Crearea Israelului

Britanicii au luptat timp de o generaie pentru a-i impca angajamentele cu evreii

i arabii (cu acetia din urm din dorina Marii Britanii de a fi in bune relaii cu
statele arabe productoare de petrol i de a-i menine baze in lumea arab), dar
cele dou lumi erau ireconciliabile, iar tentativa de a gsi o soluie a devenit in
mod imperceptibil evaziv pentru a se evita cele mai urgente complicaii curente,
pan cand, in 1948, s-a renunat la intreaga responsabilitate a mandatului. La un
moment dat Marea Britanie a incercat imprirea. Comisia Peel a
propus (1937) o divizare tripartit intr-un stat arab i un stat evreu, lsand Marii
Britanii un mandat asupra unei
zone reduse care va include locurile sfinte de la Ierusalim i Bethleem cu acces la
Marea Mediteran. Dar la o
analiz mai atent aceast schem s-a dovedit impracticabil, iar Marea Britanie,
forat de apropierea
rzboiului in Europa s aleag intre cele dou pri, a ales lumea arab i a
incercat, prin Cartea Alb din 1939,
s menin elementul evreu in populaia Palestinei la o treime (acest procent a
crescut din 1919 de la 10% la
aproape 30%) i s pun astfel capt imigraiei evreilor dup ce au fost admii inc
75 000 de evrei. Astfel
oprobriul general pe care Hitler 1-a atras asupra Marii Britanii pentru a fi refuzat s
acorde azil evreilor
persecutai in Germania datorit iminenei unui rzboi impotriva Germaniei a fcut
ca Marea Britanie s fie i
mai sensibil la nevoia de a strange relaiile cu lumea arab: marea strategie,
precum i strategia petrolului, au
dictat termenii Crii Albe.
Dup Cartea Alb din 1939, sionitii i-au reorientat principalul lor efort de la
Marea Britanie spre Statele
Unite, renunand la sperana de a-i realiza obiectivele prin convingerea Londrei, in
favoarea unei politici active
antibritanice care s fie finanat (dup rzboi) cu bani americani. in timpul
rzboiului eficacitatea politic
342 Peter Calvocoressi
a sionismului a crescut in Statele Unite, iar cauza sionist a fost imbriat de cei
doi lideri americani ai anilor
'40, Franklin D. Roosevelt i Harry S. Truman. In acelai timp ali americani au
inceput s simt vechea ispit a

petrolului i strategiei, ceea ce a avut drept rezultat faptul c Statele Unite au ajuns
pe nesimite, in parte
Politica mondial dup 1945 343
fr s bnuiasc ceva i in mult mai mare msur fr s doreasc acest lucru, pe
aceeai poziie cu Marea
Britanie. Iniial, i din cauza sionismului, aceast implicare a situat Statele Unite i
Marea Britanie pe poziii
opuse una fa de cealalt. Principala preocupare a americanilor era de a convinge
Marea Britanie s admit
evrei in Palestina cu cat mai mult generozitate i cat mai curand posibil. Pe baza
faptului c circa 100 000 de
evrei (cifra este dificil de verificat) au supravieuit represiunii naziste Statele Unite
au adoptat apelul lui David
Ben-Gurion, fcut in august 1945, in ceea ce privete problema eliberrii acelui
numr de permise de intrare.
Atat
344 Peter Calvocoressi
Churchill cat i Attlee, oameni foarte generoi i care i-au manifestat simpatia fa
de cauza sionist, au vrut s
fac ceva pentru nefericiii supravieuitori i au sperat s obin in acelai timp
sprijinul americanilor pentru
politica britanic in Orientul Mijlociu. Dar aceast cooperare avea s rman un
proiect. Americanii voiau s ii
ajute pe evrei fr s se implice in poziiile britanicilor de natur imperialist
(britanicii au devenit aliai
respectabili in aceste inuturi in ochii americanilor numai in condiiile ameninrii
unui rzboi rece cu URSS); ei
nu au realizat intreaga amploare a dificultilor Marii Britanii in Palestina in
condiiile cedrii puterii in India in
1947 i pericolul la adresa poziiei occidentalilor in Berlin in 1948; au acceptat fr
s comenteze acuzaiile de
antisemitism adresate noului ministru de externe britanic, Ernest Bevin, care nu
avea nici cea mai mic vin in
acest sens.
Campania prin care se urmrea convingerea Marii Britanii s elibereze cele 100
000 de permise de intrare
a fost socotit la Londra o extravagan bazat pe iresponsabilitate i ignoran i
inspirat de motive obscure.
Sprijinul american pentru aceast campanie i-a deranjat, in special atunci cand
evreii au recurs la aciuni

