Prietenie,iubire si casatorie

In dimineata aceea Samanta era asa de neindeminatica.Ii scapa totul din miini,nu putea sa faca
nimic fara sa lase in urma ei un taraboi nemaipomenit.Ce o fi fiind cu ea?Cine sa stie,daca ea
singura nu isi putea da seama.Parca nu era in apele ei.Si simtea o greutate in suflet.O apasa ceva
si nu intelegea ce anume.Simtea ca trebuie sa faca ceva si inca foarte urgent,dar ce anume ea nu
intelegea.Si plus la toate cite le avea in cap mai intirzia si la scoala.Ce-i drept,nu avea mult de
mers,dar oricum nu dorea sa inceapa o noua saptamina cu intirzieri.Asa ca fara sa isi mai termine
micul dejun isi lua poseta si esi in fuga mare din casa,cu speranta ca afara mai este tata cu
masina.Tata se grabea si el la munca,si dupa cum si scoala Samantei se afla in aceeasi directie cu
spitalul unde muncea,el ii propuse sa o conduca.
--Cu mare placere,tata.Ce as fi facut eu fara tine…nici nu pot sa-mi imaginez—zimbi Samanta
dupa ce se acomodase linga tatal la care tinea foarte mult.
--Hai draga mea,doar stii ca eu te iubesc foarte mult—tata zimbi rasfatat de gindul cit de mult il
iubeste fiica lui.Si-o aminti inca in ziua cind se nascuse,piciul mic care plingea in gura mare.El o
strinse atunci la piept plingind de bucurie.Era primul lui copil…si cum se adeverise mai
tirziu,Samanta era si unicul copil in familia lui Mark si a Elenei Overbeck.
Tot drumul cit au mers Mark isi privea fiica si nu ii venea sa creada ca aceasta e deja
matura.Atunci un gind aproape egoist isi facuse loc intre celelalte ginduri luminate de profundele
sentimente paterne si anume gindul ca degraba Samanta se va casatori si…va trebui sa se
desparta de parintii care o iubesc enorm.
In timp cit tata se cufundase in gindire,nici Samanta,care era alaturi,nu pierdea vremea
degeaba.Se gindea si ea ce anume trebuia sa faca.Ea trebuia sa schimbe ceva in viata ei sau mai
bine zis sa faca ceva ce i-ar schimba viata.Dar ce anume?Ea inca nu isi dadea seama despre ce e
vorba.Cu toate ca ii venise un gind, ca poate ar trebui sa isi gaseasca si ea pe cineva.Era si
vremea.La cei 18 ani ai sai ea nu avuse inca o relatie care sa dureze prea mult, adica o relatie
serioasa.Se indragostise de un baiat care era mai mare decit ea cu vreo trei ani.Dar se dovedise ca
el doar profitase de ea si o lasase.El iubea o alta fata,dar fusese citeva luni cu Samanta doar
pentru a o face geloasa pe fata aceea.Dupa ce se impacase cu ea ii spusese Samantei ca totul a
fost doar un joc.Inima Samantei era zdrobita.Pusese prea mult suflet in relatia cu Gabriel.El o
tradase atunci cind viata ii era mai draga,cind simtise ce inseamna iubirea.Dar nu l-a oprit nici o
clipa, nu a dorit sa stea in calea lui.Ce rost avea?Cu toate ca suferea foarte mult ea nu arata ceea
ce simte,pur si simplu nu dorea ca cineva sa vada ca nu poate face fata suferintei.Uneori cind
iesea sa se plimbe il vedea pe Gabriel de mina cu fata aceea si suferea enorm.Si de fiecare data
cind o cuprindeau asa sentimente ea incerca sa le goneasca.Nu era bine sa invidieze pe cineva
care este intr-adevar fericit.Si de multe ori isi aducea aminte de vorba bunicii,ca nu trebuie sa
alergi dupa cel ce este fericit fara tine,ci trebuie sa daruiesti fericirea celuia care are cu adevarat
nevoie de tine.
Nici nu reusi sa termine gindurile cind intelese ca deja au ajuns la scoala.Tata cobori si el din
masina pentru a-si lua ramas bun de la fiica lui.O imbratisa strins si o saruta pe frunte.
--Sa ma suni cind termini orele sa vin sa te iau acasa.
--Bine tata.—Samanta era cam abatuta.
Se porni spre intrare si observa un nasture descheiat la uniforma ei scolara.Se gindi sa-l incheie
si nici nu baga de seama cum un baiat inalt si frumos alerga spre ea.Nici el nu o observase pe
ea.Ea era prea concentrata la nasturele buclucas. In citeva clipe Samanta simti o lovitura
puternica si se trezi din senin imbrincita la pamint.Se uita in jur zapacita,nu intelegea ce se
intimpla cu ea.Baiatul acela chipes,pe care nu il mai vazuse niciodata la scoala,se oprise si se uita
la ea.Intr-o secunda o apucase si o puse din nou pe picioare,o mai privi o clipa si o zbughi mai
departe.Samanta ramase la intrarea in scoala si isi stergea haina de praf.Ramase oarecum
socata.A venit peste ea ca un tunami,a dat-o la pamint,a ridicat-o,s-a intors si s-a dus la fel cum a
venit si in tot acest timp nu a scos nici un cuvint.Ce o mai fi fiind si asta?Era pentru ea un mare
semn de intrebare…
Intra in clasa,toti colegii stateau in bancile lor.Au fost anuntati ca directorul vrea sa la
vorbeasca.Nimeni nu stia despre ce este vorba si toti asteptau sa vina directorul sa le dea vestea.
Dupa vreo zece minute de asteptare a venit directorul.Dar nu era singur,era cu baiatul care o
imbrincise pe Samanta la intrare.Directorul a anuntat ca acesta este noul lor coleg.S-a transferat
aici de la o alta scoala.Samanta il recunoscuse.Cind o vazu si el,se facu rosu la fata.Poate ii era
rusine de ceea ce facuse…Dar Samanta nu putea nici sa intuiasca ce era acum in mintea lui.
Ora aceea o petrecusera vorbind pe diferite teme cu noul lor coleg.Si asa,printre altele,Vlad isi
ceruse iertare de la Samanta,a recunoscut ca s-a purtat foarte urit cu ea si ca ii pare rau acum.A
spus ca a dat-o jos de pe picioare din cauza ca se grabea,dar n-a oferit mai multe detalii.Nimeni
nu stia ce se ascundea acum in spatele zimbetului larg si binevoitor al baiatului cu ochii albastri.
Dupa ore il vazura cu totii cum urca pe motocicleta si pleca in graba.Erau mirati pentru ca nu
spusese colegilor nici un cuvint,pleca fara sa spuna cel putin un “la revedere”.
A doua zi la scoala Vlad era trist.Se vedea cu ochiul liber ca el sufera.Nimeni nu indraznea sa
se apropie de el si sa intrebe ce se intimplase.Pe la ultima ora Samanta nu mai putea sa stea si sa
priveasca indiferenta la ochii tristi,la fata lui crispata de o durere interioara.Ea se apropie de el si
incepu sa ii vorbeasca:
--Scuza-ma ca intervin,poate nu e treaba mea,dar nu mai pot sa privesc cum suferi.Spune ce
ai,poate totusi te ajut—spuse Samanta fara sa intuiasca ce ii va raspunde Vlad.
--Ai dreptate,nu te priveste ceea ce se intimpla cu mine—raspunsul acesta ii crease Samantei
aceeasi senzatie de parca ar fi primit o palma.
Da,intr-adevar,ea nu se astepta ca Vlad va fi asa de grosolan cu ea.Oare de ce se gindise asa?Ea
crezuse ca el nu o va ofensa niciodata dupa ce isi ceruse scuze cu o zi inainte.
Fara sa mai spuna ceva Samanta se intoarse si pleca.Se simtea oarecum ofensata.Ea a vrut sa
faca ceva pentru a-l putea ajuta,la urma urmei sa-i arate ca nu e suparata pe el.Ei bine,asa zisul
“act de caritate” a esuat.
Acasa,Samanta se tot gindea ce problema putea sa aiba noul ei coleg,dar pina la urma nu reusi sa
inteleaga.Si de ce oare o bruscase?Asa si adormi fara sa mai poata gasi un raspuns care sa-i
astimpere curiozitatea.
Vlad era la fel toata saptamina aceea.Samanta deja nu mai incerca sa-l abordeze.Ceilalti colegi
erau indiferenti,nimeni nu atragea atentia la ceea ce se intimpla cu colegul lor.
Intr-o zi Samanta totusi ceda tentatiei si il urmari pe Vlad.Ceva ii spunea ca el nu se va duce
acasa.Avea dreptate,el se dusese la spital,asa facea in fiecare zi.Samanta il urmarise pina la usa
de la intrare.Era foarte precauta,nu vroia sa fie demascata de catre Vlad,mai ales ca stia ca lui n-o
sa-i placa deloc acest lucru.Ramasese afara citeva minute,apoi se decise sa intre.O infirmiera o
atentiona ca nu se permite tuturor sa se plimbe pe coridoare,o intrebase pe cine cauta.
--Caut un tinar,care a intrat acum citeva minute—spuse fata in soapta.
--A,deci il cauti pe Vlad Dikens?
