Tezaurul Romaniei la Moscova

EDITIE DE COLECTIE
Au trecut 87 de ani de la noaptea in care o garnitura de tren trecea, in mare secret, Prutul cu
destinatia Moscova. 94 de tone de aur erau depozitate la Kremlin, dupa intelegerea dintre Guvernul
roman si cel rus. Sapte luni mai tarziu, alte comori si arhive erau depozitate langa aur, ca urmare a
ocuparii Romaniei de catre trupele germane. Doar o mica parte a tezaurului s-a intors acasa.
EDITIE DE COLECTIE
Noaptea de 14 spre 15 decembrie 1916. Spre ora 3:00, o garnitura pleaca din Gara Iasi
orasul in care se mutase Guvernul din cauza ocupatiei germane spre rasarit. 17 vagoane pline cu
aur pur, in lingouri sau monede, alaturi de alte patru, cu cei 200 de jandarmi care insoteau
transportul. Cele 94 de tone de incarcatura, reprezentand aurul BNR, precum si bijuteriile Casei
regale, aveau sa fie depozitate la Kremlin, ca urmare a intelegii dintre Guvernul roman si cel rus:
averea Romaniei trebuia pusa la adapost in fata nemtilor care inaintau vertiginos spre Moldova.
CRISTIAN GROSU
Sapte luni mai tarziu, in vara anului 1917, un alt transport avea menirea sa ascunda la
Moscova comorile Romaniei, in fata situatiei disperate de pe front: tezaure antice din aur,
descoperite pe teritoriul Romaniei unele vechi de peste 3500 de ani, arhivele Academiei, mii de
tablouri de patrimoniu, odoare si obiecte de cult din manastiri. Numai aurul trimis in primul
transport valoreaza astazi peste 1,2 miliarde de dolari.
Nu avea sa se scurga anul 1917 si in Rusia izbucnea Revolutia bolsevica. Cine sa mai
respecte protocoalele incheiate cu guvernul tarului intr-un imperiu dominat de haos?
85 de ani de tratative
In 1922, Romania deschidea pentru prima data tratativele de recuperare a tezaurului.
Lucrurile inaintau anevoios. Abia in 1935, o data cu reluarea relatiilor diplomatice, Rusia a restituit
o parte din arhive. Iar in 1956, comunistii romani primeau de la tovarasii rusi o alta transa: tablouri,
cateva comori antice si ceva documente. Restul a ramas in Rusia si nu au fost restituite nici astazi,
in ciuda solicitarilor tenace ale tuturor conducatorilor perindati in fruntea Romaniei. Caci, in
problema tezaurului, indiferent de regim, culoare politica si/sau pozitie fata de marea noastra
prietena de la rasarit, autoritatile romane au avut aceeasi pozitie: Vrem tezaurul inapoi!.
De la Bratianu la Titulescu, de la maresalul Antonescu la Gheorghiu-Dej si Ceausescu, toti
au purtat ample tratative pentru recuperarea aurului. Guvernatorii BNR din 1922 incoace si-au
transmis unul altuia dosarul juridic al depozitului metalic depozitat la Kremlin, o data cu datoria de
onoare de a nu renunta niciodata la revendicari.
O incercare realista
O data cu semnarea, anul trecut, a Tratatului bilateral romano-rus, chestiunea tezaurului e
reluata intr-o maniera serioasa. Ca anexa la tratat, declaratia comuna a ministrilor de Externe
consemna infiintarea unei comisii comune romano-ruse care sa studieze problema tezaurului.
Deocamdata, studiul va oferi doar o perspectiva istorica, concluziile sale fiind lipsite de relevanta
politica sau juridica. Abia Ministerele de Externe ale celor doua tari vor putea lua astfel de decizii,
atunci cand comisia isi va fi incheiat lucrarile. Cand? Nu stim. Stim doar ca aceasta comisie s-a
constituit, ca are un regulament de functionare si e sustinuta cu fonduri guvernamentale din ambele
tari. Prima intalnire in plen va avea loc la toamna, la Bucuresti.
Oricat de pragmatice si chibzuite s-ar arata autoritatile romane in relatia cu Rusia, nu trebuie
uitat un luru. Un nou refuz al acesteia de-a restitui tezaurul nostru va conserva o anume ostilitate a
romanilor obisnuiti, care asteapta ca noile relatii dintre state, de dupa 1989, sa minimizeze
nedreptatile istorice. Caci romanii simt ca, prin Tezaur, au pierdut ceva mai mult decat zecile de
tone de aur sau miliardele de dolari cat valoreaza acesta.
Multumim istoricilor Viorica Moisuc, Ioan Scurtu, Ion Calafeteanu, Cristian Paunescu,
Gheorghe Buzatu, Florin Constantiniu ale caror studii si prelegeri ne-au ajutat, sau pe care i-am
consultat in documentarea materialului de fata.

Aurul nostru: ultima incercare

EDITIE DE COLECTIE
O noua incercare de anvergura de a recupera ce-a mai ramas la Moscova din Tezaurul
romanesc este pe cale sa inceapa in aceste zile. O comisie comuna romano-rusa va studia toata
povestea averii transferate in urma cu 87 de ani in pivnitele Kremlinului.
E greu insa de spus cand ne vom recupera Tezaurul pe care razboiul ne-a fortat sa-l ascundem la
prieteni. Am incercat sa aflam acest lucru chiar de la conducatorii comisiei.
CRISTIAN GROSU
Luna trecuta a avut loc la Moscova o intalnire la care au participat patru oficiali doi
romani si doi rusi pentru a pune la cale detaliile ce vor sta la baza unei noi negocieri cu privire la
tezaur. De fapt, e impropriu spus negociere: problema se va pune in sensul studierii relatiilor
bilaterale romano-ruse, cu o prioritate in privinta Tezaurului romanesc ramas la Moscova.
Totul a inceput in vara anului trecut, o data cu semnarea tratatului bilateral intre presedintii
Iliescu si Putin. Tratatul evita cu grija orice referire la tezaur, dar in anexa sa, semnata de ministrii
de Externe ai Romaniei si Rusiei, este prevazuta formarea unei comisii mixte romano-ruse care sa
dezbata si sa stabileasca un punct de vedere comun asupra tezaurului.
Fara relevanta politica sau juridica
Comisia comuna e formata in principal din istorici, care studiaza tezaurul intr-un context
mai larg cel al relatiilor dintre Romania si Rusia. La intalnirea de luna trecuta de la Moscova, din
partea romana au participat prof. Ioan Scurtu, copresedinte al comisiei, si Victoria Gavrilescu,
secretar al comisiei. De partea rusa au participat academician Alexander Ciubarian, ca si
copresedinte al comisiei ruse, si Viktor Ischenko, secretarul acesteia. S-a cazut de acord asupra unui
regulament de functionare a comisiei comune si a calendarului intalnirilor care vor urma. Primele
discutii vor avea loc in toamna aceasta, la Bucuresti.
Concluziile acestei comisii nu vor avea insa valoare juridica sau politica. Ele vor fi inaintate
Ministerelor de Externe ale celor doua tari, care vor decide apoi ce si cum cu privire la tezaur. Sansa
recuperarii tezaurului nostru sta in aceasta ultima incercare de anvergura de a stabili, pe baza
documentelor, ce anume a fost transportat in Rusia, ce anume a fost returnat si ce anume a mai
ramas acolo.
Samsarii tezaurului
Infiintarea comisiei bilaterale romano-ruse de studiere a problemei tezaurului este calea
oficiala aleasa la semnarea tratatului bilateral. Pentru ca aurul romanesc de la Moscova a
infierbantat si spiritele intermediarilor care s-au oferit sa mijloceasca readucerea tezaurului la
Bucuresti. Unul dintre acesti intermediari care si-a oferit serviciile autoritatilor romane este firma
germana Capital Consulting.
O oferta suspecta
Un reprezentant al firmei Capital Consulting LTD din Stuttgart a trimis in ianuarie anul
acesta o scrisoare catre Guvernul Romaniei, solicitand interes pentru oferta facuta. Este interesant
ca firma dovedea cu documente ca este imputernicita sa reprezinte Ministerul Dezvoltarii
Economice din Federatia Rusa in negocierile cu partea romana privind retrocedarea aurului
romanesc. Ca o dovada a acestei imputerniciri, reprezentantul firmei punea la dispozitia autoritatilor
din Romania cateva monede care ar fi facut parte din tezaurul BNR transportat in 1916 la Moscova.
Contactele cu reprezentanti ai diferitelor institutii din Romania au fost numeroase si nu a lipsit nici
o incercare de-a sustine mediatic oferta, prin strecurarea in presa romaneasca a acestui subiect.
Cateva intrebari nu au gasit insa raspuns: de unde proveneau monedele pe care
reprezentantul firmei germane le aducea ca dovada a imputernicirii sale de catre partea rusa? Si in
ce masura autoritatile rusesti alesesera o cale paralela de retrocedare a tezaurului, cand la acea ora
Tratatul bilateral era semnat, iar infiintarea comisiei romano-ruse era pe ultima suta de metri?
Problema retrocedarii Tezaurului romanesc prin firma germana a ramas in coada de peste.
Pe de o parte, Claus Rhayle, reprezentantul nemtilor, declarase in scrisoarea catre Guvernul roman

