Metodica nvatarii sariturii n lungime cu 1 1/2 pasi n aer si 2 1/2 pasi n

aer
n procesul de nvatare - perfectionare la saritura n lungime se disting
doua aspecte. Primul este cel legat de nvatarea tehnicii mecanismului de baza,
iar al doilea se refera la dezvoltarea calitatilor motrice necesare realizarii
sarcinilor cerute de tehnica. Dobndirea unei tehnici bune cere o perfecta
pregatire fizica.
n procesul de nvatare - perfectionare a tehnicii sariturii n lungime se vor
avea n vedere urmatoarele:
nvatarea se ncepe cu faza cea mai importanta care este bataia desprinderea;
nvatarea efectuarii bataii n viteza tot mai mare;
gasirea unei relatii optime ntre elan si bataie - desprindere;
asigurarea unei pozitii corecte a corpului n vederea realizarii unei aterizari
bune.
III.2.1. Pentru nvatarea si perfectionarea sariturii n lungime cu 1 1/2 pasi n aer
actiunea metodica este urmatoarea:
a)
bataia - desprinderea:
scoala sariturii - pas saltat, pas sarit, combinatii;
sarituri pe obstacole;
sarituri de pe obstacole;
sarituri peste diferite obstacole mici.
Se lucreaza global n diferite formatiuni pe un teren plat:
pas saltat pe piciorul de bataie;
pas saltat pe piciorul de bataie dupa o alergare de 3 pasi, de 5 pasi;
pas saltat precedat de o alergare de 3 - 5 pasi cu atingerea cu coapsa a
unui obiect usor. Acesta se va nalta si departa progresiv;
pas sarit pe piciorul de bataie dupa o alergare de 3 - 5 pasi;
diferite jocuri si stafete n care este solicitata desprinderea de pe un
picior.
Se trece la groapa de sarituri n lungime unde se vor repeta toate exercitiile
anterioare cu accent pe o mai lunga desprindere.
elan de 3, 5, 7 pasi bataie desprindere n pas saltat cu actiunea de a
balansa gamba mult n fata n momentul nceperii coborrii pe traiectorie;
cu elan de 3, 5, 7 pasi bataie libera si aterizare pe piciorul de avntare (pas
sarit) cu continuarea mersului. Se va urmari tinerea mai prelungita a coapsei
piciorului de avntare ridicata;
cu elan de 3, 5, 7 pasi bataie libera si aterizare n pozitia "fandat", accentul
se va pune pe avntarea bazinului nainte;
cu elan de 7, 9, 11 pasi cu bataie libera se vor executa sarituri cu accent
pe avntarea coapsei piciorului din fata n acelasi timp avntarea bratelor fiind de
mare ajutor.
Din punct de vedere metodic se urmareste ca bataia sa fie corect facuta,
contactul cu solul sa se faca pe toata talpa iar rularea sa fie rapida. n momentul
cresterii vitezei de deplasare sa nu se treaca peste momentul desprinderii.
b)
elanul - a doua faza ca importanta, se nvata nca de la nceput avnd n
vedere ca nu se pot face desprinderi lungi fara o forma de alergare. Pentru
aceasta se vor efectua alergari pe 20 - 30 de metri cu accent pe cresterea
progresiva n viteza, de ridicarea coapselor pna la nivelul orizontalei si, totodata,
trunchiul sa se afle naintea proiectiei verticalei ce trece prin punctul de sprijin cu
solul.
alergari uniforme accelerate cu sarcina de a pune piciorul pe anumite
semne (cercuri, linii) trasate pe sol fara a privi la aceste semne;
alergare de 7, 9, 11 pasi cu accent pe raportul ultimilor doi pasi, penultimul
mai lung si ultimul scurt. Se pot face si semne pentru ultimii doi pasi;
alergare pe elan de 9, 11, 13, 15 pasi cu bataie si desprindere la nceput cu
viteza moderata apoi viteza de deplasare creste la fiecare executie;