--Da!—exclama Samanta de parca ar fi gasit ceva ce pieduse demult.
--El este in salonul prietenei sale.Dar nu pot sa va permit sa mergeti acolo.Dupa cum
stiti,pacientii bolnavi de cancer sunt pusi sub supraveghere si au nevoie de un regim special…
Samanta deja nu mai auzea ce spunea infirmiera,totul in jur capatase o culoare cenusie,simtea ca
nu o mai tin picioarele si intr-o clipa se prabusi la pamint.Infirmiera,speriata incepu sa o loveasca
peste obraji.Vazind ca nu ajuta nimic chema o alta infirmiera care aduse apa si o stropise pe
Samanta si aceasta isi reveni.
--Te simti bine?—intreba infirmiera cind o vazu ca deschide ochii.
--Da,ma simt bine.
--Suferi de ceva?Care a fost motivul ca ti-ai pierdut cunostinta?—se interesa infirmiera.
--Cine stie…poate e din cauza ca am stat azi prea mult la soare…va multumesc pentru totul.
--Stai,poate iti facem un examen medical…
--Nu,multumesc.Trebuie sa plec,ma grabesc.
--Cum doresti.Dar poate totusi…
Samanta nu mai auzi ce spunea infirmiera,ea fugi afara si fara sa-si dea seama ce se petrece cu
ea mai statu citeva minute in fata spitalului.Cind se gindi ca in orice clipa putea sa iasa si Vlad,s-
o vada si sa inteleaga ca ea il urmarise,porni incet spre casa.Stia sigur ca se va supara.Si asa nu o
prea placea,dar sa mai afle ca ea l-a urmarit avea sa se supere foc.
Mai sezu putin in parcul din curtea spitalului,apoi porni incet spre casa.Se gindi ce poate ar
trebui sa-l astepte pe Vlad si sa-i propuna ajutor.Poate ca trebuia sa ramina sa-l consoleze,ca doar
orice ajutor e binevenit.Mergea si se gindea la tot ceea ce se intimplase.Poate ca nu trebuia sa-l
urmareasca sau poate acest lucru nu a fost intimplator?Cine putea sa raspunda acum la aceaste
intrebari?Nu vroia sa vorbeasca cu nimeni despre ceea ce se intimplase,dar nici sa stea cu miinile
in sin nu putea.
Toata noaptea aceea Samanta nu inchise un ochi.Dar spre marea ei uimire dimineata se ridica
din pat plina de forte.Simtea ca ar fi putut face orice.Toata noaptea se gindise la un singur lucru
si spre dimineata decise ca nu va merge la scoala.Isi va lua poseta de acasa,pentru ca parintii sa
nu banuiasca nimic,dar intr-adevar avea de gind sa plece la spital,la fata aceea.Vroia sa
vorbeasca cu prietena lui Vlad.Poate putea sa le dea si ea o mina de ajutor.Cind iesi din camera
ei isi vazu familia in bucatarie,mama si tata luau micul dejun.
--Buna dimineata,draga mea—mama fusese cea care vorbi prima—nu vrei sa maninci nimic in
dimineata aceata?
--Nu mama,ma grabesc azi—raspunse scurt Samanta.
--Stai scumpo,te duc eu cu masina—se oferi tatal.
--Nu,lasa tata ca o sa iau autobusul.
--Bine,cum doresti—spuse tata stringind din umeri.Nu insistase sa-si duca fiica la scoala cu
masina,pentru ca stia ca fetei nu-i place cind cineva este foarte insistent.
Samanta porni spre spital si se gindi ca e prea dimineata pentru vizite,dar sa amine vizita si sa
vina la amiaza sa temea ca atunci va veni si Vlad.Nu avea de ales,la urma urmei putea sa ramina
pe banca in parc sa mai astepte.Asa si facu.Cind a ajuns in parc,acolo nu era nimeni in afara de
ea.Se aseza pe o banca si statea.O cuprinse plictiseala si scoase din poseta o carte si incepu sa o
frunzareasca,cind deodata pe la ora 11 isi ridica privirea si vazu cum o fata insotita de infirmiera
iesea din spital.
Dupa ce pleca infirmiera Samanta se apropiase de fata aceea.Isi facuse un plan,sa intrebe de
fata poate cunoaste ceva despre cazul ce o interesa.Veni si isi ceru permisiune sa se aseze
alaturi.Fata aceea era palida,trista,privirea ii era impaienjenita.Samanta isi ceru scuze si intreba
daca se simte bine.Fata zimbi trist si spuse:
--Da,ma simt destul de bine.
--Scuza-ma ca iti tulbur linistea,dar nu cunosti o fata bolnava de cancer?Ea e internata aici,in
acest spital.Nu stiu care e numele ei,stiu doar ca prietenul ei,care e colegul meu de clasa se
numeste Vlad Dikens.
--Da,cunosc asa persoana.Sunt chiar eu fata pe care o cauti.Dar pot sa te intreb,de ce ai nevoie de
mine?
--Il cunosc pe Vlad de putin timp.Dar am observat deja ca sufera foarte mult…nu intelegeam de
ce si eri l-am urmarit pina aici la spital…
--Uite,daca il iubesti pe Vlad,atunci nu e nevoie sa vii sa ceri permisiunea mea sa fii cu el.Eu nu
mai am mult de trait.Cel mult citeva saptamini.Si daca ai vrut sa ma rogi sa ti-l dau,atunci sa stii
ca el e daja al tau…dar cu o conditie,sa-l faci fericit cu adevarat,sa-l faci sa ma uite.
--Nu!Nu!Nu!—exclama Samanta.—Tu ai inteles gresit.Eu nu am venit sa-l iau pe Vlad de linga
tine.Eu am venit cu alt scop.Am venit sa intreb daca pot sa va ajut cu ceva.Abia eri am aflat
despre totul…Ah da,scuza-ma ca nici nu m-am prezentat,ma numesc Samanta…
--Eu sunt Rozalina.Cit despre ajutor…cu ce poti sa ma ajuti tu,daca eu nu mai am doar citeva
zile de trait?Ca doar nu poti sa-mi oferi zile dintr-ale tale.
--Dar ce spun medicii?De ce nu ti-au facut operatie?
--Samanta,esti deja matura.Chiar nu stii ca o asemenea operatie necesita o multime de bani?Ce-i
drept,Vlad a acumulat o parte din suma,dar nu e suficient…--Rozalina isi lasa disperata capul in
jos.Era cu ochii plini de lacrimi.
Samanta se lasa in genunchi in fata Rozalinei,ii lua fata in miini si o privi in ochi.Apoi cind
vazu lacrimile ce ii scaldau obrajii palizi,ea o strinse la piept si isi lasa lacrimile sa curga.Au stat
asa mai mult timp pina cind Rozalina rupse tacerea cu cuvintele:
--Vreau sa te rog ceva,dar te rog sa imi promiti ca vei indeplini cu sfintenie rugamintea mea.
--Spune,eu promit ca voi face tot ce vei dori.
--Te rog foarte mult,dupa ce eu nu voi mai fi…sa fii cu Vlad,sa-l iubesti,sunt sigura ca anume tu
vei sti sa-l faci fericit.
--Nu,Rozalina,eu am alta idee.Si cred ca e mult mai buna.Tatal meu e medic si stiu precis ca el o
sa teajute.
In ochii Rozalinei licari o flacara de speranta.Oare era posibil ca o fata pe care o cunoastea abia
de jumatate de ora sa faca ceva atit de important pentru ea?Era bine sa aiba atita incredere in ea?
Dar oricum,daca se incredea in fata aceasta nu pierdea nimic.
--Stii,nu ma asteptam sa intilnesc azi o fata ca tine Samanta,tu esti deosebita—spuse Rozalina
zimbind,dar mult mai vioi decit la inceput.
Fetele au stat mai mult timp acolo pe banca.Au vorbit despre multe,de parca ar fi fost cele mai
bune prietene.Samanta o ruga in cele din urma pe noua ei prietena sa nu-i spuna lui Vlad ca ea a
fost aici si sa tina in taina si ceea ce au vorbit.Se despartira dupa o lunga si placuta discutie.In
sufletele lor se asternuse pacea.
Dupa ce pleca Samanta veni si Vlad.O gasi pe Rozalina mult mai vesela decit de obicei si se
mira.Nu intelegea ce o facuse pe iubita lui sa uite de tristete si durere.O intreba,dar ea tot incerca
sa evite un raspuns concret.Atunci el a inteles ca nu are rost sa insiste,ci trebuie doar sa se bucure
si el impreuna cu ea.
Samanta veni acasa pe la prinz.Acasa era numai mama.O saruta pe mama,isi lasa poseta si fugi
la tatal ei.Inainte sa ajunga la clinica unde muncea tatal ea se gindi ca ar fi mai corect sa ii dea un
telefon sa afle daca e liber sa o primeasca.Asa si facu.Tata spuse ca are liber o jumatate de ora si
ca poate sa vobeasca cu ea daca era asa de urgent.
Cind a ajuns la clinica tatal ei o astepta deja.Au vorbit mult.Samanta ii spusese despre situatia
in care se afla Rozalina.Fara sa mai stea mult pe ginduri tata i-a promis fiicei sale ca merge
imediat la seful clinicii sa vorbeasca despre acest lucru.Mark era sigur ca acesta nu va avea nimic
contra sa o examineze pe Rozalina si daca e posibil sa o interneze in clinica lui pentru tratament.