ca unii dintre oficialii pe care-i contactase, si-l refuzasera, incercasera apoi sa ia legatura cu partea
rusa pentru a lucra pe direct. Pe de alta parte, unul dintre expertii care urmeaza sa lucreze cu
comisia ne-a declarat ca decizia MAE roman este sa se evite orice drum paralel de a obtine tezaurul.
Asa ca toata speranta ramane in activitatea comisiei comune.
Evaluari sumare ale tezaurului nerestituit de Moscova
Dupa anul 1956, nici URSS, nici Federatia Rusa nu au mai restituit Romaniei alte valori ale
tezaurului nostru, depozitate la Moscova in perioada 1916-1917. Totusi, chestiunea tezaurului a
ramas o constanta a convorbirilor dintre Bucuresti si Moscova in deceniile ce au urmat. La fel si in
prezent. Confruntarile facute de-a lungul timpului au relevat diferente intre asa-numitele inventare
sovietice si cele vechi romanesti. Doar in comisia comuna, constituita dupa semnarea tratatului
bilateral de anul trecut, mai sta speranta intr-un consens, in urma caruia Romania sa nu mai fie
nedreptatita.
Zeci de tone de aur, ramase la rusi
In linii mari, din primul transport 1916 nu s-au mai intors niciodata bijuteriile Reginei
Maria, cele 94 de tone de aur ale BNR, precum si bancnote si monede de aur, argint, nichel, bijuterii
si alte valori trimise in 1917 de catre Casa de Depuneri. Totodata au ramas depozitele apartinand
bancilor, diferitelor institutii, societati comerciale si industriale, documente si alte tablouri si obiecte
de arta valoroase. Si multe din averile manastirilor si bisericilor.
Bijuteriile Reginei Maria valoreaza milioane de lei-aur
Conform estimarilor facute in 1916, tezaurul Bancii Nationale a Romaniei era evaluat atunci
la peste 300 milioane de lei-aur. Bijuteriile Reginei Maria valorau tot atunci in jur de 7 milioane de
lei-aur. Valorile CEC ajungeau la peste 100 milioane de lei-aur. Tipografia de la Moscova a Bancii
Nationale pentru imprimarea bancnotelor ajungea la 225.000 de ruble, la valoarea din acea vreme,
iar depozitele Bancii Nationale aflate in diferite banci din Rusia fusera evaluate la 2.493.525 de
ruble.
Toate acestea reprezinta insa o evaluare sumara, valoarea reala a inventarelor nescoase inca
la lumina fiind cu siguranta mai mare. (Cristina Hurdubaia)
Traditie BNR: Nu renuntam la tezaur
In luna aprilie, la seminarul organizat cu prilejul aniversarii BNR, guvernatorul general
Mugur Isarescu ridica din nou problema tezaurului de la Moscova al bancii. Termenii transanti in
care Isarescu punea problema, precum si semnificatia dosarului Tezaurul pentru toti guvernatorii
care s-au perindat de la primul razboi incoace erau semnalul ca BNR nu va renunta niciodata la
aurul sau. Isarescu declara atunci ca, in 1921, banca centrala si-a pus la punct documentele care
dovedeau ce cantitate de aur romanesc fusese depozitata la Kremlin. Din 1921 incoace, fiecare
guvernator i-a transmis succesorului sau acest dosar, ca pe o misiune care s-a transmis vreme de 85
de ani, indiferent de conjuncturile politice ale ultimului veac.
Retrocedare, doar in contextul relatiilor romano-ruse?
Abia am inceput cercetarile legate de Tezaurul Romaniei. Nu avem in acest moment prea
multe detalii, am avut o intalnire cu domnul profesor Scurtu, dar mai sunt cercetari de facut,
intalniri cu partenerii de la Bucuresti, ne-a declarat saptamana trecuta copresedintele comisiei
pentru studierea chestiunii tezaurului si a relatiilor bilaterale romano-ruse, Alexandr Ciubarian, prin
intermediul asistentului sau, Denis Fomin-Nilov.
Daca Ciubarian a fost zgarcit cu detaliile, secretarul partii ruse al comisiei, istoricul Viktor
Isenko, a explicat la sfarsitul lunii martie in ce context va fi tratata problema Tezaurului Romaniei,
cel putin din perspectiva comisiei ruse. Obiectivul comisiei, pentru ca este o comisie bilaterala,
este de a analiza si a discuta cu colegii romani soarta aurului romanesc, cum i se spune aici,
returnarea Tezaurului romanesc, acea parte a subiectului care se refera la istoric, in ce imprejurari
tezaurul a ajuns in Rusia, cum a fost utilizat sau caror scopuri a servit el, aflandu-se in Rusia, iar
apoi in Uniunea Sovietica, a precizat Isenko intr-un interviu acordat corespondentului Radio
Romania Actualitati. Comentatorul radioului public aprecia insa, in baza teoriilor vehiculate printre
istoricii rusi, ca problema retrocedarii tezaurului ar putea fi analizata doar in contextul general al
relatiilor dintre Romania si Rusia. (Lavinia Tudoran)

Cand ne vom recupera tezaurul?

Discutiile despre o chestiune atat de limpede cum este aurul Romaniei depozitat la Moscova
si nerestituit, nu sunt atat de simple pe cat ar parea la prima vedere. Desi Rusia nu a contestat
niciodata existenta zecilor de tone de aur sau a celorlalte valori transferate in primul razboi mondial,
ambele parti ale comisiei (romana si rusa) dovedesc acum o prudenta iesita din comun. Astfel,
Jurnalul National le-a adresat saptamana trecuta cateva intrebari celor doi co-presedinti (Alexandr
Ciubarian, de partea rusa, si Ioan Scurtu, de cea romana) in speranta ca va lamuri, pentru cititorii
sai, cateva neclaritati referitoare la modul in care va fi abordata problema tezaurului. Am fi dorit sa
aflam in ce masura problema aurului romanesc va fi analizata separat de contextul relatiilor
bilaterale din ultimul secol, in ce masura concluziile la care va ajunge comisia au valoare juridica si
politica si, in definitiv, cand isi va primi Romania tezaurul inapoi. Nici unul dintre cei doi copresedinti nu a fost generos in raspunsurile sale. Domnul Ciubarian ne-a trimis un mesaj vag prin
secretarul sau, iar partea romana pur si simplu nu a raspuns intrebarilor noastre.
Cel de-al doilea transport: Arta si istoria Romaniei
EDITIE DE COLECTIE
Decizia trimiterii la Moscova a celui de-al doilea transport, cu restul Tezaurului national, s-a
luat in toamna anului 1916, datorita dezastrului militar de pe fronturile primului razboi mondial.
Pierderea aurului trimis in Rusia cu primul transport a avut un efect dramatic, reflectat insa doar
asupra economiei. Pierderea celui de-al doilea transport a fost de-a dreptul devastatoare.
VASILE SURCEL
Pierderea, fie ea si temporara, a bunurilor trimise la Moscova cu cel de-al doilea transport a
avut infatisarea si proportiile unui veritabil genocid cultural. Si asta pentru ca in acel transport sau trimis in Rusia nenumarate vestigii istorice cu o inestimabila valoare de patrimoniu, precum si
opere de arta, medievala si moderna, care constituiau niste repere definitorii pentru spiritualitatea
nationala. Spus in putine cuvinte, o data cu cel de-al doilea transport a plecat intr-o pribegie
dramatica o parte deosebit de importanta a istoriei si a sufletului romanesc.
9,416 miliarde de lei aur
Privit chiar si numai din punct de vedere strict contabil, cel de-al doilea transport trimis in
Rusia a fost cu mult mai valoros decat primul. El a cuprins atat restul bunurilor Bancii Nationale,
ramase inca in tara, cat si averea Casei de Depuneri si Consemnatiuni. Un inventar sumar al acestui
transport atesta valoarea bunurilor trimise atunci in Rusia, marcand clar aceasta diferenta. Banca
Nationala a expediat la Moscova 188 de casete, a caror valoare se ridica la 1.594.836.711,09 lei aur.
Concret, aceasta cifra era defalcata astfel: 574.523,57 lei valoarea stocului metalic al Bancii
Nationale ramas in tara dupa primul transport; 500.000 de lei aur valoarea arhivelor Bancii
Nationale; 1.593.762.197,52 lei aur valoarea titlurilor, efectelor, depozitelor si altor valori, aflate
in proprietatea Bancii Nationale. Casa de Economii si Consemnatiuni a expediat in al doilea
transport 1.621 de casete. Acestea contineau numerar, bijuterii, tablouri si diferite alte depozite,
facute de particulari, institutiuni publice si private, a caror valoare se ridica la 7.500.000.000 lei
aur. Aceasta este insa doar valoarea strict contabila, inregistrata in documente, adusa si la cunostinta
autoritatilor de la Moscova. Valoarea reala a noului transport era insa cu mult mai mare, pentru ca in
compunerea lui au intrat obiecte unice, apartinind patrimoniului national, obiecte care, in conditii
normale, nu pot fi evaluate in bani.
Incarcarea celui de-al doilea transport s-a facut in perioada 23-27 iulie 1917. Intregul
convoi, compus din 24 de vagoane CFR, a ajuns la Moscova la 3 august. O parte din tezaur (lazile
care apartineau BNR) au fost depuse in Sala Armurilor din Kremlin, iar lazile cu averea Casei de
Depuneri si Consemnatiuni au fost duse in depozitele blindate ale Casei de Stat de Imprumuturi si
Depuneri din Moscova.
Istoria romaneasca, surghiunita la Moscova
Totalitatea relicvelor si a obiectelor cu valoare de patrimoniu, care au luat calea Moscovei o
data cu cel de-al doilea transport, acopera peste 3.500 de ani de istorie. Cele mai vechi dintre ele

