Bogdan Teodorescu
MILENII de
MANIPULAREva
Bogdan Teodorescu
cincli
Mea Tee
MANIPULARE
Am trait cu jluzia, probabl| confortabils, a victorlel spiritulli asupra sisternului, a icell
Cece U CGIAR COCR RUMI Reuter Ree)
pentruacel spirit, acea idee si mai ales acelindivid, si nua servitdacatla progresu sistemylut, la
PU ese MCL sec ct tee
beers Rest Gee caecee | A Lee LMU ete OF
‘int-o Societate fara cenzura. Nici macar nu pulem afirma ca exista 6 curbé dascendenla a
acestor doua fenomene. Tehnologia superioara a dezvoltat o cenzura bine echipata tennologic
oa Meme mma Me car cme tet re RMS oe E TS
Ee one CRONE Re RTC Me nrc CCMUC Lee ie ee U Me m eg
rere Cece ran me ge cc ee LS Te RU
CUCU Le Sune Le Mur UC cee ty elt dm me es asus Ua ney
We oe A ACME cic er LC Ru ee Iau csLe OL
Perse | Meera ek osie eee ee Naik tt eta
Deen aici Rue el Ree Or eM SCC cacy
eine Meee ural EE nM ee CElem RE nent)
eR MUMMERS ems IN Crs gear oul] Mere ste eel eimai oe et)
DT UC ee Ra eae lua Sneed acme ial tr Cec Eras)
Cee seh ee Me emus Me RC UMBC isle lu len ens ae elt)
CUR eMac MCLs Meee mia ale CS Rec ce
era eeu Re UL Rae erm MM ST
Pe Re uc tuna Ten cn MR nn ec ianscr Mmect Cau Tet
CO uM cos
fefelere Maelo
1
ll
x
www.tritonic.ro CT
htip://tritonicnews.blogspot.com. bulb ve) | ted
il
1Bogdan Teodoresou (1963) » abscivit Facultates de Instalatii s UTCB in 1887, apoi
Colegiul National de Aparare fn 2000 gi este doctor in comunicare din 2006, Jurnalist
Fi manager de prest din 1990, profesor de markating politic gi electoral la SNSPA din
1997, mambru al Asoclatiei Internationale « Conuitantilor Politici (APC) si al Ancctatie’
Europene 1 Consultantilor Politic: (EAPC) din 2001 si membru sl Uniunii Scriitorilor
din Romania din 2004, A fost numnit intro 1996 pi 1987, Secretar do Stat, Ministry interimar
jn Departamentul [nformatiiler Publica. A detinut functia de pregedinte al fnstitutului
Pro intre 2004 si 2007. A publicat peste 1500 articole in preed, a realizat 760 de emisiuni
de radio gi televiziune. Autor ¢i cosutor Le zece volume, dintre care trei romane qi un
‘volum de poerle pentru cary a primit Premiul de debut al Editurii Albatros (1982),Preambul
In lucrdrile dedicate istoriel propagandei, de exemplu, sau altor
forme si tehnici de comunicare in masa, tabla de meterii este
formata totdeauna dintr-o insiruire de momente sau de etape ale
jatoriei omenirii din care autorii desprind davezi exceptionale ale
utilizarij manipulérii asupra cetateanului. Niciodata nu vor lipsi
Hitler gi ai lui, Stalin gi chinerii ui Mao, Biserica, in principiu
cea catolicd, sofistii greci si imparatii romani. Vom citi mai mereu
despre Congregatia de Propaganda Fide si donatia lui Constantin,
despre Goebbels, Holocaust si Ministerul Propagandei. despre
Gulag, lupta de clasé gi Directiva NKVD numéru! 3 din 2 iunie
1947, despre Revolutia Culturala si laogai, despre cultul imperial,
Nero gi Caligula, despre malformarile istoriej {n De bello Gallico,
deapre piramide, catedrale si statui. Si bineinteles despre multe
altele... Toate elemente credibile gi spectaculoase ale fenomenului.
Sunt identificate cu precizie datele aparitiei primei lucrari tiparite,
@ primului ziar si a primej emisii radio, sunt dovedite legaturile
istorice dintre emergenta anumitor migcAri sociale gi politice si
dezvoltarea mijloacelor de comunicare.
Fiecare secol scurs de la nasterea statalitatii are momentele
lui de glorie — mai putine cele indepartate, tot mai multe spre
prezent — ale intersectiei dintre comunicare, evolutie gi istorie.
Legand cu o linie continua aceste varfuri se obtine perspectiva
modului in care comunicarea (cu toate componentele ei) a deter-
minat modelarea realitatii cunoscute noua acum. Un lung sir de
excese si de acte geniale, care poate incepe cu prentul faraonic si
duce pana la difuzarea in lumea intreagé de catre structurile
abilitate ale armatei americane a imaginilor, simulate in studio,
care aratau cetatenilor planetei cum sunt distruse dela distanta
obiective ale armatei irakiene in timpu! primului rzboi din Golf.Urmarind aceasta cale se creeaza imaginea unor evenimente in
care comimicarea devine importanta, in care propaganda se re-
vareé asupra cetatenilor, in care manipulares determins actiuni
care poate altfel ou ar fi avut lot, Acele intamplari sunt evidente
si devin ele insele chiar esenta fenomenului, Der Sturmer este pro-
paganda, cregtinul incendiator al Rome: este manipularea, Refor-
ma 4 reugit datorita tiparului, Kennedy a devenit preyedinte datarita
televiziunii Analizele facute pe acest tip de evenimente exemplare
conduc |g identificaree si cuantificarea intregului mode} functional.
{n ultima jumatate # secolului al XX-lea e-au teoretizat masiv
comunicarea de masa 3j toate dezvoltsrile ce decurg din ea. De
asuinenea, prin prisma acestor tearetizari au fest explicate actiuni
ale structurilor sociale in contextul evolutiei umanitatii: o parte
din .clipele astrale" ale istoriei este legaté gi de comunicare. 0
parte $i mai mic& este chiar determinat& de comunicare. in parale)
cu fesaturd ttituror faptelor si vorhelor care constituie cei cinci
mii de ani de civilizatie — de la Egipt si Sumer pana in prezent
— putem trasa un fir care leaga acele noduri in care comunicarea
8 influentat istoria. Acest fir ae ingroasa tot mai mult spre secolul
al XX-lea, cind progresele tehnologice din media si cele din stiintele
sociale au permis o presiune sporita 4 fenomenului comunicational
aaupra societatil.
