a. Conceptul de afectivitate; Prin intermediul proceselor cognitive (percepii, reprezentri, gndire, memorie, imaginaie) omul ajunge s cunoasc realitatea direct sau mijlocit. Activitatea uman trebuie s dispun ns pe lng motiv i scop i de un puternic suport energetic. Atunci cnd ne ntlnim cu situaii noi, neprevzute, cnd trebuie s facem faaciunii unor factori perturbatori, mijloacele pur intelectuale ne sunt utile, dar nu i suficiente. n aceste situaii este adesea necesar detensionarea sau redistribuirea energiei organismului, aspect care se realizeaz cu ajutorul proceselor afective. Cunoscnd realitatea extern cu toate aspectele ei (obiecte, situaii, fenomene, persoane, evenimente), omul nu se raporteaz indiferent la ea, ci dimpotriv diferitele aspecte ale lumii externe ajung s trezeasc n contiina subiectului anumite rezonane care iau forma proceselor afective. Dac obiectele, fenomenele, evenimentele lumii externe contribuie la satisfacerea anumitor trebuine, interese, dorine, scopuri, aspiraii, idealuri, atunci acestea genereaz stri afective pozitive (mulumire, plcere, satisfacie). Invers, nesatisfacerea trebuinelor, scopurilor, inteniilor, dorinelor subiectului de ctre obiectele isituaiile lumii externe d natere unor triri afective negative (frustrare, nemulumire, insatisfacie). Procesele afective reflect relaia omului cu diferitele aspecte ale lumii externe sub forma tririlor atitudinale. Acelai obiect sau situaie extern poate produce la acelai subiect triri afective diferite, la fel cum acelai eveniment, situaie, obiect pot determina stri afective diferite la persoane diferite. De exemplu, una iaceeaisituaie extern poate fi trit ca frustrant, tensionant pentru o persoan, n timp ce alteia ajunge s-i produc stri afective pozitive, de mulumireisatisfacie. Mai mult, chiar acelai subiect poate tri stri afective diferite n aceeaisituaie, n momente de timp diferite, n funcie de gradul n care situaia extern a ajuns s-i satisfac sau nu anumite trebuineinecesiti interne. Din cele de mai sus rezult c important pentru individ nu este stimulul extern n sine (reprezentat de situaiile, evenimentele, obiectele etc. lumii externe), ct mai ales valoarea, semnificaia pe care acesta l are pentru subiect. Tririle afective rezult tocmai din modul subiectiv n care omul se raporteaz la realitatea extern. Mecanismul complex ce determin realizarea proceselor afective se afl la baza rezultatului psihic final numit trire afectiv. Ca profesori avem datoria s inem cont de evoluia zonelor de interes individuale ale elevilor notri. b. Caracteristicile proceselor afective; Caracterul subiectiv se refer la faptul c tririle afective sunt proprii unei persoane, ele in de subiectivitatea individului. Intensitatea reprezint for, tria, profunzimea cu care tririle afective se manifest. Aceast proprietate depinde de valoarea afectiv a stimulului, de semnificaia lui pentru subiect, dar i de capacitatea afectiv a persoanei nsi. Durata const n ntinderea, persistena n timp a tririi afective. Tririle afective pot fi
pasagere, de scurt durat (emoiile, dispoziiile, afectele) sau durabile, persistente
(sentimentele, pasiunile). O trire afectiv poate aadar persista n timp chiar dac stimulul care a generat-o nu mai este prezent Mobilitatea exprim trecerea de la o traire emotiva la alta, la trecerea de a emotie la sentiment sau de la sentiment la sentiment (de la dragoste si ura si invers) Expresivitatea const in capacitatea de exteriorizare (de a fi vazut- simtit); poarta numele de expresie emotonala(mimica, expresivitatea faciala, schimbarea vocii)
a. Funciile proceselor afective;