teroriste in Palestina, aa cum i-a iritat o parte a lor dup sfaritul rzboiului. Cu
toate acestea, guvernul britanic
a optat pentru o abordare comun anglo-american a problemei, iar in octombrie
1945 s-a infiinat un comitet
format din ase britanici i ase americani s testeze terenul in Palestina, in cinci
state arabe i in tabra statelor
europene unde ateptau supravieuitorii nazismului. Raportul acestei comisii,
publicat in aprilie 1946, a
confirmat numrul de 100 000 de oameni rmai fr adpost in Europa i a
sprijinit apelul pentru imediata lor
admitere in Palestina; in raport se respingea ideea impririi, se recomanda
continuarea administrrii sub mandat
a Marii Britanii i - pe lang faptul c se insista pentru o masiv imigrare a evreilor
- se propunea desfiinarea
limitelor existente in ceea ce privete achiziionarea de pmant de ctre evrei.
Comitetul a sperat s obin un
acord global acceptabil, dar Truman a sprijinit numai apelul privind eliberarea
celor 100 000 de permise de
intrare, iar guvernele arab i britanic au respins propunerile in ansamblu. Apariia
raportului comitetului a
coincis cu un atac terorist al evreilor in Tel Aviv care nu prea s aib alt scop
decat asasinatul i care s-a soldat
cu moartea a apte persoane. Acest atac a provocat riposte antiterbriste ale
britanicilor, care au indicat faptul c
rbdarea britanicilor din Palestina a luat sfarit, iar nervii britanicilor de la
Whitehall au inceput s cedeze. Dei
se presupunea c atrocitile evreilor sunt opera independent a unor uniti
speciale (Stern gang i Irgun Zvai
Leumi) i nu sunt aprobate de principala for de aprare a evreilor (Haganah) sau
de organismele politice
constituite (Agenia evreiasc i organizaiile sioniste), existau deja dovezi c
lucrurile nu stau aa i c
autoritile britanice se confrunt cu o tentativ naionalist concertat de a-i
constrange sau de a-i indeprta.
Amploarea violenei de care se va face uz a fost evideniat in iunie 1946, cand o
parte a Hotelului King David a
195
fost aruncat in aer, iar nouzeci i unu de persoane nevinovate au fost ucise.
Dup respingerea de ctre Marea Britanie a raportului comitetului an-glo-american
a reaprut ideea

impririi. Ambasadorul Henry Grady in numele Statelor Unite i ministrul de

interne britanic, Herbert
Morrison, au elaborat in
Politica mondial dup 1945 345
iulie un plan vizand crearea a dou provincii autonome, dar nu i suverane i
eliberarea celor 100 000 de
permise la un an dup crearea acestui stat hibrid. Truman a respins planul, iar
guvernul britanic a incercat apoi
s organizeze o conferin, dar evreii au refuzat s se implice in orice altceva decat
discuii bilaterale cu
britanicii. De data aceasta americanii nu erau implicai, iar repetarea de ctre
Truman a sprijinului su in
favoarea eliberrii celor 100 000 de permise de intrare in timpul campaniei sale
electorale prezideniale nu a fost
de nici un ajutor. Discuiile au continuat totui sporadic in perioada septembrie
1946-februarie 1947. Nu s-a
ajuns ins la nici un rezultat. Situaia era tot mai incordat, aciunile teroriste s-au
inmulit, iar executarea prin
spanzurare a unui tanr evreu, Dov Grtiner, a fost prima msur luat de britanicii
exasperai.
in februarie 1947, Marea Britanie a anunat c problema, i probabil i teritoriul
(dei acest lucru nu era
clar), va fi transferat ONU. in mai, o sesiune special a Adunrii Generale a creat
Unscop (Comitetul Special al
Naiunilor Unite pentru Palestina) i cei unsprezece membri au plecat la Ierusalim.
in timp ce erau acolo, i
poate pentru c erau acolo, 4 554 de refugiai imbarcai la bordul Exodus 1947 au
sosit la Haifa dup ce au fost
adunai de Agenia evreiasc la Sete in sudul Franei i li s-au procurat documente
de cltorie pentru Columbia.
Autoritile britanice au refuzat s permit acestor pioni in jocul sionist s debarce
i au fost trimii inapoi la
Sete, unde din nou nu li s-a permis s debarce, fiind expedii fr nici o mustrare
de contiin intr-un port
german. in iulie, preul acestei suferine inocente a crescut in mod dramatic, atunci
cand doi sergeni au fost
spanzurai de o band Irgun*. Britanicii, incapabili s ii rezolve problema sau s
pstreze ordinea sau mcar s
se apere, erau acum gata de plecare. Cand Unscop a adoptat, in majoritate, un nou
plan pentru imprire, extrem