apartin epocii bronzului. Cele mai noi aveau, in vara anului 1917, o vechime de doar cateva decenii.
Toate la un loc si fiecare in parte aveau insa o caracteristica comuna: erau legate, intr-un fel sau
altul, de istoria milenara a acestor meleaguri. Fie ca era vorba despre obiecte antice rarisime, de
monede medievale emise de primii nostri voievozi, ori de obiecte pretioase ce apartinusera pana de
curand unor personalitati romanesti care-si pusesera amprenta asupra secolului al XIX-lea, toate
fusesera adunate cu osardie decenii la rand, alcatuind tezaurul unor celebre colectii publice sau
particulare. Trimiterea lor la Moscova a pustiit peste noapte tezaurele unor asezaminte culturale de
interes national, care s-au vazut vaduvite, brusc, de cea mai scumpa avutie a lor. Listele-inventar
care au fost alcatuite atunci atesta valoarea aproape imposibil de socotit a patrimoniului istoric
evacuat in Rusia cu cel de-al doilea transport.
Muzeul National De Antichitati din Bucuresti a trimis la Moscova, conform inventarului
oficial, un total de 43 de obiecte. Termenul sec de obiecte, total inadecvat in acest caz,
ascundea o realitate deosebit de complexa. Unul dintre acele obiecte era Tezaurul de la TurnuMagurele, cea mai veche componenta a marelui tezaur evacuat la Moscova. Este vorba despre 419
inele, plus alte cateva obiecte ornamentale, toate din aur, descoperite in anul 1880 in apropierea
localitatii de la care si-au luat numele. Cercetarile specialistilor au demonstrat ca acele podoabe
apartin epocii bronzului, fiind confectionate in jurul anului 1500 i.Hr. Vestigiile istorice cele mai
spectaculoase si mai importante trimise de Muzeul National de Antichitati la Moscova sunt insa
Closca cu puii de aur, cea mai vestita dintre comorile romanesti.
O alta piesa celebra trimisa de Muzeul de Antichitati la Moscova a fost si Rhiton-ul de la
Poroina, un stravechi vas de cult, frumos ornamentat, confectionat din argint aurit. Specialistii
afirma ca ar data din sec. III-II i.Hr.
Restul colectiei trimise la Moscova de Muzeul National de Antichitati se compunea din
diferite obiecte de cult provenite din diverse biserici si manastiri si apartinea unei perioade istorice
cuprinse intre anul 1396 (Epitaf-ul de la Manastirea Cozia) si sec. XVI. Printre acestea se
numarau Evanghelia slavona de la Manastirea Tismana manuscris din anul 1405, dar si diferite
alte odoare bisericesti de pe timpul lui Stefan cel Mare, Constantin Brancoveanu si Serban
Cantacuzino.
Academia Romana si-a trimis si ea la Moscova o parte importanta a averii sale. Biblioteca
Academiei a evacuat cu acea ocazie 14 carti vechi romanesti, raritati tiparite intre anii 1512 si
1821, intre care Evangheliarele si Psaltirile, tiparite de Coresi si Dosoftei, precum si Psaltirea
de la Govora. Acestea erau cele mai celebre. Tot de acolo s-au trimis la Moscova si numeroase
manuscrise emise de cancelariile domnesti, cu pecetii voievodale, care le certificau autenticitatea.
Tot atunci, Academia a trimis si colectiile sale de monezi antice si medievale (dintre care cele mai
semnificative erau cele emise pe timpul primilor conducatori ai Tarii Romanesti si ai Moldovei),
precum si colectia de medalii si sigilii.
Prizonieratul picturii romanesti
O data cu toate aceste valori inestimabile, cu cel de-al doilea transport a fost trimisa in Rusia
si o mare parte a operelor unor importanti pictori romani. Intocmit de catre directorul Octavian
Angheluta, Tabelul cu operele Pinacotecii Statului evacuate la Moscova enumera 45 dintre
tablourile pictate de Nicolae Grigorescu. Din colectiile Muzeului Ioan si Dr. Kalinderu au fost
expediate, cu aceeasi destinatie, alte 53 de tablouri si 22 de desene ale maestrului, iar din Colectia
Nicolae Balanescu au plecat inca 13 lucrari. Deci, in total, 111 tablouri si 22 de desene ale lui
Grigorescu. In afara de acestea, Muzeul Kalinderu a mai expediat in Rusia 10 lucrari semnate de
Ion Andreescu si 3 tablouri ale deja celebrului Stefan Luchian. Iar aceasta este doar o mica parte a
picturilor care au plecat atunci in Rusia. Lor li s-au adaugat alte cateva zeci de capodopere ale unor
pictori straini celebri. Increzatoare in prietenia vecinului de la rasarit, autoritatile romanesti au
trimis in Rusia aproape 200 de tablouri cu o valoare artistica inestimabila, fala celor mai importante
colectii din tara. Nu aveau de unde sa stie ca, in realitate, o data cu al doilea transport au trimis
pictura romaneasca intr-un prizonierat care avea sa dureze aproape 40 de ani. 40 de ani in care
cultura si sufletul romanesc au fost mai sarace cu 200 de capodopere.

Pana si Dumnezeu a plecat in exil

La 11 octombrie 1916, seful Marelui Stat Major General a emis Ordinul Permanent nr. 30,
prin care Alexandru Tzigara-Samurcas a fost insarcinat sa inventarieze si sa transporte tezaurele
manastirilor din tara, amenintate de invazia inamicului. In urma acestui ordin, omul de cultura a
plecat intr-un adevarat pelerinaj, la 14 dintre cele mai importante manastiri si biserici din Oltenia si
Moldova: Cozia, Tismana, Horezu, Slatina, Arnota, Episcopia Ramnicului, Manastirea Dintr-un
Lemn, Bistrita, Agapia, Varatec, Biserica Trei Ierarhi, Mitropolia din Iasi, precum si la Biserica Sf.
Parascheva. In fiecare dintre aceste sfinte locasuri a adunat obiecte de arta religioasa, medievala si
moderna, le-a inventariat si le-a ambalat. Acest veritabil tur de forta s-a incheiat insa brusc, la 30
octombrie 1916, cand, printr-o dispozitie a Ministerului Instructiunii Publice, i s-a ordonat ca in 48
de ore sa trimita la Iasi toate comorile adunate. Ambalata in 7 lazi de lemn, ferecate cu cercuri
metalice, averea multiseculara a asezamintelor religioase a fost predata directorului Cancelariei
Mitropolitane din Iasi. In vara anului 1917, cele 7 lazi au fost si ele incluse in cel de-al doilea
transport trimis la Moscova. Pastrate si acum in arhive, procesele-verbale intocmite de TzigaraSamurcas enumera toate cele 105 obiecte bisericesti pe care le-a adunat si ambalat in lazile ferecate.
Prin Jurnalul intocmit la Iasi de Mitropolia Moldovei si Sucevei, la 3 noiembrie 1916, se atesta ca
toate cele 7 lazi au fost depuse in vechea Biserica Sf. Gheorghe si date in pastrare Marelui
Ecleziarh al Mitropliei. De acolo, peste cateva luni, au plecat si ele la Moscova. Dupa primul razboi
mondial, cand devenise clar ca puterea bolsevica nu are de gand sa inapoieze tezaurul romanesc, tot
ce au mai putut sa faca oamenii de cultura ai epocii a fost sa deplanga zadarnic pierderea acelor
odoare bisericesti. In 1925, D.D. Patrascanu enumera, plin de disperare, cateva dintre acele comori:
Panaghiarele lui Stefan cel Mare, de la Manastirea Neamtului, Evangheliile slavonesti ferecate in
aur si argint, din secolele XV-XVI, odoarele brancovenesti de la Horezu si cele cantacuzinesti de la
Manastirea Dintr-un Lemn. Tristetea lui era cu atat mai mare cu cat devenise clar ca toate odoarele
Domnului fusesera trimise in gura lupului, exact in capitala bolsevicilor, care isi facusera din
ateism centrul politicii de stat.
Un tren lung cat o intreaga istorie
In lucrarea Tezaurul roman de la Moscova, aparuta la Bucuresti in anul 1934, economistul
Mihail Gr. Romascanu descrie in amanunt conditiile in care s-a efectuat cel de-al doilea transport,
care a dus la Moscova restul Tezaurului romanesc. Stramutarea avutiei nationale a fost dispusa de
catre Consiliul de Ministri, la propunerea lui Nicolae Titulescu pe atunci ministru al Finantelor. La
26 iulie, consulul rus l-a informat pe Titulescu ca a primit din partea guvernului sau puteri depline
pentru a trata si a semna toate protocoalele privitoare la evacuarea in Rusia a valorilor care
apartineau Bancii Nationale si a celorlalte institutii publice romanesti. In protocolul final incheiat cu
aceasta ocazie se mentiona ca toate aceste valori, de orice natura () se gasesc, incepand din ziua
in care au fost incredintate delegatului rus si incarcate in vagoane, in garantia guvernului rus, in
ceea ce priveste siguranta transportului, securitatea depozitarii, precum si inapoierea in Romania.
Incarcarea trenului a inceput la 23 iulie 1917 si s-a incheiat la 27 iulie, cand cele 24 de vagoane ale
sale au plecat catre Moscova. Trei dintre acele vagoane contineau valorile Bancii Nationale,
repartizate in 78, 54, respectiv 56 de casete sigilate, a caror valoare totala declarata era de
1.594.836.721,09 lei aur. Pe fiecare vagon s-au aplicat sigiliile personale ale consulului rus si ale
reprezentantilor Bancii Nationale. In plus, fiecare usa a fost asigurata cu lacate, legata cu lanturi si
sigilata de reprezentantul Guvernului Romaniei. In restul de 22 de vagoane au fost incarcate valorile
Casei de Depuneri si Consemnatiuni care a expediat, in total, 1.661 de casete sigilate, cu o valoare
declarata de 7,5 miliarde de lei aur.
Destinatia Moscova
Trenul a ajuns la Moscova la 3 august 1917. Aici, reprezentantii Bancii Nationale a
Romaniei si delegatii Bancii Imperiului au semnat doua procese-verbale privitoare la depunerea
acelor valori. In scurt timp, bunurile Bancii Nationale au fost depozitate in acelasi compartiment
blindat de la Kremlin (Orongeinaia Palata), unde erau depuse si cele 93 de tone de aur ale Bancii
Nationale si bijuteriile Reginei Maria, aduse cu primul transport. Tezaurul casei de Depuneri si
Consemnatiuni a fost depozitat in seifurile Casei de Imprumuturi si Depozite a Rusiei, din Strada