Samanta iesi in coridor sa-si astepte tatal,care trebuia sa-i aduca vestea.Tata veni cu o veste
buna.Medicul era de acord s-o examineze pe fata aceea si sa incerce sa o trateze,dar cu o
conditie.Parintii fetei trebuiau sa fie si ei de acord cu acest lucru.Se putea intimpla orice,fata
putea sa nu reziste si atunci se intimpla o nenorocire.
Chiar in acea zi Rozalina fusese transferata din spitalul unde se afla in clinica unde muncea
tatal Samantei.Mama ei decise ca ar fi bine sa incerce cel putin sa o salveze.Ea spera ca aceasta
operatie ii putea salva fiica.Si chiar in seara acelei zile medicii au inceput sa o pregateasca pe
Rozalina pentru operatia care urma sa aiba loc peste o saptamina.
Vlad nu aflase cine a ajutat-o pe Rozalina sa obtina examinarea si tratamentul gratis in una
dintre cele mai prestigioase clinici din oras.El nu banuia ca acest lucru l-a facut fata pe care el a
imbrincit-o si pe care a ofensat-o.
Saptamina aceea trecu foarte greu.Medicii nu dadeau mari sperante,dar au promis ca vor
incerca sa faca tot posibilul pentru a o salva.Samanta avea mari emotii cind se gindea ca in sfirsit
poate sa faca si ea ceva pentru a salva o viata.Se ruga deseori noatea,uneori raminea ruginduse
pina in zori.Alteori plingea la gindul ca daca se intimpla ceea de ce se tem foarte mult
medicii,adica moarte Rozalinei,atunci Vlad va fi distrus.Suferea foarte mult cind vedea ca cei din
jur sufera.O durea ceva in piept,o durera sufletul cind vedea ca sufera persoane nevinovate.
Citeva zile inainte de operatie Samanta il intini pe Vlad la biserica.A fost si el sa se roage ca
operatia sa decurga bine,sa nu existe complicatii si ca Rozalina sa invinga in cele din urma
cosmarul.
Venise si timpul cind trebuia sa fie pronuntata sentinta.Operatia incepuse de trei ore,dar dupa
cum se vedea avea sa dureze mult timp .Cinci ore in sir au stat in coridor sa astepte raspunsul.
S-au adunat acolo cei mai apropiati.Era si Vlad,era si mama cu fratiorul ei mai mic,era si
Samanta.Dar nimeni nu a observat-o pe ea,fie din motiv ca erau prea cufundati in
ginduri,rugaciune si suferinta,fie ca au observat-o,dar nu au vrut sa arate acest lucru.
Inca o ora de asteptare si in sfirsit apare medicul.Pe fata lui se putu citi dezamagire si pareri de
rau.
--Imi pare foarte rau,dar nu am putut face nimic.Organismul ei fusese prea slabit de boala si in
ultimile clipe a cedat.
Toti au inceput sa plinga.Vlad,care statea pe un scaun in colt,se ridica si iesi afara.El nu
plingea,dar dupa expresia fetei lui oricine si-ar fid at seama ce se petrecea in acele clipe in
sufletul lui.Suferise foarte mult.Dar acum suferinta il coplesise in intregime.El se misca de parca
nu el af fi fost stapin pe corpul lui,ci o mina invizibila i-ar fi dirijat miscarile.Iesi afara si simti
cum aerul prooaspat il izbi in fata.Aceasta il facu sa-si revina putin.Acum simti durerea si mai
puternica,asa cum nu mai fusese niciodata.O pieduse pentru totdeauna.Pierduse o bucata din
inima lui.Durerea il sfisia.Abia acum lacrimile incepura sa-i curga.Le simti atit de fierbiti,incit ii
parea ca aceste lacrimi ii cad pe inima.Se aseza pe pracul spitalului isi lasa capul in palme si
plinse…plingea asa ca si cum o durere imensa ii devora corpul cu tot cu suflet,il devora in
intregime.Nu-si imagina ce sa faca fara fiinta draga la care tinea inca foarte mult,dar care nu mai
era alaturi.Pur si simplu nu intelegea de ce i s-a intimplat anume lui.De ce el era pedepsit atit de
crud?Dar nu mai conta nimic,daca nu mai era Rozalina ce rost avea sa traiasca el?Pentru cine?
Se ridica de jos si se porni spre casa.Acasa a incercat sa adoarma,dar fara nici un rezultat.A
adormit o singura data si atunci o vazu pe Rozita,asa o alinta cind erau impreuna.Nu plingea,nu
avea lacrimi cu toate ca sufletul lui ranit nu inceta sa singereze.Se chinui mult pina
dimineata.Acest chin il facuse sa ia o decizie,dupa inmormintarea Rozalinei trebuia sa aiba loc si
inmormintarea lui.
In timp ce Vlad suferea acasa la el,Samanta suferea si ea.Era pe pragul casei.Statea singura si
plingea.De fiece data cind vedea pe cineva ca sufera ea nu putea sa ramina indiferenta.Asa ca si
de aceasta data fusese mult afectata de ceea ce s-a intimplat.O durea sufletul, pentru ca o fata atit
de tinara,care deja ii devenise prietena si-a pierdut viata,ca Vlad sufera,ca mama Rozalinei e
distrusa…Isi lasa lacrimile sa curga in voie pe obraji,astfel isi alina durerea din suflet.Stia ca a
doua zi trebuia sa aiba loc inmormintarea si era decisa sa mearga si ea.Trebuia sa se duce,vroia
sa-l sustina si pe Vlad,si sa-si ia si ramas bun de la o buna si adevarata prietena ca Rozalina.
Vlad nu mai dormise in noaptea aceea.Dimineata cind mama ii spuse sa bea un ceai sau o cafea
si sa manince ceva,el refeza cu desavirsire.Avea planul pregatit,stia ca mama va pleca la
munca,iar tatal era plecat din oras pentru o saptamina cu chestiuni de serviciu,deci nimeni nu-I
statea in cale.Se imbraca simplu de tot,Rozalinei ii placea cind se imbraca asa si plus la asta
negrul il prindea de minune.Pe la ora unsprezece pleca la cimitirul unde trebuia sa fie
inmormintata fiinta pe care o iubea atit de mult.O petrecusera destul de modest pe ultimul
drum,dar despartirea a fost destul de dureroasa pentru toti.
Samanta se apropie de Vlad sa-si exprime condoleantele.Se astepta ca el din nou va striga la
ea,dar acum se dovedi a fi cu totul alt om.Cind ajunse in fata lui si spuse:
--Imi pare foarte rau,Vlad.Rozalina va fi mereu printre noi pentru ca stie cind de mult a fost
iubita aici,pe pamint.
In acel moment Vlad o cuprinse pe Samanta si lasa citeva lacrimi sa-i scalde obrajii.Dar aceasta
durere nu mai avea mult sa-l chinuie,aceasta era parerea lui Vlad.El stia ce are de facut.
 Dupa ce toti plecara,Vlad a ramas la mormintul Rozalinei.A dorit sa mai ramina un pic cu ea,sa
mai fie aproape inainte de o noua intilnire.
Samanta se duse si ea.Nu a vrut sa ramina acasa,asa ca s-a dus la ore.Se gindea ca acolo va trece
totul mai usor.Colegii o napadira cu intrebarii despre ceea ce aflasera.Dar in ciuda acestui fapt,ea
avu dreptate ca se va simti mai bine aici.Ajunse la scoala la ultimele doua lectii.La literatura li s-
a spus ca trebuie sa citeasca “Cele doua Diane” de Alexander Dumas.Samanta lua doua carti de
la biblioteca.Una pentru ea si cealalta sa o dea lui Vlad.
Dupa ore veni acasa si nici nu minca nimic,se duse la Vlad sa-i duca cartea si sa vada cum se
simte.Deci,lua autobusul si se duse la el.Nu mai fusese niciodata la el acasa.Putin
emotionata,deschise poarta si intra in curte.La usa se opri,suna de mai multe ori si cind vazu ca
nu raspunde nimeni impinse putin usa,care se deschise.Ea intra si il striga pe Vlad,dar nu
raspunse nimeni.In sufragerie nu era nimeni,pe jos erau niste poze.Era Rozalina si Vlad,erau
impreuna.O frica groaznica puse stapinire pe Samanta,dar ea nu se opri.Aproape ca isi dadea
seama de ceea ce se intimplase,dar inca refuza sa creada ca asa ceva e posibil.Urca la etajul
doi,impinse o usa si…o priveliste dezastruoasa ii juca inaintea ochilor.Vlad era la podea,zacea
intr-o balta de singe.Samanta a inteles ca el a incercat sa-si puna capat zilelor.O raza de panica se
oglindi o clipa pe chipul ei speriat,dar nu zabovi mult.Isi reveni ca din vis si suna repede la
ambulanta.Peste zece minute medicii deja ii acordau primul ajutor.Samanta mai ramase citeva
clipe plimbindu-se pe linga masuta unde statea telefonul,apoi isi aminti ca n-ar fi rau sa o anunte
si pe mama lui Vlad despre cele intimplate.Asa si facu.Cind s-a asigurat ca mama lui avea sa-l
supravegheze la spital,pleca acasa.
