei nationale, legate de diferite constructii, aaroameliorative si aeotehnice, ca ~i de aprecierea mai justa a structuriIor acvifere freatice.
' 0
c. Depozitele fluviatile pleistocene ingropate. Acestea apar numai in zona de
divagare ~i in Lunca Dunarii, unde sint acoperite, fie de alte depozite holocene, piemontane, fie chiar de aluviunile holocene ale Dunarii. Prezenta lor
47
se datore~te mi~carilor de subsidenta, care au continuat ~i in holo'cen pe directiile principale tectonice amintite mai inainte.
Scufundarea teraselor Dunarii pe latura dobrogeana in cuprinsul ostroavelor
Ialomitei ~i Brailei este cunoscuta inca de la A 1. Dim it res c u - A 1de m (1911) ~i C. Bra t esc u (1921), reluata mai tirziu de P. Cot e t
(l9G6) ~i confirmata astazi pe bnza de fauna (tabelul 7).
Tabclul '1
Cherhanaua
Bordll~ani
Cantonul 8
l\Iodelul
Foraj 1
Adine
Fauna
Virstu
15,4016,80 m
in l1isip cenu~iu f. fosilifer
9,5010,50 ll1
argile l1isipoase
Pleistocen
superior
Toate aces tea arata ca in Ostrovul Ialomitei, imedia1. sub aluviunile holocene se gasesc depozite fluviatile mai vechi, pleistocene, care confirm a afundarea teraselor Dunarii in cuprinsul unitatii de mai sus.
Privite in ansamblu, rezulta ca depozitele fluviatile ocupa suprafete destul
de intinse mai ales daca Ie asociem acestora ~i pe cele aluvio-proluviale piemontane. Acest complex litologic se impune atentiei in mod deosebit, sub raport
hidrogeologic, ca celemaiirnportanteroci-magazin.prin bogatia de ape subterane.
Depozitele fluviatile pleistocene din sectorul zonei de divagare sint expuse
in amanunt rnai depal'te, in partea regionala.
4. DEPOZITELE PIEMONTANE-ALUVIO-PROLUVIALE
~I FLUVIO-LACUSTRE
Cimpia Romanii
49
depozite sub toate aspectele lor, dar mai ales ca stratificatie :;;i granulometrie,
insemneaza un pas mai departe pentru aprecierea mai justa a resurselor de apa
subterana, in special a celor ascendente de mare importanta pentru economie.
5. DEPOZITELE LACUSTRE
II
~I
50
Ie
l1UlllCSC
co/uvH.
III I
1\"1:I
III II:::'
:::",- ",=
--
CD
DEPOZITELE GRAVITATIONALE
Acestea constituie 0 categorie aparte prin geneza lor, fiind legate de deplasarea unoI' depozite pleistocene deja existente prin actiunea apelor cu scur<1ere
difuza, sub forma de pinza rezuItata din ploi :;;i din topirea zapezilor, c~ :;;i
sub influenta directa :;;i mai accentuata a gravitatiei, cum este cazul alunecarilor :;;i surparilor.
Deluviile sint depozite de pantal , mai groase spre baza versantilor :;;i mai
subtiri in partea superioara (fig. 17 A). Materialul constituent este, in general, argilos :;;i nisipos, cu 0 stratificatie conform pantei:;;i in care se gasesc ~i
materiale mai grosiere (pietri:;;uri, grohoti:;;uri, concretiuni calcaroase), rezultate din spalarea orizonturilor intersectate de eroziune.
Deluviile imbraca complet vaile mici, fara drenaj liniar longitudinal, generind a:;;a-numitele "vai deluviale" cu profil de versanti stabilizati:;;i u:;;or de utilizat in agricultura :;;i lucrari geotehnice (fig. 17 B).
1 Al~ii
L ;.1 I, :.: :
Fig. 18 -
Depozite gravitafionale:
A _ B _ surpari in loess; C - surpare Cll alunecare in lac la Alexandria in versantul sting at Ved~i; E idem cu alunecari v~chi (s'Us) ~i noi intrun bazin torential cu pinza freatica la zi; D microrelief de monticuli (m) ~i torenii noroio~i (tn) tot la Alexandria pe diferitele trepte de relief
51
52
Din cuprinsul datelor geologice existente au fost sintetizate cele mai imp 01'tante :;;i ale carol' rezultate se pot generaliza la nivelul intregei cimpii. Stab ilirea acestora constituie problema de baza a evolutiei paleogeografice.
Pentru u:;;urarea intelegerii acestei evolutii destul de complexe, am impartit
sectoarele-cheie in doua categorii: sectoare-cheie, situate in zona centrala, vestica
:;;i piemontana mai inalta, cu caracter marginal, care se refera la faza cea mai
veche, in raport cu cea urmatoare :;;i sectoare-cheie, situate in zona mai joasa,
estica :;;i nord-estica, care scot in evidenta evolutia mai noua a Cimpiei Romane.
In legatura cu stratigrafia depozitelor cuaternare din Cimpia Romana mentionam de la inceput ca analiza expusa mai jos are un caracter mai larg dedt
cea pur geologica (folosita de E. Lit e a n u, E. Lit e a n u:;;i colaboratorii,
ca :;;i de ace:;;tia singuri sau in colectiv), fiind yorba de morfostratigrafie, de
intelegere corelativa a depozitelor cu formele de relief :;;i cu procesele morfogenetice1 ), care au avut un 1'01 foarte important in litogeneza diferitelor depozite
:;;i din care nu trebuie sa lipseasca cele loessice, analizate in strinsa legatura
cu relieful, deci tot cu valoare morfostratigrafica.
in mod special subliniem rolul ce revine sub acest aspect, sistemelor de terase, cum sint cele din Valea Dunarii, care constituie un element morfostratigrafic de prima importanta pentru Cimpia Romana a carei geneza :;;i virsta este
strins legata de evolutia retelei hidrografice. Nu trebuie neglijat nici rolul ce-i
revine neotectonicii (E l. Han g a n ll, 1962), in cazul separarii complexului de Cinde:;;ti cu cele doua parti - una mai veche :;;i cutata (Villafranchian I)
:;;i alta, mai noua, necutata (Villafranchian II).
1. SECTOARELE DIN REGIUNILEMAI TNALTE
53
~i
I.
I
54
.'
e Th-
310ssaol Inxaldw0:J
!l~al!P:l
Cl
'1I1-t--."t-----l01
<:>
I <:> 1
1<:>1
1 <:> I
01 0 I
<:>
Ia
<:>
..
Inxaldw0:J
SOUJl!W
Ilo
I
0
~ I
1
'
'
ap Inxaldw0:J
~
....
:'f:
n..'....
I ::~":'."'<':
'U:: ".'
10
"
.,::~ >u\
IfW:
_."'-.;.;..:.~.
...01
InXatdw0:J
SOUJl!W
.;}-----\ I
j----I~----;..
i
~
i
U')
~!ossao,
<II
1M
III
&
\.0
-.:t
CD
''-'_-"...........'_....&.'_...d
c:>
.....
U')
Inxal dwo:J
C)
..
Inxa
SOUJl!W
I
<:>
....
C)
"
I
0
I
0
I
0
-I
-J
0
0
0
=
....
ap' "0.
0
0
0
"
0
0
.~r ".
I"o. ~.}~
:~;.1
.":.
I~
56
o
10
CD
~'1
cl.
10
0,35
~'1
h-++rl-n+
2,60
3,70
cl.
0,80
20
20
5,00
1,50
30
30
40
40
1,60
2,00
10
3,00
~P4
50
"l!iiif!!j
P.4
Fig. 21 - Profile geologice In Valea Oltllilli:
,'U
57
Om
10
Om
10
0 0 . 0
000
000'0
. -0.0.00
0000
20
..
-0 _0 -
o:o':~:O
20
0-0-0
~
-=
>'"
'"c
'"
-'
c) Sectorul Valea Jiului este cunoscut inca din timpul primelor cercetari
geologice (S a b b a ~ t e fan esc u, 1881, 1886), I. P. A I' get 0 a i a,
1918) pentru bogata fauna pliocena de la Bucovat 9i din tot wrsantul drept
al yaii Jiului. Levantinul are aici, peste tot, caracter fluvio-lacustru-deItaic
in baza 9i se incheie cu un complex marnos-nisipos 9i eu rare pietri 9uri la partea
superioara, c.e apart in cuaternarului, ca 9i 0 parte din depozitele deltaiee piemontane de la Bucovat (fig. 22, A). Prezenta complexului mamos eu diferite
faze de solificare yeche indica deja trecerea la 0 faza lacustro-continentaUi
clara, sincrona cu marnele de Uzunu.
Un alt profil interesant, dar situat pe panta stinga a ,;aii J iului in Dealu!
Ginsacu, care apartine interfluyiului J iu - Olt, se afla in earierele de la Dobre9tiToceni, uncle I. M a x i m - I. Ion esc u 9i I. Fir u (1968) au descris
resturi fosile de Archidiskodon meridionalis Nesti, Equus sienonis 9i Cervus sp.,
ee apartin ca virsta Villafranchianului de tip Frate9ti (fig. 22, B).
Prin aeeasta descoperire se lamuresc multe probleme in legatura eu treeerea
de la levant in la pleistocen, cit 9i cu privire la terasele Jiului, situate sub
acest nivel de acumulare interfluviala, strins legat pe latura sudiea a Piemontului Getic, cu aspect de cimpie inaltii. Cu aeest profil, important ~i sub
raport periglacial' se poate face U90r legatura cu sectoarele precedente 9i se
clarifica schema stratigraficii, dupa care aiei s-a considerat gre9it ca este yorba
de Mammoniheus primigenius Blumb, (E. Lit e a n u, T. Ban d r a bur,
1957).
d) Sec toru I Plenita este eel mai vestic, ~i importanta lui este dubla, atit
pentru depozitele piemontane fluvio-Iacustre ce apartin cimpiei inalte a Balacitei, (Plenita-Bucovat), cit 9i pentru depozitele pleistocene ale terasei Peri90ru .
Primul profil geologic analizat este situat chiar ill fruntea abrupta a Piemontului Getie, in cuprinsul Plenitei (vezi fig. 54 din lucrarea Cimpia
58
Olteniei, P. Cot e t 1957), unde cleasupra nisipurilor 9i pietri 911rilor fll1\iolaellstre sUi eomplexul marnos cu intercalatii de tufuri \"ulcanice, acoperit
ell depozite loessiee. In apropiere de acesta se afla eariera cle la Orodel, uncle
este citata prezenta lui Archidiskodon meridionalis Nesti (L. A P 0 s t 0 I,
1972), precllm 9i in aIte loealitati. Tot aici la Plenita, dar la 0 altitudine mai
eoboriUi., se aIla Dealul Strimb, cunoscut prin numeroase cariere de pietri 9uri
)i nisipuri ce apartin durn P. Cot e t (1957) terasei eelei mai inalt.e a Dunarii - terasa Peri 90ru.
Cercetarile ulterioare, geologiee ~i geomorfologiee, efeetuate de C. G h enea 9.a. (1963)9iG h. Niculescu-V. Sencu (1969)allduslaalte
rezultate cu privire la \"irsta 9i extinclerea terasei Peri~oru.
C. G hen e a ~.a. (1963), pe baza unui molar de Dicerorhinus merki Jag.
au acorclat depozitelor terasei amintite, virsta pleistoeen mediu, iar G h. N i cuI esc u - V. Sen c u (1969), 0 ineadreaza in terasa Cearingu. Acela~i
lueru face 9i L. Bad e a (1969) in analiza regionaUi a teraselor Dunarii din
Cimpia 0lteniei1 , unde confunda Dealul Cearingului, eu unii martori izolati,
dar aeoperiti eu nisipuri ~i prafuri loess ice, eu un rest de terasa dunarealln.
Forajele executate aici (vezi fig. 14) nu confirma aeeasta supozitie. In legatur[l
eu prezent-a lui Dicerorhinus merki Jag., socotim cii este 0 simpla eroare de
determinare, sau de raportare la timpul geologic, ea ~i in cazul anterior de la
Dobre~ti-Toceni (E. Lit e an u - T. Ban d I' a bur, 1957).
Dealtfel, pentru toata Cimpia OIteniei, schema stratigrafiea a teraselor fluyiatile folosita de C. G hen e a ~.a. (1963) ~i de catre altii este complet gre~ita, netinindu-se seama 9i de alte elemente (paleosoluri, eYolutia Dunarii etc.).
e) Sectorul Piteti-Burdea se suprapune marelui con-delta format de Aroe~, pe direetie nord-sud, ~i care domina toata regiunea dintre Olt 9i Arge~.
Aeest complex de con-delta ajunge in sud pina in axa Cilni~tei, unde sc
imbina strins la Yest, prin juxtapunere cu eonul-delta al Oltului, iar in sud
eu eel al Dunarii eu directie eontrara vest-est, de aeeea~i virsta villafranchiana,
dupa prezenla lui Archidiskodon meridionalis Nesti. In partea de sud, eomI1delta Pite~ti-Burdea se late~te mult ~i are forma unui e\"antai, seoasa in ~\"i
denta de intregul faseieul de riuri divergente, dintre Vedea 9i Arge~. Fora.1ele
~i deschiderile naturale indieii peste tot prezenta stratificatiei torential-incruci 9ata si orizontala, specifica piemonturilor marginale, subcolinare (fig. 22, C),
dar ca;e aici se prelunge9te mult spre sud, pe toata suprafata cimpiilor Pite~ti
Burdea.
Vechimea acestor depozite piernontane este precizatii de resturile de mamifere
cu Archidiskodon meridionalis, descrise de E. Lit e a n u ~.a. 1967) la Colonesti (fig. 22, C), apoi la Hirse~ti (L. A P 0 s t 0 I - R. S tan c u, 1968)
~i 'mai la sud, la loealita1.ile ~erbane~ti, Mavrodin, GaYane~ti, Jupine~ti (L.
A P 0 s t 0 I, 1968, 1974).
Prin punctul Buze~ti, resturile de Archidiskodon meridionalis Nesti, dill cuprinsul sectorului Pite~t.i-Burdea se leaga cu eele din sectorul Burnaz.
Complexul piemontall Pite~ti-Burdea reprezinta, dupa noi, prototipul depozitelor aluYio-proluYiale ~i fluYio-lacustre, legate de Carpa~i, prezente in Cimpia Romana, ~i care poate inlocui denllmirea de depozite sau Strate de Cincle9li.
In felul acesta s-ar eyita confuzia ee se poate face separind, a~a cum s-a
aratat, depozitele din eele doua part-i, inferioara ~i superioara - prima de
\"irsta leyantina ~i a doua, pleistocena.
1
Trcccrea numelui men pe llnrta terasclor Dllni\rii din Oltenia s-a facut flira
~tirea
mea.
59
Depozitele piemontane
de aiei slut siuerone ClI
eele de Frate~ti. tn felnl
3
H
4
aeesta se poate ajunge deci
5
1
la un punct de yedere uni10
tal', tiuind seam a ea ~i
6
aiei ill secLorul Pite~ti
2
Burdea, deasupra pietri~urilor eu Al'chidiskodon
meridionalis Nesti, urmea
7
za eomplexul marnos-cal3
caros ~i apoi complexul
M-R
8
loessir.
Sprc est, sectoI'uI Pi4
te~ti aj unge dupa cit ~e
pare pina Ia yalea NeajWI
9
lovului, unde se resimte
5
influenta mai accentuata
40
a mi~carilor de subsidenta
din zona de diYagare. AnaGM
6
liza sondajelor din partea
regionala va aduce noi
50~~rl
precizari
in acest sens.
G
R-W
7
11
Acest sector se mai remarP4
ca ~i prin sislemul de tera....CDCD~'"."-.
Cu
se
ale Arge~ului cu carac":; c;
8
u
tel' divergent in avale,
E g
dar care inainteaza in
"'0
::Eu
nord pina Ia MeI'i~ani,
'"u
9
unde sint bine dezvoItate.
Dintre acestea, cele mai
clare sint terasele de 10010
110 m, 60-65 m, 40-45
m ~i 5-7 m a carol' virsta
Fig. 23 - Profile in Cimpia Ploie~ti:
incepe eu p IeistoeenuI inA - forai Lindley-Coleanu interpretat de C. B r ii t esc n;
B - profil in Pintennl lIH\.gurii (dnpii M. S P ire s c u s.a.:
ferior.
1,2,3,4,5 - orizonturi ale solului actual, iar tn rest luturi
argiloasemai!nchiseiaculoaIe(7.8.9.II) sau mai deschise
f) SectoruI Dimbovita(10, 12): 13 - pietri~uri ~i nisipuri fluviatile; 14 - argila bazalii,
de vtrsta M-R dupa no!.
Teleajen (Ploie~ti) este
mai complex decit eel
precedent ~i eI cuprinde aUt elemente viIlafranchiene, cit ~i aItele mai noi.
De eI s-au ocupat 1. P. Ion esc u (1908) care a expus ~i interpretat destul
de sumar forajele executate Ia CringuI lui Bot, in conul Prahovei, de catre
H. Lin dIe y ~i M. Col e a n u pentru alimentarea cu apa a ora~ului
Ploie~ti. Acesta a sesizat succesiunea orizonturiIor de nisipuri cu pietri~uri ~i
Iuturi galbene sau ro~ii eu Helix, pe care A 1. Dim it res c u - A Ide m
(1911) Ie-a asemuit cu depozitele celor patru faze glaeiare de Ia poala AlpiIor,
socotind ca pietri~urile sint legate de fazele mai umede, iar "loessurile" intercalate de fazele mai uscate, aride. C. B l' ate s c u (1944-1945) Ie preeizeaza
mai bine virsta (fig. 23, A).
CD
CD
II
60
....
1
2
Sirna
Ciociinari
..E.lli.9..
115
G. M u l' g 0 e i (1912) a aratat ~i el sehimbarile litologice din conul Prahovei, ea ~i prezen~a apelor arteziene in depozitele cuaternare ~i pliocene din
sectorul Ploie~tiIor, iar N. N. Pop P (1940) a descris morfologia conului
Prahovei, terasele aeesteia ~i ale Teleajenului, ca ~i afundarea aeestora.
G h. N i cuI esc u (1960) se ocupa de Pintenul Magurii sau Cimpia
Inalta a Cricovului Dulce ~i de evolutia retelei hidrografiee, iar M. S p ire sc u ~.a. (1970) adue 0 serie de noi precizari in legatura eu yirsta teraselor Prahoyei ~i a Pintenului Magurii (fig. 23, B).
Date geologice mai interesante sub raport stratigrafic gasim in luerarile lui
E. Lit e a n u ~.a. (1967), in legatura cu intreg pleistocenul (lintre Prahoya
~i Teleajen, ea ~i cu eel sHuat mai spre est, pina in valea Budureasa (E. L i[eanu-T. Bandrabur, 1959).
Din datele acestora, retinem sectiunea generala (fig. 24) din care rezuIta
prezenta levantinului pelitic in baza peste care sta, discordant am zice noi,
pleistoeenuI inferior, destul de subtire, eOl1stituit dintr-ul1 complex flu,"io-Iaeustru (nisipuri, pietri~lIri ~i argile), care este asemanator eu depozitele de Frate~ Li (partea superioara a Stratelor de C inde~ti).
Din eeea ce urmeaza mai jos, retinem, de asemenea, prezenta pleistocenului
mediu, argilos ~i chiar argilo-nisipos, in forajele 5312 ~i 5326, amplasate la sud
de Pintenul Magurii, de unde au fost recoltate 0 serie de molu~ie fosile, care
se incadreaza in seria depozitelor de Mosti~tea-Jegalia-"Barbo~i (tabeluI8).
Tabelul 8
Adincimea stratelor
16-26 m
Fauna de
molu~te
61
I 1:111= 1'=:111= II
30B m
WI
301
300
M-R F;~W~ 1/
M
G-M
286
2B5
~283
282
1
u
j
~LL4IJ~
........ 1
CD
Surpaiurl arglliflcale
umede
62
63
64
(0
Coconi
Odaia
Vladichii
0
Jegillia
0
1m
1,50
8,10
10
0.50
......
1,00
0 . . . . . 0,.....,0"-
20
-o-o~o
-o-o~o~
O~O~O~O
0 0 0
0-0 -0-0
0-0
~ o~
o~o-o~o-
O-.Q.-~-l.~..E.
0-
-o~o ~o-
CO
[]JIE}1
EJ6
ffiII]2
~3
kbEd4
t~--:-.;..j5
_'Q-O
~7
~8
lo:6o~19
[]]Jl0
.~
~11
Fig, 26 - Profile geologice in hazinllI l\1osti~lci ~i 1n'Biiriiganul de sud:
1 --:- solul actual; 2 - loess;. 3 ~ s?lu.ri fosile; 4 - uisipuri incruci~ate sau orizo'ntare~ 5 _ nlsipuri
nrglloase; 7 ----: marne; 8 - pletI1~Urt dUl eoneretiuni calcaroase; 9 - llisipuri eu concretiuni ealcaroase;
10 - orizouturi fosilifere; 11 - criostrueturi
Co~erenj
o-
I
5 -
11'1~1I1l
OreZlil
l- iIT '=,
()
13ordll~el
= I
Albe:;;ti-D1lga
/1T:II;@
Ciochina
-0
/
rio:'. I;p
I.' . '.
10-
5'
:11111:1:1
:j~=~
L "9'"
"
,.,
,.
~
:z:
:::
1----, ----F~~~.
{."
"""'"
/ q:mi:o:"~'~'
E.':
'
,, ,
=-...
,.~
I---_._~..:..
J=.
-------e-----0
~~. e.~.
lIIITl 1.fZZZZ215
<1
~4~8
'-------------------------------------~
Lucrare in manuscris.
5-
loess; 2 -
Cimpia Romana
Tabclut 9
Detel'minat deL. A po s t 0 11957 - caruia Ii multumim pe aceasta cale, ca ~i celui care I-a descopcI' it.
2 Infol'matie
P a u I
Pop 0 vic i. inviitatol' din comuna Cioeiine~ti, satul Smirdan.
1
66
BALTA IALOMITEI
. ::.', '
: .. '.
....
Profilul
I.e:.
PrinlU
Orizontul
Fauna de
:\isipuri
molu~tc
Coconi-Piscll
;\famc
Giiuno~i
Potcoava
LA.S. Jcgalia
Braila-Abator
42,10-46,50
III
67
,,:1,45-...
..c:
...
. 8,00
'"
Co
'"..
l::
C>
.!2
'"
~{ " : . 18,30-0::
00.0
_ _
20,80
21,60
.=.
0'0
:0>'
;' ~
.. .
52,10
~I F08-MAREA
RETELEI HIDROGRAFICE
D. LACUL PLEiSTOCEN
-...
.S
l ::
>
'"
,0,
.C?
o.
O'
,'0 .~
Aeestea reprezinta doua probleme centrale ale evolutiei ~i gel1ezei Cimpiei Romane, strins legate intre ele,
dar care tratate separat, ea pina aeum, nu pot fi bine
intelese. Reteaua hidrografidi prineipala 0 constituie
Dunarea ~i afluel1 tii ei earpatiei al carol' aport a fost
dom inal1t (datorita unei aetiun i teetol1iee pozitivc mai
puterniee a Carpatilor ~i Subearpatilor) in raport eu riurile baleaniee, eu aport foarte redus, datorita rigidiUltii
mai pronuntate a Podi~ului Prebalcanic pc eare-l traverseaza rlurile din R. P. Bulgaria .
Datorita proprii lor depozite ~i ale afluentiIor earpatiei,
Dunarea a fost dirijata initial de la ie~irea din defileu
sprc SE pe directia Craiova-Toeeni-Alexandria-Frate~ti--Radovanu, adica dinspre sudul Podi~ului Getie spre
Fig. 30 - Sondajul de la Abatorul Braila cu limilele slraligrafice
stabilile de prof. N.
]\.[ a car
vic i
~i
eu litologia respectiva
co
\t
.,..., .......
~.
\.
.v"'"
............................-0'
VIA V1S00fll
'.::1 'S 'l:!
...
B.urnaz. Ea. a fost ap.oi impil!sa ~i mai multsub influenta aluyiunilor transportate
direct de Jm, OIt ~I Arge~ tD Dunare, chiar sub fruntea Podi~ului PrebaIcanic.
A~a sc explica ~i dezvoltarea mai mare a teraselor Dunarii pe malul romanesc,
in raport cu cele de pe dreapta.
10-15
Barbo~i
(Galati)
rrr~lltr W1 CD Izvoarele
1/ R-Wl
Wl-W2.
R
t-:-'-l....f-JH
M-R
3.50
.. ..
3.50 ...... .
. o
o' o
. o
M-R
'0
Bro~teni
W1-W2
W1W2
W1
W1
/j RW1
RW1
R
o '.' o
CD
R-M
malul sting
al Rimnicului
Borde~ti
W2
I:Z
W1
h-+r'r-I-r'rl
. O'
G)
Petra
W2
M-R
6Mlnjina
IE
II
..
0. 0.
G)
W2
W1
J-rln(/e-,y
I,M!/ R_W1
' / R-W1
1/
W2
W1
rI/
r.:....
Bariigan
~ (Mi\rcule~ti)
W2
Prezenta unui lac cuaternar in C1mpia Romana a fost schitata inca din 1936
de c~tr~.1. P. V 0 it e ~ t il in cadrul evolu~iei paleogeografice genera Ie a
ROt?-~l1I~I.~ i\cest lac cu eX~indere foarte curioasa ocupa intreaga cimpie a 01lel1lel pma la gura OltulUI, de unde era marginit spre sud ~i cst, de uscatul
format de Burnazul estic ~i de Baragan pina la BraiIa. Marginea lui nordica
trecea mai in amont de Galati ~i apoi pe teritoriul V.R.S.S.
I. P. V 0 it e ~ t i. e~pIica pr~zenta uscatului 1n Burnaz ~i Baragan prin
sen:nalar:-a unor Pl~trt~Urt balcal1lce la Tonola ~i Marcule:;.ti, dar care, dupa
nOl, nu smt predommante, ci numai elemente izolate asa cum dealtfel rezulta
~i din ~naliza efectuata de L. 1\1 r a z e c (1895) asup~a pietri~uriIor de la Marcu le~tI.
Dupa. cronolo~ia lui ba.zata pe cele trei subdiviziuni: preglaciar, glaciar ~i
~o:t~laCl~r, lacuI~ era con~ld~r~t de v.1rsta preglaciara ~i a durat put in pina in
bldclar,. l.ar ,Dunarea s-a ~nf.lflpat abla la i?ceputul epocii Riss ~i curgea pe la
Bucure~tl ( .).1n postglaCIal, socote~te el ca s-au format loessul si solul actual.
In general, problemele puse de I. P. V 0 it e ~ t i s1nt inca'destul de confuze, iar prezent~ acestui lac in NV-ul cimpiei oltene de la Baile~ti spre Drcbeta-Turnu S~everm, unde ter~sf.le Dunarii sint foarte clare, n i se pare destul
de hazardata, ca dealtfel, mtreaga lui ipoteza.
r.:'\
Griidi~tea
.,.
W1-W2
a~Wl
o. ' ....
o
R-W1
:'.0 '0.
r;:::;;..:..:;n:-~:.F-;;':;;:::;':":;=;..!-!;:l-
ActuaI
I7'7-~Ho-!,.f--I-....L..1....L....L...y W2
t<-H~~h--.="""':;""..;:...;.l W2W1
b-7-7+'I,-J,-l.,J-L...L..L....L..L...L.l W1
H-f-+-f-f-1Ft-r'T'T'T'T-r1
W1- R
...,.....,.....,....,............++-....................~ R-M
17'7~~f+-t++++-HM
1+~r4.L,4-l-...l.....L...L..L..Ll M-6
Supr.
de eroz.
Levantin
cutat
Fig. 32 -
C.
70
B -
pentru
2. LACUL CUATERNAR,
DUPA C. BRATESCU (1944-1945)
[[III]1
Acest aspect din paleogeografia Cimpiei
Romane a facut obiect.ul unui curs tinut
student-iIor la Facultatea de ~tiinte, s~ctia
geografie. Manuscrisul a fost depus prin
testament la Biblioteca Academiei R. S .
Romania. Din notitele fo~lilor studenti,
spicuim citeva din ideile lui principale. Metoda folosita consta in analiza arnanuntita
a profilelor geologice din nord-estul, e~tul
~i sudul Cimpiei Rornane, pina in Burnaz,
acolo unde numarul orizontllrilor dc loess
~i soluri fosile este mai clar, ca ~i analiza
stratelor din baza loessului si a resturilor
fosile respective. A tentia c~a ma i mare
a acordat-o C. B r li t esc II l3araganului in
general, regillnii piemontane ~i partii
de sud a Podi~ului Coyurluiului, pe
baza unei scheme precise (fig. 32) ~i pc
analiza a numeroase profile ridicate pe
1 Mai Inainte de el, R. S e vas t 0 s (1907) s-a
oeupat de laeul pleistoeen din sudul Moldovei.
[TIJJ2
rIlIllJ3
~5
~
~6
~7
Fig. 33 - Stratigrafia depozitelor din diferiteprofile analizate de C. B r ii t esc u (1944-45):
1 -
saIuI actual" .2 -
loess; 3 -
soluri fasile; 4 -
argile; 5 -
71
Dupa cum s-a vazut din cele de mai sus, problema lacului pleistocen este
destul de complexa, iar in prezent dispunem de date geologice ~i geomorfologiee mult mai bogate, care ne permit reluarea ~i completarea tezelor expuse
pe 0 baza stratigrafica mai larga i;>i stabilirea unoI' faze mai precise, a~a cum
dej a au fost schitate de noi (P. Cot e t, 1947, 1950, 1954, 1973), ~inind seama
de evolutia retelei hidrografice, in special a Dunarii, ca ~i de complexelc
stratigrafice principale expuse mai inainte.
a) Faza Donau (depozitele de Frateti). Un lucru este clar de la incepllt,
ca lacul pleistocen este 0 continuare a lacului levantin, prima faza aparpnilld
yillafranchianului cu resturi de mastodonti i;>i de Archidiskodoll meridionalis
Nesti (profilul de la Tuluce~ti) ~i cele din Piemontul Getic (Plenita, Orodel),
continuate cu strateIe de P ite~ ti - Burdea, Plo ie~ti ~ i Covurlui, toate cu caractel' piemontan fluviatil ~i in partefluYio-lacustru, ~i care au reprezentat umplutura marginala a lacului cuaternar in faza initiala. Raspilldirea mam iferelor
amintite in Cimpia Romana se poate urmari mai departe in fig. 36.
Aceasta faza se intindea de la iei;>irea Dunarii din defileu ~i pina in valea
Arge~uluil, inclusi\' Burnazul in care aportul Dunarii ~i al afluentilor ei - Jiul,
Oltul ~i Arge~ul, este deosebit de important (fig. 31). Sub influenta Jiului,
Oltului i;>i Arge~ului, Dunarea a fost impinsa spre sud, taindu-~i "alea cu intreg
sistemul de terase pleistocene in propriul con-delta.
Tot aici trebuie precizat ca 0 evolutie a Dunarii in sensu1 indicat de E. L it e a n u ~i C. G hen e a (1968) spre Tg. Jiu, prin Subcarpati ~i nord de
Galati, in faza villafranchiana, ca 9i alte directii mai noi, in St. Prestian ~i
in Paleoeuxin spre Craiova-Slatina-Bucure~ti~i chiar spre Pite~ti ~i Buzau,
nu pot fi admise nici ea ipoteze de lucru ~i mai ales ca In~elegere a unei evolutii
normale a retelei hidrografice carpatice.
Dupa autorii citati, Dunarea s-a inst-alat pe direc~ia vaii actuale abia In fazele Riss-Wiirm ~i \"'iirm, fapt contrazis de realitatile terenului.
b) Faza Giinz - (marnele ~i llisipurile de UZUllU). Aceasta urmeaza fazei allterioare fluvio-deltaice de care este strins legata crt 0 faza lacustro-mla~tinoasa
cu care se incheie umplutura ap~eron-giinzian3 (P. Cot e t, 1966 a). Marllele calcaroase cu intercala~ii slabe de llisip.uri sint situate deasupra pietri~urilor de Frate~ti ~i ele se extind la zi aproape peste tot in Burnaz, apoi in
cimpiile Burdea, Boian, Caracal,. Salcu~a ~i Balacita, constituind uneori 0
crusta calcaroasa clestul de groasa (10-20m), amintita mai inainl-e. Acest complex se afunda spre nord in ZOna Bucure~ti ~i spre est, in Baragan.
c) Faza Giinzl\'1indel -,- pietri~Ul'i1e de Baragan -Braila (de virsta tiraspoliana sau cromeriana)2 reprezinta umplutura initiala sau in continmire mai
veche (probabil a fazei Frate9ti) in pal'tea estica a Cimpiei Romi'me, in care
tot Dunarii i-a revenit rolul principal pln[l clnd aceasLa a ajuns.in DepresiUl~ea
Deltei Dunarii.
Pentru Cimpia Romana argumente avem, '9:eoc'amdaLa, nuniiti pe cele amintite in forajul de la Braila-Abator. In viiter ;des.igur se VOl' mai gasi ~i altele.
Aceea~i virsta poate fi acordata ~i argilelor din' baza profilului de la Gradi~tea
(fig. 33 A).
.
..
d) Faza MilldelRiss - mal'llele,al'gilele ~inisipurile de Mostitea -Barbo~i
Mizil). Acest complex lacustru ~i in parte mla~tinos este virsta MindelRiss, ~i are 0 mare extindere la est de vale a Arge~ului i;>i pina in Cimpia Covurluiului, unde a fost descris pentru prima data de N. l\'I a c a l' 0 \' i c i, sub
denumirea de Slralele de Barbo~i- Babele (1960), de C. Bra t esc u (1938,
1944-1945), apoideP. Cote ~-E. PI' i s n e a (1957), la I. C.Frimu-Obi-
~i
Spre latura de est, in Cimpia Neajlovullli, dt'pozitele de suprafatii sint mai noi, datoritii
de subsidentii din zona de divagare.
..
.
2 Fazele a, b, c, eorespund Villafranehianului ea termen general, iar fazeJe Donau ~i Gtinz
reprezintii pleistoeenul eel mai vcelli.
1
inflllen~ei mi~eiirilor
73
le!jti ~i de P. Cot e t (1965, b), la Gurbane~ti, unde s-au gasit ;;i urme de
Mammut/llls trogontherii Pohl descoperit de L. A P 0 s t 0 1 (1966).
e) Faza Wiirm I -Wiirm II (nisipurile argiloase de BriHla) cu resturi de
Mammontheus primigenius Blumb., !ji de molu~te este mai noua ~i confirma
cele spuse de C. Bra t esc II (1944-1945). Tot aici trebuie mentionat ~i
faptul ca inceplnd de la Prahoya spre est, depozitele piemontane se afunda
mai mult, iar la suprafata, cle sint din ce in ce mai noi spre est, la Rimnicu
Sarat ~i Foc~ani. Inceplnd cu drsta Riss-Wiirl11 I, apoi cu nisipurile argiloase
din Clmpia Brailei, dupa care urmeaza seria depozitelor mai noi, expllse mai
departe.
Din datele forajelor lui Lin dIe y-C ole an u de la Cl'fngul!ui Bot (vest Ploie~ti) cu nwneroase succesiuni ritl11 ice de pieLri!juri:?i argile ro~ii, virsta conului
de dejectie al Prahoyei ajunge pina in pleistocenul inferior, in Gunz ~i Ivlindel,
fapt confirmat ~i de alte date geologice privind Intreaga succesiune a pleistoccnului (E. Lit e a n u, T. Ban d r a h u 1', 1966).
f) Fazele celemai noi -corespunz:Hoare lui '\Tiirm III ~i Holoccnului sint reprezentate prin dmpia de divagare ~i prin zona de trecere a clmpiei piemontane
de la curbura la lunca Siretului ~i dnd a avut lac ultima transgresiune 1nai
mare a Marii Negre, denumita de C. B l' ate s c u (1942) - faza Pontzz!
Vechi, dnd nivelul apei s-a ridicat cu circa 10 m, fapt subliniat mai Urziu ~i
de P. Cot e t (1973).
In aceasta din urma faza, datorita remuului generat de ridicarea niyellllui
Marii Negre, apele acesteia au patnms in amont pina in Ostroyul Ialomitei,
iar Dunarea ~i-a largit mult albia majora prin meandrare accentuata, fiind
insotita ~i de despletirea albiei minore. Afja se explica caracterul "deltaic interior" al celor doua ostroave mari - Ialomita ~i Braila.
Inainte de a incheia problema lacului pleistocen care s-a retras succesiv in
partea de est ~i nord-est, trebuie aratat ca delliel'ea rete lei hidrografice spre sudest, est ~i nord-est, incepind cu Arge~ul ~i Dimbovita, apoi cu Ialomita ;;i Buzaul
s-a facut nu numai sub influenta mi~carilor de subsidenta mai accentuate la
gura Siretului, ci ~i in raport cu retragerea uItimelor resturi ale lacului pleistocen, riurile amintite fiind legate de nivelul de baza, in continua retragere a
acestuia (P. Cot e t, 1950).
Datorita lacului pleistocen ~i colmatarii lui treptate s-a format dmpia initiala in care riurile ~i-au sapat vaile ~i peste care s-a acum ulat succesiv apoi
cuvertura de loess care este mai groasa pe interfluvii dedt pe terase.
In concluzie, prezenta cimpiei initiale de acumulal'e, cu caracler poligenetic $i
policronologic, este 0 realitate mull mai bine conturati1 astazi pe bazi1 de date mai
complexe $i mai concrete.
E. CONDITIILE PALEOCLIMATICE $1 CARACTERIZAREA LOR
Trecerea de la pliocen la cuaternar nu s-a facut brusc chiar daca a fost marcata de aparitia glaciatiei ~i nici peste tot la fel, conditiile regionale de latitudine ~i altitudine fiind diferite. Acest fapt rezuIta din elementele relicte care
s-au pastrat, fie de ordin biologic (fauna ~i flora, resturi ul11ane), fie de ordin
sedimentologic. In Cimpia Romana nu dispunem de mai mnIte analize palinologice, dar in schimb resturile de mamifere sint destul de numeroase, ca ~i
cele . periglaciare.
fenomene periglaciare-crioturbatii
CLo.
Clil
.\
R.
P.
B
Fig. 34 -
20
40
A~a cum s-a vazut mai inainte, Cimpia Romana est~ una d~n p~in~ipalel=
unitati europene in care loessul, considerat ca 0 formatmne pe.ng~acIa~a o~upa
intinderi foarte mari ~i, in plus, ea prezinta numeroase sectmlll polletaJate,
cu numeroase orizonturi de loess ~i soluri fosile, expuse mai inainte.
La acestea se adauaa formatiunea piemontana aluvio-proluviala, de asemenea
polietajata, ritmica,Oin care ~pare 0 succesiune elm'a de intercalatii a~giloase
(de obicei ro~ii) ~i de pietri~uri, asemanatoare in parte cu cele proglaclare de
la poalele AlpiIoI'.
1. CLASIFICAREA INITIALA A CLiMEI DUPA GEOLOGI
75
60 km.
!
o data cn genera lizarea schemei alpine en cele patrn faze glaciare principale
(Gunz, Mindel, Riss ~i Wurm), separate intre ele prin trei interglaciare: G-M,
M- R ~i R - W ~i trecerea la sincronizarea orizonturilor de loess cu fazele glaciare ~i a orizonturilor cu soluri fosile cu fazele interglaciare, datorita lui C.
B I' ate s c u (1931, 1932), studiul cuaternarului de la noi a intrat intr-o noua
etapa de dezvoltare.
Aceasta etapa a reprezentat un progres real, datorita admiterii unei ritmicitati mai largi, la nivel european.
Extinderea metodei lui C. Bra t esc u de cercetare a loessulni numai pe
baza de analiza morfolitologica, completata cu date de ordin geomorfologk
(Studinl teraselor fluviatile din Oltenia) ~i faunistic, a fost realizata de P.
Cot e t (1948/1957).
Dupa 1950 a urmat extinderea metodei geologice, bazata pe studiul faunei,
pe analize mecanice 9i chimice sumare a depozitelor cuaternare, direct-Ie initiata de E. Lit e a n u (1951, 1953), dar fara sa fie acordat loessulni atentia
cuveniUi.
Un nou progres a fost realizat 0 data cu reluarea metodei lui C. B I' ate s c u asupra studiului loessului 9i a paleosolurilor eu mij loace moderne, datorita
Ane.i Conea (1970,1970 a).
Extinderea cnnoa9terii in amanunt a solurilor fosile va duce designr la lam urirea m,ultor probleme de paleoclima pleistocena din Cimpia Romana, dar care
trebuie completata 9i cu studiul faunei de molu~te ~i al vegetatiei pe cale palinologica, in acord ~i cu rezultatele de ordin arheologic, mai ales pentru pleistocenul superior, obtinute de M. C i I' C i u mar u (1973, 1974).
3. CONDITIILE PERIGLACIARE, IMPORTANTA CRIOSTRUCTURILOR
SUB RAPORT STRATIGRAFIC ~I PALEOCLIMATIC
Un aspect nou in paleogeografia pleistocenului din Cimpia Romana il con. stituie desigur prezenta criostructurilor ~i care a fost rem arcata de autor inca
din 1948 ~i extinsa apoi treptat pe masura descoperirii de noi elemente periglaciare in depozitele de pe terase ~i interfluvii sub forma de pene de gheata, microcute (involutii), structuri poligonale etc. (P. Cot e t, 1957, 1960, 19(7).
Existenta criostructurilor a fost relevata ~i de aI~i cercetatori (D. S I a voaca, C. Opran, 19(3).
76
77
ropei, caracter care s-a accentuat odata cu formarea ghetarilor din Carpatii
no~tri. Mamiferele termofile s-au adaptat acestor conditii mai atenuate in
pleistocenul inferior ~i mediu, ele dispersind in pleistocenul superior odata
cu cele criofile.
Ritmicitatea paleoclimatica a pleistocenului reflectata in polietajarea
depozitelor loessice ~i piemontane corespunde schemei alpine cu cele patru
faze glaciare principale (Giinz, Mindel, Riss ~i Wiirm), eompletata cu.faza
mai veche Donau ~i cu cele trei stadii al Wiirmianului (WI' W 2 ~i W 3)' la
care se adauga alte subdiviziuni de amanunt ale glaciarelor ~i interglaciarelor cunoscute dintre Donau ~i Wiirm.
4. HOLOCENUL ~I TRECEREA LA PLEISTOCEN
(SU BDIVIZIUNILE WORM IANULU I)
-----Dupll M. Spireseu
\l.a. (1970)
I ,"i::
.'"
al
" -
IMarii
Core!:l,ia cu oscilatii1e nivelului
Negre (dupll C. Brlltescu, 1940)
Dupll M. Clrciumaru
1(975)
Wiirm 3 . .............. .
Ohaba . ................ .
Wiirm 2 . .............. .
Nandru (N4, N3, N2, Nl) ..
MaJea
Marea
l\'Iarea
Marea
Wiirm 1
Neagra
Neagra
Neagra
Neagrii
la
la
la
Ia
-5m
+5m
-62 m
+10 m
A~a cum rezulta din tabelul 3, Tardiglaciarul corespunde cu faza Wiirm, iar
in eontinuare urmeaza ultima parte a cuaternarului holocenul, care ajunge in
trecut la 8000 de ani inaintea erei noastre.
79
Cele trei subdiviziuni slnL: holocenul inferior, holocenlll superior, care au fost
stabilite mai ales prin analize palinologice, corelate cu alte lezultate de ordin
arheologic, pedologic, geomorfologic etc., a~a cum se vede din tabelul 10.
!n concluzie, necesitatile dc ordin f?tiin\:ific impun pentru ultima parte
a cuaternarului 0 colaborare tot mai larga sub raport geologic, geomorfologic, pedologic, arheologic f?i bioclima tic. In felul acesta natura specifica
a acestor timpuri f?i zorile istoriei noastre se VOl' clarifica mai bine.
Capitolul
IV
DEPOZITELE CUATERNARE
.-:. SCURTA CARACTERIZARE HIDROGEOLOGICA
Af?a cum s-a vazut din cele expuse pina aici, depozitele cuaternare1 sint
destul de variate din punct de vedere lito logic f?i cronologic. Ele reprezinta
cuvertura cea mai importantii pentru apele freatice din care orizonturile
psamo-psifitice sau numai psamitice reprezinta rocile magazin cele mai
importante in care se acumuleaza rezervele de apa subterana, dupa cum cele
pelitice constituie patul lor impermeabil. De numarul, grosimea, modul
de extindere a acestor orizonturi permeabile f?i impermeabile, depind structurile acvifere f?i potentialul lor hidrogeologic. Bineinteles ca sub acest din
urma aspect este yorba nu numai de apele subterane ce se intllnesc in depozitele cuaternare, ci f?i de altele mai vechi.
