DORINTA

Specificul speciei. Poezia face parte din etapa naturista a liricii erotice
eminesciene si este o idila cu elemente de pastel in care ceremonialul iubirii
posibile se desfasoara in ambianta feerica a naturii.
Titlul. in centrul poemului se gaseste ..cunoscuta chemare eminesciana care
propune solutia lirica a prezentarii erosului~m Worinta si nu in prezenta
'. Titlul explica asadar tema textului. Iubirea nu se realizeaza, ea este la
Eminescu dorita, visata, imaginata.
Teme - motive. Temei iubirii si a naturii ocrotitoare, tainice, care asigura
cuplului o perfecta intimitate, i se subordoneaza motivele romantice specific
eminesciene: codrul, izvorul, valul, visul/somnul, florile de tei.
Structura - compozitie. Compozitional, poezia se structureaza in trei
secvente, in functie de succesiunea planurilor (concret-imaginat) pusa in
evidenta si prin alternanta timpurilor verbale (prezent-viitor/conjunctiv), dar si
prin caracterul dinamic/static al tablourilor.
Prima secventa lirica are forma unei epistole, a unei chemari (,, Vino-n codrul
la izvorul'), urmata de atenta delimitare a spatiului in care se va petrece
povestea de iubire. Acesta este un loc tainic, izolat, dar familiar, prielnic
visarii si solitudinii (,, Vom fi singuri singurei').
in a doua secventa (ce cuprinde strofele II, III, IV) se desfasoara scenariul
erotic. Fiecare episod (asteptarea, intalnirea, imbratisarea) este unic,
tulburator. Nerabdarea si emotia indragostitului se transfera asupra naturii
(,,flori de tei infiorate /Or sa cada randuri-randuri'). Mireasma narcotizanta a
florilor de tei confera peisajului un caracter magic. Portretul iubitei, realizat in
liniile sale generale, prin detalii picturale (..Fruntea alba-n parul galben')
aminteste idealul frumusetii fizice feminine din basmele populare.
in ultima parte (strofele V, VI) cadrul natural ramane acelasi, murmurul
apelor, caderea florilor de tei, blanda batere de vant' favorizand starea de
reverie-prin care cuplul se integreaza in ritmurile cosmice.
Analiza stilistica
Combinarea rimelor masculine si feminine, jocul consoanelor si vocalelor
imprima versurilor o muzicalitate calda, melancolica.
La nivel morfosintactic, rolul cel mai important il are verbul.
trecerea de la timpul prezent (din prima strofa) la formele de viitor si
conjunctiv (vom fi, sedea-vei, or sa cada, sa ridic, sa cazi) marcand diferenta
dintre cadrul real al asteptarii si cadrul dorintei si al posibilului (in care este

proiectata iubirea). Pronumele de persoana 1 si a Il-a singular si persoana I

plural (,,Sa-(i desprind din crestet valul /Sa-I ridic de pe obraz'; ,,Vom fi singuri
singurei') constituie elemente ale adresarii si sugereaza unitatea si armonia
cuplului.
Din punct de vedere stilistic, epitetul cromatic (,fruntea alba', ,,parul galben ')
sau personificator (,.blanda batere de vant'), repetitia (,,randuri-randuri''),
metafora (,,armonia codrului') si personificarea (..codrul batut de ganduri')
contureaza imaginea iubitei si a codrului in care se desfasoara ceremonialul
erotic.
Receptare critica
Natura este la Eminescu o martora statornica a iubirii. Oricare dintre
momentele ei de farmec si pace se intovaraseste cu o incantare absorbita de
natura. Cand obiectul iubirii lipseste, natura staruie in preajma poetului ca o
prezenta mangaietoare. Cand iubirea a murit, natura continua sa i-o
aminteasca.'
(Tudor Vianu, Eminescu) (E.C.)

