Cauze[modificare | modificare sursa]

Cauzele principale ale conflictului pot fi mpar?ite n trei categorii: dispute teri
toriale, preten?ii dinastice ?i competi?ie economica.[1]
Disputele teritoriale[modificare | modificare sursa]
Disputele teritoriale vizau Aquitania (cunoscuta ?i cu denumirea de Guyenne), un
ducat n sud-vestul Fran?ei ?i parte din regatul Fran?ei. Disputele teritoriale a
u aparut de la mijlocul secolului al XII-lea, o data cu mariajul dintre Eleanor
de Aquitania, mo?tenitoarea tronului ducal, ?i Henric al II-lea al Angliei, rege
le Angliei care era ?i duce al Aquitaniei. A?adar, n ducele Aquitaniei, monarhii
francezi angaja?i, ncepnd cu Filip al II-lea, ntr-un proces de unificare teritorial
a ?i limitare a autonomiilor regionale ?i tendi?elor politice centrifuge, aveau
un rival puternic, n spatele caruia se afla for?a economica a regatului Angliei.
Din punctul de vedere al monarhiei franceze, care reu?ise deja sa elimine contro
lul regelui Angliei asupra ducatului Normandiei (din 1204),[2] situa?ia Aquitani
ei era prioritara. Dar problema era spinoasa ?i din perspectiva monarhiei englez
e. Dupa introducerea normelor feudo-vasalice n secolele al XII-lea ?i al XIII-lea
, ca urmare a noilor idei despre proprietate ?i rela?iile dintre seniorii de dif
erite ranguri elaborate n nordul Italiei sub influen?a redescoperirii dreptului r
oman,[3] rela?ia dintre regele Fran?ei ?i ducele Aquitaniei a fost pusa ?i n term
eni feudali. De?i referirile la Aquitania ca fief al regelui Fran?ei aveau un cara
cter tehnic, strict juridic - Aquitania fiind o forma?iune statala cu o istorie
?i tradi?ii de guvernare proprii, cu propriile legi ?i cutume, etc., deci nu un d
omeniu feudal [4] - avoca?ii regelui Fran?ei puteau acum invoca noile norme feudal
e pentru a justifica, n anumite condi?ii, confiscarea ducatului. Este ceea ce s-a
ntmplat n 1294, cnd Eduard I al Angliei a fost citat de Filip al IV-lea al Fran?ei
sa apara n fa?a Parlamentului din Paris pentru a raspunde unor acuza?ii asupra un
ei chestiuni de grani?a. Eduard a refuzat; n consecin?a, regele Fran?ei a declara
t ducatul confiscat. Razboiul de grani?a care a urmat a fost indecis, iar n 1303
s-a revenit la status quo-ul din 1294, dar tensiunile create de situ?ia Aquitani
ei erau evidente. Conflictul din 1294-1297, de?i limitat ?i de scurta durata, co
nstituie un precedent direct pentru Razboiul de 100 de Ani. Regii Angliei vor do
ri o clarificare - n sensul unei limitari - a obliga?iilor fa?a de regii Fran?ei
decurgnd din de?inerea ducatului Aquitaniei.
Preten?ii dinastice[modificare | modificare sursa]
Acestor probleme li s-au adaugat multe probleme, dupa 1328, preten?iile dinastic
e ale regelui Angliei. Prin moartea lui Carol al IV-lea fara urma?i direc?i (132
8), dinastia cape?iana se sfr?ise, iar drepturile dinastice cele mai solide la tr
onul Fran?ei le avea chiar regele Angliei, Eduard al III-lea - fapt doar n aparen
?a paradoxal, ?innd seama de mariajele dinastice dintre cape?ieni ?i Plantagene?i
, care i aduceau acum regelui Angliei temeiuri puternice pentru a viza tronul Fra
n?ei. Alegerea regelui Angliei ca rege al Fran?ei punea nsa probleme insurmontabi
le pentru nobilimea ?i naltul cler francez, tocmai din prisma ndelungatei rivalita
?i dintre cele doua ?ari ?i a conflictelor recente. S-a optat a?adar pentru un c
andidat francez, contele de Valois - unchi al defunctului rege - ncoronat la Reim
s ca Filip al VI-lea. Alegerea a fost justificata prin invocarea, pentru prima o
ara, a legii salice, care excludea transmiterea drepturilor dinastice pe linie m
aterna - cazul lui Eduard al III-lea, a carui mama Isabela era sora ultimului re
ge cape?ian. Dupa c?iva ani de negocieri ?i tatonari, n cursul carora Eduard l-a r
ecunoscut pe Filip drept rege al Fran?ei ?i i-a depus omagiul ca duce al Aquitan
iei, nu s-a putut ajunge la un consens n privin?a statutului ?i obliga?iilor rege
lui Angliei n calitatea sa de duce de Aquitania. n acest context, Eduard parea dis
pus sa renvie preten?iile sale dinastice la tronul Fran?ei, chiar daca doar n scop
ul consolidarii pozi?iei sale n Aquitania - cucerirea ntregului regat al Fran?ei p
arnd la acel moment o cauza fara sor?i de izbnda. n 1337 Filip a declarat ducatul A
quitaniei confiscat sub pretextul unor acte de rebeliune ale lui Eduard. Razboiu
lui de 100 de Ani ncepuse.
