Sunteți pe pagina 1din 13

CAPITOLUL 9 RETELE DE

COMUNICATIE MOBILE

9.1. SISTEME DE COMUNICATIE FARA FIR


Un abonat fizic al unei retele fixe de telefonie poseda un aparat tele-
fonic instalat la domiciliu Sail, iar singura mobilitate de care dispune este
cea data de lungimea cordonului. 0 mobilitate ceva mai mare este cea de
care se bucura abonatii care au un telefon "rara cordon". Aceasta cste 0
tom1a simpla de telefonie "rara fir". Ceea ce permite transmisiunea rora fir
este propagarea undelor radio in spatiul liber. Primul care a demonstrat, in
anul 1897, capacitatea de a avea un contact continuu cu un vas navigand pe
Canalul Manecii, cu ajutorul undelor radio, este italianul Guglielmo Mar-
coni. Dezvoltarea ulterioara a tehnicii ~i a tehnologiei, in special in ultimii
30 de ani, este pe cale sa transforme un vis SF in realitate, ~i anume, realiza-
rea unor retele globale de comunicatii personale in care mobilitatea abona-
tilor sa fie totala.
Satelitii de telecomunicatii, configurati in constela~ii ce acopera
intregul glob terestru, permit deja acest lucru, dar echipamentele abonatilor.
de~i transportabile (avand forma unei serviete), Stint totu~i voluminoase ~i
suficient de scumpe pentru a nu sta la indemana oricui. Conceptul care a
revolutionat telefonia mobila este impartirea regiunii de acoperire in celule.
Vom adanci acest subiect dupa un scuTt istoric.
in anu1 1971, la Universitatea din Hawaii a fost elaborata prima refea
radio pentru transmisia de hili grupati in pachete, Alohanet. Arhitectura
refelei. utiliza 0 topologie in stea, cu un calculator central drept hub instalat
la Oahu. Aceasta retea permitea calculatoarelor din ~apte campusuri, risipite
in patru insule, sa comunice cu calculatorul central prin transmisiune radio.
Dar mult anterior, in 1946, in 25 de ora~e din Statele Unite, fusese
introdus serviciul de telefonie publica mobila. Un astfel de sistem utiliza un
emitator central ce acoperea 0 intreaga arie metropolitana. Acest principiu s-
a dovedit gre~it, caci utilizeaza ineficient spectrul radio, Douazeci de ani
mai tarziu, sistemul~in N,w York nu putea deservi decat 543 de utilizatori,
Sistemele ce'fitlare exploateaza faptul ca puterea semnalului emis de
o antena se atenueaza cu distanta (de rapt, cu patratul acesteia), astfel incat 0
aceea~i frecventa poate fi alocata unor utilizatori situafi la 0 distanta
suficient de mare in spatiu incat Lnterferenta sa fie neglijabila.
Primul sistem de telefonie celulara a fost implementat de compania
Nippon Telephone and Telegraph in Japonia, in anul 1979. Acest sistem
utilizeaza 600 de canale duplex cu modulatie de frecventa (MF), fiecare sens
al legaturii duplex avand alocata o banda de 25 kHz din banda zisa de 800
MHz (adica, o banda in jurul frecvenjei de 800 MHz). In Europa, sistemul • ,.
Nordic Mobile Telephone (NMT) a fost dezvoltat in 1981 pentru banda de
450 MHz §i utilizeaza canale de 25 kHz. Ulterior, au aparut in Europa §i alte
sisteme, care nu erau compatibile intre ele. Incepand cu anul 1990, a fost ..
»
aplicat un standard pan european numit GSM (de la Global System for
Mobile). El utilizeaza o banda in jurul frecvenfei de 900 MHz. Datorita cali-
ta{ilor cu care a fost prevazut de proiectanfi, GSM este considerat drept
primul sistem celular digital universal, capabil sa ofere fiecarui utilizator "' ' .*—****.*»"''-■•••*
mobil inlesnirile unei refele moderne. El a constituit un competitor puternic
pentru alte sisteme dezvoltate in lume. GSM face parte din generap'a a doua
^ de telefonie mobila celulara (2G). in prezent, operatorii important de telefo-
nie mobila din intreaga lume desfa§oara o refea din generajia a treia (3G),
numita UMTS (de la Universal Mobile Telecommunication System). Acesta
se bazeaza pe standardele recomandate de Uniunea Internap'onaia a Teleco-
municapilor (UIT) §i va constitui o refea de comunicajii personale cu acope-
rire globala §i mobilitate totaia.
intre timp, specialist din intreaga lume lucreaza la generap'a a patra
(4G), care se intenp'oneaza sa asigure acces Internet mobil.