Importanta apelor subterane f?i a structurilor acvifere caracteristice diferitelor depozite f?i formatiuni geologice este bine cunoscuta ca surse de alimentare, cu apn potabila f?i industriala a intregii vieti economice, a centreior populate f?i a diferitelor uniUiti agricole ale Cimpiei Romfme.
In cele ce urmeaza nu este in intentia noastra de a ne ocupa in mod special de situatia hidrogeologica a acestei mari unitati geomorfologice, ci de
a accentua asupra dtorva elemente care reies din analiza depozitelor cuaLemare f?i a corelatiei lor cu relieful ~i de a explica dezechilibrul apelor freatice din anii'1969-1972, f?i a generarii inundatiilor de interfluviu, inundatii intinse necunoscute mai inainte. Tot aici treLuic subliniata ~i marea
varietate a stratificatiilor piemontane f?i fluvio-lacllstre in raport cu cea
a depozitelor fluviatile de terase ~i lunci sau a depozitelor eoliene, de loess
9i de dune. Ceea ce contribuie la 0 mai mare varietate a celor dintii este
prezenta stratificatiei lentilifonne, care joadi un 1'01 foarte important in
stabilirea orizonturilor freatice sau de adincime, a numarului, grosimii :;;i
extinderii structurilor acvifere, ca 9i in circulatia generala a apelor sub:terane. Pentru depozitele eoliene trebuie semnalata prezenta intercalatiilor
de soluri fosile 9i in special din eele loessice, care conclitioneaza formarea
unoI' orizonturi freatice locale sau freatice sezoniere, efemere, clenumite
de unii pedologi .,orizollillri suprafr"eaiice".
1 Accstea nu se pot confuncla peste tot 'Cll depc:ilele slIpel'{iciale ale pedologilor pe eare
.
.
sc [ormeaza solurile.
6 -
Cimpia Romana
81
Conceptia lui M. Driighiceanu (1894) care s-a conturat la sfir~itul secolului trecut in legatura cu alimentarea cu apa a Capitalei - socotita in ansamblu ca 0 conceptie tectonicista, bazata pe exagerarea rolului faliilor ~i
neglijarea litologiei.
2. CONCEPTIA LUI G. MURGOCI
~i
FREATICE
82
83
~entral
It aici
udic, a
:e mici
'actere
cep la
10 m,
llinare
e Focr mari
It pretuatia
l ridit, dar
oes5ul
ologic
l loesea.
egorii'
i arei care
in ire)
,I'
pelar
azosante
frea972),
g.37.
spinadinlogie,
:enia,
tului
mai
cum
cimI
zinta
o
I
20
,
30 km.
,
nozei
tanta
Ii apelor freatice dupii N. Flo rea
84
10
:ctoa:imea
llrarii
ie'uta
ltelar
~,a,
1970):
85
.... " 4
L1Z]
fZZ2] 1
''0,0
'~
0 ..
ITIIIIll Drrr
If
oI
25
50
75 km
,
R.
Fig. 36 -
P.
L
0
a ia
~i
N. M
G
0
h ii
rea
~.a,
10
20
,
30 km.
I
1970):
1 - areaIe eu ape freatice la adincime critic~; II - areaIe eu ape freatice in pericol de salinizare sau ~de inmla~tillire in conditii de irigatie; III areale cu apa freaUea acritidi. A- sinteza regioua1i1 a apelor freatice pe baza morfologiei
izofreatelor: 1 - regiuni eu ape freatiee la adlncime de 10-15 m sau mai mare; 2 - regiuni eu ape freatiee sub 10 m adlneime; 3 - regiuni de tranzitie; 4 - regiuni de lunci mari ~i ape freatiee lntre 1-3 m (dupa autor)
suhterane.
in princip
urmarind s
latia acesto
Acest lu
observatii "
curs. Defi
5 878 putu~
noastra s-a~
axat in gen
probleme IIj
Mai mult!
freatice ca J
in pr.incipal
~i de evoluJ
care prezin
bile ale ~es
tane ~i flu
trele urban
ape potabH
Turnu Mag~
pala de ba
toate tipur
Studiul a
intereseaza
tului hidric
gional, pre
intr-o pel'S
freatice tre
servarea ~i
nale ,prezin
din reteim
(precipitatil
regionale i
ratura, de
b) Scurta
Io.an,ik
evidenta co
depozitelor
In Cimpia
freatice ~i
rase, cu aq
general priJ
p.iem ontanaj
~1 Arge~ in
pozitelor m
stei, adinci
in Cimpia
Baraganu
~i Siret, se
spre nord, c
84
~i
~i
8S
~2
~3
01
~6
02
abe
~5
25
50
~3
_-4
75 km
I
P.
Fif]. 37 -
G
U j v Ii r i):
1 - reginni en drenilri intensive (P+S); 2 - reginni en drenilri adinci (S+T); 3 - reginni en drenilri
incetinite (a-Pi b-P+ S; c-5+ T); 4 - teritorii semiendoreice; 5 - lund-zona de divagate; ( j regiuni ell pierderea ape lor din riuri la alimentarea ape lor freatice. Tipuri de alimentare: P - permo.
nenta; S - semipermanenta; T - temporara
86
Lucrare In manuscris.
EZZd 5
Fig. 38 -
15
I
30,
45
, km
repartit ia apeIor freatice din 1954 a fost asemiin~ltoarecu cea din 1907 (G. M u rgo c i-D. R use s c u). Cele mai mari adincimi apar in cuprinslll inter[luviilor, iar drenajul este asigurat de reteaua hidrograficii afluenta Dunarii.
De asemenea, se vede clar cum depozitele piemontane inainteazii de la marginea
Subcarpatilo r spre Dunare, a!ja cum rezulta din analiza hiclroizohipselor. Comparatia acestei situatii hidrogeologice cu cele din anii 1970 !ji 1972, pe baza
izofreatelor scoate in evidenta ridicarea deosebit de mare a apelor frentice,
care a dus la crearea dezechilibrului climato-hidrologic, cOllsecintii directa
a precipitatiilor ~i alimentarii bogate din perioada de iarna.
e. Oscilatiile niv~lului apclor freatice ~i prognoza lor. A!ja dupa clIm se !jtie
nivelul ape lor freatice dintr-o anumitii zona este strins legnt de cantitatea de
precipitatii, iar oscilatiile acestora determina oscilnriile npelor freatice, atullci
cind nu intervine determinant factorul antropic.
Corelatia cauzala dintre cantitatea de precipitatii !ji adincimen nivelului
apelor freatice se exprima prin relatia:
Np =
in care:
P
Ct.(O,OlP-l)+~
2. STRUCTU RILE
ACVIFERE DE AD1NCIME
SAU N EFREATIC E
(1)
Ct.
~
CI.
valoarea raportului
~i respecliv
Np
~i ~ slnt parametri de sintezii globalii a tuturor factorilor natl1l'ali (prccipitatii, evapotranspiratle, litologie, capacitatea de retinere a solului, scurgerea subterana etc.).
Cn ajutorul aeestei ecuatii, elaboratii de catre D. B a I uta !ji verifiea til pentru
partea de vest a Baragal1ului central, se poate stabili prognoza adincimii nivellllui medill annal a apelor freatice la data de 1 martie sau 1 maio Datorita
exeesului de precipitatii din perioada anilor 1969-1972 valorile parametrilor
ex. ~ i ~ sint mai mari, a!ja cum rezulta din tabelu I 11, ea lenla t pentru perioacla
dec.-apr.
Tnbelul If
Valonren parnmetrilor
Ct.
Staiia
Manasia
Ion Roata
Valea Macri~ului
Grindu
Glodeanu Sili~tea
Florica
Brebu
Bradeanu
Pogoanele
Tatule~ti
Grivita
88
IX
0,193
0,134
0,200
0,313
0,318
0,260
0,230
0,210
0,210
0,510
0,200
0,180
0,132
0,193
0,262
0,328
0,232
0,240
0,195
0,188
0,321
0,200
1969-1974
:.400 ~l--1--+-+--~-+-+-+-~\:--+--jr----l
/"
IX
0,383
0,195
0,505
0,828
2,000
0,880
0,896
0,550
0,55.0
1,590
0,285
0,285
0,202
0,320
0,522
1,090
0,550
0,560
0,380
0,380
0,940
0,335
//\
300 1-J----1+-a.'~
'-t----t---+f--/-P<;-r-T-t--t-""1
/1\\
P=100 mm;
Pcrionda 1969-1974
Np (c.m;::)~_-'----;--,---,--r---r--.-r---r_,
sc cnraclerizcazii prin
~"'"
ridicarea Cll 2-3 m a
nivelurilor ape lor frea tice (fig. 39) peste media perioadei anterioare, astfel ca parametrii
ex. !ji ~ ai acestei perioade sint valabili !ji pot
f i utilizati pen tru perioadele cu exees de 600 L...;l="--=---l--~-+--+-+-+--i--+--r--j
P(mm)
"llmiditate.
500l-I--+-+--t--+--t--j-ft!""""',,:-t--t--t---j
J-V
\ . . . . . ""
89
Capitolul
Relieful constituie baza tuturor celorlalte conditii naturale sau suprafata directa a litosferei asupra careia actioneaza tot complexul de factori
interni ~i externi, inclusiv activitatea omului. Din punct de vedere genetic,
relieful Cimpiei Romane este rezultanta direcUi a actiunii fortelor endoexogene. In ansamblu, relieful Cimpiei Romane se incadreaza in categoria
marilor ~esuri continentale ale Europei, de tipul cimpiilor de loess, cu forme
netede, u~or ondulate ~i inclinate, cu energie redusa ~i altitudini care foarte
putin depa~esc 200 m.
In cadrul reliefului Romaniei, Cimpia Romana constituie 0 macrounitate,
compusa din forme pozitive ~i negative, de diverse ordine ca marime, de
mezo- ~i microforme, care se asociaza local in regiuni, subregiuni ~i microregiuni geomorfologice, analizate in partea a treia.
A. RELIEFUL $1 FIZIONOMIA LUI
Ne referim aici la diferitele aspecte exterioare pe care Ie imprima reliefului morfografia ~i morfometria, incepind cu harta hipsometrica ~i interpretarea ei (vezi fig. 1).
1. HIPSOMETRIA
$1
GENERATIILE DE VAl
91
rit dint.Ie Buzau ~i ~u~ita, care face trecerea spre cimpia joasii a Siretului.
Din cuprinsul ei se deta~eazii martol'lll izoIat, mai mare, situat in vestul orasului Braila ~i altul mai mic, in sud. Aeeasia perturbare se datore~te vaii Ien~,ii, fost curs al Buziiului ~i unor bra~e ale Dunarii, cum este ceI din Iungul
Lacului Sarat (vezi anexa).
e) A cineca ii~ie situata sub 15 ill altitudine deIimiteaza foarLe bine cimpia de nivel de bazii a Dunarii, care ajunge pina Ia gura Arge~ului ~i care este
dominata morfohidrografic de marile ostroave Ialom ita ~i BraiIa, Ia care se
adaugii sectorul cel mai inferior al Siretului cu zona de confluenta. Aceastii
fi~ie reprezinta de fapt sectornI in care au ajuns apele ultimei transgresiuni
marine care a inaintat mai mult in amont pe valea Duniirii ~i Siretului.
Bogiitia in specii de Dreissensia, cu aspect de falunii, cu grosimc de 1- 3 m
in profile Ie din Valea Iencii confirm a acest lucru.
Cele patrn fi~ii hipsometrice principale anaIizate aici scot in evidenti'i. succesiunea generatiiIor de vai secundare, autohtone, caracteristice Cimpiei Romane
(vezi fig. 1), ca ~i virsta diferitii a lor. Ele indica in aceIa~i timp ~i modul
cum s-a retras IacuI pleistocen mediu. Prezenta zonei de intilnire a fi~iilor cu
valori intre 200 m ~i 15 m Ia contactul dintre curbura piemontana ~i cimpia
Siretului inferior pIedeaza pentru admiterea ultimelor resturi ale lacului
pleistocen tot aici, unde s-a facut legatura ~i cu transgresiunea din timpul
fazei W 1 - W2
2, FRAGMENTAREA $1 GEODECLIVITATEA
A~a cum se vede din analiza densitatii reteIei hidrografice, expusii in capitolul urmiitor, Cimpia Romfma intra in categoria marilor uniUiti geomorfoIogice cu fragmentare destuI de redusii, atit pe orizontalii (ca densitate), cit ~i
pe verticaIa (ca energie). In plus, in cLlprinsuI ei apar intinse suprafete nefragmentate sau cu 0 fragmentare foarte slaba (\'ezi anexa).
a) Fragillentarea rcliefului. Dad 0 anaIizam pe baza densitatii retelei hidrografice, ies in e\'identa cele doua categorii de unitat-i: nefragmentate, specifice
cimpiilor interioare predunarene, loessoide, din Baragan, Mo~ti~tea ~i Burnaz,
Iipsite de \'iii ~i de scurgere superficiala, dar in schimh eu scurgere suhterana a apelor freatice ~i Cli sIaba fragni.entare marginalii. Acest caracter apare
~i Ia vest de OIt, aproape in toatii Cimpia Olteniei, datoritii atit depozitelor
Ioessoide, cit mai ales ceIor eoliene de dune.
In eategoria unitatiIor sIah fragmentate eu densitati mai mici de 0,3 km/km 2
intra aproape intreaga Cimpie Romana, Cli exceptia cimpiilor Pite~ti, CricovuIui Dulce, Foc~ani, unde valoriIe densiU\tii cresc intre 0,3-0,7 km/lun 2
Energia l'elie{ullii sau adineimea vailor in raport cu suprafata initiaHi a interfluviiIor este in general mai mare pe Iatura marginalii, incepind cu Bariiganul
sudic, Burnazul, Cimpia CaracaIuIui, Cimpia Siilcuta-~egarcea, unde eimpurile
interfluviale ramin suspendate la 30-50 m deasupra vailor mari ~i adinci,
miirgina~e. Acela~i lucru se poate spune ~i despre Pintenul Magurii (Cimpia
CrieovuIui DuIce).~i de Cimpia Galati. Singnrele regiuni eu 0 viiIurire mai
pronun~ata atit pe orizontala, cit ~i pe verticaHi siut cele dintre OIl ~i Neajloy, dintre Siret ~i Prut, ca ~i clintre Buzau ~i ~u~ita (mai ales Ia contactul
cu dealuriIe subcarpatice). Zona de divagare cu densitate mare suh raport hidrografic este lipsita 'de contraste morfologice, interfluviile fiinel joase ~i netede.
Caraeterul deluros al interfluv iilor devine din ce in ce mai pronuntat in cuprinsul regiunilor marginale din Cimpia Covurluiului; Pintenul l\1agurii, Cim-
93
94
Tinind seama de necesiUitile acestei lucrari in care accentul cade pe importanta reliefului ca element natural integrat complexului zonal, pedofitoclimatic
;;i azonal, morfohidrografic, am adoptat criteriul polivalent care inglobeaza
eriteriile amintite mai sus, separlnd aici mai intii - mezorelieful ;;i apoi micl'Orelieful, ca forme care dau nota dominanta ca fizionomie, dar ;;i ca importanta
practica in economie, ca functionalitate geomorfologica. In cadl'lll acestor probleme de ansamblu asupra mezo- ~i microreJiefului, acordam 0 atentie mai
mare ultimului aspect pe care-J expunem in detaliu mai departe.
B. MEZORELIEFUL -
SISTEMELE
DE
vAl
~I
DE
INTERFLUVII
Notiunile de vale ;;i interfluviu sint mai bine precizate in Cimpia Romanii
in urma studiului nostru asupra Cimpiei Olteniei, ele fiind astiizi utilizate
destul de mult in pedologie, hidrologie, hidrogeologie etc. Valea ;;i interfluyiu sint doua notiuni inseparabile, in sensul ca prin formarea yi"lilor in
urma adineirii retelei hidrografice, implicit a fest necesara separarea interfluviilor, ca resturi ale suprafetei initiale fluyio-lacustre ~i piemontane. Paralei cu aeeasta adincire !;)i l[lrgire a \,[lilor s-au format terasele fluyiatile ~i
s-au acumulat depozitele loessoide, care au intregit aC1-.iunea constructiya a
Cimpiei Romane.
Prin actiunea sineronii fluyio-eoliana din timpul pleistocenului au fost stabilite trasatmile morfogenetice principale ale Cimpiei Romane, in sensul ca
interfluviile ca restmi ale suprafetei initiale sint unitatile morfologice cele mai
vechi in care loessul are cea mai mare grosime !;)i cele mai muJte soluri 1'0sile, iar yaile fiilld mai noi, au loessuri mai subtiri ;;i solmi fosile mai putine,
in raport eu vechimea teraselor, fapt bine documentat in yalea Oltului (P.
Cot et, 1957);;i in alte parti.
Cu aceastii impartire generala pe sisteme de yai ~i interfluvii se incepe analiza geneticii regionalii ;;i se stabilesc trllsaturile imprimate de reteaua hidrograficii ca agent sculptural de baza.
1. SISTEMUL DE VAI- CLASIFICAREA ~I ANALIZA LOR
in raporl en retealla hidrografiea, yaile fluyiatile sinL de doua feluri: principale;;i secllndare. Cele principale sint reprezentate prin yaile Dunarii, liuIui,
Oltulni, Arge;;ului, Dimbovitei, Ialomitei ;;i Siretului, care se disting de celelalte, nu numai prin dimensiunile Jor, ci ~i prin fazele de eyointie, numarul
de terase ;;i chiar prin functia geomorfologica. Vaile sint forme de relief negative, simetrice sau asimetrice ;;i care separii intre ele cimpurile sau interfluviile. Aeestea din urma ramin suspendate la altitudini diferite in raport cu
actiunea de eroziunc In adincime a riurilor, cu energia de relief creata de acestea, dar;;i cu actiunca de acumulare eoliana a loessului ~i a dunelor de nisip.
care au inaltat ;;i au acoperit podurile cimpurilor ;;i teraselor fluyiatile cu 0
cuyc.rtura in grosime yariabiHi.
Funcpa prineipala a vailor ca elemente morfohidrografice este asigllrarea
drenajului de sllprafa!ii .>,i sllbleran al apelol', iar sub raport genelic, pe baza
teraselor ;;i a luncilor se poate reconstitui destul de exact "Yiata riurilor",
evolutia lor paleohidrografieii. Elemenlele componente ale yailor sint: {undul
viili ;;i ()eJ"san!li sau lall/rile marginale, care pot ayea dimensiuni ;;i aspecle
diferite. La vaile evoluate, largi ~i arlinci se mai adauga terasele, foste fUIl-
95
Valea Dunarii apare ca un arc de cere care delimiteaza Cimpia Dunarii fata
de reaiunile maraina~e inveeinate ~i care reprezinUi in acela~i timp elementul
principal sub ra;ort morfologic, geneti.c ~i cronol?gic. pentru morfost~a:ig~af~a
acesteia, prin sis~e~nul de te~'a~e ~e~ mal com?le~ ~l prm.luuca c.ea;- mal mtmsa..:
In regiuuea yeSllCa a Oltel1lel pma la Desnat.uI, CllnpIa Romana se co~funda
ell yalea DUllarii, iar in rest, aceasta ocupa suprafe~e destul de man, care
ajung uneori la zeci de kilometri liitime. Valea Dunari~ ~e. d~sting~ de rest~l
Cimpiei Romane prin delimitarea ei fa~a de suprafata 111lt lala , mal veclIe, m
care esLe sapata, sub forma de trepte distincte incepind cu terasele ~i terminind eu lunca.
Ea constituie in ansamblu cea mai mare ~i cea mai tipidi cimpie fluviatiHi
~i ale carei elemente componente se coreleaza genetic cu toate celelalte vai
inLerioare.
Datorita importan~ei deosebite pe care 0 are in ec~nomia ~ari~ ~i ca artera
de cireula~ie internationaEi prin albia actuala .~i ca l1lv~l ~e. baza l~cal, p~n
lru toate riurile Cimpiei Romune, valea Dunarll a stat ~l sta m atentl a specIali~tilor din toate domen iile de cercetare (geologica ~ i vhidrogeoloica, . g~omor
Iologica ~i hidrologicii, climatica, biologidi., pedologlca, agroame!lOratlva.etc.).
Acesleia i-a fost consacrat un studiu geografic complex de catre Instltutul
de oeoaraIie (1960), precum ~i un studiu pc intreg bazinul Dunari~ (J. Fin k,
1963)l~PriviL[t in plan orizontal, valea Dunarii se prezintii ~ub fOrma .d~ seetoare mai inguste, un Iel de "portii" sau pinteni, cum sint eel de la Cnvm~
Brza Palanka (R. S. F. IugoslaYia) Tr. Miigurele-Nikopol ~R. P: Bulgana),
Hir~ova-Tandarei, Cotu Pisicii- Galati, sau de sectoare IJ.Ial hug:, c~ asp.ect
de mici depresiuni cu terase ~i lunca 1I1ai inLinse, toate ~mpreuna refleetmd
influenta liLologiei ~i a liniilor tectonice bransversale (vezl fIg. 1,2).
Tot aici trebuie remarcat ~i faptul ca patul vaii Dun[lrii cste sapat peste
tot in depozite mai \'echi, pliocene, sarmat.iene, cretacice, de isturi Yerzi,
1
nord dobrogelle pe care este instalata lunca actuaHi sau pe care Ie atino'e talvegul in prezent, cazut in trepte sub 0 m, mai ales de la Hir~ova 1I~ aval.
a) Terascle Dnnarii ~i spccificul lor'! Sub acest aspect, valea Dunarii a
Hicut obiectul c:rceLarilor incepind .cu ~ m m. de M a l' ton n e (1902),
G. ]\{ u l' go C I (1907), A 1. DIm I t l' esc u - AId e m (1911), G.
Val saIl (1915), C. Bra t esc u (1922, 1938), Em. Pro top 0 pes c u
-Pache (1923),V. Mihailescu (1928,1947), P. Cotet(1951,
1957,~970),E. Prisnea (1962),E. Liteanu-C. Ghenea (1966),
colectl\'lIl I.G.G. (1969), N. M. Pop P (1970), K. S t l' a s z e w ski (1974)
~i altii.
Terasele Dun[lrii apar ca trepte morfologice bine exprimate in relief aproape
peste tot cu exeep ~ia unor portiuni diu ltenia, unde cuvertura nisipurilor de
dune Ie falsiIica altitudinea ~i Ie acopera fruntile, creind astfel 0 imagine falsa
asupra numarului precis al lor. Prezen~a orizonturilor de pietri~uri cu nisipuri
~i corelarea lor cu aItitudinea reala a podurilor de terase ramine sinoura cale
reala de stabilire exacta a teraselor dunarene. Tot pe baza de foraje s-~u slabilit .~i s~eLOal'el~.unde terasele Dunal'ii se afunda sub cu\'crtura de pietri~uri
mal nOI a luncll actuale, a~a cum esle cazul in aval de Calarasi ~i mai ales
in cuprinsul marilor ostroave - Ialom i~a ~ i Braila (P. Cot e t: 1970, a).
Un alt fapt binecunoscut astazi este scaderea generaUi a numiirului teraselor
din amont spre ayal, incepind de la ie~irea Dunarii din defileu ~i pil1a in
ostrovul Briiilei. In raport cu depozitele mai yechi in care sint siipate, terasele
Dunarii se grupeaza in doua compartimente mari - llJ1ul veslie ~i nord-vesiie,
si tua t intre Schela Cladovei ~i gura Arge~ulu i, unde terasele sint sculptate in
depozite villafranchiene, cu pliocen in baza, ~i altlli esiie ~i nord-estie, intre gura
Arge~ului ~i gura Ciilmatuiului de Buzau, unde terasele sint sapate in depozite
mai noi, pleistocene medii, fara pliocen la zi in baza acestora. Grupate in
cele trei complexe amint.ite in capitolul anterior, terasele Dunarii au urmatoarea desfa~urare longitudinala ~i transversala cu cele trei sectoare cunoscute
- vestic, de mijloc ~i estic, redate in harta anexa.
Seeloml vestic prezinUi cel mai mare numar de terase, sistemul complet care
incepe cu terasa in roca El'ghevi[a ~i se continua cu restul teraselor stabilite de
autor in Cimpia Olteniei (P. Cot e~, 1957), care-~i gasesc corespondente
in terasele celor doua vai mari, aluente - J iu ~i Olt -, iar ca virsta sint confinnate de analiza datelor de foraj, de paleosoluri ~i solurile actuale, ca ~i de
fauna de mamifere pleistocene. In ce prive~te adoptarea unoI' scheme noi propuse de alti cercetatori (C. G hen e a ~.a., 19(3), T. Ban d r a bur ~.a.
(1963), L. Bad e a, G h. N i cuI esc u ~.a. (1909), ele s-au doycdit ca
uecorespunziitoare realitatilor terenului, aa cum au confirm at pedologii
C. Oancea ~i M. Parichi (1967,1970).
Seetomi de mijloe este situat intre O1t ~i Arge~ ~i el apartine Burnazului, unde
terasele Dunarii au mai mare dezvoltare intre valea Calmiituiului ~i localitatea
Daia. Aici sint bine dezvoItate terasele medii ~i inferioare. Tot aici se rcmarca
~i primul fragment de cimpie lipsit de terase dunarene, situat intre Daia ~i
Cascioarele, unde Lunca Duniirii vine in contact direc.t cu cimpul inalt al Burnazului, dupa care urmeaza, a~a-numita "lerasii Gl'eaea", remareata ~i clescrisa
penlru prima data de V. M i h a i I esc L1 (1928) ~i stabilita cronolooic de
catre C. Bra t esc u (1938), ea fiind situata mai jos, sub cimput inaIt
Mihai Bruvu (de \'irsta Gtinz dupa accla~i autor). Aceasta treapta de relief este
7 -
96
97
scoasa in evidenta de bazinul hidrografic al Shoiului. care se suprapune pe podul ei, structural insa profilul redat in figura 6 B, nu arata prezenta depozitelor de terasa, ci a depozitelor de Frate!}ti. Acest fapt ne face sa contestam
treapta morfologidi Greaca ca terasa de acumulare dunareana, ci mai mull
ca 0 terasa de eroziune.
Acela!}i lucru este valabil !}i pentru terasa Chirnogi, lipsiUi de depozitele
respective, pietri!}urile !}i bolovani!}urile ee apar in carierele din sud aparpnind tot depozitelor de Frate!}ti. Treapta Chirnogi, ca altitudine pare mai deorabii {J terasa marginaHi, lacustra, de abraziune, formata de apele lacului pleistocen llIed u (M-R), cu al carui nivel se racordeaza pe sub depozitele loess ice
cu depozitele de Mosti!}tea.
Sectorul estic, de!}i pare mai simplu, este totu~i destul de complex prin aparitia locala a mai multor subsectoare, primul fiind cel dintre Arge!} ~i Mosti~
tea cu patru terase, situate sub nivelul cimpului ~i care se racordeaza destul
de bine cu terasele Dimbovitei de partea stinga. A l doilea subsector Mosti~tea
Jegalia prezinta numai terasele inferioare (Coadele ~i Calara~i), dupa care
urmeaza subsectorul Jegalia-Cegani, lipsit de terase ~i apoi subsectorul Cegani- Vladeni, cu doua terase (Bordu~ani, Vladeni), acoperite de dune !}i eu
podul larg valurit.
Ultimul subsector este cel dintre lalomit,a ~i Calmatuiul de Buzau, cu trei
lreple morfologice, falsificate mult prin nisipurile de dune, dar ca ~i cele
precedellte din subsectorul Vladeni-Ccgalli, sint lipsile de depozitele imediale
de nisipuri ~i pietri~uri sau care sc afla la adincimi mai mari, datoriti't scufundarii lor.
in Cimpia Brailei, de~i apar doua trepte morfologice, admise in gencral ca
Lerase ale Dunarii, practic ele nu pot fi confim1ale prin depozitele de pietri~uri
~i nisipuri din baza, care de fapt sint mai yechi, a~a cum s-a aratat in cap.
Ill. Acest lucru nc-a determinat sa explicam aceste trepte morfologice ca fiind
legale genetic de prezenta eimpiei piemontane a Rimnicului (P. Cot e L
1973),
b) Lllllca Dumlrii ~i fazele ei de evolutie. Aceasta este cea mai mare
unitate geomorfologica holocena Cimpiei Romane !}i reprezinta in acela~i timp
niyelul de baza al tuturor celorlalte lunci formate de rJurile afluente Dunarii.
in general, luncile ca funduri de vai ce corespund albiilor majore in care rlUrile se reyarsa in perioadele apelor mari sint neLede, lipsile de deninlari mari
~i cu hidrografie proprie (albii ~i meandre parasite, lacuri, mla~tini ~i canale
de legatura-jap~e). Microclimatul local mai adapostit, yegetatia hidrofiHi ~i
solurile aluvionare ~i apn freatica la mica adincime completeaza trasalurile
naturale ale acestor !}esuri aluvionare destul de intinse. in cazul Dun{lrii,
lunca constituie 0 adeyarata dmpie de nivel de bazi'!. cu 0 morfodinamidi destul
de accentuatii ~i complexii.
Prezenta apelor din rcv{lrsari ~i altitudinea mai midi alcllueaza mulL din
excesivitatea climatului inconjurator. Depunerea mllurilor argilo-nisipoase
san nisipo-argiloase influent,eazafertilitatea solurilor ~i fae din lunci unitati
agro-productiye de prim ordin,
Procesul aluvionar ca factor pedogcneLic azonal ~i solurile ingropate reprezinta doua elemente important.e, care ne ajuUi la stabilirea dinamicii pedogeumorfologice, a conditiilor paleogeograf ice, a litologiei ~i compozitiei mecanice, a regimului de scurgere al riurilor. La acestea se adauga analiza diferitelor procese biologice, fizico-chimice etc. Macrogeomorfologia luncilar este
o problema care nu poate fi separata de analiza pedogeografica.
98
Lunca Dunarii este rezultatul activita~ii mareIui fluviu ce s-a desfa~urat prin
eroziune latcralii foarte accentuata ~i acumulare longitudinala pe grasimi
variabile, ce c1epa~esc uneori 10-20 metri (cit au cele doua faciesuri cunoscute - de albie ~i lunca). in afara de rolul albiei principale trebuie adaugata
~i actiunea bratelor secufold~re,. a baltilor sub fO~'ma .de lacuri sa~ m!a~tini., a
proceselor pedogenelice ~l l:mnlor afluenLe,~c~. ~l actl~ne~ ~muIUl prm rr:,anle
transformari agroamelioratlYe. Lunca Dunarll reprezmta m faza actuala cea
mai antropogenizaLa unitate a Cimpiei Romane, datoriUi marilor lucrari de
indiouiri, desecari ~i irigari, ea depa~ind faza dezvoltarii naturale ~i trecind
la fa~a unei dirij ari complexe dupa necesiLatile econom iei nationale,
In cuprinsul ei se pot desprinde totu~i faze Ie principale de evollltie actuaIa
~i care trebuie avute in v~dere i~l lucrarile ag.roame~iorative de p~rspectiv~~
in legatura cu procesele nOl care lau na~tere pnn actlllnea complexa a naturll
~i a societatii omene~ti. Doua sint aceste faze principale ce se pot urmari in
figura 40 din care re~ulta .ca e\:oh,ltia in ans~mblu a~ l~.ncii punarii ~ ~o~t strins
leoatii de elementul dmarl1lc prmclpal - albIa Dunarll, pnn despletll'l ll1 brate
~i prin formarea ostroavelor, ata~ate treptat luncii, care a crescut in lanme.
P r i 111 a
d esLe rcprezentaLii prin sedoml CaUlra~i-Braila - prin
despletire in dOlla brate prillcipale, lunea Dunarii capata aspectul unoi' ,.delle
inlerioare", in care pe primul plan sLau ost.roavele, cu caractcr de lunci insulare,
interioare ~i cu fi~ii inguste, de lunci marginale (fig. 40, I).
. Pe 0 suprafatii mai redusa, aceasta fazii mai apare in sectorul Ostrond Mare,
la yesL de Gogo~u.
.A do u a
a z ii, cu multe exemple, 0 constituie restul luncii Dun{lrii
cu 0 eYolutie mai inaintata, de colmatare a bratului secundar, de transformare
a lui in bani - lacuri relicie, moarte, prin care ostroavele respective sint ata~ate luncii propriu-zise (fig. 40. II). Un aspect mai diferit I-au constituit lacurile-brtl~ile laterale, tip BisLret, Potelu, Suhaia, Greaca, Calara~i, iii altele
formate in urma inundatiilor, situate pe foste brate ale Dunarii ~i care au
suprayie\uit prin canctlele de legatura cu albia principala. dar care in prezent au disparut in cea mai mare parte prin lucrarile de desecare.
Osll'Oavele interduniirene i lzidrodinamica Dunarii. Ne referim in continuare
la () serie de ostroaYe mai mari sau mai mici, cum sint Batim, Vardim, Balena,
Kozlodui (de pe teritoriul R. P. Bulgaria) ~i Ostrovul Lung, Ramadan,
Mocanu, Calnovat, Piipadia etc. (de pe teritoriul tarii noastre) ~i la formarea
lor.
in legatura cu aparitia ostroavelor sau insulelorfluyiatile, M. M a I' i n esc u
(19G7) remarc{l un fapt demn de repnut. intre Braila ~i Timoc, pe 675 km
apar 159 de insule permanente, iar in aval spre mare numai 4 insule pennanenLe. Numarul mai mare intre Timoc ~i Braila se explica prin aportul bogat
de aluviuni transportate de reteaua hidrografica afluenta, mai numeroasa, de
pe cele doua maluri romanesc ~i bulgaresc. Numarul mare de insule are influenta asupra impartirii debitului lichid pe mai multe brat,e secundare. ca ~i
asupra Hi~imii bratelor principale ale fluviului.
LaLimea albiei minore in zonele Hira ramificatii, de albie unica. yariaza
intre '450 m la km 709 ~i 1 200 m in zona km 678. Latimi mai mici apar
pe bra~ele secundare ale fluviului, in zonele cu ramificatii secundare, de exemplu, la Cerno\'ada (km 300), un de la~imea albiei minore este de numai 260 m
(M. Marines'cu, 1967).
r (/ :
99
gi tudinala maxima pentru niveluri mari este de g,3 em/km in zona km 800,
iar pentru lliveluri miei dc 7,3 em/km III zona km 570 (1\1. 1\1 a r inc s c u,
1(67).
]. VAILE INTERIOARE PRINCIPALE
Aeestea se clasifiea din dona Lipuri - v1Ue pirmoll!anc ell aspect de pllllii,
larg desehise spre exterior ~i ale diror yai se pierd treptat In zona de diyngare ~i v1i de tip culoa1', eu direet,ii \"ariate ~i care separa cimpurile In aIte
predunarene, en terase ~i lunci largi, cum sint yaile Jiului, Oltului, Arge~ulllj,
Dimbovitei, Ialomitei etc., ade\"arate cimpii fluyiatile interioare.
Valea Oltului este ceo. mai importanUi dintre vaile interioare prill eel mai
eomplet sistem de terase (yezi anexa), billC determinate sub rap art cronologic
(P. Cot e t, 1957). Asimetria vaii Oltului ~i dezvoltarea mare a teraselor
pe partea dreapta, inceplnd de la Piatra OIt spre sud ~i corclarea lor cll terasele Dnnarii indica concordanta dintre cyolntia acestor dona mari arLerc hidro100
Aceste vai sint mult mai numeroase ca cele expuse, iar dupa dimensiuni pot
Ii impar~ite in doua categorii vai mijlocii ~i veli minore, primele putind fi socotite ca [ac trecerea intre vaile principale ~i ultimele. Vaile mijlocii, cum sint
Vedea ~i Teleormanul, au terase locale in numar de doua-trei sau chiar patru
~i lunci pe tot parcursul. Ele sint destul de adinci, luncile au caracterul unoI'
mici ~esuri aluviaJe, intens acumulate, iar terasele de meandru apar destul
de des ca ~i in valea Tesluiului afluent pe stinga al Oltului. In aceea~i categorie
intra ~i vaile Glavaciocului, Neajlovului, Cricovului Dulce, Prahovei, Teleajenului, Rimnicului, Putnei, Birladului, Calmatuiului de Teleorman, Desna~ui, Drincea ~i altele la care asimetria alternativa apare destul de des, fapt
important in lucrarile agroameliorative ~i geotehnice, ca ~i In modul de utilizaremairationala a terenurilor.
Vaile minore $i importan!a lor. De~i este destul de greu de a Ie separa de
cele anterioare, mai ales din punct de vedere functional, illglobiim aici gencratia cea mai noua de vai, care in general este taiata in treptele hipsometrice
sub 200 m ~i a carol' geneza este destul de variata. Cele mai multe sint formate
prin drenarea exterioara a cro'.:.uJilor (Baragan, Vlasia ~i Ios -j~fea..' Burnaz)
si a ari ia vai""Or" e -Ei~fillCitura sallde tip Mosti~tea":A.ltelesilltinstalate in
lungu depresiuni or mter unare ~l se lsting prin paralelismul ~i rectilinitatea lor, cum sint cele din cimpiile Baileti (in vestul Desnatuiului), Caracal,
Pogoanele-Baraganul de mijloc, Tecuci. Tot prin paralelism i rectilinitate
se disting i vaile din Cimpia Galati-Covurlui, unde au direct.ie N-S, ca i
cele din Cimpia Balac!tei, orientate NV-SV. Acestea din urma se m&.i caracterizeaza ~i prin formarea unoI' coturi asemanatoare celui dunarean de la Hinova,
102
toate acestea din urma fiind mai adlne! !ji influentate de strucLllra Labulara
piemontana (orizonlaHi !ji monoclinaHi).
Vaile minore sau chiar cele de tranzitie sint larg folosite in construirca de
lacuri sau iazuri necesare in agricultura i pisciculturiL In con trast ell ,,[dIe
acestea care au profil in forma de "U" larg, cu fundul intens aluvionat ~i
mla~tinos, cu versanti convexi sau concavi (denumiLe de noi de "tip deluyial")
stau vaile minore loren!iale, cu extindere mal mare in cimpiile piemonlane, la
contactul cu podi~urile ~i dealurile invecinate, cum sint cele din Pintenull\'Iagurii. Aceslea contribuie la erodarea solurilor, distrugerea padurilor, uurind
aslfe I dec lan~a rea proceselor gravitation ale (surpari, alunecari de tercn etc.).
De!ji in aeeeai categorie, yaile millore deluviale ~i torentiale se deosebesc
deci inLre ele prin fnnctiile lor diferite din punet de vedere al modului de ntilizarc.
SCURTA CARACTERIZARE
103
104
105
C. MICRORELIEFUL
?I
PROCESELE
GENERATOARE
In cadrul a[ectat acestei categorii cle relief intra forme cu dimensiuni mull.
reduse decit cele precedente;;i mai variate sub raport genetic. AceasUi caLegO,ne est~ sUbordon~ta"sub toat~ aspectcle mezoreliefului, dar in acela~i timp.
llllcrorelleful reprezmta categona cea mai mulL influentata cle actiunea omului,
a~a cum se vede mai departe. Avind in vedere marea lui varietate am ales
citeva complexe mai caracteristice, cum Sill t - m icrorelieful luncilor, tn icrorelieful de dune ~i mierorelieful antropic.
tna~
"1
Fig, 41 1 -
1. MICRORELIEFUL LUNCILOR
Microre,/ieful luncilor este in general de natura acum ulati\ ii ~ i eI este reprezentat prm diferite grinduri ~i microterase de albie, clepresiuni lacustre sau
mla;;tinoase, depresiuni de tasare de tipul co;;co\'elor, microdeJte, albii si
meandre parasite, conuri de dejectie laterale. Dintre formele pozitive, cele m~i
impunatoare sint colturile razlete de stinca, griidi~tile sau popinele.
Lun~ile s~u" albiile ,majo:e reprez~nta unitati morfologice destul de complexe.
cu 0 dmamlca propne stnns Iegata cu intreaga viata (biologicii ;;i antropica)
de raporturile directe cu albia rIm'ilor ;;i cu microrelieful din cuprinsnl lor.
De;;i monotone la prima veclere, luncile sint dominate nu numai de mara-inile
lateralemaiinalte.ci ;;i de fondul general de acumulare fluviatilii dil: care
rasar martori mai inalti, tectonici (cum este Magura Blaso\'a din Ostrovul
Brailei, un rest din relieful scufundat aI Dobrogei de constitutie paleozoica,
sau de eroziune (gradi~ti separate din cuprinsul cimpurilor sau teraselor invecinate prin deplasarea laterala a albiilor). Morfodinamica luncilor este strins
Iegata de schimbarile albiei minore. In cuprinsul albiilor canalizate din lunci
;;i a canalelor cle acluctiune, hidrodinamica prezinta unele particularitati impuse de condit-iile specifice, apa ce se scurge creindu-~i meandre si microterase
locale (fig. 44).
'
a) Gradi~tilc san popinclc. Aceslea au aspectul unoI' mo\ile naturale ~i
ele apar aproape in toate luncile riurilor din Cimpia Romana, ca de exemplu,
in lunguI Buzaului, Calmatuiului de Buzan, Ialomi~ei, Dunarii, :r\'Iosti~tei,
Dimbovit-ei, Arge~ului, Vedei, Teleormanului, C:'ilmatuiului de Teleorman,
Oltului etc. Cele mai numeroase gradi;;ti apar in lungul luncii Cahnat-uiului
de Buzau (fig. 42, a, b, c) din care se vede cIaI' rolul meandrarii excesive a
albiei Calmatuiului, apoi in zona de contact a luncii Ialomitei cu lunca Dunarii,
unde se mai pastreaza vechile albii parasite ale Ialomit-ei ~i denumite privaluri (fig. 42, d).
Un alt exemplu foarte caracteristic, prin numeroasele gradi;;ti a;;ezate liniar,
il constituie Ostrovul Calara~i, la sud de ora~, ;;i a carol' importanta arheologica este bine cunoscuta (G h. Flo l' ea. 19(0).
106
canal liniar; 2 -
Dlmbovi~ei
la sud de
Bllcure~t i:
curent mean drat tntre terase latera Ie simetrice; 3 - curenti rectilini ~i circulari
Lunca Dimbovit-ei in cuprinsul Capitalei iese in evident-a prin acelea;;i caractere, numarul mare de gradi;;ti ;;i prin valoarea lor istorico-arheologica deosebita (G. Val san, 1911, V. M i h ail esc u, 1928, P. Cot e t-, 19(0).
o grupa aparte 0 constituie gradi;;tile din lungul Vedei ;;i Calmat-uiului de
Teleorman, situate in vai adinci ;;i cu lunci nu prea Iargi. Geneza acestora este
rezultatul actiunii combinate a eroziunii latera Ie efectuate de riul principal
;;i de afluentii lui in amont de confluent-a (fig. 43). In aceea;;i categorie intra
;;i martorul de eroziune din cuprinsul ora;;ului Slatina, denumit Griidisiea (P.
Cot e t-, 1957).
'
. ~) Mi~roreli~fnl ne~ativ. Acesta este mai extins ;;i ocupat de lacuri ;;i mla~
tIm, mal ales m cuprmsul ostroavelor Ialomit-a ;;i Braila, care au fost desecate
~i redate agriculturii ca terenuri cu 0 productie foarte mare. Microrelieful de
jep;;e sau de delte fluvio-Iacustre (situate la gurile girlelor sau brat-elor secundare, este ;;i el destuI de evident, mai ales in Ostrovul Brailei.
~1i~roterase fl~v~atile. ap~r in lungul albiiIor parasite (fig. 44) sau brat-elor
prmclpale,. d~tonta oscI1atlllor de nivel a apelor in scadere. Din categoria formelor fluvIatIle se deta~eaza relieful grindului principal, de forma unui cordon
cu inalt-.i~i de 2-5 m, care constituie un dig natural ce opre;;te revarsarea
apelor ndICate care nu depa;;esc altitudinea lui in cuprinsuI luncilor. Alte doua
tipuri de microrelief specific Iuncilor il constituie grindllrile fluvio-eoliene cu
a~tit.u~i~e c~.va !Uai. rid~c~ta decit a luncilor in general ;;i a carol' origine fluvlatIla;;1 eohana se Imbma foarte strins, apoi co~couele, un feI de crovuri (oyale
Papin.