Acasa o astepta mama.Aceasta era foarte indignata ca fiica ei plecase de acasa si nu spusese
nimic.Asa proceda ea in ultimul timp.Mama nu era atit suparata,cit era ingrijorata.Ce se petrecea
cu fiica ei?Inainte nu facea asa.Dar cind o vazu in starea in care era n-o certa.Se gindi ca si asa
are destule,se vedea ca sufera.Mai tirziu,cind veni Mark de la serviciu,Elena se hotari sa-I spuna
si lui despre ceea ce se petrecea cu fiica lor.Dar vazu ca Mark nu fusese deloc mirat de cele
auzite.Deci,stia ce se intipla cu Samanta,la sigur stia si cauza acestui comportament.Da,nu se
inselase.Cind ii povesti,ea intelese totul si nu mai insista sa afle detalii.Moartea acelei fete era
destul sa inteleaga de ce fiica ei era in asa stare.
Samanta se gindi la Vlad o buna bucata de noapte,spre dimineata adormi.Era obosita de atitea
evenimenta din ultimul timp,nopti nedormite,moartea Rozalinei,fapta lui Vlad,toate acestea au
influientat foarte mult asupra ei.
A doua zi a decis sa mearga sa-l viziteze pe Vlad.O sunase pe mama lui si aceasta a spus ca e
inafara oricarui pericol.
Dupa ore veni acasa si isi schimba hainele si pleca.Avea emotii,nu stia cum o va primi Vlad.
Ajunse la spital.Acolo se intilni cu mama lui,care ii multumi din suflet pentru ca i-a salvat viata
fiului ei.Samanta se mai inviora putin la gindul ca ea a salvat o viata.O infirmiera o conduse in
salonul pacientului,ii spuse sa nu abordeze teme “piparate”,care il pot irita pe Vlad.
Intra in salon si il vazu pe Vlad palid.
--Buna—rupse tacerea Samanta.
Dar nu primi nici un raspuns.Ea intelese ca el nu vrea sa vorbeasca.
--Cine te-a rugat sa vii?De ce ai chemat ambulanta?Ti-a spus cineva ca eu vreau sa traiesc?
Ea era cutremurata la auzul acestor cuvinte.Ce a gresit ea?
--Dar eu am vrut…
--Nu te intreaba nimeni ce ai vrut tu,intelegi?De tu intotdeauna trebuie sa te implicit in viata
oamenilor?De ce crezi ca tu poti sa ei decizii pentru ceilalti?Cine ti-a dat acest drept?
--Vlad,asculta,eu am vrut sa-ti salvez viata.Nu puteam sa te las sa mori.Si la urma urmei,cine ti-a
dat viata acela o sa ti-o ia inapoi.Acest lucru nu il decizi tu sau eu.
--Hai lasa.Mi-a spus mama ca transferul Rozalinei la acea clinica a fost de asemenea trebusoara
ta.Mai bine nu te implicai.Mai bine o lasai sa-si traiasca ultimele zile in liniste.
--Dar mai exista o speranta.Ea putea fi salvata…
--Da,da,da.Putea fi,dar nu a fost.
--Stii,scuza-ma.Imi pare foarte rau ca s-a primit asa.Eu chiar am vrut sa fac sa fie bine.Eu cred ca
e mai bine sa regret ca am facut ceva,decit sa regret stiind ca puteam sa fac,dar nu am facut.
--Poate ca ai dreptate cind spui asta—vocea lui Vlad rasuna oarecum smerita.In adincul
sufletului recunostea ca Samanta avea dreptate.Si daca spunea aceasta cu voce tare,el intelegea
ca moartea Rozalinei nu fusese intimplatoare.
Peste o saptamina Vlad a fost externat,dar nu inainte de a fi examinat de psihiatru.Acesta
confirmase ca Vlad este absolut constient de ceea ce face si ca nu va mai incerca sa-si puna capat
zilelor.
Dupa externare,Vlad se intoarse din nou la scoala.Se simtea foarte rau,totusi moartea Rozalinei
ii afectase foarte mult.Tinea la ea inca din copilarie.De la inceput erau doar prieteni,mai apoi
relatia lor a devenit mult mai serioasa decit o simpla prietenie.Acum nu credea ca o alta fata
poate sa ocupe locul pe care il lasase gol moartea Rozei.Mai tinea inca foarte mult la prima lui
iubire,ea mai era vie in inima lui.Uneori se ascundea undeva unde nu-l deranja nimeni si
statea.Nu plingea,n-a mai plins nici odata din ziua cind fusese inmormintata Roz.Dar rana
provocata de plecarea ei mai singera si inca foarte puternic.Cind era cuprins de astfel de
sentimente el pleca in locul unde avea obiceiul de a se plimba cu iubita lui.Acolo se simtea mult
mai bine.Isi imagina ca acolo Roz este alaturi de el.Stia foarte bine ca nu avea rost sa iubeasca o
persoana,care deja nu mai exista,dar se obisnuise prea mult cu ea.Dupa moartea ei avea senzatia
ca murise si o parte din el.Era foarte greu sa suporte durerea care ii apasa sufletul,dar mergea
inainte.Timpul petrecut la scoala era favorabil pentru el,deoarece se concentra la lectii si nu avea
timp sa se gindeasca si la altceva.
Se imprietenise cu Samanta.Erau doar simpli prieteni,nimic mai mult.De multe ori apelau unul
la celalalt cind aveau nevoie de ajutor.Chiar si la teme deseori se consultau.Vlad intelesese ca ea
nu facuse nimic din rea vointa.Ea pur si simplu a vrut sa dea o miina de ajutor.Gestul ei fusese
foarte frumos,putini sunt cei care ar incerca sa faca asa ceva,mai ales pentru o persoana
necunoscuta.
In perioada examenelor se ajutau foarte mult unul pe altul.In ultimul timp devenisera foarte
buni prieteni.De multe ori erau vazuti impreuna,la cafea,la plimbare,in parc.Dupa discutia de la
spital,Samanta nu mai scotea o vorba despre Rozalina.Ii era frica sa nu-i provoace durere lui
Vlad.Stia si vedea cit de mult suferea el aceasta pierdere.Cu toate ca nimeni nu vedea suferinta
lui,Samanta stia ca el suporta cu mare greu durerea.Vlad intelesese in cele din urma ca Samanta
e o fata buna si foarte sensibila,el intelegea ca ea iubeste foarte mult omenirea si incearca sa-i
ajute pe cei care sufera.Se atasase de ea.Cum sa nu te atasezi de o fire atit de naiva si iubitoare?
In curind s-au inscris ambii la aceeasi facultate.Au ales facultatea de drept.Nu au mers
intimplator la aceasta facultate,ei stiau ca anume aceasta este profesia care ii reprezenta pe ambii.
De la inceput era cam greu la aceasta facultate,dar totusi faptul ca erau impreuna ii ajuta sa
depaseasca greutatile.
In scurt timp un baiat cu un an mai mare ca Samanta,care de asemenea studia la acea facultate,ii
spuse ei ca ar dori sa aiba o relatie cu ea.Era si timpul pentru asa ceva.Ea se gindi ca nu ar fi rau
sa incerce,dar intii de toate se gindi sa-i ceara sfatul lui Vlad,deja cel mai bun prieten al ei.
Vlad nu parea prea incintat cind a auzit spusele Samantei.
--Dar de ce?—intreba Samanta uimita.—Ce nu-ti place la el?Sau poate stii despre el ceva ce nu
stiu eu?
--Nu stiu nimic—raspunse el scurt.—Pur si simplu am spus ceea ce cred eu,doar asta ai vrut sa
afli,nu?
--Da,dar daca asta e parerea ta,atunci argumenteaz-o—spuse Samanta.
Pe fata ei se putea citi nelinistea care o cuprinse atunci.De ce Vlad era contra?Dar nu conta,ea va
accepta propunerea lui Alex si ii va demonstra lui Vlad ca nu avea deloc dreptate.Era om,deci
putea sa greseasca in privinta aceasta.Apoi,mai statu o clipa si relua:
--Ai sa vezi ca va veni o zi cind iti vei schimba parerea despre el.
--Samanta,fa ce vrei.Tu m-ai intrebat ce cred eu despre asta si eu ti-am raspuns,mai departe
decizi singura.Dar totusi eu ramin la parerea mea,ca tu meriti ceva mai mult bun,doar esti atit de
sensibila.Tu esti prietena mea si tin foarte mult la tine,nu vreau sa te vad suferind—acesta a fost
raspunsul lui Vlad.
In scurt timp Samanta a inceput sa iasa cu Alex.Nu-l iubea,dar credea ca el e un baiat minunat
si poate cu timpul il va indragi.Ea stia ca poate sa iubeasca o persoana,dar are nevoie de putin
timp.Incerca sa vada doar calitatile lui bune,sa petreaca mai mult timp impreuna,sa incerce sa-i
cunoasca caracterul.Dar orice nu ar fi facut nu avea mari progrese.Ii placea de el,doar atit.Vedea
in el un frate mai mare,pe cind el afirma ca o iubeste.De multe ori se intimplau situatii de genul:
--Draga mea,te iubesc atit de mult,tu esti totul pentru mine.In viata mea nu am mai iubit pe
nimeni asa de mult,sunt atit de fericit sa te am alaturi.