Funcia reflexiv - tririle afective reflect nu obiectul, nu relatia in sine, ci relatia integrata si subordonata situatiilor si imprejurarilor de viata extrem de concrete si de diferentiate intre ele; fiecare individ isitraieste propriile-i imprejurari de viata (trecut, prezent, viitor) Functiaadaptativ-reglatorie - componenta afectiva a personalitatii permite contituirea unor profiluri emotionale:echilibrat, hipoemotiv, care au ridicat si ridica probleme. e. Formele de manifestare ale proceselor afective; n functie de gradul de complexitate si constientizare,durata si intensitate,procesele afective se pot clasifica in: -primare,din grupa carora fac parte emotiile sau afectele care sunt stariemotionale ce apar brusc,au desfasurare scurta,intensitate mare si se exprima viu in conduita(furia,mania,spaima,explozia de bucurie).Afectele pot genera acte comportamentale necugetate si regretabile,dar printr-un antrenament adecvat emotiile primare pot fi reprimate,atenuate sau convertite.In activitatea scolara,ca efect al instructiei si educatiei,seelaboreaza treptat la elevi si un control cortical tot mai eficient al emotiilor primare. -complexe,din categoria carora fac parte dispozitiile afective si emotiile.Dispozitiile sunt stari afective relative discrete si de intensitate medie care dau o totalitate afectiva activitatii psihice pe o perioada variabila de timp.Dispozitiile afective sunt determinate cauzal.In activitatea scolaradispozitiile afective au un rol deosebit de important.In cazul in care au o coloratura pozitiva,ele stimuleaza actul invatarii si formarii prin crearea acestei "atmosfere degajate" de colaborare si emulatie,favorabilaactivitatii creatoare.Maiestria profesorului se valorifica si prin modul in care stie sa induca la elevii saidispozitii afective pozitive,propiceinvataturii si indeplinirii sarcinilor scolare in ansamblul lor.Activitatilescolare,prin natura si specificul lor,supun elevii la un registru de solicitariemotionale dintre cele mai intinse si variate.De la curiozitate si bucuria cu care micul scolar de 6 ani paseste pentru prima data pragul clasei si pana la adolescentul care isifaureste idealul de viata si incearca fiorul primei iubiri,seintinde un nesecat izvor de trairiemotionale.Educatorul poate sa se foloseasca constructive de aceasta diversitate de triri emotionale generate de situatiilescolare,sa creeze cu modele adecvate altele noi si sa le puna in serviciul unei sarcini formative si informative bine precizate.
-atitudinale,unde atitudinile afective cuprind sentimentele si pasiunile.Caracteristica lor
reflecta raporturi coplexe si stabile dintre om si mediu,in special mediul social. Raportata la activitatea scolara,afectivitatea exprimata in motivatie si valorizata prin invatarereprezinta unul din factorii cei mai importanti in formarea multilaterala a personalitatiielevilor.Din aceasta perspective,sarcina principala a scolii,formativa si informativa,o constituie dezvoltarea la elevi a emotiilor si sentimentelor superioare(intelectuale,estetice si morale). Atitudinea preferentiala a elevilor fata de diferitele discipline scolare este determinata,in mare masura,de existenta unor componente motivationale de ordin afectiv:increderea in propriile capacitate de intelegere a faptelor;siguranta in rezolvarea problemelor;bucuria descoperirii adevarului si satisfactia succesului. f. Strile afective i calitatea nvrii. Educaia prin afectivitate poate fi considerat un demers att teoretic, dar mai cu seam practic, metodologic, referindu-se la acele intervenii educaionale (aciuni i influene) care pot avea loc n orice context - formal (spaiulcolii), nonformal sau informal (n afara colii). Educaia prin afectivitate face apel la sursele i resursele inepuizabile ale 22 proceselor psihice afective/ emoionale, activnd potenialul, dar iexperiena afectiv a fiecrui participant la educaie: elev, profesor. Educaia prin afectivitate parafrazeaz titlul unei lucrri ce aparine lui Ross Campbell: Educaia prin iubire (2000/2001). Acesta sublinia c exprimarea consecvent a iubirii fa de copil st la baza educaiei eficiente. Nu conteaz dac ea variaz ca form de exprimare n funcie de timp ispaiu. Ceea ce conteaz este ca ntotdeauna copilul s se simt iubit.