Exemple de sisteme radio mobile

Suhtem deja familiarizap cu diverse sisteme de comunica{ii radio


mobile, pe care le utilizam in viafa de zi cu zi. in aceasta categorie intra
felurite telecomenzi, de la cea utilizatS pentru deschiderea garajului de la
volanul automobilului pana la telecomenzile pentru televizor, combina
muzicala §i altele. De asemenea, avem telefonul fara cordon, care ne permite
o mobilitate pe o suprafaja limitata, de obicei in locuinfa. In Europa. s-au
dezvoltat doua standarde, CT2 §i DECT (de la Digital European Cordless ..
'.,_.
Telephone) pentru telefonie fara cordon. Ele utilizeaza microcelule care -:
acopera distance mici, de obicei sub 100 m, folosind stajii de baza cu antene
montate pe stalpi plantafi in strada sau pe fajadele cladirilor.
Un alt sistem care s-a bucurat de ceva popularitate inainte de intro-
^ducej-ea larga a GSM este ,,pagerul". . > : ... ■■■••:..-i'«
T in jurul anului 2000, in Statele Unite erau 50 de milioane de abonaji
ai sistemelor de paging radio. Sistemele de paging permit acoperirea unor
suprafe(e foarte largi radiodifuzand simultan mesajul pager cu putere mare
din mai multe statii de baza sau din satelip'. Primele sisteme de paging radio
erau mesaje de 1 bit semnalizand unui utilizator ca cineva incerca sa-1 con-
tacteze. Acest utilizator era apoi liber sa sune pe un sistem telefonie obi§nuit
pentru a otyine numarul de telefon al chematorului.
Sistemele de paging radio au evoluat intre timp, dar popularitatea lor
a scazut considerabil datorita concurentei retelelor celulare.

9.2. CONCEPTUL DE TELEFONIE CELULARA


Incepem cu unele precizari terminologice. Yom utiliza termenul de
"mobil" pentru a descrie un terminal radio care este legat de 0 plattorma
mobila de mare viteza (de ex., este instalat intr-un vehicul ce se poate depla-
sa rapid). Rezervam termenul de "portabil" pentru a descrie un terminal
radio ce poate fi tinut in mana ~i utilizat de cineva care merge. Abonat se
nume~te un utilizator mobil sau portabil, caci el se bucura de serviciile
oterite de retea platind 0 taxa de abonament. Dispozitivul pe care-l utili-
zeaza pentru a comunica se nume~te unitate de ahonat (UA).
O sta{ie de baza (SB) dintr-un sistem radio mobil este 0 statie fixa
utilizata pentru comunicatie radio cu sta/iile mobile (SM). Statiile de baza se
amplaseaza in centrul sau la marginea unei regiuni de acoperire ~i constau in
canale radio ~i antene de emisie-receptie montate pe tumuri. Stafiile de baza
sunt alimentate cu energie electrica de la 0 retea de distributie comerciala:
ele sunt noduri ale unei retele fixe ce constituie, ca sa spunem a~a, osatura
retelei mobile.
Intr-un sistem de transmisiune simplex, ,comunicafia este posibila
numai intr-un sens (sa spunem de la A la B).
A o ~
Un exemplu de sistem simplex este paging (distribufia de pagini), in
care abonatii receptioneaza mesaje dar nu Ie pot confirma primirca.
Sistemele radio semiduplex permit comunicatia in aInbele sensuri.
dar nu simultan; acela~i canal radio este tolosit atilt pentru emisie cat ~i
pentru receptie, pe rand.