DORINTA - STUDIUL TEXTULUI de Mihai EMINESCU

Mihai EMINESCU Dorinta
Repere: Viziunea asupra iubirii si a naturii. Compozitia: Specificul tablourilor
poetice. Versificatia.
"Dorinta" este, poate, poezia care reprezinta cel mai bine modalitatea
romantica prin care poetul impleteste doua teme: a naturii si a iubirii.
Cu mare intensitate lirica poetul scrie un mic poem pastoral sau, mai simplu,
o idila. in cele sase catrene se alcatuieste un cadru natural - tablou poetic,
evocat prin cateva motive literare: codrul (specific folclorului romanesC),
izvorul, creanga, florile de tei. Natura este animata: "codrul" este "batut de
ganduri", "izvorul tremura", bataia vantului este "blanda". O imagine sonora
se isca din "cantul" izvoarelor si al vantului. in ceea ce priveste imaginile
vizuale se remarca un cromatism pastelat, linistitor: alb, galben, verde.
La nivel fonetic si morfo-sintactic ar fi de remarcat fonetisme moldovenesti si
inversiuni topice: "galben", "sede- vei", ingana-ne-vor", "blanda batere" si
forme deviitor popular - "orsa cada". La realizarea tonalitatii calde, familiare,
au contribuit si repetitiile: "Vom fi singuri - singurei", "Flori de tei(.) Or sa cada
randuri -randuri". Putem considera ca personificarea este principala figura

pentru ca natura este umanizata - afectuoasa, meditativa, sensibila: "in par,

infiorate,/ Or sa-ti cada flori de tei", "Vom visa un vis ferice,/ ingana-ne-vor cun cant/Singuratice iz-voare^Blanda batere de vant/Adormind de
armonia/Codrului batut de ganduri". La nivelul figurilor de stil, notam
epitetele: "blanda", "singurei", "infiorate", "galben", "dulci", "infiorate", "batut
de ganduri" - locutiune adjectivala cu valoare de epitet personificator. De
mare valoare stilistica este si folosirea pretioasa a articolului demonstrativ
"cea", care da un relief surprinzator unei metafore rare: "prispa cea de
brazde/Crengi plecare o ascund", sugerand complicitatea naturii in a ascunde
intimitatea iubirii. in ceea ce priveste viziunea asupra iubirii si in aceasta
poezie tiparita in 1876 se poate observa seninatatea ce caracterizeaza starea
de spirit specifica eroticei din aceasta etapa a creatiei. indragostitii constituie
perechea edenica. Iubirea este mai mult aspiratie increzatoare, optimista,
decat realitate, este reverie, este chemare, devine vis.
Dar strofa-cheie pentru intelegerea poeziei este ultima:
"Adormind de armonia Codrului batut de ganduri, Flori de tei deasupra
noastra Or sa cada randuri - randuri."
Aici Eminescu precizeaza "tinta" intregului text: armonia. Fie ca stare de
spirit, fie ca motiv literar, se poate vorbi, in genere, la nivelul intregii opere,
de "armonia eminesciana". A definit-o excelent Tudor Vianu: "Murmurul
vocalelor latine, sunetul buciumului, cantecul greierului si al izvorului, glasul
frunzisului sunt astfel numai sunete izolate si oarecum simbolice, ale unei
armonii mai ample, a muzicii lumii, percpute odata cu desfacerea persoanei si
cu inaintarea ei spre moarte. Armonia eminesciana, in intregimea ei, este
deci independenta de toate aceste glasuri. Ea este, mai degraba, echivalentul
muzical al intregii inspiratii eminesciene" (Tudor Vianu, "Poezia lui Eminescu",
Editura Cartea Romaneasca, 1930, p.153). Armonia si echilibrul sunt insa
elemente clasiciste.
S-ar mai putea adauga ca armonia este inteleasa si ca vis (motiv romantic de
circulatie universala). Gerunziul "adormind" ar putea - in context sa fie
sinonim cu "murind" intr-o paralela cu "somnul lin" din "Mai am un singur
dor". De aici, semnificatia titlului "Dorinta" - ca "dorinta" de iubire dar si de
contopire cu natura pana aproape de disparitie, sub florile de tei: "Flori de tei
deasupra noastra/ Or sa cada randuri-randuri".
Ar mai fi posibila o interpretare: "Dorinta" ca titlu polemic caci "dorinta" este
anihilata prin somn ("dormind") pentru a aboli karma-destinul si viata ca
suferinta.
Sa mai amintim si o sugestie a lui Mircea Eliade: "Viata, aceasta viata, in
mijlocul tulburarilor, al iluziilor si al dorintelor (s.n.) este un obstacol in
drumul spre Unitate". (Despre Eminescu si Hasdeu, "Junimea", 1987, p.39).