Ruse. Mare
Fig. 42 - Formarea
107
-30ni--:-50-60 m-';"
t.
Fig. 40. -
109
110
Acest sistem al constructiilor de tipul tumulilor s-a practicat inca din antichitate, la greci i?i romani, ai?a cum se vede la noi in Dobrogea, la Histria, dar
el s-a extins mult in epoca migratiei popoarelor, pastrindu-se i?i mai tirziu,
mai ales in partea de rasarit a Europei i?i in Asia.
In legatura cu raspindirea lor la noi in tara, ne referim in special la doua
reaiuni, deja cunoscute in literatura noastra geologica ~i geograficii - in lungul
v1Ui Calmatuiului de Buzau i?i pe terasa Cimpiei, in zona Ploiei?tilor.
In lungul vaii Calmatuiului, movilele au fost remarcate de A. Pan a (1911).
Acesta arata numarul mai mare almovilelor pe versantul drept al vaii amintite,
dedt pe cel sting, raportul fiind de 20/5, aceasta ca urmare a altitudinii mai
mari in partea de sud, de unde privirea este mai larga, spre nord. Acelai?i lucru
este valabil i?i pentru grindurile conului de dejectie al Calmatuiului, de unde
se putea observa mai bine, partea mai joasa a BlUtii Bdiilei. Movilele nu lipsesc din partea mai nordica a Cimpiei Brailei, unde apar pe versantul inaIt
i?i dominant al Siretului, incepind de la localitatea ~ute~ ti in aval, precum
nici de pe muchiile sudice ale vailor in care se afla ai?ezate lacurile Jirlau, Amara
i?i Balta Alba. Acestea sint mai numeroase i?i mai mari pe muchiile in fata
carora se gasesc locuri j oase, baltoase, bogate in vegetatie ierboasa, chiar in
timpurile secetoase, cu conditia ca aceste locuri sa fie accesibile, ai?a cum bine
a remarcat A. Pan a (1911).
Movilele sint construite in general din terenul in care sint ridicate prin sapaturi de mica adincime. 0 sectiune executata de autorul citat mai sus, in Movila
Pantelimon, situata pe malul drept al Calmatuiului, a aratat ea materialul
acesteia este destul de mi~cat i?i framintat, de culori diferite in raport ell orizonturile solului sapat, iar in interiorul movilei a gas it resturi ale unoI' schelete
umane i?i de cabaline amestecate, deci calaretul ~i calul inmormintati impreuna,
infratiti prin moarte.
In Cfmpia Ploi~tilor, intr-un sector tipic piemontan, unde stepa a invins
padurea, prezenta aeestor movile este totui?i mai curioasa ~i ea se explica nu
numai prin lipsa vegetatiei de padure, cit mai ales prin fonna de golf i?i prin
pozitia pe care 0 are aeeasta cimpie pe conul aluvionar al Prahovei, de pri\'ire
larga atit spre sud, unde ea inclina destul de ui?or, cit i?i de supraveghere a vaii
Prahovei, mai inguste spre nord, in regiunea Subcarpatilor (fig. 47). Numiirul
movilelor este aici de 158, presarate neregulat pe tot podul terasei Cimpina,
dar lipsind de pe podul terasei mai inalte - Baicoi. Padurile sint foarte rare
aici, iar unele din movile se grupeaza mai mult in NE-ul satului Nedelea (25
la numar), altele (15 la numar) se afla in jurul Strejnicului. Denumirile lor sint
variate i?i destul de pitorei?ti (N. M. Pop p, 1938), unele apar ca omonime
(Movila lui Dobre, a lui Enache, Movila Tiganului, Moyila Pisarului), altele,
ca zoonime (Movila Vulpii, Movila Cotofenii, Moyila Corbului) sau foarte multe
au denumiri variate - Moyila Gropii cu Put, Moyila din Hotar, Movila Sapata, Moyila Odaii, Movila cu Cruce, Moyila cu Artar etc.).
In general, dimensiunile lor sint mici, 2-3 m i?i mai rar 4 m. Cele mai mari
ajung la 12 m (Movila Verde), 9 m (Movila din Hotar) etc. In prezent, aceste
dimensiuni scad treptat, datorita mai ales lucrarilor agricole, dar totui?i ele
se disting destul de bine din peisajul monoton al i?esului ploie~tean, cu caracter
stepic sau chiar antestepic. Interesul geografico-geomorfologic cre~te 0 data
cu dimensiunile, numarul ~i densitatea lor.
Sub raport pedologic, importanta lor consta in stabilirea eyolutiei solurilor
i?i yegetatiei in care se gasesc localizate, iar din punct de yedere arheologic,
pentru resturile umane ce se gasesc in ele.
111
~1
~
30
60
,
90km
I
adu
I esc u):
1 - tcrenuri despadurite in timpul eclor aproape dona milcllii ale erci noastre; 2 _ microrelief
an tropic realizat intre 1200 i.e.n. i 1000 e.n.; 3 - vechi linii de fortificatii ell aspect de valuri;
4 - terenuri tmpadurite sub forma de ptIcuri rare; 5 - terenuri din Lunen Dunarii ill tens trallsformate
de om; G - paduri masive
1_,_'--'--'_-.L..L-_L...L-L~~~~_~~
Fig.
47 -
111 C 0 11 C l II Z i e, iata de ce socotim ca numai 0 cercetare complexa geomorfologico-pedo-arheologica duce la rezultate din cele mai bune.
Nu trebuie sa scape geomorfologuluillici alte construcpi vechi ~i actuale,
cetati, yaluri de fortificatie, mai ales cele de interes agronomic ~i geotehnic
(siste.me de irigatii, canale, diguri, baraje), care ill ansamblu iutcreseaza aUt
ca microrelief antropic, cit ~i ca elemente care influenteaza conditiile bioclil11atice, condi\:iile de echilibru natura-om.
Interesanta este in acest sens, schita intocmita de N. A 1. R a d u Ie s c u
(1972), unde microrelieful antropic este privit in mod istoric ~i in strinsa corelatie cu mediul fizico-geografic, de influenta a cxtinderii stepei prin taierea
padurilor (fig. 48).
112
Un loc aparte ocupa in cadrul luncilor mari C0I111l'ile aluviol1al'e ale riurilor
afluente, a~a cum este cel format de Calmatui la ie~irea in Lunca Dunarii, allalizat sub raport hidrogeologic de C. I van (1972). Fonna acestuia iese in
evidenta, mai ales, din studiul hidroizohipselor, care reflecta la rindul lor legatura dintre evolutia regimului hidrogeologic ~i proces'ele de sol, ca ~i efectul
modificator al lucrarilor hidroameliorative asupra regimului hidrogeologic.
Toate acestea arata, dupa autorul citat, ca aUt procesele de degradare a solului,
cit ~i dinamica productiei agricole din sectoarele de lunca sint strins legate de
gradul de variatie al nivelului hidrostatic ~i de compozitia (chimismul) apei
din stratul freatic.
D. MORFODINAMICA INTERNA
J1tlorfodil1amica inlerna se manifesta prin actiunea activa ~i combinati'i a factorilor endogeni - mi~carile oscilatorii ~i mi~carile seismice a carol' influentii
slaba se resimte ~i asupra dinamicii apelor marine.
1. MI$CARILE OSCILATORII ACTUALE
Cimpia Romana
113
\,
RIOICAlrE
CJ 0-1 mm/an
30
AFUNOAlIE
~1-2mm/an
20
~2
RWl
Wurm 1
W1W2
Wurm 2
W2-W3
Wurm 3
Holoeen
10
o
10
20
30
40
. :c'"
.
_u
e>
50
"N_
CIS"
11:I-
Q,.
6.0
62
Fig. 49 -
Mi~ciirile
oscilatoriiactuale (dupii R. C i
c i r del
~.a.)
in interpretarea autorului:
1 - bombari largi; 2 - directii de afundare; 3 - falii principale de fundament; ZV A de afundare; ZCR - zona centrala de ridicare; ZEA - zona estica de afundare
II
zona vestica
(1966), redata schematic (fig. 49). Din analiza acestei schite se vede ca axa mi~
carilor de scufundare corespunde cu axa marelui sinclinal neogen, incepind
din SV Cimpiei Olteniei, trecind apoi pe la nord de Craiova, sud de Pite~ti
Ploie~ti ~i Buzau, de unde se prelunge~te prin sudul Moldovei intre Tecuci
~i Galati. Pe un perimetru oval, avind in mijloc axa amintiHi, care corespunde
actualei zone de subsidenta, se contureaza partea ce coboara cel mai mult cu
1-2 mm/an, inconjurata ~i ea de 0 alta zona cu valori pozitive de 0-1 mm/an.
Aceasta din urma se resimte pina la nord de Tecuci, Foc~ani, Galati, Macin,
gura de varsare a Ialomitei, Bucure~ti, Bechet, la est Calafat, la nord Craiova,
Pite~ti, Tirgovi~te, nord Ploie~ti. In restul Cimpiei Romane, mai ales in regiu-
nile Caracal, Boianu-Burdea, Burnaz ~i pe cea mai mare parte a Baraganului"
ca ~i la NV de riul Drincea, predomina mi~carile de ridicare cu valori de
0-1 mm/an ~i care in lungul Dunarii (intre Zimnicea ~i Calara~i) ajung la
1-2 mm/an, ~a reflex direct al marei boltiri nord-bulgare.
2. MI$CARILE SEISMICE
1\
Fig, 50 - Profilul oscilatiilor de nivel ale Marii Negre (dupa datele lui C.
Mi$cal'ile vel'ticale eustatice. De~i legate mai mult de clima ~i mai putin de mi~
carile oscilatorii ale uscatului, acestea au avut 0 influenta importanta asupra
nivelului de baza al Dunarii prin procese de eroziune ~i acufuulare ritmidi,
continuind din faza Wlirm ~i pina in holocen (fig. 50).
4, PROFILUL LONGITUDINAL AL DUNARII
Aici este yorba de profilul albiei DUl1arii ~i de interpretarea lui morfotectonica. Acesta reprezinta un element foarte important cu ajutorul caruia putem
aprecia rolul mi~carilor tectonice actuale, rupturale ~i oscilatorii, explicind
in acela~i timp modul de manifestare a liniilor seismice transversale din IUl1gul
Dunarii (fig. 51).
-Analiza acestui profil, care intereseaza in primul rind nav'igatia fluyiatila
in legaturii cu desfa~urarea proceselor de eroziune ~i acumulare fluviatila, formarea ostrouyelor ~i eYolutia bratelor Dunarii intre Drobeta-Turnu Severin ~i Galap este foarte utila ~i pentru precizarea raporturilor Duna-
115
o 5!
o-l--L-.J.-J...I~I'-legL./ ~
l'
1-+----=-iillO'l! eJ O
I
'"'"
0-
I+---<E:".-- ~
<.>
Li5
H-="""'=--~-~ ~
j~Q
'rl~~-'AOS'!H
::l
I'
/-...,.;....-fl----C!Q1?JO:)
J-'::"-~-~----....,~
J--f--I-I----ii'jS10
.......
~
--I
:::.. ~
~~
./
...
~
""
<II
~;=
[l]
-;...
.E
"1'iAiS numl
'jiqo,O
...-i------l----1AOS'O ~
Versantii reprezinta suprafete cu cea mai accentuata inclinare ale carol' unghiuri de panta variaza de la 90 (profil in unghi drept) 9i pina la citeva g~ade,
sub 5 la versantii concavi. Ace~tia fac legatura intre suprafetele netede onzontale, inalte (interfluvii - cimpuri ~i terase) ~i cele joase - lunci.
1. FORMA
~I
EVOLUTIA VERSANTILOR -
2. GLACISURILE DE VERSANTI
Acestea au aspectul unor suprafete uijor incIinate iji prelungi, cu profil concav sau in trepte, care apar fie la trecerea de
la cimp la terase sau la lunci
iji chiar numai pe fruntea teraselor (fig. 53).
Glacisurile cu profil concav
sint forme de teren mai evoluate, stabilizate ;;i care pot fi
Fig. 53 - Tipuri de glacisuri:
utilizate in agricultura in oriee
A - glacis aluvio-proluvialln sectorul Valea Ciilugareasca,
talat longitudinal de Teleajen cu profilele geomorfologice
fel de lucrari, ca de exemplu,
~l geologice respective; B glacis in trepte 111 sectaml Greaca-Burnaz: C - glacis In trepte de alunecare In sectorul
glacisul dintre Plenita ;;i LiUda Paciurea; D - glacis loessoid cu pant1\. Hna; E - glacis
povu, situat la trecerea dinloes90id en panta concava
tre cimpul inalt piemontan
iji tcrasele Dunarii sau glucisul dintre Buliga iji Feteijti din lungul cimpului
inalt al Baraganului sudic, in schimb g!acisurile in trepte, cu 0 morfodinamica
activa sub influenta apei freatice, cum sint cele de pe versantul sudic al Burnazului in sectorul Daia-Chirnogi sau de pe versantul vestic in sectoml Daneasa - Uda Paciurea (vezi anexa) impun noi masuri de stabilizare a terenurilor supuse surparilor iji alunecarilor de teren. Aceste masuri sint necesare
pe toti versantii marilor creste din Cimpia Olteniei din sectoarele VinjuMare - Patulele iji Drincea-Cujmir-Cetate-Calafat.
Un alt exemplu, dar Ia 0 scara ;;i mai mare, il constituie glacisul piemontan
loessic, care se poate urmari intre lHizii iji Focijani - Panciu, Ia contactul dintre dealurile suhcarpatice ;;i cimpia pericolinara, piemontana, fragmentat de
eroziunea fluviatila transversala sau Iongitudinala (cazul sectorului din sudul
localitatii Valea Calugareasdi). Aici, datorita vaii Teleajenului cu directie
V-E, acest glacis are aspectul unei false terase fluviatile (fig. 53 A).
118
D. R.
."-<......}
.').
Cap ito I u!
C~\:llrIUl ~l ter~sele ~irla~ului, .ca i?! in alte sectoare ale Cimpiei Romane,
mell ales mtre.?IJ:nbovlt~,~l.Telea~e~, m golful piemontan Ploie~ti In contactul
CLiMA
C,
~I
VI
HIDROGRAFIA
l'
Datorita pozitiei pe care 0 are in sudu I tarii, altitudinii in general sub 200 m
a cadrului inconjurator mai inalt cu deschic1erea ei larga spre NE in lungul
Dunarii, Cimpia Romana face parte din provincia Cll clima continentalii excesiva. Aceasta provincie se caracterizeaza prin amplitudini term ice mari, determinate de racirea puternica din timpul iernii, ca urmare a patrunderii maselor
de aer arctic ~i de incalzirile excesive din timpul verii ce au loc in cursul invaziei maselor de aer tropical. tn legatura cu caracterul excesiv al climei trebuie
precizat ca aceasta se accentueaza in partea de est, unde, dupa cum se ~tie, secetele ~i viscolele au 0 frecventa mai mare.
~i
I
II
.,
Temperatura medie din luna ianuarie are 0 desfa:;mrare longitudinaHi ~i paralela cu Dunarea in lungul careia intre Drobeta-Turnu Severin ~i Fete~ti apare
fi~ia sudica, cu cele mai mari valori de -20... -30C, dupa care urmeaza fi~ia
mediana ~i cea mai lata, cu valori de _3... -4C, apoi fi~ia nordica Pite~ti,
Fo~ani, Tecuci cu temperatura medie cea mai scazuta de -4C.
Temperatura medie a luni! iulie are aceea~i repartitie pe fi~ii longitudinale
~i ea cre~te de la nord la sud, incepind de la 21-22 la Tecuci ~i Pite~ti, dupa
care urmeaza fi~ia cea mai lata cu temperatura intre 22-23 la Craiova, Bucure~ti, Ploie~ti, Buzau, Fo~ani, Braila ~i Galati, terminind cu fi~ia dunareana
cu valorile celemairidicate (22-23C) intre Drobeta-Turnu Severin ~i est
de Calara~i.
Din modul cum se desfa~oara aceste fi~ii termice din cadrul Cimpiei Romane,
rezulta ca Dunarea joaca un 1'01 important aUt in ce prive~te media anuala,
cit ~i mediile lunare extreme.
In ce prive~te repartitia amplitudinilor medii anuale, Cimpia Romana se
remarca prin predominarea valorilor ce depa~esc 25C, cu exceptia coltului de
SV de la Calafat ~i din ostroavele Ialomitei ~i BrlHlei.
La nord de linia Craiova, Buzau, aceste valori sint mai mici de 25C. Cele mai
scazute amplitudini anuale (24_22) apar la Pite~ti.
b) Temperaturile extreme (maxime ~i minime term ice) reflecta caracterul
accentuat continental al climei din Cimpia Romana ~i ele se datoresc fazelor
de incalziri ~i raciri exceptionale, rezultate ale invaziei aerului tropical ~i arctic.
Temperatura maxima absoluta a aerului de 44,5C a Cimpiei Romane ~i a
tarii in general a fost inregistrata la 10 august 1951, la statia meteorologica Ion
Sion 1 din Cimpia Brailei, iar temperatura minima absoluta de -35,0C s-a
inregistrat la statia Snagov, la 25.01.1942.
1 n 9 h e t u l, care are influente negative asupra plantelor ~i a vegetatiei
in general, se produce diferit, fie ca este yorba de primul sau de ultimul inghet.
Primul znghet are loc de obicei intre 11 ~i 20 octombrie. In cimpia piemontana de la curbura, datorita fenomenelor de fOhn, ca ~i in jumatatea vestica
a Cimpiei Romane, primul inghet de toamna se produce la sfir~itullunii octombrie, iar de-a lungul Dunarii, mai Urziu, la inceputul lunii noiembrie.
Ultimul znghet apare in prima decada a lunii aprilie de-a lungul Dunarii,
apoi asupra partii de sud ~i de vest a Cimpiei Romane, precum ~i la curbura,
iar mai tirziu (11-20 aprilie) in Baragan.
c) Durata inghetului i adincimea lui maxima in sol. Acest aspect este legat de fenomenele climatice de iarna. Din dateIe existente rezulta ca izolinia
cu numarul anual al zilelor de inghet in sol strabate Cimpia Romana longitudinal intre Drobeta-Turnu Severin ~i Galati, fiind mai departe de Dunare pe
latitudinea Craiovei ~i mai apropiata de aceasta in cele doua parti extreme.
In raport cu ciclurile de inghet, calculate in perioada 1961-1970 (G r. P os e a ~.a., 1974), Cimpia Romana se incadreaza in trei zone longitudinale in
care valorile medii ale zilelor cresc de la 50-70 (la Calafat, Tr. Magurele, Giurgiu, Calara~i, Braila, Galati ~i Tecuci) la 70-80 la Craiova, Pite~ti, Ploie~ti,
Buzau ~i Foc~ani (fig. 55).
Adincimea maxima a inghetului in sol are valori aproape constante pe
cea mai mare intindere a Cimpiei Romane (70-80 cm), cu exceptia eelor
doua eolturi extreme din vest (Drobeta-Turnu Severin-Calafat), unde ea
1
122
ora~ul
BraUa.
mIll
===-----==:y
J: .:.:.:1 60.70
~,
em
25
I
R.
50
7080 em
E-3 2
75
km
!.
P.
~
. ~
f) Repartitia ~i regimul precipitatiilor atmosferice. in leg~tura~c~ cantItatile anuale medii de precipitatii, Cimpia Romana se earactenze~za l~ ge.n~r~l
prin cantitati reduse care variaza intre 400-600 mm, cu Yal.on mal mlel m
partea de est, chiar sub 400 mm, ~i mai mari, de 50~-60? mm III partea centraia ~i de 600-700 mm in zona de conta.c! ~u de~lunl.e (fIg. _5?).
Pe anotimpuri, cele mai mari cantltatl se mreglstreaza m luna iunie, iar
cele mai mici in perioada februarie-martie.
123
Bucure~ti
+<:;":':;.]350-400 mm
~400.500
mm
~500.600
mm [[[[[]600 700mm
E--j3
/'-\\-t-tr-
25
,
.,
R.
P.
limita intern:l a
n: =-
124
125
I!
!
I
II
,I
nii de spulberare ~i troienire a zapezii de catre vint. Asociata Cll vintul, ea lucreaza ca un important agent extern niveo-eolian destul de important, de deflatie
~i eroziune la suprafata solului sau de acumulare impreuna cu prafurile ~i nisipurile de dune.
Topirea ei lenta scoate in evidenta microrelieful de crovuri, care ramin ca
ni~te pete albe, unde zapada se tope~te mai tirziu. Din apa rezultata din topirea
ei se alimenteaza apa freatica ~i bine inteJes debitul riurilor, dar in acela~i timp,
ea contribuie la spalarea ~i acumularea pantelor oridt de mici ar fi prin procesele pluvio-denuda[iei sau deluviale, care lucreaza lent, dar pe suprafete foarte
mari, mai ales in cuprinsul depozitelor de cuvertura pe care s-au fonnat soluriIe. Grosimea ~i durata stratului de zapada depinde foarte mult de conditiile
climatice ~i in special de invaziile calde din timpul iemii, cazul anului 1975,
dnd la sfir~itul lunii ianuarie in Cimpia Romana, cantitatile de zapada au
fost foarte reduse.
Durata stratului de zapada variaza in jur de 50 de zile, depa~ind aceasta cifra
in Lunca Dunarii intre Desa ~i Oltenita ~i in jurul Bucure~tiului, sclizind insa
sub 40 de zile la est de zona Calara~i-Galati.
Putem vorbi chiar de 0 asimetl'ie a $tl'atului de zapadii in raport cu directia
~i intensitatea vintului dominant, ca ~i cu locurile mai adapostite.
Evapotranspil'atia poten!iali1 este unul din elementele importante pentru
caracterizarea climei din punct de vedere al factorului umezeala, in legatura
cu calculul bilantului termic ~i hidric al regiunilor agricole, evaluarea resurselor de apa, a necesarului de apa pentru irigatii ~i a momentelor de udare, drenarile in terenurile cu exces de umiditate ~i conservarea umezelii solului in cele
bintuite de seceta etc. (C. Don c i u, 1965). Din calculele facute in perioada
1896-1970, evapotranspiratia potentiala din Cimpia Romana are, dupa coeficientul Pap a d a k is, valorile cele mai mari din tara 900-850 ~i care
corespunde coeficientului de umiditate (K) cu valori intre 1,2-0,8, care indica
aceea~i ariditate accentuata.
in legatura cu coeficientul K, trebuie retinuta valoarea de 1,6, care delimiteaza spre nord Cimpia Romana, ca ~i diferenta anuala 2:.ETP-P, care are valori
ridicate (intre 350-300), iar in ce prive~te indicele hidrotermic mediu multianual in perioada VI-VII, aceasta are valori intre 0,8-1,0 in Cimpia Romana (fig. 58).
Secetele reprezinta fenomenul cel mai frecvent al perioadei de vara, datorita
precipitatiilor foarte scazute. Acestea apar foarte rar ~i in perioada de iama,
cum a fost in iama anilor 1974/1975, lipsita in cea mai mare parte de zapada.
Perioadele de primavara ~i toamna sint ~i ele bintuite uneori de secete. Indiferent de perioada dnd se produc ~i mai ales dnd durata lor depa~e~te 10 zile
yara ~i 14 zile iama, in care n-au cazut precipitatii mai mari de 5 mm, ele
aduc mari pagube culturilor agricole. Aceasta cu aUt mai mUlt dnd ele au un
caracter multisezonier sau multianual (anii 1945-1947). Din statistica facuta
incepind din anul 1900 incoace, s-au inregistrat 17 ani foarte seceto~i, dintre
care amintim in secolul nostru (1904, 1907, 1945, 1946, 1950, 1952, 1964 ~i
1968), mai ales in Baragan (figura 56).
Dintre ace~tia, 1946 s-a deta~at ca anul care a adus mari pagube economiei
agrare ~i care a marcat inceputul unoI' cercetari ~i masuri de prima importanta
(bilantul apei din sol, sisteme de irigatie).
Din schita intocmita de N. AI. R ad u Ie s c u ~.a. (1958), Cimpia Romana intra in intregime in limitele zonei intens secetoase cu cea mai accentuata
126
E:31
F-=-J2
o
!
20!
f-+-1 3
40
I
1-"'-1'
60 km.
!
<
>
<
...l
Vl
o
o
~.
::: ..... ,1
i
~
\
c...
CIi I
a: \
R.
P.
l\
Fig. 58 - Elemente climatiee in legiiturii eu umidilatea Cimpiei Romane (dupa diferit i autori):
1 _ evapotranspiratia medie anuaHI (1879-1970); 2 - difer~uta auualii E. E.TP-P; 3 -;indicele hidrotermic _ media multial1uala il1 lunile VI-VIII; 4 - coeflclentul de umldltate- medII anuale (dupa
I. Pat a chI e)
parte in Baragan (fig. 56), mai ales pentru anii 19~~, 1946, 1947, 1950, 19?1
~i 1952 (pe baza cantitatilor cu peste 4000 m 3 /ha deficIt la cUltura porumbulUl).
g) Regimul ~i repartitia vinturilor. Acestea sin~ de~tul de .variabile in .cu~
prinsul Cimpiei Romime, a~a cum de altfel reZUlta dm analIza frecvente1 ~l
vitezei medii anuale a yintului.
A~a dupa cum se ~tie, vintul alaturi de precipitatiile deosebit de abundente,
ploi torenpale, grindinfl etc. constituie seria elen~ente~or ~latu~'a~e .daunatoar~
agriculturii. De~i datele de inregistrare asupra vltez~l: dlrectlel ~l freCYentel
vinturilor nu cuprind dedt 0 perioada destul de scurta m raport cu durata lor,
exista insa 0 serie de elemente morfoclimatice, cum sint dunele ~i crovul'ile
a carol' direc~ie indica constanta vinturilor mai vechi, preactuale sau holocene
in general.
Analizind schita o'enerala cu rozele medii anuale ale vinturilor din Cimpia
Romima se yede 'cla~' ca direc~iile predominante sint de NE ~i E la rasarit de
Arge~ ~i NV ~i V la apus de Olt, ~i cu viteze ce depa~esc 4 m/s. ~n rap?rt ~u cele
doua directji predominante de NE ~i NV, sectorul Alexan~n~-:-:ml~lce~.se
situeaza la contactul dintre acestea, a~a cum de altfel rezulta ~l dm dlrectllle
dunelor de nisip.
in ansamblu se poate spune ca directia vinturilor ~i chiar yiteza lor reflecta
tiparul marei depresiuni tectoni.ce, pericarpa.tice in' ~are este situata Cimpia
Romana ~i din care nu lipsesc mfluente eollene sudlce.
127
In afara de importanta vinturilor ca element climatic general, regimul eolian (intensitate-viteza, direc~ie ~i frecventa) intereseaza in mod special eroziunea solului ~i lucrarile de irigatie prin aspersiune, in sensul ca intensitatea
mare produce furtuni ~i reduce uniformitatea distributiei apei marind in acela~i
timp evapora~ia in mod considerabil (P. Is b a ~ esc u, ~. a. 1969).
Studiind aceste probleme pe intreg teritoriul~arii, autorii citati au deosebit
in Cimpia Romfma, cele trei categorii de frecvente (media lunilor iulie-august):
1 (cu frecven~a mai mica de 50%), care apare numai in Cimpia Covurlui (la nord
de Galati); 11 (cu frecven~a intre 50-75%), caracteristica celor doua parti
extreme ale Cimpiei Romune (la Yest de Jiu ~i la est de Arge~) ~i 111 (cu frecventa de peste 75%), specifica partji centrale Jiu-Arge~ ~i zonei Braila.
In acela~i timp s-a avut in yedere ~i variatia diurna a intensitatii medii
a vintului, pe intervale de patru ore, in care a rezultat un minim intre 0 ~i 4
~i un maximum intre orele 12 ~i 16.
In legutura cu viteza vintului, aceasta cre~te continuu, incepind cu primele
ore ale zilei, atingind maximum in cursu I dupii-amiezii ~i minimum imediat
dupa miezul noptii (P. Is b a ~ esc u ~. a., 1968).
2. NUANTE CLiMATICE REGIONALE
128
rZZZZJ2
II
I
I
1\\\\J1
T
I
1:::'1
I~~ 17
1~18
rn::rn
I
F=====:j 6
0'
if'
60km
!
<>:
>
..:
-J
(fJ
0
0
2
~
<Ii
ci
Cimpia Romana
129
Cimpiei Bomane. betalierea ei ia sefld m~ri se impune en 0 neeesit.C1Le 111orfogeografica de prim ordin.
C a f n c h c i ere la acest capitol socotim necesar sa accentuam asupra
necesitatii de cunoa~tcre a ciclurilor climutice actuale ~i a imporian!ei lor in
economia agricolii, fapt subliniat de M. Bot zan (1974).
Aceasta necesitate are in vedere rezolvarea problemelor eu priyire la stabilirea prognozelor in lucrarile hidrotehnice ~i hidroamelioratiye in conditiile
imp use de perioadele de seceta sau de exces de llmiditate, care trebuie sa fie
corela te, desigur ~i ele, cu legea dishi bu!iei cifldurii $i umidi ic7.!ii, spec ifica
climatului temperat continental excesiv, cu ritmicitatea lui sezolliera.
S, HIDROGRAFIA
1. RETEAUA DE RiuRI ?I CARACTERISTICILE EI
II
, I
Cimpia Romana apartine bazillului hidrografic al Dunarii ~i esLe fragmentata de 0 re~ea hidrografica dirijata radial' spre vest ~i sud-nst, sud, sud-est
~i nord-est, tributara in intregime marelui fluviu.
Sub raport hidrografiqi hidrologic, pe suprafa~a Cimpiei Romune cele doua
elemente naturale - relief ~i retea hidrografica, se coreleaza foarLe strins, in
sensul ca geneza fluviatila are un 1'01 foarte important in formarea acesteia,
iar complexul de vai ~i interfluvii apare ca 0 consecin~a direcLa a actiunii rlurilor.
Din date Ie documentarii fa cute cu ocazia lucrarilor CEAI din 1972, caracteristica acestei rete Ie sint pantele reduse care scad la valori sub 0,1 m/km,
fapt care scoate in evidenta specificul intregii unitati a Cimpiei Romane, dar
mai ales in zona de divagare, int.re Arge~ ~i SireL. Datorita acestor pante foarte
reduse ~'(a vitezeior de scurgere mlCl, arEiile riurilor au un aspect meandrat, cu tendin~e continui de divagare, despletire ~i eroziune lateraUl.
In plus, capacitatile de scurgere foarte reduse ale albiilor minore explica
existenta unoI' albii majore intinse, acoperite eu apa chiar la debite maxime,
relativ scazute.
Cantitatile mari de aluviuni venite din bazinele superioare ~i puterea mai
redusa de transport a acestora in cimpie, explica aluvionarea ~i suprainal~area
treptaHi a fundului rlurilor ~i deci mic~orarea progresid. a capacitatii de transport a albiilor minore. Fenomenul poate fi ilustrat in citeva sec~iuni mai caracteristice de pe riurile din Cimpia Romana, ~i care arata \'ariatiile suprafetelor albiilor m in ore in timp. Acest fapt iese in evidenta, mai ales in zona
Titu-Sarata, explicabila prin situatia acesteia in axa sinclinalului subsident
~gen-cuaternar, unde descre~terea'bruscaa p:mtei I1Urilor provoaca 0 aluviolwre mai puternici'i. AceasUi tendinta de aluviOl are este grab ita indeosebi,
prin despaduririle efectuate in bazinele de receptie. a alta cauza a capacitatii
reduse de scurgere 0 constituie ~i cre~terea unei vegetatii mai bogate, atit in
albia minora, dar mai ales in albiile majore ~i pe ostroave. Aceasta reduce
viteza de scurgere provocind deseori, datorita ingramadirii de cOl'puri plutitoare, suprainaltari de niveluri ~i producerea de inundatii pe zone mult mai
intinse decit in ipoteza existentei unoI' albii regularizate ~i curate.
Densitalea mica a retelei hidrografice in cimpie face ca in timpul apelor
mari evacuarea apei sa aiba loc intr-un timp mult mai indelungat, dind na~
tere in acest fel la suprafete intinse cu baltiri ~i exces de umiditate. Aceastii.
situatie este mai accentuata in zonele semiendoreice dintre Calmatui-Ialomita,
Ialomita-Dunare ~i intre Olt-Jiu, unde pantele sint foarte reduse, iar reteaua
lfidrografica ractlc iPse~te.
.,.
,"
.
'-O--preocupare eose l'Ea pentru combaterea ll1Undatll l or III ,vl~tor trebUl~
s-o formeze si zonele de COll\'ergen~a ~i de confluenta a unoI' nun de acela~l
ordin ca ma'rime, u nde pot avea loc revarsari frecvente, in ..special ..in ~az~l
existent ei unei simultaneWiti de ape mari din topirea zapezll sau vlltun dll1
ploi.
l lb"/
.' 'l .
AI' mai putea Ii men~ionat (enomel1ul colmalarll progresLV: a.? 1101' /lUI.l 01
mici, autohtone, din Cimpia Romana, consecinta a favonzarll procesullll de
eroziune prin defri~ari ~i despaduriri masive.
ea urmare, aceste rluri mid nu mai dreneaza pinz~~qtici.-PLoduci~~~e
o cre.<j'terea"nivelului freatic in int~~~e.
.
.,
.
a) Rellartitia spatiaHi. Principaieic riuri dunarene dm Clmpw Romana
sint Jiul si Oltul cu albii paralele ~i orientate in general de la nordla sl~d, edea cu Teleormanul, orientate NE-SE, Arge~ul cu Dimbov~ta cu aceea~l ?ne.ntare, Ialomi~a cu PrahoYa, Siretul cu Buzaul, Rimnicu. Sarat,. Putna ~l Blrladul, cu orientiiri nriate (fig. 60). Destul de .numero~sa este ~l r~te~ua ~e o~
dinul al doilea eu caracLer autohton - Blallln~a, Dnncea, DesnatUl, CaImaLuiul deTeleor:nan, Cilni~tea cu Neajlovul, l\Iosti~tea ~i Calma,tuiu} de Bllzau ~ retea sernideO'radata, datorita condi~iilor climato-antroplc~.
.
L; toate ace:tea se adauga prezenta unoI' intinse zone semlendorelce, lipsite de retea de suprafata, dar drenate subteran.
.,
Caracter~l meandrat al albiei minore ~i despletirea ei in brat: m~n .nu h~
sesc din lungul Dunarii. Diferitele conYergen~e ~.i divergent e ~l~t l~dl~at~. l~
figura 60 atit pe Dunare, cit ~i in interior, ca reflex al tectolllcll, elozmnll ~l
acumularii puternice.
....,
.'.
Cele mai mari meandre, unele chiar duble dm lungul DUl:arll.' sm~ ~ele dm
sectoarele Drobeta-Turnu Severin - Calafat, Hir~oYa - Bralla-Gal~tl, l~r ce!,e
mai intinse ostroave sint Ialomita ~i Braila, cu caracter de ,,~el~e .ll1te:lO~re .'
Dintre converaentele interioare atrage atentia in mod deoseblt lIma ~llm$tel,
orientata de la ~est la est ~i cea de la gura Siretului, ambele eu u? eVl~ent caracter morfotectonic, iar dintre divergente, cea mai mare este :Sltu~ta l~ s~d
de Pite~ti, iar cea mai complexa se afla la curbura Subcarpat llor ll1 Clmr W
piemontanii a Rimnicului.
.
In general, reteaua hidrografica majora a Cll~plel Ro~ane .este hp~lta d:
edel ,. care
afluenti in sectoarele inferioare (Jiu, Olt, Ialonll~a), cu except la
prime~'te apele Teleormanului, Arge~ului, c~re conf~u~aza ~u Dlmbo~llta ~a
Bude~Li ~i Siretul, situat !n c~a rr;ai ~uare. ~~ p~terl1lca. zona de subsldent~,
unde prime~te apele BuzaulUl, RlI~lllcul~l ~l B.lrla~u.IUl... . ."
".
Alt aspect al hidrografiei consta III deYlerea dlrectlel a~blll~l pllnclpale sple
SE, la Olt, Vedea, Arge~ cu Dimbovit~, spre E l~ Ialoml~a ~l ~p.e NE, la Bl~~
zau, in discordanta cu cele din vest, Jm, Desna~Ul,.BI~hl1l~~, cale se ab.at sple
SV ~i V, ca efect al influentei mi~ciirilor neotectol1lce llupnmate de faha maTginala a cristalinului (fig. 60).
.,
.
,
Axa principala de ridicare de unde se produc ac~ste. de~'ler~ este replezen.tata de linia Dahuleni-Bal~, unde fundamentul prezll1t~ 0 larga bombare .. D~:
vierea J iului ~i Desna~uiului spre SE se expli~a ~i p~'~n prez: l1 t a depre~mBl~
Lomului, iar marea deviere a rlurilor spre ~E. III a:x~.Slretulul a.re la ba.zae te
roaenitatea ~i complexitatea fundamentulul ~l a ~lllll~or tect.~nlc,e ~obJ?gen~,
ca~e com'erg aici. ca :'ii datoriUi influen~ei laculUl plelstocel1 III letlagele sple
est.
v
L
(
..
:r
'
. . '
"
:r
'
131
130
I
I
r ' .J!!Y2 ~)
~
C:::>7
o,
20
,
40,
8.
3 )( 4
~9
\.\ I 5
~
,....-....,.. 6
~10
80km
accentuate. Cea mai mare parte a Cimpiei Romane are valori mai mici de
0,3 km(km 2 , precum ~i multe zone semiendoreice.
In raport cu aceasta densitate cre~te ~i neeesitatea de apa pentru economie
~i in special pentru agricultura, completata prin sistemele de irigatii ~i prin
amenajarea lacurilor artificiale (iazuri, ele~tee) in diferite sectoare ~i bazine
hidroarafice. Densitatea cea mai mare a lacurilor artificiale se inUlne~te in
bazin:le Vedea, Teleorman, Cilni~tea, Glavacioc, Neajlov, Mosti~tea ~i in cimpiile Snagov, Bucure~ti (Cimpia Vlasiei), a~a cum rezulta din schita intocmita
de P. G a ~ t esc u (1971).
In leaatura cu reteaua hidrografica ca element major al drenajului general
de supI~fata trebuie sa precizam ca lucrarile legate de extinderea irigatiilor
impune cu'noa~terea in amanunt, la seari de detaliu, a microdrenajului din
cimpiile de loess, nu numai de suprafata (exoreic ~i endoreic), ci ~i a celui interior, legat de dinamica apelor subterane, in raport cu conditiile pr.incipale
de relief (pante, microrelief), sol (textura, permeabilitate), hidrogeologle (pinze
freatice) etc., a~a cum au realizat in Cimpia Brailei H. loa nit 0 a i a ~i
M. D 0 b I' esc u (1970).
2. REGIMUL HIDROLOGIC $1 VARIATIILE LU
132
133
,I
i!
134
~i
pe terase.
,,
Oarada ~i Strachina) sau lacurile de pe stinga Buzaului (Costeni, Jirlau, Ciin:ni, Amara, Balta Alba, Ciulnita), ea ~i lacurile pe stinga Dunarii (Catalui,
Mosti~tea, Galatui). In aceea~i categorie intra ~i lacul Mitreni din lunca Arge~ului, studiat sub raport limnogeologic de ditre V. B u 1 gar e a n u (1974).
Cunoa~terea depozitelor lacustre ~i in special a namolurilor componente, ca
ritm ~i eompozitie chimica, reprezinta un inceput fructuos, in vederea valoriHcarii sub raport balneo-climatic a numeroaselor lacuri de acest gen din Cimpia Romana.
Cea de-a doua categorie, lacurile de interfluviu - apartin cu deosebire zonei
de stepa ~i ele apar pe cimpurile inalte din Baraganul nordic (Cimpia Brailei),
unde in partea de NV se intilnesc lacurile: lanca, Plopu, Lutu Alb, Esna,
Sarat-Movila Miresii) ~i in Baraganul de mijloc, cu lacurile Coltea, Tataru,
Pla~cu, Unturos, Chichinetu etc. Acestea sint lacuri formate in depresiunile
morfologice sufozionale din loess, iar independenta lor morfologica se resimte
~i in regimul apei, legat mai mult decit in cazul lacurilor de vale, de conditiiIe climatice semiaride ale stepei, care duc la salinizarea mai accentuata a
apei, proces care influenteaza chiar durata ~i existenta lor.
b) Lacurile alltropice sint destul de numeroase, mai ales in bazinul Mosti~tea, Dimbovita-Arge~, Vedea-Teleorman, Calmatui. Dezvoltate in trecut
mai mult sub forma de iazuri rudimentare, astazi s-a trecut la 0 sistematizare
pe baza de proiecte.
Lucrarile de amenajare integrala a bazinelor hidrografice Jiu, Olt, Vedea,
Arge~, lalomita din etapa actuala ~i de perspectiva VOl' schimba radical aspectul vailor ~i luncilor interioare pina in anul 2000.
In acest sens au fost studiate numeroase amplasamente de lacuri de acumulare
cu caracter permanent sau temporal', necesare asigurarii cu apa a irigatiilor
din zona, a alimentarii cu apa a industriilor sau pentru combaterea inundatiilor. In bazinul hidrografic Vedea au fost studiate circa 45 de amplasamente
din care au fost retinute circa 35, pe cursul inferior al Oltului circa 50 ~i altele.
La ora actuala in fiecare zona, pe cursurile inferioare ale riurilor Jiu, Olt,
Vedea, Arge~ ~i pe afluentii lor exista Ilumeroase acumulari cu caracter local,
dintre care numai in judetul Olt se gasesc peste 40 de lacuri ~i iazuri.
4. INUNDATIILE ;;1 SPECIFICUL LOR
135
5. SCHIMBARI
IN
C Q pit
I u I VII
Aceste doua elemente naturale sint strins legate intre ele, solurile reprezentind substratul pe care se dezvolta vegetatia, iar aceasta din urma apare ca un
reflex direct nu numai al conditiilor climatiee, ci ~i al solurilor ~i reliefului.
Raportate la mezorelief, acestea sint cIaI' diferentiate de la interfluvii-terase
la lunci, primelor Ie apartin solurile vechi, evoluate, iar celor de-aI doilea,
solurile noi, crude, in curs de formare, unde pe primul plan stau elementele
hidromorfe ~i higrofile.
Acesta oeupa pm'tea externa a semieercului ce se desfa;;oara la periferia Cimpiei Romane, de-a lungul Dunarii intre Drobeta-Turnu Severin ;;i Galati, sub
forma unoI' fi~ii Cll latimi variabile. Aeesta cuprinde trei tipuri prineipale,
redate mai departe.
a) Ccrnoziomurilc-carbonaticc castallii ~i ciocolatii sint specifiee stepei
;;i apartin 'partii celei mai estice dintre Calara;;i ~i nord de valea Siretului,
Baraganului ~i Cimpiei Covurluiului. tIl mod sporadic, acest complex apare
;;i in sectoarele step ice din sudul Cimpiei Romane, in Burnaz ;;i pe terasele
Dunarii, intre G iurgiu ~i Turnu Magurele, precum ;;i in Cimpia Baile;;ti, pe
terasele joase ale Dunarii. Sub raport agroproduetiv, aeestea sint cele mai valoroase prin bogatia de humus in proportie de peste 4% ;;i se preteaza la lucrari
agricole avind in vedere ea apar pe suprafete plane ;;i cu preeipitatii in jur de
400-500 mm anua\.
139
Din punet de vedere morfologie, ele prezinta trei orizonturi: A-C ~i D.
Orizontul A atinge de obieei 40-50 em ~i este de euloare bruna inehisa ~i
are 0 struetura grauntoasa bine dezvoltata. Sub orizontul A/C are numai 20~25
em rrrosime ~i face treeerea spre orizontul C, care apare la 68-80 em ~i are
eUlo~re desehisa, albieioasa, datorita carbonatilor. Roca mama D este constituita din loess, mai mult sau mai putin alterat.
b) Cernoziomurile Ievigate, la care se adauga ~i cernoziomuri levigate
podzolite, ocupa suprafete mult mai mari, ele reprezentind solurile predominante ale Cimpiei Romiine. Fi~ia ocupata de ele incepe la sud de valea Blahnitei, unde ele apar pe toate terasele Dunarii pina la Jiu, apoi pe tot interfluviul ~i terasele dintre Jiu ~i Olt.