Cauze economice[modificare | modificare sursa]

Conflictul poate fi vazut nsa ?i ca unul economic. Aquitania ocupa o vasta supraf
a?a costiera, acoperind mare parte din accesul Fran?ei la oceanul Atlantic; port
uri ca Bordeaux generau un venit fiscal important datorita comer?ului cu vin ?i
pe?te. De aici ?i dorin?a monarhiei franceze, aflata ntr-un proces de consolidare
?i expansiune de mai bine de un veac, de a controla nu doar coastele Aquitaniei
, ci ?i ale provinciei vecine, Bretania. De altfel, Bretania va juca un rol impo
rtant n cursul Razboiului de 100 de Ani. Din aceea?i perspectiva economica era vi
zat ?i comitatul Flandrei, ale carui manufacturi de postav depindeau de comer?ul
cu lna din Anglia; ori regii Fran?ei ncercasera sa-?i subordoneze total Flandra,
cel mai recent cu doar doua decenii n urma, n timpul lui Filip al IV-lea.
Izbucnirea razboiului[modificare | modificare sursa]
Batalia de la Sluys
Razboiul poate fi divizat n patru faze: o faza n care Anglia a repurtat victorii s
ub Eduard al III-lea ?i care a durat din 1337 pna n 1360; o faza din 1360 pna n 1400
cnd francezii au avut victorii; o faza din 1400 pna n 1429 marcata de mari victori
i engleze sub Henric al V-lea; ?i o faza finala din 1429 pna n 1453 n care Fran?a a
fost unita sub regii din dinastia Valois. Cnd a nceput razboiul, Fran?a avea o po
pula?ie de 14 milioane ?i era cea mai puternica for?a militara din Europa; Angli
a avea o popula?ie de numai 4 milioane.
Batalia de la Crcy
Batalia de la Poitiers
Victoriile pe care englezii le-au purtat la Crcy (1346) ?i mai trziu la Poitiers (
1356) i-au uimit ?i i-au umplut de un imens orgoliu. n 1347 au pus stapnire pe Cal
ais, care le asigura domina?ia asupra Canalului Mnecii (au avut control asupra lu
i peste 40 de ani), ?i pe care l-au pastrat doua sute de ani, perioada n decursul
careia au expulzat aproape to?i ba?tina?ii ?i i-au nlocuit cu englezi. n sfr?it, n
1361, regele Angliei face pace la Bretigny ?i, dupa ce pretinde ntreg regatul Fra
n?ei, se mul?ume?te cu Aquitania, comitatul de Ponthieu ?i cu Calais. Era o pace
ineficace, caci nu rezolva singura chestiune deosebit de serioasa
suveranitatea
englezilor asupra provinciilor care nu mai voiau sa fie engleze. Notabilita?ile
din La Rochelle spuneau: "Ne supunem englezilor cu vorba: dar cu inima niciodat
a".
nceputul Razboiului de 100 de Ani constituie pentru Anglia o perioada de aparenta
prosperitate; furnizorii de alimente, armurierii, constructorii de nave fac ave
re. Jefuirea Normandiei duce la mboga?irea solda?ilor ?i a famliilor lor; nevoia
de bani a regelui permite ora?elor ?i indivizilor sa cumpere liberta?i la pre?ur
i convenabile.
Doua clase se dezvolta atunci cu rapiditate n mediul rural englez: clasa fermieri
lor, semiproprietari, liberi pe pamnturile nchiriate de ei, intermediari ntre caval
er ?i fostul vilan, ?i clasa muncitorilor agricoli care au scapat de ?erbie, fie
rascumparndu-se ei n?i?i fie refugiindu-se timp de un an ?i o zi ntr-un ora? prote
guit printr-o carta. Multa vreme de aici ncolo seniorii ?i parlamentele vor mai nc
erca sa lege de pamnt mna de lucru, dar vor e?ua. n Anglia epidemia de ciuma neagra
a ?inut deosebit de mult; stationara n 1349, a renceput n anul urmator reducnd popu
la?ia regatului de la 4 milioane la circa 2 milioane ?i jumatate.