Nastasinsky nr. 3. Incaperile blindate in care au fost depuse valorile romanesti aduse cu cel de-al
doilea transport au fost sigilate cu sigiliul oficial al Ministerului roman de Finante si cele ale
institutiilor similare rusesti.
La sediul Casei de Depuneri si Imprumuturi din Moscova, paza Tezaurului romanesc a fost
incredintata unei garzi de cazaci, comandata de catre un locotenent. Din pacate, oricat de viteji ar fi
fost cazacii, ei nu au putut feri tezaurul romanesc de intorsaturile dramatice pe care le-a luat istoria
Europei si a lumii in deceniile care au urmat dupa ziua in care li s-a incredintat paza Tezaurului
romanesc.
Regina comorilor
Closca cu puii de Aur a fost gasita de cativa tarani, in 1837. Initial, tezaurul continea 22 de
obiecte, dar 10 dintre ele au fost distruse de descoperitorii care au vrut sa le topeasca, pentru a vinde
aurul mai usor. Cele 12 piese ramase cantaresc, in total, 18,7975 kg. O parte dintre piese sunt din
aur masiv. Restul, tot din aur, sunt incrustate cu rubine, smaralde, granate si turcoaze. Tezaurul a
fost confectionat in sec. III-IV d.Hr. si se pare ca a apartinut regelui vizigot Athanaric. Celebra in
Europa, comoara a fost expusa la Paris in anul 1867, la Londra in 1868 si la Viena in 1872.
Rhiton-ul de la Poroina
Este un vestigiu antic deosebit de spectaculos si interesant, intrat in colectiile Muzeului de
Antichitati in anul 1883. Despre el se stie doar ca a fost gasit de catre un taran in localitatea
Poroina-Vanju Mare. Este un vas curbat, in forma de corn, inalt de 27 de centimetri. Varful sau
reprezinta un cap de taur, cizelat cu mare finete. Pe muchia evazata sunt gravate 4 personaje
feminine, probabil niste zeite. Istoricii afirma ca ar proveni din sec. III-II i.Hr. si ar fi apartinut
candva unei capetenii scite, fapt confirmat si de ornamentatia lui, care prezinta influente din Asia
Centrala.
Marii politicieni romani care au fost infranti de istorie
Atunci cand s-a luat decizia trimiterii Tezaurului romanesc la Moscova, Consiliul de
Ministri era compus din Ion I.C. Bratianu, M. Pherekide, Take Ionescu, Barbu Stefanescu
Delavrancea, Emil Costinescu, Dimitrie Greceanu, Al. Constantinescu, M.G. Cantacuzino, N.
Titulescu, I.G. Duca, Gh. Mirzescu, Vintila Bratianu si Constantin Iancovescu. Buna sau rea,
aceasta decizie va apasa vesnic pe umeri acestor barbati de stat care au marcat decenii la rand viata
politica a Romaniei.
93 de tone de aur fin, date pe mana rusilor
EDITIE DE COLECTIE
Primul transport al Tezaurului romanesc este si cel mai consistent sub raport material. Prin
transferarea sa la Moscova, intreaga situatie financiara a Romaniei din timpul si de dupa primul
razboi mondial a fost pusa la cheremul guvernului rus. Cele peste 93 de tone de aur fin dadeau forta
de valuta leului romanesc, moneda care s-a devalorizat apoi continuu.
CLAUDIU TARZIU
Dezastrul militar al Romaniei, care ameninta sa culmineze cu ocuparea intregii tari de catre
inamic, a silit guvernul sa se refugieze si apoi sa caute o solutie pentru salvarea tezaurului. Stocul
metalic al BNR a fost dus intai la Iasi. Nu a trecut mult insa, si Consiliul de Ministri a decis ca
trebuie scos peste granita si nu altundeva decat in Rusia. Odata fiind luata hotararea de a evacua
Tezaurul romanesc la Moscova, a inceput pregatirea operatiunii. Guvernul roman si Banca
Nationala s-au asigurat ca imperiul rus garanteaza securitatea transportului si a depozitarii valorilor.
Totul a avut loc in secret si cu o desfasurare de forte impresionanta. In presa vremii, aflata sub
cenzura impusa de starea de razboi, nu a razbatut, cum era si firesc, nici un cuvant despre punerea la
adapost a tezaurului. Ziarele epocii sunt in schimb pline de stiri de pe front.
La 14 decembrie 1916, la Iasi, unde se aflau refugiati familia regala, Guvernul si Banca
Nationala, a fost semnat un protocol intre ministrul de Externe roman, Emil Costinescu, si delegatii
BNR Th. Capitanovici, A. Saligny si M.Z. Demetrescu, pe de o parte, si ministrul plenipotentiar al
Rusiei in Romania, A.A. Massolov, de cealalta parte. Protocolul era insotit de documente

explicative privind conditiile in care BNR cerea sa fie efectuat transportul, depozitarea si siguranta
la Kremlin a tezaurului.
Incarcarea averilor a durat trei nopti
Tezaurul a fost incarcat in lazi legate in fier si transportat de la sediul BNR din Iasi la gara in
noptile de 12, 13 si 14 decembrie, sub o severa paza militara. Nu mai putin de 1.740 de lazi, intre
care si doua continand bijuteriile Reginei Maria, au fost incarcate in 17 vagoane de marfa. Cu acest
prilej a fost incheiat un proces-verbal in trei exemplare, semnate de oficialii Guvernului roman si ai
celui rus. Valoarea totala a celor 1.740 de lazi a fost estimata la 321.580.456,84 de lei aur, din care
la 7 milioane de lei-aur erau apreciate doar bunurile din lazile reginei. In acele lazi se gasea
echivalentul a 93,36206 tone de aur fin, egale cu 3.001.657,70 de uncii. Valoarea tezaurului din
acest transport, actualizata la nivelul anului 2000, ar fi in jurul unui miliard de dolari. Totusi,
valoarea sa reala este mult mai mare, fiindca Tezaurul BNR continea in proportie de peste 90%
medalii si monede de aur napoleoni, lire otomane, coroane austriece, lire sterline , care pretuiesc
mult mai mult decat o arata gramajul lor in aur (pretul lor este judecat dupa o serie de criterii, cum
ar fi vechimea, pe care nu le detaliem aici). De pilda, o lira sterlina echivala in anul 1990 cu 100 de
dolari, ceea ce insemna ca doar cele 88.000 de monede de aur lire sterline existente in Tezaurul
BNR valorau 8.800.000 dolari.
In plus, se cade sa luam in calcul faptul ca pretul majoritatii covarsitoare a bijuteriilor si
odoarelor bisericesti este foarte greu de fixat, caci valoarea le este sporita de lucraturi de mare arta
si ornamentatii cu pietre pretioase. De altfel, nimeni nu a stabilit pana astazi care este suma exacta
la care se cifreaza toate bogatiile incapute pe mana rusilor.
Revenind la executarea primului transport, dupa incarcarea vagoanelor, usile acestora au fost
incuiate cu lacate, iar pe ele au fost aplicate sigiliul Guvernului roman si cel al Guvernului rus.
Garnitura de tren a fost completata cu patru vagoane pentru cei 200 de jandarmi de paza si
cu alte patru vagoane pentru personalul insotitor al BNR.
Tezaurul BNR, inventariat amanuntit
Trenul a luat drumul Moscovei la 15 decembrie 1916, la ora 3:00 dimineata, din gara Iasi.
Calatoria pana la Odessa, unde trenul a facut o scurta oprire la 17 decembrie, a decurs fara
incidente. In aceeasi zi, drumul a fost continuat spre Moscova, unde trenul a ajuns la 20 decembrie,
la 4:00 dupa-amiaza. In gara Nicolaevska, transportul a fost intampinat de reprezentantii Bancii de
Stat a Rusiei, V. I. Kovalnitki, general A.C. Tscesko, N.V. Veniaminov si de catre consulul general
al Romaniei la Moscova, P. Guerin. Transportul a fost receptionat provizoriu, fapt consemnat intrun proces-verbal. La ora 10:00 seara a inceput incarcarea lazilor in 30 de camioane rusesti.
Operatiunea s-a incheiat la 4:00 dupa-amiaza in ziua urmatoare. Camioanele, pazite de 200 de
soldati rusi, au dus tezaurul la Kremlin. Lazile cu aurul Romaniei au fost depozitate in Sala
Armurilor. Abia la 9 ianuarie 1917, dupa sarbatorile crestinesti, a inceput actiunea de inventariere a
bunurilor duse la Kremlin. O comisie mixta romano-rusa a lucrat 19 zile pentru inventarierea
amanuntita a lazilor. Apoi au sigilat din nou cu sigilul BNR cuferele, care au fost asezate in
compartimentul de rezerva al sucursalei Bancii de Stat din Moscova in Kremlin. Depozitul se afla
intr-o sala imensa, pavata cu piatra, la parterul Palatului Orejnaia, avand patru ferestre protejate cu
obloane de fier. La finalul operatiunii, la 16 februarie 1917, a fost incheiat un nou proces-verbal, in
patru exemplare, cate doua pentru fiecare parte, care sintetizeaza procesele-verbale zilnice si
concentreaza in doua tabele rezultatele cifrice. Documentul este semnat de reprezentantii BNR si de
cei ai Ministerului de Finante al Rusiei si ai Bancii de Stat a Rusiei. La punctul 1 al inscrisului de la
16 februarie exista o prevedere foarte importanta: Vazand verificarea minutioasa si conditiile
potrivit carora vor fi pastrate valorile, o verificare noua, amanuntita nu va fi nevoie sa se faca la
restituirea catre BNR a tezaurului ei si se va limita la deschiderea acelor lazi ale caror sigilii vor fi
realmente deteriorate. Portile blindate ale compartimentului pentru tezaur au fost incuiate si
sigilate, cea interioara cu sigiliul BNR, cea exterioara cu sigiliul Bancii de Stat a Rusiei. Cheile de
la grila de fier interioara au fost luate de Th. Capitanovici, iar cele de la poarta exterioara de Vasili
Iakovlevici Kovalnitky, consilier de stat si directorul sucursalei din Moscova a Bancii de Stat a
Rusiei. De asemenea, la acest depozit a fost instituita o paza speciala permanenta.

