Golul din noi

eseu [ ]
------------------------de Eugen Galateanu [Eugen]
2004-03-25 |

Suntem tot mai trufai i tot mai gunoi uitnd se pare umilina de care ar trebui s dm dovad ca nite
fiine nscute din rn i care se vor ntoarce tot acolo. Dei nu e frumos o s ncep cu mine.Am atacat
ntr-un recent eseu nite probleme pe care le cunosc doar superficial-am comis aici o mare greeal- am
scris acel eseu convins c aveam dreptate dei dreptatea mea era doar relativ. M-am sumeit la nite lucruri
pe care doar aveam impresia c le tiu- dei fcusem trei semestre de seminar teologic. n realitate, astfel de
probleme, mai ales cele legate de biserici nu pot fi percepute la modul absolut dect de ctre Dumnezeire.
Nu ne este dat nou, muritorilor de rnd s putem emite judeci de valoare absolut- ne poate enerva un
lucru sau altul- ns la Dumnezeire trebuie s ajungem singuri.
Omul este prin excelen o fiin fcut pentru singurtate, apoi pentru colectivitate i din nou pentru
singurtate. Vrem s aparinem cuiva, s fim parte din ceva. Ne ntlnim sub bolile Catedralelor aducnd
ofrand Mntuitorului Nostru. Dup ce ne-am identificat turma din care facem parte vine iari dorul de a fi
unici, de a fi separai. i aici, ntre noi i Dumnezeu, biserica trebuie s fie doar un transmitor, o legtur.
Legtura principal cu Dumnezeirea o facem prin noi, fiecare pentru sine, aa cum fiecare va fi judecat
singur n Ceasul cel din Urm.
De aceea trebuie s ne potolim golul din noi cu lumina Sa i mai puin cu nite semne prelnice- fie ele i
Catedrale.Trebuie s-l iubim pe El i nu doar s ne prefacem c-l iubim
|

Vizionri: 95

Traduceri ale acestui text:

Comentariile membrilor: