Prezentare

CONDAMNARILE CARE NU ATRAG STAREA DE RECIDIVA reprezinta subiectul

lucrarii mele de licenta. Pentru tratarea acestuia am avut in vedere un plan pe care l-am urmat in
scopul marcarii aspectelor pe care tema le are in vedere, lucrarea fiind structurata pe doua parti,
partea I, care cuprinde strict aspecte teoretice si partea a II-a, referitoare la problemele speciale
din materie.
Raportandu-ma la prima parte, imi propun ca, pornind de la formele pluralitatii de
infractiuni expres reglementate de Codul penal si pentru a face legatura cu tema lucrarii sa
amintesc atat pentru persoana fizica, cat si pentru cea juridica conditiile generale de existenta a
recidivei, denumite conditii pozitive, prevazute de art. 41 Cod penal, respective art. 146 Cod
penal, iar apoi conditiile negative, in prezenta carora nu exista starea de recidiva, art. 42 din
Codul penal reglementand limitativ, trei cazuri care nu atrag starea de recidiva, in aceasta
categorie regasindu-se condamnarile privitoare la faptele care nu mai sunt prevazute de legea
penala, condamnarile privitoare la infractiunile amnistiate si condamnarile privitoare la
infractiunile savarsite din culpa.
Dupa prezentarea acestor aspecte voi arata ce pot atrage condamnarile care exclud starea
de recidiva, nefiind atrasa aceasta stare, urmand ca raportandu-ma la cea de a doua parte a
lucrarii, cea referitoare la problemele special sa aduc in discutie diferentele de reglementare
dintre legislatia anterioara si cea in vigoare privitoare la condamnarile care nu atrag starea de
recidiva, sub forma unei paralele dintre Cod penal anterior/Cod penal in vigoare. De asemenea,
voi vorbi despre problemele special care privesc dezincriminarea, referindu-ma la art. 4 Cod
penal raportat la Legea 187/2012, urmand ca, in incheiere sa fac trimitere la practica obligatorie
incidenta in cauza.
Astfel, legea actuala privind Codul penal a creat un cadru legal al materiei pluralitatii de
infractiuni, institutie fundamentala de drept penal, reglementata in art. 38-45 Cod penal, prin
pluralitate de infractiuni intelegand acea situatie in care o persoana savarseste deodata sau
succesiv mai multe infractiuni. Potrivit Codului penal, formele pluralitatii de infractiuni sunt
concursul de infractiuni, pluralitatea de infractiuni si recidiva. Pentru a lua nastere starea de
recidiva sunt necesare indeplinirea conditiilor generale de existenta a acesteia, conditii pozitive,
ce sunt prevazute in Codul penal, in art. 41, atunci cand vorbim despre persoana fizica, si in art.

146, atunci cand ne referim la persoana juridica. Aceste conditii privesc primul termen al
recidivei si cel de al doilea termen al recidivei, pentru fiecare dintre formele acesteia, respectiv,
recidiva postcondamnatorie-ce semnifica reiterarea comportamentului infractional in conditiile
legii in raport de o condamnare anterioara definitiva la o pedeapsa neexecutata sau executata
doar partial si postexecutorie-reiterarea comportamentuli infractional in conditiile legii in raport
de o condamnare definitva executata sau considerata ca executata, insa pana la reabilitarea sau
implinirea termenului de reabilitare.
Prin condamnari care nu atrag starea de recidiva intelegem asadar, condamnarile
pronuntate pentru infractiuni care nu indeplinesc conditiile starii de recidiva, indiferent de
modalitatea acesteia. Pe langa conditiile pozitive exista si conditii care trebuie sa lipseasca pentru
a putea vorbi de starea de recidiva, acestea fiind denumite conditii negative ale starii de recidiva.
Pentru a exista starea de recidiva este necesar ca aceste conditii negative sa nu fie indeplinite, iar
absenta sau prezenta lor trebuie sa fie constatata de instant de judecata. Daca aceste din urma
sunt prezente, nu va exista starea de recidiva.
Codul penal reglementeaza limitativ, in art. 42 trei cazuri ce nu atrag starea de recidiva,
care se refera intotdeauna la ambii termini ai acesteia, indiferent de modalitatile lor, prevazand
faptul ca la stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare
la: faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala, infractiunile amnistiate si infractiunile
savarsite din culpa.