Omul modern este o victima probabila a propagandei, omul
modern este o victima aigurd a manipularii din partes organiza-
tiilot politice, dar gi a celar comerciale sau de media. Omul modern
este masurabil din punct de vedere sociologic, eate determinabil
din punet de vedere paihologic si este parte a unui organism com-
plex, dar perfect analizabil care se numeste opinie publica. Fiecare
rand citit intr-un ziar, fiecare film vazut, fiecare reclama intal-
mita pe drum, fiecare discurs politic, fiecare demers al societatil
civile il afundé gi mai mult intr-o lume a multiplelor optiuni. toate
precomandate, dar niciuna izvoraté pur si simplu dic mintea sa.
Un individ unidimensional prins intre multiple canale de camunicare,
Tonté aceasta imagine, desigur ingrogata, ar fi valabila daca.
Istoria ar incepe intr-un punet $i s-ar sfargi tn altul. Daca acest
or s-ar fi négcut pentru prima dats, 38 zicem in 1920, atunei edind
a.uvut lec prima (ransmisie radio, sau mai devreme, in 1905, cand
a apirut teoria relativitatii restranse, sau poate gi mai devreme,
in 1869, cand in Wyoming a existat primul sufragiu cu adevtrat
aniversal al epocii moderne, sau chiar i mai devreme, in 1822,cand papa Pins al Vil-les a decis.s4 permité tiparires cartilor care
vorbeau despre heliocentriam. Numeai ca omul la care facem
referire s-a nascut de dows ori. O data atunci cand i-a aperut specia
sia dows onra cand s-a organizat social. Istoria sa incepe deci odata
cu specia sa 9i a doua gard cul Sistemul social.
in toata existenta ca socialé acest om a fost manipulat. Fara
tehnologie, fara sociologie, fark psihologie, fara afivertising. Cand
acestea éu aparut, manipularea exista de mult gi principiile ei erau
deja seceptate atat de manipulat, edt i de manipulator. Este clar
ca putem mésura mai usor cum se produce aceasta Ia inceput de
socol ¥XI. avand alaturi de noi gtiinta, tehnologia ¢i globalizares.
Dar firul rogu al comunicarii, cel care se leagé de anumite noduri
ale tesSturij istoriei cunoscute. nu exista dec&t daca vrem sA sim-
plificdm foarte-foarte mult lucrurile.
In fapt, comunicares este urzenla pe care s-a constrnit tot edi-
Geral, Printr-un efort cotidian, anonim si, in genera! neinteresant,
de comunicare, individul a fost calibrat in interiorul sistemului
aocial a carui regula fundamentala a fost sia ramas supunerea.
Convingeren nu s-a facut nici prio conspiratii, nici prin lovituri
de forta, ci prin rutina. Omul nu este supus de catre televiziune,
ci de liderul pe care-I vede ta télevizor, Aceast{ supunere n-a
deprins-o din septembrie 1936, cand a avut loc prima emisiune
TV, ci cu mult timp ijnainte. Liderul care l-a invatat sf ee eupund
lui si sistemuli pe care el il conducea gi fl reprezenta nu a folosit
abndajele de opinie penteu & identifica nevoile maselor, dar tot
acestor nevoi — pe care le-a aflat prin mijloace mai rudimentare
—s-a edresat gi tot prio rezolvarea acestora gi-a dovedit utilitatea.
Asa cum, intro analiza a epocii de dupa ce) de-al Doilea Razboi
Mondial se constata cA, degi al treilea conflict nu a izbucnit
vrendatd, nu a trecut niciun singur minut fara un razboi pe pla-
neta, se poate spune cA in toaté tatoria sociala a omenini nu a
existat niciun minut fire comuuicare ia scop manipulatoriu
purtata Intre jerarhie 9i supusi.
Tebnologia este ulterioara supunerii si poate fi privitd ai ca un
produs al acesteia. Desi doar epoca moderna a consacrat conceptul
de comunicare institutionald, a creat parghii pentru realizarea
acesteia, tehnici pentru implementares ei, scoli pentru pregatirea
comunicatorilor si metode de cercetare pentru stabilires eficientai
comunicarii, smultan cu crearee slatului gi cu consolidares rela-
tiilor sociale, ierarhice 51 functionale din interiorul sau, liderulpolitic # simtit nevoia s& comunice cu supusii vai si cu egalii sti,
lideri ai altor ierarhii. Elementele care stau Is baza acestei comu-
hicari nu difera fundementa) de marile campanii din ziua de astAzi.
Modernizarea tehnicilor a atras dupa sine diversificarea metodelor
de comunicare, dupa cum modernizares sovietatii a atras dupa
sine emanciparea publicului cAruia fi este dedicata comunicarea,
Dar, in esenté, reprezentantii sistemului social Incearca acum, ca
siin urna cu multe mii de ani acelagi lucru; sA-¢i asigure controlul
cémpului informational in care evolueszA populatia din interiorul
ierathiei.
Ravasite intre cuvinte cu intelesuri relutiv apropiate (¢onyin-
gere. persuasiune, manipulare, propaganda), istoria si analiza
fenomenelor comunicérii dintre ierarhie si supus, dintre stat si
cetatean a-au preocupat mult mai mult de subtilitatile psihologice
ale dominatiei decét de organizarea si de implemontarea strate-
giilor de comunicare. Oriunde privim inapoi, in cei aproape cinci
mi de ani de istorie mai mult sau mai putin cunoscuta a societatii
omeneasti, vom ghsi elemente simjlate cu tehnicile de comunicare,
de persuadsre, de manipulare, de propaganda (alba, neagré sau
gri) ale contemporaneitatii.
Probabil ca trebuie lamurit spiritual in care vom aborda aceasta
lucrare. Tinta sa unica o reprezinta analiza comunicarii intre stat.