Samanta ofta,isi intorcea privirea,zimbea amar si mintea.
--Stiu ca ma iubesti,scumpul meu Alex.Si eu te iubesc la fel de mult.
Se simtea vinovata fata de el pentru ca stia ca daca va spune ca nu-l iubeste el va suferi
enorm.Erau impreuna deja de jumatate de an.Acest timp a trecut pe neobservate.De cind a
inceput relatia cu Alex,Samanta aproape ca nu mai discuta cu Vlad ca inainte.Era foarte distanta
cu el,de parca nu ar fi fost ei cei mai buni prieteni.Samanta nu avea alti prieteni,care s-o
inteleaga la fel de bine ca Vlad.Dar la el nu mai apela din momentul in care acesta i-a spus ca nu
crede ca relatia ei cu Alex e tocmai reusita.Nu mai aborda aceasta tema,deoarece stia ca el avea
dreptate.
Inainte de a termina primul an de facultate Samanta se gindi ca ar fi bines a puna punct relatiei
cu Alex.Stia ca ii va fi greu,ca va fi foarte dureros pentru el mai ales,dar si pentru ea,dar trebuia
neaparat sa faca acest pas.Astfel se hotari si il telefona.
--Alo,draguta!
--Salut,Alex—spuse ea rece—trebuie sa vorbim in seara asta.
--Da,iubito.Si eu vreau sa-ti spun ceva important—Alex radia de bucurie,dar fara sa stie care era
adevaratul scop al intilnirii lor.
Cind veni seara Samanta isi lua inima in dinti si se porni in parcul unde obisnuiau sa se
intilneasca de obicei.Ca de obicei Alex era primul acolo,o astepta de jumatate de ora.Cind o vazu
ca vine zimbi foarte fericit si porni spre ea.
--Iubito ce bine ca ai venit!Trebuie sa-ti spun ceva foarte important!—exclama el atit de
fericit,incit arata ca un copil cind primeste o ciocolata.—A,dar tu ai avut sa-mi spui mai intii
ceva,asa ca te ascult.
--Eu…nu…spune mai intii tu,apoi iti spun si eu—a rostit Samanta incurcata.A facut aceasta
pentru a cistiga ceva timp,totusi se simtea inca nepregatita pentru cee ce trebuia sa se intimple.
Alex isi drese glasul,cazu intr-un genunchi,scoase din buzunar o cutiuta si incepu foarte solemn:
--Samanta Overbeck,vrei sa fii sotia mea?—astepta raspunsul cu inima inclestata.
Ea se emotiona foarte mult,nu se astepta la o asa intorsatura a lucrurilor.Sschitase un zimbet
larg,dar buimacit.
--Eu…eu…dar…sunt de acord—a spus aceste cuvinte fara sa-si dea seama de ceea ce spunea.In
clipa aceea se gindi ca chiar daca nu-l iubea asa cum isi imagina ca trebuie,cel putin se simtea
atasata de el intr-o oarecare masura.
--Ei bine draga,despre ce ai vrut sa-mi spui tu?—intreba Alex mai tirziu.
--Pai,deja nu mai conteaza,era o nimica toata—spuse ea fara sa dea multe detalii.
Acest raspuns il nedumeri pe Alex,dar el era prea fericit acum ca sa stea sa se gindeasca la
altceva inafara de frumoasa lui iubita si nunta ce avea sa aiba loc.
Au stat impreuna pina spre dimineata acolo in parc.Aerul proaspat de primavera crease o
atmosfera atit de placuta.Spre dimineata Alex o conduse pina acasa.
Ajunsa in camera ei,Samanta se arunca pe pat si incepu sa plinga.O durea ceva,dar nu intelegea
ce.Cel mai mult o nelinistea faptul ca daca se va casatori,atunci prietenia ei cu Vlad va lua
sfirsit.Odata cu inceputul vietii de familie incep probleme noi,daca va avea sot si copii nu va mai
fi nici vorba de prietenia ei cu Vlad.Chiar daca in ultimult timp relatia ei cu el se cam racise,ea
tinea la el foarte mult si stia foarte bine cit de mult tine el la ea.Se gindi ca vestea despre
casatorie nu avea sa-l incinte pe Vlad si hotari sa nu-i spuna nimic deocamdata.
 Duminica il chema pe Vlad la o plimabare,nu se plimbasera de mult impreuna.Au umblat pe
strazi pina seara.Mergeau,se tineau de mina,apoi alergau ca niste copii.S-au oprit la o cafenea si
au servit inghetata.Acolo Samanta a incercat sa-i spuna despre casatoria ei cu Alex,dar dupa ce
ezita o clipa se razgindi definitiv.
Seara cind ajunsera acasa erau morti de oboseala.Vlad a adus-o pina acasa,s-au oprit la
poarta.Mai aveau ceva de discutat,dar nici unul din ei nu stia ce sa spuna.Erau deja de mult timp
prieteni,se simteau bine cind erau impreuna,intotdeuna aveau despre ce discuta,dar acum era un
moment cind nu puteau sa spuna ceea ce aveau de spus.Au stat asa un timp,fara sa scoata o
vorba,apoi Samanta a rupt tacerea:
--Trebuie sa plec,e deja tirziu,iar mine am multe de facut.
Vlad inca mai tacea.Era invaluit in acea tacere si simtea de parca ar fi fost cufundat in vis.Mai
tacu o clipa,apoi parca se trezi din visu cind Samanta isi lipi buzele umede de obrazul lui
fierbinte.
--Noapte buna,Samanta.
Spuse aceste cuvinte si intr-o clipa o ajunse din urma si o prinse de brat.O privi in ochi si o
strinse la piept.O tinu asa inlantuita citeva minute,apoi intelese ca trecuse peste relatia de
prietenie,ajunse cu totul pe alt tarim,pe tarimul iubirii.Intelese ca daca mai sta aici inca putin nu
se va controla si ii va destainui si Samantei ceea ce se petrecea in inima lui.Dar fiindca stia ca ea
are o relatie cu Alex nici nu indrazni sa spuna nimic.Se intoarse sa plece si ii spuse doar:
--M-ii frica sa nu te pierd,Samanta.
--Asta nu se va intimpla niciodata—spuse Samanta fara sa intuiasca ce se petrecea in sufletul lui.
Asa s-au despartit in seara aceea.Samanta intra in casa meditind asupra celor intimplate.Se
gindea ca poate inca nu era tirziu sa-i spuna lui Alex adevaaratele ei sentimente.Acum simtise
ceva nou pentru Vlad.A inteles in seara aceea ca il iubeste.Dar ce putea sa faca?Ea credea ca in
inima lui mai este Rozalina.Toata noaptea aceea a stat cu privirile in tavan.Totusi a luat o
decizia,una care credea ca va fi cea mai buna.Decise sa se casatoreasca cu Alex,iar Vlad nu va
afla niciodata despre iubirea ei.Il va iubi in taina,dar nu va indrazni sa i-o spuna in fata.
Dupa ce o lasa pe Samanta la poarta,Vlad se porni spre casa.Mergea incet,asa ca ajunse peste o
ora.Nu era obosit,dar simtea ca il apasa o greutate.Se gindea la Samanta,a inteles cit de mult o
iubeste.Ar fi vru sa-i spuna acest lucru,dar nu indraznea.Vedea relatia ei cu Alex si credea ca se
iubesc foarte mult.El nici nu-si imagina ce simtea Samanta intr-adevar.De-ar fi stiut el ce simte
ea,nu mai statea acasa.Dar ce era mai dureros pentru ambii,el inca nu aflase si anume de nunta ce
trebuia sa aiba loc in mai putin de un an.
Dimineata,Samanta se duse la parintii ei care luau micul dejun sa le spuna vestea despre
casatorie.Intra in bucatarie si dupa ce isi saluta parintii le spuse cu un aer solemn:
--Dragi parinti,eu si Alex ne casatorim!—spuse aceste cuvinte,dar pe fata ei nu se razi nici urma
de fericire,anume acest fapt o puse pe mama in garda,dar nu spuse nimic.
--Felicitarile mele,draga—spuse tata—vino la mine sa te imbratisez.
Tata era atit de fericit ca fiica lui avea sa se casatoreasca,incit nu dase atentie la expresia fetei
viitoarei mirese.Isi cuprinse fiica si o saruta pe frunte.La rindul ei si mama o imbratisa si o
saruta.Cu toate ca a observat umbra de tristete pe fata Samantei,ea nu a spus nimic,se gindea ca
poate se inseala si nu vroia sa-i indispuna si pe ceilalti.
Dupa cum Alex a mai fost acasa la Samanta,parintii il cunosteau deja.Stiau ca e un baiat bun si
ca o iubea foarte mult pe fiica lor,asta conta cel mai mult pentru ei.Samanta era unica lor bucurie
in viata.