In Burnaz, acestea sint predominante, ea ~i in Cimpia Mosti~tei. In Baraganul de sud ~i de mijloe, eernoziomurile levigate apar tentacular, iar la est de
Teleajen ajung pina in cimpia piemontana a Mizilului, dupa care se continua
la poala dealurilor subearpatice, ca 0 fi~ie mai lata in Cimpia Rimnieului ~i
mai ingusta in nord, spre Panciu ~i Miirii~e~ti.
In Cimpia Covurlui-Galati, ea ~i in pintenul piemontan Nieore~ti, ele ocupa
intinderi destul de mari ~i eorespund in general zonei de antestepa. Acestea
se dezvolta in regiuni cu preeipitatii eeva mai hogate (500-580 mm), ~i cu vegetatie naturala reprezentata prin diverse quercinee xerofile. Structura lor morfologica consta din spalarea carbonatilor ~i apari~ia unui orizont de sol B, de
culoare bruna, slab ro~cata, cu un conti nut de hidroxizi de fier liberi, structura nuciforma ~i frecvente crotovine. Orizontul A are 40- 50 em, culoare bruna
inchisa, structura glomelulara, degradata ~i con~ine humus pina la 3-4 %.
Fertilitatea este ridieata.
c) SoIuriIe cernoziomice gleizate ~i solurile cernoziomice levigate gleizate
apar ea petece foarte fine numai in sectoarele Bistret ~i Gogo~u din Cimpia
Olteniei.
....
D
M
...
+
+
+
+
>
'" >
>
>
N
"'co
"
C>
....
..,
LI'>
C>
co
"'"
0
0
'"
0
0
rn
'"
'"
.............
\'Iooy
'f"I ..............
Acesta este situat in partea cea mai interioara a Cimpiei Romane, mai ales
la contactul ei cu cimpia inalta a Piemontului Getic dintre Dunare (la Hinova)
~i Arge~. Intre Olt ~i Ialomi~a, acest complex patrunde mult spre sud ~i est,
pina la Alexandria, Dragane~ti-Vla~ca, Buftea ~i Snagov.
tn general, solurile brun ro~cate sint caracteristice padurilor din regiunca
de cimpie in care conditiile climatice permit instalarea padurilor de foioase~leau de cimpie. Ele s-au format in eonditii de precipita~ii mai ridicate (550650 mm) pe depozite loessoide (loess ~i lehm), iar in zona de divagare pe luturi
argilo-nisipoase. Complexul argilo-iluvial cuprinde patru tipu'ri de soluri expuse
in continuare.
a) SoIurile al'gilo~iluviale brull ro~cate nepodzolite ~i podzolite eonstituie tipul eel mai larg raspindit in eontururile expuse mai inainte, cu precizarea ca intre riurile Vedea ~i Ialomita ele se dezvolta pe loess.
Sub raport morfologic, profilul acestora are culoare bruna in orizontul superior (A) ~i brun ro~cata in eel inferior (B). Orizontul A are grosime pina la
40 em, bogat in humus, textura mij loeie ~i structura glomerulara mij locie san
mare. Orizontul B poate avea pina la 80 mm grosime, iar culoarea brun-ro~cata
se datore~te hidroxizilor de fieI'. Este, in general, humifer ~i are 0 textura mai
grea decit in orizontul A, iar structura este formata din agregate prismatice
de 10-12 em inaltime ~i prezinta uneori fenomene de marmorare. ea fertili-
~.
141
tate, solurile brun ro~eate sint soluri slab aeide, in general eu aerisire ~i drenaj
normal ;;i fertilitate ridieaUi pentru vegetatia forestiera. PenLru terenurile cultivate, este necesara aplicarea ingra)amintelor ~i irigatiilor.
b) SoluriJe argilo-i1nviale hrulle podzolite 5i podzolice, psendogleice ~i
pseudogleizate urmeaza in ordinea suprafetelor ca intindere, ele fiind predominante in cimpiile Pite~ti ~i Videle (Neajlov), apoi in Cimpia Picior de
Munte ~i in Cimpia ina Ita din sectoarele Bucovat ~i Bal~. Acestea se intiInesc
in regiuni cu precipitatii de peste 600 mm, care conditioneaza migrarea argilei
spre partea inferioara a profilului de sol, format din trei orizonturi A1 -A2 B-(C)-D. Primul orizont (AI +A 2) are 0 grosime de circa 20 cm grosime,
culoare bruna-galbuie cu structura slab exprimaUi, iar orizontul B (50-80 cm)
are culoare bruna galbuie ~i texturii mai grea dec it a orizontului superior,
structura alunecoasa, nuciforma, compacta; orizontul D este constituit din
argile sau marne ;;i depozite loessoide.
Pe masura pudzolirii ~i pseudogleizarii, fertilitatea acestor soluri scade, ea
fiind foarte redusa chiar pentru vegetatia forestiera.
c) Solurile argilo-i1uviale brune podzolite 5i SOlllri argilo-i111viale podzolil'e
(nepseudogleizate) se intiInesc tot ca mici petece in zona piemontana
dintre Arge~ ~i Prahova, ca ~i pe terasele Arge~ului, la sud de Pite~ti.
d) Solllrile argilo-i111viale cen1l5ii 5i cl.'rnoziomuri levigate, podzolite
ocupa suprafete foarte restrinse, la interiorul cimpiei piemontane dintre Buzau
~i Panciu, in zona de contact cu dealurile.
3. COMPLEXUL SOLURILOR NEGRE
~I
Acesta are 0 dezvoltare mai mare in Cimpia Boianu-Burdea. Acestea sint predominante in bazinul mijlociu al Vedei ~i Teleormanului; formarea lor este
strins legata de prezenta unoI' depozite lacustro-mla~tinoase~i a unoI' orizonturi
bogate de ape freatice, situate in zona de descarcare a acestora pe mari conuri
aluyionare. Aceslea sint cunoscute sub denumirea de veriisoluri (a).
Solurile bl'une-eubazice ;;i mezobazice (b) apar ca petiee in Cimpia inalta piemontana din sectorul Balacita-Breasta, ca ~i in continuare intre Jiu ;;i Oltet,
apoi in zona joasa Titu ;;i in cimpia piemontana dintre Ialomita ;;i Prahova,
unde ocupa suprafete mai mario
Accste soluri de culoare mai inchisa, cu textura compacta, necesita ingra;;aminte. Fertilitatea lor este mai redusa pentru culturile cerealiere, dar mai
buna pentru cele forestiere.
4. COMPLEXUL SOLURILOR DIN LUNCI
Acesta are caracter dominant hidromorf, cuprinde aluviuni ;;i soluri aluviale,
laeustro-mHi;;tinoase, eu eea mai mare extindere in ostroavele Brailei ;;i Ialomitei, in cursul inferior al Siretului eu afluentii lui Putna, Rimna;;i Buzau.
Urmeaza apoi luneile Prutului, Ialomi~ei cu Prahova, Arge;;ul eu Dimbovita,
Vedea, Oltul, Jiul etc. Nu lipsese din euprinsul lor solurile eernoziomoide.
La aeeste complexe mari se mai adauga local, diverse alte soluri, cum sint
solonceacurile, solone(lll'ile ;;i solodiile, eu cea mai mare extindere in lunea Calmatuiului de Braila, apoi rendzinele ;;i solurile brune de pe eOllll! Prahovei,
nisipurile ~i nisipurile slab solificate ~i altele.
Raportate la zonele de vegetatie, eomplexele de solmi ale Cimpiei Romfme
se repartizeaza astfel: complexlli de cernoziollwri carbonatice (cu scoarta de alte-
142
In O'eneral sol uri Ie aetuale apartin holoeenului, care este reprezentat prin
depozite de suprafata, predominante sint in lunci cele fluviatile, iar in rest,
depozitele eoliene.
Dupa M. S p ire s CUi, depozitele de suprafata pe ?are s-au form~t solurile balane ;;i cernoziomurile carbonatice sint in intreglme holocene, Iar cele
de la baza cernoziomurilor ciocolatii ajung pina in Tardiglaciar. Orizontul B
din cernoziomurile levigate apart-ine stadiului Wiirm 3, iar solurile brunro~cate prind, in cuprinsul lor, Wiirm 2. Solurile brune P?dzolite ~i solu~i1~
podzolice argilo-iluviale pseudo-gleizate prin orizontul lor I1uvual aJung. PIll~
in '\Tunn. Cind acestea au un orizont fosil, el reprezinta un matenal ~l mal
vcclli (ea de exemplu profilul din Pintenul J\1agurii, unde este cuprinsa ~i faza
glaciara Riss).
.
In sectoarele cimpiei mai vestice ~i mai inalte, matenalele de euvertura,
de;;i slah reprezentate din eauza eondi~iilor aerodinamice, insumeaza 0 perioada
mai indelungata, in care argila materialelor fine pre loess ice s-a aeumulat treptat
in cantitati mari.
l\1ateriaiele de la baza depozitelor de cuvertura, de alUt natura decit cele
amintite, fie lacustre, fie eoliene, sint mai vechi decit ultima parte a depozitlilui de cu\ertura.
In cimpiile de subsidenta (divagare) fie Titu-Potlogi, fie in cimpia joasa a
Siretului), holocenul este destul de gros, iar in compozipa lui intra atit materiale fluviatile sau prolu\'iale, cit ~i eoliene integrate celor dintii.
Chiar ;;i nisipurile eoliene de suprafata prin prezenta unoI' soluri ingropate
pot fi socotite in unele sectoare ale Cimpiei Romanc d\ sint mai \'echi decit
holocenul.
In legatur[t cu studiul solurilor din Cimpia Romana pe linga analiza eond.itiilor morfoclimatice aetuale se impune 0 mare atentie elementelor de ordlll
litoloo'jc, paleogeomorfologic ~i paleoclimatic (a;;a cum se \'ede in aceasta luerare): in \'ederea unci mai bune preeizari a aportului de sedimente ;;i procese
pedogenetiee propriu-zise, adica solul ca rezultat al unei evol.utii paleo~eo.?r~
fice directie dezvoltata la noi de A. Con e a (1970) ~l larg extlllsa III
Fra;lta (R.' Ray n a I, 1974)2. De asemenea, analizele geoc.himi.ce legate .de
cunoa~terea solurilor trebuie sa fie corelate mai strins cu clclunle geologlce
specifice ;;i eu bios-ul continental, ca punct principal de separare a tuturor
fenomenelor geochimice, care intereseaza in aceea~i masura sedimentologia ;;i
pedologia (H. E I' h a I' d, 1974)3.
Interesanta este:;;i teza lui J. Dan :;;i D. H. Y a a Ion (19G8) in legatur[l
eu formele ~i suprafe!:ele pedomorfologice intre care exista strinse corelatii spa~iale ~i \'erticale, ea rezultat al proceselor de eroziune, sedimentare:;;i cleZ\'oltare
0
Lucrare In manllscris.
Vezi recenzia din Anllales dc Geographic, yol. 458, an. LXXXIII, iulie-augllst, 1974.
3 Idem,
l'ecenziile Y vet t e D e W 0 I f I1ineraires geochimiques el cycle geologique elll silicium; idem, de I'aluminium. Ann. de Geogr. \;01. 458, an. L~~XIIl, iulie.august, 1974.
I
143
a sol uri lor, analizaLe in LoaLe zonele climaLice ale Israelului. Fonnele pedomorfe
sint exprimate prin profilul solului in diferite por~iuni de panta, iar suprafe~ele pedomorfiee reprezinUi de fapt peisajul geografieineare s-a formaL profilul solului analizat.
8. VEGETATIA
~I
~01020
~1
~I
~3
CARACTERISTICILE EI
E:"14
1~15
EXTINDEREA EI
Stepa oeupa parLea exLrema din sudul Moldovei, estul Munteniei 5i sudul
Oltelliei. Ea se imparte in doua subzone - stepa propriu-zisa ~i sub~ona de
tranzitie spre zona forestiera - antestepa.
a) Stepa proIH'iu-zisa este speeifiea partii de est a Baraganului, ineepilld
de la varsarea riului Rimnie ~i pina la Calara~i. Aeeasta nu se mai pastreaza
decit in petiee mici, loeul ei fiind luat de eulturile agrieole. In vegetatia naturala de stepa predomina uncle grupari eu Foa bulbosa (firuta eu bulbi), Bothriochloa ischaemum (barboasa), Artemisia austriaca (pelinita de stepa), Cynodon
daciylon (pir gros), Bromus squarrosus (obsiga) etc. Ca rama~ite din paji~tile stepice primare se intilnese grupari eu Festllca valesiaca (paiu~), Agrop yrum cristatum (pir erestaL), Slipa capilla/a (negara) ~i altele. Tot aiei patrund ~i unele
elemente xerofile din stepele eurasiatiee, cum sint: S/ipa lessingiana (eolilia),
Adonis volgensis (ru~euta), Cephalaria umlensis (sipiea), Cen/allrea orientalis
(m[ltura) etc.
b) Antcstcpa (silvostepa) - subzona de treeere dinire stepa ~i padure apare
ea 0 fi~ie destul de lata in sudul Moldovei, dupa ee se ingusteaza in cimpia
piemontana a Rimnieului pina in dreptul Mizilului, largindu-se mult in Baraganul de mijloe ~i de sud. Mai departe spre vest, ea oeupa tot Burnazul ~i sudul
Cimpiei Olteniei pina la latiludinea Caraealului ~i Motateilor, dupa care urea
pe terasele Dunarii ea 0 fi~ie destul de ingusta pina la loealitatea Batop. In
euprinsul silvostepei, vegetatia lemnoasa este reprezentata prin Quercus pedlmculi{lora (stejarul brumariu), Quercus pubescens (slejar pufos), Quercus robur
(stejarul peduneulat), alaturi de care se mai intilnese ~i alte speeii - Tilia
tomen/osa (teiul alb), Acer campestre (jngastrul), Fmxinus excelsior (frasinul),
Carpinus betulus (earpenul), Corylus avellana (alunul) etc. Paji~tile sint destul
de restrinse, vegetatia erbaeee este in general asemanatoare eu eea amintita
pentrn subzona stepei.
2. ZONA FORESTIERA
_.I.'_.,j,'_...l
1~12
L..'
/7'.>-//.0/..~.~
.~
Aeeasta euprinde tot doua subzone in care predom ina stej arul, dar se diferent iaza intre ele numai prin padurile mixte.
_
a) Subzona padnrilor de stejal' ~i mixtc de tip snd-eUl'Opeall (ceretogirnitete), euprinde partea de sud a Vlasiei ~i intreaga suprafata la vest de
Arge~, eu cimpiile Videle-Burdea-Boian, pm'tea de nord a Cimpiei Caraealului, apoi seetorul CraioYei pina spre Filia~i, ~egareea, Plenit a , Balaeita ~i
Drobeta-Turnu Severin, eu exeeptia dealurilor Bal~ului. Spre sud-est, ea ajunge
pina in eimpia Mosti~tei. In euprinsul acestei subzone apar aUt paduri pure de
Quercus cerris (eerul) sau de Quercus {rainetto (girnita), cit ~i paduri de amestee
eu alte speeii: Quercus pedllnculi{lorCl (stejarul brumariu), Quercus pubescens
(stejarul pufos), Carpinus belulus (earpenul), Ulmus {oliacea (ulmul), Tilia
tomen/osa (teiul), Cory Ius avelianCl (alunul), AceI' campeslre (jugastrul), Fraxinus
excelsior (frasinul) etc.
10 -
Cimpi;l. Rom:1nl
145
I
:1
'I
Necesitatea unoI' studii complexe ayind ca baz~ ,reljef~~l a fos~ pusa, l.a ~oi
pentru prima data in anu11973 in cadrul Academlel de ~Ill~te a?Tlcole ~l sllv~:e:
data cu constituirea comisiei de elaborare a programulUl natIOnal de lUCIan
~ri~ind clim ina rea excesulu ide apa de pe terenurile agricole ~i co~bate~'ea,inu~
datiilor (C.E.A,I.). Autorul acestei lucrari ca ~embru aI, colect~vul~ll ~lmpla
Romana de sub conducerea Acad. A. 0 b I' e Jan u a llltocml~ hartIl~ geo~
morfolooice de ansamblu la scara 1 : 500 000 ~i a colaborat la SClllt a de slllteza
cu privh:e la propunerile de ?rdin pr~cti~.
...
.' _
.
In vara anului 1974, cu ocaZla colocvll1lUl de caltografIe geomorfologlca. ~e la
Potenza (Italia) sub egida UNESCO ~i a regiunii Ba,silicata ~a ,care au partI~lpat
diferiti speciali~ti (agronorn.i, botani~ti, silviculton, geo~ogl ~~ geo~orfolo~l) s-a
discutat intocmirea unoI' harti la scara 1 : 200000 a bazlllulu.1 Medl~era~el, ple~
dnd de la regiunea Basilic.~ta din sudulltalie.i (~. R, e ? I' ~ ,I n, 9_/4) ~l ~are ~la
serveasca ca baza in studllie de geomorfologle mteglata, slstemlca.. dupa nOI .
Reluind principiile genetice puse la baza hiirtilor geom~rf?loglce ~~nerale
ale Cimpiei Romane, stabilind sistemele de modelare a,ctua,la ~l, corelat llle_cauzal-functionale cu celelalLe conditii na~urale (pe~o-fl~oclll~atl~e!,,am cau~at
sa desprindem lriisalurile majore inle~ral,lVe al,e ~elel mal mal? Ulllt~tl g.eog.rafIce
a Hirii noastre cu scopul de a contnbUl la ndlcarea potentiaiulul aglOplOducti~ prin masul:i de preintimpinare a degradarii terenurilor agricole ~i de mentinere a echilibrului natural._
' . ' , _ .
"
In acela~i scop au fost anahzate premlsele geomor~ologlce, c1~ma~o-Jlldl~lo~
gice ~i pedo-fitogeografice pe baza carora exp~_ne,m m~l departe C_llnpJa,~olllana
ca macrosistem, precum ~i 0 serie de corelatll funetIO~ale,_dup~ spee,lfIeul lor
azonal sau zonal. Interdependenta ~i condiponarea reclproca a fa:t?nlor na~u
rali au fost prom ovate ~i subliniate ea un principiu de ~aza i,n l~c_ranle. de regl?nare hidroamelioratiYa de cntre :M. Bot zan (196;:>,): ~r~ncI~1U ca~e trebUl,e
largit nu in sensu I analize~ prin siJ?pla suprapuner~ a dIfent Ilor iacto,n nat~lra,lI,
ci corelatiY, cauzal-genetlc, pe slsteme sau Subslsteme naturale ~l ant~~plce
din care sa rezulte mai bine functionalitatea lor, ca un complex de facton lllte01'ai-i
oroanic
teritoriului in care se dezvolta.
b
~
b
P, Col e! -GeonIor{ologie
ell
147
impune altitudinal prin cre~terea ina1timilor spre contactul cu dealurile 9i poinvecinate, ca ~i prin tipurile de vi'ij ~i interfluvii ca mezounitati cu
dinamica ~i.functii diferite. Agropedologic, ea se impune prin predominarea soIurilor cernoziomice 9i argilo-iluviale la nivehil cimpurilor 9i teraselor, care
ocupa cele mai mari intinderi 9i dupa care urmeaza solurile de lunc[l, situate
pe fundul vailor.
Conceptia de macrosistem 9i sisteme sau subsisteme componente are ca scop
sa scoata in evidenta integralitatea ~i structura elementelor componente, a proceselor genetice, cauzale ~i functionale in vederea unei evaluari cit mai concrete a potentialului geomorfologic in scopuri agroproductive. Analiza sistemica desehide larg perspectiva intelegerii complexe a reliefului ca baza a tutu1'01' celorlalte conditii naturale, necesare marilor proiecte din domeniul amenajarilor 9i regionarilor de tot felul, mai ales cind se va ajunge la aplicarea diferite lor corelatii matematice 9i caleule cibernetice.
In aeeasta analiza sistemica in care aeeentul cade pe relief trebuie sa se
tina seama de doua categorii de factOl'i ai mediului inconjuratori-naturali 9i
artificiali - antropici (actiunea omului).
P rim a cat ego r i e trebuie sa cuprinda: tipul de relief (in eazul datcel de cimpie in diferite faze de fragmentare orizontala), morfometria (altitudine absoluta, altitudine relativa-energie de relief 9i inclinare-panta), substrat-roca, soluri, vegetafie, clima-precipitafii (in special medii anuale), procesele
actuale de modelare, clasificate dupa specificul lor in - procese preliminare
(alterare fizica ~i chimica), de panta (extensive 9i active), de viii (extensive ~i
active) 9i de interfluvii ~i de poduri de terase (extensive ~i active).
A d' 0 u a cat ego r i e se suprapune celor naturale aproape peste tot,
frinind sau grabind actiunea aeestora pI' in diferite luerari agroameliorative,
geotehnice, industria Ie, edilitare etc.
di~urile
1. SISTEMELE -
Acestea sint destul de numeroase ~i variate, mai eomplexe sau foarte complexe, mai extinse sau mai restrinse, mai vechi sau mai noi din punct de vedere
cronologie. Separarea de subsisteme se face in raport de importanta complexului de procese 9i a laturii practice, fiecare dintre aeestea fiind earacterizata
prin prisma corelatiilor intra- ~i intersistemice.
a) Sistemul modohidrofluviatil este primul in ordinea intensitatii, vechimii 9i importanteL EI se desfa90ara in timp, odata cu formarea retelei hidrografice, incepind din pleistoeenul inferior ~i pina in prezent, generind tipurile
de vai existente. Activitatea de eroziune ~i acumulare se desfa~oara in lungul
albiilor m inora ~i maj ora, dupa legile propriL Acest sistem se diferentiazi'i ca
intensitate 9i urmari de la vaile principale la cele secundare, dar toate la un
loc fac obiectul unoI' importante studii 9i proiecte hidrotehnice de regularizare
a albiilor 9i de gospodarire a apelor.
Pantele reduse ale albiilor 9i acumularea intensa in aluviuni conditioneaza
meandrarea 9i despletirile excesive, fapt care u~ureaza procesul de in'undabilitate In perioadele de revi'irsari, care cresc in zonele de confluente ~i in cimpia de divagare, ca 9i pe linia contactelor morfologice cu denivelari mari, unde
reteaua hidrografica secundara la ie9irea in luncile principale da na9tere la
inundatii locale, torentiale.
b) Sistemul modohidrolacustru este strins legat de cel precedent prin prezenta lacurilor din albia minora ~i majora, dar el funetioneaza 9i independent
148
f
Spulberarea sau deflafia eoliana se manif~sta :peste tot, ea ~fectea~a supra ata
solurilor in special primavara 9i toamna m tImpul furtullllor, ,:md ogoarele
nu sint acoperite de vegetatie (N. Flo l' e a~ 1952)-. ~a a~ecteaz~ de asemenea
destul de mult suprafata solurilor neacopente de zapa~a .e:odl~du-Ie dest~l
de puternic, iar in timpul verilor secetoase ele transpo~ta lllsipunle uscate dm
luncile riurilor 9i Ie depun pe malurile opuse sub forma de dune..
.,.
Din rezultatele lui M. Mot 0 c (1963) se poate vedea ca ind~cel: erozlUn.ll
eoliene atinge cele mai mari valori din tara in Baragan (9~), \ar l.n Olte~l~
este aproape de doua ori mai ridicat (73) in raport cu .c:l dm ~lmpla .vestIca
(33). Lunile cu cel mai ridicat indice ca valoar~ relatIva (dupa acela~l autor)
sint in Oltenia - iulie, iar in Baragan - martze.
.
_ _
Impotriva deflatiei ~i eroziunii eoliene mij locul prmcip~l. de lupta rqIDm e
padurea, care fixeaza nisipul 9i u~ureaza procesele de sohfIcare, la care se
adauga plantatiile de vii ~i pomi.
d) Subsistemul morfobidrotorential. Aces:a apa:t!ne sistemului mai _ma!e
fluviatil, dar avind in vedere importanta lUI practlca d~ care este leg~t~ eroziunea solului, problema care intereseaza in mod deoseblt agroproductIvltatea
terenurilor din Cimpia Romana; il expunem separat. Sub acest aspect, probleme
1
Lucrare tn manuscris.
149
~I
ANTROPICE
30
60
90km
~~'~'~
lJ
1 _
1S1
--
t j ITIIIJ ~
---------...;;A---;;;;;;:::::::...--===-,
~ 17-20
[31
o
I
25
!
50
,
24-30
30-35
tudinea lor, care cre~te iIi acela~i sens. 0 legatura functionala destul de larga
de ordin morfo-pedo-fito-climatic se poate stabili- mai u~or pe baza analizei
tipllrilor genetice de relief ~i corelatiilor _lor cu diferitele elemente zonale amintite mai inainte. Toate acestea sau altele ce se pot stabili cu ocazia diferitelor
lucri'iri cu privire la economia agrara, cum sint cele relevate de D. Tea c i
ij. a. (1973) cu privire la raionarea pedoclimatica cu scop bonitativ, fac parte
din corelatiile majore ale Cimpiei Romane de care trebuie sa se tina seama
in zonarea terenurilor agricole ~i in luarea masurilor legate de ridicarea agroproductivitalii
35-40
~2
75, km
CARACTERISTICILE LUI
R.
P.
o
I
25
I
50
,
f2Z'12
l:\\'S'J3
I.-..: :-:-:l 5
1--1 6
I
( up,1
75 km
,
TiRGOVISTE
"'r-+--+--+--PITESTI
R.
P.
152
sectoare
Pentru exemplificare ~supra importantei pe care 0 au lucrarile de geomorfologie in domeniul practic, am ales elementul dominant din punct de vedere
morfolitologic ~i foarte variat, ca microrelief - regiunile loessice, cu sistemul
specific lor pe care Ie-am expus ca ansamblu mai inainte.
tn acela~i timp, in atentia noastra marturisita aici iji corelata cu tot ansamblul de probleme expuse mai inainte este de a atrage atenpa altor speciali~ti
asupra necesitatii de a analiza problemele conditiilor naturale '~i ale reliefului
in special prin studiul sis tern ic, integral, corelativ, cauzal iji functional.
a) Diferite proprieti'ili ale loessului care intereseaza cunoa~terea c]astocarstului. A~a cum am spus, unul din factorii fundamentali este litologia ~i compozitia granulometrica, dar mai importanta in legatura cu formarea clastocarstului loessic este proporpa diferitelor elemente componente: nisip cu fragmente
de peste 0,2 mm (1-2%), nisip cu fragmente de 0,2-0,02 mm, argila cu fragmente mai mici de 0,002 mm (10-20%) ~i calcar (5-10%), de care depind
diferitele faciesuri loess ice.
tn general, se ~tie ca proportia de pulberi fine in raport cu fragmentelenisipoase cre~te de la est spre vest, din Baragan spre Vlasia ~i mai departe spre
vest, unde loessul este mai argilos. De asemenea, este binecunoscut faptul eli
versanpi Cll orientare nordica din Baragan ~i cu orientare vestica din Cimpia
Olteniei, cu loessuri mai groase ~i mai nisipoase, datorita spulberi'irii materialelor din vaile invecinate conditioneazii 0 asimetrie clara a cuverturilor eoliene
~i chiar a interfluviilor invecinate prin prezenta "platourilor de nisipuri ~i
prafuri eoliene" suprapuse.
Continutul in calcar reprezinta un element foarte important in legatura cu
clastocarstul. Loessul contine chiar din faza depunerii citeva procente de calcar (peste 5-10%) sub forma de pulberi fine, care datorita apelor meteorice
indircate cu bioxid de carbon este dizolvat treptat de la suprafata loessu.lui
~i dus de apa de infiltratie la adincimi diferite in masa loessului pe care-I cimenteaza mai slab ~i la mica adincime in regiunile cu precipitatii mai reduse
(de exemplu in Baragan sub 500 mm sau mai puternic ~i la adincimi mai mari),
acolo unde precipitatiile sint mai bogate (de exemplu, la Bucure~ti. cu peste
500 mm anual).
Prezenta benzilor mai mult sau mai putin cimentate in acela~i profil sau in
profile diferite reflecta deci schimbarile climatice ca regim de umiditate. Cimentarea loessului se face mai ales prin depuneri de calcar de-a lungul peretilor
gaurilor ce au fost ocupate de riidacini, uneori chiar in timpul vietii vegetatiilor, care absorbind apa, ramine in teren calcarul. 0 parte din calcar se acumu15:3
leaza sub forma de concretiuni mici (cit nuca) sau mai mari ca 0 banda continua
de loess (loess calcarizat), in raport de condipile de umiditate, in primul caz
mai sarace, in al do ilea mai bogate1 .
Un alt element litologic al loessurilor este starea de ar,qilizare, strins legata
cu cea de cimentare a lor ~i din care decurg 0 serie de proprietati geotehnice
iji chiar de carstificare.
Sub raport geotehnic, loessurile se pot clasifica dupa acela~i autor citat, in
patru mari categorii: a) loessuri necirnentate sau eu 0 cirnentare incipienli1, specifice stepelor aride cu particule cimentate cu calcar ~i care puse in apa se dezagrega u~or. Concretiunile calcaroase sint foarte rare ~i mici, cit un bob de mazare. Acest loess constituie un teren slab pentru fundatie, suportind numai presiuni
sub 0,75 kgjcm 2 ~i este specific Dobrogei (tip Medgidia) ~i care local apare ~i in
Baraganul estic; b) loessuri CZl cirnentare slaM, de culoare mai cenu~ie, se sfarima
intre degete ceva mai greu ca cele de la Medgidia ~i pe grosime de 2-3 m de la
suprafata, contin gaurele de vegetatie tapisate cu pulbere alba de calcar ~i
pe aceeaiji adincime sint presarate cu concretiuni calcaroase pina la marimea
unei alune sau a unui bob de fasole mare. Rezistenta la compresare este in
jurul a 1 kgjcm 2 ~i lor Ie apartine loessul din Cimpia Brailei ~i restul Baraganului, denumit tip MlirCZlle~ti; c) loessul'i cirnentate, ' cu aceea~i culoare cenu~ie
deschisa de nuanta galbena, cu 0 rezistenta la sfarimare mai mare, se dezagrega in apa mai incet, ca cele precedente; au gaurele tapisate cu mai mull
calcar, contin coricretiuni calcaroase de marimea unei nuci pina la aceea a unui
pumn. Solul de pe aceste loessuri nu face efervescenta cu acizii pina la 60-90
cm. Rezistenta la apasare, ca teren de fundatie, a acestor loessuri este intre
1,5-2 kgjcm 2 ~i pot fi numite loessuri de tip Lehliu (vest Baragan); d) loessurile din zona irnpadul'itii. a Cirnpiei Rornane au la suprafata un strat de pamint
brun negricios, cu nuanta ro~cata cind sint umede, care nu fac efervescenta
pina la 1,50-1,75 m, sub care urmeaza loessul foarte bine cimentat, formind
un orizont alb calcaros de 1-1,50 m sau cu calcarul sub forma de papuiji de
5-15 cm lungime. Aceste loessuri pot suporta presiuni pina la 2,5 kgjcm 2 ,
fara deform are ~i apartin tipului BUClll'e~ti.
1n ce prive~te gradul de form are a crovurilor, ca stadiu initial de carstificare
loessica se observa un raport strins cu formarea orizontului calcaros, care indica 0
circulatie mai mare a apelor de infiltratie pe verticala. Cu cit se merge spre vest,
gradul de argilizare este mai mare, mai ales pentru loessurile din zona de padure,
iar orizonturile calcaroase sint mai groase ~i mai numeroase, ajungindu-se
prin suprapunere la ceea ce pedologii numesc in prezent orizonturi petl'oealeiee,
Dupa cum s-a vazut in acest capitol, ca ~i in cel precedent, problemele pe care
Ie ridica depozitele loessice din Cimpia Romana sint destul de complexe, ceea
ce impune 0 cercetare prin cartari ~i analize de laborator la scari mari pentru
stabilirea unei stratigrafii mai precise, a~a cum s-a preconizat la al VI-lea
Congres INQUA de la Var~ovia (1961) prin infiintarea unei subcomisii speciale,
Din lucra rile publicate ulterior cu privire la stratigrafia, geneza ~ i nomenclatura formatiunilor eoliene, retinem propunerile lui J. Fin k (1965) de stabilire a faciesul'ilor loessiee (loessul zonei aride, loessul zonei de trecere, loessul
zonei umede ~i loessul argilo-Iutos, sau argilos de tip lehm).
Pe baza acestor faciesuri ~i tinind seama de repartitia geografica a crovurilor
din Cimpia Romana se pot desprinde citeva trasaturi principale: cele rnai nurne1
Em m, Pro top
154
pes c
l\ -
roase si rnai intinse rnicrorelieflll'i de el'ovlIl'i apar in zona d.e s!epa .~i antest~pa,
aUt pe cimpurile inalte ale Baraganului, unde oel~, s~ asocwza ~tn~s c_u ~llcro
relieful negativ de dune, cit ~i pe terasele Dunarll mtre Olt ~l C~lm~tulUl d,e
Buzau' densitatea crovurilor scade odata cu trecerea la zona de padUle cu except ia 'Cimpiei Snagovului, unde grosimea mica ,a loess~lui ?i mal al,es prezent a
nisipurilor ~i a pietri~urilor imediat in baza lUI, ca ijl ~~heful fo~I1, au avut
o contributie la formarea crovurilor ~i mai, ales, a polu,lor loesslce: _
1n legat~ra cu rezultatele mai noi de or~m mlI~e~aloglC (G h. Gat ~ ~.a~
1972) asupra unoI' loessuri din tara noastra, .sublll11,em separa~ea celoldo,~a
faciesuri pe baza proprieHltilor fizice ~i chimlce: faezesul d~11lzbzan, caract:llstic loessului din estul tarii (Cimpia Romana, Do~r?~ea, ~l Mo~doov~), ca,l~ se
distinge printr-o uniform itate accentuata a c~m~ozltlel ~l pr~pnetatI1or !IZ.IC~
chimice, ~i faeiesul panonie, specific loess~I~1 ?m v~s,tul ta:ll~ care ~.e dl~tl:g~
printr-o Yariat ie mai accentuata a propnetatI1or fIZlco-chlmlce, a\ m~ m
neral un cont inut mai ridicat in aluminiu ~i mai scazut de magnezlU declt
loessul din estul tarii.
"
.
Dupa aceea~i autori, mineralele grele din loessul C,lmplel ~om~ne smt asemanatoare cu cele din loessul Dobrogei (turmalina, zlrcon~l ~I rutI1~l) ~l~ d~o
sebirea cii frecYenta zirconului, stauro!itu~ui ~i d~st:nulUI eS,~e mal mIca, lar
in ce prive~te mineralele u~oare, in ClmpIa Romana musco\ ltul este comun,
iar biotitul apare foarte rar.
.
Continutul in carbonati din Cimpia Ror;nana ~i D~brogea es!e.~al, ~ogat,
'I
tl'e 7 - 15/
in raport
cu cel dmloessul dm vestul tarll
malledus,
~l e vanaza m,
/0
c
'
de 5-12%.
, ,
'I
dot'
b) Clastorarstul loessic sufoziona~ ~i s.pec~~lCuI lUI.. A~a upa cur.n ,se ? le~
Cimpia Romana face parte din mal?le C!~Pll ,depre.slO?ale de loess, 131 mlcro_
relieful de crovuri constitllie una dm trasatunle pnnclpale ale acestora., L.o~s
suI este socotit in general ca 0 forma1iune periglacia~ii Cll toate caracte:'lst.lcI1e
ei litologice, morfologice, pedologice, hidro~eografIce etc. I.n acel~~: t~mp,
consideram ca in cimpiile loess ice putem vorbl, a~a cum ~-a sc\ll~at mal mamte,
de Ull sistern rnol'fogenetic propl'iu - sislemul clastoears~ze-su~ozlOnal, ,care cu~
prinde un ansamblu de procese ~i forme, destul de :'ar~ate ~l ~omplex:. A~es~
sistem morfogenetic se afla in difer~-te faze ~e evolutle, m rapOl t cu Cale se 1m
pun sa fie luate ~i masurile de orchn practIc. ,
. _
.
Dupa N. Flo I' e a (1970), prezenta ,cro\'lIrl~o,ror~prezm.ta e,l.ementul 'pnn~
cipal in raport cu care se pot face difente c\aslflcan ale CI~lplllor ~oe~slce ~~
se stabilesc faze Ie de evolupe ale acestora, probleme asupra carora re\ enlln mal
0:_
'0.
departe,
"
..
- asocierea lor cu
1n legatura cu prezen~a crovunlor trebUIe sa ammtIm ca
,
._
conditiile climatice specifice anilor 1969-1972 a dus la declan~alea unUI ~e
nome~ de mare inllndabilitate in zonele inalte interfluviale, care a ~f~ctat ol1~
Linse terenuri agricole ~i chiar teritoriile unoI' localitati prin degradan (tasan,
formarea unoI' noi zone lacllstre ~i mla~tinoase),
.
'
'
Clastocarstlll loessic nl! este numai un fenomen natural actual, CI mal "eclll,
preactllal (holocen in general) reae~ualizat,la SCal'a mai l~are ~e lln~on.~ ~~rfo
loo'ic mo~tenit, conditionat de dOl facton fundamentah - IItologla ~I cbma.
a urmat proceslilui de loessificare, de depunere a prafurilor car~ a.u fOl:mat
marea cuvertura de loess care acopera cimpurile ~i terasele pe gr?S,lml van~te.
Dupa pozitia pe care 0 are in cuprinsul Cimpiei Romane ~i relielul an.tenor"
clastocarsLul locssic se imparLe In doua: pe szzprafefe tabulare nelede (clmpun
El
1
liB
155
!}i poduri de terase) !}i pe sllprafefe Inclinate sau de versanti, fiecare din acestea
eu speeificul lui.
Prezenta clastocarstului loessie Intare~te ~i mai mult trasatura superficiala
a Clmpiei Romane - de cImpie tipica de loess, cu caracter dominant continental semiarid ~i semiumed.
. P~o.b~emele ~e ordin practie (geotehnie ~i agricol) sint destul de complexe
~I dIflC~le, ele I~'punind din partea tuturor speciali~tiIor 0 cunoa~tere cIt mai
conc~eta a laturll geologo-geomorfologice, fapt dovedit mai ales in urma perioade.I 1~69-1973~ e~ precipitafii foarte bogate, care all stricat echili bl'l1l piezometrzc fl all contrzbuzt la generarea inllndafiilor de interflzwii.
I, CLASTOCARSTUL DE PE SUPRAFETELE TABULARE
Acestea aduc mari nrajunsuri agriculturii prin procesele de degradare a solului, de Insalinizare etc,
mUi~tinare,
in Baragan, unde crovurile au ;;i directie NE- SV pe Iaturile Inalte ale interfluviilor marL Acestfapt I-a determinat pe G. Val san (1917) sa considere
ca acpunea vint urilol' este pl'edominanta, in. formarea crovurilor..
.
Densitatea sau frecventa crovurilor constltUle un element mol'foIoglc foarte
important in legatura cu gradul de crovizare, care indica in acela~i timp ~i fazele
de dezvoltal'e ale cimpiilor loess ice, ca ~i masurile de ordin pl'actic (vezi anexa) .
In linii oenel'ale se poate spune ca densitatea crovurilor este destulde variata,
mai mare in Ioessul Cli facies prafos-aleuritic ~i mai mic.a in regiunilecu facies
mai argilos de tip Iehm. De asemenea, se co~st~t~ ca ace~~e micr?depresiuni
sufozionale apal' cu deosebire in zonele de stepa ~I sllvostepa III cupnnsul cernoziomurilor, dar nu lipsese nici din zona de paduri cu sol~ri brun ro~c~te. Mai ::ar,
crovurile se intilnesc ~i in cImpiile piemontane, acopente cu depozlte loessolde,
unde are 0 dezvoltare mai mare elastocarstul de vel'santi, a~a cum se observa
in scctorul Ni~cov pe fruntea terasei de 25-30 m de pe stinga Buzaului.
Analizate in amanunt, dupa raspindirea ~i intinderea supl'afetelor ocupate
de crovuri din Cimpia Romana, acestea au 0 fl'ecventa mai mare intre vaile
Arge~ ~l Buzau, repartizate astfel dupa M. D? b l' e,s c u (19.69) ~. ~.: 'pe
interfluvml Arges-Mostistea circa 28 000 ha crovun, locahzate mal mult III JUmatatea sudica
inte~fluviului ~i pe terase. Frecventa crovurilor pe km 2
variaza de la4 la 10, ele fiind mai dense spre versantul drept al Mosti~tei,
predominante fiind crovurile cu diametrul de 50- ~50 ~; pe i?tel'fluviul
dintre lVIosti~tea ~i Ialomita - circa 26 000 ha crovun a carol' densltate cre~te
spre vest datorita pantei mai reduse :;;i influentei microreliefului dunar. Numarul cr~vurilor este cuprins intre 4 :;;i 7 pe km 2, uneori depa~ind chiar 10 pe
km 2 iar diametrul lor scade invers, de la vest Ia est, de la 800 m la 50 m; pe
inte~fluviuI Ialomita-Calmatui - circa 13 000 ha crovuri unde frecventa
scade (2-3 pe km 2), iar marimea cre~te, .ajungind uneori In diametru de 100 cm
(aid este vorba mai ales de pol~i). ~ ~.
v
v
Mai departe spre nord, pe interfIuvml Calmat~l-Buzau .suvprafata ocu~ata
de crovuri scade mult, la circa 2000 ha, cu 0 dcnsltate de pIlla la 3 crovun pe
km 2 Diametrul poliilor poate ajunge pina la 2 km. Densitatea mai mica se
explica aid dupa N. Flo l' e a (1 ~70), prin grosim~a :;;i adir:cimea m~i vmic~
a loessului ~i apei freatice. Micl'oreheful de pe acest mterfIuvm se exphca mal
bine ca fiind de oriO'ine fluviatila (vechi grinduri sau brate parasite), la care
se adauO'a microrelieful eolian de dune mai bine dezvoltat pe latura nordica
(N. F::>lorea, J970, P. Cotet, ~971)...
,.
Dupa date mai analitice ~i sectoare mal restnnse, frecventa crovunlor dm
Clmpia Mosti~tei, In raport cu microrelieful ~i adincimea apei freatice, se poate
urmari in tabelul 12.
Tabelul 12
Forma de relief
Terasa I
Terasa a II-a
Terasa a III-a
Cimpul
Adincimea apei
freatice
m
5-10
10-18
15-20
18-30
Sub 0,75
0,85-2,60
2,50-5,00
2,90-4,00
Observatii
Crovuri
Crovuri
Crovuri
Crovuri
mid
mid
mici
mijlocii
j57
tea la eimp, in sensul remareat de N. Flo I' e a (1970) ca pe terasa eea mai
reeenUi2 eu apa freatiea in jur de 5-8 m apar eele mai putine croyuri (sub 0,75
la km ), in general de dimensiuni mici ~i putin adinci. Pe terasa a doua ~i a
treia, mai vechi ~i eu strat aevifer mai adine (10-20 m), freeYenta erovurilor
ere~te apreeiabil (0,85-2,60 ~i respeetiv 2,50-5,00 la km 2), dar ramin in general la dimensiuni reduse. Pe cimpul propriu-zis, denumit aiei Ciornuleasa,
eel mai veehi ~i eu apa freatiea mai in profunzime, numarul erovurilor nu ma i
ere~te (2,90-4,00 la km 2), dar suprafata eelor mai multe erovuri devine mai
mare. in aeela~i timp, trebuie rem arcata aiei ~i faza de drenare exterioara a
erovurilor mai intensa pe terase ~i aproape inexistenta pe eimp, fapt ee se explica prin distanta diferita in raport eu vaile prineipale. in Baragan, situatia
de detaliu a erovurilor este redata in tabelul 13.
Sub 0,25
0,25 -1
1-3
3-5
5-20
20-50
50-100
<:
9
46
20
18
7
20
29
10
25
13
3
"r"
".
11
48
25
8
6
2
::l
-""I
.,"" ""
01)
53
26
11
2
8
50
30
10
8
158
....;
Ul
'"
'"
"" ""
pe lI1osti~tea
ga ~i gam Ghim. nita ~i gam
h,"
"""",,U /"'''''''"
~i Fierbinti
pati, la nord de lI1iircule~ti la S
eatea ferata
:::
U
<Il
0
pe Ialomita
'0
::: I
<)
""
Tabelul 13
Marimea
crovurilor
ha
'"...,
"
....;
''''p.;:;
~
.2
~
0
on
:::'"
'"
.~
p.