. Un exemplu de sistem semiduplex este ,.~alkie-talkie". utilizat


pentru a tine legatura cu politi~tii tri.~i in.misiune pe strazile ora~ului. In
mod normal, terminalul radio mobil ;:este pe receptie; pentru a raspunde.
utilizatorul Salt trebuie sa apese un buton de comutatie a sensului de
transmiSle.
Sistemele duplex integral permit emisia ~i r~ceptia simultana intrc un
abonat ~i 0 statie de baza.
Exista doua tehnici pentru realizarea legaturii duplex integrale (pe
scurt, dttple.\"). EJe nu stint specifice transmisiunilor radio, aplicandu-se in
egala masura pe canale fir.
Duplexarea cu diviziune in frecventa (DOF) asigura simultan
canale radio pentru abonat ~i pentru statia de baza, astfel incat pot emite ~i
receptiona semnale in acela~i timp. La statia de baza, pentru emisie ~i recep-
tie se utiJizeaza antene separate. Unitatea de abonat, insa, fiind miniaturala
pentru a putea fi tinuta in mana, se utilizeaza 0 singura antena atat pentru
emisie cat ~i pentru receptie, separarea semnalelor facandu-se cu un dispozi-
tiv numit duplexor. Unitatea de abonat emite un semnal care moduleaza
frecventa purtatoare fA si receptioneaza de la statia de baza un semnal care
moduleaza frecventa purtatoare In.
Canalul utilizat pentru a transmite de la 0 unitate de baza la un
utilizator mobil se nume~te canal direct (zis ~i canal descendent), jar
canalul prin care unitatea de abonat transmite catre respectiva Ul1itate de
baza se nume~te canal invers (zis ~i canal ascendent).
Duplexarea cu diviziune in timp (DOT) este in realitate un
semiduplex. in care 0 parte din timp se transmite de la sta~ia de baza la
mobil, iar in restul timpului acela~i canal radio este utilizat pentru a
transmite de la mobil Ia statia fixa respectiva. Aparenta de duplex se reali-
zeaza prill aceea ca viteza de transmisie este cel putin de doua ori mai mare
decal viteza datelor de utilizator. Tehnica DOT este foarte sensibila la
semnalul de tact, care trebuie recuperat la receptie cu mare precizie.
Conceptul de retea mobila celulara este strict legat de ideea reutili-
zarii trecventelor. Principiul reutilizarii frecventelor este utilizat de autori-
tatea nationala de reglementare in domeniul comunicatiilor pentru a atribui
prill licenta frecventa nominala ~i puterea de emisie ce caracterizeaza statiile
de radiodifuziune din banda de unde ultrascurte (88-^108 MHz). Semnalul
radio emis cu 0 putere relativ redusa este atat de atenuat la 0 distanta de
cateva zeci de kilometri de statia de emisie incat 0 alta statie de radio-
difuziune, situata suficient de departe de prima, poate emite pe aceea~i frec-
venta. fara ca auditia programului uneia dintre statii sa fie perturbata de
emisia celeilalte. In felul acesta, cu un numar limitat de frecvente purtatoare,
funqioneaza un numar mare de statii radio de mica putere independente, de
pe intreg teritoriul national.
Acela~i principiu este aplicat in cazul retelelor celulare. OperatoruI
de telefonie mobila (de ex., Connex, Orange, Zapp) i~i asuma obligatia de a
fumiza servicii intr-o regiune geografica, numita zona de acoperire. Pentru
to~i operatorii de telefonie mobila din Romania, zona de acoperire coincide
cu intreg teritoriul national. in tarile foarte man, ca Brazilia de exemplu,
care este un stat federal, zona de acoperire ce revine unui operator de
telefonie mobila celulara poate coincide cu 0 rcgiune. in f'aza in care i~i
planifica reteaua, operatorul imparte zona de acoperire in suprafete geogra-
fice mici numite celule. in fiecare celula se amplaseaza 0 statie de baza,
careia i se aloca un grup de canale radio. Statiilor de baza din celule adia-
cente Ii se aloca grupuri de canale complet diferite. Antenele statiilor de
baza se proiecteaza astfel incat sa realizeze acoperirea dorita intr-o celula
particulara. Limitand suprafata de acoperire la 0 celula, acela~i grup de
canale poate fi utilizat pentru a acoperi celule diferite despartite de distante
suficient de mari astfel incat nivelul de interferenta sa fie mentinut in limite
rezonabile. Procesul de proiectare prin care se selecteaza ~i se aloca grupuri
de canale pentru toate statiile de baza celulare dintr-un sistem se nume~te
reulilizarea frecvenfelor sau planificarea frec~'enlelor.
in practica, celulele nu au foffi1e regulate ~i se suprapun partial. in
sensuI ca exista puncte de unde se receptioneaza semnale de la doua sau
chiar de la mai multe statii de baza. Conceptual insa, este util sa consideram
ca celulele sunt figuri geometrice regulate (patrat, triunghi echilateral,
hexagon regulat), caci prin utilizarea repetata a unui poligon regulat, este
posibil sa acoperim 0 harta lara a lasa spatii libere. Cu aceasta precizare.
vom figura 0 celula ca un hexagon regulat. Conceptul de reutilizare a frec-
ven1elor este ilustrat in figura 9.1.

