1.

Linii de transmisie pentru RF

1.1. mprirea frecvenelor
(Spectrul de frecvene)

foarte

nalte

pe

subgame

a). Standardul metric zecimal:

Metric: 10m 1m
Decimetric: 1m 10cm
Centimetric: 10cm 10mm
Milimetrice: 10mm 1mm
Submilimetrice: 1mm 0,42mm

b). Standard SUA i vest european:

A = 0 1,2m
B = 1,2m 60cm
C = 60cm 30cm
D = 30cm 15cm
E = 15cm 10cm
F = 10cm 7,5cm
G = 7,5cm 5cm
H = 5cm 3,75cm
I = 3,75cm 3cm
J = 3cm 1,5cm
K = 1,5cm 7,5mm
L = 7,5mm 5mm
M = 5mm 3mm

1.2.
Noiuni generale despre liniile de transmisie.
Transmisia energiei semnalelor ntre diferite componente ale instalaiilor
radiotehnice se efectueaz pe linii de transmisie, denumite curent ,,fideri
care reprezint sisteme de conductoare electrice cu dimensiunea
longitudinal mare iar cea transversal mic n comparaie cu .
n funcie de , fiderii pot fi: linii bifilare deschise, cabluri coaxiale, ghiduri
de und, linii dielectrice, fibre optice, .a.
Transmisia energiei de FFI prin aceste circuite prezint anumite
particulariti fa de energia de J.F.(joas frecven).
Elementele de circuit studiate in electrotehnic (R rezisten, G
conductan, L inductan, C - capacitatea) presupun c acestea sunt
concentrate n anumite puncte ale circuitului sub forma unor piese distincte.
Aceste circuite se numesc circuite cu constante concentrate.

n cazul liniilor de transmisie pentru FFI, unde timpul de propagare a

semnalelor de-a lungul lor este comparabil cu perioada oscilaiilor, efectul
elementelor distribuite (R, G, L, C) nu poate fi neglijat. Aspectul fizic al unei
linii bifilare i schema electric echivalent, ce ine seama de parametrii
circuitului distribuii pe fiecare unitate de lungime.

Liniile de transmisie pot fi:

Linii lungi = au lungimea fizic comparabil cu lungimea de und a
semnalelor transmise;
Linii scurte = au lungimea fizic mult mai mic dect .
La liniile scurte se poate considera c n fiecare moment, U i I de-a lungul
liniei sunt constante, iar decalajul dintre ele depinde de caracterul
impedanei de sarcin.
La liniile lungi n fiecare moment U i I n linie au valori diferite, n puncte
diferite i faze diferite.
n aceste linii au loc fenomene de propagare, iar transmisia energiei
depinde de impedana de sarcin ct i de constantele distribuite ale liniei.
Legtura dintre U,I li constantele liniei este dat de ecuaiile liniilor lungi
(ecuaiile telegrafitilor).
Liniile de transmisie lungi pot fi:
- omogene = cele doua conductoare au dimensiunile transversale
constante pe toat lungimea i att conductoarele ct i dielectricul
dintre ele sunt medii omogene;
- neomogene
o alt mparire a liniilor:
- simetrice = au dou conductoare identice;
- nesimetrice = au conductoare diferite dintre care unul se conecteaz
n exploatare la punctul de mas.
1.3. Parametrii primari ai liniilor de transmisie omogene
Parametrii primari sau lineici depind de geometria liniei, natura
materialului, frecven.

Parametrii pentru linia bifilar simetric i coaxial

Linie bifilar simetrica:

Linie coaxiala:

Rezistena pe unitatea de lungime (Ohmi/metru):

pentru linia bifilar simetric:

- frecvena de lucru, Hz;

- permeabilitatea magnetic a meatalului, H/m;
- conductivitatea metalului, 1/m;
- diametrul conductorului, m.
Pentru linia din cupru (Cu) unde:
i

pentru linia coaxial:

Inductana pe unitatea de lungime (Henry/metru)

pentru linia bifilar simetric:

pentru linia coaxial:

Capacitatea pe unitatea de lungime (Farazi/metru)

pentru linia bifilar simetric:

= permitivitatea dielectric a liniei

pentru linia coaxial:

Conductana pe unitatea de lungime se datoreaz pierderilor n

dielectricul liniei, respectiv n capacitile distribuite. Reprezint inversul
rezistenei de izolaie dintre conductoarele liniei i se mai numete i
perditan.
Pentru ambele tipuri de linie:
capacitatea liniei;
, unde

este in Hz;

unghiul de pierderi ce caracterizeaz dielectricul.