HOTARAREA
Consiliul Ministrilor, in sedinta sa de la 12 decembrie 1916, deliberand asupra raportului
cu nr. 1916 al dlui ministru de Finante, avand in vedere cele cuprinse in acel referat, decide:
gaseste ca este nevoie sa se puna in siguranta, in Rusia, tezaurul Bancii Nationale si aproba
transferarea lui Jurnalul Consiliului de Ministri nr. 20901 bis de la 12 decembrie 1916, Iasi
DOVADA
In grija de a pune la adapost () aceasta avutie in aur a Bancii (), Consiliul nostru
General a dispus, cu invoirea guvernului, stramutarea ei la Iasi, iar in timpul din urma, profitand
de marea bunavointa a guvernului MS Imparatul Rusiei, care ne-a pus la dispozitie in Palatul din
Kremlin un compartiment special, am stramutat acolo () cele 314.580.456,84 lei Raportul
CA al BNR, 19 februarie 1917
Leul aur
Inainte de primul razboi mondial leul era acoperit in aur, astfel incat el putea fi schimbat
oriunde in lume, fiind una dintre cele mai puternice monede din Europa. Leul aur era reprezentat de
0,3226 grame de aur. Pentru a realiza forta leului aur sa retinem ca leul oficial de dupa stabilizarea
din 1929 era reprezentat de numai 0,010 grame aur, kilogramul de aur monetar fiind fixat la
111.111,11 lei. Aceasta reprezenta o reducere a valorii etalonului leului de 32,26 ori in comparatie
cu valoarea din anul 1913. Prin diminuarea oficiala a valorii sale, cursul oficial al monedei
romanesti fata de alte valute fixat la stabilizarea din anul 1929 era: 1 lira sterlina = 813,6 lei; 1 dolar
SUA = 167,2 lei; 1 franc elvetian = 32,26 lei; 1 marca germana = 39,8 lei. Dupa criza economica
mondiala din anii 1929-1933, leul stabilizat a intrat intr-o noua perioada de inflatie, confirmata in
anul 1936 prin deprecierea oficiala de catre BNR cu 38%.
TREN CU MONEDE
In primul transport al tezaurului se aflau: 3 lazi cu lingouri de aur (0,33 milioane lei aur),
111 lazi cu lire engleze (in valoare de 22,35 milioane lei aur), 550 lazi cu coroane austriece (92,18
milioane lei aur), 726 lazi cu marci germane (143,32 milioane lei aur), 48 lazi cu lire otomane (8,6
milioane lei aur), 7 lazi cu carolini lei romanesti (1,06 milioane lei aur), 288 lazi cu napoleoni
(46,11 milioane lei aur), 3 lazi cu monede rusesti noi si vechi (0,47 milioane lei aur), o lada cu
monede diferite (0,1 milioane lei aur), o lada cu diferite valori (0,013 milioane lei aur), 2 lazi cu
bijuteriile reginei (7 milioane lei aur).
Regim strict pentru accesul la tezaur
Cu ocazia semnarii protocolului final de depozitare a primului transport al tezaurului,
guvernul imperial rus a confirmat, prin reprezentantii sai autorizati, angajamentele pe care si le
luase anterior. Totodata erau precizate cateva reguli privind inspectiile la depozit la care aveau
dreptul partea romana. Reprezentantii acreditati ai Bancii Nationale puteau intra la orice ora in
compartimentul valorilor pentru a le verifica. Inspectia sau orice operatiuni asupra tezaurului se
putea face numai in prezenta functionarilor autorizati ai Bancii de Stat ruse, avizati din timp asupra
acestui lucru. Fiecare inspectie trebuia sa se finalizeze cu incheierea unui proces-verbal sumar.
Restituirea valorilor avea sa se faca delegatilor Bancii Nationale a Romaniei investiti special in
acest scop.
Banii romanesti, ramasi descoperiti
BNR nu a recuperat nimic din stocul metalic pe care l-a transferat in Rusia pentru protejare
in fata invadatorului german. Faptul a grevat asupra evolutiei economice a Romaniei multa vreme.
Stocul metalic a fost refacut greu. Astfel, la 31 decembrie 1928, dupa ce Institutul de Emisiune
reusise sa consolideze depozitul de metale pretioase, prin eforturi considerabile, averea BNR era:
monede de aur in tezaur in valoare de 144.470.461 lei ; lingouri de aur 12.663.897 lei ; aur
depozitat in strainatate 98.433.385 lei; rente aur 3.925.000 lei; bonuri de tezaur 6.623.713.333
lei, la care se adauga tezaurul de la Moscova 315.179.980 lei. Pentru ca aurul detinut era abia in
proportie de 7,93% din totalul stocului metalic, banii erau acoperiti slab, ceea ce ducea la inflatie.
PROTOCOL
Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei, precum si celelalte doua lazi se regasesc, incepand
din ziua cand au fost incredintate delegatului guvernului imperial si incarcate in vagoane, sub

garantia guvernului imperial al Rusiei in ceea ce priveste securitatea transportului, securitatea

depozitarii, precum si a inapoierii in Romania Extras din protocolul romano-rus incheiat la Iasi pe
14 decembrie 1916
85 de ani de cand ne cerem aurul inapoi
EDITIE DE COLECTIE
In aprilie a.c. s-au implinit 85 de ani de la primul demers pentru recuperarea Tezaurului
romanesc de la Moscova. 85 de ani in care Romania a depus eforturi diplomatice intermitente
pentru inapoierea depozitului de valori. Romania a obtinut cateva mici succese in 1935 si 1956, care
sunt mai degraba satisfactii morale.
CLAUDIU TARZIU
Dupa incheierea primului razboi mondial, economia romaneasca era la pamant, iar lipsa
Tezaurului, care avea menirea de a acoperi in aur moneda nationala, agrava situatia bugetara a
Romaniei. In virtutea garantiilor date, in ianuarie 1918, de Anglia si Franta, privind Tezaurul de la
Moscova, Ion. I.C. Bratianu, seful delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris, a cerut, la 16
aprilie 1919, restituirea bunurilor depozitate la Kremlin sau plata unei despagubiri in aur din partea
Germaniei si a celorlalte puteri, echivalente cu 322.154.980,41 de franci (suma acoperea Tezaurul
BNR si bijuteriile Reginei Maria din primul transport). Pentru valori din al doilea transport, romanii
au pretins ca Germania si puterile inamice sa fie tinute responsabile de a despagubi Romania si
Banca Nationala de pierderile suferite de ele. Francezii si englezii au negat ca si-ar fi luat vreun
angajament privind garantarea securitatii Tezaurului romanesc in 1918, iar Germania nu a fost
obligata sa achite despagubiri.
Doua guverne romanesti obtin bunavointa URSS
La Conferinta economica internationala de la Genova, din 1922, Romania a depus un amplu
memoriu in care a descris continutul Tezaurului si s-a referit la documentele care au insotit
operatiunea de adapostire si probau ca Aliatii au garantat partial averile romanesti aflate la
Moscova. Conferinta a cerut guvernului sovietic, la 3 mai 1922, sa restituie Romaniei Tezaurul.
Rusia a respins solicitarea Conferintei.
In 1934, tratativele romano-ruse privind Tezaurul au fost reluate. A fost semnat un protocol,
in baza caruia, la 31 mai 1935, ni s-au inapoiat 1.443 de lazi cu documente de stat sau private, fara
mare valoare materiala. Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu a descoperit ca si maresalul Ion Antonescu
a incercat sa recupereze valorile confiscate de sovietici. In octombrie 1941, BNR a cerut
Presedintiei Consiliului de Ministri si Ministerului Afacerilor Straine (MAS) roman sa afle care este
situatia Tezaurului evacuat in Rusia cu 25 de ani mai inainte. Ion Antonescu a ordonat inceperea
unor investigatii pentru a lua urma bunurilor pierdute dupa 1917 si a cerut MAS sa faca demersuri
la Berlin pentru a i se acorda permisiunea sa trimita o comisie romana la Moscova care sa
recupereze Tezaurul, dupa cucerirea capitalei sovietice (care parea inevitabila). Evolutia
evenimentelor militare si politice nu au fost favorabile recuperarii Tezaurului.
In 1956, sovieticii au facut un act de generozitate. Initial, partea rusa a spus ca este gata sa
returneze intregul Tezaur, care ar fi ramas intact in pofida afirmatiilor de pana atunci, conform
carora bunurile romanesti s-au pierdut in timpul razboiului civil din Rusia. O comisie condusa de
Mihai Ralea a mers in URSS pentru a cerceta Tezaurul si a aranja intoarcerea sa in tara. Din comisie
a facut parte si acad. George Oprescu, care a povestit episodul in prefata volumului Studii asupra
Tezaurului restituit de URSS. (Ed. Academiei RPR, 1958). In fapt, generalul Vedenin,
comandantul Kremlinului din acei ani, a pus la dispozitia delegatiei RPR un numar modest in
comparatie cu intregul Tezaur de opere de arta si obiecte din metale pretioase, care fusesera
descoperite in subsolul palatului si in Biserica Sfintilor Apostoli din incinta fortaretei ruse. Dupa
1956, nici URSS, nici Federatia Rusa nu au mai restituit Romaniei ceva din tezaur.
Sovieticii scot Romania datoare Rusiei tariste
Prima vizita in strainatate efectuata de Nicolae Ceausescu dupa preluarea puterii a fost la
Moscova, intre 3 si 11 septembrie 1965. Din delegatia R. S. Romania care l-a insotit au facut parte

