Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga, publicata in
deschiderea primului sau volum intitulat Poemele luminii, face parte din seria artelor poetice moderniste precum Testament de Tudor Arghezi sau Joc secund de Ion Barbu. Textul este o arta poetica, autorul exprimandu-si conceptia despre poezie si menirea creatorului prin mijloacele artistice pe care le are la indemana, dar si despre rolul poetului in societate. Blaga vede poetul ca persoana ce nu incearca sa cuprinda cu mintea si sa inteleaga minunile lumii, si doar admira ceea ce trebuie admirat. Titlul esentializeaza conceptia lui Blaga asupra menirii artistului si a artei, continand metafora revelatorie corola de minuni a lumii, sugerand lumea ca un intreg perfect, suma de taine imaginate ca petalele corolei unei flori uriase ce intrupeaza toate lucrurile existente. Primul cuvant, pronumele personal eu care este reluat de cinci ori pe parcursul textului evidentiaza pozitia centrala a poetului in universul poetic, totul creandu-se in jurul acestuia. Verbul la forma negativa eu nu strivesc exprima indepartarea poetului de cunoasterea rationala si cencreta, paradiziaca, in schimb adoptand cunoasterea de tip luciferic, intuitiva. Poetul este astfel prezentat ca avand rolul important al adancirii tainelor universale, al privilegierii misterului si pastrarii lumii in perfecta sa plenatate. Moernismul este un curent literar caracterizat prin interesul poetilor de a reflecta asupra creatiei lor, sintetizandu-si conceptia asupra literaturii ca arta si transmitando cititorilor prin intermediul constructiilor inedite si abundentei mijloacelor artistice. Acest interes este prezent in text, dat fiind faptul ca Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o arta poetica modernista ce are ca tema conceptia poetului asupra creatiei si menirii creatorului, incadrand-o astfel in curentul literar modernism. Exact datorita faptului ca tema textului este poezia ca si cunoastere, viziunea despre lume a poetului se circumscrie orizontului misterului, concept central la Blaga atat in opera sa poetica, dar si in cea filosofica. Atitudintea poetului fata de mister si de cunoastere poate fi explicata si prin terminologia ulterior constituita in lucrarile sale filosofice. Pentru Blaga-filosoful exista doua modalitati de cunoastere si raportare la mister: cunoasterea luciferica ce potenteaza misterul si perpetueaza tainele, dar si cunoasterea paradiziaca ce anuleaza misterul prin descifrarea si concretizarea lui. Conceptia autorului despre cunoastere este exprimata artistic prin opozitia prezenta intre metaforele revelatorii lumina altora, simbolizand cunoasterea paradiziaca, de tip rece si rational, logica, in opozitie cu cea luciferica, de tip intuitiv si interior lumina mea. Rolul poetic nu este acela de a descifra si a ucide tainele (Lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns) ci de a le adanci misterul prin cratei: eu cu lumina mea sporesc a lumii taina. Astfel, creatia poetica apare ca un mijlocitor intre eul poetic si lume. Muzicalitatea interioara a textului este reprezentata de repetarea pronumelui personal eu, marcand exacerbarea eului creator, o trasatura expresionista ce se subordoneaza curentului literar modernism. Enumeratia flori, ochi, buze si morminte este repetata in locuri simetrice in poezie, participand la pastrarea muzicalitatii interioare a textului. Prozodia in sine este inedita, o alta trasatura
Eu nu strives corola
Lucian Blaga
Tema si viziunea
specific modernista. Inovatia este prezenta in text prin particularitatile deosebite la
nivelul constructiei si versificatiei. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este alcatuita din 20 de versuri cu metrica variabila al caror ritm variaza, redand fluxul ideilor poetice si frenezia sentimentelor transmise. Se observa atat lipsa rimei, cat si continuarea ideii poetice in versul urmator, marcata prin scrierea cu litera mica la inceput de vers tehnica ingambamentului. In opinia mea, conceptia despre poezie a lui Lucian Blaga se circumscrie problematicii cunoasterii. La randul ei, cunoasterea este inteleasa pe doua cai: incifrare si descifrare, iar rolul poetului este de a spori misterul prin creatie. In acest sens, sintagma calea mea releva, in aceasta arta poetica, destinul poetic asumat printr-o viziune proprie asupra lumii. In concluzie, arta poetica Eu nu strivesc corola de minuni a lumii apartine modernismului printr-o serie de particularitati de structura si expresivitate.