Nu este in puterea noastra sa alegem familia in care ne nastem si nu noi alegem

parintii pe care ii avem. Pai nu depinde de mine ca am un tata alcoolic, nu depi

nde de mine ca m-am nascut cu el.
Dar depinde de mine modul in care trec prin asta. Dar doare, doare tare. Toata
fericirea mea se limiteaza pina la prima lui sticla de bere, dupa, uita de toat
e aspiratiile, posibilitatile,
oportunitatile pentru care atita te zbati, uita de pozitivul pe care il ai in t
ine si uita de dorinta de a ajuta pe altii sa se puie pe picioare. Si-s singura.
Trebuie sa ma descurc singura.
N-am incotro, doar n-o sa renunt.
ei nici macar nu realizeaza, ca certurile lor, nu-i cuprind doar pe ei 2, ei uit
a, ca eu tot sunt aici, ca copilul din mine tot e afectat de ei si strigatele lo
r. Si, mai departe ce, ce poti tu face? ca
copil , nu poti face nimimc decit sa te refugiezi in tine, si nu vrei sa te inc
hizi in tine, nu vrei sa fii infuentat intr-atit de asta, dar n-ai cum, pentru c
a ei sunt parintii tai si pentru ca da,
nu sta in puterea ta sa-ti alegi parintii. Dar daca ai avea posibilitatea sa-i a
legi, i-ai schimba? Probabil ca nu. De ce? Pentru ca nu stiu, pentru ca asa. Pen
tru ca sunt ai mei.