Ion Gheorghe Maurer, Gh. Apostol, Al. Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, Manea Manescu,
Corneliu Manescu, Nicolae Guina si Andrei Pacuraru. Ceausescu nu a ezitat ca din aceasta prima
vizita in URSS sa puna problema tezaurului romanesc. La tratative, de partea sovietica, au participat
L.I. Brejnev, A.N. Kosighin, N.V. Podgornii, A.N. Selepin, I.V. Andropov, A.A. Gromiko, N.V.
Noviko, P.F. Lomako, I.K. Jegalin, L.F. Ilicev. Discutiile, incepute la 4 septembrie, au fost intrerupte
pana in 9 septembrie, rusii cerand un ragaz de gandire, fiind luati prin surprindere.
In Arhivele Nationale se afla textul integral al stenogramei discutiilor, din care au fost
reproduse pasajele care ne intereseaza in Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei la Moscova
culegere de documente ingrijita de Cristian Paunescu si Marian Stefan (Ed. Fundatiei Culturale
Magazin Istoric, Bucuresti, 1999). Barladeanu a reluat istoricul evacuarii Tezaurului in Rusia si,
intre altele, a aratat ca: Lenin, intr-o telegrama din 1918 catre V.A. Antonov-Ovseenko, scria (citez
dupa editia rusa, volumul 50, pagina 44): Bogatele valori ale guvernului roman trebuie pastrate cu
cea mai mare grija spre a fi predate in buna stare poporului roman dupa doborarea contrarevolutiei
romane (). El a afirmat ca ar fi momentul pentru a se indeplini directiva lui Lenin.
In replica, Brejnev a spus: Dupa 50 de ani, deodata, doua state socialiste incep sa-si
aminteasca de relatiile dintre guvernul tarist si guvernul regal. Pe noi ne-a uimit insasi punerea
acestei probleme. () Tarismul a fost inlaturat si toate aceste casete (cu bijuterii, monede si lingouri
de aur n. r.) au cazut in mainile guvernului provizoriu. Aici sfarsesc informatiile. Nu mai gasim
nici un fel de date din partea vreunei comisii, pentru ca a inceput razboiul civil si atunci, o parte din
aur a fost trimis la Perm, Omsk, Kazan, Saratov, pentru a se pastra. () In felul acesta o parte din
aur, in timpul razboiului civil, a fost jefuit de armatele alb-gardiste, care probabil ca l-au dat tarilor
straine pentru imbracamintea pe care au primit-o. Si continua: Exista un document din care
reiese ca Romania regala are datorii fata de Rusia tarista pentru livrari de armament si alte lucruri in
suma de 300 milioane dolari, ceea ce corespunde cu 274 tone aur. La randul sau, A.N. Kosighin a
spus: Daca o sa luam chestiunea decontarilor, ea va fi in mod incalculabil nu in favoarea
Romaniei, pentru ca atunci se va pune problema datoriilor fata de Rusia tarista.
Ceausescu someaza URSS
Ceausescu a respins argumentele rusilor: Tov. Kosighin pune problema decontarilor intre
guvernul tarist si guvernul roman de atunci. () Noi am ridicat un lucru simplu: intre doua guverne
a intervenit un acord semnat de ministri de Finante de atunci; aceste valori au fost date spre
pastrare, nu au fost date drept gaj in contul unor datorii.
Dupa toate normele internationale si interne, daca ii dai cuiva sa pastreze ceva, el este
obligat sa ti-l inapoieze. Ceausescu a atras atentia ca raspunsul lui Brejnev poate strica relatiile
dintre RSR si URSS. Noi ne dam seama ca acum problema nu poate fi lamurita. Suntem de acord
s-o amanam (). Ceea ce am vrea sa va rugam este ca () sa nu legam probleme care nu au nimic
in comun, pentru ca ele nu pot fi interpretate, tovarase Brejnev, decat ca incercari de a ne impiedica
sa mai ridicam probleme.
Va spun in mod cinstit parea mea: aceasta nu poate constitui o baza de dezvoltare a relatiilor
noastre.
Doua tratate semnate de Iliescu
In 1990, Ion Iliescu, presedintele Romaniei, a semnat cu o graba inexplicabila un tratat de
buna vecinatate cu o URSS in plin proces de dezintegrare, document care nu face nici o referire la
recuperarea tezaurului, cum nici la efectele pactului Ribbentrop-Molotov. De altfel, atunci nu era
momentul pentru a emite astfel de pretentii, cum nu era nici pentru a incheia un tratat cu URSS. O
data cu incheierea Tratatului romano-rus din 2003, s-au reaprins sperantele pentru retrocedarea
bunurilor romanesti, deopotriva valoroase din punct de vedere financiar ca si din perspectiva
spirituala, aflate la Moscova. Intr-o anexa a tratatului este prevazuta alcatuirea unei comisii mixte
romano-ruse pentru negocierea returnarii tezaurului Romaniei. O solutie de compromis, desigur.
SATISFACTIE
Azi (...) soseste la Constanta vaporul Principesa Maria, care o data cu arhivele
romanesti va aduce si osemintele lui Dumitrascu Voda Cantemir, puse la dispozitia statului roman
de catre republica sovietica ruseasca Dimineata, 15 iunie 1935

DEZAMAGIRE
Au fost aduse din Rusia 1.445 lazi in greutate de 135 mii kilograme... Lucrurile de valoare
istorica sau materiale pretioase nu se gasesc... Dimineata, 16 iunie 1935
Tezaurul, recuperat partial
EDITIE DE COLECTIE
In contextul reluarii relatiilor diplomatice dintre Rusia si Romania, in anul 1935, partea
sovietica ne restituie cateva hrisoave, documente vechi, planuri de mosii, acte de proprietate, titluri
de renta si registre. Dupa 20 de ani, in 1956, Consiliul de Ministri al U.R.S.S. decide sa transfere
Guvernului Romaniei un bogat tezaur istoric.
CRISTINA HURDUBAIA
In luna iulie a anului 1933, intre URSS si Romania se semneaza un pact de neagresiune.
Dupa un an, sunt reluate relatiile diplomatice dintre cele doua state, fara ca Rusia sovietica sa
recunoasca insa si frontiera pe Nistru. Dupa inca un an, Rusia decide sa ne restituie o parte dintre
bunurile Tezaurului Romaniei. Astfel, se semneaza un protocol intre Stern, directorul politic pentru
chestiunile romanesti si ministrul Romaniei la Moscova, Ciuntu. La 16 iunie 1935, se intorc, cu
trenul, la Bucuresti, 1.436 de lazi, in greutate de peste 127.000 de kg, care apoi sunt distribuite intre
diferite institutiuni, dupa cum se consemneaza la acea vreme. Se constata ca toate lazile erau
violate si ravasite, iar obiectele restituite erau dintre cele fara valoare: bilete de-ale BNR tiparite
in Rusia, documente fara insemnatate, arhive, registre etc. Desi in tratativele duse cu aceasta ocazie,
partea romana a revendicat operele de arta din Pinacoteca Statului, din Muzeul Kalinderu, obiectele
arheologice si artistice ale Muzeului National de Antichitati si colectia Nicolae Balanescu, precum
si operele de arta medievala laica si bisericeasca, manuscrisele, obiectele de orfevrerie ale
manastirilor si bisericilor, aceste cereri au ramas fara raspuns.
BNR se plange maresalului Antonescu
La 13 noiembrie 1941, BNR trimite scrisoarea oficiala cu numarul 5.479 catre maresalul Ion
Antonescu in care se faptul ca s-a incercat o noua reconstituire a tezaurului: acum, dupa mai bine
de 6 ani, am ajuns la concluzia ca valoarea tezaurului ce nu ne-a fost restituit se ridica la suma de
6.067.153.343,19 lei aur, se spune in scrisoare. Totodata, se reaminteste si ce nu a mai primit
inapoi Romania: stocul metalic al BNR si bijuteriile reginei Maria, mii de piese de aur si argint de
la domnii Tarii Romanesti si ai Moldovei, de la principii Transilvaniei, Cuza Voda, regele Carol si
multe, multe altele.
Stire aproape de necrezut
In anul 1956 se intoarce in tara noastra al doilea si ultimul transport din tezaurul aflat in
URSS. In ziarele vremii apare, la 12 iunie, un comunicat al agentiei ruse TASS, care a anunta ca s-a
decis sa se reintoarca in patria mama Republica Populara Romania un bogat tezaur istoric si
artistic. Cand, intr-o buna zi, la 12 iunie 1956, deschizand ziarele, aflam stirea, aproape de necrezut,
ca intregul nostru tezaur ramasese intact, ca el fusese pastrat cu grija de Guvernul sovietic, ca
fiecare opera fusese studiata de un specialist, curatita, iar unele tablouri chiar restaurate, daca era
necesar si ca totul era restituit astazi, cand puterea de stat este in mainile poporului, posesorului
legitim, adica poporului roman, scrie academicianul G. Oprescu, care a si calatorit, de altfel, in
Rusia, facand parte din delegatia ce a luat in primire lucrurile de arta.
Tezaurul nu mai era in depozitele din Kremlin
Comunicatul dat de agentia TASS aduce informatii suplimentare cu privire la peregrinarile
Tezaurului si anume ca in anii celui de-al doilea razboi mondial, toate arhivele sovietice si valorile
de stat, inclusiv romanesti, au fost evacuate in regiunile tarii aflate in afara primejdiei. De
asemenea, din relatarile generalului Vedenin, comandantul Kremlinului, facute academicianului G.
Oprescu, in 1956, aflam ca valorile romanesti nu se mai aflau in depozitele din Kremlin, ci in
diferite biserici (de exemplu, Sf. Apostoli) sau prin subsolurile palatului. Generalul ar fi informat
despre aceasta guvernul sovietic, care a hotarat ca tot ce fusese incredintat Rusiei in 1916 sa fie