alergare pe elan de 13 - 15 pasi cu urmarirea constantei alergarii (subiectii

vor calca pe creta sau talc si astfel amprentele pasilor se vor marca pe sol)
executnd de mai multe ori aceeasi alergare pe aceeasi distanta;
alergare pe elan de 13 - 15 pasi cu viteza maxima finalizata cu bataie si
desprindere la groapa de nisip, dupa care se continua alergarea.
c)
aterizarea - se folosesc urmatorii pasi metodici:
desprinderi de pe doua picioare cu aterizare. Dupa ce se fac cteva
executii se vor trasa semne pe nisip ce trebuie depasite;
desprinderi de pe un picior (cel de bataie) si efectuarea aterizarii. Se vor da
sarcini de a depasi limite tot mai mari;
desprinderi de pe loc de pe un picior (cel de bataie) de pe un obiect mai
nalt (capac lada, capac special pentru sarituri) si aterizare pe ambele picioare;
desprinderi dupa 1 - 3 pasi de alergare cu accent pe lucrul picioarelor
pentru aterizare. Se va lucra cu desprinderea de pe un plan mai nalt pentru a
avea timp sa pregateasca aterizarea.
d)
zborul - actiunea ce se executa n timpul zborului nu se poate face fara un
elan si o bataie desprindere buna. Elementele ce trebuie facute n timpul zborului
sunt simple:
mentinerea coapsei piciorului de avntare ct mai mult n sus;
ducerea piciorului de impulsie (bataie) lnga celalalt si pregatirea aterizarii;
actiunea bratelor de avntare si apoi de echilibru al corpului.
Toate acestea se vor efectua n timpul sariturii.
Pentru a perfectiona saritura n lungime cu 1 1/2 pasi n aer am selectionat
urmatoarele exercitii:
bataie desprindere dupa un elan de 5 - 7 pasi peste un obstacol asezat n
asa fel ca unghiul de desprindere sa se apropie de cel real;
elan de 5, 7, 9 pasi bataie - desprindere cu atingerea unui obiect atrnat.
Se va urmari avntarea piciorului, a bazinului si a bratului;
cu elan de 7, 9, 11 pasi bataie desprindere de pe un plan mai nalt (banca,
capac lada) cu accent pe trecerea peste obstacole ce determina un unghi corect
de desprindere si o zona de aterizare;
se va stabili un elan etalonat (ca numar de pasi) cu un loc stabilit de
plecare n elan si un loc stabilit pentru bataie;
se vor stabili vitezele optime pe elan;
se va exersa ritmul pasilor (ultimii 2-3).
Metodica nvatarii sariturii n naltime n ordinea evolutiei procedeelor
de trecere
III.4.2. a) Cu forfecare. Fiind o miscare simpla nu este nevoie de multe elemente
introductive. Totusi vom prezenta cteva exercitii ce pot ajuta la o mai rapida
nsusire:
scoala alergarii si sariturii;
pas saltat cu desprindere energica pe verticala; cu atingerea unui obiect
suspendat; cu trecerea peste un obstacol mic;
elan de 3 - 5 pasi finalizat cu pas saltat nalt;
alergare de 3, 5, 7 pasi si saritura prin pasire peste o stacheta joasa
(alergarea se face perpendicular pe stacheta;
de pe loc se executa o forfecare de picioare cu trecerea peste o linie trasata
pe sol. Corpul se afla lateral fata de linie si piciorul de bataie departat fata de
aceasta linie;
acelasi exercitiu cu trecere peste un mic obstacol (baston);
la sectorul de sarituri (groapa de nisip) din stnd lateral fata de stacheta
(joasa) executarea forfecarii cu trecerea piciorului apropiat peste stacheta si apoi
a celui departat (fara sa se ncerce desprinderea);
stnd la un pas departare de locul de bataie (ce poate fi marcat pe sol) se
face un pas cu piciorul ce va deveni de bataie, urmat de bataie desprindere si
executarea foarfecii;

