Clement Alexandrinul

Viata.
Clement Alexandrinul se naste pe la 150, probabil la Atena, din parinti pagani. Nu se
stie cand s-a crestinat. Dupa convertire el face calatorii de studii in Italia de Sud, in
Siria, Palestina si Egipt. El cauta pretutindeni oameni invatati si profesori vestiti de la
care sa se instruiasca. El vorbeste cu entuziasm despre dascalii sai, cinci la numar,
dar nu pomeneste decat numele celui de pe urma: Panten. Cu putin inainte de 180,
Clement vine la Alexandria, unde face cunostinta cu albina siciliana si unde ramane
sa o asculte. Pe la 190, el ajunge colaboratorul lui Panten, iar dupa moartea acestuia
preia conducerea scolii. Clement a fost si preot, cum reiese din propriile sale afirmatii
si dintr-o scrisoare a lui Alexandru, episcop de Ierusalim. In scoala catehetica l-a avut
ca elev pe Origen si pe Alexandru de Ierusalim. Sub persecutia lui Septimiu Sever,
Clement pleaca in pribegie, parasindu-si scoala pe la 202-203.
Adoarme in Domnul inainte de 215-216, cum reiese din scrisoarea aceluiasi episcop
Alexandru catre Origen.
Opera
A fost foarte intinsa, variata si erudita. Ea se ocupa atat cu Sf. Scriptura, cat si cu
problemele stiintei profane. Ni s-a pastrat:
- o trilogie - alcatuita din "Cuvant indemnator catre Greci", "Pedagogul", "Covoare"
- o omilie - "Ce bogat se va mantui"
Trilogia este o propedeutica crestina, adica un ansamblu de lucrari pregatitoare
pentru primirea crestinismului:
- Cuvant indemnator - trateaza despre convertirea, adica aducerea omului de la
idolatrie la Hristos - in 12 capitole, e o apologie care-i indeamna pe pagani sa asculte
de glasul Logosului, glas nou, superior aceluia al lui Orfeu. El S-a intrupat si ne-a
mantuit aducandu-ne pacea, ca izvor al vietii si revarsandu-se peste tot pamantul. El
a subjugat moartea. El este oceanul bunatatilor. E scrierea lui Clement cea mai
stilizata.
- Pedagogul - se face educarea practica a sufletului si trupului, de unde se trece la
stadiul cunoasterii sau al stiintei, prin ascultarea invatatorului, care reveleaza si
explica lucrarile credintei - in trei carti, continua scrierea precedenta. E un manual de
educatie si morala crestina. In prima carte se vorbeste despre Hristos ca educatorul
model al crestinilor, in cartile a doua si a treia se dau instructiuni amanuntite asupra
felului de trai zilnic al crestinului: mancare, bautura, imbracaminte, plimbare,
casatorie etc. Scrierea sfarseste cu un frumos imn adresat lui Hristos.
- Covoarele de comentarii stiintifice la adevarata filozofie - titlul acesta este expresia
modestiei autorului, dar si o formula care acoperea un continut ce nu putea fi expus
decat cu greu in conferinte publice - in opt carti, lucrarea cea mai intinsa si mai
importanta a lui Clement. Cuprinsul "Covoarelor" e foarte variat, nelegat si, deci, greu
de rezumat. Una din problemele principale este raportul dintre crestinism si cultura
profana, indeosebi filosofia greaca. Acest raport, care pune la randu-i problema
legaturii dintre credinta si stiinta si pe aceea a legaturii dintre proorocii Vechiul

Testament si filosofia greceasca, nu este un raport de dusmanie, ci unul de prietenie.

Ceea ce a fost Scriptura Vechiului Testament pentru evrei, aceea a fost filosofia
pentru pagani, adica pedagog catre Hristos. O alta problema e aceea a deosebirii
dintre gnosticul eretic si gnosticul cu adevarat crestin. O alta e aceea a castitatii si a
martiriului. Cartea a VIII-a e formata din schite si elemente preliminarii.