GRILA PENTRU UN COMENTARIU LITERAR

Opinii critice fundamentale:
" mobilul atractiei sale catre acest plan al apropierii a fost dorinta
nepretentioasa de integrare in cursul simplelor bucurii muritoare"() poetul se
descopera grevat de o funciara incapacitate de a-si insusi vreun acces pe
planul frivolitatii"().
"Erotica va constitui deci si ea o expresie din cele mai consistente ale creatiei
eminesciene". Edgar Papu, in studiul "Nostalgia apropierii -Erotica", in
volumul "Poezia lui Eminescu", vol."Eminesciana", Junimea, 1979.
- curentul literar: romantismul
- genul literar: liricul
- specia literara: idila cu elemente de pastel
- tematica: tema naturii si cea a iubirii
- ideatica: dorinta de fericire se poate contopi cu dorinta/dorul de dragoste si
cu dorinta vietuirii simple in mijlocul naturii
- influente: folclorul romanesc (contopirea om-natura): "codrul-frate/casa",
"brazda", "prispa"
- motive literare eminesciene: perechea edenica (Adam si Eva in gradina
paradisiaca), "flori de tei", "izvorul", "creanga", "visul"(motiv romantic de ciorculatie europeana)
"Scenariul romantic" al iubirii-pasiune: "sa alergi", "sa-mi cazi in brate", "sa-ti
desprind din crestet valul", "lasand prada gurii mele/ ale tale buze dulci"
- personificarea - prin verb: "izvorul tremura" s.a., "vino-n codru la izvorul"
- epitete: "infiorate (flori de teI), "dulci" (buzE), "ferice" (viS), "singuratice"
(izvoarE), "batut de ganduri" (locutiune adjectivala cu valoare de epitet personificatoR), "blanda", "galben"
- valori stilistice la nivel morfo-sintactic: "sede-vei", "al meu brat", "ale tale
buze" s.a. (inversiuni topicE), "singuri-singurei", "randuri-randuri
- cuvinte-cheie pentru realizarea atmosferei de vis si armonie (elemente de
tipologie estetica clasicista): "armonia", "vom visa", "blanda","ingana-ne-vor"
- imagini sonore: "ingana-ne-vor cu-n cant/Singuratice izvoare/Blanda batere
de vant" - personificari (prin verb, respectiv prin epiteT)

- imagini cromatice: - "fruntea alba", "parul galben", "culoarea crengilor"

- particularitati de limbaj: ton familiar, colocvial; forme populare
- natura-tablou esentializat: codru, izvor, flori de tei - elemente personificate,
ocrotitoare, meditative, armonioase
- cuvant-pivot romantic: vis (se va transforma, in etapa urmatoare a creatiei
eminesciene, in sinonim al mortii-vis al nefiintei" ca si "somn" si "a adormi"
- nivel sonor - muzicalitatea
- prozodia: aparente catrene, in realitate distihuri rupte la cezura (dupa opt
silabE) au rima pereche, preponderent masculina (cant/vanT); ritm trohaic
- atmosfera poetica: somnie/vis, armonie; posibila sugestie tanatica(?): "Flori
de tei deasupra noastra/Or sa cada randuri- randuri": iubire-somn/vis-moarte
sugestie mioritica; aparenta simplitate
Paralele literare: "Mai am un singur dor", "Floare albastra", "Sara pe deal",
"Lacul"
- compozitia: sase strofe
- structura: un plan unice - cel al dorintei/vis ferice