ai cetatean sau intre biserica si cetafean. Din acest punet de vedere,
se pot identifica doar dow& perioade in toata istoria omenicii —
cea in care intre stat si cetafean existA un monolog al statulni,
punctul de vedere al cetdteantilui fiind ignorat sau chisr repri-
mat, si cea in care intre stat $i cetAtean exista un dialog, statul
#1 institutiile sale fiind obligate 68 tind seama de punctul de vedere
al cetateanului, [ndiferent deca avem de-a faee ev monologul statal
sau cu dialogul social, motivele comunicarii sratului sunt infor-
marea cetéteanului in legatura cu regulile ce trebuie respectate
astfel incdit sistema 84 poata functiona 9i cu motivele pentru care
aceate reguli trebuie respectate. Ce trebuie facut ai de ce trabuie
facut. Cand in .,epoca de aur’, in anij ‘80, romanii aflau in flecare
iarné of trebuie 64 circule cu magina din doud fn doud duminici
{cei cu muimere pare intr-o duminied. cei cu numere impare in alta),
explicatia data populatiei erau ningorile abundente care blocau
traficul. Ori, este cunoscuta realitatea cd au exigtat ani cand
aoeasté decizie a fost luata dupa o simpla ninsoare anemicd. Regulafusese enuntala, iar motivatia ei, de asemenea. Intr-o tari adialo-
gului social, o asemenes initiativa ar fi dus la mitinguri, luari de
pozitie ale mass.media. ale partidelor de opozitie ai ale aimplilor
cetateni gi probabil cA nu ar fi fost aplicata niciodata, iar daca
partidul de guvernamant ar fi insistat in eroare ar fi platit din
grew le alegeri, In anii lui Ceausescu, reprimarea dialogului con:
duces la acceptarea muta a unei decizii. Dar trebuie retinut ca,
ai atunci, in plina dictatura, explicatia a existat. Chiar daca era
complet neconvingatoare,
Acest binom informatie-imagine a dominat comunicarea
institutionala pe toata durata existentei ocesteia si de aceea trebuie
3a vedem daca vreodata statul, liderul sau conducdtorul religios,
in comunicarea lor cu supuyii, an respectat regula de baza a pro-
pagandei albe, respectiv rostirea exclusiv a adevarului gi daca in
tentativa lor de a-i convinge pe cei din subordine au fost manati
doar du intentii pozitive.
Impartirea efectuata in prezent in zona comunicarii in care
manipulate este un cuviint rau, iar persuadare este un cuvant bun,
propaganda albé este pozitiva iar propaganda neagra negativa,
poate fi usor combatuta de o realitate incontestabila a comunicarii
statului eaure catayean. lerarhia = cdutat in permanenta s2-5i
domine supusii. Practic. intreaga istorie a omenirii este o poveste
a acestei dominari. Democratiile ultimului seco} gi cele cateva
exceptii anterioare n-au consacrat incetarea demerauiui dominator,
ci instaurarea dreptu)ui cetiternului de a opri, periodic, acest
demers. Si de a schimbs niste dominanti cu altii. Nuantares mo-
delului comunicational al statuloi democratic vine nu din anula-
tea inetinctului de putere al clasei dommante, cl din intraducerea
elementelor care permit cetateanului 58 aibé un alt punct de vede-
re, Dact una dintse obsesiile totalitarismului este unanimitates,
salvarea democratica se numegte majoritates. Care oricdind ponte
deveni minoritete, Se poate spune deci cf structuta dominanté
din tarile democratice ingearea, din perspectiva comunicationala,
ad convinga cetateatul de justetea actiunilor ei. CetAteann] poate
areepta aceasta perspectiva, 0 poate nega sau o poate ignora. Suma
avestor atitudini conduce, la anumite intervale, la bilanturi elee-
torule care decid soarta acelei puteri. Nu putem vorbi de buna
credinté a puterii din statul demécratic. ci mai degraha de bunul
ei simt in modu in care igi concepe strategiile de comunicare (care.indiferent cum le numim, sunt tot o tentativa de a obtine susti-
nerea unei cat mai mari parti din electorat).
La inceputul secolubui al X1X-Jea, in Statele Unite ate Americii
par primii oameni angajati de cAtre lider (pregedinte in cazul in
speta) cu sarcini in domeniul constructiei de imagine. In general,
acegtia erau folositi pentru campaniile electorale si se ocupau in
primul rand de relatiile cu ziarele (singure media existent) ei de
orgunizarea turneelor in teritoriu. Spre finele secolului al XIX-lea,
apar consilierti de iraagine folositi de lider in timpul mandatauui.
Epoca de aur a marketingului politic ai electoral este deschisa larg
in zorii secolulaf al XX-lea, odata cu explozia media, aparitia
radioului, a cinematografului ai xpoi, cAteva decentii mai tarsi,
4 televizorului. Liderul modern este inconjurat de o armata de
consilieri, dintra care un loc anume (ocult gi privilegiat) il occupa
consilierii de imagine, oamenii care ambaleaza realitatea, spin
doctors deveniti subiecte de filme, de romane si de legende media.
Mai veches activitate a publicitatii capata o cord mai mica (dar
mult mai influenta) care este comunicares politica ¢j tot ansamblul
isi adjudeca dimensiuni industriale suficient de mari ca analizele
comunicarii politice, comunicarii electorale eau institutionale aa
porneasca in cel mai bun caz din anul 1900. Stim desigur ca
Eisenhower a fost primul presedinte care a folosit um apol electoral
(se chema / like Ike si era un soi de film simpatic de enimatie),
stim cf Franklin: Delano Roosevelt a fost primul pregedinte care
4 folosit radioul pentru a comunica natiunil din Biroul Oval, iar
JFK a fost primul pregedinte care a ajuns in fundtie invingandu-¢i
adverserul intr-o confruntare directa televizata. Stim de asemenea
ca Hitler, Stalin, Mussolini gi ulteriorii lor tovarasi din estul
european, din Spania gi Portugalia sau din comunismul asiatic
&u folosit din plin toat® media aflats in dotare pentru a-si impune
i apoi perpetua regimurile de teroare. Stim c4 la aceasta ort foarte
moulte dintre actiunile vizibile ale liderilor mondiali (democrati eau
nu) au un pulernic gi decisiv caracter imagologic, Stim ca orice
demars public al unui lider este analizat din perapectiva aportu-
lui gau deficitului de imagine pu care] va genera, stim 8 orice
personalitate politica a momentului este profund interesata de
modul in care este percepiit de opinia publica si — indiferent dac4
omul in catuzA este dictator su lider ales democratic — ineearcd
a4 imbunatateasca aceastd perceptie pentru a-gi putea indeplini
cat mai bine misiunes executiva. Ce se pare ra nu stim, sau dacastim nu ludm in calcul, este c& simultan cu primele forme ale
statului s-8 construit si sistamul prin care liderul gi structura din
jurul sau genereaza supunerea multimii, iar principala parghie
a acestui fenomen, fard de care omenirea ou ar fi existat in forma
actuala, este menipularea prin comunicare.
Cele trei parti ale luctarii de fata urmAreac largi perioade isto-
tice, corelate eu c&te un fenoman comunicational:
1. Lumea veche, in care s-au nascut imagines liderului 51 do-
minares masej prin intermediul acesteia, Civilizatiile alesa ofera
modele distincte ale acestei constructii si parcurg, in general, cai
proprii de consolidare a imaginii suveranului si a legitimarii
sistemului de dominare, Contemporaneitatea lor 4 generat, inevi-
tabil, si imprumuturi metodologice, dar si evolutii polemice, in cere
vn modal era respins programatic de altul tocraai pentru a eviden-
tia diferentele calitative dintre patiunile in causa, aflate probabil
in competitie sau in conflict, In flecare dintre acestea am analizat
imaginea suveranului, cAile ei de constructia, de diseminare gi de
impunere, climatul public al cormunitétii respective, precum si
elamente constitutive ale sistemului ierarhic si functional. De
asemenea, am cAutat teme predilecte ale discursului public si ale
raporturilor dintre iererhia, religie si cetatean, La iesirea din Anti-
chitate se poate considera cf imagines suveranului era dejs con-
atruita, fiecare civilizatie contribuind, in masuri imposibil de
euantificat, la cotstituirea avesteia, Tot La iegirea din Antichitate
era deja bine furddacinetd paradigma supunerii in fata sistemului,
iar fiinta socjalé era deja deprinsé cu regulile functiondrii acestuia.