Trecuse deja o saptamina de cind vestea despre nunta Samantei cu Alex circula prin intreaga
facultate.Unicul care inca nu aflase vestea era Vlad.El era prea ocupat ca sa asculte ce se
vorbeste in jurul lui.Gindurile lui erau inundate de Samanta si de examenul pe care trebuia sa-l
sustina.In sufletul lui se ducea o lupta crincena.O iubea pe Samanta,dar nu indraznea sa-i
spuna,el credea ca ea il iubeste pe Alex.El nu dorea sa strice relatia aceea.
Samanta suferea si ea.Trebuia sa se casatoreasca cu o persoana pe care n-o iubea.Data nuntii
deja fusese stabilita,nunta trebuia sa aiba loc peste trei luni.O chinuia gindul ca va trebui sa
traiasca o viata intreaga cu o persoana pentru care nu simte nimic,iar cel mai oribil era ca era
prea tirziu de a mai schimba ceva.Isi dase deja cuvintul,iar pregatirile de nunta erau in toi.Se
inchidea in camera ei si plingea ore in sir,gresise si nu mai putea da timpul inapoi sa schimbe
ceva.
Intr-o seara,dupa ce a stat mai mult timp privid in tavan,dar fara sa plinga,Samanta lua
receptorul si forma numarul lui Vlad.Il suna sa-i spuna personal ca se casatoreste peste trei
luni.Dar ea stia prea bine ca acesta era doar un pretext pentru a-i auzi vocea.Din seara cind erau
la un pas de a-si destainui sufletele nu au mai vorbit,de atunci trecuse deja o saptamina,dar totul
ramasese la fel.Lua receptorul si dupa o clipa de ezitare il suna.
--Salut,Vlad—vocea ei era schimbata cu desavirsire.
--Salut,Samanta!—Vlad era foarte fericit sa-i auda vocea,cu toate ca intelese ca ceva se
schimbase.
--Am o veste pentru tine—trecu imediat la subiect—peste trei luni eu si Alex ne casatorim.
Vlad ramase socat.El nu se astepta la asa intorsatura a lucrurilorNu stia ce sa spuna,pur si simplu
tacea.Taceau ambii.Samanta intelese prima ca trebuie sa spuna ceva si cum nu-i venea nimic in
minte spuse:
--Nu ma feliciti?Si inca cel mai bun prieten se numeste.
--…pai da…eu ma gindeam…felicitarile mele,scumpa mea prietena!—era evident ca el incerca
sa-si ascunda adevaratele sentimente.Inca ii mai rasunau in urechi cuvintele “eu si Alex ne
casatorim”.Ii provocau atita durere de parca i-ar fi apasat inima cu o putere supraomeneasca.
--Imi face placere sa aud ca te bucuri pentru mine—Samanta incerca sa continuie vorba,dar era
in zadar,Vlad era sfisiat de durere si nu avea chef sa mai vorbeasca,asa ca spuse:
--Sigur ca ma bucur,dar scuza-ma,acum trebuie sa inchid,e deja tirziu,iar miine trebuie sa ma
trezesc de dimineata,am multe de facut.Inca o data felicitari si sper ca daca te casatoresti sa nu
uiti de vechii prieteni.
--Nici vorba sa uit de tine,doar asta ai vrut sa spui,nu?
--Da,asta.Ei bine,noapte buna.
--Noapte buna.
Dupa ce inchise,inconstient Vlad isi lipi buzele de receptor de parca ar fi vrut sa-i transmita
Samantei un sarut.Acelasi lucru il facu si Samanta si zimbi amar.Apoi se arunca pe pat si incepu
sa plinga.Acele lacrimi erau ca o alinare pentru sufletul ei indurerat.Asa si adormi printre
lacrimi…
Dupa ce vorbi cu Samanta,Vlad se lasa in genunchi linga masa de scris si isi acoperi fata cu
palmele.Nu plingea,asa isi alina durerea.Nu mai simtise asa o durere sfisietoare din ziau de cind
o pierdu-se pe Rozalina.Dar aici suferinta era si mai mare.Atunci Rozalina murise,plecase in
ceruri,dar acum persoana pe care o iubea avea sa se casatoreasca cu altul.Nu putea nici sa se
gindeasca ca ea va fi alaturi de altul.Dar nu putea sa faca nimic,aceasta era alegerea ei.Si daca
decise sa faca asa inseamna ca si ea il iubeste.Credea ca intre Samanta si Alex exista o dragoste
reciprooca si Vlad nu vroia sa se implice,sa-i desparta,sa devina marul discordiei.
Se apropia sfirsitul anului de studiu si toti se pregateau de examen.Atit Samanta cit si Vlad erau
niste studenti exemplari,invatau faote bine.In preajma examenului cautau pretexte ca sa se vada
mai des,cu toate ca stiau ca nu era deloc bine.Pur si simplu incercau sa se simta bine in perioada
care a mai ramas pina la nunta.Dupa casatorie nimic nu mai avea sa fie la fel.De multe ori se
intilneau cu scopul de a se pregati pentru examen,dar cind se vedeau impreuna uitau de toate si
simteau ca lumea e doar a lor,aveau o lume doar pentru doi.Dar nu treceau nicioadata peste
frontierele unei prietenii.
Cind acea perioada lua sfirsit impreuna cu emotiile traite la examen,ambii simtira un gol in
suflet.Le lipseau zilele petrecute impreuna,dar deja nu mai era nimic de facut.Timpul nu mai
putea fi intors inapoi.
Fiecare zi care trecea,scurta tot mai mult timpul cind trebuia sa aiba loc nunta atit de mult
nedorita de Samanta si de Vlad,dar pe atit de mult asteptata de Alex.Dar nu numai Samanta si
Vlad nu doreau aceasta nunta,mai era o persoana,pe care de asemenea aceasta nunta o facea
nefericita.Aceasta era o buna prietena a lui Alex,Amanda.Alex si ea au fost colegi de clasa.Ea il
iubea atit de mult incit il urmase si la facultate.Tinea foarte mult la el,dar vorba era ca el nu
intelegea acest lucru.Ea nu incercase niciodata sa-si destainuie sentimentele.Sa fi incercat cel
putin sa-i spuna si asta ar fi schimbat multe,dar frica ca va fi respinsa o oprise de multe ori.Acum
suferea in taina.Mai ales ca mai ramasese foarte putin si baiatul la care tinea atit de mult avea sa-
i apartina altei fete.Amanda nu era o fata rea,din contra era foarte intelegatoare si inca si foarte
timida.
Si iata ca era deja ultima saptamina cind Samanta mai era libera.Pregatirile erau aproape
finisate.Ultimile invitatii deja erau trimise.Toti prietenii fusesera invitati,inafara de
unul,Vlad.Samanta nu a dorit sa-l invite,fiindca stia ce dureros ii va fi sa accepte casatoria cu
Alex,mai ales in prezenta lui Vlad.Asa ca cel mai bun prieten de odinioara fusese ignorat.Vlad
astepta sa primeasca invitatie,dar era hotarit sa nu asiste la acea ceremonie,care,dupa parerea lui
avea sa fie cea mai chinuitoare pentru el.Toti asteptau sa aiba loc nunta.Asta si-o doreau mai ales
parintii Samantei.
Timpul se scursese atit de repede incit nici nu si-au dat seama ca deja era ajunul nuntii.In seara
aceea,mama venise in camera Samantei sa intrebe cum se simte inainte de a face pasul care avea
sa-i schimbe intreaga viata.
--Inca nu dormi,draga mea?—intrebase mama incetisor.
--Nu mamico,inca nu dorm.—Samanta raspunse cu glasul stins.
--Vad ca esti indispusa,ce ai?—Pe fata mamei se citea ingrijorarea.
--Nimic,sunt pur si simplu emotii,totusi miine ma casataresc…--spuse Samanta si isi continua in
gind fraza “cu barbatul pe care nu-l iubesc”.
--Ei bine,intrasem sa vad cum te simti si daca spui ca totul e in ordine,atunci iti urez o noapte
linistita.—Elena isi saruta fiica si se parea ca deja puse mina pe mirerul usii,dar se intoarse
inapoi si cu un pic de ezitare in voce isi intreba fiica:
--Scuza-ma ca te intreb asa ceva,tu il iubesti pe Alex?Nu prea vad fericirea de a te casatori cu
el…
Incit nu se astepta la asa intrebare,Samanta rammase tacuta citeva clipe,dar dupa cum era firea ei
descurcareata iesi repede din incurcatura.
--Il iubesc asa cum l-am iubit din prima zi.—Acest raspuns care avea doua semnificatii pentru
Samanta o linisti pe mama acesteia.De fapt,ea nu intelesese sensul la care s-a referit fiica
ei.Samantei nu-i placea sa minta,dar n-a vrut nici sa-si indispuna mama si a folosit acest siretlic.
--Ei bine,totusi vad ca esti prea indispusa,nu cred sa fie totul doar din cauza emotiilor.Simt eu
ca trebuie sa mai fie ceva.
--Da mama,ai dreptate.Sunt indispusa pentru ca am chemat toti prietenii,in afara de cel mai bun.
—Samanta scoase un oftat dureros.
--Dar de ce,scumpo?—Mama era intr-adevar foarte mirata.
--Pai nu stiu nici eu,mama.Stiu ca lui nu i-a placut niciodata relatia mea cu Alex si nu vreau sa
ascult la nunta felicitarile din partea lui,deoarece stiu ca nu vin din tot sufletul,iar tu stii cit de
mult urasc eu minciuna.
