Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Masa Monetara Şi Funcţiile Banilor În Economie
Masa Monetara Şi Funcţiile Banilor În Economie
Evolutia banilor
Banii, asa cum ii cunoastem astazi, au evoluat de-a lungul mai multor etape. Cea mai
timpurie forma a banilor a fost bunul-marfa, care a aparut ca raspuns la restrictiile impuse de
troc. Oamenii au inceput sa foloseasca o anume marfa, care se putea schimba usor cu
altele, o marfa comercializata pe scara larga, cu o cerere mare, putand indeplini rolul de
bani.
Mai multe marfuri au servit drept bani in diferite perioade istorice. In unele societati
agrare, vitele au fost folosite ca bani. De asemenea, scoicile de mare au fost utilizate de
cateva popoare din Oceanul Pacific, dar cea mai larga raspandire a avut-o utilizarea
metalelor pretioase.
Metalele ca aurul sau argintul au avut calitatile necesare pentru a fi o forma adecvata
de bani si anume au putut fi transformate usor in monede.
Dezvoltarea monedelor a constituit un progres remarcabil in evolutia banilor. Monedele au
fost utilizate pentru clasificarea sI standardizarea mijloacelor monetare in unitati convenabile,
care nu mai trebuiau cantarite pentru fiecare tranzactie. Acest lucru a simplificat mult
procesul de schimb, astfel incat tranzactiile s-au realizat datorita valorii metalului pretios pe
care il contineau. Cand monedele au fost batute si garantate de stat, acceptabilitatea lor s-a
extins rapid. Denumite servicii financiare, acestea erau furnizate de aurari cu secole in urma.
Acestia ofereau clientilor incaperi sigure pentru depozitarea obiectelor de valoare, a
bijuteriilor si a monedelor din aur sau argint.
La inceput, chitantele erau eliberate in numele depozitarului, dar - in timp -; acestea au
inceput sa fie platibile celui care le detinea. Acesta a fost inceputul unui lung proces istoric
care a condus, in final, la aparitia bancnotelor. Clientii au gasit aceste chitante foarte utile,
putand sa le utilizeze ca mijloc de plata, fara a fi nevoie sa fie returnate la emitent. Chitantele
nu aveau o valoare a lor intrinseca, dar erau un simbol al metalului pretios detinut de aurar in
custodie. Chitantele aurarilor prefigurau viitoarele bancnote.
Pe masura ce lumea s-a obisnuit cu acest sistem, a devenit posibil pentru acesti primi
bancheri sa emita mai multe bancnote decat valoarea metalelor pretioase pe care le
detineau efectiv.
Astfel, treptat, au aparut primele banci care au inceput sa acorde imprumuturi pentru
care percepeau dobanda. Odata cu extinderea rolului bancilor au fost create premisele
utilizarii monedei scripturale sau a banilor de cont. Riscul aparea in momentul cand
bancnotele erau prezentate pentru plata, atunci cand bancherul nu avea aur suficient pentru
a putea converti banii de hartie in metal pretios. Acest risc putea fi redus prin grija
bancherilor privati ca, atunci cand emiteau bancnote suplimentare, sa retina o rezerva
considerabila de moneda in banca lor.
Din punctul de vedere al bancherului, era ideal daca aceste note circulau de la o
persoana la alta si erau prezentate la plata cat mai rar. In acest fel, rolul bancii s-a schimbat
de la a fi paznic sau custode de bani in acela de a fi creator de bani.
In cele din urma, statul a preluat emisiunea de bancnote si a emis legi prin care
bancile private nu mai aveau dreptul de emisiune monetara. Acest drept a fost acordat,
exclusiv, unei banci de emisiune care, in timp, a devenit banca nationala sau centrala a unei
tari.
Raportat la tara noastra, Banca Nationala a Romaniei este singura care poate emite
bancnote sI monede utilizate in platile care au loc pe teritoriul Romaniei. Emisiunea de
moneda nationala si anume, leul, este atributia si responsabilitatea Bancii Nationale a
Romaniei.
Atunci cand bancile au pierdut dreptul de a emite moneda, ar fi putut parea ca si-au pierdut
capacitatea de a crea bani. Insa bancile au dezvoltat o alta metoda, care compensa
pierderea emisiunii monetare.
Deponentii s-au aratat dispusi sa incredinteze banii din metale pretioase la o banca si
sa accepte doar dovada inregistrarii lor in registrul bancii, fara a fi necesar sa primeasca in
schimb bancnote.
Cand titularul unui cont dorea sa faca o plata, trimitea instructiuni bancii sa transfere
depozitul sau o parte din acesta in creditul altui client. Acesta este modul in care s-a
dezvoltat utilizarea ordinului de plata sI, ulterior, a cecurilor destinate reglarii afacerilor.
