Sunteți pe pagina 1din 3

3.

Spaiul afectiv al nvrii


a. Conceptul de afectivitate;
Prin intermediul proceselor cognitive (percepii, reprezentri, gndire, memorie, imaginaie)
omul ajunge s cunoasc realitatea direct sau mijlocit. Activitatea uman trebuie s dispun
ns pe lng motiv i scop i de un puternic suport energetic. Atunci cnd ne ntlnim cu
situaii noi, neprevzute, cnd trebuie s facem faaciunii unor factori perturbatori,
mijloacele pur intelectuale ne sunt utile, dar nu i suficiente. n aceste situaii este adesea
necesar detensionarea sau redistribuirea energiei organismului, aspect care se realizeaz cu
ajutorul proceselor afective. Cunoscnd realitatea extern cu toate aspectele ei (obiecte,
situaii, fenomene, persoane, evenimente), omul nu se raporteaz indiferent la ea, ci
dimpotriv diferitele aspecte ale lumii externe ajung s trezeasc n contiina subiectului
anumite rezonane care iau forma proceselor afective. Dac obiectele, fenomenele,
evenimentele lumii externe contribuie la satisfacerea anumitor trebuine, interese, dorine,
scopuri, aspiraii, idealuri, atunci acestea genereaz stri afective pozitive (mulumire, plcere,
satisfacie). Invers, nesatisfacerea trebuinelor, scopurilor, inteniilor, dorinelor subiectului de
ctre obiectele isituaiile lumii externe d natere unor triri afective negative (frustrare,
nemulumire, insatisfacie). Procesele afective reflect relaia omului cu diferitele aspecte ale
lumii externe sub forma tririlor atitudinale. Acelai obiect sau situaie extern poate produce
la acelai subiect triri afective diferite, la fel cum acelai eveniment, situaie, obiect pot
determina stri afective diferite la persoane diferite. De exemplu, una iaceeaisituaie extern
poate fi trit ca frustrant, tensionant pentru o persoan, n timp ce alteia ajunge s-i
produc stri afective pozitive, de mulumireisatisfacie. Mai mult, chiar acelai subiect poate
tri stri afective diferite n aceeaisituaie, n momente de timp diferite, n funcie de gradul
n care situaia extern a ajuns s-i satisfac sau nu anumite trebuineinecesiti interne. Din
cele de mai sus rezult c important pentru individ nu este stimulul extern n sine (reprezentat
de situaiile, evenimentele, obiectele etc. lumii externe), ct mai ales valoarea, semnificaia pe
care acesta l are pentru subiect. Tririle afective rezult tocmai din modul subiectiv n care
omul se raporteaz la realitatea extern.
Mecanismul complex ce determin realizarea proceselor afective se afl la baza
rezultatului psihic final numit trire afectiv.
Ca profesori avem datoria s inem cont de evoluia zonelor de interes individuale ale elevilor
notri.
b. Caracteristicile proceselor afective;
Caracterul subiectiv se refer la faptul c tririle afective sunt proprii unei persoane, ele in de
subiectivitatea individului.
Intensitatea reprezint for, tria, profunzimea cu care tririle afective se manifest. Aceast
proprietate depinde de valoarea afectiv a stimulului, de semnificaia lui pentru subiect, dar i
de capacitatea afectiv a persoanei nsi.
Durata const n ntinderea, persistena n timp a tririi afective. Tririle afective pot fi

pasagere, de scurt durat (emoiile, dispoziiile, afectele) sau durabile, persistente


(sentimentele, pasiunile). O trire afectiv poate aadar persista n timp chiar dac stimulul
care a generat-o nu mai este prezent
Mobilitatea exprim trecerea de la o traire emotiva la alta, la trecerea de a emotie la
sentiment sau de la sentiment la sentiment (de la dragoste si ura si invers)
Expresivitatea const in capacitatea de exteriorizare (de a fi vazut- simtit); poarta numele de
expresie emotonala(mimica, expresivitatea faciala, schimbarea vocii)

a. Funciile proceselor afective;