Figura 9.1 Ilustrare a concepnllui de reutilizare a frecventelor celularc.


Celulele cu aceea~i litera utilizeaza acela~i set de frecvente. Un grup de ~apte celulc
(in cazul aratat) se repeta pe intreaga $uprafata de acoperire.
Fie un sistem celular care dispune in total de .S' canale duplex. Un
numar de N celule care, impreuna, utilizeaza setul complet de frecvenfe
disponibile constituie un grup. in figura 9.1, A'= 7. .Daca fiecarei celule i se
aloca k canale, avem ca
S = kN. (9.1)
Daca grupul de cate N celule se repeta de M ori in sistem, numarul
total de canale duplex este
(9.2)
Marimea C este 0 masura a capacitafii unui sistem celular ~i se vede
din (9.2) ca este direct proportionala cu A-fk, numarul care arata de ca r e
repeta grupul in suprafata de acoperire. Utilizandu-se geometria hexago-
nului, se demonstreaza ca numarul de celule dintr-un grup, N, trebuie sa
satisfaca relatia
N = r+ij + j2 (9.3)
unde i ~ij sunt numere naturale. Tipic, N este egal cu 4, 7 sau 12. Daca se
reduce N mentinand suprafata celulei constanta, sunt Decesare mai multe
grupuri pentru a acoperi 0 zona data ~i astfel capacitatea C cre~te. Valoarea
lui N este 0 funqie de cata interferenta poate fi tolerata de mobil sau de
statia de baza pentru a mentine 0 calitate suficienta a serviciilor de comuni-
carie. Doua sunt metodele care se aplica pentru a amplasa emitatoarele
stafiilor de baza.
1.Daca se utilizeaza antene omnidireqionale, ele se instaleaza in centrul
celulei.
2.Daca se utilizeaza antene directionale sectorizate, ele se amplaseaza in
trei din cele ~ase varfuri ale celulei hexagonale.