cu elan de 3 pasi (marcati pe sol) se va executa saritura la nceput cu viteza

mica si unghi ct mai mic;
cu elan de 3 - 5 pasi saritura n naltime cu forfecare (se mareste unghiul
fata de planul stachetei si viteza de deplasare),
cu elan de 7 - 9 pasi saritura n naltime cu forfecare. Se vor face analiza
tuturor aspectelor tehnice;
cu elan de 9 - 11 pasi se executa saritura sub forma de concurs;
pentru perfectionare se poate folosi asezarea stachetei n plan oblic cu
partea nalta pe stlpul departat locului de bataie. Exercitiul este folosit pentru a
determina sportivul sa execute o miscare de atac ct mai nalta.
III.4.2. b) cu rostogolire ventrala. Se va urmari obisnuirea cu miscarea de
desprindere pe verticala, de avntare puternica a piciorului de atac. Mijloacele
folosite:
din stnd cu piciorul de bataie n fata, avntarea piciorului de atac ntins
concomitent cu a bratelor n sus;
din stnd, pas cu piciorul de bataie )accent pe asezarea piciorului),
avntarea cu piciorul de atac (n acelasi timp si a ambelor brate) si ridicarea pe
vrful piciorului de bataie;
din stnd, pas cu piciorul de bataie, avntarea piciorului de atac,
desprindere puternica si aterizare pe acelasi picior ct mai aproape de locul de
bataie;
din stnd cu piciorul de bataie n fata, avntarea piciorului de atac si
executarea unei rotatii de 180 n jurul axului longitudinal si aterizare pe piciorul
de atac;
acelasi exercitiu executat n urma unei alergari de 3 pasi apoi de 5 pasi;
efectuarea unui elan de 3 pasi (5 pasi) cu coborrea accentuata a centrului
de greutate prin flexia ampla n penultimul pas si avntarea puternica a piciorului
de atac, desprindere, piciorul de bataie dupa desprindere executa o miscare de
"eschiva" (ndoirea genunchiului si ducerea n lateral; marirea unghiului
dintre cele doua membre inferioare;
acelasi exercitiu cu trecerea peste o stacheta joasa (la nivelul genunchilor);
fig.2
Exercitii de nvatare a zborului deasupra stachetei

Saritura peste o stacheta tinuta oblic cu capatul departat pe sol. Se

urmareste conducerea miscarii de rasucire din laba piciorului de atac.
Imitarea trecerii peste stacheta (stacheta tinuta vertical sau peste brna
de gimnastica, sau peste un coleg, partener). Se urmareste efectuarea miscarii
de nvaluire a stachetei cu bratul opus piciorului de bataie, trunchiul paralel cu
stacheta si miscarea de "eschiva" a piciorului de bataie.
Sarituri la stacheta joasa cu elan:
de 1 pas
de 3 pasi
de 5 pasi
n care accentul se pune pe actiunea piciorului de atac si actiunea trunchiului
deasupra stachetei. Greselile frecvente: ncercarea de a trece stacheta nainte cu
trunchiul si apoi cu piciorul; trecerea bratului apropiat peste stacheta, extensia
trunchiului deasupra stachetei;
Efectuarea sariturii integrale cu accent pe diferite acte motrice:
determinarea directiei elanului (unghiul fata de planul stachetei); ritmicitatea pe
elan; avntarea piciorului de atac concomitent cu avntarea bratelor; etc. (fig.
22). Se va obliga executantul sa faca aterizarea pe pingeaua piciorului de atac,
pentru a face amortizarea socului de aterizare, ceea ce duce la nvatarea corecta
a nvaluirii stachetei si conducerea miscarii de rotatie cu laba piciorului de atac.
Fig.22
Saritura integrala de 5 - 7 pasi cu trecere peste stacheta asezata oblic )cu
capatul departat ct mai nalt) pentru a accentua lucrul piciorului de atac.

Saritura integrala cu cresterea treptata a vitezei pe elan.