de complex (trei segmente arabe i trei segmente evreieti urmau s fie legate intrun soi de uniune economic
cu Ierusalimul sub tutel internaional), au spus c aa vor face.
Planul Unscop a fost adoptat cu modificri de ONU in noiembrie. A fost acceptat
cu nelinite de evrei i
respins de arabi. Evreii au acceptat planul in mod superficial i ineltor: ei erau
inclinai s accepte public
promisiunea vizand crearea unui stat evreu indiferent ce rezerve aveau in privina
mrimii i configuraiei
acestuia, dar nu erau de acord cu crearea unui stat arab palestinian i au iniiat
convorbiri secrete pentru
anexarea sectoarelor arabe desemnate de emirul Abdullah din Transiordania.
Preintampinarea crerii unui stat
palestinian a fost piatra de temelie a politicii israeliene timp de o generaie i chiar
mai mult, incepand de la
intemeierea statului Israel. Planul ONU, indiferent de legalitatea lui (ONU nu avea
autoritatea s creeze state), a
devenit rapid irelevant, iar evreii i-au dobandit statul prin ocuparea teritoriului.
Luptele au inceput inainte de
sfaritul anului 1947 cu incercri din partea evreilor de a pune stpanire pe o serie
din sectoarele care le fuseser
destinate. S-au
* Irgun - prescurtarea pentru Irgun Zvai Leumi (Societatea Militar Naional), un
grup de gheril evreiesc activ
impotriva administraiei britanice in Palestina in perioada 1946-1948. Atentatul cu
bomb de la Hotelul King David din 22
iulie 1946 a fost opera lor. [nota trad.]
346 Peter Calvocoressi
inregistrat tulburri i in oraele arabe. Britanicii erau neputincioi i i-au pierdut
pan i reputaia de a fi
cinstii, calitate pe care ei o considerau a fi una dintre principalele lor contribuii la
morala public. La 11
decembrie au declarat c vor depune mandatul la 15 mai 1948. Ciocnirile s-au
inteit. Evreii au reuit s ii
procure arme in cantiti importante, cu care s poat face fa ateptatei invazii a
trupelor regulate din statele
arabe vecine. in aprilie 1948, au pus la cale la Deir Yasin un masacru care a
provocat un exod de refugiai care
aveau s constituie, impreun cu odraslele lor inc nenscute, mrul discordiei
dintre arabi i evrei i unul dintre

cele mai jalnice spectacole umane inregistrat vreodat.