* 9.3. ARHITECTURA SISTEMELOR CELULARE


Arhitectura unui sistem celular este prezentata schematic in figllra
9.2.
A~a cum se arata schematic in figura 9.2, 0 retea mobila este alcatu-
ita din statii mobile, statii de baza ~i un centro de comutatie. Osattlra retelei
este tomlata din statiile de baza ~i centrul de comutatie. de care acestea sunt
legate prill canale fixe (fibra optica, radiorelee, cabluri de cupru). Fiecare
mobil comunica prin radio cu una din statiile de baza dar. pe durata unci
conversatii, poate fi succesiv transferat oricarui numar de alte statii de baza.
Fi~ur~ 9i Sistem ~e.lular," Pria antene. s-au figurat s~atiile de baza care
asigura I~atllra dlntre utlllzatorll moblll ~) centrul de comutatle.

prin al~ caror zone de acoperire se deplaseaza. StaJia mobila contine un


emitator-receptor, 0 antena ~i circuite de control; ea poate fi montata Intr-un
vehicul sail poate fi tinuta in mana de abonat. Staliile de baza constau in rnai
multe emitatoarc ~i receptoare, precum ~i in mai multe antene de emisie ~i
de recep!ie montate pe tuffiuri. Centrul de comutatie coordoneaza activitatile
8

tuturor stafiilor de baza §i conecteaza intregul sistem celular la refeaua de


telefonie publica fixS cu comutafie. El realizeaza §i toate funcfiile de taxare
§i de intrejinere a sistemului.
Comunica{ia dintre o stajie de baza §i stabile mobile din celula ei
este definita printr-o interfafa aer comuna (IAC) ce specifics patru canale
diferite. Canalele utilizate pentru transmisia vocii de la stajia de baza la
mobile se numesc canale vocale directe (CVD), iar canalele utilizate pentru
transmisia vocii de la mobile la stafia de baza se numesc canale vocale
inverse (CVI). Cele doua canale care inifiaza §i stabilesc o legatura
telefonicS mobila sunt canalul de control direct (CCD) §i canalul de control
invers (CCI). Canalele de control transmit §i recepfioneazS mesaje de date
reprezentand solicitari de stabilire a unei legaturi, fund monitorizate de
mobilele care nu sunt deja angajate intr-o convorbire.
Daca un telefon celular este alimentat, dar nu este inca angajat intr-o
convorbire, el baleiaza grupul de canale de control direct pentru a determina
acela dintre ele care are semnalul eel mai puternic, dupa care monitorizeaza
acest canal pana cand semnalul scade sub un nivel utilizabil. In acest mo-
ment, mobilul baleiaza din nou canalele de control tn cautarea celui mai
puternic semnal emis de stafia de baza.
Canalele de control sunt definite §i standardizate pe intreaga supra-
fafa geografica acoperita s.i constituie circa 5% din numarul total de canale
disponibile in sistem. Celelalte 95% sunt dedicate traficului de voce §i de
date al abonafilor. Atunci cand un apel telefonie este adresat unui utilizator
mobil, centrul de comutafie distribuie aceasta cerere tuturor stapilor de baza
din sistemul celular. Sa observam ca aceasta se face prin partea fixa a refe-
lei. Numarul de telefon al abonatului, numit §i numar de identificare a mobi-
lului (NIM), este difuzat ca un mesaj de paging pe toate canalele de control
direct din sistem. Mobilul cautat recepfioneaza mesajul de paging emis de
stadia de baza pe care o monitorizeaza §i raspunde identificandu-se pe cana-
lul de control invers. Stadia de baza transmite mai departe confirmarea emisa
de mobil §i informeaza astfel centrul de comutafie cu privire la luarea
legaturii. Centrul de comutajie comanda stafiei de baza sa transfere apelul
pe unul din canalele vocale neutilizate din celula. Tipic, in fiecare celula a
stafiei de baza, se utilizeaza doar un canal dg con|rol, dar intre zece §i
§aizeci de canale vocale. Stafia de baza semnalfzeaza mobilului sa schimbe
frecven{ele pe o pereche de canale vocale (direct §i invers), iar un alt mesaj
de date (numit de alerta) este transmis pe canalul vocal direct pentru a
comanda telefonului mobil sa sune, astfel incat abonatul caiitat sa raspunda
la telefon.
Odata stabilita o legatura, centrul de comuta{ie regleaza puterea
emisa de mobil §i schimba canalele, eel al unita^ii mobile si ale stajiilor de
baza, pe masura ce abonatul se deplaseaza dintr-o celula in alta. Aceasta
operatie se nume~te transfer.
Atunci cand un mobil genereaza un apel, pe canalul de control invers
este emisa 0 cerere de stabilire a unei legaturi. Cu aceasta cerere. unitatea
mobila transmite numarul sau de telefon (NIM), numarul serial electronic
(NSE) ~i numarul de telefon al abonatului apelat. Mobilul mai transmite ~i 0
marca a clasei de statie (MCS) care indica ce nivel maxim al puterii \
emitatorului este pentru respectivul utilizator. Statia de baza a celulei recep-
tioneaza aceste date ~i Ie transmite la centrul de comutatie. Centrul de
comuta~ie valideaza cererea. face conexiunea cu abonatul apelat (eventual
prill reteaua telefonica publica fixa) ~i comanda statiei de baza ~i utiliza-
torului mobil sa treaca pe 0 pereche libera de canale vocale (direct ~i invers)
pentru a permite inceperea conversatiei.
Toate sistemele celulare ofera, contra cost, ~i un serviciu numit
roamin..'.?;. Acesta permite unui abonat sa fie deservit intr-o alta zona geogra-
fica decat cea acoperita de reteaua la care are el abonament.

