Caracterizarea indirecta care se desprinde din gesturile, faptele, vorbele si gandurile

personajului, din actiunile la care participa, dar si si din relatiile cu celalalte

personaje, evidentiaza trasaturile personajului principal din Morometii.
In primul volum, Ilie Moromete este un om respectat in sat. Are prieteni, pe Cocosila
si Dumitru lui Nae, pentru care opinia lui conteaza, este abonat la ziar. Discutiile
despre politica, in poiana lui Iocan, nu incep decat in prezenta lui, pentru ca el este
cel care citeste ziarele si interpreteaza evenimentele. Moromete este sfatos, ii place
sa discute, iar acest lucru o deranjeaza pe Catrina, care se revolta adesea.
Disimularea este trasatura lui esentiala. Semnificativa in acest sens este comedia
pe care o joaca in fata agentilor fiscali, care-I stricasera placuta discutie de
duminica. Intrand in curte, trece pe langa cei doi agenti ca si cum acestia ar fi fost
invizibili, striga la Catrina, despre care stie ca se afla la biserica, si la un Paraschiv
inexistent. Le spune apoi ca nu are bani, le cere o tigara si numai dupa ce agentii
sunt gata sa-I ridice lucrurile din casa, Moromete se hotaraste sa scoata banii.
Ironia, puterea de a face haz de necaz reprezinta o alta trasatura esentiala a lui Ilie
Moromete, iar exemple in sens sunt numeroase. Lui Niculae care intarzia sa vina la
masa, ii spune la un moment dat: ,,Te dusesi in gradina sa te odihnesti, ca pana
acum statusi!. Lui Nila I se adreseaza la fel de sarcastic, atunci cand acesta il
intreaba de ce taie salcamul: ,,Ca sa se mire prostii!
Spirit contemplativ, inteligent si ironic, Moromete priveste existenta cu detasare, ca
pe un miracol. De pe stanoaga podistei sau de pe prispa casei, Moromete vede
lumea ca un ochi patrunzator; in intamplarile cele mai simple el descopera ceva
deosebit, o nota inveselitoare. Calatorind la munte ca sa vanda cereale, Moromete
povesteste la intoarcere niste fapte extraordinare. Insotindu-l mai tarziu pe tatal sau
intr-o calatorie asemanatoare, Niculae ramane dezamgit: intamplarile sunt banale,
oamenii lipsiti de farmec, munteanca tanara care-l tulburase pe tatal sau I se pare o
taranca oarecare, prin nimic deosebita de femeile din Silistea-Gumesti. ,,Tatalnoteaza naratorul- avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scapau, pe care ei
nu le vedeau.
Atitudinea fata de pamant si aceea fata de bani este legata de acest dar al
contemplatiei. Spre deosebire de taranul lui Rebereanu, dornic sa dobandeasca
pamantul care inseamna demnitate sociala si umana, Moromete trebuie doar sa il
pastreze. Pamantul ii da posibilitatea sa fie independent si libertatea de a se gandi
si la altceva decat la ceea ce poate sa aduca ziua de maine. Pamantul este facut sa
dea produse, iar produsele sa-I hraneasca pe membrii familiei si sa acopere
cheltuielile casei.
Lui Moromete nu-I place negustoria, iar in bani vede adversarii iluziei ca poate
pastra modul traditional de viata, fundamentat pe munca pamantului familiei. De
aici si conflictul cu fiii cei mare, care au o dorinta nemasurata de castig si care cred
ca attal nu face nimic toata ziua, isi pierde timpul stand de vorba cu prietenii lui,

Cocosila si Dumitru lui Nae, in loc sa mearga la munte si sa vanda cu un pret bun
graul.
Cu toate acestea, Moromete are iuluzica ca poate comunica in familia lui, ca
nevasta si copiii il inteleg, ca gesturile si framantarile lui isi gasesc ecou si in
sufletul lor, ca nu trebuie sa le dea explicatii spre a nu-si stirbi autoritatea. Desi isi
iubeste copiii si le vrea binele, isi cenzureaca orice manifestare fata de ei.
Ilustrativa, in acest sens, este scena serbarii scolare la care Niculae ia premiul intai,
desi tatal, neimformat, se astepta sa ramana repetent. Stinghereala copilului, criza
de friguri care il cuprinde in timp ce incerca sa spuna o poezie, toate acestea ii
produc lui Moromete o emotie puternica, iar gesturile de mangaiere sunt schitate cu
multa stangacie. Lipsa unei reale comunicari cu familia reprezinta drama lui
Moromete.
Niculae este fiul cel mai mic, din a doua casatorie a lui Ilie Moromete, in cele doua
volume fiind rpezentat la varste diferite: copilul si tanarul in formare. In primul
volum, Niculae este un copil dornic sa invete carte ca sa-si schimbe statutul social,
ceea ce reuseste pentru un timp, atata vreme cat tatal este de acord sa-l lase la
scoala si sa-I plateasca taxele. In volumul al doilea insa, dupa ce Ilie Moromete il
retrage de la scoala sub pretextul ca invatatura nu aduce niciun ,,beneficiu,
Niculae incepe sa-si caute sensul existentei si devine ,,adeptul unei noi religii a
binelui si a raului, cum crede ca este noua dogma socialista.
Discutiile dintre tata si fiu din volumul al doilea al romanului au semnificatia unei
confruntari intre doua conceptii de viata, intre doua civilizatii si, desigur, intre
generatii. Niculae se indeparteaza din ce in ce mai mult de modelul tatalui sau, nu
traieste viata bucurandu-se de ea, ci febril, prea ocupat ca sa mai poata contempla.
Relatia dintre tata si fiu ilustreaza evolutia conflictului initial, secundar, dintre
dorinta copilului de a merge la scoala si lipsa de intelegere din partea tatalui, cu
mentalitate traditionala de taran. In al doiela volum, conflicrul dintre generatii ia
forma unei confruntari intre doua civilizatii si doua mentalitati: cea traditionala si
cea colectivista.
Inscrierea lui Niculae in Partidul Comunist reprezinta un prilej pentru noi dispute cu
tatal sau. Tanarul este trimis la o scoala pentru activisti si de intoarce in sat cu o
sarcina ,,judeteana. El trebuisa supravegheze buna functionare a primelor forme
de colective de munca ( strangerea cotelor si predarea lor catre stat), dar se iscxa o
agitatie agresica in tinmpul careia un satean moare inecat in apele raului de la
marginea satului. Idealist, tanarul se orienteaza cu dificultate in tesatura de intrigi
pusa la cale de oportunistii de profesie. Asa ca activistul Niculae Moromete este
destituit, se retrage din viata politica si isi continua studiile.
Ilie Moromete isi constientizeaza mai tarziu greseala de a-l fi retras pe Niculae de la
scoala, iar regretele lui sunt, de asemenea, tardive: ,, Ar fi trebuit sa-l fi tinut pe

Niculae mai departe la scoala, zicea el, sa nu umble el pe urma de gat cu toti astia
d-alde Isosica. Vezi, zicea el, acici am gresit.
Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a devenit inginer horticol si este
casatorit cu o fata din sat, Marioara, fiica lui Adam Fantana, asistenta medicala. La
inmormantarea lui Moromete, Niculae afla de la Ilinca, sora lui, ca tatal se stinsese
incet, fara a fi suferit de vreo boala. Moartea lui Moromete aduce remuscari in
sufletul lui Niculae, dar in finalul romanului tatal si fiul se impaca in visul baiatului.