Sunteți pe pagina 1din 5

CATEHEZ DESPRE RUGCIUNE283

1. PREGTIREA APERCEPTIV:
Dumnezeu
este nu numai Realitatea Suprem, ci i Binele Absolut,
de la Care ne vine, aadar, toat buntatea. Comuniunea cu El
este vital ("Fr de
Mine nu putei face nimic!", Ioan 15, 5; "Rmanei in Mine i Eu
in voi. Precum
mldia nu poate s aduc road de la sine, dac nu rmane in
vi, tot aa i voi,
dac nu rmanei in Mine", Ioan 15, 4; de aici s-a inspirat,
credem, Sf. Ap. Pavel
cand a mrturisit: "Toate le pot in Iisus Hristos, Cel ce m
intrete" - Filip. 4, 13);
- Comuniunea cu Dumnezeu se realizeaz prin cult. Structurii
psiho-fizice a
omului ii corespund cele dou dimensiuni ale cultului: intern i
extern. Cultul
intern este concentrat in cele trei virtui teologice (sau
cardinale), credina,
ndejdea i dragostea, iar cultul extern se manifest in dou
moduri: public
(sfintele slujbe) i particular (rugciunea).
2. Astzi vom vorbi despre aspectele generale ce in de cultul
particular,
adic despre rugciune.
3. TRATAREA:
A. Definiie i etimologie. Cea mai cunoscut definiie este cea
formulat de
Evagrie Monahul (numit i "Ponticul", 399): "Rugciunea este
vorbirea minii cu
Pentru redactarea acestei schie de catehez utilizm cu precdere Teologia
Moral Ortodox, vol. 2,
Editura Institutului Biblic i de Misiune al BOR, Bucureti, 1980, p. 13-55 i
Invtura de Credin
Cretin Ortodox, aceeai Editur, Bucureti, 1952, p. 202-223.
283

Dumnezeu"284. Etimologic termenul vine din limba latin


(rogatio-onis) i este
interesant de observat c primul sens al acestui substantiv este
"propunere", al
doilea "cerere", al treilea "intrebare"; iar la verb ("rogo-are"): 1.
a intreba; 2. a
cere...285;

B. Temeiuri scripturistice. Modelul Suprem i in privina


rugciunii ni-l d
Mantuitorul Iisus Hristos, Care S-a rugat indeosebi in locuri
retrase ("In zilele
acelea, Iisus a ieit la munte s Se roage i a petrecut noaptea
in rugciune ctre
Dumnezeu" - Luca 6, 12; a se vedea i rugciunea din grdina
Ghetsimani, Luca
22, 41-42, precum i alte momente), dar i in locuri publice, ca
de exemplu la
invierea lui Lazr (Ioan 11, 41-42). De asemenea, Mantuitorul a
indemnat la
rugciune: "Privegheai i v rugai, ca s nu intrai in ispit"
(Matei 26, 41); i-a
invat pe ucenici "Tatl nostru" (Matei 6, 9-13). Sfinii Apostoli
au practicat
rugciunea i au indemnat la rugciune, ca de exemplu la
alegerea lui Matia (Fapte
1, 24); Sf. Ap. Petru, inainte de a o invia pe Tavita (Fapte 9, 40);
iar Sf. Ap. Pavel
indeamn struitor: "Rugai-v neincetat!" (I Tes. V, 17).
C. Temeiurile Patristice in favoarea rugciunii sunt nenumrate.
Prezentm
aici doar crampeie din marea de invturi cu privire la acest
subiect: Sf. Ciprian:
"Aceia pot dobandi ce cer de la Dumnezeu, pe care El ii vede c
vegheaz la
Rugciune"286; Sf. Macarie cel Mare: "Lucrul cel mai de
cpetenie este struina, la
vreme, in rugciune"287; Sf. Ioan Gur de Aur: "Oamenii se
supr cand sunt
grmdii de cereri. Dumnezeu ins iubete pe cel care
struie..."288. i tot el zice:
"Dac voii s aflai cunotina voii lui Dumnezeu, dac voii s
aflai esena
Cuvant despre rugciune, 3, in Filocalia Romaneasc 1, trad. de prot. D.
STNILOAE, Sibiu 1947
(Ediia a II-a), p. 73. Tot Evagrie, in aceeai lucrare, spune: "Dac eti teolog
roag-te cu adevrat; i dac
te rogi cu adevrat, eti teolog!", Ibidem, 60, p. 81.
285 G. GUU, Dicionar latin-roman, Editura tiinific, Bucureti, 1973, p. 482
286 Despre Rugciunea Domneasc, 31.
287 Omilii, III, 13.
288 Omilia XX, 5.
284