n anul 1356, fiul regelui Eduard al III-lea, Prin?ul Negru, s-a aflat la Poitiers
n aceea?i situa?ie ca tatal sau la Crecy cu 10 ani n urma. Ioan al II-lea a respi
ns toate ncercarile Prin?ului de a negocia ?i a atacat; batalia de la Poitiers a
avut un curs similar cu cea de la Crecy, nsa regele Ioan a ntreprins un alt atac d
ezastruos dupa o perioada de trei ani. Cnd lupta a luat sfr?it, floarea cavaleriei
franceze a fost doborata, regele nsu?i caznd prizonier. De?i Eduard al III-lea a
renun?at la tronul Fran?ei, semnarea Tratatului de la Bretigny reprezenta un mar

e triumf n favoarea sa. Aparent definitiv, triumful a fost de scurta durata.

n acest timp, n fruntea Angliei, se afla un rege tnar, ambi?ios ?i razboinic, Henri
c al V-lea (1413-1422). n 1415, Henric a trecut Canalul ?i, spernd sa cucereasca N
ormandia, a nceput asedierea ?i capturarea portului cheie de la Plarfeur. Deoarec
e aceasta era o opera?iune dificila, n octombrie, Henric s-a ndreptat spre nord-es
t pentru a petrece iarna la Calais. Ne?tiind n ce pozi?ie se aflau francezii, ace
sta s-a pomenit fa?a n fa?a cu o mare armata inamica. Nereu?ind sa ajunga la un c
ompromis cu francezii, a fost silit sa lupte n batalia de la Azincourt; n ciuda ex
emplelor de la Crecy ?i Poitiers, armata franceza, atacata de-a lungul unui fron
t ngust, sub o ploaie de sage?i, nu a reu?it sa strapunga apararea englezilor.
Batalia de la Azincourt nu a contribuit direct la realizarea planului de cucerir
e al lui Henric nsa i-a conferit un prestigiu important, incurajndu-i pe englezi s
a continuie razboiul. O alta consecin?a importanta a acestei batalii a constat n
faptul ca francezii nu mai doreau sa-l ntlneasca pe cmpul de lupta pe Henric, astfe
l, acesta ?i-a petrecut doi ani asediind ?i cucerind nestingherit ora?e din Norm
andia. n timp ce figura lui Henric se impunea, Ducele de Burgundia a renun?at la
neutralitate, formnd o alian?a cu inamicul; alia?ii au nceput n curnd sa-?i exercite
controlul asupra regelui Fran?ei ?i asupra ntregii regiuni din nordul Loarei iar
prin Tratatul de la Troyes (1420) s-a hotart casatoria lui Henric al V-lea cu fi
ica lui Carol al VI-lea, Caterina, urmand ca Henric sa devina rege al Fran?ei du
pa moartea socrului sau. Singura opozi?ie, din sudul Loarei, a fost sus?inuta de
fiul lui Carol VI, Dauphin, nsa acesta a fost respins, fiind considerat bastard.
Fran?a unita: 1422 1453[modificare | modificare sursa]
Batalia de la Castillon
Ioana d'Arc la asediul Orlansului
Moartea subita a lui Henric al V-lea al Angliei a complicat situa?ia. Dupa moart
ea lui Carol, cteva luni mai trziu, existau doi rivali la tronul Fran?ei: fiul lui
Henric n vrsta de un an ?i fostul Dauphin ce purta acum numele de Carol al VII-le
a.
De?i pozi?ia englezilor era mai pu?in consolidata, francezii nu au nregistrat pro
grese pna la apari?ia celebrei Ioana d'Arc.
n anul 1430, Ioana a fost capturata de burgunzi; ace?tia au predat-o englezilor c
are au judecat-o sub acuza?ia de vrajitorie, creznd ca prin condamnarea ei l vor d
iscredita pe Carol al VII-lea.
Treptat razboiul s-a ncheiat. n anul 1435, Carol ?i Ducele de Burgundia s-au mpacat
, iar Parisul a cazut n anul urmator. Dupa un armisti?iu, francezii au lansat o c
ampanie care a eliberat Normandia n 1449 - 1450, culminnd cu o victorie decisiva l
a Formigny.
n 1453, n urma bataliei de la Castillon, Razboiul de 100 de Ani a luat sfr?it; Angl
ia ?i-a men?inut stapnirea doar asupra Calais-ului, care a fost recuperat de fran
cezi n 1558.
n urma acestor razboaie, Anglia ?i Fran?a au renun?at la statutul lor de regate f
eudale, devenind state de drept.