Sarituri n conditii de concurs.
III.4.2. c) cu rasturnare dorsala
Datorita specificului acestui procedeu, trecerea stachetei cu spatele si
aterizarea pe spate, aceasta saritura se poate realiza numai daca conditiile
tehnice (zona de aterizare cu bureti calup) sunt asigurate. n cazul n care
conditiile o permit se va ncepe cu acomodarea cu aterizarea pe spate. Pentru
aceasta folosim exercitiile:
din stnd cu spatele la saltele, desprinderi de pe doua picioare si aterizare
n seznd la nceput apoi pe spate;
din stnd cu spatele la saltele, desprindere, realizarea arcuirii si aterizare
pe spate;
din stnd cu spatele la saltele pe un plan mai nalt (banca, capac lada),
desprindere de pe doua picioare. Executarea n aer a miscarii de arcuire si
aterizare pe spate.
Acelasi exercitiu cu desprindere de pe piciorul de bataie.
Din stnd departat pe calupii de aterizare, efectuarea a doua sarituri scurte
urmate de desprindere, zbor si aterizare pe spate.
Din stnd cu spatele la saltelele de aterizare desprindere de pe un picior cu
trecere peste o stacheta aflata la nivelul saltelelor. Se face si sub forma de
concurs.
nvatarea elanului se face la nceput printr-o:
alergare pe un semicerc trasat pe sol (semicercul de la 6 metri din jocul de
handbal);
alergare pe un semicerc cu bataie si desprindere (la vrful semicercului) cu
aterizare ct mai aproape de locul de bataie;
alergare pe un semicerc cu desprindere si ntoarcere 90 cu spatele spre
exteriorul semicercului (se urmareste aterizarea ct mai aproape de locul de
bataie);
alergare 3 - 5 pasi pe un arc de cerc, desprindere si rotarea trunchiului n
asa fel ca aterizarea sa se faca cu spatele la o linie trasata pe sol;
acelasi exercitiu efectuat n fata stachetei.
Se va accentua actiunea de desprindere pe verticala fara a se duce umarul spre
spate; coordonarea actiunii bratelor cu cea a piciorului de avntare. Conducerea
miscarii din genunchiul piciorului de atac.
alergare de 3 - 5 pasi pe un arc de cerc. Arcul de cerc poate avea diferite
raze )n descrestere). Pasi asezati pe semne trasate pe sol, bataie, desprindere si
trecere peste stacheta.Miscarea se executa din mers apoi din alergare.de
asemenea se incepe cu un pas apoi cu trei pasi,cinci pasi,etc.
Se repeta saritura cu elan de 5 pasi si cu ridicarea progresiva a stachetei.
Executarea sariturii cu un elan rectiliniu de 3 - 5 pasi urmat de elanul curbiliniu de
3 pasi (cu accent pe actiunea picioarelor pe acesti ultimi pasi). Se va urmari
mentinerea vitezei pe elanul complet, blocarea n bataie, avntarea puternica a
piciorului de atac spre n sus (pe o linie n spirala, pentru a da sensul de rotatie al
trunchiului). Se va evita asezarea piciorului de bataie cu vrful n afara planului
stachetei, desprinderea n "spate - culcat";
Executarea sariturii cu elan ntreg - cu accent pe diferite acte motrice.
Formarea simtului ritmului si coordonarea generala.
II 3.2. Metodica nvatarii - pasului de semifond si a alergarii de rezistenta
Alergarea, miscare naturala cunoscuta de majoritatea copiilor, trebuie
perfectionata prin eliminarea ncordarilor inutile, prin crearea unui ritm armonios
al respiratiei cu miscarea. Mijlocul de baza este alergarea ce trebuie realizata la
nceput la viteza scazuta dupa care, treptat aceasta creste.
II 3.2.1. nvatarea tehnicii pasului alergator lansat de semifond -fond
a)
alternari de mers obisnuit, ntins, rapid, alergare usoara. Exercitiul
se executa n coloana, n grup cu accent pe pozitia trunchiului, lucrul bratelor si
contactul labei piciorului cu solul;