Ul, Biserica cresting din primele cincisprezece secole ale mile-
niului I o fost abordaté doar din perspective prozelitismului, feno-
men comunicational pomplet now. revolutionar si dificil de contracarat
de inamicii si timpucii, Au fost urmarite campaniile de comu-
nicare ale epacii apostolice, cele din timpul persecutiilor, cele din
Evul Mediu timpuriu ai din perioada cruciadelor, prectum si marele
efort misionat ulterior epocii descoperirilor geografice. Predicatoril
eveatini au fost primii activisti ai lumii. comunicatori ai unui
adevar girat ideologic, care au coborat mesajul de la inaltimea
propagandei imperiale in-casa fiecarui cetafean gi care 1-ou sta-
bilizat acolo pana in prezent, indiferent de forma de organizare
statal-institutionala care conducen societatea respectiva. Biseri-
ea o fost tot prima imstitutie care si-a instruit programaticcomunicatorii, raalizand in premierd models standard pentru
diversele iegiri in public ale acestora.
DI. Interventia tehnologiei — tiparul gi apai media — moment
care a determinat aparitia centrelor alternative de comunicare si
care o desfiintat pentru totdeauna monopolul ierarhiei asupra
imaginii. De atunci se poate vorbi de campanii de comunicare
negative jndreptate impotriva sistemultii, oricare ar Ai acesta,
precum si de ipoteza enunturilor alternative, Mai mult, pentru
Primn datd, un cetatean care nu reprezénta nimic in ierarhie putea
s€ emité un punct de vedere la care c& aibé acces un mumar mai
Mare sau mai mic de alti cetayeni care, de agemenca, nu repre-
zentan nimic in ierarhie, Asa cum biserica, in tentativa de 2-31
perfectiona Ia maximum evanghelizatorii, a dat nagtere propa:
gandistului, tot asa tiparul si apoi gazeta au dat nagtere jurnalis-
tvulai, personaj cheie in istoria contemporana si factor determinant
in orice onaliza asupra comunicérii inatitutionale si a manipularii
mosei. Instituyille propagandei, definitivate ls inceputul secolului
al XX-lea, dup4 consolidareg fenomenului media, au insumet toata
experienta trecutului gi au pus-o in operd sprijinindu-se atat pe
patternuri consolidate de milenii, cat 9i pe saltul tehnologic si
stiintific. Organizate manifest pentru controlul gi directionarea
maski, aceste instiLutii au incercat simultan ea utilizese progresul,
dar si a0-i blocheze efectele. S-a preconizat — si pe alocuri 3-2 gi
reusit — reintoarcerea la epoca de dinainte de media, utilizandu-se
insa media. Propaganda multicanal a ramas, dar « transportat
tn Singur adevar, emis de osingyra voce, th numele nei singure
ieravhii. ANlwte in apatele majaritatii actelor abominabile ale seco-
hului at XX-lea (holecaust, epurari g. genociduri otnice, lagare de
exterminare seu de readucare, spAlare a creierelor, mutari fortate
de populatie, ura rasiala. confesionala si sociala), institutiile
propagandsi totalitare, hazandu-se pe toate functiile media pu care
au transformat-o intr-un perfect. instrument de dominare, au reugit
si stimuleze prin politic] de comunicare excesele ma svi prinse in
tea mai dezvolrata plass imagologics construita vreadsta.
Anvevitat abordaren (eoriilor numeroase gi foarte exacte dedi-
tate modului in cate individul perrepe si se raporteazd la comu-
nicare, In resorturile care-| fac sa aocepte sau nu un mesaj, care-|
determing s@ creadé gai ou un purtator de mesaj, s& urmeze 6a
nu an lider, Am urmarit cu precadere actiunile manipiiatorului
$i mai putin reaetiile si perceptiile potentialului manipulat. Convingerea cu care am pornit aceasta lucrare ¢ fost aceea ca domina-
rea 9-4 realizat prin manipulare ined din primele momente ale
statalitatii, tn interioral ierarhiei din oricare civilizatie. Cele trai
spatii alese — Antichitatea, prozelitismul religios si media — au
contribui fiecare decisiv la ceag ce noi numim astaai campanii de
comunicare in masa. Antichitatea, prin construirea imaginii
liderului si a modeluiui de manipulare derivat din aceasta, pro-
selitismul, prin raspandires ideologiei la nivel individual, iar
media, prin construires realitai alternative, in fapt o realitave
artificiala care este interpust intre individ si reglitate. In fiecare
dintre cele trei cadre istorice am evidentiat slementele noi §) am
evitat 28 repet contributii ale unei anumite civilizatii sau dintr-o
anumitd perioada istorica pe care le analizasem anterior, in alta
civilizayia sau in alta perioada istorica.
Fiind vorba de o abordare « manipularii individului de catre
ierarhie care s-a dorit cronologicd, a trebuit s3 selectes din uriagul
material oferit de cai cinci mii de ani de statalitate doar o infima
parte care m-a ajutat sf conturez un traseu coerent gi continun
al fenomenului, Desigur ca multe, foarte multe alte cazuri extrem
de elocvente nu au putut f pomenite, dupa cum personaje sau
momente exemplara pentru acest domeniu au fost eludate din
cauza modului in care a fost Btructurata lucrarea. Astfel, dupa
pregentareg epocii antice nu m-am mai referit deeit in trecere la
construirea imaginii liderului, considerand c& aceasta a [oat
desavargita fn Lumea Veche, modernitaiea neada&ugand decit
detalii functionale, Nici diseminarea ideologica nu a fost tratata
decdt in capitolul dedicat religiei, activismul secolujui a] XX-lea
find doar o continuares @ tehnicilor acesteia.