--Ai dreptate,draga mea.Daca crezi ca asa e mai bine,eu voi fi de aceeasi parere.
Mama iesise si Samanta a ramas singura.Pina dimineata dormise doar citeva ore.Dimineata la ora
sapte deja era in bucatarie.Avea aceeasi expresie a fetei ca atunci cind vorbise cu mama.In
bucatarie era tata,care o intilni cu un zimbet plin de bunatate.
--Zimbeste draga mea,azi esti mireasa!
Samanta schita un zimbet amar si spuse:
--Da tata,ai dreptate,e o zi foarte importanta in viata mea.
La ora opt era din nou in camera ei.Venisera niste prietene,care o ajutau sa se
pregateasca.Angela,prietena ei din copilarie ii aranja parul,iar Dorina ii facea machiajul.Munceau
operativ ca sa termine pregatirile mai devreme si sa mai aiba timp sa-si faca niste poze inainte de
a pleca la biserica.Si fetele au remarcat tristetea de pe fata Samantei si dorind s-o mai
inveseleasca putin,Angela spuse:
--Zimbeste prietena draga,ca doar nu esti mireasa in fiece zi.
--Ai dreptate,ma intristasem la gindul ca va trebui sa plec din casa parinteasca,iar acest lucru va
fi o incercare grea pentru mine.
In timp ce Samanta era ajutata de prietene sa se imbrace,Alex mai punea la punct ultimile
pregatiri de nunta.El avea mari emotii mai ales cind se gindea ca nu a mai ramas mult si va avea
cea mai frumoasa si iubita sotie.Alex nu observa ca Samanta nu-l iubeste,el traia doar din iubirea
lui pentru ea.Isi spunea ca iubirea lui ajunge pentru amindoi.El observase distanta dintre el si
Samanta,dar nu se gindea niciodata prea serios la aceasta.Vedea si relatia dintre ea si
Vlad.Uneori chiar ii venise un gind ca ei doi se iubesc,dar nu-i permisese acestui gind sa-i
invadeze creierul.Avea prea multa incredere in ea pentru ca sa ajunga sa o suspecteze de asa
ceva.Tinea foarte mult la ea si ar fi fost gata la orice numai s-o vada fericita.O iubea atit de mult
incit daca ar fi stiut cit de puternica este dragostea dintre Samanta si Vlad nu ar fi stat in calea
fericirii lor.El inca singur nu-si dadea seama de ce este in stare de dragul ei,stia doar ca ar face
orice.
Dupa ce Alex isi imbracase costumul de mire se aseza pe un scaun sa mai reflecteze un
pic.Mama lui,o femeie nalta si slaba,se tot plimba in jurul lui,deja facind panica.Raisa,asa o
chema,era cam rea din fire.Se comporta de parca ar fi fost mai presus decit toti,ii placea sa dea
ordine si chiar sa faca panica la niste lucruri neinsemnate.
--Ei de ce stai?Unde e taica-tau?E deja vremea sa plecam si el nu-i nicaieri.Ar fi trebuit sa fie de
jumatate de ora.—Se tot auzea vocea ei ascutita de parca ar fi fost al unei cintarete de soprano.
--Liniste-te mama,cred ca totusi nu vom intirzia.Si la urma urmei mireasa are nevoie de mai
mult timp decit mine sa se pregateasca.—Incerca Alex sa-si linisteasca mama,care se tot plimba
nervoasa dintr-o parte in alta.

In timp ce toti se pregateau de nunta,Vlad abia se trezi.Seara inainte de nunta Samantei se simtea
atit de singuratic,incit se imprieteni foarte usor cu o sticla de vin.Acesta il facu sa mai uite de
durerea care il chinuia de ceva timp.Samanta nu-l invitase la nunta ei.Cum de s-a intimplat asa
ceva?Care o fi fiind cauza?El nu putea sa-si explice aceste intimplari.In general nu era un baiat
care sa iubeasca bautura,dar acele citeva pahare de vin il facusera sa se gindeasca la cele
intimplate,la zilele petrecute impreuna cu Samanta.Acestea ii spuneau multe,ca de exemplu,ca si
ea il iubeste.De citeva ori acest gind i se aprinse in minte,dar incerca sa-l ignore,dar la un
moment dat se opri si se concentra la aceasta idee.Si daca era intr-adevar asa?Aceasta af fi
explicat cel putin faptul ca nu l-a invitat la nunta.Adica,el isi imagina ca prezenta lui i-ar fi
provocat suferinta..A mai stat intins in pat o vreme.In final decise sa se convinga daca e adevarat
sau nu ca si ea il iubeste.Asa ca se gindi sa plece si el la ceremonie.La inceput a vrut sa le strice
nunta,dar ii veni un alt gind,acesta din urma i-a placut mai mult.Astfel in dimineata zilei cu
pricina se trezi si cu toate ca sub influienta vinului dormise cam mult,totusi reusi sa imbrace la
patru ace destul de repede.In timp ce se imbraca,in minte se desfasura planul dupa care avea sa
actioneze.Totul era planificat,raminea doar sa aprinda fitilul.
In casa Samantei totul era deja gata.Lo ora zece si jumatate mireasa isi astepta mirele.Ceruse sa
fie lasata singura in camera ei.Toate fetele iesira,iar Samanta cum vazu ca se unchise usa in urma
lor se arunca pe pat si incepu sa plinga stringind la piept ursuletul pe care il primise de la Vlad in
ziua examenului.Isi amintea tot ce a fost si privirea lui Vlad ii aparu in memorie.Abia acum
intelese ce insemna sclipirea aceea din ochii lui,el o iubea.Da,asa era.Acum ea intelegea atit de
bine acest lucru.O umbra de tristete cobori peste chipul ei.Incerca sa mai aduca in memorie
chipul drag,dar batu cineva la usa.Samanta se ridica repede din pat si se opri la oglinda sa se
aduca in ornine,cind a plins i s-a stricat machiajul.Era Angela si mama.
--Hai draga,deschide.A venit Alex deja.—Se auzi vocea mamei de dupa usa.
Samanta deschise usa si ii spuse Angelei:
--Intra putin,am nevoie de tine.
--Vai,Samanta,ai plins?Dar de ce?Lasa sentimentalismul la o parte.Asaza-te mai bine sa-ti
corectez machiajul.—Si in timp ce corecta machiajul,Angela continua—Daca plingi ca va trebui
sa te desparti de casa parinteasca sa stii ca astea sun doar fleacuri.Eu tot asa credeam,dar am
vazut ca cu sotul meu iubit e la fel de bine,iar pe parinti ii vizitez in fiece duminica.—Spunea
Angela,care era casatorita de doi ani.
--Ah Angela,daca ar fi asa cum spui tu,nu ar fi nimic grav,dar asa situatia mea e foarte diferita de
a ta.—Samanta o lua pe Angela de mina si se asezara impreuna pe pat.
--Inteleg ca nu despartirea de casa parinteasca iti provoaca atita necaz.—Facu Angela cu privind
ingindurata.—Deci,spune ce te framinta.
--…Nu-l iubesc pe Alex…nu tin la el.—Spuse cu greu Samanta.
--Deci exista altul la care tii,am dreptate?
--Da.
--Cine e el?Il cunosc?
Dar Samanta nu mai apuca sa raspunda.In usa batu mama.Era deja ora sa plece la biserica si
Alex astepta nerabdator afara.
Pe la ora unsprezece au pornit la biserica.Tot drumul Alex o privea pe Samanta si zimbea,iar ea
privea afara,prin geamul limuzinii luxoase.In fata lor se aflau prietenele miresei printre care si
Amanda.Aceasta avea fata trista,iar privirea indreptata in jos.Toti taceau.Fiecare avea cite un
gind.Samanta se gindea ca a savirsit o prostie si acum nu mai poate intoarce timpul inapoi.Alex
se gindea cit d frumoasa e Samanta.Angela se gindea cine o fi fiind cel pe care il iubeste
Samanta.Iar Amanda se gindea ca nu va mai fi fericita,daca Alex se casatoreste.Se gindea sa
strice nunta,dar nu stia ce sa faca.A vrut sa simulze un lesin in biserica,dar asta nu era solutia cea
mai buna asa ca renunta de a mai face ceva.
In sfirsit au si ajuns la biserica.Acolo domnea o liniste absoluta.In aceasta dimineata calda de
vara soarele stralucea printre frunzele copacilor din fata cladirii,se auzea ciripitul vessel al
pasarelelor,iar aerul proaspat iti umplea inima de fericire si implinire sufleteasca.
Pina sa inceapa cununia mai ramasese foarte putin timp.Samanta se uita printre prietenii adunati
poate sa-l zareasca pe Vlad.Se gindea ca totusi va veni.Dar nu era…Mai astepta citeva clipe,dar
mama deja o lua de mina.
--Hai draga mea,nu avem timp de pierdut.Toti te asteapta pe tine.—Dar privind la fata ei mihnita
se opri sa afle ce s-a intimplat.—Ce ai,Samanta?
--Nimic mama.Ma uitam sa vad daca totusi apare Vlad,dar vad ca nu a venit.Ma simt vinovata in
fata lui.