inapoiat Republicii Populare Romane. Din acest tot, a mai relatat Vedenin, o parte a ramas la
Moscova. Insa, nu se mai afla ulterior si alte date despre toate aceste chestiuni.
Jurnal de calatorie
In cartea Jurnal de calatorie, academicianul G. Oprescu dedica un capitol in-treg
peripetiilor sale la Moscova. Acesta a fost chemat, impreuna cu Marius Bunescu, la Ministerul
Culturii, in luna iulie 1956, pentru a fi informati ca vor trebui sa plece in capitala URSS: Tovarasa
Constanta Craciun ne-a informat ca vom face parte dintr-o delegatie care va lua in primire lucrurile
de arta, ce ne fusesera inapoiate de Guvernul sovietic, in urma hotararii primite de cateva
saptamani. In gara ne astepta ambasadorul nostru, tovarasul Dalea, cu cativa membri ai Ambasadei
si reprezentanti sovietici ai Ministerului Culturii, fotografi si presa, un public numeros, care ne-a
primit cu o curiozitate simpatica. La Ministerul Culturii ne-au primit adjunctul ministrului Culturii,
tovarasul Kaftanov si toti functionarii superiori ai ministerului.
Kaftanov ne-a urat bun venit si ne-a spus ca operele de arta pe care Romania le incredintase
spre pastrare si care au fost ingrijite, ca si cum ar fi fost ale poporului rus, acum, restaurate si
curatite daca au avut nevoie vor fi restituite poporului roman, adevaratul lor proprietar, mai
relateaza Oprescu.
GENEROSI
Ni s-a comunicat ca rolul meu si al altor catorva academicieni era sa iscalim protocolul
de primire si sa multumim Guvernului sovietic pentru gestul generos de a ne pune la dispozitie acel
nepretuit tezaur artistic G. Oprescu academician
CONDITIUNI
Cativa membri ai delegatiei urmau sa ramana, dupa semnare, in URSS, pentru a
inventaria obiectele si a lua masurile necesare in vederea transportarii lor, in bune conditiuni, la
Bucuresti, pentru a fi prezentate publicului G. Oprescu academician
GEST MARET DIN PARTEA RUSILOR
Comunicatul Agentiei TASS: Consiliul de Ministri ai URSS, acordand o deosebita
insemnatate politica intaririi continue a prieteniei si colaborarii intre popoarele roman si sovietic, a
hotarat sa transfere Guvernului Republicii Populare Romania valori istorice ale artei aplicate,
decoratice si plastice romanesti. Aceste opere au fost predate de Guvernul Romaniei spre pastrare in
Rusia, in anii primului razboi mondial, cand Romania a fost aliata Rusiei. In anii Marelui Razboi
pentru Apararea Patriei, toate arhivele sovietice si valorile de stat, inclusiv cele romanesti, au fost
evacuate in regiunile tarii aflate in afara de primejdie. In prezent, oamenii de stiinta si specialistii
sovietici si-au incheiat activitatea in legatura cu studierea si sistematizarea fondurilor evacuate in
trecut. Au fost puse in ordine, depistate si sistematizate, in intregime, de asemenea, si valorile
istorice si artistice romanesti, care se afla in pastrare in URSS. Printre aceste valori exista 1.350 de
tablouri, gravuri si desene ale cunoscutilor pictori romani Theodor Aman, Nicolae Grigorescu,
Octav Bancila, Stefan Luchian, Constantin Daniel Rosenthal, Ion Andreescu, Gheorghe Tattarescu,
Ion Negulici, C. Satmary si altii. O colectie formata din 156 de icoane reprezinta pictura veche
romaneasca din secolele XIV-XVII. Tesaturile, in special odajdiile si vesmintele bisericesti
impodobite cu diamante si pietre pretioase, reprezinta piese rare ale cusaturii romanesti din secolele
XVI-XVII. Printre valori se afla aproximativ 50 de obiecte laice si bisericesti (cadelnite de aur si de
argint, mitre, candele, cruci, pocale si altele), creatii ale maestrilor populari romani din secolele
XVI-XVII. O mare insemnatate istorica si artistica o reprezinta vasta colectie de monede si medalii
alcatuita din 35.533 de piese, printre care se releva monedele din secolul al VI-lea inaintea erei
noastre, din insula Lesbos, monede de aur ale regelui Macedoniei, Alexandru al II-lea, si ale regelui
Egiptului, Ptolomeu I, ale regelui Traciei, Lisimah, monede batute de imparati romani, regi
bizantini, califi arabi, precum si monede si medalii romanesti. Un tezaur deosebit de pretios, de la
sfarsitul secolului al IV-lea al erei noastre, gasit in apropiere de Pietroasa.
<p/p>Desi mosierii si capitalistii romani au participat de doua ori in 1918 si in 1941-1944
la razboaie impotriva Rusiei Sovietice, ruinand tara noastra si distrugand monumentele ei istorice
si artistice, poporul sovietic a pastrat cu grija toate aceste opere de arta care reprezinta o mare
valoare istorica si artistica.

Munte de aur ramas la rusi

EDITIE DE COLECTIE
In vara anului 1956, tezaurul este expediat in tara sub o puternica paza militara si expus in
Muzeul de Arta. Din cele 93 de tone de aur echivalentul a mii de lingouri se mai intorc in
Romania doar 33 kg.
CRISTINA HURDUBAIA
Pe langa cele peste 30 kg de aur s-au mai recuperat 690 kg de argint, 22,12 karate briliante,
30,03 karate rubine si 184,55 karate smaralde. Colectia mai cuprinde peste 39.000 de piese, printre
care aproximativ 35.000 monede si medalii, 1.350 de tablouri si desene, iar restul, cam 2.500,
obiecte de orfevrarie medievala si broderii liturgice, icoane si stofe datand din secolul al XV-lea,
cand se fundeaza primele state bine organizate romanesti, pana la finele secolului al XVIII-lea. 120
dintre tablouri sunt semnate de Nicolae Grigorescu.
Dintr-un rege, un sef oarecare
Academicianul G. Oprescu aminteste in cartea Jurnal de calatorie ca pana si profesorul rus
de arheologie venit la Moscova, inainte de a pleca colectia spre Romania, sa studieze tezaurul a stat
4 ore in fata pieselor unice. La un moment dat, fascinat de ceea ce avea in fata ochilor, a declarat ca
de 40 de ani tot povestea studentilor despre tezaur, fara sa-l fi vazut si fara sa banuiasca ca el se
gasea atat de aproape in Kremlin. Academicianul roman descrie Closca cu pui ca avand o
lucratura barbara si somptuoasa, cu decoratia ei maiastra si rafinata, in stare sa faca din regele
germanic un sef oarecare din vremea migratiilor, un personaj aproape mitic, avand ceva din puterea
si aspectul imposibil al unui idol.
Nu-l vom uita niciodata!
Largind intreaga paleta a colectiei, din aceasta fac parte candele si cadelnite, cruci de lemn
sculptat, ornate cu horbota de filigran, sfestnice, carje si mitre ale episcopilor si mitropolitilor si
broderii sacre, stele din brocart de aur, din secolele XV si XVI. Cusatura de pe suprafata epitafelor
pare a fi iesita din maini de zana, este fina, cu punctele variate, de care s-a folosit indemanatica
brodeuza, atat de potrivite, atat de armonioase sunt tonurile matasurilor imbinate cu fire de aur si de
argint, mai constata G. Oprescu, care mai precizeaza ca broderiile din vremea lui Mircea,
Alexandru cel Bun, Stefan, Evangheliarul de la 1405, ca si cele mai noi, insa demne de ceea ce se
executase in manastiri si ateliere mai inainte, vin astfel sa-si reia locul in evolutia artei noastre, sa
acopere acele goluri care jenau pe istoricii nostri de arta.
Monedele, clasate, randuite, completeaza acest intreg spectacol de arta si de bogatie, pe
care noi, cei care am fost martori la el, nu-l vom uita niciodata.
Toate aceste unice piese au fost, la 23 august 1956, obiectul unei somptuoase expozitii,
dedicate in cinstea eliberarii noastre. Expozitia s-a deschis cu mare solemnitate in ajunul zilei de
23 august, fiind vizitata in permanenta de mii de vizitatori, unii veniti din cele mai indepartate
puncte ale tarii. Nimeni nu stia insa ca in Rusia ramasesera 94 de tone de aur.
DIN AUR
Evanghelie lucrata in 1963 de mesterul Sebastian Hann din Sibiu, din ordinul si cheltuiala
domnitorului Constantin Brancoveanu, pentru Manastirea Horezu. Fiecare coperta este poleita cu
aur si are o greutate de 4.845 de grame. Sebastian Hann era un mester celebru in acea perioada, el
lucrand si candela daruita Manastirii Sarindar in 1687.
Tezaurul, exilat din cauza razboiului
EDITIE DE COLECTIE
Care sa fi fost conjunctura care a silit Romania sa-si ascunda peste granita tezaurul? Totul sa produs intr-un moment dramatic, cand dezastrele militare de pe fronturile primului razboi mondial
au facut ca Romania sa nu aiba cum sa aleaga o alta varianta, mai avantajoasa.