Retragerea oficialitilor britanice din Palestina s-a incheiat la 14 mai 1948. Statul
Israel a fost proclamat
intr-un mod patetic de Ben Gurion care a devenit prim-ministru, simbolul i
sufletul acestui stat; Chaim
Weizmann, liderul veteran al sionismului care se bucura de un deosebit prestigiu pe
plan internaional, a devenit
primul preedinte in ciuda faptului c, in decembrie trecut, cel de-al XXII-lea
Congres sionist de la Basel a
marcat sfaritul influenei sale, iar in cadrul lucrrilor acestui congres el a fcut
obiectul unor critici destul de
dure. Truman a recunoscut imediat noul stat, iar Stalin s-a grbit s fac i el
acelai lucru. in anii si de inceput,
Israelul a fost mai indatorat URSS decat Statelor Unite pentru ajutor practic, dar
curand s-a observat c Statele
Unite au mult de oferit in ceea ce privete banii i armele, iar incepand din 1950
aliana cu Statele Unite a
devenit unica speran a noului stat. Tot in aceti ani, Israelul i-a creat o alian la
fel de durabil, chiar dac nu
la fel de hotratoare cu Iranul, care a oferit azil evreilor fugii din Irak la sfaritul
anilor '40 i care a recunoscut
196
Israelul in 1950. Aceast alian a fost consolidat in deceniile urmtoare de
legturile comerciale i de
schimbul de informaii militare i, supravieuind cderii ahului, a contribuit la
rezistena lui Khomeini
impotriva atacului organizat de Irak impotriva Iranului in 1980. Esena sa era
ostilitatea fa de arabi, care a fost
o tem durabil in istoria Iranului i a devenit un factor determinant in lupta
Israelului pentru supravieuire.
in 1948, statele arabe declaneaz un rzboi impotriva Israelului, dar
promptitudinea reaciei lor nu indica
i zelul lor de a lupta sau eficiena lor in lupt. Sirienii au fcut puin, dar libanezii
i mai puin; irakienii s-au
retras curand, iar egiptenii s-au implicat tarziu; aprarea de ctre evrei a
Ierusalimului, care a dejucat planurile
iordanienilor, s-a combinat cu incoerena arabilor i a condus la victoria Israelului.
ONU a intervenit prin
numirea ca mediator a contelui suedez Folke Bernadotte. El a contribuit la
incheierea unui acord de incetare a

focului care a durat de la 11 iunie pan la 9 iulie i a fost urmat de noi lupte in care
israelienii au obinut victoria
decisiv. Bernadotte a fost ucis la 17 septembrie de gruparea Stern; el a fost
inlocuit de un oficial ONU,
americanul Ralph Bunche. Israelienii au obinut succese i in noile lupte care au
avut loc in octombrie, dar la
sfaritul anului rzboiul era practic incheiat, Palestina i Ierusalimul au fost
imprite in urma verdictului dat de
arme, iar in timpul primei jumti a anului 1949 Israelul a incheiat tratate de
armistiiu cu cei patru agresori ai
si (Irakul absent fiind cel de-al cincilea). in cea de-a doua faz a luptelor
israelienii i-au aprat statul suveran
infrangand trupele
Politica mondial dup 1945 347
regulate ale statelor arabe, precum i pe arabii palestinieni, fiind pregtii s-i
consolideze cuceririle.
Arabii, cu excepia palestinienilor, nu i-au dorit niciodat foarte mult s lupte
impotriva Israelului. Ei
erau dispui s accepte un stat israelian, dar Ben Gurion i ali lideri israelieni, mai
intransigeni, au preferat s
dea crezare dominaiei militare, in timpul rzboiului, Ben Gurion le-a reproat
generalilor si c nu au alungat
mai muli palestinieni din Palestina, iar in perioada 1948-1950 proprietile
palestinienilor au fost in mod
sistematic ruinate i 700 000 de palestinieni au fost izgonii sau, potrivit
terminologiei sioniste, transferai. Cand
regele Faruk al Egiptului incearc s inceap negocierile in timpul rzboiului,
iniiativa lui este respins de Ben
Gurion, iar cand Husni Zaim, dup ce a venit la putere in Siria in 1949, a propus
incheierea pcii i o alian i
adpost pentru 300 000 de palestinieni in Siria, Ben Gurion, care pe bun dreptate
il considera pe Zaim o
persoan cu un caracter schimbtor, nici nu a rspuns i nici nu a dat curs acestor
propuneri cu succesorii lui
Zaim. (Aciunile ulterioare ale prii arabe, inclusiv Organizaia pentru Eliberarea
Palestinei, din anii '70 au fost
ignorate de Israel i respinse de Statele Unite.) Dar datorit caracterului su
rzboinic, Israelului nu i-a putut
insoi pacea formal medie - sau obiectivele pe termen lung - cu securitate i
recunoatere. Arabii, depindu-i