- Ce bogat se va mantui? - o omilie exegetica la Marcu 10, 17-31; omilia arata ca
bogatia in sine nu e o piedica pentru mantuire, daca ea este intrebuintata si in folosul
aproapelui.
Clement a mai scris si alte opere, astazi pierdute.
Doctrina
Credinta - este baza pe care gnoza nu trebuie s-o paraseasca niciodata. Intre credinta
si gnoza nu e numai o deosebire de grad. Gnoza e cunoasterea desavarsita a
obiectului care se afla deja cuprins in credinta. Credinta include potential gnoza. Dar
in timp ce credinta este ceva hotarator pentru mantuire, gnoza este ceva secundar.
Credinta primeste adevarul, pe cand gnoza il cerceteaza si-l intelege. Credinta este o
cunoastere concisa a necesarului, pe cand gnoza este demonstratia temeinica a ceea
ce s-a primit prin credinta. Nu exista cunoastere fara credinta, cum nu exista credinta
fara cunoastere. Filosofia, in sens antic, are un rol dublu sau face un serviciu dublu
credintei: 1.- ea pregateste sufletele pentru acceptarea credintei, intrucat ea poate
prin sine insasi sa cunoasca unele adevaruri religioase, indeosebi existenta lui
Dumnezeu si Providenta, mai ales dupa ce s-a inspirat din Scriptura Vechiului
Testament; 2.- ea este auxiliara credintei in sensul ca pune la indemana acesteia
arme bune de aparare. Gnosticul crestin este crestinul desavarsit, care, dupa moarte,
merge direct in imparatia cerurilor.
Dumnezeu - este creatorul tuturor lucrurilor.
Pacatul lui Adam - a constat in faptul ca el s-a sustras educatiei divine. Acest pacat
nu se mosteneste prin nastere, ci numai prin exemplul rau.
Hristos - identificat cu Logosul. Hristos ne mantuieste prin aceea ca ne-a invatat sa
ducem o viata superioara si a omorat moartea, adica pacatul originar. Renasterea si
nestricaciunea noastra se face sub calauzirea Logosului care ne duce la contemplare.
Biserica - singura mama-fecioara. Treptele ierarhiei bisericesti sunt o imitatie a
ierarhiei ingeresti.
Tainele - vorbeste despre Botez, Euharistie, Pocainta, uneori in termeni imprumutati
limbajului religiilor de misterii. Euharistia se numeste "amestecul bauturii cu
Logosul". Ea este un dar catre Dumnezeu.
Casatoria - este indisolubila.
Pedepsele - date de Dumnezeu servesc la purificare.
Clement admite trihotomismul.
Caracterizare.

Scoala alexandrina creeaza prin Clement o traditie stiintifica in lucrarile sale. Clement
pune bazele unei teologii stiintifice, prin largirea orizontului cugetarii sacre, prin
introducerea filozofiei, in sens antic, in acest orizont, prin crearea de criterii in
aprecierea adevarurilor. El aduna si concentreaza sub unghiul lui Hristos toate
eforturile spiritului omenesc de pretutindeni si de totdeauna. Aceste eforturi au
uneori un caracter aproape supranatural. Printr-o asemenea conceptie, Clement
arunca o punte serioasa de intelegere intre paganism si crestinism. Filosofia, in sens
antic, a fost data ca testament paganilor spre a-i conduce catre Hristos.
Rolul filozofiei ca pregatitoare si auxiliara a credintei, e o cucerire grandioasa a
geniului lui Clement, care da cu aceasta Bisericii o atitudine care a fost si este
normativa.
Interpretarea alegorica si preocuparea lui constanta de a folosi cu orice pret
cugetarea profana in majoritatea problemelor dezbatute i-au cauzat erori sau
nesigurante de doctrina cum e dochetismul, transmiterea pacatului originar nu prin
nastere, ci prin raul exemplu, trihotomismul etc.
Clement nu a putut crea o gnoza crestina propriu-zisa, pentru ca era prea devreme,
dar el are meritul de a fi facut portretul gnosticului crestin si de a fi zdruncinat
temeliile ideologice ale gnostichnsului eretic.