13
.5
-0
.,
.::!
...,
"'
;...
OIl
e-
v;
OIl
"
"0
p.
.,
;...
'"
I
co
'"~
i;:,
.">
I
....
"
" ,
............
---'{
-----:;- -- ..
\\.~
, ,
\
'
'"
'"
----I
c:
...
.~
.....
'"
:::5.
I
I
I
.x
Fig. 71 - Viii seci sau ocupate de lacuri formate prin unirea crovurilor ~i poliilor in Cimpia Snagovului. La CO$cove - lip de vale oarbii (co~cova =crov)
11 -
Cimpia Romani
161
00
086
~
~
c-.J
--- -
I'-
-'
OSuhaia
2 km
_....I'
'L.-.....
00
o
Fig. 72 -
Fig. 73 -
1 - v~i mici ca;~e ~reneaza .local regiunea; 2 grupan de POlll !iiI cravutl
ulte
162
1 -
crovuripolii; 2 -
lacuri posibile; 3 -
--0
zone ce pot fi amenajate. A - polia cea mai mare. Sagetile iudiea direetia de dreuare autropiea
abrupte ale cimpurilor ~i teraselor, unde datorita infiltratiei apelor din precipitatii se formeaza pUfuri in loess (fazele A, B, C), care ll:;;ureaza scurgerile
torentiale ~i conditioneaza formarea unor vai in trepte ~i inguste, cu aspect
de badlands (fazele D, E) adevarate microcanioane in loess (fig. 76)1, asemanatoare eu cele din Dobrogea de pe latura dunareana de la Rasoya, nord de Cernavoda, Ostrov, Daeni etc. Aparitia acestui tip de c1astoearst ridiea 0 serie de
probleme de ordin practic in legatura cu degradarea terenurilor in panta, unde
numai prin plantatii cu yegetatie lemnoasa (sa-lcimi) poate fi impiedicat ca sa
nu ia proportii in timp foarte scurt.
Prin extinderea vailor marginale torentiale ~i erozillne regresiva ayind ca
nivel de baza fundul Yailor mari se trece la faza de drenare suecesiva c1 crOVllrilor chiar pe suprafete aproape netede (fig. 77) ~i la formarea unei rc1,ele hidro1 In Cimpia OILcniei, aecsLca sinl cunoscule sub dcnumirea de nisei sau hunii prin care
se face circulatia inlre IUl1ci~i lreptele de' relief mai inalle in conlact direct.
163
'\. \\ .
,.",'
,/
/
'88
-~,-
... ...
88
\.
85
'\ /
t
/
Y,
.... -.1
fr
\
,,
I /., -..,...~--Ll..
,
..;
.... "
CD
,
\.
" '/Izvoru
10
'
.~~~".-,,/
\
~X . . ,
(
-------r
,Draghiceanu
~,I
Fig. 76 -
A - formarea pul"rilor ill loess ~i extinderea erOZilll1ii torenliale treptat pe 10Clli pulllrilor (1,2, 3
4,5, 6); B - forma in plan a unei vai torent-iale: a - eu apa intermitenta, puturi latera Ie !ji pe fundul
vaii; b - eu apa permal1ellti1 ~i put-uri laterale suspendate; C - profilu! unui versant eu treptele putu
rilor; C' - vale toren\iala cu plllnri in talveg; D, E - aspecte din doua vai torenliale cu pereli
abrupli-.microrelief de tip badlands
Fig. 74 -
Fig. 75 -
stice:
1 a - craparea solului; 1 b - iufiltralia ape;
~i tasarea loessului; 2 a ullirea mai multor
crovuri; 2 b - sectiune tntr-o polie; 3 - idem,
lntr-o polie mal mare
Fig. 77 A -
faza simpla;
B -
vale
care
ia na~tere
C Idem,
0
0
vale cotita-slnuoasa;
vale de tip furcltura
SCURTA CARACTERIZARE
Prima sinteza cu priYire la stabilirea tipurilor ~i stadiilor de eyolutie a cimpiilor loessice a fost facuUi de N. Flo rea (1970), care a distins trei categorii
in raport cu modul de fragmentare, grosimea loessului, adincimea apei freatice
~i faze Ie dezvoltarii crovurilor: dmpii loessice joase, ne{ragmentate, eu crovuri
rare - tip Braila; cfmpii loessice slab {ragmentate ~i drenate, cu numeroase
crovuri - tip J.V1osti$tea ~i ci'mpii loessice, intens fragmentate, lipsite de crovuri - tip Covurlui. Autorul citat considera ca aceste tipuri reprezinta in acela~i timp ~i stadiile de evolutie a cimpiilor loessice, in sensul di procesul de
crovizare nu apare la tipul Braila eu caracter de cimpie loessica, joasa, nedrenata, ci este specific tipului Mosti~tea cu depozite de loess mai groase, strat
acvifer mai adinc ~i drenaj extern foarte slab; ultimul, tipul Covl/l'lui se earacterizeaza prin disparitia croyurilor1 ca urmare a fragmenUirii intense a reJiefului de catre reteaua hidrografiea. Desigur ca aceasta clasificare este interesanta, ea fiind privita intr-o perspectiya cronologica mai larga, dar real itatile procesului de carstificare loessica sint mai complexe, ca ~i fazele prin care
trec diferitele regiuni ale Cimpiei RomanI', a~a cum s-a aratat mai inainte.
Disparitia crovurilor prin eroziune fluviatila este desigur 0 realitate, dar ~i
asocierea acestor microdepresiuni cu reteaua de yai nu se poate contesta, a~a
cum este cazul in Cimpia Plenita-Bucoyat (BaHicitei). Acest raport, eroyuri-retea hidrografiea ~i inyers, retea hidrografica-crovuri, mai trebuie yerifical.
~i in alte regiuni loessice, cum este Cimpia Boianu-Burdea-Videle, care poate
da un raspuns mai exact la aeeasta interdependenta putin cunoscuta pina acum.
Problemele legate de eyolutia clastoearstului loessic sint abia in faza initiala
din punet de vedere ~tiintific, iar rezolyarea lor va fi impusa de neyoile practice, de necesitatile agro-amelioratiye ~i geotehnice, de etapele ~i faze Ie amintite de noi - endoreica ~i exoreica, cea mai extinsa fiind prima.
In ce prive~te geneza tuturor aeestor microdepresiuni elastocarstice trebuie
sa adm item ca sufoziunea eu cell' doua procese conjugate (sufoziunea ehimiea,
eu spalarea sarurilor ~i a particulelor foarte fine ~i sufoziunea meeanica _ tasarea), constituie sistemul sculptural speci{ic loessului din Cimpia Romana ~i
a carei actiune se diferentiaza dupa faciesuri (prafoase, nisipoase, argiloase,
calcaroase). Solubilizarea sarurilor in special a caIcarului ~i leyigarea parliculelor foarte fine din loess stau la baza tasarilor sufozionale.
Fig, 78 -
tc=:J
2[]]]]
3~
~
4E::J
Fig. 7fJ 1 V.
Sf i c I e a (1973) indica in teza lui de doctorat prezenta crovurilor tn partea de
sud a Ctmpiei Covurlui-Galati.
166
A~a cum s-a vazut din analiza stadiilor de evolutie a crovurilor, acestea
prin captari laterale pot ajllnge Ia forma de polie (padina sau gflyan), care ocupa
sllprafe~e de cite\'a mii de m 2 9i In mijloclli carora se dezvolUi 0 vegetatie higrofiIrt de mla9tini san de lunca, mai ales In Clmpia Snago\'lJlui. Aici raportul
dintre suprafetele ocupate de croYllri 9i ceIe normaie este de 1/20 ha. Stagnarea
apei primayara 9i formarea lacl/rifor de crov poate dura nneori c1teva saptamlni
9i unde chiar dupa eyaporarea apei culLurile nu au conditii optime de dezvoltare din cauza InUrzierii perioadei de vegetatie sau a saruriior ce provin prin
circulatia apei de stagnare, mai ales In urma evaporatiei intense.
Tinlnd seama de modul de grupare a crovurilor ~i de Intinderea celor mai
mari, se poate aprecia di suprafetele medii acoperite cu apa Intr-un singur
erov ajung ehiar la 1000-1 500 m 2 , iar In total pe 0 grupa mai mare la 5 000
6 000 m 2 RaporUnd aceste suprafete la productia anuala de griu sau porumb
rezulta importante pierderi. In acest sens se impun 0 serie de masuri locale
pentru reducerea la minimum a acestor pierderi, redlndu-se agricuIturii importante suprafete afectate de procesul carstic de su~MasurI1e pe carere
sugeram (P. Cot e t- G h. C lis e I' U)l prevad 0 serie de lucrari ce se pot
executa pe plan local, cu materiale din orizontul local ~i fara investitF financiare prea mari, dar care impun 0 munca fizica ce se poate rezolva In cadrul
fiecar:i unitati agricole vizate printr-o judicioasa repartizare a bratelor de
munca.
Din eele aratate mai Inainte, suprafata de apa colectata poate ajunge la
6000 m 2 , iar volumul general, tinlnd seama de adlncimea acestor ape, ar fi
de 1 500 m 3 Designr di aceste snprafete 9i volume de apa difera de la caz la
caz, masurile practice Insa YOI' fi acelea9i, tinlnd cont de parametrii locali.
Bazinul receptor se ya alege de obicei la capul unei tarlale, in crovnl sau polia
cea mai mare sau in microdepresiunea cu fnndul eel mai coborlt. Dimensiunile
acestui bazin receptor VOl' fi In a9a fel calculate Incit sa poata cuprinde volum ul de apa estimat din crovurile din j UI'. In cazul unui volum de 1 500 m 3,
el va avea dimensiuni de 30 x20 x3 = 1 800 m 3 (se va lasa 0 toleranta pozitiva
pentru cazuri exceptionale, de acumulare a unui volum mai mare de apa).
Dupa cele de mai sus, suprafata bazinului de receptie este de numai 600 m 2 ceea ce reprezinta a 10-a parte din suprafata acoperita cu apa - suprafata
care nu mai conteaza In calculul asupra recoltei. Bazinul colector poate fi realizat prin saparea ~i Intarirea marginilor prin stllpi de lemn a~ezati la 0 distanta
de 0,50 m, iar lungimea lor sa ne dea posibilitatea de a-i baga In pamlnt
0,20-0,30 m, ramlnlnd la suprafata pe 0,70-0,80 m din motiw de securitate (circulatie, vite ce se gasesc pe cimp).
Intre acel}ti stllpi se va face 0 Impletitura de nuiele (rachita, salcie etc.)
folosita In orizontul local. Deci In mod concret nu se investesc In aceste bazine
fonduri speciale, ci se utilizeaza numai munca fizica si ea tot din orizontul
local.
'
.
Cu privire la canalele de legatura Intre diferitele lacuri locale sau mla~tini
~i bazinul colector, acestea .vor fi efectuate tot prin forta de mundi locala.
Ele VOl' pomi din centrul crovului ce se leaga la bazin pentru a da posibilitate scurgerii totale a apei din tot cuprinsul formei negative. Pe cit posibil
1
168
. -.
169
marg~n~l~
000000
..
--+- 2
--
\....~.
.-'"
EP
/N/Z
-:~//..
Acesta este foarte extins ~i tot a~a de important ca ~i cel precedent, a~a
curr: de altfel. s-a vazl~t din analiza hartii hidrogeologice (cap. IV).
Slstemul hldrofreatIc este prezent in cuprinsul tuturor formelor de relief
(mezo ~i micro) ~i strins legat aUt de conditiile litologice ~i morfoloo'ice cit
~i de conditiile cIimatice ~i hidrologice, in special de dinamica acesto~a. '
In cadrul acestui sistem se poate distinge cu caractere proprii subsistemul
morfohi dl:osa lin , ~care ridica .~i :,1 probleme de .ordin practic destul de complexe.
Ac:sta dill ~rrr:a. nu .reprezmta .de fapt un slstem sculptural propriu-zis, ci el
se mcadreaza ~l m Slstemul mal larg, cel arid, prin relieful neaativ de microdepresiuni ~i lunci in care se dezvolta cu precadere. SUbsiste~ul morfohidros~l~n se caracteri:eaza p:in prezenta lacurilor sarate, ca ~i prin procesele de
sar~tur~re a ~solu.nlor a c~ror ~unoa~tere este foarte importanta pentru agricultura prill masunle amelIoratIve ce se impun.
Pentru explicarea genezei saraturilor din Cimpia Romana de care s-au ocupat
in special, la nord de Ialomita P. Pet l' esc u (1940), P. M a l' 0 s i (1967),
N. Flo l' e a (1970, 1972), (1976) s-au emis doua teze principale: aevatira ~i
eoliana. ~ l' ~ m. a expli.ca provenienta sarurilor prin apa riurilor ~i pe cale
subterana pnn mtermedml apelor freatice, iar ado u a prin transportul eflorescentelor saline de catre vint. Ultima actiune a fost sustinuta mai ales de
P. Pet l' esc u (1940), care a remarcat discontinuitatea orizonturilor freatice ~i gradul diferit de salinizare al lor, mai mare la cele apropiate de suprafat~ ~i in apropierea lacurilor sarate. N. Flo l' e a (1970, 1972) accentueaza
rr:al mult asupra ~pe~or freatice influentate de masivele subcarpatice salifere
dm zona cutelor dlaplre. Tot el arata corelatia strinsa intre acumularea sarurilor ~i relief sau legitatea morfohidrosalina pe fundul m icroreliefului de crovuri
cu apa freatica, in zona de contact a diferitelor trepte morfologice, in cimpiile
de lunca slab drenate, la periferia conurilor de dejectie, in lunci neinundabile,
dar in amonte de confluente etc. Acest sistem este completat cu lacurile sarate
sau salmastre, destul de numeroase la nord de Ialomita. Prezenta acestora
reflecHi ~i mai cIaI' ariditatea cea mai accentuata a Cimpiei Romane. Teza
eoliana se completeaza foarte bine cu depunerea loessului.
In legatura cu geneza sariiturilor trebuie rem arcata prezenta a numeroase Ientile de argile nisipoase, nisipuri argiloase sau numai argile, care retin rna i
u~or diferite saruri ~i pot sa explice mai bine local varietatea orizonturilor
1 Metoda
propllsa de M. Cae e II ~i M. M 0 i s ii (.Urloda de nivelare a crovurilor,
Hidrotehn., nr. 6 1972). Se poale aplica In zone ell erovllri rare ~i suprafete mici.
170
o,
Fig. 81 -
10!
ScJIita
20,
lOU
30
km.
I
SLOBOZIA
frea tice ~ i sch imbarilor pe dis tante drstu I de m ici, adidi d iscontinuitatea rem arcata de P. Pet res c II (1940). Dupa acela~i autor, salinizarea apelor frrutice mai este legata de neregularitatile patului impermeabil, lipsa de drenaj
ca urmare a schimbarilor topografice generate de acumularile roliene, de loess
~i nisipuri de dune. Ea a inceput dupa stabilirea Dunarii pe traseul actual ~i
dupa transform area unoI' portiuni ale Cimpiei Romane in zone lipsite de drenaj.
Tinind seama de conditiile actuale ale partii de NE, cu vaste suprafete de
terenuri sarate, foarle frecvente in partile cele mai joase ale regiunii ~i peste
lot, acolo unde apa freatira se gase~te la mica adincime, problemele agroameliorative nu se pot rezolva, dupa acela~i autor, decit prin regularizarea riurilor
Baraganului ~i prin drenajul apelor freatice foarte incarcate cu saruri ~i numai
acolo uncle diferentele de nivel permit asHel de lucrari.
Masuri practice mai concret.e pentru ameliorarea regimului hidrosalin au
fost inclicate cle N. Flo I' e a (1972)1 pe harti la scari destul de mari ~i intr-o
sinteza pecare 0 redam in fig. 81 pe care sint indicate lucrari de drenaj vertical (puturi) ~i sub forma de canale, utilizindu-se reteaua hidrografica existenta,
in diferite conditii de irigatie sau de neirigatie. Sistemul morfohidrosalin
mai apare ~i la nord de vulea Buzaului, in lunca Jiului, in partea de sud a
1
171
. NUl~it astfel i~l.sens mai larg, sistemul antropie de~i nu actioneaza cu acela9 i
ntm ~l Cll a~eea~l mtensita~e ca ~gentii interni ~i externi, el se resimte aproape
peste tot ~l destul de aetlv prmtr-un ansamblu de masuri eare se efectueaza
sezonier, anual ~i multianual in diferite scopuri economice in vederea imbunatatirii conditiilor de viata ale omului, de folosire rationala a reliefului hidrografiei, climei, solurilor, vegetatiei,' rocilor etc.
'.
. '
Diferit~le actiuni ale omului asupra naturii au fost semnalate aproape in
t~ate .ca~ltolele precedente ~i nu este cazul sa mai revenim asupra lor, releyam msa unele aspecte actuale sau de perspecti\'a. Nc referim de exemplu la
amtlIl an de an al solului care lI~ureaza infiltra~ia apelor din preeipitatii ~i care
la rindul lor genereaza diferite procese fizice ~i chimice in sol, cum sint cele
leg~te de sufoziune; arat~ll ~er~a.n/ilor u~ureaza ~iroirea ~i eroziunea in sllpra~a~a.; desecarec/' lInor laclIn-bal/1 mfluenteaza microclima:tul local, iar irigat iile
lro.tlOnale, cu norme mari de udare, produc degradarea structurii solului inmla~tinarea ~i saraturarea acestuia.
'
Ac~iun,ea }~tropica afecteaza mai ales vane ~i luncile, cum este de exemplu
Lunca DlInaJ'll, unde au fost desecate 0 serie de balti: Nedeia, Potelu, Suhaia,
Greaca, Cal~ra~i pentru punerea in valoare a noi suprafete pentru agricultura.
Crearea de mcinte indiguite la Dunare influenteaza ~i VOl' produce modifidiri
asupra nivelului Dunarii, asupra cantitatii de aluviuni tirite iar sistemele
hid~?energetice ce se VOl' construi pot co~tribui la evitarea pe~'icolului inundatlllor pe Dunare prin atenuarea viiturilor. Este yorba de hidrocentralele
Portile de Fier, Tr. Magurele-Nicopole, Cernavoda.
Modificari atit asupra aspectului vailor, cit ~i asupra versantilor acestora
VOl' aparea ~i pe vaile interioare. Amenajarea integrala a vailor Jiului, OItului,
Vedel, Arge~ului prin bararea lor ~i crearea unor lacuri de acumulare va asigura necesarul de apa pentru irigatii ~i industrie, dar mai ales va atenua
undele de viitura ale debitelor marl. Modificari importante VOl' aparea pe
multe riuri interioare prin lucrari cu caracter tehnic-rectificari de albii (taierea
unor meandre), consolidari de maluri etc.
Luncile VOl' fi supuse ~i ele unor transformari la care omul i~i va aduce
aportul. tn urma inundatiilor dintre 1969-1972 dar mai ales a celor din 1975
indiguirea unor lunei inundabile ~i-a dovedit utilitatea. tndiguirile VOl' fi core~
late cu celelalte lucrari de regularizare~i ele contribuind astfel la' evitarea
pagubelor produse de inundatii, ca de exemplu, Jiul in aval de Craiova, OItul
la .sud de Rimnicu Vilcea (cascada de hidrocentrale regularizeaza debitele OItu1m), pe Vedea, acumularea de la Socetu (apara impotriva inundatiilor ora~ele
Ro~iori ~i Alexandria).
'
Amenajarea hidroenergetica a Arge~ului va contribui la alimentarea cu apa
a Bucure~tilor ~i la regularizarea albiei acestuia.
Toate ..aceste ~robleme impun cunoa~terea aprofundata a morfologiei ~i
stru~turll geologlce a vailor atit pentru stabilirea amplasamentelor pentru
bar~Je, cit ~i pentru valorificarea materialelor de constructii (nisipuri ~i pietri~un).
173
unde sistemele lacusire de acumulare in serie se impun ca 0 necesitate hidrotchnidi ~i de gospodarire a apelor de prim ordin.
Asociate cu gradul de pretabilitate a terenurilor pentru irigatie (N. F I or e a .a., 1973)1, aceasta clasificare capata 0 baza mai precisa i mai larga.
In acelai timp, trebuie sa aratam ca limita nordica a suprafetelor ce pot fi
irigate corespunde cu limita potentialului tehnic irigabil, dar ea difera de
potentialul economic irigabil, la trasarea caruia interyine pretul de cost la
m 3, de apa necesar pentru ha irigat.
In legatura cu luncile interioare trebuie precizat ca limitele acestora variaza
foarte mult, dei aceste zone sint mai uor de irigat, datoritii conditiilor specifice (sursa de apa, climat mai ~lind, culturi legumicole), dar in acelai timp,
ele pot fi sup use inundatiilor. In plus, ele sint prevazute sa intre in cuprinsul
lucrarilor de amenajare, cum sint vaile Oltului, Vedei, Teleormanului, Argeului.
Prin aceste lucrari 0 mare parte din luncile irigabile VOl' disparea, iar compensarea lor se va face pI' in yalorificarea terenurilor in panta sau cu exces de
umiditate.
E. MODUL DE UTILIZARE A TERENULUI -
174
175
....
I
I
1 nco n c l
[l
'louD
WhIg
~113
ITllIIIIl,0
1e:D
14
111
1++++++ I 15
1'2
1'6
(-....
'-)
17
I' ~ 1 ALA
18
~19
t ii
:~~e~a:;cro-;;;lief
~i
c~mpii.
~~~:.s 1~e~':l~:;~:'r::t'';'
, 16 -
e UIDI 1 a
I.
E_..3
E-Y-15
v2Z%]
83
~8
a
~1D
a
~'11
abc
ifJ
ifJ
E9
a
=
=
~9
~6
ITI1IIIIl,0
~7
leD 1
~8
...
ill
'.
11
112
"1
'3
14
1+++++ +
1'5
(~
17
'-)
I'~
18
~19
116
c:::,
q,
~
\ ......,r.".\
1-
<.......""
C Q pit
I u I IX
~i
179
Tabelul 15
plan~ele anexii
I crt.1 I
Nt.
Plan~a
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
.30
31
:12
33
34
35
36
II
(I - Xl)
Foraiele pe localitllt;
Pope~ti-Leordeni (74)
Gruiu (51)
:Miigurele (78)
Br -= Bragadiru.
II
Buftea (106)
~tefane~ti (86)
Bucure~ti Br l Fl
Bucure~ti Br. F2
Bucure~ti Br-F3
Co~ereni .(73)
Olarii Vechi (90)
Briitule~ti (104)
Bucovenii (104)
Vlasia (91)
Griidi~tea (89)
Demieni (91)
Biineasa (92)
Afumati
3T
III
38
3:9
40
41
42
43
44
45
46
47
48
19
50
51
52
53
54
55
56
~i
Recea (191)
Babaroaga (176)
Negra~i (205)
Slobozia (162)
Schitu (164)
~erbiine~tii de J os (157)
Alimilne~ti (144)
Sto iean e~ti (133)
Radomire~ti (119)
Miildileni (110)
Sili~tea (152)
Viicilre~ti (101)
Vlrtoapele de Sus (101)
Orboeasca de Sus (93)
Glavacioc (158)
Tiltiire~ti de Sus (151)
Sirbeni (149)
Nr.
crt.
57
58
59
60
61
Plan~a
III
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
IV
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
VI
Dl
Foraiele pe localitll ti
Ciupagea
(117)
Buc~ani (108)
Coco~u (90)
Furcule~ti (104)
Ciilugiireni (79)
Sprincenata (110)
Slejaru (110)
Rata (110)
Balta Siiratii (108)
Slobozia J\Ilndra (110)
Olteanca (109)
Lisa (93)
Alexandria (82)
Piatra (89)
Plosca (89)
Pietro~ani (57)
Storobiineasa (74)
Riizmire~ti (89)
Satu Nou (88)
Toporu (87)
Tomule~ti (86)
Izvoru (90)
Hodivoaia (84)
Stane~ti (92)
Radu Voda (91)
Cucuruzu (87)
Ardeleni Fermii (63)
Saru le~ti (55)
LehIiu
Ciulnita
Movila
Fete~ti-garii
Stelnica
Jegiilia-statillne
Pd. Ciunga
Miircule~ti
JegiHia lAS
Ciiliirl)_~i
Iezeru F6
Iezeru F7
Solacolu (55)
Codreni (57)
Valea Ciipitalllllll i (55)
Sultana (47)
Pd. Ciornuleasa (54)
Valea SUnei (45)
Aprozi (40)
Suhatu (45)
Curcani
Valea Ro~ie (38)
Spantov (43)
Dragoie~ti (66)
Ileana (59)
Caliireti (57)
N. Biilcescu (55)
Nr.
crt.
PIan~a
112
113
114
115
116
117
118
VI
119
120
121
122
123
124
125
126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143
VII
14-1
145
146
147
148
149
150
151
152
153
154
155
156
157
158
VIlI
--
159
160
161
162
163
164
165
166
167
ForajeIe pc IocaIitati
Riizvani ('16)
Zimbru (45)
A!. Odobescll (-10)
l\1ihai Viteazu (42)
$lcfan Voda (40)
Fele~ti Nord (65)
Iezerll (55)
Andra~e~ti
Slobozia (24)
Ianca (35)
Traian
Buziiu CAM
Pogoanele (68)
Malu Ro~u (65)
Urzieeni
Glodeanu Siirat (72)
Meteleu (73)
Milo~e~ti
Nieulc~ti
Jianu (45)
Insuriltei (45)
Valea Ciorii (27)
Ro~iori (46)
Zavoaia (45)
M. Kogiilniceanu (21)
Viziru (18)
Bordei Verde (18)
Urleasca (22)
Movila Miresei (16)
Traian (26)
Lanurile (18)
Chi~cani (14)
Faurei (38)
R. Siirat-CAM
R. Siirat-Primiirie
Miirii~e~ti
Teeuci
Viicleni (6)
Mlndre~ti Moldova (45)
Boboc
Obile~ti (29)
- Hoinari (67)
Balta Albii (44)
Mihillceni (47)
Caiata (90)
Foc~ani (34)
Topliceni (fara scaril)
Obrejita (dupa
C. Bra t esc u)
Matea (64)
Grivita (75)
Ive~ti (42)
Hanu Conachi (29)
Negrile~ti (43)
Miiicilne~ti (17)
Giurgeni (31)
Corod
Vame"
Nr.
II
crt.
Plan"e
168
169
170
171
172
.173
174
175
176
177
178
179
180
181
182
183
184
185
186
187
188
189
IX
190
191
192
193
194
195
196
197
198
199
200
201
202
203
204
205
206
207
208
209
210
211
212
213
214
215
216
217
218
219
220
221
222
XI
--- ----
.- . ~73
Foraiele pe localitllti
Circea (184)
Ziinoaga (146)
Ciocune~ti (142)
Oblr~ia (101)
Apele Vii (135)
Rotunda (106)
Traian (75)
Brineoveni (126)
Moldoveni (34)
Corabia (43)
Potelu (67)
Ianca (95)
Diibuleni (84)
Damian (86)
Drunic (131)
Padea (103)
]Vliice~u de Sus (64)
Maee~u de Jos (32)
Intorsura (108)
Peri~or (128)
Giubega (121)
Galicea Mare (71)
Unirea (108)
Motiitei (65)
Hunia (67)
Calafat (61)
Biiile~ti (58)
Poiana Mare (42)
Boureni (56)
B istret (22)
Ciupercenii Veehi (34)
Cearlngu (119)
Brani~te (116)
Punghina (97)
Vlniitori (72)
Vrata (73)
Glrla Mare (89)
Gruia (70)
Jiana (90)
Scapiiu (82)
Vlnju Mare (86)
BurUa Mare (100)
Chilia-Devesel (131)
Tismana (54)
Biililcita (260)
Plenita
Vlrtopu (153)
Terpezita (183)
Golfinu (169)
Lacrita Mare (172) .
Negrea (86)
Schela
Ci~mele (91)
Vlniitori (97)
Fintlnele (65)
Cuea
180
181
Ii
,I
care ~l de cobonre), ca ~l de debltul sohd foarte putemic in pleistocen ~i holocen~ A.cest. sector s~ _intinde_ int~e Vedea ~i valea Saratii, el reprezentind 0
falsa clmple tectolllca cutata aXIal, reprezentata printr-o serie de anticlinale
~i sincI!nale, care apar la zi (cazul Magurii Buc~ani) sau sint acoperite de cuvertura plemontana aluvio-proluviala, inscrisa pe marele sinclinal neotectonic
cu ape arteziene bogate.
1. CiM PIA PITE$TILORI
~lmpia P~te~tilol' iese .in evidenta prin altitudinea care depa~e~te 200 m ~i
p:m larga el. bomb~re dm partea centrala, pusa in evidenta de vaile radiare,
dlvergente dm bazmele superioare ale Vedei ~i Teleormanului, Glavaeiocului
1
Aceasta este strins legata genetic de Cimpia Boianu-Burdea-Videle expusa mai departe.
182
Aceasta este mai variata, la aspectul piemontan adaugindu-se ~i cel de divagare, ca efect al dub lei mi~cari de ridicare ~i de coborire a intregii zone pericolinare, a~a cum de altfel indica distributia spatiala a unitatilor piemontane ~i
de subsidenta, ca ~i activitatea retelei hidrografice ~i depozitele ana liz ate mai
departe. Forajele cu adineime mai mare (plan~a I) arata succesiunile litologice
care incep cu forajele de la localitatile Picior de Munte ~i Ploie~ti, cu stratificatie ritmica de nisipuri ~i pietri~uri cu multe intercalatii argiloase sau marnoase. In mod deosebit atrage atentia forajul de la Cringul lui Bot (vest Ploie~ti), cu adincime de 160 m prin complexul ro~u constituit din intercalatii
de pietri~uri cu nisipuri ~i argile, sub care se ana un complex mamos nisipos,
probabil levantin (plan~a I). eel mai adinc este forajul de la Arice~ti
(322,,50 m), dominat de complexul mamos-nisipos din baza.
Clmpiile piemontane din aceasta regiune sint situate in cel mai mare golf
pericolinar, rezuItat al actiunii complexe de eroziune ~i acumulare a Dimbovitei, Ialomitei ~i Prahovei, fiind cunoscute sub denumirea de clmpiile Tlrgovi$tei ~i P loie~tilor. Acestea sint situate la doua nivele diferite, a~a cum arata
cele patru valuri de relief, incepind cu Pintenul Picior de Munte, insotit de terasele in evantai de pe partea dreapta a Dimbovitei, descrise de N. M. Pop P
1 Numarul mare al teraselor piemontane ale Arge~ului este explicat de autorul amintit,
prin prezenta anticlinalului de la Oarja, sub influenta caruia partea nordicil. a acestei c1mpii
s-a ridicat treptat. Este vorba de terasele (T 1- T 7). Despre aceJea~i terase s-a ocupat A lex.
Bra i 1 e a n u (1974) care a adus importante precizil.ri cronologice, mai ales pentru terasa
a II-a, care apartine pleistocenului mediu (Iucrare in manuscris).
183
184
II
in vest :;;i Buzau, in est. Forajele de adiucime mai mare, cum siut cele de la
Valea Calugareasca, Mizil:;;i Buzau (plan:;;a I) indica aceea~i alternanta de pietri:;;uri, nisipuri, argile ~i mai rar marne, pe primul plan spre suprafata stind
depozitele piemontane, iar in baza, cele fluvio-Iacustre.
Aici se gasesc mai multe trepte piemontane, prima cu altitudine de 150-160
m; :;;i care este de fapt, terasa litorala a lacului pleistocen mediu, acoperita
cu deluvii groase care-i da aspectul unui glacis pericolinar ingust ~i continuu,
situat intre vaile Teleajen :;;i Buzau, corespunzator in schita lui N. Flo rea
:;;.a. (1954) prin fi~ia insemnata cu T. Aceasta treapta este pusa in evidenti'i ~i
hidrogeologic prin fi:;;ia de izofreate paralele, cu valori intre 110 ~i 150 m, care
se pot urmari in sudul localitatilor Ceptura-Per:;;unari-Pietroasele- Gura
Si'iratii-Mereni (dupa schita lui N. Flo rea :;;.a., 1954).
A doua treaptii, socotita tot ca un glacis, dispus insa la periferia terasei lacustre are acela:;;i aspect de glacis :;;i ea face trecerea spre cimpia joasa, de divagare, fragmentata de numeroase vai torentiale cu izvoarele in Subcarpati (G
- in schita amintita) ale carol' ape depun aluviunile sub forma de conuri, mai
\'echi sau mai noi :;;i care patrund succesiv in interiorul cimpiei de di\'agare
(fig. 84). Aceasta din urma este reprezentata destill de clar prin cimpiile joase
Colceagu- Vintileanca :;;i Sarata-Leoteasca, cu ape freatice la adincimi mici
(1-5 m), marginite la exterior de 0 serie de cimpuri loess ice :;;i ele destul de
eoborite (Salciile-Bolde:;;ti, Amara :;;i Limpezi~u-Coste:;;ti), care fac trecerea
spre cimpiile loessice din apropierea lor (Gherghita-Maia ~i Baraganul de Mijloc).
Caraeterul depresionar al acestei regiuni este seos in evidenta nu numai de
convergenta hidrografiei din sectorul Bolde:;;ti, ci :;;i de adincimea mica a structurilor freatice, alaturi de care se adauga:;;i bogatia in saruri, mai ales in bazinul Saratii, de unde-i vine ~i denumirea. Sub raport practic-aplicativ, aceasta
regiune de divagare ridica probleme mult mai complexe, legate aUt de excesul
de umiditate, conditionat de morfologie:;;i hidrografie, cit :;;i de prezenta sarurilor de provenienta subcarpatica prin intermediul apelor subterane ~i de
suprafata. Sub acest aspect, de prezenta marelui con de dejectie al Buzaului
al carui virf se afla pe interfluviul Sarata-Calmatui (intre localitatile Stilpu
:;;i Lipia) sint legate 0 serie de probleme de hidrogeologie (saraturile din bazinele
Sarata :;;i Calmatui, inundatiile de pe interfluviul Cahnatui- Ialomita din sectorul Pogoanele) :;;i altele.
Analiza {orajelor de mica adincime, cum sint cele de la Dirvari, Radila, Rifov, Cornu de Jos, Belciug, Cioceni, Hatcarau :;;i Ciorani, indica prin orizontul
de bolovani:;;uri ~i pietri:;;uri cu grosimi de 5-10 m prezenta conului de dejectie
al Teleajenului, ca 0 prelungire a conului PrahoYei, dupa cum forajul de la
Stilpu :;;i altele arata prezenta celuilalt con mare din partea opusa, conul Buzaului, expus mai departe (plan~a I) ~i care apartine Cimpiei Buzaului.
Forajele din localitatile Parepa Ru~ani, Baba Ana, Vintileanca, ~chiopoaia,
Gageni :;;i altele indica sub un orizont subtire de loess prezenta nisipurilor :;;i
argile lor, iar forajele de la Fulga, Salciile ~i Jilavele arata orizonturi de loess
eu grosimi mai mari, de 3-8 m.
=.:'
:"
111.
'
B
:c'\)
IJ"
~ UI.:: ".
a>
~~ .o
"
~-;;- 0.
'0
~ .0.
. :0'
~.~i
]
----------
II:'
:r-
~I
rt
""~~ ~
I
III
.'
.,
'iiI
..
0: ..0
-,I-
0.0 "0'.
.~:~:9
Fill
~ ii,
<:>
.C)a
:6.~:.
~.
III
...
::>
.dRIiS
.,""on""
...
..
0"
Wol.
.5
.,...
...,
"0
.,...
on
'"
'">"0
.,
0'"
1"
lo?
.'
<:
)0 1....
iii
<>'?I
T~i<:'
<: ~t~~l
F-
':::~i~~
.': Jo11f<>
ilL.
=;;_
>:Ii
'.1 '~Ii
111
c>
::>
<;H\:.l
c:>.. .
<:>
"0
.,"r<::
.8
<::
.~
0-
,~+--:-t---t:'~'.~'~
~.'~::
:
0. .
"J-+--t---1 . '0' 0 ~
:o~.
'\j--f-'---H .. 0.0:
'"
0.5
"
~
'..."
';:;'
:6.:0 .
'0'
o .
". . 0
c::l
C'l
B. REGIUNILE INTERIOARE
186
~:.
'.0
F:II .. !J:
:0
~
~::- 0'.
<:>
'I>
~
III.
...
<")
..-
w.:
0
<>
:.o~.~ : J:
: ti~c:
ci.OQ
~
......
t:l
01: d
...
0
<")
...
0
"'r
<::
~
~
Spre deosebire de Cimpia Snag~vului, cu vai putin a.d.in~ite :;;i ~nd~ loessul
are orosimi mai mici, iar tasarile smt foarte numeroase 91 mtmse, Cnupla Bucure9ti'lor, nelipsita de clastoearst suf~zion~l, dar ~i c~ vai mai ~dinci :;;i ci~upuri
mai inalte, se impune in morfologle prmtr-o mal mare vanetate, dupa cum
Cimpia Snagovului se impune prin hidrografia :;;i p~durile ei mai bogate: ?iferenta intre acestea se vede 5i in problemele cu pnvu'e la excesul de umldltate,
legat de interfluvii, mai extins in Cimpia Snagovului, datoriUt tasarilor sur 0zionale mai mari. Zona cu cele mai importante probleme sub acest aspect se
afla la contactul dintre cele doua cimpii, pe cumpana apelor dintre cele trei
bazine hidrografice (Ialomita, Mosti~tea ~i Dimbov~ta),.und~ ~n pel'io.a~a 1.9G~-=
1972 au existat intinse terenuri afeetate de umeZlre freatIca exceSlVa III pilla
1a slab[l.
Analiza {omjelor de midi adlncime. Numarul acestora este, d~stul de. mare
<;i din care sint redate numai citeva (plan~a a II-a). Cele de admClll1e mal mare
~lnt expuse mai departe In mieroregiunea Bucure9ti. Forajele din p~rtea d.~
vest ~i nord-vest din .Cimpia ?nago\:ului~ e~m sl~t ce~e. de l~ CO:'jerel1l, Olar~l
Vechi (linga Gherghlta), Bratule9tI, Flamlllze~l, Vlasl~, Bal~easa, Afumatl~
Fundeui ~i allele, indica faptul ca depozitele loessl~e crese m gr~sn~1e de l~ nord ~l
nord-\'est spre sud 9i sud-est in Clmpia SnagovuIUl.~a:o~er~l1l. ~l Olarll. V~clll,
ele au nUllai 8-10 m, la Vlasia, Bratule9ti, Flamlllzel1l ~l Afumatl aJlll1g
la 20 m iar la Baneasa 9i Fundeni depagesc 25 m.
Cel m'ai interesant dintre foraje este cel de la Fundeni, situat la trecerea
spre B[lraganu I de sud, unde loessul, destul de ~isi?os, are nUI1l.ero~se i~t~rca~
la~ii de argile (probabil soluri fosile) cu concrep.ul1l calcaroase:'jl ch.wr lllsipun
In baza. In partea de sud, In Clmpia Bucure~tIlor spl:e sud-yest :'jl.sud-est, ~a
POp e9Li Leordeni, Postavari, Gruiu, Magurele etc. groSlmea 10essuiUl scade dm
nou, ea ay-ind 8-15 m.
.
.
..
..
Pentru depozitele pe care sta loessul (nisipun, arg~le ~llSI~OaSe ~l arg,lle~ s~
observa 0 alternanta a acestora 9i mai rar prezen'~a pletn~unlor. La admclml
de 40 - 50 m apar :'ji marne cu intercalatii de nisipuri, cum este cazul .la Ba.neasa
sau la Dimieni, unde predomina argilele. De asemenea .este de. retmuL faptl:l
ca nu lipsesc orizonturilc de argile cafenii sau rO:'jcat~ dm c~prmsu.I lo.ess~IUl,
precum ~i prezenta unoI' orizonturi de argile ro~c~Le ~11l ?upnnsul pletI~l~lln1?r,
asemanatoare cu cele piemontane, fapt care conhrma eXlstenta conullll <lhl\'l0nar al Dimbovitei pe care sta Capitala tarii (P. Cot e t, 1963).
Microregiunea Capiialei poate fi considerata, fie i~tr-un sens re~trins pina
la centura de cale ferata (fig. 81), fie intr-un sens mal larg,. ora9ul ~l cO~lUnele
suburbane. In cde ce urmeaza ne referim la ambele sensun pentn: foraJel.e d,~
adincime mai mare, iar ca morfologie ~i depozite ale subsolulUl acestela II
acordam sensul restrins (fig. 85).
Depozitele cuaternare din subsolul Capitalei au facu~ ?biec~ul unui stu~iu
special, publicat de E. Lit e a n u (1 952), car~ a stablht t.rel complexe htologice 9i stratigrafiee: superior (pleist?ce~ supel:lOr) .cu ~rosllu~ de 2~-.30 ~'
constituit din alLernante de loess, pletn~un :'jl lllS~P:trl; .medw, .fOlmat. d,m
depozite marno-argiloase eu grosime de.50.- ~OO m :'j: lI1{~J'lor .(~lel~~o~en .mf.~
rioI') cu grosime de 100-170 1~1,. constltUl.~ m genel a1
l:ISIPUll. ~.l p.~etll
9uri , dar separat pri~ cele doua m~ercalatl: de marn.e ,91 mgJle III .tlel, ollzon~
turi (A, B, C), dupa care urmeaza ley-antI.nul. ,Deci m. total 'plelsLoc.ellu~ aI.
avea dupa autorul eitat,250-300 m. Analiza Cltorva dm for~Jele mal admci
exec~tate in ultimii 10-15 ani in jurul Capitalei la l?anublaI:a (F 1, 2, 3)
I.F.A. Magurele (F 1), J ilava (F 1), Berceni (F 1, F 2) 91 Bragadlru (F 1- F 3)
:Jill.
189
188
llisipos, ce ajunge la 80-90 m adincime i chiar 100 m, fosilifer i in continuitate de sedimentare cu ultimul complex - strateIe de Frateti, psamo-psefitic,
care depa~ete 100 m adincime, ajungind uneori la 123-130 m. In forajul F 2
de la Bragadiru i anume in orizontul de nisipuri fine cenu~ii-galbui, slab
argiloase, a fost determ inata de N. Mac a r 0 vic i (1968), prezenla lui
Unio sluri H6ernes, care impreuna cu pietriurile de sub ele, indica baza pleistocenului. De asemenea, in forajul I de la Bragadiru, in orizontul A, a fost
semnalat lemn silicifiat in curs de carbonizare i fragmente de Psilunio sculplus
Brusina, Hydrobia grandis Cobalcescu, Neritina sp., care indica dupa N. M acar 0 vic i, levantinul care se intnne~te i mai j os la 181-193 m in orizontul C, unde au fost determinate: Viviparus sp., mulaj intern, Unio sp., fragmente, Tylopoma sp., fragmente, Melanopsis esperoides Sabba, Valvala piscinalis Mull., Lithogyphus neumayri Brusina.1
1n afara de importanta stratigrafica pe care 0 are pentru intreaga Cimpie
Romana relevam rolul ce revine din punct de vedere neotectonic faliei Cilni~tei,
in lungul careia orizonturile de Frateti i Uzunu, care se gasesc la zi in Burnaz, cad spre nord in zona Bucureti, la adincime de 100 m. Pe baza celor
de mai sus se impune 0 revizuire a datelor mai vechi, in legatura cu originea
fluvio-Iacustra, grosimea pleistocenului i baza lui. Alte date din forajele de
adincime mai mari slnt cele de la Buftea, Brane~ti, Baloteti, Crevedia, Chitila, 30 Decembrie, Fundulea etc., din care au fost alese citeva mai caracteristice (plan~a a II-a).
Din cele expuse eu privire la Cimpia Vlasiei rezulta ca dei nu este prea
extinsa, ea prezinta probleme de ordin ~tiinlific ~i aplieativ destul de variate,
iar prin pozipa ei geografica, Vlasia face trecerea atit intre regiunile nord ice
(piemontane ~i de subsidenta) ~i cele sudice (dunarene), cit ~i intre cele mai
vestice de tip Boianu-Burdea (mai fragmentate) ~i cimpiile tabulare, de tip
Baragall, expuse in capitolul urmator.