profunda umilire i justa preocupare fa de soarta refugiailor din Palestina, au

refuzat s recunoasc existena
statului Israel sau s incheie pace cu acesta i au continuat rzboiul prin mijloace
economice -in special
inchizand Canalul Suez vaselor israeliene i mrfurilor destinate sau venind din
Israel. Aceast aciune a fost
condamnat, fr nici un rezultat, de Consiliul de Securitate care la randu-i, tot fr
nici un rezultat, a afirmat c
Israelul trebuie fie s ii reprimeasc pe refugiai, fie s le plteasc despgubiri. De
vreme ce aceti refugiai
depeau numeric evreii din Palestina, israelienii au afirmat un lucru mult mai
plauzibil i anume c nimeni nu
trebuie s se atepte ca ei s ii reprimeasc pe aceti refugiai atata timp cat
naiunile arabe in ansamblu continu
s ii afirme intenia de a distruge statul Israel. Arabii inii au fcut foarte puin in
direcia integrrii
refugiailor in taberele de refugiai dat fiind c, din punct de vedere politic, cel mai
important element in ceea ce
privete un refugiat il constituie statutul i situaia lui de refugiat. Din cauze
naturale, numrul acestor refugiai a
ajuns de la 700 000 in 1949 la peste 1,25 milioane.
Crearea statului Israel a fost un fenomen politic ieit din comun. Israel s-a nscut
ca rezultat al amintirilor
inverunate ale unui popor persecutat ale crui nenororciri in diferite pri i-au
fcut pe evrei s aib o intens
aplecare spre cuvintele crilor lor sfinte; ca rezultat al crimelor atroce comise
impotriva evreilor din Europa i
din lume; i ca rezultat al eforturilor depuse de liderii evreilor care nu au precupeit
nici un efort fizic sau
intelectual pentru pune mana pe o bucat de teritoriu care nu le aparine, i care
probabil nu ar fi reuit s fac
acest lucru dac nu ar fi crezut c scopul lor este unul dintre acelea care justific
orice mijloace i nu ar fi
profitat de avantajele pe care le aveau de a aciona sub protecia britanicilor. Statul
pe care ei l-au intemeiat a
fost un stat de excepie, ca i originile lui. Acest stat, adoptand principiul c ua sa
trebuie s fie deschis
evreilor de pretutindeni, a devenit un amestec de
348 Peter Calvocoressi

limbi i culturi i calificri foarte diferite, reunite de puterea unificatoare a

renaterii iudaice i de o comunitate
de ras i speran (dei nu i de religie, dat fiind c religia iudaic nu avea prea
mult insemntate pentru
majoritatea cetenilor israelieni). Legea Reintoarcerii din 1950 a dat tuturor
evreilor dreptul de a veni in Israel.
Legea Ceteniei din 1952 ins, le acorda cetenia evreiasc, nu israelian, iar
arabii din Israel erau numii
persoane de naionalitate arab, nu ceteni israelieni. Aceti arabi au avut anumite
dezavantaje - de exemplu, in
achiziionarea i deinerea de pmant. Israelul era dependent de ajutorul extern, pe
care 1-a primit din belug de
la americani i ali evrei i, ca reparaii de rzboi, de la Republica Federal
Germania; iar existena lui era
197
condiionat de ostilitatea extern, dat fiind c arabii au refuzat s accepte existena
sa i au insistat asupra ideii
c acest stat, in calitatea sa de subterfugiu imperialist pentru meninerea puterii
anglo-americane in Orientul
Mijlociu, trebuie s fie desfiinat. Israelul a adoptat, in ciuda situaiei economice i
militare dificile, o form de
guvernare extrem de democratic. Politica sa extern a fost modelat de victoriile
sale pe de o parte i de
instabilitatea sa pe de alt parte, ceea ce i-a asigurat perspectiva unor noi victorii.
Pentru a-i apra frontierele a
recurs la represalii prompt, cu for i adeseori orbete impotriva oricrui atac de
mare sau mic amploare, prin
intermediul unitilor speciale aflate (iniial) sub comanda generalului Ariei
Sharon. Aceast escaladare a
violenei a fost eficient pe termen scurt, dar s-a fcut cu preul accenturii
psihologiei agresive a noului stat,
grbind contraaciunea arabilor i prelungind un lan de operaiuni defensive i
ofensive impotriva dumanilor
inverunai. Faptul c aceste operaiuni erau indreptate impotriva statelor arabe a
contribuit la estomparea
problemei eseniale a palestinienilor care nu aveau un stat.