b)
alergare n tempo moderat pe diferite distante (ntre 100 m -350
m). Alergarea se face la nceput individuala, pentru a se putea face o buna
observatie si corectarile necesare, dupa care se trece la alergarea n grup. Se va
urmari, n primul rnd, asezarea piciorului pe sol ( pe pingea, de sus n jos si din
nainte spre napoi) coordonarea lucrului bratelor cu cel al picioarelor, precum si
ritmul respiratiei. Alergarea se face n linie dreapta si napoi pe o turnanta
(semicerc) pentru a nvata pozitia trunchiului n ambele situatii;
c)
alergare cu punerea talpilor paralel cu o linie marcata pentru a
nvata alergarea n axa sa.
d)
alergare cu alternarea avntarii gambelor nainte napoi, cu
ridicarea coapsei pentru a mbogatii fondul de deprinderi motrice.
e)
alergare cu luarea contactului cu solul diferit: pe calci, pe toata
talpa, pe pingea - pentru a alege cel mai bun mod de a lua contact cu solul.
f)
alergare cu tema respiratorie:
la un pas inspiratie si doi pasi expiratie;
la un pas inspiratie si trei pasi expiratie;
la doi pasi inspiratie si trei pasi expiratie;
pe diferite distante si tempouri diferite de alergare n functie de etapele nvatarii
si de particularitatile individuale.
II.3.2.2. nvatarea stratului din picioare (start nalt)
Fiind un exercitiu foarte simplu se nvata direct, prin repetare, individual si n
grup. n picioare greutatea corpului este pe piciorul din fata, usor ndoit din
articulatia genunchiului, trunchiul usor nclinat nainte, bratele ndoite din
articulatia cotului.
Startul din picioare se efectueaza si n turnanta (semicerc) individual si n grup.
II.3.2.3. nvatarea alergarii pe traseu
Alergatorul este pus n timpul alergarii n unele situatii provizorii, apoi diferite
probleme n alergarea n grup de aceea este necesara nvatarea acestor situatii.
a.
alergarea n grup - cel mai des ntlnita n alergarile de semifond fond, se nvata prin:
alergare n pasul colegului (cte 2, 3, 4)
alergare n grup strns n linie dreapta sau turnanta (grup de 6-10
elevi)
alergare n grup cu evadarea din pluton n
diferite puncte (linie dreapta, intrare n turnanta)
alergare n grup cu ramnerea n urma a unui elev si revenirea n
grup.
b.
alergare cu aprecierea tempoului - foarte necesara la elevi n
formarea simtului tempoului necesar pentru parcurgerea unei distante. Aceasta
pentru ca elevii nu realizeaza la nceput raportul ntre viteza de deplasare si
distanta de parcurs. Pentru aceasta este necesara o repetare asidua.
alergare n grup cu o viteza constanta
alergare individuala ntr-un timp stabilit n prealabil
alergare individuala si aprecierea timpului realizat att de cel ce a alergat
ct si de grupul de elevi
alergare n grup si premierea celor care au adus grupul ct mai aproape de
timpul stabilit la nceput.
c.
alergarea pe teren variat - este forma cea mai des ntlnita n
concursurile elevilor (crosuri) dar si grea prin faptul ca solicita att adaptarea
efortului la conditii speciale ct si tehnica de alergare n functie de teren.
alergarea n grupuri mari (10-15 elevi) pe teren plat pe diferite distante
(150-300 m)
alergare n grupuri mari (10-15 elevi) pe distante mari (1000 m)
alergare individuala sau n grup la deal n diferite nclinatii (lin, abrupt)
alergare individuala sau n grup la vale (pante line)
alergare individuala sau n grup pe terenuri diferite - aratura, nisip, zapada,
noroi