2. CTMPIA GAVANU-BURDEA (BOIANU-BURDEA-VIDELE)
I>/.Jl 2a
F""'12b
r::::13
~
~
~5
,I d J -
6 -
~4
~
1!:i6 Q l
Fig. 85 -
Relieful lllicroregiunii
Bucure~li
vaile p"rincipale ell lu~ci!e lor; 2 ~ ter~se in valea Dimbovitei (a - existente; b - presu use)"
terase 111 valea Colellt111cl; 4 - microrelief de gradi~ti (a - Chiajna' b - Giule~ti' c - H P~de :
A.rhlv,:,le Statului; e - Dealul Mitropoliei; f.. --:-: Radu Voda; g -:-- Tr~ita; " - 9 M~i; i - C~tel~;
~leto~la MUll".ll,. ~ !,lumbUlta, ,I - Ceta}ll; '" - Dobroe~ti, , , - Pautelimon); 5 - iacuri'
lucun en gradl~h IntertOare; 7 - clmpurde Inalte !]i netede
'
ne-a.u
190
Arge~ ~i Olt, ea fiind 0 continuare directa a Vlasiei spre vest ~i care spre sud
se opre~te tot la linia morfotectonica a Cilni~tei cu direc~ie vest-est. Ea se carac-
191
~~~I'
lei\
......
' ...... ::
II"
.....
rIO
1111
<:>
0
0
ot. 0
., <>.
,0,0 0
;;; 1:1=-:
III
-I
0;
a;-
.0
1loW.....L....~:::..&.:.I~L:.L1.u...
.....Ic!,
~
<:> .
::
<:>
0,
::
:j,
g;
<> ......
0
'. . 0' ..
I.,
C..Cl
.1".1
~
s?
<:>
.. '-:
"'~Jo'
::'. '~:'~"~"i':-l
::1'"
,.. ,'
or ol,tor
w- 1~.1.,
cJId.
I.
l
1111_.
,~
'rJ!,1
'1
.10
J~
.. . . .
Ii
" ...
I QI ::.
10 .. "
~..
"
I'
..
.. ' .
I . '.1
..,
~
0 6\'
o'
o' .
. . 0 . ' 0
.0. ' . .
'0,0,
'.'
.
'0.0 '0
,: . 0'.' 0
..
.'
.::
r.:.-:
" . I':':.
..
:'
<:> .. , 00.:
'::::"':":~~:'f::::..".
:',<:
:.
J 0
C I
, c
<:>
-...,..----.,-
F_1C11
1="'_
rg;_
0
<:>
a ' " <:> .. II '.. '.\
~
m=-:r::::~:::m:~~riTTT1T1
<:::
t'
~
0
0"'00::\:
:..
~
~
<:> -c; .. ,'" :'
'. .\:'.
"Q~"o .;~'
01
0:.
1:="1_
'0
~'~','o"'o',:'''I':'l'',,''
I
., 'p'
.. T.
. .. '
.
~ - .C"O ' - , ' 0 " ~ ..0 '1: .. 1',/
.
111- 0 ".0.'1+ .o..o.~ .. :,,1.'./:: .
~- '0' <>
4- 0. 0'. '0'
"
0
0
<:>
C)
10
0', (,
"0' .
o.
.'Q ..
.'. :
o ...
'.
'
'0 .,'.:
0 . 0 .
.' '1"
: .:.',. '.
..
'. ",.'
"'."
". ','..' ..I'"
......
.'.1: : .'.',
d!
.. , ..6'.
,0 .
0'
-1\
.n
: .. c .Q
o ... ' 6\'
'0
~ ~
",
t0 ~ 0
l ~ tot
..
tj1O!<> I of
1 "::'
1 0 ,<;: . .'
aiol',::
0
00/0101
'Trp""T'"
olet:c3.':
:lilo~ci.
01 i1lr
e T""I I rl , cd
: Q
I ~1
I II:>
. c>
o
(',
<:)
. .
. . ... ,
:.
..
..
.'
'.
"
'.
....
c::>
'"
.'
c::>
r-
c::>
'"
l Inlr-o impiir~irc mai \'cche numeam aeeastii regiune, Cimpia .Vcajlovului (P.
1955), de care s-a oeupat apoi 1. R Ii d u 1 esc u (1957).
13 -
Cimpia Romana
Cot e t,
193
lo l 0 0l
,..,
I . . . . C>
: ...... :........
... ~~tl:: : j"-~l=-,i_l=-, , \o. ; l;.;"\:a. .:. ' ';"; ' ' ';' ._:. . ; ... .;:. . ;.: J.J...l..1-_._.....J
f5
.J.
'"
---J
~-__=-+_=:,_t~o~,T.;.~ :ti~ ~ : :
iii
C>
..... <:>
.'
>-.,
1 01 " . '~.-t ....
0
? ,'.. ~ .' ~
.--
co
!!!
:~
. . '.
lo
:I~ -l,i
111
f-
c.'
(l
1111 :,,:<:1:
'.
t=Q
. '
.n._'
_ '.n
(l
......
'0
.v.~
.0.,
'1,
'-------'
,~
()
~--- " 0. 0 : . \) .
"ci-:~!
'i~::
.
~~'
,
III
/11-
'00
'C)'o
i\
I~mil,',
0:
0 .....'i
-- .:...:. :.:.
O . Q.O . Q.OO:IS]:
. .. :.:
:;; 1I1~:-.:6~-"':O"
<:'.-:'
o
0
C)
~--I.::L.:.:...;.o..;..~UL-'--....:...:...:..:...J..;u..u_--'
III
IJ
. .. . .
.'.C)'
... . :1
'.:. "'"
i~::::::C;
co :<> : .:
m
. 0. 0
:'.. :O~.
.. o. '.0
nul se afla la mica adincime sub depozitele aluvionare ale riului Vedea (vezi
partea I ~i plan~a a III-a). Pentru restul forajelor, care, in general, strapung
cuvertura pleistocena, rezulta prezenta celor trei complexe litologice cu extindere generala (loessic, marnos-calcaros ~i psamo-psefitic de Frate~ti), a~a cum
se vede din plan~a a IV-a. In multe cazuri, separarea celor doua complexe litologice
superioare (loessic ~i marnos-ca1caros) este destul de grea din cauza datelor de
foraj, lipsite de unele amanunte, mai ales in ce prive~te grosimea lor reala.
Din datele rezultate in urma analizei forajelor se vede cii loessul ~i depozitele loess ice acopera ca 0 cuvertura continua cimpiile Boianu-Burdea- Videle,
cu grosimi variate intre 8-20 m. Acest complex loessic scade in grosime spre
nord in Cimpia Pite~ti ~i spre est, in Cimpia Videle, in apropierea zonei de
divagare ~i in plus, el se gase~te la diferite adincimi ca intercalat ii ritmice in
complexul psamo-psefitic, la fel ca ~i in cimpiile piemontane ~i in cele de subsident a , descrise mai inainte. Acest fapt confirma caracterul piemontan al acestor regiuni interioare, situate la periferia piemonturilor inalte Slatina-Spineni ~i Pite~ti.
Complexul loessic este constituit sub raport genetic atit din loess eolian,
prafos, cit ~i din lehmuri ro~cate, argilo-nisipoase, deluviale ~i proluviale.
Ambele serii cuprind intercalatii de soluri fosile, cu concretiuni calcaroase,
mai bogate in cazul lehmurilor, legate genetic mai mult de substratul marnosca1caros din baza, de aceea, separarea comp exului loessic este destul de greu de facut.
Complexul argilos-marnos-calcaros, de obicei ro~cat, ca ~i cel din Burnaz,
apart ine peste tot interfluviilor, el avind 0 raspindire generala ~i grosimi pina
la 20-30 m. In cuprinsul acestuia apar slabe intercalatii de nisipuri sau pietri~uri marunte. Originea lacustro-mla~tinoasa cu influente de tip subtropical
este confirmata de stratificatia orizontaIa ~i de bogatia in calcar, corespunzatoare fazei de stingere a lacului villafranchian. EI ajunge spre nord la adincimi mai mari pina in cimpiile piemontane inalte, a~a cum s-a vazut din profilul de la Colone~ti. Peste tot acest complex litologic este permeabil ~i numai
local semipermeabil.
Complexul deltaic, fluvio-Iacustru, reprezentat aici prin depozite de Cinde~ti II
(respectiv de Cotmeana sau Burdea) consta din bolovani~uri, pietri~uri, nisipuri (de obicei feruginoase), prezinta textura torentiala ~i intercalat ii nisipoase
sau marnoase, ca ~i numeroase discordante locale, rezultate din variat iile tarmului in lungul caruia s-au format stratificatiile torential-deltaice, care se
poate urmari la diferite deschideri naturale (fig. 21), mai ales in versantul
sting al Oltului, unde apar intense procese gravit.ationale ~i torentiale.
In concluzie, retinem varietatea mare a depozitelor de Frate~ti-Cinde~ti
din Cimpiile Boianu-Burdea- Videle, care se suprapun aceluia~i tip de depozite fluvio-Iacustre mai vechi, levantine ca 0 continuare directa a sedimentarii
plio-p leistocene .
Sub raport aplicativ, in legatura eu declan~area proeeselor de inundatii din
perioada 1969-1972, in aceste regiul1i s-au produs puternice inundatii pe vaile
Glavaeioc, Dimbovnic ~i Neajlov, iar pe interfluvii, intinse umeziri pe solurile argilo-iluviale, care acopera aproape toata suprafata acestor eimpii dintre
Olt ~i Argq, ea ~i accentuarea eroziunii versant-ilor. Pe latura sudica s-a resim~it ::;;i influenta ridiearii nivelului freatic in sectoarele mai bogate in crovuri.
195
Analizat mai in amanunt pe baza forajelor din plan~a a tIl-a, eomplexul ai'gilo-marnos ealearos este destul de variat. Din forajele amintite este destul
de greu de a apreeia daca. este yorba de un loess tipie, ei mai degraba aiei intilnim peste tot un loess sau lut argilos, un lehm argilo-nisipos, bogat in concretiuni calcaroase, uneori incepind chiar cu solul, a~a cum este cazul la localitatea Preajba, nord de Videle.
Marnele apar de obicei sub aceasta argiHi lutoasa, grea, situata la adincimi
variabile, in general sub 10 m ~i ele au 0 dezvoltare mai mare pe latura sudica,
in zona de contact eu Burnazul (forajele de la Maldi:ieni, Fnrcule~ti, Viiceni,
Babi'tita, Naipu, Prunaru, Coco~u etc.). Grosimea lutului argilos scade spre
nord, a~a cum se vede la localitatile Burdea, Fierbinti, Glavacioc,
Tatara~tii de Sus, ca ~i spre E ~i SE (Petre~ti Croitori, Buc~ani, Clejani etc.).
In legatura cu aceste depozite luto-argiloase ~i marnoase se remarca prezenta
unoI' cruste calcaroase, care ies in evidenta in multe foraje dintre care accentuam asupra celor de la ~erbiine~tii de J os, Titule~ti, Alimane~ti, Stoicane~ti,
Mihiie~ti, Radomire~ti, Maldaeni, Sili~tea, Vace~ti, Bi:ibiiita, Coco~u, Fureule~ti etc. din care redam 0 mica sectiune (fig. 8G).
~1
Vilcele de Sus
170
160 -
E32
150
~3
140
~4
130
10'.. ;>0;':0.'
".0'. 5
120
--6
100
90
o .
'0
.' 0.' ,
80
, . 0
.0
'0
'0
'0 .
70
'0
. 0 .
0, ,0 .
'0 .' '0' "
'1 .
"
"68,00'
.~.
o . o
'0
o ...
40
30
',0'
20
72,
Fig. 86 - Sectiune geologica in Cimpia Boianului (dupa I. C. S.P.):
I-depozite loessice; 2-argile; 3-marne; 4 -
196
nisipuri; 5 -
Din acest sector face parte numai Cimpia Burnazului, care apare ca un tampon longitudinal intre linia morfotectonica a Cilni~tei cu prelungirea ei spre
vest ~i albia Duni:irii, cu aceea~i orientare de la vest la est ~i care domina regiunile din jur mai joase, mai ales in regiunea estiea, cu caracter evident peninsular. Acest caraeter s-a conturat mai ales in timpul lacului pleistocenmediu (faza Mindel-Riss). Aici predomina cimpul ina It, cu inclinari locale
spre nord intre Olt ~i Calmatui sau cu 0 retea hidrografica orientata de la sud
la nord, in Burnazul estic.
Destul de numeroase ~i restrinse ca suprafata sint aici zonele semiendoreice,
care apar aproape pe toate cumpenele de apa ale retelei hidrografice majore
~i minore, orientate in cele mai variate directii ~i conditionate de prezenta
microreliefului de crovuri ~i poW (gavane sau padine, a~a cum s-a vazut in
fig. 73). Acestea au avut 0 influentii destul de mare ~i in formarea vailor secundare de tipu I furciturilor, cum este cazul vailor Once~ti, Putineiu, Draghiceanu, Gogo~ari, Giiuriciu etc. Prin depozitele de Frate~ti, care apar ca 0 cuvertura continua, situata sub depozitele marno-calcaroase ~i nisipoase, de
Uzunu, Burnazul reprezinta sub raport hidrogeologic 0 unitate foarte importanta, ea colectind toata seria apelor freatice din cimpiile Boianu-BurdeaVidele ~i pe care Ie descarca in vaile adinci laterale (OIt ~i Dunare) sub forma
de izvoare foarte bogate, situate la baza versantilar. Putem considera, fara
a gre~i, ea Burnazul reprezinta unul din cele mai bogate "castele de apa subterana" din Cimpia Romana, care-~i descarca singur pe cale naturala resursele
proprii ~i a carol' utilizare rationala se impune. Sus pe cimp, fintinile ating
arizontul freatic, tot a~a de bogat ca ~i pe margini, la adincimi destul de mari,
de 30-40 m.
Tn cuprinsul luncilor invecinate din est (Arge~) ~i din sud (Neajlov-Arge~),
nivelul piezometric al acestei structuri freatice se afla la 3-5 m adincime.
Analiza dafelor din foraje se paate urmari in plan~a a IV-a, unde au fast selectate cele mai caracteristice profile geologice ~i care scot in evidenta prezenta
celor trei complexe cunoscute: loessic, de Uzunu (marnos-calcaros sub forma
de cruste ealcaroase ~i cu intercalatii de nisipuri, uneori destul de masive) ~i
de Frate~ti, complex socotit ca cel mai important repel' hidrogeologic ~i stratigrafic.
197
i!!J
111-
e-
1~1
-
'.:\
:;
'
..
~ .......
:~
: : ..
., .Q
0
0
<>
"
.0
0: ,1,:1'
"
'" <> .I:t
<">
co
<)
'"
;I(
~~ \O\J.l1 l
F
0\ 0 0 l
~<:> T1Q11lo
rm
o r.:-,----'=-t-r-
nunzn
I
111
':0' 0
} ~t ~ r~i1l .?'.0'.. .o:~::
l it, 1
:'i':~:
:.. ii:
.C
.'
Burnazul vesfic este regiunea cea mai masiva, de forma unui paralelogram,
limitata in est de linia vaii Teleorman, continuata de valea comuna TeleormanVedea, iar in vest, de versalltul abrupt al vaii Oltului, intre Birse~ti ~i Plea~ov, de unde cimpul inalt cu intense procese de panta (figura 87, A) se retrage
spre est lasind loc teraselor Oltului dintre Olteanca ~i Turnu Magurele. Acesta
este Burnazul Teleormallului, mult mai fragmentat ~i mai variat decit regiunea estica. Vaile Calmatui ~i UrIui, adinci ~i inguste, intens meandrate ~i incatu~ate, cu numeroase gradi~ti, terase locale ~i asimetrie alternativa, dupa ce
se unesc ~i patrund intr-un microcanion de loess, situat intre localitatile Voevoda ~i Vinatori, putin asimetric ~i cu 0 adincime de aproape 90 m.
Cele trei cimpuri din partea nordica (Olt-Calmatui, Calmatui-Urlui, UrluiVedea ~i Vedea-Teleorman cu vaile respective, reprezinta subregiunea nordica,
mai fragmentata ~i ondulata, denumita Burnazul interior al Alexandriei, iar
cimpurile Olt-Calmatui ~i Calmatui-Vedea, constituie Burnazul tabular exterior, suspendat deasupra Luncii Dunarii, cu terasemaiintinse.maiales in sectorul Zimnicea ~i care poate fi numit Burnazul Magurele-Zimnicea. Aici se afla
'
ap'J~S
Ij~
~: ,0:
lot .o~.~..."J'~o
-I Irolco
0-
lio
1. BURNAZUL VESTIC
'.0
'0'
le I."
. K~"':Q'
"'.
0'.' 0
'0':'. .
'J~S
'"
'" o10t. 0t .. j 01c
"'V"
Itt r,
..
nunznap
~::;'::}~.:~
0
1
l<}I
0\ o-t4i
III
f-
t<>
::Q:-.ii
b\~f
i=
~._-~
II
E
Tot aici trebuie aratat ca in multe foraje..e ste foarte greu de separat complexul
loessic de cel marnos din baza lui, datorita trecerilor putin sesizabile din descrierile destul de sumare uneori. Urmarind citeva profile transversale, orientate de la sud la nord, se observa ca nisipurile din complexul marnos se ingroa~a spre nord, iar pe directia unui profil longitudinal, in. Burnazul estic
se constata u~oara inclinare a celor doua complexe de Frate~ti ~i Uzunu de la
vest la est. De asemenea, trebuie aratat ca aUt pe latura de rasarit ~i cu aUt
mai mult pe cea de nord, complexele de Frate~ti (partea [superioara) ~i de
Uzunu ramin suspendate deasupra luncilor din vecinatate. ~
'T-
.. 0
... .
0', . ().,o .
r'"
~~:~
i~rlt ill4 '0:
.!
-III
t1 ~::.~
ol~IT
\0
:;
nunzn 8p 'J~S
0
1
~-=o~:":'.-i,--'0
0
\;; IT,
....
",
.. " .. ,
\.\01' "1:::1'.'
0 l _ l -1 0 : I.. , '.,.', '.1'
I. l
co F;:::
r- \\1
.,
.,
0
010.
'.t'
co
C>
.,
.,
II
.,
.,t,t
l~t
'"
r-
..
,', :'.Q
. o~
:ililiJ .: 0:0.
<n
t::
'"
I::::
III
III
<">
<>
<>
I:::'.
r-
...
III
III
....
r-
8P'J~S
'.T~ll
0
1:::-0
r-
". ~
'. :.Il
Ii '1"
III
'1;)'0.
0
'.,.
" 'T'TJ
.'-: -.;~~
nunzn
I ..
aa '.
of
'.cr'
'" 0, .
<>
:.Q':()~
ll~
10
Ol ...
c>
'::1
C)ICl
'1
.0:
....
~:10.\
~\0,\1fT
..'(). ,'. ': q:.
.i. :'.0"0"0."
."
.<>
o.
...... ''0'"
~."
.-.' ..0.<>.0
:~.
.' 0'.
'"
llr
'"0
',Q'
'.0 :.
Fig. 87 -
. .' ..
.0:.. .,;
<l .. : II
()
..,
199
eel mai extins elastoearst, in care predomina poliile de tip gavan, asimetriee,
eu versantul estie mai inelinat, datorita probabil influentei vinturilor vestice.
Aeeasta subregiune eu 0 densitate de erovuri foarte mare 1?i tasari masive,
care la gara Ulmulet ajung la citiya km lungime, se preteaza eel mai mult
la utilizarea lor in trasarea 1?i drenarea zonelor afeetate de clasto-earstul sufozional, datorita eonfiguratiei genera Ie a reliefului (pantei, teraselor in trepte,
gavanelor foarte mari - Vii1?oreni, Sahueni, eu Peri etc.), orientate in general
de la vest la est. Mai ales cimpul dintre Olt 1?i Calmatui, asimetrie 1?i cu inelinare generala NV-SE, se preteaza eel mai bine la drenarea gavanelor, foarte
numeroase de altfel, spre yaile lungi 1?i seci, afluente ale Ci'ilmi'ituiului. Aceasta
teza poate fi aplieata 1?i pe cimpul clintre Calmatui 1?i Vedea, prin intermediul
vailor Gaurieiu 1?i Roji1?tea. Cimpul ingust de confluen~a dintre vaile Vedea
1?i Teleorman, marginit de terase simetriee, poate fi utilizat mai bine printr-un
sistem de irigatie radial', ineepind de la eumpana apelor spre periferia lui.
Terasele Oltului $i Dunal'ii apar la marginea cimpurilor inalte. Ele au Ull
earacter aeeentuat loessie in seetorul Olteanea-Lita 1?i 0 largii dezvoltare in sectorul Zimnieea, unde sint puse in evidenta nu numai de relief, ci 1?i de geologie.
Numeroasele foraje din Burnazul vestie confirma peste tot cele trei mari complexe litologiee amintitemaiinainte(plan~aaIV-a).ca~i profilele de suprafa~ii
(Uda Cloeoeiov, Piatra, Alexandria etc.).
2, BURNAZUL ESTle
Burnazul estic sau de Ilfov iese in evidenta prin cimpul longitudinal dintre
linia Cnni~tei - Neajlov - Arge~ ~i valea Dunarii, eu terase largi intre Bragadil'll-Pietro~ani-Giurgiu,ea ~i prin vaile seeundare eu direetie sud-nord
de pe latura de miazanoapte dintre care eea mai intinsa este Valea Porumbenilor. Crovurile nu lipsese de pe eimpul inalt, unde au mai mult earaeter de poIii, denumite aiei padine, dar ele nu depa~ese densitatea eelor de pe terasele
de 40 ~i de 20 m (v. figura 73). Aeestea nu lipsese niei de pe terasa joasa a Giurgiului, unde sint insa mai rare.
in legatura eu exeesul de umiditate, Burnazul n-a avut probleme a1?a de grele
ea alte regiuni ale cimpiei, afara de exeesul de vale din bazinul Calmatuiului
~i eel de interfluviu ~i de terase din seetoarele sud Dragane~ti de Vla~ea 1?i de
pe terasele joase din vestul ora~ului Giurgiu, legat de prezenta erovurilor ~i
de ridiearea nivelului freatie, care in euprinsul cimpului inalt a fost destul
de mare. Sondajele de aiei sint redate in plan~a a IV-a.
Lunea Dunarii prin amenajarile efeetuate a fost seoasa de sub influenta
revarsarilor Dunarii, probleme mai eomplexe apar mai ales in eele doua seetoare eu dune de nisipuri, primul intre Turnu Magurele 1?i balta Suhaia 1?i al
do ilea , la nord-est de Giurgiu, unde sistemul de grinduri nisipoase este destul
de extins. Utilizarea'mieroreliefului sufozional de pe terasele Dunarii 1?i de
pe cimpul inaIt pentl'll sistemele de irigatie sau pentl'll laeurile locale, trebuie
avut in vedere 1?i aiel. Proeese aetuale gravitationale 1?i de eroziune destul de
intense apar pe versantii abrupti, a1?a cum se vede in fig. 87, B, la Radovanu.
a ultima problema pe care 0 amintim aiei este legata de prezenta terasei
Chirnogi, situata in eoltul de SE al Burnazului, eu depozite de Frate~ti in baza
peste care urmeaza eomplexul marnos eu interealatii sau ehiar eu un orizont
de nisipuri orizontale in baza, dar mai subtiri ea in euprinsul cimpului inalt
~i aeoperit eu loess, in care mierorelieful sufozional eu polii ~i erovuri, este
destul de extins.
200
CapitoJuJ X
Aceasta grupa este situata intre Subcarpatii de Curbura dintre Bm;au ~i Zabala, de 0 parte, versantul drept ~i abrupt al Dunarii, incepind din dreptul
gurii Arge~ului ~i pina la confluenta cu Siretul, pe de alta parte. Spre nordest de valea Siretului se ridica ca un pinten destul de masiv, ultima prelungire a Podi~ului Moldovei, reprezentata aici prin Cimpia Covurlui- Galati,
expusa mai departe ~i care sub raport agrogeografic se incadreaza Cimpiei Romane. Dunarea incinge ~i limiteaza la exterior acest compartiment, care la
rindul lui se arcuie~te paralel cu Subcarpatii. Siretul dreneaza marele golf al
Cimpiei Romane de NE, situat la contactul dintre Subcarpati ~i Podi~ul
Moldovei.
Cea mai mare parte a acestei grupe apartine Baraganului, constituit din
cimpuri de loess, cu intinse c1astocarsturi sufozionale ~i sectoare semiendoreice,
iar cimpia Siretului inferior reprezinta ultima unitate a zonei de divagare ~i
cea mai activa ca tectonica actuala. Sub raport litogenetic, in afara de loess
care acopera ~i cimpiile piemontane subcolinare, sta cuvertura depozitelor fluvio-lacustre pleistocene ~i pliocene, destul de variate ca faciesuri ~i grosime.
Acest compartiment se distinge nu numai prin pozitia lui geografica indicata
mai inainte, ci ~i prin faptul ca el face legatura cu Podi~ul Moldovei ~i cu
Subcarpatii prin valea Siretului inferior. In acela~i timp, intre Calara~i ~i Braila, el vine in contact prin Lunca Dunarii cu Podi~ul Dobrogei, reprezentind
in acela~i timp partea cea mai arida a tarii noastre. Tot aici trebuie rem arcata
~i forma de culoar larg deschis spre nord-est, supus influentei mai accentuate
a climatului continental est-european, ca ~i prezenta pe cea mai mare parte a
acestei grupe a structurilor de hidrocarburi aUt in fundamentul cimpiilor
loessice,cit ~i in al celor de divagare ~i piemontane.
Grupa estica $i nord-estica - scurta caracterizare morfofunctionala. Situata
a~a cum s-a aratat in partea cea mai rasariteana a Cimpiei Romane, aceasta
grupa este lipsita pe cea mai mare parte, in zona cimpurilor inalte, de 0 retea
hidrografica, cu exceptia riului Ialomita, lipsit ~i el de afluenti propriu-zi~i
in aval de Urziceni. Apele freatice se gasesc, in general, aici la mica adincime,
cu exceptia laturii rasaritene a Baraganului sudic, a partii mai inalte a cimpiei piemontane subcolinare ~i a teraselor inalte ale Birladului, precum ~i intinse zone cu saraturi, care ridica probleme destul de complexe sub raport agroameliorativ. La acestea se adauga lipsa scurgerii ~i pantele foarte mic(pe mari
202
Acesta cuprinde tot ~esul neted care se intinde la est de Bucure~ti ~i pina
la Braila, unde se desfa~oadi cimpia Mosti~tei ~i cele trei regiuni ale Baraganului.
1. CiMPIAMOSTI$TE I
203
"<:l
on
<1l
"<:l
;::l
;::l
c::
CJl
".
...
'C::
>0
.s
E
, '~"Jf'
....
'1.
1.l.1
1010
l!)
",~
....,"
I'll
..,
'"
<1l
"
<1l
<1l
"<:l
E
s::
:ac::'"
;::l
'"
...0
<1l
';?
~
to
V>
I
~
<:l
>.
<:l
<:l
""
l:;
Q,.
~ """"'11,1_:...-_-_-_-_-_-_-_~-I:"',,:/'i,X')!_=====:::
:,',
:~'"
:O'~
2, BARAGANUL SUDIC
."
.",
0."'"
.'
.,
, ,"
,
.. I::l
~T
1
:0;"
"':l',,
.1:;l','
'I
L:ailZa principala a intinsei zone semiendoreice de aici (Y. fig, 79). Cele dona
lunci marginale - a Arge~ului ~i a Dunarii - ocupa ~i ele Intinderi destul
de mari, acle\'arate dmpii aluviale, separate Intre ele prin importanLul con
alu\'ionar al Arge~ului, pus in eYidenta aUt de morfologia specifica, ciL ~i de
forajul de la LA.S. Oltenita, cu adincime de 24 m ~i care arata pe 12,70 m
depozite argilo-nisipoase rezultate din transportul Arge~ului, dupa care urmeaza
depozitele din Lunca Dunarii, constituite din cele doua faciesuri (de lunca, cu
nisipuri ~i de albie, cu pietri~uri ~i nisipuri), sub care unneaza depozitele cretacice,
Forajele 1i analiza lor (plan:;;ele VI- VII). Aici se pot urmari in cele doua categorii de foraje, mai adinci sau mai de suprafata situate la nivelul dmpului
Funclulea-Ciornuleasa sau Baragan din care reiese ca peste tot se aHa eomplexul
loessie predominant praIos, apoi argilos sau nisipos, cu intercalatii cafenii sau
ro~caLe, bogaLe in concrepuni calcaroase spre comp]exul subiacent, care, In
general, este nisipos (plan~a a VI-a). Grosimea complexului loessic atinge in 50ndajul de ]a Padurea Ciornuleasa 2~,00 m, ca la Socolari :;;i 28,40 m la Valea
Capitanului. In general, acesta depa:;;e~te 20 m ~i prezinta numeroase orizonturi mai Inchise la culoaTe, unele chiar ro~cate,
Pe terasele Arge~ului ~i Dunarii, acest complex are grosimi mai mici, In general sub 15-16 m, Cl,l exceptia forajelor de la Valea Stinei ~i de la Spantoy,
unde are In jur de +20 m. Complexul marnos-calcaros nu apare clar dedt in
sondajele de la Solacolu ~i de la Sultana, el fiind greu de separat din descrierile sumare ale fi:;;elor de foraj. Complexul psamitic este prezent peste tot lJe
interflu\'iul Solacolu-Ciornuleasa :;;i el devine ~i psefitic pentru unele orizonturi mai adinci. Acesta din urma apare peste tot in cuprinsul treptelor de terase atit pe latura arge~eana, cit:;;i pe cea dun{lreana, aVlnd in numeroase foraje
(Suhatu, Curcani, Valea Ro~ie) :;;i bolovani:;;uri. Dupa dt se pare, la Spantoy
orizontul psamo-psefitic nu apar~ine depozitelor de terasa, el fiind situat la
acllncimi mai mari :;;i sub un orizont de nisipuri cu intercala~ii de gresii, ceea
ce ne aminte:;>le de orizontul de Frate:;;ti din Burnaz, Prezenta nisipul'ilor de
lVIosti~tea aproape peste tot constituie un element litologic, important, alaturi de pietri:;;uri, :;;i poate explica, In buna parte, dez\'oltarea mare a carstocarstului sufozional din Cimpia .Mosti~tei. De asemel1ea, trebuie aratat cn
aproape tuturor teraselor din vaile Afge:;;-DimboYi~a:;;i Dunare, Ie corespund
depozite de nisipuri ~i pietri~uri, dar pozitia lor aItimetrica indica 0 u:;;oara
afundare de la nord la sud :;;i chiar de la vest la est, aVlnd ca axa gura
Arge:;;ului. In legatura cu pietri:;;urile din forajul Ciornuleasa, acestea se inscriu
in aIt complex psamopsefitic de care amintim mai departe.
0 ....
<:>
Btll'llganul sudie este cel mai important ~i mai grandios dmp al Clmpiei
Romane, suspendat mult prin coltul de est deasupra luncii :;;i baltii Ialomitei.
Prin dimensiunile ~i caracterul stepic, mai accentuat aici, ca ~i prin adincimea
mare a apei freatice, aceasta regiune se cOl1funda cu Baraganul propriu-zis,
cunoscut astfel ~i in literatura noastra din ]ucrarea lui A 1. 0 d 0 b esc II Pseudokinegelikos (plan~a a VI-a).
205
0:::
0:::
,,"
&
111,
:-::i:
' ' .....
Q
<:>
'"
",iW
;.: .... ~:
<:>
.'\.
,,",
II
r- ~
~~
:q';
\):
:Q:
~ ~
<:>
<:>
0
<:>
<:>
<:>
<:>
'"
..
s:
~'I--+-3--1
II
\(I
=:
0
0
0
C>
.0':' ):).
:o:~'O'
.'.C),
.0,.,
C)
III
~ =:
~
C>
~I
<><>
~,III
'"
,.
1=
'U',--=+
III
['n
C ..
,.
""
a~
'"
-:.'.:.:
I.. :
I c
00','.
0'.....
c:> '
iiI.
~_ _...,
: ....
t,
~ lOll'
... :.:'
~'00'-0
!!!-: : ~ -1:\r--+--i-+'-;<>~o:.~:
0
110
'I
C>
<:>
<-<
..
""
<:>
<:>
<:>
C>
~t1 0
la
~
~
C>
~.
10
I ..
"
'" .
.....
101 o~
-t''''*----++--+-H~.!. ~~
o
co;c
,. ----i----i<'i.. M
I=---~--f'-d::
C>
:Q.
, .".'<;)'
.0'
.. lololi
... :~
0 \
. ~~\
<:> q
I.'~
<:>
. o 0l~ ,.' ;~.
01
""1 10 1
0',::
0 10 10 1c I
0.:-.'
0
0 0 , q""'l,--+,--o-i. :.'
\p
co
~
'---"""T--
C>
...,
c>
tt
o
m
... .::
II
0,
:------1::::::.
.
:)1
~
~~
<:>
104
0\
~ I!:I'~'--1-d-'----'-'...,'1---'=1
a>
C>
a,
<:>
.'
~ ::::::J
110
<::>
<:>
----..--- a::
:<
ml~
III
<:>
0_0"..,
ME
010 1
\0 I Cl .". '.
T ~l :';'.':
207
tind astfel mai puternic nivelul freatic. Prezenta cuverturii nisipurilor de dune,
a mic.roreliefului dunar ~i sufozional au fayorizat local ridicarea nivelului freatic, aHituri de unele actiuni antropice corelative.
Subdiuiziuni geomorfologice. In Baraganul de sud se desprind urmatoarele
subregiuni: Bariiganul Lehliului, partea cea mai ingusta, dar ~i cea mai fragmentata ~i care ajunge pina in valea Argovei; Biiraganul Giulnitei partea cea
mai masiva ~i mai joasa, dar ~i cea mai slab fragmentata, la care se ata~eaza
~i cele doua terase ale Dunarii, ~i Bc1riigamzl Fete~tilor (Hagienilor), partea cea
mai ingusta, dar ~i cea mai inalta, cu cele doua terase din coltul de NE pe
care Ie domina.
Forajele ~i analiza lor. Baraganul prezinta sub raport geologic probleme
mai complexe. Trebuie scoasa in eYidenta intinderea mare a complexului
psamo-psefitic, care constituie rezervorul cel mai important sub raport hidrogeologic, fapt subliniat de E. Lit e a n u (1956), care a facut prima raionare
a apelor de adincime dintre vaile Arge~- Siret.
De asemenea retinem studiul complex hidroameliorativ (irigatii ~i desecari)
pentru intreg Baraganul, elaborat de M. Bot zan ~.a. (1959), care contine
o serie de date importante sub raport geologico-geomorfologic,' cum sint de
exemplu: grosimea depozitelor loess ice, frecventa crovurilor ~i altele.
Pentru Baraganul sudic remarcam studiul hidrogeologic de amanunt realizat de C.S.A. prin I.S.C.H. (1967) in care au fost stabilite grosimea stratelor
de Frate~ti ~i potent-ialul lor hidrogeologic.
In legatura cu prezenta depozitelor de Frate~ti a carol' raspindire predomina
in Baraganul de sud, trebuie aratat ca aceasta problema este mai complexii,
aici fiind prezente mai multe complexe psamo-psefitice de virsta pleistocena
~i pliocena.
Dcoarece nu dispunem de un numar suficient de foraje, care sa ne permita 0
analiza de amanunt, in cele ce urmeaza ne referim numai la citeva din forajele
de adincime mai mare, cum sint cele de la Sarule~ti, Lehliu, Ciulnita, Hagieni, Fete~ti, Stelnica, Buliga ~i altele (plan~a a VI-a) din care rezulta predominarea complexului psamo-psefitic cu grosimi ~i adincimi variabile, aceasta
reprezentind umplutura detritica principala a marii depresiuni est-valahe in
plioccn ~i pleistocen. (Pentru aceasta din urma forajul cel mai important este
cel de Ia Macule~ti (71 m grosime). Urmeazii complexul argilo-nisipos sau marnos, apoi la suprafata se afla complexul loessic, prafos, nisipos sau argilos ~i
cu intercalatii de orizonturi ro~ii, maronii, un fel de lehmuri sau chiar argile
ro~cate, expuse mai departe.
De asemenea, se constatii trecerea regulat[l a complexului psamo-psefitic
(forajele de la Facaieni, Iezeru) sub Lunca Dunarii.
Forajele de midi adincime sint mai numeroase ~i din ele am selectat citeya
din care se poate urmari mai ales contactul loessului cu depozitele situate imediat la baza (plan~a a VI-a). Analiza aces tor foraje scoate in evidenVi varietatea
destul de mare a depozitelor superficiale (prafoase, nisipoase, argiloase, marnoase), pe grosimi in general de 40-50 m, unde prezenta unoI' orizonturi subtiri de nisipuri dunare fosile, ca ~i intercalatiile de solmi fosile, de obicei
argiloase, explica in buna masma formarea unoI' structuri acvifere locale (su-
208
Situat intre Ialomita ~i Calmatui, acesta reprezinta unitatea care face trecerea de la partea mai ina Ita la cea de nord, mai coborita, aUt prin pozitia
geografica, cit mai ales prin litologie, prin grosimea mai redusa a loessului
~i a substratului pe care sUi, mai argilos. Datorita acestor factori in primul
rind, precum ~i a legaturii directe, mai strinse cu Subcarpatii, prin marele
con de dejectie al Buzaului, aceasta regiune geomorfologica ridica probleme
destul de dificile din punct de vedere agro-ameliorativ in legatura cu excesul
de umiditate de tip interfluviu, a~a cum s-a vazut in perioada 1969-1972.
Mai mult ca in toate celelalte interfluvii, aici a fost afectata de umezire
freatic permanenta, in diferite grade de la puternica la moderata ~i slaba,
cea mai mare parte a acestei regiuni. In acest sens trebuie sa tinem seama in
afara de factorii amintiti ~i de prezenta intinderii mari a solurilor nisipoase,
mai ales pe latura de nord, unde microrelieful dunar ~i de crovuri au avut
un 1'01 destul de important. Fata de Baraganul sudie, aici intervine un element
nou - prezenta sanzrilor locale de tip cuveUi lacustra, in microdepresiunile
de tip polie, cum sint: Plascu, Coltea, Tataru ~i altele, ca ~i cel general de tip
interfluviu, legat de circulatia apei freatice.
Drenajul de suprafata este ea ~i inexistent, vaile Cotorca, Fundata ~i Strachina neindeplinind aceasta functie decit sezonier, in timpul ploilor torentiale sau dupa topirea zapezilor, in restul anului ele fiind vai seci, uscate.
Ca urmare a lipsei unui drenaj de suprafata organizat, a pantelor foarte mici
~i a microreliefului lunar ~i sufozional, Barc1ganul de mijloc este dominat de
prezen{a intinsei zone semiendoreice interfluviale ~i de terase. Putem spune fara
a gre~i di Baraganul de mij loc este regiunea cea mai intinsa ~i al carei grad
14 -
Cimpia Romana
209
;!
CJ
;::
Q"l"'"
~
11
(,:(. ::::
.1.:1....
1...-
_
'"0
....
~ ...I.. ylE~
~
I~.
"
., -:.
.,
','
.u;.
>::.1:.",..1:'1:.1. 1
.'
()
en
~
_I
~
Iii
--
...
. '
. . . ",
.'
...........
.'
"
'
~ ._-
.~
::l
l-a~
.. ::'. ::1.:.
:: :
j' ..
,. :1 ..
1..,
-
-. . . . .
~ r=rIJJIIIIm
EF3TTTIl
'l:l
>OS
"0
.
I:.'/ .. o
~~
'.,
//
.. : '.__~
o
r.t.
I 10:-::
.n \11 ...-..............
~ ~
::: :::_ ::<:
,_
l~~:;I
L..
,
ooo!
"",....--.........",..-,..,..,.."....-rT~I"':":'1r7"""7":'"~7Ti'TT.,-.
ji':,--++-'-+-'---1
~ t.":.---tt-11
en
210
'"0
' . , L.,- - - - - - - - -
~ II
:.::~
a
C>
Cauza principala a excesului de umiditate din perioada 1969-1973, asemanatoare cu cea din secolul trecut (1884-1895), a fost generata, dupa P. G it ~_
t esc u ~i colab., (1974), de excedentul de precipitatii, la care desigur ca au
contribuit 0 serie de alti factori (microrelief dunar ~i sufozional, lipsa de scurgere ~i deci stagnarea apei la suprafata, litologie etc.). In afara de problemele
legate de dinamica apei freatice, in masura tot a~a de mare au interesat, de
asemenea, ~i schimbarile care au avut loc in peisajul geografic local, in legatura cu formarea de noi unitati lacustre, influenta asupra diferitelor constructii etc.
Analiza forajelol'. Dintre forajele de adincime mai mare amintim trei: Milo~e~ti, unde sub loess apare un complex predominant nisipo-marnos; Andra~~ti,
unde tot sub loess urmeaza eomplexul psamo-psefitic cu 0 singura intercalatie
de marne (intre 50-60 m), dupa care se trece intr-un alt complex - argilos,
uneori ro~cat cu slabe intercalatii de nisipuri ~i pietri~uri; Slobozia, unde sub
aluviunile actuale pina la 139 m apare complexul psamo-psefitic destul de gros,
~i apoi eomplexul marnos eu intercalatii subtiri de nisipuri (plan~a a VII-a) .
Forajele de midi adincime, mult mai numeroase, scot destul de bine in evidenta raporturile din cele trei complexe ale depozitelor superficiale (complexul
loess ie, complexul nisipos ~i complexul argilos). In legatura cu modul de
raspindire in suprafata a complexului bazal, argilos, a~a cum reiese din cele
:::l.
c:
'"o
.:
1. .' '.'
::l
c:
.'
'"
..~-E~1++~
'"
Q:l
:!.
~ -_- trJ..-'..-1+++-1+1
E33 [!!J4
-<;::>6 CS)7
'
D
M
.':,1) ,
'"
..
&:
~
'" "':;:'+~-l+-H
<:;-
@9A-- A 1O
~.~
. .,
.,.'"
'" >
8-1X~...-,;.-:...tH+l
0-
III
CJ)
III
n
N
'0
';:
LJ
t: ...
s<
a.
c:
~.
1-, "
=."
~
CD
f-'
-"
~
f-' ,
:':3
l-- . .
1--"
.. t=.,.
213
Ctt
,g
~~
'::::3
.::
'~
i
0
t;j '"
"" '"
I
<::> C>
.S> ~
>.:...~
.z
M
E
'
'"
"<:
214
0 ian u Iji
D. B a I uta (1973), remarcam larga ondulare
a acestuia, cu aspecte de relief pozitiv Iji negativ, fapt care nu este lipsit de interes pentm dinamica apelor subterane (fig. 88).
De asemenea, mai relinem prezenta cu totul
caracteristicii a cuverturii eoliene dintre localitatile !nsuratei-Lacu Rezii Iji Spiru Haret de
pe latura nordica Iji localitatea Cioara Doiceljti
din sud, unde aceasta cuvertura are aspectul
unoI' "plato uri eoliene de acumulare $i deflafie",
care spre valea Calmatuiului are forma unoI'
trepte de deflatie, care nu pot fi confundate cu
terasele fluviatile Iji de aceea apar ca niljte terase false (fig. 89). Remarcam martol'lll de eroziune detaljat din terasa Mihai Bravu, denumit
Grindul Gradiljtei, acoperit cu nisip de dune
Iji loess.
Forajele, alja cum s-a mai spus, sint destul de
numeroase Iji ele acopera aproape intreaga suprafata a acestei cimpii (planlja a VIIa) Iji din a
carol' analiza retinem, in continuare, 0 serie de
concluzii de ordin Ijtiintific Iji practic, dintre
care cea mai importanta este confirm area conului aluvionar al Buzaului pe directia sudica Iji
sud-vestica, unde in forajele de la Buzau, J ilaveIe, Urziceni, Gheraseni, Stilpu ljiPogoanele apar
mai multe orizonturi de pietriljuri Iji chiar bolovaniljuri. Acest con aluvionar policronologic,
cu mai multe orizonturi de nisipuri. argile nisipoase ;;i apa, ajunge pina la Meteleu, Glodeanu,
Sili;;tea, Padina, situate la periferia lui unde are
loc descarcarea apei infiltrata mai in amont.
A;;a se explica, dupa noi, excesul de umiditate din sectorul eel mai mult afectat (Pogoanele- Padina) de inundatiile freatice de interfluviu. Pentru restul cimpiei, se constata
acelea;;i alternante de orizonturi prafoase mai
nisipoase sau mai argiloase ale complexului
loessic ;;i chiar nisipuri de dune fosile, cu apa,
care explica varietatea freaticului local. Forajele nu confirma prezenta depozitelor de terase
din lungul vailor lalomitei ;;i Dunarii, ceea ce
arata caracterul de trepte morfologice false.