9.4. SEMNALIZAREA iN RETELELE, MOBILE


Intr-o retea de comunicatii mobile, traficul de semnalizare este
generat in principal pentru stabilirea legaturilor, pentru transferurile intre
diversele centre de comutatie ~i pentru actualizarea localizarii abonatilor.
Pentru stabilirea unei legaturi Stint Decesare informatii cu privire la locul in
care se afla abonatul chemator ~i la locul unde se gase~te abonatul chemat.
intrucat este posibil ca cel putin until din cei doi sa fie mobil, la preluarea sa
de catre un nOli centro de comutatie se genereaza informatie suplimentara.
Conform standardelor GSM, semnalizarea in reteaua mobila se face
printr-o retea semafor, utilizand SS7. Am studiat deja sistemul de
semnalizare Dr. 7 ~i nu precizam aici decat particularitatile aplicarii acestuia
la retelele mobile celulare. Arhitectura unei retele semafor aferente unei
retele mobile celulare este prezentata schematic in figura 9.3.
Reteaua semator este compusa din central~ telefonice distribuite
geografic, fiecare dintre ele incluzand puncte terminus de comutatie (PTC),
puncte de transfer al semnalizarii (PTS), un sistem de comanda a serviciului
(SCS) ~i un sistem de administrare a bazei de date pentru serviciu (SABDS).
Centrul de comutatie asigura accesul abonatilor la reteaua fixa de
telefonie publica prill PTC. Un PTC implementeaza un sistem de comutatie
cu control prin program memorat denumit punct de control al serviciului
(PCS) care utilizeaza semnalizarea cu canal comun pentru a stabili legaturi
10

PTC: Punct terminus de comutatie


PTS: PUl1ct de transfer al semnalizarii
SCS: Sistem de comanda a serviciului
SS7: Sistemul de sernl1alizare nr. 7
Figura 9.3 Arhitectura unei retele sernalor in care se arata PTS-uri. PTC-uri ~i
SCS instalate intr-o centrala telefonica.
11

~i a accesa 0 baza de date a retelei. Acest PCS comanda PTC sa. creeze
fi~iere de taxare pe baza infonnatiei de apel inregistrate de PCS. Pe baza lor
se intocme~te factura.
Punctul de transfer al semnaliza.rii (PTS) comanda comutatia
mesajelor intre nodurile din reteaua semafor. Pentru marirea fiabilitatii. se
aplica redundanta activa, conectand un PTC la reteaua semafor cel putin
prill doua PTS-uri. in acest rei, daca unul din PTS-uri cade, pana la
repararea defectiunii, conectivitatea este asigurata de un alt PTS.
Sistemul de comanda. a serviciului (SCS) contine toate inregistrarile
cu privire la abonati.
Sistemul de administraTe a bazei de date pentru serviciu (SABDS)
este baza de date administrativa care intretine inregistrari de serviciu ~i
investigheaza fraudele din retea.

