Cresterea plantelor

Reprezinta un proces cantitativ ireversibil , complex ce implica modificari morfologice,

anatomice , biochimice si fiziologice ce conduc la sporirea numarului de celule , a masei si a
volumului , procesul de crestere se desfasoara concomitent cu procesul de dezvoltare care
este un proces calitativ prin care planta parcurge fazele de maturitate si senescenta , momentul
culminant il reprezinta aparitia organelor de inmultire (florile)
Cresterea se realizeaza in 2 faze:
I.
Mereza (diviziunea celulara)
II.
Auxeza (elongatia)

I Mereza
Asigura sporirea numarului de celule in urma diviziunii celulare , aceasta faza se desfasoara la
nivelul tesuturilor meristematice (celule tinere, perete celular subtire , vacuole mici si
numeroase, nucleul central , capacitate de diviziune)
Tesuturile meristematice:
Primare - pozitionate in varful organelor si asigura cresterea in lungime a
organelor(radacina, varf vegetativ responsabil cu diviziunea iar zona neteda cu
elongatia)
Secundare - Reprezentate de cambiu si felogen ce asigura cresterea in
grosime a organelor.
Mereza este controlata hormonal prin intermediul citochininelor si prin control genetic prin
intermediul ciclinelor (proteine ce stimuleaza procesul de diviziune).
D.P.D.V. al Merezei plantele pot avea o crestere definita cand diviziunea inceteaza la un
moment dat , asa se explica dimensiunile reduse a unor plante.
Si crestere nedefinita cand diviziunile au loc pe tot parcursul vietii (la liane, la plante cu
dimensiuni foarte mari).
Marimea zonei de mereza este la radacina 2-3 mm lungime , la tulpina 1 mm , la cambiu si
felogen un singur strat de celule.
Durata: la frunze 2-3 saptamani, la fructe: la visine 10 zile, 56 zile la par.
La radacina durata este pe tot parcursul vietii.

II Auxeza
Asigura cresterea in volum a celulei. Peretele celular format axercita o presiune de membrana
mai mare decat presiunea de turgescenta (10 pana la 1000 ori) ; Pentru a se realiza cresterea
in volum a celulei este necesarca presiunea de membrana sa scada , aspect realizat in urma
fragmentarilor microfibrilelor de celuloza , hemiceluloza, substante pectice.
Fagmentarea structurii peretelui celular si intregul proces care asigura cresterea in volum a
celulei se datoreaza interventiei auxinei.
Auxina intervine in 3 faze :
I.
Stimuleaza pompele de protoni (H+) ce asigura transportul protonilor din
citoplasma in apoplast provocand acidifierea solutiei din apoplast pH scazut.
Ca urmare are loc secretia expansinelor ce ajung in apoplast , acestea sunt proteine cu rol
enzimatic ce determina fragmentarea microfibrilelor de celuloza, hemiceluloza, substante
pectice.

II. Sunt activate pompele de ioni ce vor genera in celula Potential Osmotic Mare si conditiile
de endosmoza, consecinta indepartarea microfibrilelor/legaturilor fragmentate.
III. Refacearea legaturilor , moment in care auxina activeaza genele ce determina sinteza
enzimelor implicate in biosinteza celulozei , hemicelulozei, substantelor pectice, substante ce
vor reface structura peretelui celular , astfel se realizeaza cresterea in volum prin
indususceptiune .
Cresterea masei are loc in urma acumularii in celula a apei, a ionilor, a substantelor organice
inclusiv a celor secundare.

Germinarea semintei
Presupune procesul prin care se reia un nou ciclu ontogenetic sau procesul prin care
modificarile morfologice, anatomice, biochimice si fiziologice determina trecerea embrionului de
la viata latenta (repaus) la viata activa.
Procesul de germinare se considera incheiat D.P.D.V. :
1) fiziologic- cand sa format radicula ce patrunde in sol .
2) Agronomic- considera procesul incheiat cand se fromeaza noua planta cu
hranire fotosintetica.
Germinarea poate fi caracterizata prin : longevitate ce reprezinta durata de viata a
embrionului , prin capacitate germinativa ce reprezinta % de germinare a semintelor ,
Viabilitatea care reprezinta insusirea embrionului de asi mentine insusirile caracteristice vietii.
Germinarea semintelor are loc numai daca embrionul este matur.
Semintele pot germina din acest punct de vedere, fie imediat du pa recoltare fie dupa
parcurgerea repausului.
La semintele pomilor fructiferi , germinarea presupune post maturarea, respectiv umectarea
semintelor si tratament termic cu temperaturi scazute , ce determina modificarea balantei
hormonale in favoarea hormonilor stimulatori de crestere.
Sunt si seminte mature care nu pot germina decat dupa o expunere de cateva minute la
lumina (fotoblastice Ex: salata)
Germinarea se realizeaza in 3 etape:
1. Imbibitie - semintele introduse in sol vor intra in contact cu solutia solului , apa
din solutia solului va fi adsorbita de coloizii seminali determinand sporirea masei si a
volumului . are loc procesul de imbibitie.
Apa patrunde in seminte prin tegument cand este permeabil sau prin hil cand nu este
permeabil.
Ca rezultat a imbibitiei apare apare presiunea de imbibitie cu valoare foarte mare 1000 atm,
este presiunea mecanica ce fragmenteaza tegumentul, marind capacitatea de patrundere a
apei si a O2 in seminte.
2. Hidratarea semintelor, enzimele inactive sunt activate, intensificarea procesului de
respiratie.
Apa in seminte transforma (enzimele inactive in enzime active) inclusiv enzimele implicate in
procesul de respiratie ce participa la intensificarea procesului de respiratie.
Ca rezultat al respiratiei se produce Energia metabolica si calorica.
E. calorica provoaca in sol un microclimat ce favorizeaza etapa a 3-a a procesului de
germinatie.

3. Mobilizarea substantelor organice de rezerva din endosperm.

a. In semintele amidonoase , amidonul este descompus enzimatic (a,b amilaza)
pana la glucoza parte din ea se izomerizeaza in fructoza , glucoza si fructoza formeaza
zaharoza ce este transportata la embrion participand la hranirea acestuia.
b. Semintele bogate in proteine , mobilizeaza proteinele de rezerva care descompuse
enzimatic vor forma aminoacizi ce ajung in embrion participand la sinteza proteinelor.
c. Lipidele (se gasesc in semintele oleaginoase) sunt descompuse de lipaze in acizi grasi
si glicerol, la intuneric glicerolul este biodegradat in ciclul glicolitic si rezulta acidul piruvic
care mai departe prin glicoliza inversa va forma glucoza.
Ca urmare embrionul pe seama substantelor organice favorizate de endosperm va determina
formarea radiculei ce asigura apa noii plante in formare (radacina-organ specializat)