Oricdt pare de ciudat, maicu sesma pornind de la experientele
recente, secolul al XX-lea — considerat a fi un ev al manipulérii
—are foarte putine inovatii in acest domeniu, Mai degraba, data-
rita unei multitudini de factori, am asistat la o sintesd a tuturor
contributillor din ultimii ciuci mii de ani pusd in opera prin mij-
loace tehnice superioare. Efectele manipularii suat maj vizibile,
mai concrete gi, in anumite cazuri, mai inspdimantatoare i in pre-
zent, Miza insd, intentiile ierarhiel, pasii propriu-zigi urmati gi
finalitatea demersului sunt practic identice de-2 lingul intregii
intorii cunnacute.
Textele gi actiunile divergilorlideri sau divergilor consilieri ai
acestora — filozofi, istorici, clerici sau oameni de stiinta — aleseBUOUAN TEUDURESCU
in aceasté lucrare au dorit sd evidentieze existenta unui proces
constient, inteles si asumat ca atare, prin care ierarhia gi-a i
dominatia asupra celorlalti in primul rand prin convingere, deci
prin manipulare. Teoretizarea, justificarea, ilustrarea gi perma-
nentizarea supunerii au fost pasii obligatoriu parcursi de orice
lider. Violenta. conatrangerile, legile si presiunile econamice sunt
ulterioare acestora. Comunicarea a precedat forta, aceasta find
totusi doar o solutie extrema, Miza oricdrei ierarhii a fost seupu-
nerea prin simbol, prin construct de imagine, prin cuvant, prin
controlul ssupra campuluj ideatic al colectivitatii respective —
sumé a tuturor valorilor, preceptelor gi credintelor considerate a
fide referinta de catre majoritate —, prin interpretarea motivanté
a trecutului, prin modelarea in spiritul utilitatii a prezentului 93
prin proiectarea dezirabila a viitorului. {n principiu, in istoria
comunicarii institutionale este cu neputinta 8A identifici momentul
exact in care cineva a enuntat in premiera o idee sau a folosit in
pretnier4 o tehnicA anume, Cei care au contribuit Ie evolutia
comunicarii dintre ierarhie gi cetdtean aunt atat de mult, incat
orice demera al clasificérii lor este inutil. Cei mai multi sunt si
vor ramane anonimi fiindea, de fapt, activitates lor nu a fost
niciodata considerata fundamentala. Cine a serie primul diseurs
al unui lider? Ce lider a rostit primu) discurs in fata multimii?
Ce functionar a identificat primul nevoia de maretie in expunerea
canducatorului? Ce preat.a legat in premiera institutia condu-
cdtorului de cea divind? Ce ierarh a definit prima daté justetea
unui sistem jn care cei putini au gi cei multi nu au? Ce invatat a
explicat in premiera cd supunerea in aceasta lume atrage dupa
sine beneficii in cealalta? Cui i-a venit ideea ca statuia Hiderului
s8 fie mai mare decat a tuturor celorlalte personaje reprezentate?
Cine s-a gandit primvul sé imortalizeze in desen, basorelief sau text
ispravile unui conducator gi cine s-a gAndit s4 le modifice aetfel
incat sd fie pe placul masei? Si cine a descoperit prima data lucru-
rile care plac masei? Cine a zugravit primul imagines dugmanului
intr-o comunitate? Si cum arata acesta — perfect real sau cari-
caturizat pentru a fi ¢i mei de temut sau 5i mai urat? Cine a inven-
tat primul ritual? Si cum i-a determinat pe oameni 4 ia parte la
el? Cum a fost convins un om sa plateasca in premieré impozit?
Cum a fost convins si respecte nigte legi ecrise pe o tablita sau
pe o stel4, cand el nu gtia sa citeasca? Si cine a facut-o, un soldat
cu o armé Bau UN personaj inarmat cu argumente?Am trait cu iluzia, probabil confortabila, a victoriei spiritului
asupra sistemului, a ideii esupre cenzurii, a individului ssupra
birccratiei. Victoria a venit ined, In general, foarte tarziu pentru
acel spirit, acea idee si mai ales acel individ si nu a servit decat
la progresul sistemului, Je triumful birocratiei, la perpetuarea
cenzurii, Dupa cinci mii de ani de organizare social au traim intr-o
lume fara manipulare gi nici intr-o societate fara cenzura, Nici
macar nu puteni afirma ¢4 existd o curba descendent a acestor
doua fenomene. Tehnologia superioara a dezvoltat o cenzuré bine
echipata tehnologic si mereu adecvata, inclusiv din punctul de
vedere al justific4rii sale, noilor realitati, Modernizarea individului
a dus mimetic la modernizarea manipulari aplicate lui, astfel incat
raportul dintre el ¢i sistem 94 ramana, in fapt, mereu acelagi.
Primul om a) majoritati traseelor omenirii este cunoseut. Prin
insasi natura ei, manipularea nu are pionieri, ci doar un sir lung
de practicanti care au dezvoltat in tacere si discretie singura
Metodé prin care indivizii au putut fi pugi laolalta intr-o constructie
sociald $i apoi au putut fi tinuti acolo.Lumea veche.
Inventarea imaginii liderului
Egiptul
Menes sau Mena, Meni, Min, Narmer, Aha, poate fi considerat
primul lider cunoscut a) istoriei umane. tn jurul anului 3000 i.Hr.
a unificat triburile aflate de-a lungul Nilului configurand monar-
hia egipteand. Tot el stabileste o capitala a regatului 9i consacré
primul artefact al maretiei conducdtorului: psentul sau dubla co-
rand. Simholizind unirea Egiptului de Sus (reprezentat de mitra
alba inalta) cu Egiptul de Jos (reprezentat de coroana rogie),
psentul (deformare greceascé a cuvintelor egiptene pa sekhmenti,
.wele doud puternice®) devine simbolul puterii faraonice gi eate gasit
in toate reprezentarile ulterioare ale impdratului egiptean. [n
aceeasi idee a echitibrului intre cele doud parti fondatoare ale
regatului, Memfis , noua capitalé aleasa de Menes , inseamnd
wbalanta dubdlei tari"[1]. Desi biografia ea este regasita mai mult
in legenda, decat consacrata de documente istorice (prima menti-
une istoriograficé asupra existentei lui dateaza din timpul dinastiei
a XIX-a, din timpul secolului al XII-lea i.Hr., deci aproximativ dupa
1700 de ani), Menes, despre care un istoric egiptean din secolul
al II-lea i.Hr. scria cf a domnit gaizeci gi doi de ani gi ca a fost
ucis de un hipopotam, a influentat decisiv ritualul puterii in Egipt.