Argila bazala apare la adincimi variate,
a;;a cum s-a aratat mai inainte ;;i confirm a,
in acela;;i timp, prezentrr lacului pleistocen
intr-o faza mai noua dedt in Baraganul de sud, intre care exista uneori diferente litologice destul de marL Abraziunea lacustra este destul de extinsa,
mai ales in lungul tarmului lacului Fundeni (fig. 90).
4. BARAGANUL NORDIC
215
~1
(i.-7]5
rnI]2 []E]6
E33!"SI7
10
15km
,
ma.nu-_Coada Iencii-~i9coteanca, Cimpia Brailei se imparte in doua subregiUIll: a). una de ves!,. m.al bogata in lacuri sarate 9i in cuvete lacustre de tip
pohe 91 cu cele mal IlltIllse zone afectate de umezire freatic permanenta numita
C~"!pia.Movila Miresii ~i b) alta de esl, mai inalta in coltul de NE,' datorita
Illslpunlor de dune 9i loessului, mai leaata de Dunare, prin numeroasele brate
parasite, afectata de umezire, locala, n~mita Cfmpia ViziJ'll.
'
Cimpia Movila Miresei se mai distinge prin prezenta a doua mici trepte morfologice, considerate de altii ~i chiar de noi (1960) ca reprezentind terase ale
Dun~rii, inclusi~ sup~afa~a pe care sta ora9ul Braila. IForajele de aici n-au
confIrmat aceasta exphcatle. Ele pot fi interpretate mai bine ca rezultat al acumularii piemontane, legate genetic de cimpia piemontana a Rimnicului. 0
micr?morfologie aparte 0 constituie depresiunile lacnstre Esna, Movila Miresii,
Comaneasca etc. cu forme rotunde sau alungite 9i versanti abrupti, care datorita tasarilor ~i abraziunii litorale ajung pina la orizontul de nisipuri din
b~za l?essului, fapt care i-~ facut pe unii cercetatori sa conteste geneza sufoz.lO~nala a ~ce~tor ?u:ete. Llp~a ~e scurgere :;;i a oricarei legaturi paleohidrografIca cu reglUIllle dIll Jur constitUle argumentul cel mai convingator asupra originii lor exprimate mai sus.
tn r~p.ort cu cal~a ~erata Faurei-Braila, care 0 taie prin mijloc, acelea9i
denumln de subreglUIll se menpn, in sensu] ca fi$ia nordiea are cele mai accentuate depresiuni de tasare sufozionaHi ~i este mai nisipoasa, datorita nisipurilor
de dune care apar pe toata latura nordica intre Rimnicelu 9i Piscu iar fisia
sudiea este mai monotona 9i in contact direct pe 0 mare intindere'cu lun~ile
Calmatuiului 9i Dunarii.
216
Acestor doua fi 9ii de cimpuri loess ice 9i nisipoase li se atageaza a treia fi 9ie,
cu caractere cu totul aparte - lunea Calma{uiului, cu un variat microrelief,
bogat in saruri, cu albii 9i meandre parasite, cu popine, lacuri 9i grinduri etc.
Lunca 9i valea sint cele doua elemente geomorfologice care se suprapun in
cazul dat, terasele fluviatile lipsind complet.
Lunca Calmatuiului iese in evidenta in primul rind prin diseordan{a morfohidrografiea, cu aspect de culoar larg, drenat de un firicel de apa prea mic
pentru dimensiunile ei, ceea ce constituie 0 dovada ca Buzaul reprezinta riul
care a generat valea respectiva. Un alt element care atrage atentia in mod special este versantul drept, mai inalt, datorita acumularilor de dune in cuprinsul
interfluviului Ialomita-Calma~ui 9i mai ales forma foarle sinuoasa a acestui
versant cu numeroase promontorii, separate de patrunderi sau mici concavitati, generate de meandrele accentuate ale -Calmatuiului, ca urmare a pantei
mici, a legii lui Coriolis, dar mai ales a vinturilor puternice :;;i dominante din
nord.
Cartarile de amanunt efectuate de A. Con e a 9.a. (1962) au scos in evidenta cele doua trepte - lunea inalla $i lunea joasa, caracterizate prin acelea9i forme de relief poziliv (grinduri) 9i negaliv (depresiuni), legate intre ele
prin suprafete intermediare. Alte microreliefuri care apar aici sint conurile
aluvionare laterale, microdeltele interioare, martorii de eroziune (gradi9tile
s~u popinile), indicate in partea intii, dunele de nisip 9i unele denivelari
locale, cuvetele lacustre 9i albiile parasite. Aceste cartari paralele, de ordin
geomorfologic, hidrogeologic 9i pedologic, au pus in evidenta corelatiile strinse
dintre factorii amintiti, din care se remarca ca solurile saraluroase ocupa cu deosebire microdepresiunile luncii joase 9i unde in acela9i timp, apele freatice
au nivel critic. Prezen~a solonceacurilor 9i a soloneturilor in microdepresiunile
amintite indica legatura dintre apa Calma~uiului 9i acestea.
Aceia~i autori indica pe partea dreapta a acestei vai resturile unei trepte sau
terase fluviatile 9i care in fond reprezinta urmele de defla~ie, indicate de noi
mai inainte. Toate acestea fac din lunea Calmatuiului de Braila una din eele
mai caraeterisliee microregiuni alzwiale din Cimpia Romdna.
Analiza forajelor. Dintre forajele de mai mare adincime este bine cunoscut
forajul de la Brailal, bogat in fauna de molu9te pe baza carora au fost stabilite
in partea intH cele trei complexe stratigrafice - de Mosti 9tea-Babele, de
Braila-Tiraspol 9i levantin in baza. Este posibil ca la trecerea de la stratele
de Braila la cele levantine sa poata fi stabilita in viitor :;;i baza pleistocenului. Alte foraje din aceea9i categorie sint cele de la Ianca, Traian :;;i Viziru.
Primele doua sint foarte asemanatoare prin predominarea complexului argilos
cu intercalatii nisipoase, dar cu diferite grosimi, iar forajul de la Viziru cu
adincimi mai mici (62,30 m) are un evident caracter psamo-psefitic intre 20
~i 50 m. Cel mai tipic sub toate raporturile este forajul de la Braila, care are
in baza un complex psamo-psefitic cu slabe intercalatii de argile, apoi un complex argilos-nisipos de tip lehm, iar deasupra acestuia un alt complex argilonisipos, dar :;;i cu rare pietri:;;uri (plan9a a VII-a).
. Rer:tarcam cu aceasta ocazie di primele observa~ii geologice :;;i geomorfologlee slstematice, inclusiv descrierea forajului de la Viziru, dealtfel foarte valoroase 9i astazi, apar~in lui A. Pan a (1911), citat de noi destul de des.
Forajele de mica adfncime, destul de numeroase 9i aici sint analizate de noi
in continuare (plan:;;a a VII-a). Din date Ie de teren trebuie mentionata, ca in tot
Baraganul dealtfel, prezenta unoI' orizonturi de nisipuri de clune fosile, care
1
217
219
la care au fost supuse toate riurile carpatice, inclusiv Birladul, situat pe stinga.
Tot in sfera de influenta a acestui triunghi tectonic de curbura intra ~i Cimpia
Briiilei, dar care are 0 a~ezare mai periferica ~i unde Buzaul a avut 0 evolutie
recenta destul de interesanta (vezi fig. 91).
Dintre fi~iile longitudinale piemontane, cea mai inalta cu altitudine absoluta
de 160-180 m se contureaza destul de clar ~i ea se apropie ca virsta dupa
profileIe geologice de la Topliceni ~i Oreavu, de cimpia inalta Poiana-N icore~ti. Pentru restul celorlalte trepte, virsta este indicata de alte profile, cum
sint cele de Obrejita (valea Slimnicului) din plan~a a VIII-a, Satu Nou (SE de
Panciu), ca ~i de profileIe cu privire la loess din partea intii.
Analiza forajelor $i rezultatele lor. Intre cele mai adinci, amintim forajele de
la Buzau ~i Rimnicu Sarat (plan~a a VII-a), din care se vede predominarea
depozitelor piemontane ritmice, dupa care urmeaza in adincime alte complexe
marnoase, argiloase cu nisipuri, pietri~uri etc.
Pe baza analizei forajelor de adincime mai mica, rezulta citeva date care
retin atentia mai mult ~i anume ca la suprafata, cimpia piemontana a Rimnicului este acoperita de 0 cuvertura constituita din depozite loess ice prafoase,
nisipoase sau argiloase, cu grosimi destul de mari, ca de exempIu, la gara
Boboc, 31,50 m, sub care urmeaza un orizont subtire, nisipuri grosiere ~i de
bolovani~uri de numai 4,30 m. In alte profile, cum sint cele de la localitatile
Boboc-sat, nord Fleva, Galbenu, Cochirleanca, Ro~ioru, aceasta cuvertura
superficiala loessici:i are grosime de 20-35 m. Chiar ~i in profileIe situate mai
la exterior in lungul vaii Buzaului, cum sint cele de la Stilpu, Scurte~ti, Sageata, Banita, Vi~an, se observa ca forajele dupa ce strapung depozitele loess ice
cu grosimi de 10-15 m ajung in depozite argilo-marnoase cu intercalatii de nisipuri, cu grosimi de 15-20 m, asemanatoare cu cele de Mosti~tea, unele chiar
fosilifere.
In forajul de la Cuza Voda (plan~a a VIII-a), cu a~ezare destul de periferica,
se constata prafuri nisipo-argiloase loess ice pe 7 m grosime, apoi intre 10 ~i
38,50 m apar argile ~i nisipuri, dupa care urmeaza un orizont destul de subtire
de pietri~uri ~i nisipuri. La Salcia, forajul a strapuns pe 21 m numai prafuri,
nisipuri ~i argile priifoase. La Ercule~ti, acest complex atinge 25,50 m, dupa
care urmeaza un orizont de nisipuri fine ~i grosiere, iar mai departe se trece
intr-o argila compacta. Forajul de Ia Pu~caeni (plan~a a VIII-a) confirma cele de
mai sus. In forajele de pe directia vechilor trasee ale dului Rimnicul Sarat, cum
este cel de pe valea Cotofenei (foraj Balta Alba), apoi forajele pe vaile localitatilor Ghergheasa, Salcioara, Orzaneasca ~i Robeasca, cu datele respective,
confirma prin pietri~urile~i nisipurile existente schimbarile hidrografice ce au
avut loc aicL In gura vailor parasite de Rimnicu Sarat sint instalate in cuvete
asimetrice ~i largi limanele fluviatile J irlau, Amara ~i Balta Alba, caracterizate
prin distributia lor divergenta ~i importante procese de abraziune ~i acumulare
litoralii.
Tot aici poate fi delimitata destul de bine zona de descarcare a apelor
freatice din conul imediat al Rimnicului pe linia satelor Ziduri, Orzaneasca,
Heliade Radulescu, Salcioara ~i Boldu in jurul carora apare 0 intinsa zona
mla~tinoasa. Dintre conurile de aluviuni mai bine conturate sint cele din
marea convergenta Rimna-Putna in mijlocul carora, pe canalul Cacaina Noua,
se afla ora~ul Foc~anL
La nord de valea Rimnicului, in toate forajele din localitatile Voetinu, Caiata, Obile~ti, Foc~ani, Mindre~ti, ca ~i in cele mai periferice, cum sint
cele de la Mirce~tii Vechi, Botirlau, Vulturi, Maicane~ti se confirma peste tot
220
."
~O
c:;.
'e\>oJ
.....
I::).--
- ...
""
...... .)
_J'
~.
----'''''''
ptezenta depozitelor piemontane ritmiee, eu numeroase orizonturi de pietreeerea spre cimpia de subsidenta a Siretului inferior, care, de cele mai multe ori nu poate fi surprinsa decit lito logic ~i mai
a les pedologic.
Probleme importante sub raport agroameliorativ se pun mai ales la periferia cimpiilor piemontane ~i in special la nord de valea Rimnicului, unde
apa freatica se afla la adincimi destul de mici, sub 5 m, la care se adauga ~i
unele zone de salinizare a solurilor.
tri~uri ~i bolovani~uri, ea ~i
2. CTMPIA TECUCILOR
c::>
""
0
0',.
0'0
. .
~~,~~:::~~=J
~~~?..11. mrr---i
...
c::>
c::>
;:::<J:)
.....
I
M
..".
~
'"
<:l
..c.
.....
.....
>
<:l
....
<:l
~.
0...
c::>
M
...
c::>
....
c::>
c::>
en
223
Cernicari ~i el esLe asociat dupa autoru! amintit, foarte strins cu cel de grinduri fluviatile, a~a cum dealtfel indica ~i nisipurile rezultate din forajul de la
Barcea.
Forajele ~i analiza lorl . Cele citeva foraje (plan~a a VIII-a) din Cimpia Tecucilor, situate pe diferitele trepte de relief, cum sint cele de la Negrile~ti, Ive~ti,
Hanu Conachi, Matca, Grivita ~i Calmatui confirma - in general - prezenta
diferitelor orizonturi psamo-psefitice, mai ales pentru terasa Cernicari (forajele
de la Ive~ti ~i Hanu Conachi) ~i terasa Ghidigeni (forajul de la Matca), ca ~i
prezenta unor nisipuri de dune fosile (forajele de la Matca, Grivita, Calmatui,
Ive~ti, Hanu Conachi).
tn lunca Birladului, mai ales in aval de ora~ul Tecuci ~i in zona de confluenta cu Siretul, ca ~i pe terasa joasa cu nisipuri de dune din sectorul BarceaHanul Conachi, excesul de umiditate s-a resimtit destul de accentuat, ca ~i
unele influente de salinizare ~i eroziune eoliana.
C. CIMPIILE DE NIVEL DE BAZA
Aceasta estc reprezentata in cazul dat numal prin lunca ei laro'a care constituie in ansamblu "Balta Dunarii", formata de cele doua ostroave ~ari - Braila
~i Ialomi~a. Ayind 0 cuvertura holocena de aluviuni in oTosime de 10-20 m
LUll?a . Dunarii are in baza depozite pleistocene :;;i ~ai rar pliocene, c~
groslml [oarle mari, care la Giurgeni ajung la peste 160 m adincime.
Analiza acestui foraj arata predominarea complexului psamo-psefitic care se
prelunge~le din regi~~il~ mai ina!t~ ale Cimpiei ~Ro~ane pina aicl. Aceea~i
consta.taI.e este valabIla ~l pentru IUlIa de forale Viadelll- Topalu din Ostrovul
Ialom1tel (plan~a a VIII-a), unde predomina tot complexul psamo-psefitic a carui
in?r??are la .nord de linia Fete~ti-Cernavoda - se explica prin fracturarea
placll creta.clc~ (cu ~a~pect. de suprafata de eroziune intre Turnu Magurele ~i
no:d-~e~e~ll, .s ~tuata l~edIat sub patul aluvionar al Dunarii) ~i care cade la
admclml man In aproplere de Hir~ova. 0 suprafata de croziune, situata la circa
2~-=30 m, ~e ana ~! su~ OstronIl Brailei, dar numai pe latura dobrogeana
pllla la falIa Galatl-Hlr~OYa, care trece in lungul bratului Dunarea Noua.
In cuprinsul celor doua oslroave ale Dunarii se gasesc ~i aluviunile teraselor
scufundate ale DUllarii, a~a cum s-a aratat in partea intii. Un alt profil
general execulat inlre Fete~ti ~i CernavocUi indica pe 0 crrosime de 30-35 m
t~ei comP.I~xe ~il~logi?e cuaternare - llnlll in baza, de pietri~uri, altlll mijloClU, de lllsl~un ~l ~ltlm~l, cel.superior, constituit din argile nisipoase, sub
care urmeaza depozrte plIocene foarte subpri, care stau direct pe formatiunile
c
1. CiMPIA SIRETULUI INFERIOR-NAMOLOASA
~ So/uri ingropte
0,50 -0,7
Vezi
~i
:;;~~r-:-.::-::~~~011l!5rtmmlIIIl:m
<D
------------------
Fig. 93 -
datele geologice din partea tntli dupa C. Bra t esc u din fig. 33.
15 -
224
3JO~:"-!IIIIlIIII:llIlIllli
'~
B
1
Clmpia Ramana
225
CoPitolul XI
Situata la vest de Olt, aceastii grupa apartine dupa cum se cunoa~te din
literatura de specialitate, Cimpiei Olteniei, valea Oltului reprezentind axa principaHi de separare a acesteia de Cimpia Munteniei, mult mai complexa sub
raport genetic ~ i morfofunctiona 1. Avind in vedere ca acestei mari unitati
i-a fost consacrat un stueliu special ele geomorfologie ~i de geologia cuaternarului (P. Cot e to 1957), care a servit extinderii cercetarilor hidrogeologice,
geotehnice ~i a stat la baza intocmirii memoriilor agrogeologice, geotehnice,
peelologice ale eliferitelor localitati, ne oprim aici mai mult asupra bogatului material de foraje pentru completare sub raport aplicativ. Tot aici
trebuie subliniat cii aceastii grupa prezintii cel mai mare grael de dunificare din
toata Cimpia Romimii, ele unde rezulta intinderea mare a nisipurilor eoliene
provenite in urma eroziunii fluviatile a depozitelor pliocene ~i pleistocene mai
Yechi. Nu lipsesc din cuprinsul acestei grupe structurile petrolifp-re, mai ales
intre Olt ~i Jiu (D. P a I' a s chi v 1975).
Grupa vestica ~j nord-vestica. Scurtii caracterizare morfofuncfionalii1 Sub
acest aspect, aceastii grupii prezinta elemente morfologice ~i pedo-bioclimatice
care se intilnesc in unitiitile anterioare, microrelieful de dune, cu nisipurile respective ocupind suprafete destul de mario Cu liitime mai mare intre Olt ~i Desnatui, unde clmpurile interfluviale scad treptat ca dimensiuni, ea capata aspectul unui culoar depresionar, incepind de la Calafat ~i Plenita, spre NV ~i
care se infunelii spre Drobeta Turnu Severin. Solurile argilo-iluviale brun-ro~cate
au cea mai mare riispindire la nord de linia Caracal-Bizdina-Radovan-Gogo~u, iar in rest, predomina cernoziomurile, solurile nisipoase ~i aluviale.
Precipitatiile medii anuale (1896-1970)in perioada de vegetatie au valori
sub 300 mm, ajungind chiar la valori mai mici intre localitatile Cetate ~i
Deveselu (sub 250 mm), ca ~i in sectorul Slatina-Stoene~ti din valea Oltului.
Litologia, prin predominarea depozitelor loess ice ~i a nisipurilor de dune,
ca ~i prezenta cernoziomurilor dezvoltate pe ele, influenteaza apele freatice ~i
genereaza unele sectoare cu exces ele umiditate de tip freatic, cu suprafete mai
reduse pe interfluviul Leu-Rotunda-(Cimpia Dio~tilor) ~i mai mari in Cimp ia BaiIe~ti. Sub raport hidrogeologic, sectoml vestic ~i nord-vestic este dom inat de intinderea mare a depozitelor aluvionare de terase ~i lunci, la care se
adauga depozitele piemontane ~i fluvio-Iacustre cu numeroase intercalatii de
faciesuri psamo-psefitice bogate in ape subterane. La excesul de umiditate de
tipul interfluviiIor sau podurilor de terase, mult mai redus ca intindere, in
Cot e t,
1957).
227
Aceasta constituie partea cea mai nordica cu fragmentare mai mare ~i energie
de relief mai accentuata, uneori cu aspect deluros, drenata de bazinele hidrografice OItet ~i Teslui. De fonna unui triunghi cU~irful pe' confluenta Tesluiului, aceasta unitate, care ajunge in sud pina pe linia Teascu-Leu- Valea Tesluiului la Stoene~ti, cuprinde trei portiuni - vestidi, compusa din lunca ~i
terasele dunificate ale Jiului; centraUi, de tip interfluvial (cimpul Leu), drenata
de valea adinca ~i terasata a Tesluiului ~i esticii, 0 cimpie de terase ~i lunci,
ce apartin OItului ~i OItetului.
228
2. CTMPIA DIO~TILOR
Aceasta reprezinta partea interioara cea mai intinsa, in care Cimpul Leu- Rotunda constituie forma dominanta, lips ita de drenaj, dar cu ape freatice la
mica adincime in zona Apele Vii ~i fluctuatii sezoniere, a~a cum arata ei ~i
la care se adauga, in vest pina la Sadova, Cimpia Dobre~tilor, opera a Jiului,
lunca umezita ~i plina de brate parasite ~i terase dunificate, care trec u~or
spre cimp, iar in est, pina la linia Vadastra-Isbiceni se afla Cimpia Traian,
opera a OItulni, cu terase largi, slab drenate de viii deluviale, paralele ~i cu
lunca lntinsii ce ajunge pina la nord de Lita.
3. CTMPIA BECHET-CORABIA (DABULENI)
Formata din terasele Dunarii, Jiului ~i Oltului ~i acoperita cu dune longitudinale solifieate pe cea mai mare parte ~i care domina cimpiile margina~e
de lunca, din lungul Dunarii ~i Jiului ~i Oltului, in zonele de confluenta. Ceea
ce se remarcii In Cimpia Caracalului 'este repartitia aproape proportionala a
cimpului inaIt, a teraselor ~i luncilor, care se succed spre exterior in ordine cronologica ~i chiar morfofunctionala, considerind ea luncile sint formele de relief
ill care lucriirile de irigatie se pot folosi mai u~or ~i mai eficient in raport cu
lerasele sau clmpurile.
Tot aid trebuie ariitat ca microrelieful dunar depa~e~te ca intindere pe eel
sufozional, care apare mai ales pe terasele Oltului. Influenta eoliana se vede
in tnorfologia reliefului, destul de pregnant, nu numai prin orientarea coamelor
de dune, ci ~i prin inLreg sistemul de vai interdunare, cu directie VNV -ESE,
~i care apare atit pe terasele Jiului, Oltului ~i Dunarii, cit ~i spre cimpul LeuRotunda. Prezenta celor doua trepte morfologice pe interfluviul Leu - Rotunda
distinsedeC. Oancea, M. Pa richi (1968)estelegatadeacumularea
initiala piemontana ~i nu de activitatea Dunarii.
Analiza forajelor. In legatura cu aceasta problema trebuie precizat ca aid
diferentierea dintre depozitele din cuprinsul Cimpului Leu-Rotunda ~i depozitele de terase este mai clara ca in oricare alta regiune a Cimpiei Romane
~i aceasta datorita crustei calcaroase, care aici acopera tot cimpul amintit.
Densitatea forajelor este destul de mare ~i din ele s-au ales cele mai importante. Dintre cele de mai mare adincime, amintim forajele Lindley de la Leu,
C!rcea, Apele Vii, Caracal (foraj Rumpel), care arata imediat sub depozitele
piemontane villafranchiene sau de terasa prezenta formatiunilor pliocene (nisipuri, pietri~uri, argile, marne). Forajele la care ne referim mai mult au adincimi in general de 30-50 m (plan~a aIX-a) ~i ele au fost impartite in doua
categorii - de interfluvii ~i de terase. Din prima categorie amintim forajele
C!rcea, Mzr$ani cu crusta argilo-calcaroasa intre 17,00- 36,00 m ~i in care
exista 0 intercalatie de pietri~ cu bolovani~ intre 29,80-33,00 m; Celaru cu
o crusta argilo-calcaroasa Cll mai multe orizonturi de argile nisipoase ro~cate
intre 21,00-43,00 m sub care unneaza pietri~ cu bolovani~ de numai 3 m grosime, iar in baza argila galbuie-cenu~ie compacta; Redea cu 0 crusta argilocalcaroasa intre 15,00-26,00 m, care sta pe nisipuri ~i pietri~uri cu bolovani~uri; Dobrote$ti cu 0 crusta argilo-calcaroasa intre 11 ,20- 24,20 m ~i apoi
pietri~; Leu - crusta argilo-calcaroasa ce se afla la 23,20-32,20 m; la Castranova, intre 25,00-38,00 m; la Ziinoaga, intre 27,00-37,80 m etc.
In mod obi~nuit, in aceste argile ro~ii apar bolovani de calcar sparti de
sonde din crusta calcaroasa, care de cele mai multe ori este masiva cu grosimi
229
c:>::o6::()
co ~_=l-4+o_0----l:I: .,.:..... C).'"
<:>
~ ~-
..
9
,
...
<:>
.'
'o'~
O ...
<>
",Ill...
..
r-
~ ill ....
r-
"'O"/i;'' :1II]
:0.
~
.. : ~,'.~: '.
. . . ~ ~.!J
~..
'
...
1..,
Q::Q~
00" Q
0,:..
...
l!: ..
~
III
11:'
<:>
",0 ~
)1-:
C>
0
0
C>
I....
F
0"
t:: ...
...
00
0
0
00
00
<>
=0
__
0'9
.91
0 010
r-
~~
0'9
b9n9"':"
!YbYb
00
C>
"'"
01010
<=)
00
III
0
c:>
:=
=
<"<
If!._-_
IS
0
<:>
<:>
~ ~~~ ~
,:::
0
"I)
' C " 01
VIOIO'?'
...
;':2 l/l
~
II~~~~
.0",p
101
~.- ~
0
'?I
o'9'0'?
III
IOI6?o~,1
II
mm
~
- 'I
:::
0
.... 0
..,.
1..-
c:>
...
c:>
0.
.Il
.Q'
IO!
Q
10
'0".
'':'':0
G ..... ,J
0." .;0<>'0
_ '.0'.'0'0:'
I ..., I ,II ....... 0
de 10-15 m sau sub fonna mai multor orizonturi, separate intre ele prin nisipuri, pietri~uri, argile nisipoase. La Ciocaneti, ea se afla intre 10,00-33,00 m,
iar deasupra ei sta 0 argiHi nisipoasa eu infiltratii de apa de 1,50 m grosime,
iar imediat sub sol un non orizont de argiHi ro~eata eu multe eoneretiuni ealearoase.
In mod obi~nuit, imediat sub sol ~i pina la aeeasta crusta se intilnese argile
nisipoase, nisipuri argiloase, nisipuri fine sau medii eu grosimi \'uriabile,
iar sub aeeasta argiHi masiva eu bloeuri de ealeare apare orizontul de pietri~uri eu bolovani~uri piemontane. Varietatea ~i grosimea diferita a aeestor
depozite fluvio-laeustre denota sehimbari ale liniilor de tarm. Caraeterul
ealearos al erustelor din Cimpia Caraealului este mai pronuntat ea eel din grupa
regiunilor centrale analizate mai inainte ~i ele apar mai mult in mase argiloase ro~eate pina la oeru. De prezenta nisipurilor superioare de sub loess este
legata umiditatea de tip freatie din seetorul Dio~ti-Apele Vii (plan~a a IX-a).
Prezen~a aeestor depozite la zi a fost semnalata aici in Oltenia inca de mult
timp, ineepind eu S a b b a ~ t e fan esc u (1896), eontinuind apoi eu I.
P. Ionescu-Argetoaia(1918), M.Popovat(1945),P. Cotet
(1957) ~i altii. Dintre profileIe la zi, eel mai important es'te profilul de la
Bizdina, unde autorul a descris loessul ro~cat ealearos, ea fiind de origin"
deluviala, distingind mai multe dungi, unele mai inehise ~i altele mai desehise la euloare, intre care una are aspect de placa calcaroasa (crusta). Ceea
ce este de retinut in legatura cu depozitul ro~cat, argilos ~i calcaros este provenienta calcarului in cantitati a~a de mari, care nu poate fi dedt din regiunile calcaroase carpatice (podi~urile Miroci-R. S. F. Iugoslavia), Mehedinti, Muntii Mehedinti) prin prafurile transportate de vinturi ~i depuse in
mediu lacustro-mla~tinos sau continental de uscat pentru partea superioara,
a~a cum ne-am exprimat mai de mult (P. Cot e t, 1957).
A. Con e a ~. a. (1974) considera ca in Burnaz, crusta ealearoasa eonstituie un orizont petrocalcic rezultat din suprapunerea mai multor soluri veehi.
Pentru orizonturile superioare nu trebuie exclusa niei influenta climatului
reee, periglacial'. Aeeasta teza se poate apliea ~i aiel.
tn eoneluzie, argila ro~eata eu aspect de crusta dura ealearoasa in profilele
unde aeumularile de calcar sint mai mari eonstituie, din punet de vedere
hidrogeologie, un repel' foarte important, mai ales in Cimpia Caraealului,
sub ea urmind depozitele psamo-psefitiee ~i apoi argila bazala. Orizonturile
mai inehise sau mai desehise sint legate de eonditiile elimatiee, predominant
subtropieale, ea ~i de aetiul}ea bioehimiea a vegetatiei de paduri.
Depozitele de terase apar pe toate treptele mari din vaile Oltului, liului
~i Dunarii, a~a cum sint eunoseute din luerarile de sinteza regionala (P.
Cot e t, 1957). Seriile complete de terase hi eele trei mari vai ~i coneordanta raeordarii lor ea virsta, ineepind eu pleistocenul inferior, eoneomitent
sau posterior villafranehianului fluvio-laeustru, este astazi un fapt d~tigat
~i pentru domeniul agrieol in legatura eu sistemele de irigatii (de tip terase,
eimp). Raspindirea teraselor din Cimpia Caraealului ~i dezvoltarea lor asimetriea in vaile liului ~i Oltului eonfirma marea bombatura Dabuleni-Bal~.
Forajele exeeutate pe aeeste terase eonfirma prin depozitele respective aspeetul morfologie al aeestora, a~a cum arata linia de foraje Oeolna-Dabuleni,
Studinita-Rusane~ti ~i altele (plan~a a IX-a).
tn valea Oltului sint eunoseute terasele Coteana, Slatina, Caraeal, Hotarani, Stoene~ti, iar in valea liului - terasele Cireea, ~imllic, Birza, Malu
231
Mare,
a Ite domenii.
8. CIMPIILE DINTRE JIU--DUNARE ~I CRINCEA
Aceasta unitate oeupa partea centrala a Cimpiei Olteniei, orientata pe directie vest-est, ineepind de la albia Jiului ~i pina la marele meandru al Calafatului, legat genetic de prezenta Depresiunii Lomului. Cunoseuta sub denumirea generala de Cfmpia Baile~ti, ea este eonstituita aproape 90% din terase
fluviatile, predominant dunarene. Aeestea se desfa~oara pe fi~ii longitudinale,
paralele cu aetuala albie a Dunarii, dar acoperite cu dune pina in apropiere
de albia Desnatuiului (dune longitudinale ~i paralele ce se desfii~oara pe mai
multi km lungime, cu directie VNV -ESE ~i care ajung pina in Lunca Dunarii,
acoperind grindurile fluviatile ~i fragmentind lacurile existente).
Perimetrul principal al platoului de acumulare ~i deflatie eoliana 'Oeste
conturat de loealitatile Cearingu -Plenita-Motatei- Covei-Desa- Calafat ~i
Cetate, centrul cel mai important fiind Calafatul cu dune veclli ce ajung uneori ~i la 20 m inaltime. La cele cinci terase ale Dunarii, cunoscute din li:teratura de specialitate (P. Cot e t, 1957) dintre care cea mai extinsa este terasa
Baile~ti, se adauga, terasele in evantai ale Jiului de partea dreapta ~i terasele
Desnatuiului, cu desfa~urare asimetrica, ca fi~ii paralele pe partea stinga.
De remarcat 'este ~i paralelismul piraielor Cilieni (Saraceaua) ~i Baboia (afluent
a I Desnatuiului) ~i fringerilor lor unghiulare sau intorsuri". D intre acestea
se impune atentiei piriul Cilieni cu forma lui de ,,s". Paralelismul ~i orientarea piraielor amintite ~i a altora mai mici pe directia VNV -ESE corespunde
in general, cu directia predominanta a dunelor ~i a vinturilor actuale.
Interesanta este ~i retezarea propriilor terase (Baile~ti ~i Corabia) de catre
Dunare in sectorul Cetate-Calafat, ca ~i prezenta martoruilli de eroziune din
sectorul Castrele Traiane, constituit din depozite villafranchiene, dar acoperit eu prafuri eoliene. In legatura cu aceasta s-a putut vedea di intre loealitati!e Cearing ~i Plenita este yorba de mai multe acumulari eoJiene, dune
cu aspect de "grinduri " sau "cearinguri" decit de 0 terasa a Dllnarii. Tot ca
un martor de eroziune, dar de forma unui pinten, poate fi considerat ~i Cimpul
Salcutei, situat intre vaile Jiului ~i Desnatuiului, legat genetic de cimpia
inalta piemontanaPlenita-Bucovat, a~a cum rezultii c1ar, nu numai din morfologie, ci ~i din analiza depozitelor.
Tdisaturile prineipale ale Cimpiei Baile~ti ies in evidenta prin delimit~rea
ei din trei parti de riuri, Dunarea in SV ~i S, Desnatui la E ~i Drincea spre
V, NV, apoi desfa~urarea in trepte din ce in ce mai joase, incepinq din Cimpul
Salcutei spre Lunca Dunarii.
Cele trei regiuni principale sint: Cimpia $egarcei, Cimpia Urzicutei ~i Cimpia Calafatului.
1. CiMPIA ?EGARCEI
Aceasta este situata intre vaile J iului ~i Desnatuiului pe care Ie dom ina
prin inaltimi mai mari, ca ~i in sud, unde depa~e~te cu putin Lunca Dunarii.
Lipsita de dune, ea are in plus un mic petic de cimp, ciuruit de nllmeroase
crovuri, cu apa, care Ie transforma in lacuri de durata mai mare, unele chiar
232
permanenta. Treeerea de la Cimpul Salcutei la terasele mai joase se face printrun glacis prelung, loessic. Terasele se desfa~oara pe suprafete intinse ~i ele
scad gradat lateral spre Dunare, Desnatui ~i Jiu. Numarul redus al crovurilor
~i aceasta suceesiune a teraselor fluviatile asigura un bun drenaj al apei freatice. a carei influenta se fCtce simtita numai in Lunca Dunarii, destul de
restrinsa ca intindere aici. Analiza forajelor confirm a prezenta orizonturilor
de pielri~uri ~i nisipllri fluviatile in trepte.
2. CiMPIA URZICUTEI
Ea reprezinta cea mai intinsa regiune din sectorul central al Cimpiei 01teniei. Pe linia Cetatea-Motatei- Galicea Mare yin in contact cele doua
subregiuni Cimpia Dirvari in nord ~i Cimpia Poiana Mare in sud, ambele
cu caracter de platouri eoliene, asimetrice, mai ridicate pe latura de vest.
Microhidrografia interdunara orientata ca ~i coamele dunelor pe directie
V NV -E SE este turburata de micile "intorsuri", care apar la Risipiti-Motatei in lungul piriului Cilieni.
Platoul eolian este mai bine scas in evident-a in zona Cetate-Calafat prill
versantul abrupt al marelui meandru al Dunarii, de unde el se atenueaza
spre est, prin dunele longitudinale care se sting treptat.
in partea de sud, spre Ciuperceni ~i mai departe in Lunca Dunarii dunele se
asociaza cu grindurile fluviatile sau cu lacurile pe care Ie fragmenteaza pI' in
nisipurile eoliene. Microrelieful pozitiv de grinduri ~i dune este pus in evidenta de prezenta vegetatiei lemnoase, a padurilor orientate pe directia vinturilor dominante sub forma de fi~ii lungi ~i inguste pentru a rezista mai bine
vitezei mari a acestora.
4. CiMPIA DiRVARILOR
233
si m icilc "inLorsuri" am inti Le rna i ina in Le si care apar intre Carau la-Galicea
~'1are, Dirvari etc.
'
In ansamblu, Cimpia Calafatului este, in general, lipsiHi de mad fluctuatii
ale nivelului freatic, cu exccptia coltului de SV, din marele meandru dunarean.
Analiza fOl'ajelol'. Densitatea acestora este. destul de mare, iar profiJele lor
scot in evidenta litologia interfluyiului Salcuta, constituita din luturi argiloase cu grosimi pina la 10-20 m, dupa care urmeaza nisipuri, pietri~uri,
argile, marne (plan~a a X-a) ~i a teraselor Dunarii, cu orizonturi diferite de la
o teras a la alta ~i cu grosimi yariate (plan~aa X-a). Acest fapt este desLul de
dar in forajele de la GingioYa, Mace~u de Sus ~i Mace~u de Jos, situate intre
Jiu ~i Desnatui. Forajele de pe linia Dobridor-J\10tatei, Hunia, BasarabiCalafat-Ciuperceni, indica grosimi diferite (10-15 m) ale depozitelor aluvionare cu multe bolovani~uri, dar ~i cu altitudini variate pe distante mici,
in raport cu deformarile ulterioare. Acela~i lucru este valabil ~i pentru I inia
de foraje Giubega- Troche~ti-Galicea Mare, apoi pentru linia de foraje
Boureni -Baile~ti, Coveiu- Giorcota- Bistretu sau pe directia Baile~ti-Poiana
Mare (unde in baza depozitelor de teras a apar nisipurile daciene, destul de
groase). Exista ~i cazuri dnd nu se poate preciza daca orizontul psamo-psefitie reprezinta depozitele de teras a sau apartine unoI' orizonturi mai vechi lueru ce se poate vedea numai pe baza unoI' analize mai de amanunt.
Sub raport morfo-functional, Cimpia Baile~ti ridica unele probleme in legatura cu exeesul de umiditate din sectorulPoiana Mare- Baile~ti~i cu raportul dintre acesta ~i sistemul de irigatie existent. Pentru terasa Peri~oru ~i care-i confirrna existenta amintim forajele de la Caraula ~i Peri~oru. Jnteresante sint aici
~i forajele de la Brani~tea ~i Cearingu (plan~a a X-a).
I
I
'I
234
::: ~,.fl'
III
C>
:<i'
:"
.:. :.::
;
..
~ IP ..
<>
J
I
C>
I 0)
"" ~~_ _...;:o~C>
0"'-l
:>':
:6'.0 '.;"':0
Ie.
"'~-++
1
.,.<::l
C"'~....,In:"'...- ....~.,..,~~..,..,.~""'I"I"I"..,.,..~-I.
u4- '~. I :: .:>:::':: -: '.::::
:C?;C!
0..
ti..
~.q' . . .P:
I 91:
O'~'Q~'
olC>1
r-:-t-
~ 1I~
:' '
".:
,,,.:::::::'::-:'.:::'.
.. '. !.f>
,:1:1' .-ti:
.::\:.~::I:i:o
UJ)
0'>
;..... :
i".
~ui:.'.:~ ..
.:.:.. ~: .
.':"
~.,:.
"
:..::~O:
<:>
.0."
,., 1=1:..
. J-..::0:;.j'O. ?:
~
<:>
<:>
:"':1'. :0..0':0.:0
\..
'.'
0 " : , ' , ?.'O;O,'.Q.:
c:>.,1.'. .t .~.o.O:.::o
EII_._
.._.._.._.+--'O::;.......;:O~'l
- 1:.........
~ iii
"="...
0
0
c:>
I '
"" I"
"
."
,o~
oo.0:l).
:,:' ,Q;.o
:.9'.
" .. :~.'o~.o.
<:>
'"'
b.BuCllra
Diinceu
1. C1MPIA PUNGHINEI
Aceasta este situata Intre Drincea ~i Blahnita, uncle cea mai ex tinsa teras a
este FWmlnda al 'carei pod este acoperit de un Intins "platou cle acumulare
~i deflatie eoliana". Structura acestei terase se poate urmari In forajul de la
Viailu, unde complexul lito logic nisipos-prafos are grosimi de 20-30 m. Un
foraj destul de clar este cel de la Glrla Mare, unde nisipurile pliocene gresificate slnt acoperite direct de nisipuri eoliene ~i loess nisipos. Terasa Peri~oru
are a larga extindere Intre Plenita ~i Cearingu, unde pe podul ei apar a serie
de "grinduri" nisipo-priifoase. Depozitele acestei terase se pot i.umari In carierele din Dealul Strimb. Restul teraselor au 0 intindere mai redusa ~i ele intereseaza mai putin aicL
~1
~2
~3
~
E;l4
E35
Fig. 94 - Aspecte morfoJogice din NV,Cimpiei Olteniei:
2. ciMPIA BLAHNITEI
236
A - sectorul Danceu; 1 - zona lacustromla~tinoasa din lungul Blahnitei, fost meandru al Dunarii;
2 - martor de eroziune; 3 - versant abrupt de cuesta; B - sectorul diotIe Blahnita ~i Drincea c u
platon! eolian Punghina; 1 - abrupturi de cueste; 2 - terase fluviatile fara dune; 3 - coame de dune;
4: - vai ~i depr~siuni inter dun are; 5 - procese de pqnU\.; C - v~U de tip intorsura la eontaC'tul dintre
piemont !iii etmpie; 1 - vai simetrice torentiale; 2 - v~d asimetrice eu abrupturi de cuestt
~i
237
"
.. "
"
<:>\)
"
()~
0
" . .C)'
. a a.
"
0..
:g~o
~
.CJ
0
<3
t)
"C)
"
.0
o
o
0
. '0
E
o.
....
1::""
?:
o
.<:l
~~. O';~
E ." -;Jct$
0<;;:>
. 0'0
~
c'. ci
IT]
1 Terasa veche, terasa Inalta, terasa superioara, terasa inferioara ~i terasa joasa, prima
fiind de virsta Mindel-Riss - ceea ce nu justifica hiatusul crt'>nologic dintre Villafranchian
~i aceastii faza in activitatea Dunarii.
Grupate in acest din urma capitol, regiunile invecinate expuse aici sint situate in zona de tranzitie dintre Podi~ul Getic, Podi~ul Moldovei ~i Cimpia Romana, precum ~i la contactul acesteia cu Subcarpatii, fiind acoperite cu depozite loess ice ~i indeplinind aceea~i functie principala agro-geograficii ea terenuri agricole, dar in conditiile unci energii mai mari de relief, uneori Cll aspect deluros, care genereazii procese torentiale ~i gravitationale destul de
intense.
Ceea ce mai au eomun este crusta marno-ealcaroasa, repel' morfolitologic,
care separa loessul sau lehmul de complexul fluviolacustru (psamo-psefitic,
cu intercalatii argilo-marnoase) ~i care constituie 0 importanta rezeFva hidrogeologica pentru structurile acvifere de adincime, arteziene. Datorita structurilor petrolifere, faliate ~i cutate, existente pe 0 mare parte a lor (D. P aI' a s chi v, 1975), acestea se incadreaza in seria cimpiilol' tectonice false.
Cele patru regiuni geomorfologice care indeplinesc functia agro-geomorfologica amintita sint: Cimpia Plenita-Bucovat (Balacita), Cimpia CraiovaSimnic, Cimpia Slatina-Spineni ~i Cimpia Covurlui-Galati, pe care Ie schitam
pe scurt in cele ce urmeaza.
Din analiza acestora se yede ca la Terpezita, sub 0 argila cafenie slab lllSlpoasa, presata, cu mici concretiuni calcaroase, urmeaza un orizont gros de 20 m
cu bolovani~uri ~i concretiuni calcaroase prinse intr-o masa de argila ciiramizie
uscata, care are in baza intre 24,40-27,50 0 crusta calcaroasa alb-ro~cata,
useata. Mai departe urmeaza nisipuri fine ~i medii, galbui, cu apa.
La BaUicita, lehmul loessic are ~apte metri grosime, iar in baza intre 7,2010,50 apare crusta calcaroasa, ro~cata, dupa care urmeaza nisip fin ~i grosier,
apoi bolovani~ cu pietri~ pina la 15,20 m, care sta pe 0 marna compacta. La
Opri~oru sub crusta concretionara calcaroasa, situata la 19,80- 22,00 m, urmeaza
complexul psamo-psefitie cu bolovani~uri pina la 31,00 ~i apoi 0 argila galbena compacta. La Verbita, sub lehmul loessic gros de 15,80 m cu crusta calcaroasa in baza, urmeaza pietri~uri cu bolovani~uri, apoi 0 argila nisipoasa
eu concretiuni calcaroase, iar mai jos 0 marna compacta. La Virtopu, lehmul
cu orizontul calcaros din baza are numai 11 m, dupa care se trece la nisipuri cu concretiuni calcaroase pe 10 m grosime ~i apoi la nisipuri ~i pietri~uri eu bolovani~uri. La Almajel, Verbita, Teiu, Vela, situatia se repeta, ceea
ce confirma profilul general cu lehmuri in baza solurilor, bogate in concretiuni calcaroase sub forma de crusta, apoi un orizont de nisipuri cu concretiuni
calcaroase formate prin circulatia vertieala a apelor de infiltratie (in zona de
fluctuatie a nivelului freatic), care face trecerea la complexul psamo-psefitic
fluvio-lacustru, situate pe marne sau argile bazale.