alergare individuala si n grup n trecere peste diferite obstacole naturale

(copaci rasturnati, santuri)
Alergarea de rezistenta este ntlnita n aria curriculara la toate nivelele,
de la clasa a V-a pna la clasa a XII-a si bacalaureat, de aceea reprezinta un
mijloc important ce trebuie nvatat si perfectionat. Totodata reprezinta si un bun
exercitiu n formarea calitatilor volitive.
II.4.1. Tehnica si metodica alergarii de viteza
Din punct de vedere fizic viteza reprezinta relatia spatiu/timp - adica
timpul necesar pentru parcurgerea unei distante. n cursul deplasarii, viteza
diferitelor parti ale corpului variaza n functie de directia miscarii, de intensitatea
sa, adica de raporturile dintre fortele de frnare si de acceleratie. Viteza
miscarilor simple sau complexe depinde strns de gradul de coordonare generala
si specifica a individului adica de disparitia factorilor limitativi (tehnici) n
realizarea miscarii. n atletism alergarea de viteza se adreseaza la doua aspecte
distincte:
alergarea accelerata - ce presupune timpul necesar pentru a atinge viteza
maxima;
alergarea lansata - distanta ce este parcursa cu viteza maxima.
Abordarea tehnicii se face pe baza acestor doua aspecte si cuprinde:
Metodica nvatarii consolidarii si perfectionarii alergarii de viteza
Caracterul natural al celor mai multe probe atletice face ca baza generala
a miscarilor sa fie cunoscuta nca nainte de a lua contactul cu procesul organizat
de nvatare. Elementul asupra caruia trebuie sa se insiste n cursul activitatii de
nvatare si perfectionare a alergarii de viteza va fi cresterea treptata a vitezei
pna la atingerea valorii maxime a acesteia. Caracterul accelerarii este dat de
nsasi valoarea acceleratiei. Introducerea n tehnica alergarii de viteza urmareste
crearea unei reprezentari a exercitiilor prin mijloacele pedagogice cunoscute.
Este indicat ca de la nceput sa se puna accentul pe aspectele importante
ce trebuiesc nsusite si pe greselile ce apar n procesul de nvatare.
nvatarea tehnicii pasului alergator de viteza cu componentele sale se
realizeaza prin folosirea mecanismului de baza (alergarea) cu variantele sale,
complicnd exercitii treptat folosind mijloace naturale sau artificiale, Formarea
pasului alergator corect, reprezinta principalul obiectiv precum si depistarea
greselilor ce apar datorate diferitelor cauze (receptionarea gresita a executiei,
lipsa posibilitatilor fizice).
II.4.2.2. n procesul de nvatare a tehnicii pasului alergator de viteza se ncepe cu
nsusirea pasului accelerat.
a. Aceasta se face prin:
alergare accelerata n linie dreapta pe distante cuprinse n functie de
vrsta, grad de pregatire ntre 20-60 m. Aceasta alergare se face individual, pe
perechi si apoi n grup:
alergare accelerata n linie dreapta pe diferite distante la semnalul sonor al
conducatorului;
alergare accelerata n linie dreapta pe diferite distante, alternata de mers;
alergare accelerata n turnanta (sau linie curba) pe diferite distante;
alergare accelerata la deal;
jocuri si stafete ce presupun alergare accelerata.
b. Pasul accelerat de viteza este continuat de pasul lansat de viteza. Pentru
nvatarea si perfectionarea lui folosim obligatoriu si pasul accelerat pentru
a ajunge la viteza maxima.
alergare accelerata pna la viteza maxima dupa care se alearga liber 1020 m. Se exerseaza individual, pe perechi sau n grup. Exercitiul serveste la
realizarea unei alergari de viteza relaxata ce poate fi controlata si corectata;
alergarea accelerata n linie dreapta pna la viteza maxima si mentinerea
acesteia 10-15 metri. La nceput nu este obligatorie atingerea vitezei maxime. De
asemenea se face o delimitare a spatiului de accelerare, a celui de mentinere a
vitezei precum si a celui de oprire.

