.

TRANSFORMAREA DISCURSULUI LIBERAL IN PERIOADA 1856-1876

Liberalismul romnesc este un curent ideologic, social-politic, economic si naional,

desprins din realitaile societaii romneti i aprut n prima jumtate a secolului al XIX-lea care
a evoluat n condiiile luptei de emancipare social i naional din sec XIX (lupta pentru
autonomie, unire i independen a Principatelor). Originile liberalismului romnesc trebuiesc
cutate n evoluia intern specific a societaii romneti, incadrndu-se curentului liberal
european. Curentul liberal se individualizeaz i se consolideaz odata cu Revoluia de la 1848
cnd sunt puse bazele programului social-politic, economic i national.
Victoria politica a liberalismului pasoptist - in perioada ce a urmat indepartarii
protectoratului rusesc in urma Razboiului Crimeei si a Conventiei de la Paris - a mers in paralel
cu transformarea sa intr-o ideologie a guvernarii - insotita de practicile aferente - cu o rezonanta
publica foarte limitata si foarte diferita prin continut de mesajul intelectual insurgent ale epocii
incheiate. Populismul democratic fervent al oamenilor de la 1848 lasa loc liberalismului elitist,
baricadat impotriva intruziunii maselor prin legile votului cenzitar, luandu-se in calcul si o
abordare graduala a problemei taranesti, cu toata consideratia pentru echilibrul social si
exigentele dezvoltarii nationale.
Pasoptistii subscriu fara rezerve la teoriile economice ale liberului schimb - de sorginte
britanica, dar insusite de ei pe filiera franceza -, pe care le vedeau ca pe un complement necesar
al optiunii lor occidentaliste. Partizanii liberalismului bratienist, in schimb, se aliniaza opiniei lui
Friedrich List, dupa care modernizarea capitalista dupa model occidental presupune controlul
protectionist al relatiilor de schimb dintre metropolele capitalismului mondial si periferia lor
agrara romaneasca, precum si interferenta curenta a statului cu procesele economice. Linia de
continuitate dintre cele doua etape ale liberalismului modernizator, fata de rivala sa
conservatoare, este adeziunea ferma la programul constructiei nationale, vazuta ca dezideratul
major si prioritatea absoluta a politicilor de transformare sociala. Aceasta forma de liberalism
autoritar va intruni, dupa Primul Razboi Mondial, aprobarea lui Zeletin si Lovinescu, ce ii vor
recunoaste deschis caracterul "oligarhic" pentru a-i oferi - cu ajutorul unor instrumente

intelectuale diverse asamblate in jurul determinismului marxist sau al sociologiei transferurilor

culturale dintre civilizatii - argumentele inevitabilitatii istorice.
Ideea "organismului" national, a carui crestere naturala nu poate fi violentata prin grefe
legislative si institutionale fara a produce un sindrom persistent al inautenticitatii si disfunctii
sociale si culturale de durata, se aclimatizeaza in mediile intelectuale romanesti treptat, din epoca
primelor ecouri locale ale Revolutiei Franceze si ale reactiilor contrarevolutionare provocate de
ea in Occident. Ea se precizeaza in epoca Revolutiei de la 1848, pentru a fi preluata apoi de
junimism, care a transmis-o la randul sau, cu pretul adaugarii unor noi inflexiuni, culturii
traditionaliste. In fine, inrudirea dintre companionii lui Balcescu si discipolii lui Maiorescu se
manifesta inca si mai pregnant in privinta functiei sociale indeplinite, in epoca respectiva, de
fiecare dintre cele doua grupari. Ambele coaguleaza si dau o expresie coerenta nemultumirilor
fata de sistemul existent, constituindu-se in veritabile "culturi de opozitie".
n evoluia sa, doctrina liberal a cunoscut mai multe variante n strns legtur cu
dezvoltarea social. Astfel,liberalismul clasic const n libertatea individului, n raport cu
statul,respinge intervenia statului n relaiile sociale, orice triumf al statului fiind considerat un
eec pentru individ. Trecerea la organizarea monopolist a economiei a fost nsoit de o criz a
liberalismului, incapabil s rezolve marile probleme izvorte din complexitatea vieii economice.
Frmntrile din cadrul doctrinei liberale s-au soldat cu apariia mai multor variante ale
neoliberalismului: liberalismul "nostalgic"( care crede in valorile promovate initial) liberalismul
"organizat"( proclameaza necesitatea interventionismului) si un liberalism "social"( consider
necesar controlul social organizat efectuat de stat asupra activitii economice, n scopul
ajutorrii celor dezavantajai din punct de vedere economic.)