TEHNOLOGII AGRICOLE COMPARATE

PR E FA
Agricultura Romaniei trece printr-o perioad dificil, de limpezire i aplicare
a unor principii de management modern i performant, la care o contribuie
insemnat trebuie s aduc economistul agrar, alturi de inginerul agronom.
Producia agricol insumeaz atat cunotine tehnico-economice, dar i
biologiceeconomice,
ceea ce scoate in eviden complexitatea acestei ramuri fundamentale
ale economiei naionale i rolul ei esenial in asigurarea securitii alimentare a 2
pregtirea unor specialiti bine pregtii din punct de vedere tehnic, economic i
ecologic. De aceea , rolul acestui curs este foarte important in a sintetiza cunotine
multiple din diferite domenii ale produciei vegetale pentru viitori economiti.
Disciplina ii propune s dezbat principalele metode de tehnologie modern
necesare pentru obinerea unor recolte ridicate i stabile la principalele culturi
agricole i horticole, in condiiile folosirii cat mai eficiente a resurselor materiale si
umane.
Msurile tehnologice sunt tratate pe principiul obinerii maximului de
randament, in condiiile unei eficiene economice certe, i a respectrii criteriilor
ecologice de protecia mediului agricol cu toate componentele sale, sol-plantapcultivator.

I N T R O D U CE R E
Importana agriculturii pentru existena i
activitatea uman.

`
Agricultura constituie din cele mai vechi timpuri i continu s
rman i azi
un domeniu vital de activitate a omului. Rmane unica surs de
hran, un furnizor
important de materie prim pentru industrie i totodat o
insemnat pia de
desfacere pentru producia acesteia.
Agricultura este ramur a produciei materiale, in care, cu ajutorul
plantelor
verzi i sub aciunea diriguitoare a omului, are loc transformarea
energiei cinetice a
soarelui, in energie potenial-materia organic-, singura form de
energie accesibil
organismului omenesc i animal.
Importana relativ a agriculturii difer de la o ar la alta, dar ea se
menine
ca ramur principal a economiei naionale in toate statele inclusiv
in cele puternic
1

dezvoltate. Experiena ultimelor decenii a demonstrat c

problemele economiei
mondiale nu pot fi soluionate fcand abstracie de agricultur.
Dezvoltarea agriculturii este influenat de factori naturali,
tehnici i social
economici.
Dintre factorii naturali, clima are un rol esenial, ea condiioneaz
rspandirea
i structura culturilor agricole prin regimul temperaturii, umezelii i
luminii. Relieful
influeneaz repartiia culturilor prin altitudine, expunerea
versanilor, inclinarea
pantelor. Tipul genetic de sol ii aduce contribuia prin insuirea sa
principal,
fertilitatea,la care se adaug i capacitatea de drenare i reinere a
apei.
Factorii tehnici au un rol important in sporirea produciilor, prin
mecanizare,
chimizare, irigare .a. iar cei social-economici prin capacitatea i
gradul de
pregtire al forei de munc i ntreg contextul economic in care se
dezvolt aceast
ramur a economiei. Ca orice activitate economic, activitatea
agricol are ca
finalitate satisfacerea nevoilor umane i progresul general al rii.
Principalele funcii ale agriculturii in economia naional sunt:
funcia alimentar;
funcia socio-economic, de participare la procesul de cretere i
dezvoltare;
funcia de protecie a mediului i dezvoltarea durabil socioeconomic.
Funcia alimentar a agriculturii exprim faptul c natura
necesitilor pe care
le satisface este cu totul deosebit. Agricultura are cea mai mare
contribuie la
bunstarea oamenilor intrucat nevoile pe care tinde s le satisfac
sunt eseniale, atat
prin importana, cat i prin permanena lor. Reducerea sau lipsa
unor produse
indispensabile vieii poate provoca perturbaii in organismul uman
i puternice
tensiuni sociale. Gradul de satisfacere a consumului fiziologic
normal al intregii
2

populaii depinde in cea mai mare msur de producia agricol,

intern.
O trstur fundamental a agriculturii romaneti const in faptul
c potenialul
natural ridicat poate asigura necesarul intern de alimente de baz
pentru o populaie
mult mai numeroas decat cea existent in prezent. Importul de
alimente ar trebui s
fie doar o surs de completare i diversificare a consumului.
Efectele negative ale
reformei agricole in prima sa faz au un impact negativ temporar
asupra nivelului
produciilor vegetale i mai ales animale i efecte negative
propagate asupra
industriilor din amonte si aval de agricultur. Descentralizarea
sectorului
agroalimetar, privatizarea pmantului, lipsa unor programe menite
s creeze noi
filiere agroalimentare a generat criza agriculturii i a afectat
securitatea alimentar a
populaiei.
Securitatea alimentar are drept componente de baz: asigurarea
disponibilitilor de alimentare pe locuitor (calorii i proteine) i
capacitatea de
cumprare a populaiei, i se realizeaz prin corelarea politicilor
nutriionale cu
politicile alimentare.
Politica alimentar are ca obiectiv asigurarea necesarului, cantitativ
i calitativ,
de alimente pentru intreaga populaie,la preuri accesibile.
Oricat ar prea de paradoxal pentru zilele noastre in plin revoluie
tiinific i
tehnic, care determin a cretere puternic i a produciei agricole
pe plan mondial,
numeroase ri se confrunt cu o problem alimenatar care
tinde,in timp,s se
agraveze, constituind un factor de destabilizare a vieii
internaionale. Se
inregistreaz mari decalaje intre rile dezvoltate i cele in curs de
dezvoltare sub
aspectul posibilitilor de alimentaie. S-a produs o puternic
polarizare a
consumului alimentar pe plan mondial pe de o parte, circa 2/3 din
populaie, in
3

majoritate in rile nedezvoltate i subdezvoltate, unde se

inregistreaz fenomene
grave de foamete i subnutriie, iar pe de alt parte, o minoritate
situat mai ales in
rile capitaliste industrializate, care pot consuma peste normele
naionale.
Persistena unei atare situaii, are implicaii negative, deosebit de
profunde, in
primul rand in impiedecarea dezvoltrii normale fizice i psihice a
individului,
diminuindu-i capacitatea productiv, eficacitatea participrii la
diferite activiti, iar
in al doilea, implicaiile acestora in plan social. Problema alimentar
are i serioase
implicaii de ordin politic, deoarece genereaz conflicte sociale,
accentueaz
instabiliti politice,.a.
Problemele puse de dezvoltarea agriculturii, caracterul global al
situaiei
alimentare au fcut s sporeasc preocuprile statelor lumii pentru
gsirea in afara
schimburilor i cooperrilor bilaterale,a unor modaliti i ci de
intensificare a
colaborrii multilaterale, de instituionalizare a acestei cooperri.