inelepciunii duhovniceti, aceasta se poate numai prin


rugciunea necurmat"289.
Evagrie Ponticul: "Precum cel mai de pre dintre toate simurile
este vederea, aa
cea mai dumnezeiasc dintre toate virtuile este rugciunea" 290.
D. Felurile rugciunii: a). Dup form: luntric i verbal; b).
Dup subiect:
personal i public; c). D. p. v. al coninutului: de laud, de
mulumire i de cerere.
De laud: - dup ex. Mantuitorului: "Eu Te-am preaslvit pe Tine
pe pmant..."
(Ioan 17, 4) i al Maicii Preacurate: "Mrete, suflete al meu, pe
Domnul..." (Luca
1, 17); de mulumire: - dup indemnul Sf. Ap. Pavel: "Neincetat
v rugai! Dai
mulumire pentru toate, cci aceasta este voia lui Dumnezeu,
intru Hristos Iisus,
pentru voi" (I Tes. 5, 17-18); de cerere: - "Cerei i vi se va da!" spune
Mantuitorul (Matei 7, 7); "Toate cate vei cere in rugciune,
crezand, vei lua!"
(Matei 21, 22).
E. Insuirile (exigenele) rugciunii: s izvorasc din inim
curat i s fie
fcut cu atenie; s fie fcut cu dragoste fa de Dumnezeu i
de aproapele; s nu
conin cereri care s contravin moralei cretine i bunului
sim; s fie numai pe
linia voii lui Dumnezeu (de aceea se spune, cu toat dreptatea,
c cea mai scurt i
mai ineleapt rugciune este: "Doamne, fac-se voia Ta cu
mine!").
F. Foloasele rugciunii: comuniunea cu Dumnezeu i dobandirea
asemnrii
cu El; luminarea minii, bucuria inimii, intrirea voinei. Iar Sfinii
Prini se intrec
in a le descrie: cheia vistieriei darurilor dumnezeieti (Fer.
Augustin), cununa
virtuilor (Sf. Maxim Mrturisitorul), doctorie mantuitoare,
impiedicand pcatele
i vindecand nelegiuirile (Sf. Ioan Gur de Aur), leacul mahnirii
i uratului (Sf. Nil

Sinaitul), rodul bucuriei i al mulumirii (Evagrie Monahul) etc.


etc.291.
Omilia a II-a la Coloseni.
Op. cit., 150, p. 93.
291 Fragmente preluate de la N. MOLDOVEANU, Comori dezgropate, Editura "Casa
coalelor", Bucureti,
1997.
289
290

O dat cu Sfinii Prini, care mrturisesc despre foloasele


duhovniceti ale
rugciunii, medicii cretini susin rolul terapeutic general al ei.
Intre acetia, s-a
remarcat in chip aparte dr. Alexis Carrel 292, indeosebi prin "Eseul
despre
rugciune". Mai intai face o splendid incercare de a o defini:
"Rugciunea este o
tensiune a spiritului uman spre Creatorul imaterial al lumii. In
general, rugciunea
este un ipt de durere, un strigt de ajutor. Uneori, ins,
rugciunea devine
contemplaie senin a Principiului imanent i transcendent al
lucrurilor; un act de
iubire i de adoraie fa de Acela de la Care izvorte minunea
vieii. De fapt,
rugciunea este un efort al omului de a comunica cu Fiina
Nevzut, cu Acela
Care este Creatorul a tot ce exist, cu Inelepciunea suprem,
Puterea i
Frumuseea Absolut..." (subl. n.).
In legtur cu foloasele rugciunii, Alexis Carrel spune:
"Oamenii care se
roag in mod serios se caracterizeaz prin perseveren in
implinirea obligaiilor,
printr-un sim al datoriei i al rspunderii avansat, prin mai
puine cderi i pcate
i printr-o anumit buntate fa de ceilali... Rugciunea
produce in suflet calm,
linite interioar, armonie intre activitatea nervoas i cea
moral, o putere mai
mare de a suporta incercrile vieii, srcia, boala, calomnia i
moartea. Echilibrul
cauzat de rugciune devine un puternic ajutor terapeutic pentru
omul bolnav...
Astfel, rugciunea ii marcheaz pe credincioii si cu o
caracteristic particular:

castitate in privire, calm in atitudine, bucurie senin in


expresie, curaj in conduit
i, cand nevoia o cere, jertfa de sine a soldatului sau
martirului..."293.
4. RECAPITULAREA: - incercai o definiie personal a
rugciunii;
Alexis Carrel (1873-1944), chirurg i fiziolog francez, autor al unor lucrri de
prestigiu pentru care a
primit premiul Nobel pentru medicin (1912). O dat cu lucrrile de medicin, a
scris i cri de
spiritualitate, intre care cea mai cunoscut este "Omul - fiin necunoscut"
(L'homme cet inconue). Dup
ce a vizitat locul de pelerinaj de la Lourdes, a devenit un cretin practicant, aa
explicandu-se scrierea
acestui eseu despre rugciune.
293 Fragmentele sunt preluate dup textul publicat in magazinul "Reader's Digest",
ian./ 1941;
292

- expunei, pe scurt, un moment de trire i de implinire a


rugciunii,
din experiena duhovniceasc personal.
5. ASOCIEREA: cu postul (Matei 17, 21) i cu milostenia (Matei
12, 7);
6. GENERALIZAREA: Rugciunea este unirea omului cu
Dumnezeu,
intrirea pcii, mama lacrimilor, punte care trece peste ispite,
scpare de intristri,
framarea rzboaielor, lucrarea ingerilor, veselia viitoare,
izvorul virtuii, cauza
darurilor, propire tainic, dovada ndejdii, luminarea minii,
secure pentru
dezndejde, comoara celor ce iubesc tcerea, slbirea furiei,
oglinda propirii,
descoperirea strii, arttorul viitorului, hrana sufletului,
pecetea slavei (Sf. Ioan
Scrarul)294.
7. APLICAREA: S incercm a rspunde la cateva intrebri:
Cand ne
rugm? Unde? Cum? Pentru cine? (i altele asemenea, dup
caz).
*
294

Apud N. MOLDOVEANU, Op. cit. , p. 474.