aTimp de mai mult de trei mii de ani, faraonii au fost incoronati
Ia Memfis, foarte probabil ceremonia culminania repetdnd-o pe cea
inauguraté de Menes."[2]
Urmand mitul marelui stramog, despre cara se spunea cA a
promulgat si un cod de legi care i-a fost daruit de insusi zeu) Toth,
faraonii Vechiului Imperiu au construit primul sistem centralizat
al dominarii, Asezarea Egiptului de-a lungul Nilului, navigabil
la acel moment, si lipsa marilor orage a contribuit la construirea
unui stat mult mai ugor de controlat decat suma oraselor sume-
Tiene. ,,fare era constituita dintr-o masa ruralé condusa de repre-zentantii unui zeu-intrupat, Foraonul,...) intrucal faraonul era
nemuritor, decesu st inzemna nusmat translatia sa la Cer, Conti-
nuitatea de la un zet-itrupat la alt zeu intrupat gi prin urmare,
continuitatea ardinii cosmice, dar gi sqciale eran aaigurate. [3]
Intr.un timp relativ seurt de Ja momentul fondérij atatului a
fost organizata administrares teritormlu: intr-wn sistem care, degi
nu s-e inspirat de la nimeni, a déinuit aproape trei milenii, Egiptul
ore impArtit in provincii (noma) asezata sub autoritates unui
functionar subordonat curtii faraonului. Acesta raporta curtii
absolut toate cale ce sa intamplau in provincia sa, materialele fiind
centralizate intr-o Carte a oreselor din Egipt si a tot ce le privegie.
Acelasi flux comunicational exista si in sens invere, conduestorii
provinciilor primind periodie de a eentru informati gi (ndicatii
pe care trebuiau s4 le transmité in teritoriu. Diodor din Sicilia
mentiona, de exemplu, existenta schimbului de informatii intre
provineii si capitala cu privire la cresterea sau descregterea cotelor
apelor Nilului in pericada de inundatii[4]. {n centrul aceator infor-
mari e¢ afla, evident, activitatea faraonului (scribii curtiit descriau
fetul in care faraonul personad facea tot cc era necasar pentru pro-
pigives Egiptutui, cum et personal rapuneo pe campul de Lpta
mii de inamici, cum el peraenal descoperea ce nis mergea bine in
imperiu gi cum ef personal corecta aceste greseli")[5), dar gi date
despre victoriile militare, despre ceremoniile care aveaw loc la
curte, despre nitualurile dedicate zeilor nationali gi indicatii cu
privire la modul de aplicare a diverselor norme economice, reli-
gioase eau sociale,
In parale! cy acegsté dimensiune comunicstionalA de natura
administrativa, clerul dezvoltase gi el o comunicaré similara intre
marii preoti din Mernfis gi clerul din templele de pe tot cuprinsul
tari, La fel ca gi in Sumer, fiecaré provincie avea proptiile zeitati
pe langa zeitatile intregului Egipt. Calebrarea lor se facea in egala
masura, zeii mai mici din provineii fiind subordonati in mitologia
egipteand marilor zei nationali, cei care {1 patronau pe faraon.
Preocupat de multiple activitati administrative (se inflinjaserfa mai
multe case regale — un soi de ministere — care-urmareau desfa-
surarea activitatilor agricole, de stocare a marfurilor, de irigatii,
de finante, de protocol, de cult funerar, de intendenta gi aprovi-
dionare ete.), rolu) major al faraonului era aceja de a mijioci intre
supusii sai si zeti cei mari[6]. Cale cinci titluri pe care monarhiaegipteana le va asocia numelui Reedrui faraon pand ia efargital
imperiului sunt semnificative pentru aceasta constructie imagologica.
Astfel, numele Horus {) agaza pe feravn sub protectia soimului,
pasdrea care patrona orapul in care se nascuse Manes, primu!
faraon. Numele nedty (,cele doua stapane) il plaseazé pe faraon
sub tutela zeitelor ce patroneara cele dou Egipturi fondatoare.
Numele Horus de Aur leaga persoana faraonului de cea a lui Horus
solar si ceresc. Numele nesut-bit (,cal ce apartine trestiei gi albinei’}
il asimileaza pe faraon cu Hora gi fauna simbolice ale celor doua
regate, Numele de fiu al Ivi Ra il Jeaga direct pe faraon de zeul
al cérui cult este celebrat im toatd tara[7]. De azemenea, in ma-
joritatea reprezentarilor faraonul este pus in legatura nemijlocita
cu soarele, zeu! central al universului mitologic egiptean, cel din
lacrimile chruja s-au nAseut oameni([8].
»Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale imagologiei
oficiale egiptene este disciplina cu care au folosit simbolurite. Albina,
totusul si corcana alba pentru Egiptul de Sus, papirusut si coroana
rogie pentru Egiptul de Jos, alaturi de simbolurile, oulorile gi
ateagurile diverselor districte demonatreazé atenta exploatare a
mandriei locale. Diverse alte simboluri ca acarabeul, cobra regalia,
fenotud vietii eterne, nenumbratele imaging zomorfe ale zeilor, toate
retationate Tntr-o ierarhie vizuale cu insugi foraonul, demonstregat
un grad nalt de contro! politic al fenomenutui artiatic."[9]
Bazata pe simboluri conectate In panteonul divin, imagologia
oficiala egipteana este conatruita doar pentry uzul feraonului, al
Ederului absolut, a cérui proiectie inghite oj justifiea in acelagi
timp activitatea unui intreg aparnt functiondrese. Acceptand tutela
faraonului — zeu intrupat, egipteanul aecepta implicit gi coor
donarea ferarhiei de sub acesta.
Un stat care pornegte de la asemenes principii nu poate fi decdt
absolut gi centralizat, Inapre faraan se inalté, ca spre o culme,
piramida biroerajizi, care ti are elementul edu cel mai ridicat in
grad de visir, figura activd si proeminentd de executor uman al
vointelor zetului intrapat."[10]
Cele dous functii fundamentsle ale faraonului, comanda gi
judecata, erau transmise vizirului care, la randul sdu, le trans-mites ierarhiet functionsresti din capitalé sau din provincii. Vizirul
(tiati) activa ca un prim-ministru a) timpurilor moderne, der, in
acelasi timp, era 9i cel ce ragspundea in fata faraonului de activi:
taten intregii administratii, Intr-un papirus conservat din timpul
Nouluj Imperiu exista un text de investitura el unui visir rostit
chiar de faraon:
uVegheaza asupra incoperilor wizirntui; fit cu bagare de seama
ta tot ce se petrece acolo, Gandeste-ts ct. ele sunt acheletul intregti
tari. A fi vizir nu este un lucru dulce, este un tucru amar. Gan-
deste-te ca n-aé doar sarcina ds a-i respecta pe printi sau pe preoti.