9.5. INTEROPERABILITATEA RETELELOR CELULARE


in Romania, functioneaza patru retele de telefonie mobila celulara,
toate avand acoperire nationala. Un abonat al uneia dintre ele poate teletona
unui abonat al altei retele-, fie ea mobila. sau fixa. -, cu ajutorul prefixului ce
caracterizeaza reteaua. in fiecare tara., autoritatea de reglementare in
domeniul comunicatiilor stabile~te (sau aproba, dupa caz) Planul Nu{ional
de Nllmerotalie (PNN), confonn c8.ruia operatorilor de telecomunicatii Ii se
aloca numerele de care pot dispune pentru a satisface cerintele abonatilor.
Anumite numere sunt de interes general ~i, cel mai adesea, sunt netaxabile
ca, de exemplu, 921 - Deranjamente posturi telefonice. Acestea fac parte
din categoria numerelor scurte. Alte numere scurte se atribuie companiilor
/"^ de taximetre. Cu titlu de exemplu, adresa unui abonat al retelei Zapp estc de
forma: 0788XXXXXX. Prefixul 0788 permite cu u~urinta unui abonat al
altei retele sa telefoneze unui abonat Zapp fonnand mai intai 0788 ~i apoi
cele ~ase cifre ce constituie adresa personala a abonatului cautat.
Mai complicata este situatia in care un abonat icse din zona de
acoperire a retelei proprii ~i intra in zona de acoperire a altei retele mobile.
A * De -exemplu, un abonat Connex se deplaseaza in interes de serviciu la Paris,
unde va locui. sa spunem, doua sapta.mani. Fiind un important om de
afaceri, el trebuie sa tina pennanent legatura cu cei din tara.. Pentru aceasta.
el se declara vizitator (roamer) ~i astfel, pentru 0 taxa suplimentara, pe
durata ~ederii in stra.inatate, el se va bucura de acelea~i servicii ca ~i cum ar
fi raffias in tara. in continuare, yom vedea ce implica aceasta pentru
semnalizare.
12

Sa consideram schema-bloc din figura 9.4, in care am figural doua


retcle: cea proprie a abonatului ~i 0 alia, in care el este vizitator.

RLAP: Registru de local izare a abonatilor proprii


RLV: Registru de localizare a vizitatorilor
CAUT: Centru de autentificare

Figura 9.4 Legatura dintre doua retele mobile.


-ft,

2 » -, _r

13

Statiile de baza sunt conectate la un centru de comutatie prin fibra


optica sau prill radioreleu. Centrol de comutatie utilizeaza reteaua semafor
SS7 pentro validarea localizarii ~i fumizarea unei celule pentru abonatii
proprii care sunt vizitatori in alta retea. Pentru aceasta, dispune de mai multe
haze de date: registrol de localizare a abonatilor proprii (RLAP), registrul de
localizare a vizitatorilor (RLV) ~i centrol de autentificare (CAUT). Acestea
sunt utilizate pentro a actililliza localizarea ~i inregistrarile pentru toti
abonatii din retea, in orice moment. Abonatul vizitator trebuie sa se
inregistreze la centrul de comutatie al retelei din zona de acoperire a careia
se alIa temporar. Aceasta inregistrare este apoi transmisa la centrol de
comutatie de care apartine abonatul, pentru a actualiza registrul de localizare
propriu (RLP). Atunci cand abonatul mobil face un apel, reteaua selecteaza
calea prin care apelul poate fi rutat astfel incat sa se stabileasca 0 conexiune
intre abonatul chemator ~i cel chemat.