Microl'elieful clastocarstic este destul de bine dezvoltat pe latura de sud-vest
~i sud, unde este reprezentat prin numeroase padine sau gavane, umplute cu
apa, orientate pe directie predominanta NV -SE ~i cu adincimi care ajung
la 5-6 m ~i avind diferite denumiri locale. Aceste microdepresiuni apar nu
numai pe podurile netede, interfluviale, ci ~i pe versantii u~or inclinati ai
vailor ~i pe glacisuri, nelipsind chiar de pe Itllldul vailor seci sau de la obir~ia acestora, fapt care indica raportul foarte strins dintre clastocarstul sufozional ~i sistemul de vai secundare, a~a cum este cazul bazinului superior al
vaii Teiului. Vaile paralele ~i orientate mai mult pe directie NV -SE spre
Jiu ~i relieful de cueste in sectoarele de "intorsuri" constituie alte caracteristici ale acestei cimpii inalte piemontane villafranchiene, cu functie predominant agricola.
A. CIMPIA PLENITA-BUCOVAT
Aceasta iese in evidenta prin netezimea podurilor interfluviale, ingustimea
~i adincimea mai mare a vail or care 0 fragmenteaza (in general peste 50- 60 m),
grosimea loessului ~i prezenta padinilor, ca ~i prin forma sucita, frinta, a multora dintre vaile de pe latura de vest ~i de sud, denumite foarte sugestiv - zntOl'sul'i - de tipul celui dunarean de la Hinova (v. fig. 94).
Deschiderile naturale sint numeroase in lungul tuturor vailor care 0 fragmenteaza ~i mai ales, cele din versantul drept al J iului la Bucovat (descris in
partea intii) ~i Podari-Livezi etc. Dintre cele mai vestice amintim profilul
de la localitatea Lazu foarte apropiat ca litologie de cel de la Bucovat ~i
unde se disting cele doua complexe fluvio-lacustru in baza, constituit din nisipuri feruginoase ~i cenu~ii cu intercalatii de pietri~uri ~i marne cenu~ii sau
negricioase calcaroase, fosilifere ~i acoperit de complexul loessic ~.i el destul de calcaros, de culoare ro~cata pina la ocru, adevarata scoarta de alterare,
situata la trecerea spre nisipuri. Dintre forajele executate in diferite localitati
retinem citeva prezentate mai departe (plan~a a XI-a).
240
B. CTMPIA CRAIOVA-$IMNIC
Cimpia Roman.
241
--
<=
.2
"'
'"u
u
'"
><
~
'N
<.>
<=
-=...
a>
>
C. elMPIA SLATINA-SPINENI
co
Situata in nordul caii ferate ce leaga cele doua orage regedinte de judet,
Slatina 9i Pite9ti, in plina dezvoltare industriala, aceasta este strins legata
de Piemontul Cotmenei. Ea consta din depozite piemontane destul de grosiere
cu bolovani 9uri 9i pietri9uri, insotite de nisipuri sau. Ientile de nisipuri argiloase, argile nisipoase, marne ~i argile, care acopera ca 0 cuvertura continua,
destul de groasa, structurile petroliere cutate si faliate de la Opta9i, Scornice9ti, Verguleasa 9i altele. Profilul de la Colone9ti, analizat in partea intii
9i multe altele, arata clar litologia fluvio-lacustra a acestei cimpii inalte.
Mai departe spre est, aceasta cimpie inalta trece la nord-est devalea Arge9ului in Piemontul Cinde9ti, unde este acoperita tot cu depozite loess ice de
tipul lehm urilor.
Vaile sint adinci, inguste, cu numeroase alunecafi 9i surpari, iar interfluviile
netede, care ajung pina pe linia localitatilor Coliba9i ~i Picior de Munte, unde
se face trecerea spre terasele piemontane ale Dimbovitei, de unde mai departe
urmeaza cimpia ina Ita Pintenul Magurii, descrisa in cadrul cimpiilor piemontane aluvio-proluviale, delta ice prin care se face trecerea la Subcarpati.
-...
""E
i
~
l
0
'c
=
'"
1
1
10
(J
HI>
N
II>
..c
.S
iii
a>
:;
(J
'.,"
(Xl
~
~ ~ II
""''"
tI
...
:l
rn I':':
D~ ~
.,.,
-J
'""'
E
o
;z:
..:..
....
:'I:.
.,
"1;'
. ....'
.....
,'
'
..
::l
."
..
I.
c.
r~ :j
...
1"-+-_-+_--1
~ fi:1+----Ir---t
I
'0"0
'0"
:~
a::
<:>
00
0':
:..
~.~
0 0:::0 -,
....
C>
~.
ml1I]
'C>
j;
....
.0
;:
----,.---..,...i
i
..,
C>
C>
~
o
<:>
C>
of
...
:.00
','00
C>
C>
.: 0 0
oo
00
C>
N
I D
01
0'-
;:
o~ Q
...
C>
243
[I
imaainea
de ansamblu a acestei dmpii lnalte, raportaUi sub acest aspect la
:::>
regiunile invecinate mai joase ~i pe care Ie domina.
A~a cum s-a mai spus, depozitele loess ice reprezinta cuvertura superioara
cea mai importanta ~i de care s-a ocupat in mod special V. S f i c 1 e a (1973).
Acesta a subliniat marea lor varietate sub raport Iitologic, genetic ~i cronologic. Forajele la care ne referim mai departe scot in evidenta prezenta crustei
concretionare calcaroase, care ~i in cazul de fata reprezinta un repel' litologic,
hidrogeologic ~i paleoclimatic destul de important.
In acest sens amintim urmatoarele foraje: Fintlnele, unde intre 27,50-38,50 m
~i intre 42,00-44,00 m adincime apar argile compacte cu bogate concretiuni
calcaroase; la Cuca, aceasta argiia se afla la 36,70-38,60 m; la Vinatori, ea
are peste 15 m. grosime, fiindsituata intre 15,80-31,00 m; la Ci~mele crusta
calcaroasa apare sub forma de aglomerat calcaros albicios intre 30,60-32,00 m;
la Schela intre 29,00-32,50 m apare 0 marna calcaroasa, iar la Negrea, aCllmuHiri calcaroase ~i argila compacta cu concretiuni calcaroase se intilnesc
intre 30,00-55,00 m (plan~a a XI-a).
Structurile petrolifere de tipul anticlinaielor ~i faIiiIor, orientate in general
de la sud la nord, confirma ~i aici caracterul de false! cimpie teetonicel.
Cu aceasta regiune sud-moldoveneasca incheiem aceste scurte consideratii
asupra cimpiilor inalte din imediata vecinatate a Cimpiei Romane, de care
ne-am ocupat mai pe largo
BIBLIOGRAFIE
C e a u ~ esc u
I,
CONCLUZII GENERALE
Din cele expuse pe intreg parcursul acestei lucrari s-au putut vedea varietatea ~i
complexilatea problemelor de geomorfologie ~i de geologia cuaternarului pe care
le rididi cea mai mare clmpie a {arii, ca ~i necesilatea integnlrii acesteia laturii
practice, functionale.
Acest fapt justifidi utilizarea denumirii de geomorfolagie integrata, demonstralQ
aici prin concep{ia sistemica, cauzal-genetica eu multiplele ei carelatii morfoclimatice ~i morfolilologice ca baza a celorlalle conditii naturale ~i antropice, in vederea
valorificarii lar dupa necesWi{ile ecanomiei nationale ca un pas mai departe a
tradi{iei ~colii geomorfologice romane~ti.
Ea se il1Scrie pe linia directivelor celui de al XI-lea Congres al P.C.R. in legatura cu elaborarea programelor na{ionale de amenajare a bazinelor hidragrafice
pentru 0 cit mai buna gaspodarire a resurselor de apa, de combatere a excesului
de umidilate, de prevenire ~i combatere a efectelor daun(ltoare a inundatiilor, de
extindere a sistemelor de desecare ~i de irigatie, de sistematizare a localitatilor,
de mentinere a echili brului natura-om.
Sper6.m ca acestea VOl' deschide larg perspectiva unoI' cercetari de detaliu, care
sa serveasca ~i mai mull lucrarile efectuate de diferiti speciali~ti din domeniile
invecinate - agroameliorativ ~i geotehnic, pedologic ~i hidrogeologic.
Din toata aceasta expunere s-a desprins ideea calauzitoare ca in asHel de probleme cu caracter practic direct studiile de geomorfologie cauzal-genetica, integrata nu se pot face decit in strinsa legatura cu cele de geologia cuaternarului
~i invers.
N.
Bucure~ti.
./
'r
245
Bad e a L. (1970), Terasele fluviatile din Oltenia. St. cerc. geo!. geofiz., geogr., seria
geografie, t. XVII, nr. 1, Bucure~ti.
Bad e a L., Din u M. (1975), Geomorfologia Romdniei de P. Cot e t (recenzie),
St. ~i cerc. de Geo!., Geofiz., Geogr., seria geografie, t. XXII.
Ban d I' a burT. (1961), Cercetari hidrogeologice pe interfluviul Ia1omita, Mosti~tea
Dunare. Com. geo!., St. tehn. ~i econ., Seria E (Hidrogeologie), nr. 5 Bucure~ti.
Ban d I' a burT., Fer u M., 0 P I' a n C. (1963), Cercetari geologice ~i hidrogeologice
In regiunea dunareana dintre Jiu ~i Calmatui St. tehn. ~i econ., Seria E, nr. 6, Bucu-
Ci
re~ti.
Ban u A. C. (1967 a), Clteva caractere hidrografice ale Baraganului ~i unele concluzii
geomorfologice care se deduc pe baza lor. Hidrobiologia t.8.
Ban u A. C. (1967 b), Date fizico-geografice, In vo!. Limnologia sectorlllui romftnesc al
Dunarii, Ed. Acad. R.S.R., Bucure~ti.
Ban u A. C. (1967 c), Clteva caractere hidrografice ale Baraganului ~i unele concluzii
geomorfologice care se deduc pe baza lor. Hidrobiologia, t. 8, Bucure~ti.
Ban u A. C. (1969), Rolul neotectonicii In organizarea actuala a retelei hidrografice In
sectorul inferior al Duniirii. Hidrobiologia, t. 10, Bucure~ti.
B a II yR., S tan esc u P. (1971), Unele aspecte ale deformarii masivelor de loess
sensibile la umezire, Ed. Ceres, Bucure~ti.
B a I' b u C., Vas i I esc u E. (1967), Tectonique du soubassement pre mesozoique de la
plateforme moesique (territoire roumain). Assoc. geol. Carpato-balcaniqlle, VlII-e
Congres geotectonique stratigraphie, paleogeographie, paleontologie), t. I, Beograd.
B a I' b u I. Z. (1930), Catalogul vertebrelor fosile din Romftnia. Acad. Rom., Mem. Sect.
~t. ~.n. 3, t. VII, Bucure~ti.
B ill uta D. (1964). Contrirutii la cunoa~terea depozitelor aluvionare ale Dunarii Intre
Turnu Severin ~i Turnu Miigurele. Natura, seria geogr., - geo!., an. XVI, nr. 3
I,
Bucure~ti.
246
c I r del R., Pop P N. (1967), Mouvements verticaux recents refletes dans la geomorphologie du territoire de la Roumanie. Assoc. geol. Carpato-balc., VIII-erne Congres, Bel grade.
C Ire i u mar u M. (1973 a), Clteva aspecte privind oscilatiile climatului din pleistocenul
superior In SV-ul Transilvaniei, St. cerc. istorie veche, t. 24, nr. 2.
C I r c i u m a I' u M. (1973 b), Determinari polinice In strate arheologice privind cultivarea
plantelor de catre omul primitiv. CUlegere privind istoria agrarii a Romftniei. Terra
noastrii, M.A.I.A, Bucure~ti.
C I I' C i u mar u M., G I a van V. (1975), Analiza polinica ~i granulometricii a sedimentelor din pe~terea Gura Cheii (RI~nov). St. cere. istorie veche, arheologie, t. 26, nr. 1.
Con d u r a c h e E., Dum it res c u VI., Mat e i M. (1972), Carte archeologique
de la Roumanie, Ed. Meridiane, Bucure~ti.
Con e a A n a (1960), Contributii la studiul geomorfologic al Clmpiei joase a Siretului.
Prob!. de geografie, VII, Ed. Acad. R.P.R., Bucure~ti.
Con e a A n a (1969), Solurile fosile din faleza Marii Negre ~i semnificatia lor paleogeograficii. St. geogr. asupra Dobrogei, Bucure~ti.
Con e a A n a (1970 a), Interpretari pedologice In stratigrafia depozitelor de loess. D.d.S.,
Inst. geologic, vol. LV, (1967-1968), Stratigrafie, Bucure~ti.
Con e a A n a (1970 b), Materiale parentale ~i soluri fosile In Clmpia Burnazului, St.
ped. VI, Bllcure~ti.
Con e a A n a (1970 c), Depozitele Clmpiei Dunarii romftne~ti, St. tehn. econ., Seria C,
18, Inst. geo!., Bucure~ti.
Con e a A n a (1970 d), Formatiuni cuaternare In Dobrogea, Ed. Acad. R.S.R., Bucure~ti.
Con e a A n a ~.a. (1962), Cercetari pedologice In partea esticii a interfluviuluiCalmatuiIalomita D.d.S. Comito geol. XLIV.
Con e a A., V 0 I 0 vic i C., M u c en i c I., Nit u 1. (1962), Complexul pedologic
al vaii Calmatuiului. D.d.S., vo!. XLVI (1958-1959).
Con e a A., G hit u I esc uN., Vas i I esc u P. (1963), Consideratii asupra depozitelor de suprafata din Clmpia Romftnii de est. St. ped., II, Bucure~ti.
Con e a A., B a I 1 yR., Can a I' a c h e A. (1972), Guidebook to excursions of the
INQUA LOESS symposium in Romania, Inst. geol. nr; 10, Bucure~ti.
Cos t esc uP. G. (1956), Contributii la cunoa~terea evolutiei retelei hidrografice din
bazinul Arge~ului, datoritii interventiei omului. Meteo-hidro., nr. 1, Bucure~ti.
Cot e t P. (1940), Mutarea gurii Oltului. Rev. geogr., rom., vol. II, fasc. Bucure~ti.
Cot e t P. (1941), Problema mi~carilor epirogenetice In partea de vest a Clmpiei Dunarii
de Jos. Vo!. "Studii ~i cercetiiri geografice", Bucure~ti.
Cot e t P. (1947), ClIni~tea - 0 vale de tip balcanic. Rev. geogr., vol. III, nr. 1, Bucu0
re~ti.
(~
I
'I
Cot e t P. (1950), Discutii pe marginea comunicarii lui A. Bftrsan - Probleme de morfogenezii In clmpia dintre Vedea ~i Arge~ (~ed. 1 febr. 1950), Din lucrarile I.C.G. al
R.P.R., Bucure~ti.
Cot e ~ P. (1956), Clteva observatii asupra formarii lacurilor ~i retelei de viii secundare din
Clmpia Romftnii. Ana!. Univ. C.l. Parhon, Seria ~t. naturale, nr. 10, Bucure~ti.
Cot e ~ P. (1957 a), Clmpia Olteniei - Sturliu geomorfologic. Ed. tehnicii, Bucure~ti.
Cot e ~ P. (1957 b), Procese morfogenetice actuale pe teritoriul tarii noastre. An. romsov., seria geo!. geogr. nr. 4, Bucure~ti.
Cot e t P. (1959 a), Evolutia paleogeografica a retelei hidrografice, cap. II, Hidrografia
RP.R, de I. Ujvari, Ed. ~t., Bucure~ti.
Cot e t P. (1959 b), Probleme din geomorfologia vailor. Natura, seria geogr., geol. nr. 3,
Bucure~ti.
Cot e t P. (1960 a), CUeva date noi asupra elementelor periglaciare din tara noastra. Anal.
Univ. "A!. I. Cuza" din Ia~i (serie nouii), sect. II (~t. naturale), t. VI, supliment.
Cot e t P. (1960 b), CuaternaruI, Cap. geologia, vol. I, geografia fizicii. Monografia geograficii a R.P.R., Ed. Acad. RP.R, Bucure~ti.
Cot e t P. (1960 c), Trasaturile fundamentale morfostructurale ale reliefului R. P. Romftne,
~itipurilederelief~ireprezentarealorpeteritoriul R. P. Romftne. Cap. Geomorfologie,
vol. 1. Geografia fizica. Monografia geograficii a R.P.R., Ed. Acad. RP.R, Bucure~ti.
Cot e t P. (1960 d), Contributii la studiul martorilor de eroziune. Vol. Comuniciiri de
geologie-geografie (1957-1959), S.S.N.G., vol. I, Bucure~ti.
Cot e t P. (1963), Unele date privind geomorfologia zonei ora~ului Bucure~ti, Probl. de
g/'ogr., vol. X, Bucure~ti.
Cot e t P. (1965), Schimbiiri hidrografice In Clmpia Snagovului. Hidrobiologie, 5, Bucure~ti.
247
Cot e t P. (1965 a), Unele aspecte ale reliefului dezvoltat pe loess ~i depozite loessoidc.
Comunic. de geogr., S.S.N. G. vol. III, Bucure~ti.
Cot e t P. (1965 b), Profilul geologic de la Codreni-Gurbane~ti(bazinul Mosti~tei) ~i imp 01'tanta lui pentru stratigrafia Clrnpiei Romane. Natura, seria geogr., geol., - an. XV, nr. 1.
Cot e t P. (1966 a), Probleme de paleogeornorfologie tn sectorul dun~'irean dintre TUI'1lI1
l\1agurele~iHtr~ova, St.cerc.geol. geofiz.~igeogr.Seria geografie, 1. 7, nr. 2 BUC1ll'e~ti.
Cot e t P. (1966 b), La repartition des cryostrueturespleistocenes sur Ie territoire de la
Roumanie. Biul. perygl., nr. 15, L6dz.
Cot et P. (1967 a), Balta Bn'iilei(I), Hidrobiologia, vol. 8, Bucure~ti.
Cot e t P. (1967 b), Quelques considerations sur I'holocene de la Roumanie. Revue roum.
de geol., geophys. et. geogr., Series de geographie, t. II, nr. 1. Bucure~ti.
Cot e t P. (1967 c), Probleme deperiglaciar. S.S.N.G., Comunic. degeogr., vol. V. BlIcure~ti.
Cot e t P. (1967 d), Scurte consideratii m~rfohidrografice asupra Oslrovului Pilciului lui
Soare din Balta Ialomitei. St. cerc. ist. veche, t. 18, nr. 4, Bucure~ti.
Cot e t P. (1967 e), La plaine Roumaine et son evolution geomorphologique, Rev. roum.
geol., geofiz., geogr., Serie de ge6graphie, t. 12, nr. 1-2, Bucure~ti.
Cot e t P. (1967 b), Unele probleme de geografie aplicata, Studia Uniy. Babe~-Bolyai,
fasc. 2.
Cotet P. (1969 a), Relieful - Consideratii morfostructurale, cap. 2, Geografia yiiii
Duniirii romane~ti. Edit. Acad. R.S.R, Bucure~ti.
Cot e t P. (1969 f), Situapa paleogeograficii tn neogen ~i cuaternar. Cap. IV - Eyolu\ia
f10rei ~i faunei, In vol. Biogeografia Romaniei (sub redactia lui R Ciilinescu), Ed.
~t., Bucure~ti.
Cot e t P. (1969 c), Geomorfologie cu elemente de geologie, Ed. I, Edit. did. ~i pedag.
Bucure~ti.
P. (1969 d), Irigarea terenurilor din tara noastrii, Terra, an. XXI, nr. 2, Bucure~ti.
P. (1969 e), Premisses geomorphologiques en marge des travaux pratiques dans
plaine Roumaine. Trav. du Symp. intern. de grom. appl., Bucarest, mai 1967.
P. (1969 f), Suprafetele geomorfologice Incl inate de tip piemont, pediment ~i glacis
~i studiul lor. St. cerc. geol. geofiz. geogr., Seria geografie, t. XVI, nr. 2, Bucure~ti.
Cot e t P. (1970 a), Morfodinamica vii ilor fluviatile (Observatii tn Balta Ialomitei), H idrobiologia, t. 11, Bucure~ti.
Col e t P. (1970 b), Probleme de dinamicii a apelor subterane tn nord-estul Clmpiei Romanc.
Hidrotehnica, an. 15, nr. 7, Bucuresti.
Cot e t P. (1971 a), Directii de dezvoltare In geografia moderna. Progresele ~tiintei, YO). 7,
nr. 9.
Cot e t P. (1971 b), Aspecte din morfodinamica apelor cur gl1toare. Lucr. ~l. geografie.
Inst. Pedagogic, Oradea.
Cot c t P. (1971 c), Geografia modernil ca ~tiintii multidisciplinara ~i rolul ei In rezolvarea problemelor practice la nivel national. Cercetarile llluitidisciplinare ~i inferdisciplinare, originea, dezvoltarea~iperspectivelelor. Lucr. ses. ~t. a Acad. R. S. Romania, din 5-7 aprilie 1971.
Co 0 t e t P. (1973), Geomor.fologia ROlllaniei, Ed. tehn., Bucuresti.
Cot e t P., M a I' tin i u c C. (1957), Contributii Ia studiul periglaciarnlui In Romania.
Anal. Univ. C. I. Parhon, Seria st. nat., nr. 15, Bucuresti.
Cot e t P., PI' is n e a E. C. (1957), Contributii la stratigrafia depozitelor cuaternare
dinClmpia Romana. Anal. Univ. C. 1. Parhon, Seria ~t. Naturii, nr. 16, Bucuresti.
Cot e t P., S t Ii n c esc u C. (1961), Ctteva observatii asupra teraselor Oltului ~i.Vedei
In zona de contact dintre Piemolltul Getic ~i Clmpia Romanii. Probl. de geogr.,
vol. VIII, Bucnrest i.
Cot. e t P., N. :M a car 0 vic i (1962), Prezen\a stratelor cu Unio Sturi M. Hoernes si
a stratelor de Barbo~i-Babele In Clmpia Romanii. Anal. Univ. AI. I. Cuza, Ia~i (Serie
noua), sect. II (8t. nat1ll'ale), B, geol. geogr., t. VIII.
Cotet P., Rosu AI., Teodoru Tr. (1969), Zona preora~eneasca a Craiovei.
Asezarea orasului ~i relieful. Lucr. de geogr. aplicati!. Inst. de geol. geogr., al Acad.
R.S.R., Bucure~ti.
Cot e t P., Ban A. (1969), Depozitele din valea Duniirii. Cap. 2 din vol. Geografia
vail Dnnarii romil.nesti. Inst. geol. geogr., al Acad. R.S.R., Bucuresti.
Cot e t P., U l' U C u V. (1975), Jndetul Olt, col. Judetele patriei. Ed. Acad. RS.R.,
Cot e t
Cot e t
Ia
Cot e t
Bucure~ti.
248
249
G h e.n e a C. (1967), Prezenta unul tuf vulcanlc In villafranchianul din Depresiunea Valaha.
St. tehn. Iii econ. Seria H, nr. geol., 1 cercet., Burureliti.
G hen e a C. (1968), Studiul depozitelor pliocene dintre valea Prutului Iii valea Blrladului
Intre linia Ghidicenl-Vrancea iii calea ferata Zorleni-Falciu. St. tehn. econ. seria J,
stratigrafie, nr. 6.
G hen e a C., M I h a I I aN., G hen e a A. (1963), Cercetari geologice Intre valea
Topolnitel iii valea Desnatulului. St. tehn. econ. seria E, Hidrogeologie, nr. 6.
G hen e a C., R a d u I esc u G. (1964), Contributli la cunoaliterea faunei villafranchiep.e din PodiliUI Moldovenesc. D.S. Com. Geol., L (50), Bucureliti.
G a Ii t esc u P. (1960), Consideratluni morfogenetice asupra Iimanelor Iii cursul Ialomitei.
Prob\. de geografie. VII, Bucureliti.
G a Ii t esc u P. (1961), Apele din R. P. Romana iii folosirea lor In economia natlonalii.
Natura ,Serla geogr. geol., nr. 1, BucUreliti.
G AIi t esc uP., (1971), Lacurile din Romania. Llmnologie reglonaliL Ed. Acad. R.S.R.,
Bucureliti.
G AIi t esc u P. (1965), Asupra origlnii lacurilor sarate din Clmpia Romana. Natura, seria
geogr. geol., nr. 2, Bucureliti.
G AIi t esc uP., D I' I g a B., N i col a i e T. (1973), Lacurile din Clmpia Romana
orlentala. Unele aspecte ale reglmului hidrlc ca urmare a rldicarii nivelului hidrostatic al apelor freatice, Hidroblologla, nr. 14, Bucureliti.
G I taG h., Tea c I D., C I' a c I un C., Pop esc u I., S chI' arne k C. (1972),
Contributii la caracterlzarea mlneraloglca a unoI' loessurl iii solurl formate pe loess din
RomAnia. An. Inst. de st. iii cere. pedologice, vol. XXXIX.
Gog I I n ice a nuS. (1939), Analiza rhlmica, mecanlca iii mlneraloglca a loessulul romAnesc, Bucureliti.
Gog 0 a Ii aT., C u cut a A I. (1959), Cercetarl pedologlce In partea estica a Clmplei
V1asla (raionnl Snagov) D.d.S. Com. geol. XLII (1954-1955).
Gog 0 I' i c i E c., J I a n u V., Don c I u C. (1967), Studlu asupra adlnelmilor de
Inghet ale solulul, H.C.M., vol. 1, nr. 6, Bucureliti.
G I' U rna z esc u H. (1955), Conslderatii generale asupra proceselor de modelare a reliefulnl Clmpiei Rom!\ne dlntre Subcarpatl, Ialomita, Dunare Iii Siret. Probl. de geogr.,
vol. II.
G I' n rna z esc u H. (1957), Contributii la cunoal/terea deltelor continentale din R.P.R.
Anal. rom.-sov., Serla geol. geogr., nr. 3.
Han g a n u E. (1962), Asupra Iimitel pliocen-pleistocen In reglunea dlntre vaile Teleajenulul Iii Prahovei, St. cere. geol., an. VII, nr. 3-4.
Han g an u E I., M a I' g esc u C. (1973), Contributii la rasplndirea speclel Parelephas
trogontherii Piihlig. In pleistocennl platformei Moesice. St. cere. geol. geofiz. geogr.,
Seria geologie, t. 18, nr. 1.
I I Ie s c u V., C I 0 f 1 i c aGe a n. (1964), Studlu palinol ogle asnpra carlerelor de la Pantelimon. D.d.S. vol. XLIX, (1961-1962).
loa nit 0 a I a H. (1962), Schlta de raionare ameliorativa a apelor freatice de pe teritor lui Romanlel, cu prlvire speciala asupra terenurilor Interesate la lueraI'I de Imbuniitatiri funciare, Hldrotehnice, nr. 11.
loa nit 0 a i a H. (1970), Puncte de vedere nol asupra mineralizaI'll lacurilor din parten
de nord-est a Clmplei Romane. Lucr. colocv. de limn. flzlcll. Buc., 1920. Inst. de geogr.,
Bucureliti.
loa nit 0 a I a H. (1974), Aspecte metodologice ale cercetiirli hldrogeologlce In exploatarea slstemelor de Irlgatil iii deserari. An. ISC pentru 1mbun. funelare: vol. IV (XI),
Bucureliti.
loa nit 0 a I a H., Do b I' esc u M. (1970), Aspe~te metodologice prlvlnd stabilirea
capacitiitii de drenaj natural a unul terltorlu, cu aplicatle la Clmpla Brailei. An.
I.C.I.F P., Imbun. func., vol. III I (VII).
loa nit 0 a I a H., D 0 b I' esc u M. (1972), Cauzele excesulul de umiditate din anii
1970 lil 1971 In zona de nord a perlmetrulul irlgabil Mostilitea. An. I.S.C. pentrn
tmbun. func., vol. II (IX), Bucureliti.
loa nit 0 a I a H., D 0 b I' esc u M., I s bali 0 i uP. (1975), Prognoza nivelulul
apel freatlce In Interfluviile dlntre Ialomlta, Buziiu-Slret lii Dunare In conditii de
irigatle (sub tipar).
Ion esc u A I. (1972), Veclnl cu ablsul. Poluarea lii eehillbrul ecologic. Orizonturl 44,
Edit. enelc\. romAnii.
Ion esc u - A I' get 0 a I a I. (1914), Pliocenul din Oltenla. An. Inst. geol. Rom.,
VIII, Bueureliti.
Ion esc u - B ale a M. S t. (1923), Les dunes de l'Oltenie, Paris.
250
Ion esc u I. P. (1906-1907), Studlul materialelor din sondajele executate de W. H. Lindley. Raport asupra studiilor alimentarii cu apa a oraliulul Plolel/ti, 1907.
Ion esc u - ~ I li eli t I G h. (1933), Lunca Dunarii iii punerea el In valoare, Bueureliti.
Ion esc u - ~ I li eli t I G h., S t a leu I. (1958), Agrotehnica, I, Bucureliti.
I 0 I'd a n I. (1963), Schlmbarea cursului Sabarului Intre Vldra lil Ciocovenl prln interventia omulul, Prob\., de geografie, X.
I s bali 0 I uP., loa nit 0 a i a H., D 0 b I' esc u M. (1969), Studiul regimulul
eolian In zonele Irlgabile din RomAnia In vederea apllcarii udarii prln aspersiune.
An. I.C.I.F.P., Imbun. func. vol. II (VI).
Lit e an u S. (1952), Geologia oraliulul Bucureliti. Com. geol. ,~t. tehnc. econ. serla E (HIdrogeologle), nr. 1, Bueureliti.
Lit e an u E. (1953 a), Procese morfogenetice holocene In bazlnul Inferior al Argeliului,
Comlt. geol. ~t. tehn. econ. S~rla E, (Hldroblologle), nr. 2, Bucurel/ti.
Lit e an u E. (1953 b), Geologia bazlnulul Inferior al Argeliulul lil al teraselor Dunarli.
Comito geol., St. tehn. econ., Serla E (Hldrogeologie, nr. 2, Bucurel/ti.
Lit e an u E. (1953 c), Llmita superioara a Tertiarului din aria de dezvoltare a laculul
pliocen din Clmpla RomAna. Comito geol., ~t. tehn lil econom., Serla E (Hldrogeologie),
nr. 2, Buenreliti.
Lit e an u E. (1955 a), Fauna daelanll de la Zavalu. Bul. lit. Acad. R.P.R., t. VII, nr. 3,
Bueureliti.
Lit e an u E. (1955 b), Geologia lil hldrogeologia tinutului dunarean dintre Argeli lil
Ialomita. Com. geol., ~t. tehn. lil econ., Serla E, (Hldrogeologie), nr. 4, Bucureliti.
Lit e a n u E. (1956), Ralonarea apelor de adlnclme din Clmpia RomAna orlentala dintre
Argeli lil Siret. Bul. Sect. geol. geogr., t. I, 1-2, Bucureliti.
Lit e an u E. (1960), ProblemalimltelCuaternarlTertlardlnDepreshmeavalaha.St. tehn.
iii econ., Serla E, 5, Bucureliti.
Lit e an u E. (1961 a), Aspectele generale ale stratigraflel Plelstoeenulul lil genetieei
reliefulul din Clmpla RomAna, St. tehn. lii eeon., Serla E, 5, Bueureliti.
Lit e a n u E. (1961 b), Cereetarl geologice lil hldrogeologlee In Clmpla RomAnll de NE.
St. tehn. 1/1 econ., Serla E, 5, Bucureliti.
Lit e an u E., Ban d I' a burT. (1957), Geologia elmplel get ice, meridionale dlntre
Jiu lii Olt. An. Com. geol., XXX, Bucureliti.
Lit e a n u E., (1959), Geologia eontaetului morfologlc dlntre Subearpatl lil Clmpla Romana
Intre Teleajen lii V. Budureasa. St. Iii cereet. de geol., t. II, 3-4, Bucureliti.
Lit e a n u E., (1960), Cereetari hldrogeologlee asupra apelor freatice din bazlnul Inferior
al Argeliului. St. lil cercet. geol., t. V. 3, Bueurelit i.
Lit e an u E., (1960 a), Cercetari geologice In regiunea dunarean1l dintre Argeli iii V. Mostil/tel, Aead. R.P.R., St. cere. de geol., t 5. nr. 4, Bucureliti.
Lit e a n u E., (1960 b), Cereetari hldrogeologlce asupra apelor freatice din bazinul Inferior
al Argeliului. Acad. RPR, St. rerc. geol. t. 5, nr. 5 Bucurel/ti.
Liteanu E., Marolil P., Rotman S., Prleajan A., Bandrabur T.,
G hen e a C., (1969), Ralonarca II Idrogeologlca a trrltorlulul R. P. R. Probl. de geogr., VII
Lit e a n u E., Con s tan tin esc u V. (1961), Cercetarl hldrogeologice In reglunea de
c1mple dlntre rlul Teleajen lii Valea Saratii. St. iii cere. geol., t. VI, nr. 1, Bucureliti.
Lit e an u E., G hen e a C. (1962), Relatli hidrogeologice Intre apele freatice lii apa
lac:urilor din Clmpia RomAna orlentala. St. cercet. geol., t. VIII, nr. 4, Bucureliti.
Lit e an u E., (1966), Cuaternarul din RomAnia, St. tehn. lii econ., Seria H, geol. cuat.,
nr. 1, Bucurelit i.
Lit e an u E., PI' i c a jan A., And I' e esc u I. (1967), Cercetari privitoare la stratigrafia Cuaternarului din regiunea de c1mpie dintre rlurile Teleajen lii Prahova (Studii
de ~eologia cuaternarului), St. tehn. econ., Seria H, geol. cuat., nr. 3, Bucureliti.
Lit e an u E., PI' i c a jan A., And r e esc u I., 1st I' ate G h. (1967), Suceesiunile stratigrafiee din Platforma Cotmeana, St. cere. geol., geofiz. geogr., seria geol.,
t. 12, nr. 1, Bueurelit i.
L u p e I. (1952), Perdele forestiere de proteqie ~i cultura lor In clmpiile din R.P.R.,
Bucureliti.
Mac a I' 0 vic i N. (1960), Contributii la cunoaliterea geologiei Moldovei meridionale.
Anal. lit. Univ. "AI. I. Cuza", ~t. nat., I, t. 5, Ia~i.
1\1 a c a I' 0 vic i N. (1962), Asupra geologlelregiunii dintre valea MusceJu lii valea CIInauilli (raionnl Buzan). D.d.s. Com. geol., vol. XLIII (1955-1956).
1\1 a car 0 vic iN. (1968), CllaternarllI din Romania. Ed. did. lii ped., Bucure~ti.
Mac a I' 0 vic i N. (1972), Sur la faune "VilJafranchienne" de la Roumanie, Anal. lit. Univ.
"AI. I. Cuza", Serie noua, Sect. II, b. geologie, t. XVIII.
251
Macarovici N., Cotet P., Baln~a D., Sencn V. (1965), Asuprapliocenl1lui din valea Dunarii dintre Calafat ~i Corabia S.S.N.G. Comnn. de geol., vol. III,
Buenre~ti.
biologie;
R.P.R.,
Bucure~ti.
Mot
~i
Bucure~ti.
Mot
252
B\lcurc~ti.
o b l' e j
b r e jan u G 1'., T I' and a fir esc u T. (1972), VaJorificarea nisipurilor ~i solurilor
nisipoase din Homania. Ed. Ceres, Bllcnre~ti.
One esc II N. (1959), Geologia R.P.R., Ed. telmica, Bllcure~ti.
o pre a C. V., J\I u I' e ~ a n \I P. L., S t a i cuI r. (1956), CompJexele agropedologice
aleraioanelor Till1i~oara, Sinllicolall Mare ~i Lllgoj, St. cere, ~t., seria ~t. agric., t. III,
nr. 3-4, Timi~oara.
Pea h ii 1\l., Dr a gil G h., D u III i Lres c u V., Flo l' esc uN., Do b res cuI.
(1974), ALIas geografic general, Ed. did. pedag., Bucnre~ti. .
P a II ii A. (1911), Cursu I inferior al Ciilmatl1iullli. An. Inst. geol. Rom., vol. IV, fase. 1,
Bllcllre~l i.
Mu
?llu t i hac V., Ion e s i L. (1974), Geologia Romaniei, Ed. tehn., Bucure~ti.
N au m 1'1'., G l' urn a z esc u H., N i cuI esc uGh. (1954), Raionarea geolllorfologicii a Cimpiei Romane de NE. Probl. de geogr., vol. I.
Naum 1'1'., Grumiizeseu H., Niculeseu Gh. (1954), Problema loessului.
Probl. de geogr., vol. I, Bucure~ti.
N e a muG h., Bog dan 0 ct., M i h a i E I., l' e 0 d 0 re an u E I. (1970), Harta
topoclimaticii a Romaniei. Principii ~i metode. St. cere. de geol., geofiz. geogr., Seria
geografie, t. XVII, nr. 2., Bucure~ti.
N j col esc u 1\I. (1965), Contribntii la cunoa~terea apelor de adineime din tinntul cuprins
intre Siret ~i Prut. H.G.M., vol. 10, nr. 12, Bucure~ti.
N i col ii esc u - P lop ~ 0 I' C. S. (1930), Cercetiirile preistorice ~i cnaternarul. Arh.
Olteniei, IX, Craiova.
N i col ii esc u-P lop ~ 0 r C. S. (1938), Le Paleolithique en Roumanie. Dacia, Bucure~ti.
N i col ii esc u-P lop ~ 0 l' C. S., Mol' 0 ~ anN. (1959), Sur Ie commencement du
Paleolithique en Roumanie, Dacia, Ill, Bucure~ti.
N i cui esc uGh. (1960), Cimpia piemontanii inaltil a Cricovului Dnlce (Observatii
geomorfologice), Probl. de geogr., vol. VII.
o a n c e a C., Nit u I., P a l' i chi M. (1967), Conditiile naturale ~i solurile din
partea de SE a Clmpiei Olteniei. D.d.S., Inst. geol., Rom., vol. IIj3 (1963, 1965),
B\lcl1l'e~t i.
o a n c e a C., Par i chi M. (1970), Solmile Cimpiei Olteniei de est. St. ped. VII,
P a
as chi v D. (1961), Asupra cursului actual al Dunarii ill aval de Turnu Severin.
Natura, seria geogr. geol, an. XIII, nr. 6. Bucure~li
Par as chi v D. (1966), Sur I'evolution palr.ogeomorphologique de la plaine Roumaine.
Rev. roum. geol., geofiz. geogr., Serie de geographie. t. 10, lll'. 1.
P a I' a s chi v D. (1975), Geologia zaciimintelor de hidrocarburi din Romania. lnst. de geol.
~i geof. st. lehn. ~i econ., seria A, nr. 10
Pat ~l chi e 1. (1966), Reparatia eantilativil a precipilatiilor aLmosferice cu asigurarea
de 80% In perioada actuala de vegetatie pe teritorinl R.S.R., Hidr. Gosp. apeior,
meteor., nr. 4.
p ~l t a chi e 1. (1966), Repartitiacoeficientului de umiditate pe teritoriul R. S. Homania.
Hidrotehnica, Gosp. apelor, Meteorologia, vol 12, nr. 1
Pat teE. (1936), Sur les elephants fossiles de ROllmanie, Acad. Roum. l\Icm. Sect. Sci.
(3), XIVj4, Bucure~li.
P a u c ii 1\1. (1936), Mamiferele pleistocene din Cimpia Romanii. Bul. Soc. Nat. din Romania, 8, Bllcure~ti.
Pel res c 11 P. (1940), Recherches hydrochimiques dans la region de nord-est de la Plaine
Roumaiw, An. Inst. Geol. Rom., vol. XX.
.
P fan n ens tie 1 M. (1950), Die Quartiirgeschichte des Donaudellas, Bonner Geogr,.
Abh. 6, Bonn.
Pop a G h. (1974), Arge~L11 - studiu hidrogeografic (rezumatul tezei de doctorat), Fac.
de Biol.-geogr., Univ. Babe~-Bolyai, Cluj-Napoca.
I'
253
Pop a G h., B a I uta D. (1967), Apele freatice din lunca Arge~ului In zona de etmpie ~i raportul lor cu apele de suprafata. Hidr., Gosp. apelor, Meteor., vol. 12, nr. 5, Bucure~tl.
Pop esc u B. (1970), Inundapile catastrofale din mai-iunie 1970 ~i problemele pe care
Ie ridica in gospodarlrea rationala a apelor. Hidrotehnica, vol. 15, nr. 12.
Pop esc u V. (1974), Morala ~i cunoa~terea ~tiintifica, Ed. Acad.R.S.R., Bucure~tl.
Pop esc u V 0 it e ~ t i l . (1940), Evolutia geologico-paleogeograficil a pilmintului
romanesc. Rev. Muz. Geol. Min. Dniv. Cluj, an. V, nr. 2, Cluj.
Pop 0 v ii t M. (1948), Recherches sur Ie loess: une coupe a Slobozia Veche (Ialomita),
C.R., Inst. geol. roum., t. XXIX, Bucure~tl.
Pop 0 vat M. (1953), Sedimentele ~i solurile In Oltenia apuseana. D.d.S. Com. Geol.,
XXXVII, Bucure~tl.
Pop 0 vat M. (1961), Caracterizarea climaticii a solurilor R.P .R., cu ajutorul indicilor
climaticl. in volumul Cercetiiri de pedologie, Ed. Acad. R.P.R., Bucure~tl.
Pop 0 v ii t M., N i col a esc u - Plop ~ or, S p ire s cuM. (1957), Criterii arheologice pentru stabilirea unei cronologii In paleopedologie, Com. Acad. R.P.R., t. VII,
nr. 3.
Pop 0 v iI t M., Con e a A., M u n tea nul., Vas i Ie s cuP. (1964), Loessuri ~i
soluri fosile in Podi~ul Dobrogei sudice. SL tehn. ~i econ., Seria C, nr. 12, Bucure~tl.
Pop P N. (1938), Movilele de pc terasa Clmpin'el. An. Soveja, X, XI, Bucure~tl.
Pop P N i col a e M. (1940), Subcarpatii intre Dimbovita ~i Prahova. B.S., R. G., Cercet.
geogr., III, Bucure~tl.
Pop P N i col a e M. (1947), Formarea CImpiei Romane, Ed. Luceaf(lrul, Bucure~tl.
Pop P N i col a e M. (1970 a), Contributii la cunoa~terea depozitelor cuaternare din valea
Duniirii intre Turnu Miigurele ~i Caliira~i, Lucr. ~t. cadre didact., Inst. Ped. de 3 ani.
Suceava, vol. I, Suceava.
Pop P N i col a e M. (1970 b), Conditiile geomorfologice, Iitologice ~i hidrogeologice in
legiitura cu formarea solurilor din Lunca ~i Delta Duniiril. Lucr. Conf. nat. de ~tiinta
solului, Eforie, 1967, Bucure~tl.
Pop P N., Tea e i D. (1969), Deltas anciens sur Ie territoire de la Roumanie. O.N.U.,
Dec., hydr. des deltas, mai, Bucure~tl.
Pop E., L u P ~ a V., B 0 ~ c a i u N. (1971), Progrese in palinologia romaneascii (Simpozionul de palinologie, Cluj, 14 mai 1970), Ed. Acad. R.S.R., Bucure~tl.
P 0 sea Gr. (1953), Terasele fluviatile ~i problemele practice legate de ele, Natura, an. V,
nr. 4, Bucure~tl.
Po sea Gr., Pop esc uN., I e len i c z M. (1974), Relieful Romaniei, Ed. ~t. Bucure~tl.
l'
254
R it d lJ i esc
255
,....----
B!1I1
existente
de lipaf: 20.07.1976. /Ip,iml: 1976. Tira;: 905 ex. Coli editori"lc: 22,50, Coli de tip",: /6. Plai/le 6.
C.Z. pentflt biblioteeile mtl'; 551.4. ,C. Z. Ipelltl'lI IJibliolecile mici 55/.
IntreprinJerea poligraficii Sibiu, Sos. Alb" lulia nr. 40.
Republica Socialistii Romania