Adam si Eva de Tudor Arghezi si Facerea lumii de Dan Norea.

Tema jocului este o tema des intalnita in literature romana si folosita de poeti sau prozatori deopotriva. Pentru
acestia, faurirea unui text este asemenea jocului, ceva simplu, dar de o profunzime majora. Acest joc este imaginat la unii
poeti ca joc divin, Dumnezeu fiind cel care creeaza Universul, omul si tot ceea ce ne inconjoara.
Din acest punct de vedere, al jocul divin, vom trata in cele ce urmeaza doua poezii care valorifica aceasta tema:
Adam si Eva de Tudor Arghezi si Facerea lumii de Dan Norea.
Inca din titlurile celor doua poezii, putem deduce tema lor centrala. Atat poezia lui Arghezi, cat si cea a lui
Norea trateaza tema facerii, tema creatiei Pamantului si ai primilor oameni, dar intr-un mod ludic, copilaresc si incarcat de
ironism. Adam si Eva reprezinta numele primilor oameni, stramosii tuturor. La acelasi lucru trimite si poezia Facerea
lumii, titlu sugestiv, care trimite la prima carte din Biblie, cea in care ne sunt prezentate toate actele creatiei ale lui
Dumnezeu.
Motivul crearii omului, motiv prezentat in cele doua poezii, este lipsit de profunzimea tainei. Pe de-o parte,
arghezi isi imagineaza scopul acestei lucrari a divinitatii ca eliberarea de o apasatoare monotonie a singuratatii: urandu-ise singur in stihii,/a vrut si Dumnezeu sa aiba-n cer copii. Ofensat, autorul mentioneaza ca omul ar fii putut fi creat din
borangic, argint sau promoroaca,, insa el a fost creat cu praf si nitelus scuipat, acesta fiind si motivul pentru care
Adam a iesit trandav si naravas. Pe de alta parte, Dan Norea prezinta momentul crearii omului incarcat de o doza de
umor. Il prezinta pe Dumnezeu ca un specialist in informatica, dar care nu a gasit soft-ul potrivit pentru a crea omul,
motiv pentru care a apelat la un mic tertip: Si pentru ca nu se descoperise inca/ soft-ul de baza,/ Dumnezeu a trisat/ la
aceasta faza,/ inlocuind-o cu o minune./ S-a aplecat, incet, / a suflat,/ si astfel Adam/ a inviat.
Daca in poezia lui Arghezi, Dumnezeu este cel care a creat un om lenes, somnoros si trandav: Dar i-a ieit cam
somnoros i cam/ Trndav i nrva strmoul meu, Adam, Adamul creat de Dumnezeul din Facerea lumii este unul
priceput, unul care s-a facut al dracului si care, in cele din urma a fost capabil el insusi de creatie: Iar in final, /crezand
ca e original/ s-a imitat pe sine insusi/ (farsorul !)/ si a creat... calculatorul.. Creatia din ultima poezie este urmata, la
randul ei, de o alta creatie.
O alta deosebire intre cele doua texte are in vedere prezentarea divinitatii. Daca Arghezi prezinta un Dumnezeu
stangaci, care face greseli, Norea ne prezinta un Dumnezeu absolvet de nenumarate facultati. Tudor Arghezi sugereaza
aceasta imperfectiune a omului din lipsa unei extravagante a bazei din care divinitatea a facut fiinta omeneasca. Adevarul
biblic revelat este neluat in seama de autor, el prezentandu-si propria viziune asupra facerii, netinand cont de adancimea
faptei si de sacralitatea infaptuirii. Aluatul gresit reprezinta o exprimare aproape apofatica, poetul se foloseste de
aceasta, aflandu-se in imposibilitatea unei explicarii a imperfectiunii. Dumnezeu s-a incurcat si a confundat aluat bun
cu aluatul rau. Astfel Adam este un somnoros, un urat si un ins lipsit de stralucire, cu alte cuvinte un imperfect. Adam a
ieit diferit fata de sperana Domnului i de asemnarea sa. Ca s-l mai dezmierde pe Adam, Dumnezeu i-a fcut o sora
"rupndu-i un os din coasta" , pe nume Eva. Acum avnd o sora, Adam numai avea de ce sa leneveasc deoarece aveau de
explorat "gradina toata-n lung i lat ". In cea de-a doua poezie, Norea, dupa cum a mentionat mai sus, ne prezinta un
Dumnezeu care se apropie de perfectiune. El este un inginer priceput, care a terminat toate specializarile de la
Politehnica , precum si Facultatea de Constructii, a studiat Chimia organica si Aerodinamica, Mecanica fina si
Automatica. De asemena, Dumnezeu a fost cel mai bun dintre studenti : Terminand Dumnezeu Politehnica/ cu medie
mare/ a avut, evident,/ cea mai buna repartizare./ Si-a luat postu' n primire din mers/ si-a plecat sa creeze/ un nou
Univers.. Asadar, daca Arghezi ni-l prezinta pe Creator ca un incepator care nu e prea sigur pe el si incurca aluaturile,
Norea ne vorbeste despre un Creator expert, absolvent de nenumarate facultati si specializari.
In ambele poezii, autorii folosesc jocuri de cuvinte, ironie ca figura dominanta, dar si nenumarate alte figure de
stil si imagini artistice. Limbajul poetic este susinut , n principal, prin viziunea copilreasc despre Facerea Omului. In
prima poezie se remarca imbinari neasteptate de termeni, apartinand esteticii uratului. Astfel Dumnezeu a mbinat un
lucru nobil: "o stea " , cu un lucru banal : "noroiul" i ca s se lege , a scuipat: "scuipnd n patru zri". Tot aici, observam
prezena verbelor la persoana a II- a , sugernd cu ironie generalizarea comportamentului personajului biblic, Adam , care
odat cu zmislirea Evei, devine brbatul dependent de femeie. In poezia lui Norea, limbajul este mai mult stiintific, decat
metaphoric. Se folosesc cuvinte din diferite domenii ale stiintei: politehnica, chimie organica, soft, calculator. In
poezie se folosesc verbe si pronume de persoana a III-a, prin care observam detasarea poetului si neimplicarea de niciun
fel in procesul creatie.
In concluzie, ambele poezii abordeaza tema creatiei divine vazuta ca joc, intr-o cheie cat mai ironica si mai
hazlie. Dumnezeu este creatorul de lumi, dar nu un creator omniscient, omnipotent si atotstiutor, ci unul care mai si
greseste, care are nevoie de studii si de filosofii.