Dorinta de Mihai Eminescu

Dragostea si natura sunt teme permanente ale creatiei eminesciene. Natura
este mai in totdeauna cadrulfizic pentru toate gesturile poetului, de la
atitudinea meditativa pana la cea erotica. Dragostea se afla inpozitia
eminesciana intr-o permanenta consonanta cu elementele naturii, natura
care este o stare de suflet.Printre poeziile lirice in care dragostea apare ca un
vis de feridire petrecut in cadrul unui peisaj feeric, de basm este si poezia
Dorinta, pubilcata in comvorbiri literare in 1876.
Opera lirica este o creatie literara in versuri ,in care eul liric isi exprima direct
sentimentela prinintermediul unui limbaj figurat.Tema acestei poezii este
aspiratia spre o iubire implinita, care sa devina eterna asemenea vesniciei
naturii.Poezia este structurata in 5 tablouri, adevarate miniaturi peisagistice,
dominate de vocea autorului, careexprima o stare de suflet, mai precis
dorinta implinirii unei iubiri absolute.Opera are o structura epistolara,
sugerata de verbele la imperativ si pronumele si adjectivele pronominalede
persoanele I si a II-a.Prima strofa este o chemare, o adresare directa catre
iubita, care este asteptata cu nerabdare si emotieputernica in mijlocul unui
cadru natural compus din elemente specifice naturii eminesciene (codrul

siizvorul). Verbele la imperativ, adresarea directa exprima intensitatea

dorintei la care participa si naturaumanizata (Vino-n codru la izvor\ Care
tramura pe prund,).
Personificarea izvorului care tremura este in acelas timp si o sugestie a
participarii naturii la emotia poetului. Imaginea vizuala a izvorului este
intarita de metafora prispa cea de brazde \crengi plecate o ascund, care
sugereaza la randul ei un loc tainic al iubirii si visarii.
Strofa a II-a constituie o imagine a asteptarii si a intalnirii. Sunt imaginate
gesturile tandre ca un joc aliubirii. Berbele la conjunctiv: sa alergi, sa-mi
cazi, sa-ti desprind, sa-l ridic, sugereaza dorinta puternica,posibila implinire
a iubirii, gesturile poetului compun acum un adevarat ritual erotic continuat si
in strofaa III-a.Repetitia adjectivului singur, singurei cu valoar e de
superlativ absolut accentueaza ideea de loc tainic,misterios, ascuns, dorinta
de intimitate a tinerilor.
Motivul florilor de tei care or sa cada infiorate in parul iubitei (personificare)
amplifica intensitatea
sentimentului de dragoste profunda sugerand in acelas timp ideea
permanenta din poezia eminesciana acomuniunii dintre om si natura.In strofa
urmatoare este alcatuit un concis portret al iubitei. Fruntea alba si parul
galben sunte structurilepoetice care prin epitetele cromatice alcatuiesc un
portret fizic ce sugereaza trasaturi morale, gingasie,puritate, delicatete,
candoare.Ultima secventa lirica este alcatuita din ultimele 2 strofe si continua
descrierea dorintei puternice pentruimplinirea iubirii ideale. Visul de fericire
se va petrece in mijlocul unei naturi feerice care va ocrotiexistenta lui.
Singuraticele izvoare vor fi alaturi ca si blanda batere de vant. Cele 2
imagini vizuale si auditive realizate prin epitete in inversiune si metafore
accentueaza din nou armonia cuplului de indragostiti cunatura
personificata.Strofa a VI-a comunica ideea ca visul de dragoste se poate
prelungi in timp doar prin depasirea realitatiiprin starea de vis. Somnul,
adormirea sugereaza posibilitatea prelungirii iubirii prin integrarea ei
incircuitul cosmic.Ideea fundamentala a poeziei este comunicata printr-un
limbaj figurat de mare expresivitate asa cun s-a aratat mai sus. Desi lexicul
este simplu versurile au farmec si prin armonia deosebita. Aliteratiile blanda
batere de vant, asonantele adormind de armoniea ca si masura de 7-8
silaba, ritmul trohaic si realizareasingurei rime in fiecare strofa comfera o
tulburatoare muzicalitate.
Pentru ca in poezia Dorinta de Mihai Eminescu eul liric isi exprima in mod
direct sentimentele prin intermediul unui limbaj figurat putem afirma
apartenenta operei la genul liric.