Géndeste-te co nu trebuie at asupresti poporul. Cand vine cineva
cu ojalba din Egiptul de Sus sau din Egiptul de dos, vegheazd co
totul a6 se petreacé aga cum graieste legea, ca datina st fie
respectata gi dreptul nimanui sé nu fie Inctleat, E o nelegiuire 94
i partea cuive, Priveste- pe cel pe care-1 eunogti in acelagi fel ca
pe acela pe care nu-l cunosti gi pe cel apropiat de rege la fel oa pe
cel ne-i departe."{11)
Functionarii aflati in subordinea viziruluj, cai care practic
puneau in aplicare in intreaga taré politica faracnului, erau se-
lectionati din divarsele niveluri ale rudelor faraonulul sau ale
nobilimii, In timp, se dezvolta caste ale diverselor meserii, unele
dintre ele riguros ereditare. Un fenomen prexent pentru toate pos-
turile functiondresti este instruirea care, pentru copii familiilor
inetarite, incepea de acasd, prin utilizarea unor profesori pri-
vati|12}. Exista apoi ¢ sconla la palat, ,casa videtarelor regale™,
unde fiii inaltilor functionari ge instruiau alaturi de urmasii
faraonilor. In acelagi timp, in provincie functionau gcoli care pra-
gateau cadre pentru functionarii din afara rapitalei. In ambele
cazuri, coj mai buni dintre élevi sau cei mai cu stare urmau scoli
de un nivel superior sau parcuygeau un stagiu de ucenicie pe
functionari cu experient&. Sunt identificate ycoli dedicate diver-
selor alte meserii gi gcolj atasate templelor, Apartenenta la clase
functionarilor, cea mai fnalta clasa laicé gi civila din Bgipt, pre-
supunes avantaje materiale certs, venituri uneori importante gi,
in mod esential, posibilitstea clara de perpetuare ereditaré a pozi-
tiei, Inaltii functionari erau scosi si ei gi desoendentii lor din funetia
ocupata doar de faraon. De o importants mai mic&, dar totusi
functiondnd ca un eiatem nerves al intregii administratii, scribii(cei ce stiau s& scrie i 8A citeasca) sunt practic dovada cea mai
clara a exiatentei unei viziuni comunicationale in Egiptul antic.
Respectul pe care aceasta meserie il trezes in randul egiptenilar
este regasit.in sfaturile pe care un parinte ambitios le da fiului
sau care vrea sa reuseasca tn viata;
wleam uazit pe gcela care este biciuit, pe acela care este mereu
biciult: tu trebuie sti pui mereu inima in carfi. L-am privit pe
agela care fusese sloboxit de la muncd silniet: tine minde, mai presus
de carti nimic nu este... Orioare meplegugar carc na@nuieste dalta
este mai obosil decdt ccela care saph phmantyl,.. Zidarut igi canta
dé lucru déltuind necontenit in piatra grea. Cand a apucat s6-¢i
ispraveasca lucrul, bropele li aunt aleite de putere, iar el este copiesit
de team... Plugarul (yi vede sartinile sporite gi iar sporite... gi el
se osteneste mui mult decdt s-ar putea-spune cu vorbele... Teattorul
in dugheano lui 0 duce mai onevoie cao femeie lanza, Trebuie 92-51
{ine picioarele sub pantece $i mu poate nici sé rosufle... Sé-ti spun
mai departe care este soayta pescarului? Nu trebuie el sh se sirt-
duiascé pe tarmuri, unde miguna crocodiliz? Tine minte, fiule: nu-i
alla meserie 22 fie fird de etépan in afara meseriei de scrib. Acole
el este stapanut...713]
Daca in primele pericede ale Vechiului Regat ordinele ve
transmiteau pe cale orala, in foarte scurt timp rolul acestor trans-
mitdtori-receptori de mesaje a revenit acribilor. Cuvantul scrisa
luat locul cuvdntului vorbit, at&t in treburile curente ale statului,
cat si in Jupta cu eternitatea, Memoria faraonilor, nobililor, gene-
ralilor sau marilor functionari 4 fost pastrata in piatré sau in
papirusuri gratie cuvantului scris, Yom vedea cé si revolutia reli-
gioasA a lui Akhenaton s-a centrat pe efortul de a dorajna textele
sorise, De asdinenea, pe toata durata existentei imperiul, textele
importante din vechime, lucrarile gtiintifice, literare sau religioase
au fost recopiate pentru ca noile generatii sd aiba acces la ele gi
SA 8@ poata instrui. Inscriptix faraonului Karoses prin care poves-
teste cum a recucerit puterea de la hicgosi este negasita cateva
secole mai tarziu ea exercitiu pe tablitele elavilor unei geoli de
scribi[14]. Impartiti in functie de importanta lor, de pricepere si
de zona jn care isi desfasurau sctivitatea, scribii s-au dezvoltat
ca 0 péturd intelectuslé a Egiptului, meseria in sine find consi-derata inferioard celei de functionar, dar superioara majoritatii
celorlalte meserii din imperiu[15}.
»Preofii care foceau parte din Casele Vietii {institutie culturala,
edueativd gi religiodst, foarte aseméndtoare in confinut cu univer-
sitatile din zilele noastre) purtau titlul de serib al eGr{ii divine ¢i
aveau indatorirea de a conserva gi de a tranemite patrimoniul
cultural care le fusese incredintat gi care ea péstrot in bibliotecile
templelor, copitnd arti cu caracter refigios, dar si opere cu caracter
gtiintific, cum sunt cele de astronomie, matematica, medicind si
magic. Aceasit activitate de copiere a textelor vechi, ce se deaftce
ura in gcoale gi pentru scoala, avea drept urmare faptul ot templut
gi Casele Vietii deveneau locuri de culturd, frecventate de preoti
intelectuali ce eloborau opere originale gi, in acelagi timp, erau das-
adi care prin inudjaturd transmiteau elevilor lor cultura mogtenith
din trecut gi odaté cu ea, inevitadil, ideotogia clasei con-
ducatoare. [16]
Vorbind de rolui scribilor nu trebuie uitata ceremonia egipteana
® mortii, care a consacrat Cartea Morfilor, .ghidul prin excelente
al sufictulii in lumea de dincolo’[17]. Ln principiu, fiecare om care
murea avea la cApatai o astfel de carte cu care se prezenta in fate
zeilor, ,Sufletul origdruid riposat pentru care va fi scrisa aceasta
carte va iest ziua printre cet uii gi va domni printre zei, Nimeni
Nit i Se ua putea inpotrivi. (...) Ea ii hranegte suiflettel celui plecat
si U ajuta ea nimic 8d nu-i stea impotrivad s& copete viatt
bveanied. “.[18]
Capitolul CXXV din Cartea Mortilor contine confesiunea dece-
datulai prin cere acesta, in fata marilor zei, isi sustine curdtenia
3i vista exemplara dus4 pe pamant, Milostenia, cinstea, supunerea
fata de faraon si fata de zei, munca 9i ingrijirea familiei erau
faptele pe care zeii Je apreciau gi care asigurau drumul spre viata
vegnicd. .Nu am comis nici un fel de nedreptate Empatriva came-
nilor, nyu am meltratat animolele, nu am cautal 26 cunosc ceea ce
nu exist ined, hu am tolerat raul in jurul meu. Nu am blasfemiat
numele zeilor, nu |.om asuprit pe cel sarac, nu ant facut nimic din
ve este interzis, nu am wmilit servitarii, nu am lovit pe cei mai slabi
ca mine, nu am facut pe niment s@ planga."[19]
Cam in aceeagi perioada in Sumer, oamenii loviti de nenorociri
(accidente, boli, saracire, sterilitate) consultau preatii care, inaintede a le da un verdict, ii supuneau unui adevarat interogatoriu:
»Sing disprefuit tatal sau mama? A rostit cuvinte de revolta? A rostit
cuvinte de insulta? A pétruns in casa semenului sou? A tuat nevasta
aproapelui san? A refuzat 22-l ajute pe omul liber aflat la nevoie?