Clement nu e numai un speculativ, ci si un spirit pozitiv. El e cel dintai pedagog
crestin, care da norme si prescriptii precise in lucrarea delicata de educare a celor
botezati. Ideea de educatie, scumpa Scolii alexandrine, se introduce si in iconomia
mantuirii. Mantuirea e rascumparare, dar e si educatie sistematica si staruitoare care
duce cu si prin Hristos, la Hristos si la Dumnezeu
Cum il putem cunoaste pe Dumnezeu?
Boethius afirma in De Trinitate ca il putem cunoaste pe Dumnezeu prin efectele sale si, pentru ca aceste efecte nu
oglindesc niciodata in mod adecvat cauzalitatea sa, noi reusim sa atingem existenta sa, dar nu si esenta. Acest citat mi
se pare extrem de realist, deoarece Dumnezeu este mai presus de fiinta umana si il putem cunoaste in masura in care se
lasa cunoscut. Dumnezeu se face revelat omului numai in cazul in care acesta il cauta cu insistenta, il va gasi daca il
cauta cu tot dinadisul. Cunoasterea lui Dumnezeu implica din aceasta perspectiva o responsabilizare o omului si o totala
implicare.
Insa, suntem constienti de faptul ca Dumnezeu, in maretia sa este peste puterea umana de intelegere, de aceea, omul,
ca fiinta limitata, poate intrevedea si cunoate partial notiunea de Dumnezeu. Aceasta limitare survine tocmai datorita
capacitatii noastra de intelegere conditionata de timp si materie. Atat pentru Toma, Clement Alexandrinul, sau PseudoDionisie, Dumnezeu intrece orice concept al nostru si se afla dincolo de orice inchipuire. El este in mod esential
incognioscibil si infailibil.
Totusi, in toata maretia sa, Dumnezeu a gasit o cale de a se face revelat omului, si de a stabili o legatura, aparent
imposibila, intre om si Sine. El a comunicat in vechime cu poporul evreu, insa distanta impusa de pacat intre om si
Dumnezeu s-a topit in momentul jertfei de la Calvar. Acesta este momentul in care Dumnezeu a devenit transparent, daca
putem sa ne exprimam astfel.
Insa, ceea ce este incercam sa stabilim consta in determinarea lui Dumnezeu pe masura posibillui, ce este Dumnezeu in
sine Insasi sau in ce consta natura lui Dumnezeu. Pentru a putea vorbi de Dumnezeu trebuie sa stim la ce ne raportam,
de aceea incercam sa trasam o cale de intelegerea a naturii lui Dumnezeu pe masura posibilului, tinand cont ca abilitatile
noastre de intelegere se lovesc de bariera imuabila data de pozitia noastra ca fiinte finite. Traseul pe care il avem de
parcurs costa in explicatia esentei lui Dumnezeu, a atributelor sale si a modului in care intelegerea Sa afecteaza
perspectiva noastra asupra lumii.
Mai intai, putem spune despre Dumnezeu ca este esse ipsum, el nu depinde de nimeni, este insasi Fiinta prin esenta,
care se identifica cu fiintrea Insasi, pe cand omul este fiinta prin participare : Ceea ce este in mod total ceva nu participa
la acel lucru, ci are acel ceva ca element adaugat, se spune in sens propriu ca participa. Boethius evidentiaza faptul ca
ori de cate ori afirmam identicul afirmam si diferitul. Citatul se refera la diferenta care exista intre Dumnezeu, care este
fiinta prin esenta, si om, fiinta prin participare. De aceea, Dumnezeu isi este Sie Insusi suficient.
Problematica Trinitatii
In cazul lui Dumnezeu inteles ca Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant, nu e vorba de o enumerare
a diversului, ci de o repetitie a identicului. Dumnezeu este indivizibil, de aceea toate cele trei persoane ale trinitatii sunt
una precum omul este format din trup, suflet si duh.