2. Dorina este o poezie a dragostei i anaturii, dou mari teme care se

regsesc latoi marii poei romantici, deci i laEminescu. Natura este un cadru
fizic pentru toategesturile poetului, de la atitudineameditativ, filosofic, la
cea erotic, avnddou dimensiuni eseniale: una terestr,cealalt cosmic,
ce se mpletesc adeseori.
3. Poezia apare n numrul din 1 sept.1876 al Convorbirilor literare, alturi
depoeziile: Lacul, Criasa din poveti iMelancolie. Poezia a cunoscut
mai multe variante,fiind iniial conceput ca o scrisoare dedragoste, adresat
iubitei.
4. Dorina aparine genului liric i esteo idil clasic (o poezie de dragoste
i denatur). Titlul este exprimat prin substantivulcomun, format cu sufixul
ina de lasubstantivul dor , cuvnt cu marencrctur afectiv. Tema
este aspiraia de mplinire aiubirii ireale n mijlocul naturii.
5. n prima strof, intensitatea chemriide dragoste este evideniat de
verbulvino la modul imperativ ; cadrul naturiiocrotitoare i misterioase,
unde doretepoetul s-i triasc fericirea, este codrul cuizvorul Care
tremur pe prund, cu prispade brazde i copacii aplecndu-i crengileca un
gest simplu i ocrotitor.
6. Fiecare din cele trei elemente are osemnificaie aparte: codrul-simbol
alpermanenei vegetale, sugereaz eternitateaiubirii, personificarea izvorului,
prinintermediul verbului tremur, epitetulmetaforic plecate (crengi) i
metaforaprispa cea de brazde evideniazcomuniunea dintre om i natura
ocrotitoare,prta la bucuria dragostei.
7. n strofa a doua, iubirea este trit nplanul visului. n ateptarea fiinei
dragi ,ndrgostitul i imagineaz clipa multdorit. Verbele la modul
conjunctiv ( salergi, s cazi, s desprind, s rd)sugereaz posibilitatea
mplinirii aspiraiei;relevnd intensitatea sentimentelor, la fel iadjectivul
ntinse prin care se sugereaznerbdarea mbririi.
8. n strofa a treia, poezia iubirii tainiceeste scoas n eviden prin
repetiiasinguri-singurei i prin epitetulpersonificator nfiorate. n prul
fetei, teiul i va cerne floarea,ca o binecuvntare i ca o mngiere anaturii
venic tinere ca i iubirea, fr decare viaa ar fi lipsit de frumusee.
Formaverbala invers ede-vei i cuvntulpopular singurei schieaz o
atmosferfamiliar.
9. n strofa a patra, ntlnirea, vzut caun ritual, atinge emoia maxim prin
gestulcandid al frunii culcate pe braul celui dragi prin voluptatea srutului.
Delicateea apropierii este surprinsprin adverbul ncet, iar adjectivele:
albi galben, subliniaz puritatea iubirii.

10. n strofa a cincea, visul va pecetluifericirea suprem a dragostei,

cnteculsufletului fiind murmurat de izvoare i defreamtul lin al vntului.
Atmosfera deintens reverie se realizeaz prinpersonificare izvoarelor i a
vntului, iar nceea ce privete universul uman prin verbulvom visa i prin
substantivul vis iadjectivul ferice.
11. n ultima strof, se produce cufundarean vraja somnului, ca expresie a
fericiriidepline a contopirii cu natura.Personificarea codrului btut de
gnduri intrete valoarea de simbol al eternitii,dat n aceste versuri de
profunzimeameditaiei, iar repetiia rnduri-rndurintrete ideea contopirii
cu natura.
12. Armonia poeziei este accentuat destructura fonic a cuvintelor, de
imaginileonomatopeice i de elementele deversificaie. Se remarc frecvena
vocaleloro, a i a unor cuvinte cu o muzicalitateaparte (izvorul, brazde,
nfiorate, tei, cnt,adormind, armonia).
13. Din punct de vedere prozodic seremarc versul scurt, cu msura de
apte-opt silabe, ritm trohaic i rim ncruciat.Prin aceast particularitate a
rimei, poeziaDorina se deosebete de tonalitateacreaiei populare. n
concluzie, mbinnd cu art motivuldorului, al visului, al codrului i al
izvorului,Eminescu nchin un imn emoionant naturiieterne i frumuseii
iubirii.

" Acel adio,a fost felul n care am reuit s ne spunem: "Mi-ar fi plcut,dar nu
e posibil..." i din momentul n care ne-am ntors spatele i am mers spre
direcii diferite am neles c nu poi lupta cu soarta."