S-a razordlit impotriva qutoritatilor? A mers pe calea raudui? A
incgleat Limitele justitie? [20]
In funetie de raspunsurile date, preotul incerca 88-] absolve de
pScat gi sé-i obtind iertaren pacatelor atat pentru acessta lume,
dar mai ales pentru cealaita, fiindea un om pedepsit de 2ei in
Uimpul vietii cu atat maj mult va fi pedepsit dupa moarte.
Herodot fi mumea pe egipteni cel mai religios popor din lume,
Din insemnérile hui Ptahotep, vizir in timpul dinastiei a cincea,
se detageaza ideea ca ,Zeul tl iubegte pe cei care-{ ascuité 7124], iar
invataturile faraonului Kheti catre fiul sau Merikare, in jurul
anului 2100 i.Hr., precizau ca ,.Zeud fl cunoaste pe vel care gregegte
¢i il pedepseste pond la sénge."[22) Dimensiunea exceptionalé a
credintei $i a raportérii fafa de divinitate (in care era inclus gj
farsonul ca zeu-intrupat) a generat o dimensitne organizatorica
si de exprimare probabil de neegalat intre popoarele Anticlitatii.
Fiecare orag avea zeii propri, fiecare provincie avea de asemenea
zeti proprii si Egiptul in sine se inchina unor mari zei, Fiecare
zeu local sau national avea propriile temple cu preoti care erag
condusi de un mare preot, Marele preot isi conserva pozitia prin
ereditate gi nu putea fi demis decét de faraon. Unificarea zeilor
aia credintel in acegtia era asigurata de persoana faraonului, care
era narele preot al tuluror cultelor gi care igi delega functia unor
persoane alese de el.
Desi exista un numér important de zei pe toata auprafata
imperiulin §i implicit o varietate a cultelor, care se dezvoltasert
paralel unele cu celelalte inca de la inceputu! structurii statale,
faraonul, care era prin natura sa merele preot al orichrei divinitati,
asigura unitatea viziunii religioase, fiind cel ce garanta armonia
dintre ordinea ce regia viata universului gi lumea creata. intre
multitudinea zeilor 91 cea a camenilor, faraonw ere singurul factor
de echilibru(23]. De asemenea, in urina diverselor cuceriri gi
extindari Leritoriale, farsonii egipteni, sitaultan cu impunerea unor
norme administrative si militare, impuneau ceremonii gi culte
egiptene pentzu 2ei locali, asigurand astfel o vontinuitate imago-
logicé a procesului de venerare si de supunere. ,Zeli egipteni sunt
adarati in tari straine, iar Aman-Ra devine un zeu wniversal."[24]Clerul egiptean s-a dezvoltat in directa gubordine a faraonului
care era geful lor suprem, dar prin ereditatea funcfiei de mare preot
al diverselor divinitati. cat ai prin bogatiile fabuloase ale templelor
(s-a calculat ca {n timpul farsonului Ramses al Il-lea in pro-
prietatea templelor existau o suta ga pte mii sase sute cincisprezece
alujitori, aproximatiy doi la aut din populatia Egiptului, patru sute
nioudzeci de mij trei sute optezeci §1 gase capete de vite, cinci sute
treisprezece mii de vii gi livezi, optzeci si opt de barci mari gi
corabii, o suté saizaci si noua de orage in Egipt sau in tegiunile
cucevite gi a gaptes parte din pamanturile cultivate ale -4rii(25]
8-a constituit un monopol s) cétorva familii asupra functiilor de
mari preoti, monopel care, dintr-un anumit moment istoric. a
inceput sa rivalizeze cu puterea faraonului insugi.
Chiar si in aceste conditii, care au generat gi revolutia }ui
Akhenaton, clerul a fost principalul vector de imagine al faraonului
gi implicit a) statului reprezentat de acesta, Dogma divinitasii
faraonutui a fost o forte coezivd extrem de puternica si de organi-
zatd care Ata pulut fi spartd de tendinfele individualisie,“[26]
Sociotates epipteand era o societate corelata si coordonats,
structurile sale raspunzand comenzilor de la centru care Ja rand)
411 se adapta semnalelor din teritoriu. Constructia organizatorica
elaboraté de egipteni este probabil cel mai corect raspung la
indelungata supravietuire a acestei civilizatii in conditiile deasebit
de fluide din zorile sociale ale umanitatii. In timp ve functionarii
sprijiniti de ecribi transmiteau in teritoriu informatia necesara
Aunctionarii statului, cleral sprijinit de asemenea pe scribi, dar
gi pe intregul sistem de educatie 91 de ceremonial, transmitea in
teritorin, cAtre flecare individ din imperiu, om liber sau sclav,
egiptaan sau locuitor al unei tari oucerite, imagittea puteri fars-
onli. Nu enc neunia de dependenta servile faja de un zeu pentrt
a obtine marile premii ale existentei: succesul in aceasté lume si
via{o continud in cealalta, Era suficients o relatie corectt cu fara-
onul."{27) Reprezentarile de la Abu-Simbel il infatigeaza pe Ramses
al U-lea faraonul aduednd ofranda lui Ramses al I-lea zeul,
Se poate considera cf faraonul egiptean, reul-intrupat, a fost
cel mai puternic Hder-institutie din intreaga istorie a omenirii,
indiferent de calitétile omului care ocupe respective pozitie socialé.
wdn Egipt, faraonul este numit in mod constant weul cel buree, Unul
dintré cele mai freevente titluri destinate Ini, cel de fiu al tui
Amon-Ro nu era folosit metaforic, ei in cel mai literal mod cu