Pentru liniile omogene, produsul

are valoarea:

Dar:
= viteza de propagare a semnalelor electrice de-a lungul liniei
Aceast legtur dintre parametrii primari, constantele dielectricului i
viteza de propagare arat c fenomenele de propagare n linii pot fi privite:
- din punct de vedere al propagrii cmpului n mediul dintre
conductoare;
- din punct de vedere al propagrii U i I prin conductoarele liniei.
Permitivitatea relativ i tangenta de pierderi ale unor dielectrici uzuali:

Aer uscat
Polietilena
Alumina
Ulei de
transformator
Conductivitatea unor metale: (

1
2,
3
9,
5
2,
2

Ag = 6,25
Aur = 4,5
Cupru argintat = 4,10
Cupru laminat = 5,84
1.3.1.
Ecuatiile liniilor lungi in regim permanent sinusoidal
Se urmareste stabilirea unor relatii intre U, I si parametrii primari ai liniei
in functie de timp si spatiu.
Se considera segmentul de linie
la distanta Z de capatul liniei.
Rezistenta, conductanta, inductanta si capacitatea elementului de linie vor fi:
.

Datorita caderilor de tensiune pe R si L, de-a lungul liniei va avea loc o

variatie de tensiune in sens descrescator:
Datorita ramificarii curentului prin G si C, va avea loc o variatie de curent:
Aproximand:
, impartind relatiile anterioare cu

si trecand la limita

rezulta ecuatiile telegrafistilor:

Reprezinta un sistem de ecuatii diferentiale cu derivate partiale si

coeficienti constant in care functiile necunoscute sunt:
si
.
Prin transformari succesive se ajunge la un sistem de ecuatii diferentiale
liniare cu coeficienti constanti:

unde:

()

solutiile acestor ecuatii sunt:

unde:

sunt constante de integrare.

Considerand, la capatul liniei dinspre generator cunoscute

cand z=0, rezulta un sistem de ecuatii din care se scot constantele de
integrare:

unde:

Inlocuind constantele de integrare in relatiile anterioare rezulta expresiile

U si I intr-un punct pe linie la distanta Z fata de generator:

Atat U cat si I contin cate 2 componente ale caror amplitudine si faza sunt
scazute sau crescatoare cu Z. Componentele scazatoare se propaga spre
sarcina si se numesc directe, iar cele crescatoare se propaga de la sarcina la
generator si se numesc reflectate.
Ca urmare, U si I in linii se pot scrie:
In aplicatiile practice este convenabil sa se considere originea de
masurare a distantei la capatul dinspre sarcina a liniei:

Inlocuind in ecuatia telegrafistilor Z cu (-Z) si punand conditiile la limita

cand Z=0 => U si I in linie:

Folosind functiile hiperbolice pentru cazul cand originea distantei este la

generator:

Folosind functiile hiperbolice pentru cazul in care originea distantei este la

sarcina:

1.3.2.
Parametrii secundari ai liniilor de transmisie
omogene
Propagarea semnalelor electrice in linii este caracaterizata prin parametrii
secundari ai acesteia:
- constanta de propagare ;
- impedanta caracteristica .
Acestea depind de parametrii primari si de frecventa.
1.4. Impedanta caracteristica
Este o marime complexa si se masoara in ohmi.

Pentru liniile utilizate in FFI

si ca urmare impedanta
caracteristica reprezinta practic o rezistenta activa:

Depinde de constructia liniei (forma si dimensiunile sectiunii transversal si

de natura materialului din care este confectionata linia).
Impedanta caracteristica pentru linia bifilara simetrica:

Impedanta caracteristica pentru linia coaxiala:

Impedanta caracteristica pentru linia nesimetrica formata dintr-un

conductor cilindric situat intre doua plane paralele:

Variatia modulului si fazei impedantei caracteristice din relatia (A) in

functie de frecventa.

Important: in FFI,

reprezinta o rezistenta activa, iar

se poate exprima si astfel:

Liniile utilizate in FFI au

de ordinul zeci si sute de .

1.5. Constanta de propagare

Este o marime complexa care depinde de parametrii primari ai liniei si de

frecventa. Constanta de propagare caracterizeaza variatia amplitudinii si
fazei semnalelor ce se propaga de-a lungul liniei:

= partea reala a constantei de propagare numita constanta de atenuare

exprimata in Neperi/metru
= partea imaginara a constantei de propagare, numita constanta de
faza si se masoara in radiani/metru
Ridicand la patrat si egaland partea reala cu partea reala si cele
imaginare =>

=>:
= variaza cu frecventa ceea ce face ca oscilatiile de diferite frecvente
ce se propaga pe linii sa nu fie atenuate uniform; linia introduce distorsiuni
de atenuare
= nu este direct proportional cu frecventa, ceea ce face ca viteza de
faza a oscilatiilor de frecventa diferita sa nu fie aceeasi (
); linia
produce distorsiuni de faza
In cazul liniei fara pierderi, R=G=0

In cazul liniei cu pierderi mici (R<<L; G<<C)

Daca prin constructia liniei se realizeaza

fara distorsiuni:

se obtine linia de transmisie

Pentru R<<L si G<<C (linii de transmisie FFI)