alternari pe portiuni stabilite de alergare accelerata continuata de alergare

libera si din nou alergare accelerata etc.
alergare cu start lansat pe diferite distante (10, 20, 30 m) ce se
cronometreaza.
alergare accelerata n linie dreapta cu atingerea vitezei maxime la intrarea
n turnanta si mentinerea alergarii lansate 20-30 metri.
alergare accelerata n turnanta cu atingerea vitezei maxime la iesirea din
turnanta si continuarea pasului lansat de viteza n linie dreapta
alergare accelerata cu plecari din diferite pozitii si continuarea cu pasul
lansat pe distante de 20, 25 m.
pasul lansat de viteza pe diferite distante cu masurarea lungimii pasului repetari pe aceeasi distanta cu compararea pasilor.
II.4.3.2. Metodica nvatarii startului de jos si lansarea de la start. Dupa informarea
subiectilor asupra avantajelor folosirii acestui start se trece la obisnuirea cu
startul. Aceasta se face prin:
start din picioare;
starturi din diferite pozitii ce ajung n final la pozitia de baza a startului de
jos (din ghemuit, din ghemuit cu sprijin pe palme, din fandat, din fandat cu sprijin
pe palme).
Dupa explicarea si demonstrarea comenzilor si a pozitiei din startul de jos
se trece la nsusirea acestui mecanism:
subiectul executa singur;
subiectul executa singur cu comenzi anterioare date de el;
subiectul executa singur si este corectat;
se fac treceri din pozitia "pe locuri" n cea "gata" si se revine pentru a simti
mai bine att mecanismul de translatie a greutatii ct si ritmul ridicarii bazinului;
subiectul executa startul de jos la comanda;
se lucreaza pe perechi si pe grupe de 4-5 subiecti;
startul de jos la comanda si se alearga 5-10, 20 m. n linie dreapta;
startul de jos la comanda alergare accelerata pe 15-20 m. Se pune
accentul pe lansarea dupa start. Se urmareste pozitia trunchiului, lucrul bratelor,
actiunea picioarelor;
startul de jos cu alergare pe diferite semne trasate pe sol;
startul de jos la comanda alergarea accelerata pe 15-20 m. Pe parcursul
alergarii sunt asezate diferite obstacole (sfoara, stacheta) la diferite naltimi. Cele
mai apropiate de start sunt mai joase apoi urmatoarele sunt tot mai nalte.
Aceasta pentru a determina subiectii sa nu se ridice brusc din blocstarturi.
startul de jos lansarea dupa start si atingerea vitezei maxime pe distanta
de 10-120 m;
startul de jos la comanda si alergare pe turnanta 20-30 m. Se va acorda
atentie asezarii blocstartului.
startul de jos la comanda, lansarea dupa start si mentinerea vitezei
maxime pe distanta de 10-30 m. n turnanta;
startul de jos - lansare si alergare la deal.
II.4.2.4. Metodica nvatarii atacul liniei de sosire
nvatarea atacului liniei de sosire se face la nceput cu viteza moderata
individual pe perechi si n grup.
din alergare lansata pe 30-40 m. trecerea liniei de sosire.
din alergare cu pas lansat de viteza pe 20-30 m trecerea liniei de sosire cu
accent pe aplecarea trunchiului nainte pe ultimul pas dupa care se continua
alergarea cu aceeasi viteza nca 5-10 m.
alergare cu pas lansat de viteza pe 20 m. atacul liniei de sosire sub forma
de concurs pe perechi sau pe grupe de 3-4 subiecti.
Metodica nvatarii alergarii de garduri
Asa cum am aratat n alergarea de garduri esentiala este trecerea peste
aceste garduri ce sunt esalonate la intervale egale de aceea metodica nvatarii
are ca obiectiv principal momentul trecerii peste gard si alergarea dintre garduri.

