Sunteți pe pagina 1din 3

Ce sa nu mancam cand suferim cu tiroida

Doamna doctor ce nu am voie sa mananc daca sufar cu tiroida? La aceasta


intrebare care apare destul de frecvent in cursul consultatiilor raspunsul meu este:
puteti manca orice. Acest raspuns provine dintr-o incredere, poate uneori
nejustificata, in bunul simt al celorlalti. Adica ma gandesc cate kilograme de sare
poate manca un om sau cati saci de nuci sau straturi de varza trebuie sa devoreze ca
sa ii fie afectata tiroida? Atata vreme cat exista moderatie si echilibru nu ar trebui sa
ne facem prea multe griji.
Pentru cei care nu sunt multumiti cu declaratia de mai sus si au nevoie de date mai stiintifice
urmeaza in continuare cateva lucruri de baza legate de dieta si tiroida.
Iodul reprezinta elementul cheie cu ajutorul caruia se sintetizeaza hormonii tiroidieni (T3 si
T4).
Necesarul zilnic de iod la adult este de aproximativ 150 de g. In anumite conditii fiziologice
(pubertate, sarcina, lactatie), necesarul de iod creste pana la 300 de g. Atat lipsa cat si
excesul de iod (peste 1000 g/zi) pot afecta functionarea tiroidei.
In cazul unui deficit de iod in dieta tiroida incearca sa compenseze marindu-se de volum
(astfel apare gusa) iar in caz de deficit sever de iod apare hipotiroidism (la adulti) si cretinism
(la copii mici la care creierul nu este complet dezvoltat in momentul expunerii la lipsa de iod).
Carenta de iod apare in zonele montane si submontane printr-un efect de spalare a iodului
iar Romania are un astfel de relief in mare parte din suprafata sa (cantitatea de iod din sol
fiind foarte mica, produsele vegetale si de la animale din aceste zone contin putin iod)
astfel ca in 2001 in tara noastra 30 de judete erau declarate endemice pentru lipsa de iod. In
anul 2002 a intrat n vigoare n Romania legislatia privind iodarea universala a sarii ce
prevede iodarea sarii destinate consumului uman, cu 20 mg de iod la 1 kg de sare, aplicata
cu caracter obligator n industria alimentara la iodarea painii din anul 2004. Facand un calcul
rapid, pentru un consum de 5 g de sare pe zi (doza zilnica maxima recomandata) aportul de
iod este de 100 g.
Se recomanda cumpararea sarii iodate ambalata in pungi rezistente la apa, cu data
fabricatiei sau expirarii mentionata pe ambalaj. Dupa expirare, concentratia de iod scade
mult. Sarea iodata se pastreaza in cutii inchise, ferita de soare si de apa. Se recomanda
adaugarea sarii la sfarsitul prepararii mancarii, deoarece iodul din sare se pierde in timpul
fierberii.
Alimentele procesate si produsele de panificatie reprezinta o sursa importanta de iod prin
utilizarea sarii iodate pentru obtinerea lor, concentratia lor de iod variaza in functie de
cantitatea de sare folosita.
Alimentele cele mai bogate natural in iod sunt pestii marini si fructele de mare (somon,
morun, languste, homar, scoici, stridii, alge marine cu concentratii de iod intre 50 si 300
mcg/100g; pestii de apa dulce au concentratii mai mici de iod decat cei de apa sarata)
Produsele animale pot constitui o sursa de iod, dependent de cantitatea de iod din
sol/vegetatie (deci mai bogate in iod in zonele de langa mare, campie, mai sarace in iod in

zonele de munte si submontane) dar in prezent din cauza utilizarii pe scara larga de catre
crescatori a unor substante dezinfectante sau suplimente alimentare care contin iod in
cantitate mare concentratiile de iod din carne, produse lactate, oua pot atinge valori de 50100 micrograme la 100 de grame.
Fructele si legumele contin in general o cantitate mica de iod (cea mai mare concentratie de
iod o gasim in spanac, ciuperci, nuci pana la 20 mcg/100g).
La femeile insarcinate si cele care alapteaza este necesar un aport mai mare de iod (fie prin
dieta, fie prin administrarea unor suplimente- iodura de potasiu sau vitamine speciale pentru
sarcina care sa contina si iod)
Excesul de iod apare de obicei dupa administrarea unor medicamente bogate in iod (de
exemplu amiodarona/cordarone, substante de contrast iodate pentru investigatii radiologice,
suplimente alimentare din alge marine). Majoritatea persoanelor care ingera cantitati mari de
iod raman eutiroidiene; unele persoane insa, in special cele care anterior au fost deficitare,
dezvolta hipertiroidie. In mod paradoxal, excesul de iod poate inhiba sinteza hormonilor
tiroidieni si duce la gusa si hipotiroidism.
In principiu in hipertiroidism este de evitat aportul excesiv de iod deoarece acesta poate
accentua hipertiroidismul (deci reducerea alimentelor cu cantitate mare de iod dar cel mai
important evitarea medicamentelor cu iod amiodarona/cordarone, substante de contrast
iodate pentru investigatii radiologice, suplimente alimentare din alge marine).
Dieta cu cantitate mica de iod se recomanda pacientilor cu cancer tiroidian timp de 2-3
saptamani inainte de tratamentul cu iod radioactiv (acesta deoarece daca scoatem iodul din
alimentatie resturile tiroidiene vor deveni avide de iod si iodul radioactiv va avea o eficienta
mai mare)
Seleniul este un alt oligoelement important pentru o buna functionare a tiroidei, deficitul de
seleniu ducand la activarea proceselor autoimune tiroidiene si deficit de hormoni tiroidieni.
Cantitati mai mari de seleniu se gasesc in creveti, ton, cod, ficat, nuci braziliene, anumite
tipuri de ciuperci.
In tiroidita cronica autoimuna s-a demonstrat ca administrarea de Seleniu 200 mcg/zi duce
in 50% din cazuri la atenuarea procesului autoimun (scaderea nivelului de anticorpi).
Legumele din familia crucifere (varza, brocoli, conopida, gulia, varza de Bruxelles) sunt bine
cunoscute drept gusogene . Ele contin anumite substante, tiocianati, care blocheaza
preluarea iodului de catre tiroida. Efectul gusogen este mai accentuat atunci cand sunt
utilizate in stare cruda si mai ales atunci cand exista si un aport deficitar de iod. Dar avand in
vedere faptul ca folosirea lor are numeroase efecte benefice se recomanda utilizarea lor
gatite la aburi (aceasta ducand la scaderea concentratiei de tiocianati) si marirea cantitatii de
iod consumata.
Se considera ca aspartamul, un indulcitor artificial, ar putea declansa boli tiroidiene
autoimune (tiroidita cronica autoimuna Hashimoto, boala Basedow-Graves) la persoanele
predispuse.
Soia nefermentata este bogata in izoflavone care au deasemenea actiune gusogena si
contine cantitati mari de acid fitic si oxalic care impiedica absorbtia mineralelor (calciu,
magneziu, cupru, fier, zinc). Soia nefermentata si produsele derivate (laptele de soia, tofu,
concentratele proteice din soia, chiftelele, snitelele, crenvurstii, produsele dedicate copiilor,
laptele pentru bebelusi) pot duce la hipotiroidism. Produsele din soia fermentata (Natto,

tempeh, miso, sos de soia traditional) au o cantitate de izoflavone mai mica si deci o actiune
gusogena mai mica.
In speranta ca aceste informatii va vor fi utile inchei aici si va astept cu comentarii, intrebari,
nelamuriri.