VASILE SURCEL
Initial, intrarea tarii noastre in primul razboi mondial a surprins Puterile Centrale, iar cei
aproape un milion de militari aruncati in lupta de Romania pareau ca vor inclina balanta in favoarea
Antantei. Aceasta situatie a durat insa foarte putin: aliatii nostri nu si-au respectat angajamentele
militare asumate prin conventii. Cateva decizii militare neinspirate au dus la rasturnarea echilibrului
de forte, iar trupele inactive din Italia si Balcani au fost aruncate in lupta pe frontul romanesc.
Aproape singura in fata unei avalanse pustiitoare, armata a trebuit sa cedeze, iar o mare parte a tarii
a fost ocupata. Cand si Bucurestiul a fost la un pas de a cadea, Guvernul, Casa Regala si cele mai
importante institutii ale statului s-au retras in Moldova, intr-un refugiu despre care nimeni nu stia
cat avea sa dureze.
Banca Nationala, plecata in pribegie
Datorita acestui dezastru militar, la 11 octombrie 1916, Consiliul General al Bancii
Nationale a decis ca, atunci cand conducerea tarii se va duce la Iasi, cea mai importanta institutie
bancara se va duce si ea tot acolo. Stramutarea a inceput la 15 noiembrie 1916. Transformat in
capitala provizorie, Iasiul a devenit si centrul financiar al Romaniei, unde a fost mutat, pentru prima
oara, Tezaurul Bancii Nationale: stocul de metal pretios ce asigura acoperirea financiara a monedei
nationale. In total aproape 93 de tone de aur fin. Ramasa neschimbata, starea frontului a facut ca, in
decembrie 1916, sa se ia in calcul posibilitatea ca intreaga Romanie sa fie ocupata, situatie in care
refugiul la Iasi devenea insuficient. Autoritatile romane au decis ca averea Bancii Nationale sa fie
mutata in Rusia, aliatul aflat cel mai aproape. Atunci s-a considerat ca sediul Tezaurului Imperial,
de la Kremlin, ofera o siguranta maxima.
Alte variante: Londra si America
Initial, atat in conducerea politica a tarii, cat si in staff-ul Bancii Nationale au existat doua
opinii diferite, privitoare la protejarea tezaurului. Unul sustinea evacuarea lui in Rusia, dar numai
dupa tratative care sa stabileasca in mod clar conditiile transferului. Celalalt propunea ca Guvernul
sa rechizitioneze aurul bancii si sa-l depoziteze unde credea de cuviinta. In acest mod, averea Bancii
Nationale era pusa la adapost, iar autoritatea statului, implicata direct in operatiune, sporea sansele
protejarii tezaurului in strainatate, asigurand, in acelasi timp, si repatrierea lui mai usoara, atunci
cand conditiile politico-militare ar fi permis. In final s-a adoptat o cale de mijloc: s-a decis ca
tezaurul sa fie mutat doar daca Guvernul va hotari acest lucru si numai dupa ce va comunica si
Bancii Nationale decizia lui, precum si locul ales. Din acel moment, raspunderea pentru averea
Bancii Nationale s-a transformat intr-o decizie politica si a intrat in competenta Consiliului de
Ministri. Inainte de a lua o hotarare, in calitatea sa de sef al Guvernului, marele om politic Ion I. C.
Bratianu a avut de examinat si alte cateva variante de salvare a tezaurului, intr-o tara straina. Mihail
Gr. Romascanu afirma ca Bratianu s-ar fi consultat cu cei mai importanti bancheri, carora le-a cerut
opinia. Printre ei s-a numarat si Mauriciu Blank. Acesta i-a propus primului ministru sa trimita
tezaurul la Londra, dar Bratianu nu a fost de acord. Unul din argumentele sale a fost ca drumul pe
mare era riscant din cauza submarinelor germane. Din aceeasi cauza a fost respinsa si America.
Bratianu a mai sustinut ca primele de asigurare ale transportului maritim costau in jur de zece
milioane de lei, cheltuiala pe care o considera inacceptabila.
Atenti sa nu-i jignim pe rusi
O alta varianta propusa de Blank a fost incredintarea tezaurului, spre pastrare, unei tari
neutre. In acest sens a nominalizat bancile din Cristiana, in Danemarca. Dar Bratianu a respins si
aceasta idee. De parca nu ar fi invatat nimic din lectiile istoriei, experimentatul om politic a insistat
pentru varianta ruseasca. Iar argumentul sau, greu de inteles, a fost ca Rusii s-ar simti jigniti daca
am prefera puternica Anglie in locul tarii lor. Din pacate, timpul l-a contrazis amarnic. Nu se stie
cat temei avea parerea lui Bratianu si nici cat ar fi contat supararea rusilor. Cert este un singur lucru:
dupa incheierea razboiului, ei nu s-au simtit jigniti de postura morala in care s-au pus, refuzand sa
ne restituie tezaurul. Fapt care demonstreaza inca o data ca politica nu se bazeaza decat in rare
cazuri pe morala, iar singura dreptate valabila este cea impusa de catre cel puternic. In final,
Bratianu a optat pentru Rusia. Au avut loc tratative rapide, dar extrem de laborioase, in cursul
carora autoritatile tariste au oferit romanilor toate garantiile cerute, garantii pe care peste doar

cateva luni nu le-au mai putut respecta: dupa preluarea puterii politice, bolsevicii au tinut cont cum
au vrut ei de intelegerile fostului regim. Adica deloc. Dar asta avea sa se intample abia in iarna lui
1917 si apoi, dupa incheierea primului razboi mondial. Pana atunci increderea lui Bratianu a fost un
cec in alb, si stocul de aur al Bancii Nationale, evaluat la 314.580.456,84 lei, a fost trimis la
Moscova. Primul transport a inclus si bijuteriile Reginei Maria, evaluate la sapte milioane de lei.
Din acest tezaur impresionant, nu s-a mai intors in tara nici macar un gram de aur si nici cea mai
marunta bijuterie.
Cel de-al doilea transport
Al doilea transport al tezaurului s-a facut in conditii si mai dramatice decat primul. Pericolul
strain devenise si mai acut. In vara lui 1917, autoritatile romanesti si-au pus iarasi problema
evacuarii in Rusia, deoarece nici macar Moldova nu mai era indeajuns de sigura. Initial Guvernul a
propus plecarea la Poltava. Pentru ca localitatea era tixita cu refugiati, rusii au propus orasul
Kerson, de la gurile Niprului, unde urmau sa fie instalate autoritatile romane de emigratie. Daca
Guvernul ar fi plecat in exil, Banca Nationala urma sa ia acelasi drum. In aceasta eventualitate, s-a
decis ca restul averii sale, plus bunurile altor institutii importante sa fie duse tot la Moscova. S-au
declansat tratative diplomatice asemanatoare celor derulate la primul transport, iar autoritatile
rusesti au oferit garantii similare, pe care de asemenea nu le-au putut respecta. Alaturi de valorile
financiare, al doilea transport dus la Moscova a cuprins si o parte importanta a patrimoniului nostru
istoric si artistic. Unele dintre acele obiecte valoroase ne-au fost retrocedate abia in 1956. De-a
lungul intregii sale istorii, intinsa pe aproape opt decenii, puterea sovietica a facut tot ce i-a stat in
putere sa pastreze restul bunurilor pe care Rusia le primise candva, doar pentru a le pazi. Lucrurile
nu s-au schimbat nici acum. Se pare ca intr-o discutie referitoare la tezaur, un reprezentant al
actualelor autoritati ruse ar fi exclamat mirat: Tezaur? Kakai tezaur?.
NUMAI IN RUSIA, NU
In cursul discutiilor sale cu Ion I. C. Bratianu, bancherul Mauriciu Blank i-a atras atentia
acestuia asupra pericolului reprezentat de acordarea unei increderi neconditionate rusilor. Cunosc
Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo si nesiguranta terenului pe care se calca in acest vast
imperiu. Un asemenea depozit in mana Moscovei nu e sigur in clipele actuale si vom avea deziluzii
amarnice. Din pacate, timpul i-a dat dreptate batranului bancher Blank.
LUCIDITATE
Tezaurul nostru a fost pus n siguran]` tocmai acolo unde nesiguran]a era
atotst`p~nitoare
Mauriciu Blank bancher