Funcia reflexiv
- tririle afective reflect nu obiectul, nu relatia in sine, ci relatia integrata si subordonata
situatiilor si imprejurarilor de viata extrem de concrete si de diferentiate intre ele; fiecare
individ isitraieste propriile-i imprejurari de viata (trecut, prezent, viitor)
Functiaadaptativ-reglatorie
- componenta afectiva a personalitatii permite contituirea unor profiluri emotionale:echilibrat,
hipoemotiv, care au ridicat si ridica probleme.
e. Formele de manifestare ale proceselor afective;
n functie de gradul de complexitate si constientizare,durata si intensitate,procesele afective se
pot clasifica in:
-primare,din grupa carora fac parte emotiile sau afectele care sunt stariemotionale ce apar
brusc,au
desfasurare
scurta,intensitate
mare
si
se
exprima
viu
in
conduita(furia,mania,spaima,explozia de bucurie).Afectele pot genera acte comportamentale
necugetate si regretabile,dar printr-un antrenament adecvat emotiile primare pot fi
reprimate,atenuate sau convertite.In activitatea scolara,ca efect al instructiei si
educatiei,seelaboreaza treptat la elevi si un control cortical tot mai eficient al emotiilor
primare.
-complexe,din categoria carora fac parte dispozitiile afective si emotiile.Dispozitiile sunt stari
afective relative discrete si de intensitate medie care dau o totalitate afectiva activitatii psihice
pe o perioada variabila de timp.Dispozitiile afective sunt determinate cauzal.In activitatea
scolaradispozitiile afective au un rol deosebit de important.In cazul in care au o coloratura
pozitiva,ele stimuleaza actul invatarii si formarii prin crearea acestei "atmosfere degajate" de
colaborare si emulatie,favorabilaactivitatii creatoare.Maiestria profesorului se valorifica si
prin modul in care stie sa induca la elevii saidispozitii afective pozitive,propiceinvataturii si
indeplinirii sarcinilor scolare in ansamblul lor.Activitatilescolare,prin natura si specificul
lor,supun elevii la un registru de solicitariemotionale dintre cele mai intinse si variate.De la
curiozitate si bucuria cu care micul scolar de 6 ani paseste pentru prima data pragul clasei si
pana la adolescentul care isifaureste idealul de viata si incearca fiorul primei iubiri,seintinde
un nesecat izvor de trairiemotionale.Educatorul poate sa se foloseasca constructive de aceasta
diversitate de triri emotionale generate de situatiilescolare,sa creeze cu modele adecvate
altele noi si sa le puna in serviciul unei sarcini formative si informative bine precizate.

-atitudinale,unde atitudinile afective cuprind sentimentele si pasiunile.Caracteristica lor


reflecta raporturi coplexe si stabile dintre om si mediu,in special mediul social. Raportata la
activitatea scolara,afectivitatea exprimata in motivatie si valorizata prin invatarereprezinta
unul din factorii cei mai importanti in formarea multilaterala a personalitatiielevilor.Din
aceasta perspective,sarcina principala a scolii,formativa si informativa,o constituie
dezvoltarea la elevi a emotiilor si sentimentelor superioare(intelectuale,estetice si morale).
Atitudinea preferentiala a elevilor fata de diferitele discipline scolare este
determinata,in mare masura,de existenta unor componente motivationale de ordin
afectiv:increderea in propriile capacitate de intelegere a faptelor;siguranta in rezolvarea
problemelor;bucuria descoperirii adevarului si satisfactia succesului.
f. Strile afective i calitatea nvrii.
Educaia prin afectivitate poate fi considerat un demers att teoretic, dar mai cu
seam practic, metodologic, referindu-se la acele intervenii educaionale (aciuni i
influene) care pot avea loc n orice context - formal (spaiulcolii), nonformal sau informal
(n afara colii). Educaia prin afectivitate face apel la sursele i resursele inepuizabile ale 22
proceselor psihice afective/ emoionale, activnd potenialul, dar iexperiena afectiv a
fiecrui participant la educaie: elev, profesor.
Educaia prin afectivitate parafrazeaz titlul unei lucrri ce aparine lui Ross
Campbell: Educaia prin iubire (2000/2001). Acesta sublinia c exprimarea consecvent
a iubirii fa de copil st la baza educaiei eficiente. Nu conteaz dac ea variaz ca
form de exprimare n funcie de timp ispaiu. Ceea ce conteaz este ca ntotdeauna
copilul s se simt iubit.