--Lasa Samanta,poate vine si el mai tirziu.
Cu un aer trist ea urca treptele insotita de mama ei.Totusi in suflet mai astepta ceva…oricum nu
putea sa fie asa…poate totusi vine.Ar fi vrut sa-l priveasca in ochi pentru ultima oara si sa-i
spuna cit de mult il iubeste.Se gindi ca daca totusi el va veni,ea numaidecit va face acest lucru.
Deci ceremonia incepu.Samanta nu mai intelegea ce se petrece in jurul ei.Il vedea pe
preotul,care era gata sa inceapa ceremonia religiosa.Privea la vesmintul bisericesc si un fior rece
ii trecea pe spinare.Pe tot parcursul seviciului religios Samanta se plictisea ingrozitor.Oare nu era
mai usor sa treaca la subiect?Pierdere de timp cu formalitatile astea.In sfirsit auzi ceva care
apropia de final,si anume:
--Alex Gomez,o iei de sotie pe Samanta Overbeck de buna voie si nesilit de nimeni si promiti sa
fii alaturi de ea la tristeti si bucurii,sa-i fii fidel si s-o iubesti pina moarte nu va va desparti?
--DA!—Raspunse Alex solemn.
--Samanta Overbeck,il iei de sot pe Alex Gomez de buna voie si nesilita de nimeni si promiti sa
fii alaturi de el la tristete si bucurie,sa-i fii fidela si sa-l iubesti pina moartea nu va va desparti?
Samanta nu raspundea nimic,toti erau in suspans.Asa se scurse cam jumatate de minut.Preotul fu
nevoit sa repete intrebarea.
--Samanta Overbeck,il iei de sot pe Alex Gomez de buna voie si nesilita de nimeni si promiti sa
fii alaturi de el la tristete si bucurie,sa-i fii fidela si sa-l iubesti pina moartea nu va va desparti?
Alex incepu sa se nelinisteasca si o strinse pe Samanta de mina si sopti incet:
--Ce faci draga,ma iei sau nu ma iei?
Lumea deja incepea sa sopteasca diferite cuvinte.Unii spuneau ca mireasa e foarte
emotionata,altii ca in biserica o fi fiind zapuseala,iar altii mai indrazneti spuneau ca ea nu se va
casatori cu el.Si totusi cine avea dreptate?Samanta nu mai simtea pamintul de sub picioare.Isi
simtea capul greu de atitea ginduri,in interiorul ei mai retraia odata clipele petrecute alaturi de
Vlad.Pentru ea era dificil sa spuna ceva acum,in mintea ei deja se depanau niste idei.Nu avea
pofta de petrecere.Nunta aceata pentru ea era ca o inmormintare a frumoaselor sentimente ce le
avea pentru Vlad.Ii veni o idee,care spre deosebire de celelalte i se inradacina adinc in inima si
anume ideea sa fuga chiar in acel moment.Sa lase totul balta,asta era ideea care puse stapinire pe
ea.Inca o secunda,doua,trei si isi ia inima in dinti,se incurajeaza si cind sa porneasca in usa
bisericii aparu un tinar.Fata lui era puternic luminata de razele soarelui ce patrundea prin geam si
de aceea multi nu l-au cunoscut.Acesta inainta tot mai aproape de altar,iar cind raza ce-i
luminase fata ramase in urma tinarul a fost recunoscut.Era Vlad Dikens.El tinea un buchet imens
de trandafiri rosii.Se opri,era inca destul de departe de Samanta.
--Imi cer scuze ca am intirziat.Sper ca nu deranjez.Dar pe tine Samanta sunt foarte suparat.Cum
ai putut sa nu ma inviti la nunta ta?Doar sunt cel mai bun prieten al tau.Cum ai putut asa?
--Dar cine este acest tinar si ce cauta el aici?Cine l-a invitat?—mama lui Alex incepuse sa-i dea
ghionturi sotului ei.—Fernando,fa ceva,nu vezi ca ii strica nunta fiului tau?Ce stai?
Intre timp oaspetii deja au inceput sa vorbeasca mai tare.Fiecare interpreta in felul sau cele ce se
petreceau in biserica.Toti priveau nedumeriti la fetele celor care se aflau in centrul atentiei,adica
la Samanta,Vlad si Alex.Primii doi se priveau in ochi fara sa observe ce se petrecea in jurul
lor.Citeva secunde au fost suficiente pentru ca ei sa inteleaga ceea ce aveau de spus cu
cuvinte.Lumea in jurul lor se invirtea parca si ei nu vedeau nimic,inafara de dragostea ce isi
desfacuse aripile asemeni unui fluture.Alex,care statea alaturi de Samanta intelesese totul.Iti
puteai da seama dintr-o singura privire ce se petrecea acolo.El se uita la ei pentru ultima oara
apoi isi intoarse privirea in alta parte.
Inca un moment si galagia pe care preotul tot incerca s-o inabuse fusese intrerupta de un sunet de
telefon.La cineva dintre cei prezenti suna telefonul.Acest sunet,care a captivat oaspetii a fost
pentru Samanta si Vlad un moment prielnic pentru a face ceea ce aveau in gind.Vlad lasa liber
sa-i alunece trandafirii din brate si intr-o secunda o lua pe Samanta de mina si pasind peste flori
iesira in fuga din biserica.Afara astepta motocilcleta lui Vlad.Aceeasi motocilcleta pe care o avea
in ziua in care a intilnit-o pe Samanta.Urcara impreuna pe motocicleta si disparura in citeva
minute.
In biserica era un haos nemaipomenit.Panica ii cuprinse pe toti,indeosebi pe mama lui Alex.
--Am zis eu ca fata asta profita doar de scumpul meu baiat.Cine i-a permis ei sa procedeze
astfel?De i s-a permis sa fuga,trebuia s-o opriti.—Striga ea dupa ce isi reveni din lesin.
Spre deosebire de mama sa Alex era foarte calm.Amanda se apropie de el si il privi in ochi cu
blindete.
--Imi pare foarte rau de cele intimplate.—incepu ea vorba.
--Nu-i nimic,asa trebuia sa se intimple.Si daca sa fiu sincer ii sunt foarte recunoscator celui al
carui telefon a sunat acum citeva clipe—El raspunse foarte calm.
--A fost telefonul meu.
--Iti multumesc din suflet.—Spuse el si tacura amindoi.
-Nu stiu daca ti-ai dat seama sau inca nu,dar Alex,eu tin foarte mult la tine.—Relua Amanda
dupa citeva minute de pauza.
Alex o lua de miina si o trase dupa el spre iesirea din biserica.
--Sa plecam de aici,rostise aceste cuvinte de parca nu ar fi accteptat un refuz.
--Unde mergem?
--Nu conteaza.Mergem undeva unde putem sa fim doar noi doi,unde nimeni nu ne poate deranja.

In biserica domnea acelasi haos.Parintii Samantei se ridicara de pe scaun si pornira spre

iesire.Erau destul de calmi.Elena ii spuse sotului ei:
--Eram pregatita pentru asemenea intorsatura a lucrurilor.
--Stii draga,iar eu sunt chiar fericit ca fiica noastra a evitat o greseala care avea sa-i schimbe
intreaga viata.Sa fi stiut mai inainte ce e in sufletul ei…
Mama lui Alex insa plingea in biserica.Varsa acele lacrimi mai mult pentru ca se jena de
prietenii prezenti si penrtu ca se temea de gura lumii,decit din cauza ca fiul ei “isi pierduse
fericirea”,asa cum spunea ea.

Dupa ce plecasera de la biserica Vlad si Ssamanta se dusera la plaja,in partea unde nu era
nimeni,unde era mai stincos.Si cum cerul era acoperit de nori albastri intunecati,ploaia avea sa se
porneasca din clipa in clipa.Abia dupa ce coborira de pe motocicleta cei doi indragostiti reusira
sa-si vorbeasca.
--Samanta,draga mea,cit de mult te iubesc!Ce mult ma bucur ca esti a mea si numai a mea.—
Spunind acestea el o lua in brate si o ivirti.Vintul ii zbura valul,care era gata sa se desprinda deja
din parul ei.
--Vlad,sunt cea mai fericita din lume.Ce mult ma bucur ca ai venit la timp.Ce-i drept eu eram
gata sa fug in clipa cind ai intrat tu.
--De ce n-ai fugit?Avea sa ne intilnim in usa bisericii,mai bine zis aveai sa ma dai jos de pe
picioare,imi imaginez cu ce viteza ai fi zbughit-o de acolo.
Risera impreuna si se imbratisara din nou,cu acelasi nesat ca la inceput.Iubirea sfintea relatia
acestor doi tineri.Erau atit de frumosi,atit de ferciti.Aveau lumea lor,o lume doar pentru doi,in
care nu va mai exista desprtirea,durerea si suferinta.Nimeni si nimic nu avea sa-i mai desparta pe
Vlad si Samanta.In curind incepu ploaia.Era calda si cadea ca o binecuvintare a iubirii pure care
ii lega pe acesti doi tineri.

CONCLUZIE: Dragostea adevarata dintr-o prietenie se naste.Si nu uita sa daruiesti dragostea ta

pentru a fi cu adevarat fericit.Dragostea este fericirea de a darui.