In majoritatea tarilor, pana la primul razboi mondial, atat bancnotele cat si depozitele bancare
erau convertibile, la cererea posesorului, in monede de aur.
Mai tarziu s-a renuntat la acest tip de convertibilitate : mai intai in cadrul sistemelor monetare
nationale -; in perioada interbelica - si, ulterior, in platile internationale -; dupa al doilea razboi
mondial.
La nivel national, ultima moneda nationala convertibila in aur a fost dolarul S.U.A..
pana in 1971. Astazi se practica numai convertibilitatea valutara, care nu implica metale
pretioase.
Depozitele bancare pot fi clasificate ca bani, deoarece sunt -; in general -; acceptate
ca mijloc de plata. Cecurile inlesnesc acceptarea depozitelor bancare, facilitand transferul de
fonduri intre conturi si clienti, deci ele doar intermediaza miscarea depozitelor.
Desi bancnotele necesita costuri relativ mici de producere, constituirea sI utilizarea
depozitelor bancare sunt si mai avantajoase. Un depozit se creeaza prin creditarea contului
unui client cu o suma de bani. Costul acestor operatii este foarte mic, dar beneficiul poate fi
substantial.
Imprumuturile pot fi acordate clientilor prin simpla creditare a conturilor lor, dupa care se
percepe dobanda.
Desi acest procedeu este deosebit de atractiv, prezinta totusi anumite limitari.
Bancherii trebuie sa pastreze depozitele atractive pentru public, pentru a ramane general
acceptabili; in caz contrar, acestea ar inceta sa serveasca drept bani. Pentru a mentine
increderea clientilor, bancherii trebuie sa fie permanent capabili sa efectueze plati in numele
clientilor care au conturi deschise.
Utilizarea, din ce in ce mai intensa, a calculatoarelor in operatiunile bancare a condus
la aparitia si proliferarea monedei electronice. Astfel, transferul unor fonduri intre conturi se
realizeaza prin impulsuri electromagnetice, dupa cum asa-numitele carduri se bazeaza pe
memoria unei cartele electromagnetice.
2. Functiile banilor
1. Mijloc de schimb (intermediar al schimburilor)
Banii sunt un mijloc de schimb, iar prin aceasta functie a lor, banii ne elibereaza de restrictiile
comertului prin barter , permit dezvoltarea schimbului de produse si servicii, un nivel ridicat
de specializare si creeaza posibilitatea cresterii nivelului de trai.
2. Masura a valorii (etalon al preturilor)
Spre deosebire de comertul prin barter, banii ofera un etalon prin care valoarea celorlalte
marfuri poate fi masurata si comparata. Odata cu introducerea banilor nu mai este necesara
reconsiderarea continua a unui anume bun sau serviciu, in comparatie cu o varietate de alte
bunuri. Toate bunurile pot fi evaluate in bani, iar comparatiile pot fi facute usor. Ca unitate de
cont, banii contribuie la tinerea evidentei contabile, a veniturilor si cheltuielilor.
Agregatele monetare
Unul din scopurile majore ale analizei monetare il reprezinta selectarea acelor
agregate monetare care sa raspunda cel mai bine cerintelor de reflectare a caracterului si
obiectivelor de politica monetara, adoptata de autoritatea monetara a unei tari pe o anumita
perioada.
Desi agregatele monetare difera de la tara la tara, in functie de conditiile existente, de
gradul de dezvoltare a pietei financiare, totusi ele au anumite caracteristici comune.
Specialistii, pornind de la aceste aprecieri, au grupat agregatele monetare in trei categorii :
1. Moneda primara (baza monetara sau moneda de rezerva)
Aceasta reprezinta moneda emisa si controlata de Banca Centrala. Se defineste ca diferenta
intre active si pasive monetare din bilantul acestei institutii.
Activul bancii centrale reflecta, in general, modalitatile prin care aceasta creeaza moneda si
anume : prin distribuirea de credite bancilor comerciale, altor institutii de credit si tezaurului;
prin rescontarea efectelor comerciale si a celor publice.
In ce priveste pasivul, acesta exprima marimea si repartizarea pe detinatori a monedei
primare (bilete de banca, moneda divizionara, disponibilitatile in contul tezaurului si in
conturile bancilor creatoare de moneda scripturala).
2. Moneda ca mijloc de plata, respectiv masa monetara in sens restrans, cuprinzand
produsele monetare, respectiv mijloacele de plata create de Banca Centrala si celelalte
banci si institutii financiar -; bancare.
3. Moneda ca avutie neta include produsele monetare amintite, inclusiv acele active care nu
se utilizeaza ca mijloace de plata in mod curent, dar care se pot transforma mai rapid sau
mai lent in lichiditati.
Alegerea unui agregat monetar ca indicator al politicii monetare presupune parcurgerea