Pentru nceput este necesar sa se faca obisnuirea cu trecerea peste

diferite semne si obstacole mai mici:
alergarea cu trecerea prin impulsie mai puternica peste o linie trasata pe
sol. Distanta dintre linii trebuie sa fie egala si sa permita colectivului parcurgerea
cu 3 pasi.
alergare cu trecerea peste mingi medicale aflate la distanta egala ntre ele.
alergare cu trecerea peste bastoane tinute orizontal de elevi.
alergare cu trecere peste diferite obstacole ca naltime, dar aflate la distanta
egala ntre ele (linie trasata, minge medicinala, bastoane) pe acelasi traseu.
Exercitiul formeaza pe lnga ritmul pasilor si o perceptie a naltimii necesara n
desprindere.
Fig.12.
Dupa aceste exercitii introductive se trece la nsusirea verigii de baza:
"trecerea peste gard".
se face o acomodare cu pozitia aflata deasupra gardului prin asezarea pe sol
a elevului cu piciorul de atac ntins si laba aflata n flexie dorsala, iar piciorul de
impulsie ndoit din articulatia soldului n unghi de 90, articulatia genunchiului cu
unghi de 90 ntre coapsa si gamba este tot de 90 ntre gamba si laba piciorului.
Bratul opus piciorului de atac se duce ntins spre acesta, iar celalalt brat se
ndoaie si se duce n spate. Se executa miscarea si cu un picior si cu celalalt
pentru acomodare si a contribui la cresterea mobilitatii articulare.
acelasi exercitiu, la care subiectii sunt pusi sa efectueze mimat lucrul
bratelor pentru cei trei pasi.
din mers executarea mimata a miscarii de trecere peste gard, peste niste
semne trasate pe sol. Accentul se pune pe pozitia piciorului de atac, a piciorului
de remorca, a trunchiului.
din stnd cu sprijin pe brate(la perete, scara fixa, partener) executarea
miscarii de tragere a piciorului de impulsie (remorca) specifica trecerii peste gard.
din stnd cu sprijin pe brate (la perete, scara fixa) executarea miscarii de
tragere a piciorului de impulsie (remorca) peste gard. Gardul are la nceput o
naltime mai mica si se ridica dupa ce mecanismul a fost nsusit.
dupa aceste exercitii prin care se nvata miscarea de trecere peste gard vom
trece la lucrul efectiv peste garduri. Se va lucra cu garduri mai joase si asezat la
distante mai mici dect cele regulamentare.
din mers treceri cu piciorul de remorca peste gardul jos (76,2; 91,4). Se
executa cu ambele picioare pentru a reusi sa stabileasca elevul care este piciorul
de impulsie si care este cel de atac.
din mers trecerea cu piciorul de atac peste gard piciorul de remorca fiind
tras pe lnga gard. Se executa alternativ cu ambele picioare pentru a stabili care
este piciorul preferat de folosit la atacul gardului.
dupa aceste executii se trece la executarea lor din alergare usoara si apoi cu
cresterea gradata a alergarii.
Fig.13.
dupa ce a fost stabilit care este piciorul de atac si care este piciorul de
impulsie (remorca) se face trecerea peste gard astfel:

la nceput se pun minile pe sipca gardului si se trece peste el

din mers trecerea peste gard cu sprijin. Profesorul sau un partener se afla
dincolo de gard si prinde minile executantului. Acesta sprijinindu-se n mini
executa trecerea peste gard. Miscarea se executa pentru ca subiectul (elevul) sa
simta trecerea peste gard prin aplecare nainte si atacul gardului de sus n jos.

din alergare usoara trecere peste gard.

din alergare usoara trecere peste mai multe garduri

din alergare usoara trece peste mai multe garduri cu ritmul de 3 pasi.

n timpul executarilor acestor exercitii se va pune accentul pe executarea

corecta a miscarii cu piciorul de atac, a miscarii piciorului de remorca (impulsie)
precum si a trunchiului si bratelor.
Cele mai frecvente greseli sunt ntlnite:
la piciorul de atac, acesta este dus prin lateral sau ntins direct.
la piciorul de remorca - acesta este tras pe sub bazin si nu prin lateral, sau
este "uitat" n spate, adica nu este tras spre nainte.
la brate - se duce bratul de aceeasi parte cu piciorul de atac.
executarea unor sarituri peste garduri.
Dupa parcurgerea acestei etape putem sa facem perfectionarea miscarii
folosind exercitiile:
treceri peste un gard cu start din picioare ;
treceri peste mai multe garduri cu start din picioare si start de jos;
treceri peste mai multe garduri cu start din picioare cu marirea treptata a
distantei dintre garduri sau a naltimii gardurilor;
treceri peste mai multe garduri cu start din picioare, gardurile avnd
naltimea regulamentara pentru vrsta subiectilor si distanta regulamentara;
treceri peste mai multe garduri cu start de jos, gardurile avnd
dimensiunile si distantele regulamentare;
treceri peste mai multe garduri cu start de jos la comanda;
treceri peste mai multe garduri la care distanta este micsorata la un singur
pas, pentru a perfectiona actiunea piciorului de atac si amortizarea;
alergarea sub forma de concurs pe perechi sau grupe peste mai multe
garduri (3, 5).
alergarea sub forma de concurs individual cu cronometrarea distantelor
dintre garduri pentru a se observa pierderea sau accelerarea vitezei.
De cele mai multe ori conditiile din scoli nu permit realizarea totala a
acestor actiuni (lipsa gardurilor) de aceea este necesara nvatarea mecanismului
de baza a alergarii de garduri.